UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE STIINTE
SPECIALIZAREA : GEOGRAFIE

TEMA:

ORGANIZAREA SPATIULUI
GEOGRAFIC AL ARIILOR NATURALE
PROTEJATE

PROFESORUL: AVRAM SORIN

STUDENT: CATANOI VALERIA

ANUL: II

2019

0
 „Orice spaţiu nedefinit, neanalizat din punct de vedere economic, neorganizat este
un spaţiu subutilizabil.”
Pierre George
Termenul de organizarea spaţiului geografic, de planificare spaţială a apărut
mai târziu, introducerea lui datorându-se necesităţii de a sublinia interdependenţa
între organizarea economică,socială şi spaţială.Amenajarea teritoriului urmăreşte
punerea de acord a nevoilor umane cu resursele, al potenţialului real al mediului
natural şiconstruit – pe de o parte – cu nivelul tehnologic şi conservării patrimoniului
existent.Amenajarea presupune transformări ce trebuie făcute în corelaţie cu calitatea
sistemelor naturale, marimea suprafeţei.
Organizarea spaţiului geografic implică numeroase probleme de ordin teoretic,
metodologic şi aplicativ, care sunt dependete de modul în care este conceput şi
studiat acest spaţiu. Ca un concept global, organizarea spaţiului geografic este o
complexă şi continuă devenire a macrosistemului natură-societate, tinzând spre o
stare de echilibru
1.Ariile protejate şi amenajarea teritoriului -Deoarece denumirea de arie
protejată este o formă de folosire a terenului, nevoile unei asemenea arii trebuiesă fie
cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului. Prin adoptarea unor sisteme eficiente
de planificare a utilizării terenurilor, prin controlul construcţiilor, a clădirilor,
proiectelor, instalaţiilor industriale, a agriculturii, silviculturii, etc., se va întări
protecţia acordată tuturor resurselor naturale şi culturale, deci şi ariilorprotejate.
Planurile de amenajare a teritoriului joacă un rol vital pentru ariile protejate. Ele
trebuie să fie orientate spre viitor şisă acorde ariilor protejate o mare importanţă.
Planificarea utilizării terenurilor trebuie, între altele, să fie făcută în interes public; să
fie deschisăvalidării publice şi comentariilor; să promoveze interdependenţa ariilor
protejate şi economiei localnicilor, astfel încât ambele părţi să aibă de câştigat, etc.
1.1 Ce este o arie naturală protejată ?
Este o zona terestră, acvatică şi/sau subterană, cu perimetru legal stabilit şi având un
regim special de ocrotire şi conservare, în care există specii de plante şi animale
sălbatice, elemente şi formaţiuni biogeografie, peisagistice, geologice,
paleontologice, speologice sau de alta natură, cu valoare ecologică, ştiinţifică sau
culturală deosebită.
1.2 Care sunt beneficiile practice pe care le aduc ariile protejate ?
Ele protejează cursuri de apă importante; cuprind zone de o remarcabilă frumuseţe şi
semnificaţie culturală; adăpostesc comunităţi umane ce au culturit radiţionale;
protejeaza teritorii care reflectă istoria interacţiunii omului cu mediul;
1
2.Categorii de arii protejate
a) Rezervaţii ştiinţifice
Rezervaţiile ştiinţifice sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi
conservarea unor habitate naturale terestre şi/sau acvatice, cuprinzând elemente
reprezentative de interes ştiinţific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic,
paleontologic, pedologicsau de altanatură. Mărimea rezervaţiilor ştiinţifice este
determinata de arealul necesar pentru asigurarea integrităţii zonei protejate.

Fig.1 Padurea Caraorman (Romania)

http://www.romanianresorts.ro/pics/1/img/padurea-caraorman_969.jpg

b) Parcuri naţionale
Parcurile naţionale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi
conservarea unor eşantioane reprezentative pentru spaţiul biogeografic naţional
cuprinzând elemente naturale cu valoare deosebită sub aspect fizico-geografic, floristic,
faunistic, hidrologic, geologic, paleontologic, speologic, pedologic, sau de altănatură,
oferind posibilitatea vizitării în scopuri ştiinţifice, educative, recreative şi turistice.(ex:
Retezat,Cozia, Piatra Craiului)

Fig.2. Parcul national ,,Piatra Craiului’’(Romania)

Regimul de gospodărire se stabileşte prin regulamente şi planuri proprii de

2
protecţie şi conservare aprobate de autorităţile naţionale ştiinţifice şi administrative
abilitate, potrivit dispoziţiilor prezentei ordonanţe. În perimetrele lor vor fi cuprinse
ecosisteme sau fracţiuni de ecosisteme terestre şi acvatice cât mai puţin influenţate prin
activităţi umane. Elementele cu valoare deosebită de pe cuprinsul parcurilor naţionale
pot fi delimitate şi puse sub un regim strict de protecţie ca rezervaţii ştiinţifice. Parcurile
naţionale se întind în general, pe suprafeţe mari de teren
c) Monumente ale naturii
Monumente ale naturii sunt acele arii naturale protejate al căror scop este
protecţia şi conservarea unor elemente naturale cu valoare şi semnificaţie ecologică,
ştiinţifică, peisagistică deosebite, reprezentate de specii de plante sau animale sălbatice
rare, endemice sau ameninţate cu dispariţia, arbori seculari, asociaţii floristice şi
faunistice, fenomene geologice - peşteri, martori de eroziune, chei, cursuri de apa,
cascade şi alte manifestări şi formaţiuni geologice, depozite fosilifere, precum şi alte
elemente naturale cu valoare de patrimoniu natural prin unicitatea sau raritatea lor. Dacă
monumentele naturii nu sunt cuprinse în perimetrul altor zone aflate sub regim de
protecţie, pentru asigurarea integrităţii lor se vor stabili zone de protecţie obligatorie,
indiferent de destinaţia şi de deţinătorul terenului. (ex: Detunata Goala, Rapa Rosie,
Locul fosilifer Aliman, Pestera de la Movile, Piatra Teiului etc.)

Fig.3.Pestera Movile (Romania)

https://i1.wp.com/www.mangalianews.ro/wp-content/uploads/2018/06/pestera_movile1.jpg?ssl=1

d) Rezervaţii naturale
Rezervaţiile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia
şi conservarea unor habitate şi specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic,
forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic. Mărimea lor este
determinată de arealul necesar asigurării integrităţii elementelor protejate.
e) Parcuri naturale
Parcurile naturale sunt acele arii naturale protejate al căror scop este protecţia şi
conservarea unor ansambluri peisagistice în care interacţiunea activităţilor umane cu
natura de-a lungul timpului a creat o zonă distinctă, cu valoare semnificativă
3
peisagisticăşi/sauculturală, deseori cu o mare diversitate biologică.( ex:Portile de Fier,
Bugeci, Apuseni etc.)

Fig.4.Parcul natural Bugeci

http://www.bucegipark.ro/gfx/pic4.jpg

f) Rezervaţii ale biosferei

Rezervaţiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al căror
scop este protecţia şi conservarea unor zone de habitat natural şi a diversităţii biologice
specifice. Rezervaţiile biosferei se întind pe suprafeţe mari şi cuprind un complex de
ecosisteme terestre şi/sau acvatice, lacuri şi cursuri de apa, zone umede cu comunităţi
biocenotice floristice şi faunistice unice, cu peisajea rmonioase naturale sau rezultate
din amenajarea tradiţionala a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenţa omului şi
care pot fi readuse la starea naturală, comunităţi umane a căror existenţă este bazată pe
valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile şi armonioase.
Mărimea rezervaţiilor biosferei este determinată de cerinţele de protecţie şi conservare
eficientă a mediului natural şi a diversităţii biologice specifice.
Pentru asigurarea protecţiei şi conservării unor zone de habitat natural şi a diversităţii
biologice specifice, precum şi pentru valorificarea resurselor naturale disponibile,
potrivit cerinţelor de consum ale populaţiilor locale şi în limitele potenţialului biologic
natural de regenerare a acestor resurse, în cuprinsul rezervaţiilor biosferei se pot
delimita zone cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare şi de
valorificare a resurselor, după cum urmează:
1. Zone strict protejate, având regimul de protecţie şi conservare al rezervaţiilor
ştiinţifice.
2. Zone tampon, cu rol de protecţie a zonelor strict protejate şi în care sunt
admise activităţi limitate de valorificare a resurselor disponibile, în conformitate cu
autorizaţiile date de administraţia rezervaţiei.
3. Zone de reconstrucţie ecologică, în care se realizează măsuri de refacere a
mediului deteriorat.

4
 4. Zone valorificabile economic, prin practici tradiţionale sau noi, ecologic
admise, în limitele capacităţii de regenerare a resurselor.
Rezervaţiile biosferei cu aşezări umane sunt astfel gestionate încât să constituie
modele de dezvoltare a comunităţilor umane în armonie cu mediul natural.

g) Zone umede de importanţă internaţională

Zonele umede de importanţă internaţională sunt acele arii naturale protejate al
căror scop este de a se asigura protecţia şi conservarea siturilor naturale cu diversitatea
biologică specifică zonelor umede.(ex: Balta Mica a Brailei, Lunca Muresului,
Complexul Piscicol Dumbravita si Lacul Techirghiol)

Fig.5.Complexul Piscicol Dumbravita

http://romanianturism.com/wp-content/uploads/2013/07/prezentare2.jpg

h) Situri naturale ale patrimoniului natural universal

Siturile naturale ale patrimoniului natural universal sunt acele arii naturale
protejate al căror scop este ocrotirea şi conservarea unor zone de habitat natural în
cuprinsul cărora există elemente naturale a căror valoare este recunoscută ca fiind de
importanţă universală. Mărimea arealului lor este determinată de cerinţele pentru
asigurarea integrităţii şi conservării elementelor supuse acestui regim de protecţie. În
cuprinsul acestor zone pot exista comunităţi umane ale căror activităţi sunt orientate
pentru o dezvoltare compatibilă cu cerinţele de ocrotire şi conservare a sitului
natural.(ex:Pestera Ursilor Perimetrul experimental Sabed; Rezervatia Biosferei Delta
Dunarii)

5
Fig.5.Rezervatia Biosferei Delta Dunarii
http://www.puf-stuf.ro/blog/wp-content/uploads/2014/01/delta-dunarii-pensiune-turistica.jpg

i) Arii speciale de conservare

Ariile speciale de conservare sunt acele arii naturale protejate al căror scop este
de a conserva, menţine şi acolo unde este cazul de a readuce într-o stare de conservare
favorabilă habitatele naturale şi/sau populaţiile speciilor pentru care situl este desemnat.
j) Arii de protecţie specială avifaunistică
Ariile de protecţie specială avifaunistică sunt acele arii naturale protejate al căror scop
este de a conserva, menţine şi acolo unde este cazul de a readuce într-o stare de
conservare favorabilă habitatele specifice desemnate pentru protecţia speciilor de păsări
migratoare sălbatice. (ex:Lacul Amara, LaculFundata, LaculStrachina,BentulMic,
BentulMicCotoi, Bentul Mare)
3.Prevenirea esecului ariilor protejate
Aceasta depinde de masura in care actorii implicate in gestiunea sociala a teritoriilor
cu statut de arii protejate reusesc sa coopereze pentru monitorizarea si gestionarea
eficienta a resurselor existente in perimetrul acestora. Principalii actori care pot
contribui la evitarea esecului ariilorprotejate sunt:
 Fermierii si silvicultorii: ca administrator ai celor mai multe zone rurale din
Europa,fermierii si silvicultorii sunt parteneri vitali.se pot face mult mai multe
pentru implicarea fermierilor in ariile protejate, in special fiindca fermierii au
nevoie de resurse noi de venituri pentru a putea face fata surplusului agricol si
silvicultorii si-ar putea administra padurile mai putin intens,infiintind arii
protejate in locurile impadurite importante.
 Organizatiile de pescari : protectia terenurilor pentru puiet si pentru depunerea
icrelor este esentiala pentru mentinerea stocurilor de pesti comerciali Pescariile
de apa dulce, care sunt foarte raspandite in Europa Centrala si de Est,pot fi o
forma benigna din punct de vedere ecologic a vietii in peisaje protejate si sunt

6
 importante pentru pasarile de apa.
 Vanatorii: in multe tari,asociatiile de vanatorii administreaza zone mari in
conditii natural sau seminaturale cu rezervatii de vanatoare. Dar criterial
trebuie sa fie durabilitatea. Iar vanatoarea nu este potrivita in ariile protejate,
unde conservarea naturii este un obiectiv primordial.
 Autoritatile municipale: parcurile din orase sunt importante, cateodata ca arii
protejate depline, dar intotdeauna pentru potentialul lor educative.
 Biserica:organizatiile religioase ar trebui sa stabileasca o agenda morala pentru
conservarea naturii.Ele detin, de asemenea, mari suprafete de teren, deseori cu
obiective natural majore ,cum ar fi Mt.Athossicateva din Insulele Sporade din
Grecia,unde ar putea fi necesara protectia.
 Industria si firmele locale: industria poate fi un partener important al ariilor
protejate: adoptand standard inalte de protective a mediului ,,permitand unei
parti a terenului lor sa devina o rezervatie naturala locala si sprijinind ONG-
urile si grupurile comunitare in munca lor.
 Armata: in ciuda unei mari reduceri a prezentei militarilor in Europa,mai
ramane mult teren in folosinta armatei.O trasatura a acestui teren este ca nu
sunt multe schimbari pe el si, de aceea, valorile natural sunt inale.Autoritatile
militare ar trebui sa adopte politici de conservare pentru aceste terenuri.
 ONG-urile: grupurile conservationiste pot juca mai multe roluri vitale in
sprijinul ariilor protejate : ca proprietari si ca manageri; ca organizatori al
efortului voluntar in administrarea lor; ca si constructori de capacitati in special
la nivel local;ca si avocati ai ariilor protejate. Guvernele ar trebui sa ceara
sfatul lor, sa intampine cu bucurie sprijinul lor si sa trateza ca parteneri in
implementarea politicilor.
Aceasta este departe de a fi o lista completa: de exemplu, arhitectii peisajelor
restaureaza si ingrijesc peisajele istorice,si arheologii si organismele responsabile
pentru patrimonial antic protejeaza siturile care contin deseori habitate seminaturale
valoroase.
4.Reprezentarea cartografica a arealului unei specii
Reprezentarea cartografica a arealului unei specii prezinta importanta practica,
deoarece pune in evidenta:
-marimea arealului de raspandire;
-forma arealului;
-valenta ecologica a speciei;
-prezenta unor obstacole de natura fizica sau de natura climatica,pe care

7
organismelenu le pot depasi,concetrandu-se in apropierea lor;
-dinamica in timp a raspandirii unei specii, rezultata din analiza unor reprezentari
cartografice ale arealului acesteia,realizate la anumite interval de timp;
Reprezentarea cartografica a arealului biogeographic poate constitui punct de plecare
in analiza cauzelor extinderii sau restrangerii ariei de raspandire a indivizilor unei
specii.
Metodologia reprezentarii cartografice a arealului unei specii,presupune:
1.Documentarea in legatura cu preferintele ecologice ale specie;
2.Inventarierea, pe baza identificarii realizate pe teren si a consultarii materialului
bibliographic de specialitate, a punctelor sau statiunilor unde a fost semnalata
prezenta a cel putin unui reprezentant al specie respective.
3.Inscrierea pe harta a raspandirii specie ,utilizandu-se in acest scop,metoda care sa
sugereze cel mai bine caracteriasticile arealului de raspandire.
5.Proiectarea ariilor protejate
Marimea si pozitia ariilor protejate in lume sunt frecvent determinate de distributia
populatiei,potentialul biologic al teritoriului, eforturile politice si factorii istorici. In
multe cazuri, terenul este subiectul unor masuri de conservare deoarece nu are o
valoare comerciala imediata. Ariile protejate sunt frecvent situate pe terenuri greu
accesibile, putin fertile, slab dotate cu resurse si putin locuite- numite ,,terenuri
nedorite’’.Desi majoritatea ariilor protejate si arealelor de conservare au fost realizare
fara logica,in functie de fondurile de terenul disponibil, a fost create o importanta
baza de date stiintifice cu tenta ecologista,ce ofera indrumari despre cele mai
eficiente cai de proiectare a arealelor de conservare pentru protejarea diversitatii
biologice.
6.Minimizarea efectelor de margine si de fragmentare
Este general acceptat faptul ca ariile protejate trebuie proiectate pentru a minimiza
efectele de margine. Arealele de conservare de forma rotunda minimizeaza raportul
limita-areal iar in centrul unei astfel de arii protejate este mai departat de limita decat
ariile protejate care au o alta forma.Ariile protejate de forma liniara , lungi,au o
granite mai mare si toate punctele sunt aproape la limita .
Fragmentarea ariilor protejate de catre sosele, garduri, terenuri agricole si de alte
proiectii in mediu ale activitatilor umane trebuie evitata pe cat de posibil datorita
efectelor negative multiple care pot afecta speciile si populatiile.
Exista cazuri cand separarea de zonele inconjuratoarte a arialelor protejate cu o

8
suprafata redusa au avut efecte benefice. Astfel, Rezervatia botanica Tinovul Lucina,
cu o suprafata de 1 ha, aflata in lungul paraului Luncavei ,in Obcina Mestecanis,a fost
delimitate cu gard pentru a fi pazita de caii hergheliei Lucina si de cirezile de bovine
ce pasuneaza in zona.
Factorii de decizie care determina fragmentarea sunt puternici,deoarece ariile
protejate sunt de obicei terenuri nedezvoltate,disponibile pentru proiecte noi cum ar fi
agricultura, baraje sau arii rezidentiale. Amenajistii localizeaza frecvent retele de
transporturi si alte componente de infrastructura in arii protejate deoarece intimpina
mai putina opozitie din partea publicului decat daca ar allege sa se localizeze pe
terenuri private

Concluzii:
 Principiile conservationiste trebuie luate in considerare alaturi de buna credinta
si experienta in proiectarea de noi arii protejate. In general , noile arii protejate
trebuie sa fie cat mai mari cu putinta si nu trebuie sa fie fragmentate de
drumuri , garduri si alte constructii. Multe specii in pericol necesita conditii
neperturbate pentru continuarea existenteilor.
 Frecvent ariile protejate trebuie administrate cu scopul mentinerii diversitatii
lor biologice deoarece conditiile originale ale zonei au fost alterate de
activitatile umane. Unele parti ale ariilor protejate pot fi periodic incendiate,
pasunate sau supuse altor tipuri de interventie antropica pentru mentinerea
diferitelor tipuri de habitat si a stadiilor succesionale de care anumite specii au
nevoie.

9
 BIBLIOGRAFIE
• Richard B.Primack ,,Primer of conservation Biology,Second
Edition’’/,,ConservareaDiversitatiiBiologice’’
• Gabriela Manea ,,Elemente de Biogeografie’’
• https://www.regielive.ro/
• https://www.wikipedia.org/(imagini)

10