TEMA 1.

INIŢIERE ÎN
MACROECONOMIE
 UNITĂȚI DE CONȚINUT:

1.Obiectul şi scopurile macroeconomiei.

2.Metodologia macroeconomiei.
3.Agenţii economici agregaţi. Circuitul
economic în economia închisă și
deschisă.
4.Politicile macroeconomice şi clasificarea
lor.
 I. OBIECTUL ŞI
SCOPURILE
MACROECONOMIEI.
 MACROECONOMIA

 Macroeconomia , ca ramura a ştiinţei economice, s-a

cristalizat după Marea Criza de la sfârşitul deceniului trei şi
începutul deceniului al patrulea ale secolului al XX-lea. Atunci
problema majoră a economiştilor a fost de ce apar crizele și
în special cele de supraproducţie .
 MACROECONOMIA

 Se consideră că știința economică apare în 1776, anul

publicării Avuţiei Naţiunilor a lui Adam Smith, naşterea
macroeconomiei, ca ramura a economiei poate fi datată în
1936, anul apariţiei Teoriei generale a folosirii mâinii de
lucru, a dobânzii şi a banilor a lui J.M. Keynes.
 Macroeconomia provine de la cuvîntul grecesc „macros” –
mare.
 Însăşi termenul de macroeconomie a fost propus de Ragnar
Frisch în 1933, dar întemeietorul sau părintele acestui
domeniu a fost J.M.Keynes.
 Obiectul de studiu al macroeconomiei îl constituie legitățile
funcționării economiei ca sistem integral, compor tamentul
agregatelor ei, mecanismul interacțiunii subiecților prin
sistemul conexiunii piețelor.
 Microeconomie
DEFINIREA
s
particip

Scopul
explicarea modului de formare a preţurilor pe diverse pieţe, determi

studiază efectele reglementărilor adoptate de puterea publică asupra preţurilo

se ocupă de studiul comportamentului diferitor

Un proces macroeconomic este compus dintr-un şir de procese microeconomice

 DEFINIREA MACROECONOMIEI ȘI A
ECONOMIEI NAȚIONALE
 Macroeconomia este un domeniu al ştiinţelor
economice, care lucrează cu mărimi agregate,
cercetează comportamentul economiei în general,
cum ar fi venitul total sau gradul de ocupare al forţei
de muncă, rata inflaţiei şi/sau oscilaţiile
conjuncturale.
 Macroeconomia este acea parte a teorie economice
care studiază funcționarea economiei naționale în
ansamblu.
 Economia națională reprezintă ansamblul
activităților economice și sociale, privite în unitatea și
interdependențele lor, care s-au constituit istoric la
nivelul unei țări.
 AGREGATELE MACROECONOMICE

 A gregare macroeconomică – procesul prin care fenomenele

şi procesele economice sunt combinate şi sintetizate într -o
categorie macroeconomică
 A gregatele macroeconomice - reprezintă o abstractizare,
care se utilizează pentru descrierea unor aspecte concrete ale
vieţii economice
1. cererea globală (agregată) - AD
2. ofer ta globală (agregată) - AS
3. nivelul general al preţurilor - P
4. venitul naţional - Y
5. şomajul -U
6. inflaţia -
7. deficitul bugetar - DB
8. soldul balanţei de plăţi externe SBP
 FUNCŢIILE MACROECONOMIEI

 de cunoaştere – studierea, analiza şi explicarea

proceselor şi fenomenelor economice;
 practică – elaborarea recomandărilor în domeniul
politicilor economice în baza analizei variantelor de
soluţionare a problemelor macroeconomice;
 de prognozare – stabilirea şi aprecierea
perspectivelor dezvoltării economice şi conjuncturii
economice;
 formativ -educativă –
formarea unor cunoştinţe şi
viziuni privind diferite probleme macroeconomice.
 SCOPURILE MACROECONOMIEI

 creşterea economică neinflaţionistă – asigurarea

unui nivel înalt al producţiei totale în termeni reali;
 asigurarea ocupării depline a
factorilor de producţie
– ocuparea forţei de muncă în proporţie de cca. 93 –
95%; ocuparea capitalului în mărime de cca. 80 –
85%
 menţinerea stabilităţii preţurilor – potrivit nivelului
salariului şi a preţurilor stabilit ca rezultat al
confruntării libere a cererii şi ofertei;
 asigurarea echilibrului balanţei de plăţi –
realizarea egalităţii dintre întrările şi ieşirile unei
ţări.
 OBIECTIVELE MACROECONOMIEI

 determinarea principalelor a g r e g a t e e c o n o m i c
e;
 studierea r e la ţ i i lo r d i n t r ep r i n c i
palele a g r e g a t e e c o n o m i c e şi punerea
în evidenţă a unor raporturi stabile
dintre ele;
 analiza principalelor dezechili
b r e, evidenţierea cauzelor acestora şi
determinarea măsurilor pentru atenuarea sau
înlăturarea lor;
 studierea
obiective
e c o n o m i c e.
PROBLEME MACROECONOMICE DE BAZĂ

 analiza ciclurilor economice;

 interdependenţa dintre inflaţie şi şomaj;
 asigurarea unei creşteri economice stabile;
 interacţiunea dintre sectorul real şi cel monetar
;
 analiza balanţei comerciale a ţării ;
 interdependenţa pieţelor naţionale cu
diferite sectoare ale economiei;
 realizarea unei politici macroeconomice
eficiente.
 II. METODOLOGIA
MACROECONOMIEI.
 Metodele macroeconomiei
Metode generale
 abstracţia ştiinţifică;
 unitatea analiză -
sinteză;
 unitatea metodă logică - metodă
istorică;
 analiza sistemică - funcţională;
 unitatea abordării normative - pozitive
 MODEL ECONOMIC

 În macroeconomie sistemul piețelor se studiază cu ajutorul

modelelor economice.
 Modelul economic descrierea formalizată a fenomenelor şi
proceselor economice în scopul determinării
interdependențelor funcţionale între ele, a legităţilor realităţii
economice.
Structura modelului economic
Variabile exogene → Modelul → Variabile endogene
 Va r i a b i l e exogene – cunoscute la
momentulconstruirii modelului : mărimea masei
monetare, cheltuielile guvernamentale, rata de impozitare;
 Va r i a b i l e e n d o g e n e – necesare de
determinat în procesul analizării modelului : volumul
producţiei, nivelul ocupării şi şomajului, nivelul inflaţiei,
mărimea cheltuielilor planificate.
CONSTRUIREA MODELULUI - DEPENDENŢE
FUNCŢIONALE
conceptuale – reflectă conţinutul sau structura
proceselor şi fenomenelor studiate.
 Ex: Y = C + I + G + N x

compor tamentale – arată preferinţele subiecţilor

economici.
Ex: C = C(Y); S = S(Y); I = I(r)
tehnologice – caracterizează dependenţele tehnologice în
economie, reflectă legăturile determinate de factorii de
producţie, de progresul tehnico-ştiinţific.
Ex: Y = f (K, L, N)
instituţionale – exprimă dependenţele instituţionale,
legătura dintre diferiţi indicatori economici şi instituţiile
publice, ce reglează activitatea economică.
Ex: T = t ‫٭‬Y
 TIPOLOGIA MODELELOR ECONOMICE

 după modul de prezentare : logice, grafice,

economico- matematice, de bilanţ;
 după durata procesului analizat : pe termen scurt şi
pe termen lung;
 în funcţie de numărul subiecţilor analizaţi : simple
şi complexe;
 din punct de vedere a inderdependenţei elementelor:
liniare şi neliniare;
 după gradul de extindere: pentru economia închisă şi
economia deschisă;
 în funcţie de factorul timp: statice şi dinamice.
 Ex : Modelul de echilibru macroeconomic IS -LM,
Crucea lui Keynes, Harrod- Domar, Circuit economic etc.
 Deciziile subiecților economici depind de factorul
timp (opțiunea de astăzi sau cea de viitor). De aceea,
aşteptările agenţilor economici este un factor
important în macroeconomie. Iar în acest context se
conturează problema așteptărilor.
 Tipuri:
 ex-post – estimarea experienţei acumulate,
aprecieri ale activităţii economice prezente şi
precedente;
 ex-ante – estimarea
activităţii previzionate a
subiecţilor economici.
 TEORIILE AȘTEPTĂRILOR

 Teoria aşteptărilorstatice –
aşteptările agenţilor
economici derivă din
general al prețurilor,
 Teoria aşteptărilor adaptive – agenţii economici îşi
corectează aşteptările reieşind din erorile anterioare
și de modificările noi apărute.
 Teoria aşteptărilor raţionale – prognozele subiecţilor
economici derivă din prelucrarea informaţiei
disponibile, inclusiv informaţia privind politica
promovată de către stat; își modifică
comportamentul în funcție de schimbările ce pot
apărea.
III. AGENŢII ECONOMICI
AGREGAŢI. CIRCUITUL
ECONOMIC ÎN
ECONOMIA ÎNCHISĂ ȘI
DESCHISĂ.
Agenţii economici agregaţi
clase de agenţi economici elementari, care
îndeplinesc funcţii similare
Menaj
ele - Agent economic purtător al calităţii de consumator de
bunuri şi servicii;
C, Y, Tr, T, Străinătatea Nx, Ex, Imp
S, Yd

Firme
I, A, T, Subv

Sta
tul
G,
T,
Tr
- Oferă - Reprezintă orice unitate economică, activitatea căreia
factorii de este orientată spre obţinerea profitului;
producţie; - Întruneşte ansamblul firmelor din economie;
- Obţin - Cumpără factorii de producţie;
venituri de
- Oferă bunuri şi prestează servicii;
la
- Efectuează cheltuieli de investiţii.
vînzarea
factorilor - Totalitatea organizaţiilor de stat şi a instituţiilor;
de - Scopul principal constă în producerea bunurilor publice;
producţie; - Nu are scopul de a obţine profit şi este orientat spre
- Repartize realizarea intereselor
ază naţionale;
veniturile - Percepe impozite şi achiziţionează bunuri şi servicii;
pentru - Emite bani în circulaţie.
consum şi - Totalitatea agenţilor economici, care îşi au reşedinţa în
economii;
exteriorul ţării, inclusiv instituţiile guvernamentale străine;
- Formează - Interacţiunea sectorului extern cu agenţii economici naţionali
portofoliul se realizează în
activelor
baza relaţiilor economice externe, prin schimbul
proprii
reciproc al mărfurilor,
(averea).
serviciilor, valutei, capitalurilor.
 CIRCUITUL ECONOMIC ESTE UN MODEL, CARE DESCRIE F
LUXURILEDE BUNURI ŞI SERVICII CE AU LOC ÎNTRE SUBI
E C Ţ I I E C O N O M I C I , E C H I L I B R AT E P R I N F L U X U R I D E M O N E
DĂ.

variabile de tip variabile de tip stoc

flux – un parametru
– un parametru economic, mărimea
economic, valoarea căruia se măsoară la
căruia se măsoară un anumit moment
într-o unitate de dat. Ex: acumularea
timp, de regulă un de capital, datoria
an. Ex: economiile, publică, etc.
investiţiile, deficitul
bugetar, etc.
 indicatorii ce reflectă starea conjuncturii economice. Ex:
rata dobînzii, nivelul preţurilor, rata inflaţiei, rata
şomajului, etc.
 FLUXURILE REALE ȘI FINANCIARE

Fluxurile descriu tranzacţiile din economia

naţională, ce au loc între toate unităţile
economice, între piaţa produselor, piaţa
factorilor de producţie şi piaţa financiară.
fluxuri reale – fluxurile de factori de
producţie, de bunuri şi servicii;
fluxuri financiare – contrapartidele în bani a
fluxurilor reale, veniturile şi cheltuielile.
 A. . MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA SIMPLĂ

 descrie tranzacţiile între doi agenţi economici agregaţi:

menajele şi firmele;
 volumul de bunuri şi ser vicii oferit de către firme,
corespunde nivelului veniturilor menajelor;
 fluxurile venituri – cheltuieli şi resurse – producţie au loc
concomitent în direcţii opuse şi se reînnoiesc permanent;
 pentru a atinge echilibrul este necesar:
 venitul naţional (Y) să fie egal cu cheltuielile efectuate pentru
consum şi investiţiile planificate: Y = C + I . În cazul în care
există investiţii neplanificate, sistemul economic se
dezechilibrează;
 respectarea egalităţii dintre investiţii şi economii pe piaţa
financiară:
 C + I = C + S => I = S ;
 serviciile factorilor de producţie Piaţa factorilor serviciile factorilor de producţie
de producţie
cheltuielile pentru venitul factorilor
utilizarea factorilor

Firme v
Piaţa financiară Menaje
mijloace de economii
investiţii

venituri cheltuieli de consum

Piaţa bunurilor
şi
cheltuieli de bunuri şi servicii
investiţii serviciilor
 B. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA ÎNCHISĂ

Statul participă la reglarea economică prin

următoarele modalităţi:
percepe impozite atît de la
firme cît şi de la
menaje;
efectuează transferuri sociale către
categoriile vulnerabile (pensii, burse, ajutor de
șomaj, etc.);
apare în calitate de cumpărător pe piaţa
bunurilor şi serviciilor, unde se realizează
achiziţii guvernamentale.
 B. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA ÎNCHISĂ
 Achiziţiile guvernamentale includ cheltuielile în domeniul
construcţiilor, întreţinerea drumurilor, armatei, sectorului
guvernamental , şcolilor, etc., precum şi cheltuielile de
salarizare ale angajaţilor în aceste domenii;
 exercită o influenţă indirectă asupra economiei, reglînd
cantitatea de bani în circulaţie;
 dacă economiile statului au valoare negativă, atunci se
înregistrează deficit bugetar, pentru acoperirea căruia statul
recurge la împrumuturi publice.
 Economiile statului reflectă diferenţa dintre impozitele nete şi
achiziţiile guvernamentale . Sstat=Imp_ind_nete- G;
 Imp_ind_nete=Imp_ind-subv
serviciile factorilor de cheltuieli pentru utilizarea
producţie factorilor
 serviciile factorilor
Piaţa factorilor de de producţie veniturile factorilor
producţie

economii
mijloace de Piaţa
investiţii financiară

împrumuturi
publice
subvenţi impozit
i e
Statu Menaje
Firm
e l

impozite şi transferuri sociale

taxe
achiziţii

bunuri şi servicii
guvernamentale

veniturile firmelor cheltuieli de consum

 Piaţa bunurilor şi
serviciilor
cheltuieli de investiţii bunuri şi servicii
 C. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA DESCHISĂ
 Străinătatea (sectorul extern) interacţionează
cu sistemul economic prin:
 importul de mărfuri şi ser vicii;
 exportul de mărfuri şi ser vicii;
 intermediul organizaţiilor financiare
internaţionale;
 Expor tul net reprezintă diferenţa dintre export şi
import, care se direcţionează pe piaţa bunurilor şi
ser viciilor.
 Dacă exportul este mai mic decît importul,
această diferenţă se acoperă prin intrări de
capital;
 C. MODELUL FLUXULUI CIRCULAR ÎN
ECONOMIA DESCHISĂ

Intrări de capital – valoarea obţinută prin

împrumuturi de la intermediarii financiari
internaţionali sau prin vînzarea activelor
financiare sau reale cumpărătorilor străini;
Ieşiri de capital - valoarea netă a creditelor
oferită debitorilor străini şi mijloacele utilizate
pentru procurarea activelor financiare sau
reale de la vînzătorii străini.
 serviciile factorilor de producţie serviciile factorilor de producţie
Piaţa factorilor
de veniturile factorilor
cheltuieli pentru
utilizarea producţie
factorilor

mijloace de investiţii Piaţa economii

financiară

subvenţii impozite
Statul Menaje
Firme
impozite şi
transferuri
taxe
achiziţii sociale

bunuri şi servicii
guvernamentale

veniturile firmelor cheltuieli de consum

Piaţa bunurilor
şi serviciilor
export
împrumuturi

cheltuieli de investiţii bunuri şi servicii

publice

Străinătatea
import
intrări nete de capital

import
 ÎN ECONOMIA DESCHISĂ DIN FLUXUL CIRCUL
A R A L V E N I T U R I LO R Ş I C H E LT U I E L I LO R AU LO C
CONCOMITENT
R E T R AG E R I Ş I I N J E C Ţ I I

Retrageri din fluxul circular = Injecţiile în fluxul circular

Retrageri din fluxul circular – venitul care nu este utilizat de
către menaje pentru procurarea bunurilor şi ser viciilor din
interiorul ţării:
 →economiile (S)
 →impozite şi taxele (T)
 →impor turile (I m )
Injecţiile în fluxul circular – cheltuielile pentru finanţarea
producţiei naţionale:
 →investiţiile (I);
 →cheltuielile publice (G)
 →expor turile (Ex)
 Identităţi macroeconomice
Economia simplă

Economia fără sector guvernamental şi fără

Firme
Menaje

Y=C+IY=C+SS=I
 Abordări macroeconomice
Modelul clasic Modelul keynesist
 analizează perioada lungă de  analizează perioada scurtă de timp;
timp;  rolul statului în reglarea economiei
 intervenţia statului în este considerabil;
economie este limitată;  reglarea economiei are loc prin
 economia se autoreglează; stimularea cererii agregate;
 nivelul general al preţurilor  pe termen scurt nivelul potenţial
(P) este flexibil; al producţiei nu poate fi realizat;
 nivelul producţiei tinde spre cel  nivelul efectiv al producţiei (Y) se
potenţial; modifică în dependenţă de
 nivelul potenţial al producţiei modificările cererii agregate;
(Y*) se determină în condiţiile  economia funcţionează în condiţiile
ocupării complete a factorilor ocupării incomplete ale factorilor
de producţie; de producţie.
 modificarea cererii agregate nu
determină modificarea
nivelului potenţial al producţiei,
dar influenţează asupra
nivelului general al preţurilor.
 IV. POLITICILE
MACROECONOMICE ŞI
CLASIFICAREA LOR
P O L I T I C I M AC R O E C O N O M I C E U N A N S A M B L U D E D E C I
Z I I L UAT E D E P U T E R I L E P U B L I C E , M E N I T E S Ă AT I N G Ă
O B I E C T I V E S I G U R E P R I V I N D S I T UA Ţ I A E C O N O M I C Ă ,
PRIN UTILIZAREA UNOR
INSTRUMENTE DIVERSE.

scopuri pe termen scurt scopuri pe termen lung

 extinderea  asigurarea
cererii agregate; creşterii economice
 echilibrul balanţei de stabile;
plăţi;  stabilitatea preţurilor;
 reducerea  reducerea şomajului
deficitului bugetar; pînă la nivelul său
natural;
 CLASIFICAREA POLITICILOR
MACROECONOMICE
În funcţie de orizontul de
timp:
politici conjuncturale – au
drept scop menţinerea şi
restabilirea echilibrului
general pe termen scur t.
Se utilizează în acest scop
politici de reglare a cererii;
Politica monetară, politica
de ocupare
politici structurale – au
drept obiectiv ameliorarea
structurii economiei.
Politica în domeniul
transpor turilor, politica
industrială, agrară, etc.
În funcţie de sfera de
cuprindere
 politici globale - se
aplică mai multor
aspecte ale activităţii
economice;
Politica financiară
 politici specifice –
se referă la o
anumită latură a
activităţii
economice.
Politica antișomaj
 CLASIFICAREA POLITICILOR
MACROECONOMICE
În funcţie de obiectivele
urmărite
politici de relansare –
urmăresc stimularea
cererii agregate, prin
majorarea consumului
gospodăriilor, investiţiilor
întreprinderilor, achiziţiilor
guvernamentale;
politici de stabilizare – au
ca obiectiv diminuarea
inflaţiei, prin controlul
cererii interne şi
restabilirea unor echilibre
(bugetar, al balanţei
comerciale).
În dependenţă de efectul
macroeconomic
 politici orientate către cerere:
Politica bugetar – fiscală;
Politica monetar – creditară;
 politici orientate către ofer tă:
 politici de per fecţionare
a sistemului de impozite
şi
taxe;
 politici de per fecţionare
a funcţionării eficiente a
pieţelor;
 politici de eliminare
a efectelor negative
ale externalităţilor.