Subiecte examen Terapie Ocupațională

DEFINITIE TERAPIE OCUPATIONALA :

TO este o metodă activa de reeducare fizică şi psihică care se bazează pe gesturi împrumutate din viaţa
cotidiană, urmăreşte adaptarea pacientului la dizabilitatea sa în scopul conservării sau redării unui
maxim de independentă în activităţile familiale şi sau sociale.
TO de reeducare fizică şi psihică care foloseşte gesturi împrumutate din tehnicile artizanale şi din viaţa
cotidiană în scopul adaptării pacientului la dizabilitatea să şi având ca finalitate conservarea sau
redarea unui maxim de independentă, activităţile practice desfăşurate fiind alese pt a solicita
predominant funcţiile deficienţe. Aceste activităţi sunt alese în acord cu restantul funcţional al fiecărui
pacient. Aşadar TO este în acelaşi timp o metodă de reeducare, readaptare, revalorizare şi reinserţie
familială, socială şi profesională

1.Obiectivele programelor de TO și principalele mijloace folosite.

Obiectivele TO:

● Educarea/reeducarea motorie;
● Educarea/reeducarea senzorială și psihomotorie;
● Supravegherea ortopedică;
● Readaptarea emoțională și adaptarea la dizabilitate;
● Independența vieții cotidiene;
● Adaptarea/readaptarea socio-profesională;
● Reeducarea abilității gestuale- precizia și viteza gestului;
● Rolul psihologic.
Mijloacele TO:

● Activități artizanale (țesut, tricotat, broderie, olărit);

● Activități creatoare (pictură, modelat, ceramică);
● Activități de joc;
● Manipularea de obiecte simple;
● Activități de tip tâmplărie, lăcătușerie și construcții;
● Activități ale vieții cotidiene;
● Ortezare/protezare:
o de repaus și protectie;
o de lucru.
● Igiena vieții.
2.Bilanțul în TO. Descriere.

TO este o metodă activă de reeducare fizică și psihică, ce urmărește adaptarea pacientului la

dizabilitatea sa în scopul conservării/redării unui maxim de dependență în activitățiile familiale și/sau
sociale.

Folosește gesturi împrumutate din tehnicile artizanale și din viața personală, activitățiile fiind alese
pentru a solicita predominant funcțiile deficite. Aceste activități sunt alese în acord cu restantul
funcțional al fiecărui pacient, așadar TO este în același timp o metodă de reeducare, readaptare,
revalorizare și reinserție familiară, socială și profesională.

1
Bilantarea presupunere o evaluare complexă şi completă a pacientului începând cu bilanţul stării
cutanate si a fanelelor aspect deosebit de important mai ales în cazul necesităţii ortezarii sau protezării
pacientului.
Urmează bilanţul neurologic care furnizează date importante asupra funcţionalităţii unor segmente si a
elementelor clinice generate de div patologii neurogene, bilanţarea continua cu cele 4 nivele ale
bilanţului complex propriu-zis de TO.
I. Bilanţul funcţional general
II. Bilanţul funcţional adaptat vieţii personale familiale şi sociale
III. Bilanţul profesional în scopul reluării lucrului sau reorientării profesionale
IV Bilanţul posibilităţilor de adaptare

TO folosește două nivele de acțiune:

● în plan funcțional;
● în plan psihic.
Principiul de bază în TO este acela de adaptare la necesități, atitudini, obișnuințe, imaginație, totul
pentru a obține rezultate utile și/sau estetice, pentru a dezvolta emulația (interesul) paralel cu
modelarea activități cotidiene.

Activitățiile trebuie să fie d.p.d.v. psihologic, atractive și să răspundă nevoilor de reeducare

funcțională fizică și/sau mentală.

3.Bilanțul funcțional general, bilanțul funcțional adaptat vieții personale, bilanțul profesional în
cadrul bilanțului complex al TO. Enumerare.

Bilanțul complex al programului de TO:

Bilanțul funcțional general:

● bilanțul articular;
● bilanțul muscular;
● bilanțul activitățiilor;
● bilanțul autonomiei în activitățiile de bază ale vieții cotidiene.
Bilanțul funcțional adaptat vieții personale:

● bilanțul activitățiilor menajere;

● bilanțul activitățiilor de recreere;
● blanțul posibilitățiilor de comunicare.
Bilanțul profesional pentru reluarea lucrului/reorientarea profesională:

-pentru individ:

● bilanțul autonomiei cotidiene;

● bilanțul posibilitățiilor gestuale;
● bilanțul posibilitățiilor de deplasare.
-pentru profesie:

● studiul locului de muncă;

● studiul gesturilor profesionale;

2
 ● studiul motivației față de profesie.

4.Selectarea activității, caracteristicile activitățiilor în programul de TO al mâinii post-traumatice.

1. Caracteristicele Activităţii – activitatea aleasă tre să:

o Crească domeniul activ de mişcare
o Crească domeniul pasiv de mişcare
o Să crească forţa
o Să crească rezistenţă
o Că crească coordonarea
o Şi precizia gestului.
o Va fi nevoie să crească sau să scadă tonusul pe anumite gr de muşchi
o Să crească stabilitatea mişcării
o Să crească mobilitatea şi abilitatea de mişcare
Ca şi caracteristici ale activităţii alese mă interesează factorii cognitivi legaţi de activitate:
- Nr secventelor
- Complexitatea secventelor
- Organizarea secventelor
- Suma concentraţiei şi memoriei concentrate

● scris cu inele corectoare;

● confecţionarea de mărgele din hârtie, rulând hârtia pe andrele;
● rularea unei faşe sau altor materiale textile în direcţie radială;
● imprimarea de materiale, hârtie sau textile prin utilizarea unei ştampile;
● înşirarea de mărgele pe sârmă;
● confecţionarea de diverse obiecte, coşuleţe, flori;
● utilizarea prehensiunii bimanuale pt suplinirea prehensiunii digitopalmare, se realizează
astfel o distribuţie mai uniformă a greutăţii pe mâinii.
5.Mijloacele TO. Enumerare și descriere.

● Activități artizanale (țesut, tricotat, broderie, olărit, etc.) urmăresc ca prin activități simple să
antreneze capacitate funcțională, orientarea spre obținerea unor gesturi utile, dar și estetice,
să susccite interesul pacientului prin mijloace simple și fără efort deosebit, de rezultate care
să-i întărească convingerea în utilitatea sa;
● Activități creatoare sunt împrumutate din artele vizuale (pictură, modelat, ceramică) și
urmăresc obținerea unor obiecte estetice cu efort mic, dar care antrenează gesturile;
● Activitățiile de joc- în primul rând jocurile adaptate au calități terapeutice deosebite, ocupă
activ și atractiv timpul liber al pacientului, care uneori este excedentar și în al doilea rând
antrenează gesturile simple, repetate, aspectul distractiv al jocului diminuă monotonia
gestuală și în al treilea rând dezvoltă spritul de competiție și de autodepășire;
● Manipularea de obiecte simple ale căror dimensiune și manipulare se pot adapta restantului
funcțional individual;
● Actvități de tip tâmplărie, lăcătușerie, construcții, activități care se realizează în ateliere
adaptate, în care pacienții încep să se readapteze activitățiilor propriilor meserii

3
 anterioare/învață stereotipuri noi în acord cu capacitatea lor funcțională actuală, stereotipuri
dinamice care să le permită reorientarea profesională;
● Activități ale vieții cotidiene;
● Ortezare-protezare de repaus, protecție și ortezare-protezare de lucru prin aceste ajutoare
reușim să orientăm, să ajutăm/corectăm derularea mișcăriilor la nivelul segmentelor lezate
pe parcursul activitățiilor;
● Igiena vieții- instruirea pacientului asupra modului cum trebuie să se miște igienic, adică
economic, pentru a-și menaja zonele afectate antrenându-le corespunzător cu/fără
compensațiile impuse în activitățiile mai apropiate de normalitate.
6.Programul de TO în reumatologie. Măsuri și caracteristici în reumatismul degenerativ.

Reumatisme degenerative-artrozele articulațiilor portante (coxartroză, gonartroză)

Cele mai tipice sunt artrozele articulaţiilor portante (coxartroza, gonartroza) fiind mai frecvente
atingeri artrozice şi care pot devenii în funcţie de evoluţie invalidante în anumit interval de timp.

Programele de TO îşi propun în cazul reumatismelor degenerative în primul rând, educaţia gesturilor
cotidiene care reprezintă baza întregului tratament. Educaţia gesturilor cotidiene, urmăreşte să nu
favorizeze uzura cartilajului sau limitarea dureroasă a mobilităţii articulaţiei afectate.

În acest scop, se urmăreşte diminuarea maximă a forţelor de presiune exercitate pe articulaţie.

Această diminuare a presiunilor trebuie să nu afecteze, să nu limiteze funcţia. Pentru a încerca să
răspundem acestui deziderat major de scădere a forţelor de presiune, se urmăresc următoarele
direcţii:

a.Scăderea greutăţii corporale prin aplicarea diverselor diete şi mai mult, pacienţii tre instruiţi în
şopul de a putea să-şi instrumenteze dietele singuri.

● sunt învăţaţi să-şi evalueze caloric alimentele;

● să-şi repartizeze caloric pt tipul de mese şi alimente;
● să înveţe reţete culinare şi de pregătire a unor alimente pt a putea să şi le facă singuri.
b.Lucru în condiţii de descărcare relativă – Oridecâte ori este posibil, sub tre sa lucreze din aşezat,
inclusiv activităţile menajere. Indicam în general piese de mobilier ajustabile pe înălţime (mese,
tabureti).

c.Subiectul cu coxartroză tre învăţat să se aşeze şi să se ridice corect. Înălţimea scaunelor tre să fie
aleasa în funcţie de talia subiectului în aşa fel încât să fie de cel puţin 90° în sus, nu în jos! 45.05
despre coxartroză.

● alegerea judicioasă ajutoarelor tehnice pt facilitarea vieţii cotidiene (Igiene personală,

îmbrăcat, zone de lucri şi activitate profesională şi petrecerea timpului liber).
d.Îmbrăcatul trebuie să găsim piese de îmbrăcăminte în aşa fel încât să nu solicite pacientul (capse,
catarame, încălţătorile cu coada lungă, ciorapii, etc)

● la lucru, trebuie să fie totul adaptat, masă, unelte adaptate a unghiurile posibilităţilor
pacientului.
e.Studiul activităţii profesionale -la locul de muncă tre să avem în vedere toate solicitările ce
afectează art vizate.

4
f.La domiciliu trebuie instalată o bară atât în baie cât şi în zona pe care o traversează, pt a oferii
subiectului puncte de repaus prin sprijin pt descărcarea articulaţiilor.

7.Obiectivele TO. Enumerare și descriere.

● Educarea/reeducarea complexă motorie, senzorială și psihomotorie prin antrenarea

corespunzătoare a complexului neuro-mio-artro-kinetic în derularea mișcării cât mai aproape
de fiziologic, a.î. se urmărește ca activitățiile complete desfășurate să antreneze forța
musculară, amplitudinea de mișcare și atitudinea corectă în segmentul deficitar;
● Programul de TO trebuie să răspundă și obiectului de supraveghere ortopedică, ceea ce
indică combaterea posturilor și a acțiuniilor “vicite”, decompensării nefiziologice și atunci
când este cazul compensarea tulburăriilor de statică și dinamică pentru realizarea corectă a
mișcăriilor în cursul activitățiilor desfășurate;
● Readaptarea funcțională în sensul recâștigării capacității de efort a activității compromise,
fie prin resurse proprii revalorizate, fie prin ajutoare tehnice adaptate deficienței în sine și
pacientului și posibilității sale complexe de a le folosi;
● Redarea independenței pacientului în viața cotidiană, redarea capacității de autoîngrijire,
autoservire, deplasare și comunicare;
● Reeducarea abilitățiilor gestuale mai ales în cazul deficitelor de membre, deosebit de
important pentru refacerea schemelor de mișcare în activitățiile manuale ce implică o
anumită viteză, precizie și acuratețe a gestului. Acest obiectiv, alături de readaptarea
funcțională, conturează premizele atingerii următorului obiectiv;
● Readaptarea/adaptarea socio-profesională în sensul recâștigării capacității de muncă în
aceeași profesie/eventual intr-o profesie corespunzătoare dizabilității sale pe măsura
restantului funcțional corect și antrenant pentru noua profesie;
● Antrenare volițională (voință) nu trebuie neglijat, stimularea increderii în forțele sale proprii
și mai ales de încredere în perspectivele complete de adaptare la dizabilități și mai ales la
consecințele acestora de recâștigare a interesului pentru activitățiile concrete care îi pot
accelera reinserția în familie si societate.
8.Programul de TO în traumtologie. Elaborarea scopului, definirea activității, descriere.

Prog în TO în recuperarea sechelelor traumatologice se fundamentează pe exerciţii active. Aceste

exerciţii active permit integrarea subiectului în diverse tipuri de activităţi care au un spectru foarte
larg (artizanal până la activităţi cu eforturi fizice mai mari).

Primul Element-Elaborarea scopului funcţional de atins. În funcţie de acest scop, vom avea
posibilitatea să punem în practică anumite tehnici:

Presupune cunoaşterea pacientului. Tre evaluat dizabilitatea (vezi bilanţul) şi tre evaluat
personalitatea subiectului, aceste lucruri mă vor îndrepta în alegerea diverselor programe care
urmăresc:

● independenta imediată;
● creşterea de mobilitate;
● readaptarea la activităţile anterioare.

5
Definirea Activităţii Concrete – Trebuie să se faca într-un serviciu de to pt că aceasta definire a
activităţii presupune studiul kinesiologic al membrului de reeducat. Este nevoie să efectuez o analiză
bio articulara care să-mi permită condiţiile de derulare a mişcării:

● în ce plan al spaţiului se va lucra;

● ce rezistenţa trebuie să opună materialul pe care lucrează subiectul;
● pe ce amplitudine de mişcare va lucra.

ORTEZARE PROTEZARE

1.Tipuri de materiale utilizate pentru confectionarea ortezelor si protezelor

Dintre materialele disponibile nici unul nu este perfect pentru orice conditie. Nici un tip de
material actual nu poate face fata situatiilor si nu poate fi utilizat pt toate componentele
aceluiasi sistem.
Alegerea materialelor depinde de specificitatea ortezei sau protezei:
- de maleabilitate
- de greutate
- derigiditate
O prima categorie de materiale sunt:
Ghipsurile si derivatele lor
Aceste tipri de materiale sunt mai iefitne. Ghipsul este usor de lucrat si inconvenientul cel mai
mare este greutate.
Sunt mai multe tipuri de gipsuri:
- Ghipsul pt mulaj – sunt destinate realizarii pozitivelor.
- Benzile gipsate cu priza rapida
o Cu priza rapida
o Foarte rapida
o Ultrarapida
- Viteza de intarire varieaza intre 100-200 sec.
- Sunt utilizate in traumatologie si in ortopedie
- Sunt utilizate pt luarea mulajelor si pt aparatelor de imobilizare si pentru luarea
mulajelor.
Benzilegipsate Elastice
Sunt preferatele pt negativele corsetelor pt minerve (minervele sunt corestele pt extremitatea
superioara a coloanei, cervical dorsal – cele care au ceafa si torace) ele se mai folosec pt
suportii ortezelor temporare.
Benzile elastice se mai folosec si pt suportii ortezelor temporari.

Plastico Ghipsurile
Sunt niste benzi ghipsate impregnate cu o rasina rezistenta la apa si presiuni car epermit
scaderea greutatii aparatelor. Inconveninentul este costurile

II. Materialele Plastice

Exista zeci de variate de plastice dar numai unele raspund caracteristicilor necesare fabricarii
aparatelor temporare. Ca un material plastic sa fie utilizat pt orteze sau proteze el tre sa
imdeplineasca cateva cerinte:
- Lipsa toxicitatii

6
 - Timp scurt de preparare pt folosire
- Posibilitatea de aplicare directa pe bolnav sau pe un pozitiv si posibilitatea de a putea
fi modificate prin manipulari care nu necesita dipozitive tehnice complexe.
- Sa poata forma un mulaj rapid si simplu
- Sa nu se altereze in contact cu compusii lichizi:
o Apa
o Urina
o Corpi grasi
o Sau chiar caldura ambianta
- Radiotransparenta- sa pot face radiografie cu orteza pusa pe pacient
Aceste materiale plastice sunt extrem de utilizate!

Exista 2 mari varietati de materiale plastice

I. Termoplasticele
II. Rasinile sintetice sau termomodelabile
Termoplasticele – sunt macromolecule obtinute prin polimerizarea unor molecule cu
configuratie in lanturi liniare unite prin legaturi.
Macromolecula cuprinde lanturile liniare unite prin legaturile corespunzatoare.
● La caldura, materialul seinmoaie prin desfacerea legaturilor.
● La rece, materialul seintareste fara alterarea structurii iar aceasta operatie poate fi
teoretic repetata la infinit.
Unele materiale permit mularea direct pe pacient. Temp de inmuiere fiind sub 80°.
(termoplasticele de temp joasa).
Altele necesita temperaturi inalte pt imuiere si nu sepot lucra decat pe mulaj, pe pozitiv de
ghips (nupot fi lucrate pe piele). Aceste termoplastice de temperatura inalta sunt mult mai
rezistente si sunt preferate pt fabricarea aparatelor de trunhi si de membre inferioare destinate
pt a fi purtate permanent.
Rasinile de sinteza sau termomobilabilele- sunt mult mai putin folosite pt aparatele
temporarele, se folosesc de obicei pt proteze.
De obicei se utilizeaza rasini laminabile care polimerizeaza in prezenta unui catalizator pe o
structura de suport care poate fi de: nainol, de dacron, fibra de sticla sau bumbac.
Aceasta structura asigura armatura aparatului respectiv.
Cele mai utilzate sunt rasinele depoliestere si acrilice.
Mulajul se face de obicei in vid pe un pozitiv, stratul de rasina fiind cuprins intre doua filme de
material plastic. Avantajul major al rasinilor de sinteza il constituie soliditatea. Faptul ca sunt
usoare, stabilitatea formei, (in conditiile in care peretii sunt subtiri ) intretinerea usoara,
corespunzatoare exigentelor igienice.
Exista si aparate speciale in care rasinile impregneaza direct benzile de fibre de sticla,
polimeriazarea si termoformarea sunt declansate in apa sau prin aplicare de ultra violete.
Toate aparatele confectionate astfel, sunt usoare, rezistente, permit imersia in apa si raman
transparente la razele x.
In cazul rasinilor termomodelabile, structura ramane irevrsibila (forma nu semai poate
schimba).

2.Tipuri de orteze in patologia mainii.Descriere

Clasificare Ortezelor Temporare

Cea mai largă şi ce mai importantă clasa de OT este reprezentată de aparatele de imobilizat.

Aparatele pot fi:

- Orteze de imobilizare strictă care împiedică orice mişcare

- Orteze de imobilizare parţială care oferă:

7
 o Fie o imobilizare mai puţin rigidă
o Fie posibilitatea de a părăsi imobilizarea în cursul şedinţelor de recuperare
După scopul urmărit ortezele de imobilizare pot fi împărţite în mai multe categorii:

1. Ortezele de consolidare sunt utilizate în traumatologie, ortopedie pt leziuni osoase,

ligamentare şi tendo musculare. Ele imobilizează segmentul afectat+ art supra şi
subiacenta.
2. Ortezele de protecţie se realizează după o interv chirurgicală. Sunt create pt a evita
tensionarea structurilor nervoase, tendinoase sau ligamentare ca şi pt a proteja focarul
de fractură instabil chiar dacă s-a făcut o interv de osteosinteza.
3. Ortezele de repaus – ele au rol antalgic şi au un rol preventiv deoarece evita
constituirea unor deformări articulare sau retracţia structurilor periarticulare. Pot avea
şi rol de suport descărcând articulaţia şi în acelaşi timp o imobilizează 1.56.00 taie!

Orteza de corecţie statică, acţionează punând în tensiune structurile art şi peri art. Materiale
deformabile neelastice destinate pt a câştiga un sector de amplitudine articulara cu
menţinerea articulaţiei într-o poziţie în prealabil corectata.

3.Orteze de pumn.Principalele categorii

Ortezele sunt sisteme utilizate pt a SUPLEA, a compensa sau a prevenii provizoriu deficitul funcţional
datorat unei afecţiuni la niv unuia sau mai multor segmente corporale segmente corporale care sunt dpdv
anatomic complete. Ortezele sunt prescrise de medic în cazul leziunilor și afecțiuni ale aparatului
de susținere și sistemului locomotor, putând facilita vindecarea. Obiectivul este susținerea
pacienților în vederea creșterii mobilității. Ortezele pot stabiliza, imobiliza și descărca corpul
sau membrul afectat, sau pot oferi un ghidaj corect din punct de vedere fiziologic

1. Ortezele de localizare – imobilizează o art pt a deplasa încărcările de lucru pe art

vecină. Din această parte fac ortezele de lucru care permit o activitate globală
imobilizând parţial o art dureroasă (art a pumnului de forţă).

4.Aparatele de restrictie a amplitudinii articulare.Tipuri si descriere

4. Aparatele de restricţie a amplitudinii articulare - Limitarea interesează una sau mai

multe articulaţii, ele sunt legate fie de o margine, o limită, un prag de mişcare, fie sunt
legate de o structură de punere în tensiune progresivă. Aceasta punere în tensiune
progresivă se realizează într-un element deformabil (resort sau coarda elastică) În
unele cazuri, ap de restricţionare joacă un rol stabilizator, aşa numita orteza de
stabilizare, şi se opune mişcării într-un sector nefiziologic, răspunzând astfel condiţiilor
normale ale mecanicii articulare.
Atela anti recurvatum în alte cazuri , ap de restricţionare determina un sector de mobilitate în
sensul unei amplitudini fiziologice în cadrul aparatelor de restricţie a amplitudinii art avem 2
cât

- Ortezelor de protecţie care se opun structurilor anatomice proaspăt lezate sau operate
ex: atunci când recuperăm leziuni ale ligamentelor genunchiului proaspăt operate.
- Ortezele de localizare care limitează sectorul de amplitudine articulara pt a reda
motricitatea uneia sau mai multor articulaţii vecine. Ex: art metacarpo falangiene.

8
 - Aparatele dinamice – se folosesc pt a exercita o tensionare pe unul sau mai multe
segmente articulare ajutând în acelaşi timp mobilizare activă în sensul opus. Există 2
categorii:
o Ortezele de corecţie dinamică
o Ortezele de asistare sau de supleere.
În cazul paraliziei muşchilor agonişti, acest tip de orteze permit antagoniştilor să-i exercite
funcţia, după care ele readuc segmentul afectat în pozitia iniţială. Aparatele complexe,
complexitatea lor stă în faptul că combina mai multe acţiuni simultane sau succesive. Ele pot
face aceste combinaţii datorită accesoriilor, uneori acţionând pe segmente articulare diferite.
Există 2 cât:

o Aparatele de tenodeza care permit în paraliziile musculaturii degetelor să obţină

o poziţie police index, folosind extensia pumnului.
o Ortezele care stabilizează articulaţia şi permit supleerea deficitului muscular
sau stabilizează echilibrul muscular.

5.Definirea si descrierea ortezelor de consolidare

Ortezele sunt sisteme utilizate pt a SUPLEA, a compensa sau a prevenii provizoriu deficitul funcţional
datorat unei afecţiuni la niv unuia sau mai multor segmente corporale segmente corporale care sunt
dpdv anatomic complete.

1. Ortezele de consolidare sunt utilizate în traumatologie, ortopedie pt leziuni osoase,

ligamentare şi tendo musculare. Ele imobilizează segmentul afectat+ art supra şi
subiacenta.

6.Definirea ortezelor temporare

Ortezele sunt sisteme utilizate pt a SUPLEA, a compensa sau a prevenii provizoriu deficitul funcţional
datorat unei afecţiuni la niv unuia sau mai multor segmente corporale segmente corporale care sunt
dpdv anatomic complete.

Ortezele temporare sunt sisteme utilizate pt a SUPLEA, a compensa sau a prevenii provizoriu
deficitul funcţional datorat unei afecţiuni la niv unuia sau mai multor segmente corporale
segmente corporale care sunt dpdv anatomic complete.