ATASAMENTUL: FORMAREA SA, TIPURI DE ATASAMENT

Desi considerata, oarecum reductiv, ca o teorie socioaemotionala, teoria

atasamentului este o teorie developmentalista, dinamic structurala, care permite
importante predictii neliniare si neevidente ale adaptarilor succesive ( Stroufe, Egeland,
Carlson, Collins, 2005). In viziunea lui Stroufe, Egeland, Carlson si Collins, dezvoltarea
neliniara a individului se realizeaza dupa principiile:

- Integrare;

- Autoorganizare;

- Diferentiere.

Definitia atasamentului:

Atasamentul reprezinta un sistem de organizare de baza, a carui dezvoltare

conditioneaza si este fundamentul sanatatii mentale.

Diferite definitii ne spun ca atasamentul este o legatura afectiva stabila pe care

copilul o poate stabili cu o persoana cu care interactioneaza, Comportamental, se
manifesta prin cautarea proximitatii si a contactului cu persoana numita figura de
atasament, in momente de dificultate.

Exista numeroase defintii si perspective asupra atasamentului. Astfel, se spune ca

atasamentul este o "relatie afectiva intre doua persoane, care invinge timpul si
distanta".

Dupa Field (1944), atasamentul este: "relatia ce se creeaza si se dezvolta intre

doua sau mai multe organisme in momentul in care sistemele lor fiziologice si
comportamentale intra in raport de adinitate si rezonanta reciproca".

FORMAREA ATASAMENTULUI:

Este atasamentul innascut sau invatat?

Bowlby (1988), etolog si psihanalist, a dezvoltat conceptul de atasament cu

rederire la relatia afectiva primara dintre copil si ingrijitor( de regula, mama, dar poate
fi si tatal, bunica). Privind atasamentul dintr-o perspectiva evolutionista, el subliniaza
bazele biologice ale acestuia, avand scopul de a asigura supravietuirea noii fiinte. Data
fiind perioada lunga a copilariei la specia umana, pentru a proteja vulnerabilitatea
copilului, mama si copilul au tendinta innascuta de a se apropia unul de celalalt.
 Atasamentul este un sistem dual, de dragoste reciproca, dintre cei doi.

Bowlby spune ca fiinta umana este dotata biologic cu anumite tipare

comportamentale care sunt activate de mediu. Este vorba in special despre contaactul
fizic cu copilul, luarea in brate a acestuia, mangaiatul, leganatul lui, toate aproprierile
fizice care servesc linistirii, calmarii acesruia. Apropierea fizica de copilul mic,
caracteristicile vorbirii adultului, toate par a dovedi faptul ca aceste comportamente
sunt ereditare. Plansul copilului il mobilizeaza pe adult, iar zambetul il face oe acesta sa
se simta fericit, rasplatit si capabil sa considere copilul ca pe o persoana si o
personalitate demna de respect.

Mai tarziu, copilul - apoi individul - va fi capabil sa dezvolte astfel de legaturi

afective stranse si cu alti membri ai grupului social din care face parte. Atasamentul
pune bazale socializarii. Atasamentul ii perimite copilului sa-si formeaze un model al
lumii, al figurii de atasament si al relatiei lui cu ea, al lui insusi si al respectului de sine.
Daca este un atasament sanatos, securizat, copilul isi va achizitiona autonomia si
competenta, pe fundalul incredereii in sine. Atasamentul insecurizat va fi o nesansa
pentru copil si va conduce la dezvoltarea sanatoasa a copilului si adultului.

Calitatea atasamentului depinde de calitatea interactiunii celor doi, a placerii pe

care o au fiind impreuna, a sensibilitatii si ajustarilor pe care le fac, fizic si psihic, in
intereactiunea lor. Este evident ca aceste aspecte interactionale depind de calitatile
parentale si de cele ale copilului.

Prezentam, in traducere, un paragraf din lucrarea lui John Bowldy, ''Clinical

Application of Attachment Theory : A secure Base (1988), concludent in ceea ce
priveste teoria clasica aatasamentului:

''Atasamentul reprezina orice forma de comportament prin care persoana se

plaseaza si mentine proximitatea cu un anumit individ pe care il vede ca fiind capabil de
a se confrunta cu dificultatile vietii. Atasamentul este evident de fiecare data cand
persoana e speriata, obosita sau bolnava si cand are nevoie de ingrijiri si reconfortare.
In alte momente, atasamentu nu este atat de evident. Persoanei atasate, care stie ca
figura de atasament este disponibila si sensibila fata de ea, acest lucru ii da un
sentiment general, puternic de securitate si o incurajeaza sa valorizeze si sa continue
relatia. Desi comportamentul deatsament este cel mai evident in copilarie, el poate fi
observat de-alungul tuturor ciclurilor vietii, mai ales in momentele de urgenta.
Deoarece poate fi observat la toate fiintele umane, este considerat ca parte integranta
a naturii umane si ca o trasatura pe care noi o impartasim cu membrii altor specii.
Functia biologica atribuita atasamentului este aceea de a proteja. Desigur, a ramane
intr-o situatie ce ne permite un acces facil la o figura familiara despre care stim ca e
gata so ca doreste sa ne vina in ajutor in caz de urgenta este o buna polita de
asigurare, indiferent de varsta'' (p.27).

Din perspectiva psihanalizei, copilul isi construieste relatoa obiectuala cu mama,

fixandu-si libidoul, la inceput, pe actul hranirii. Copilul se leaga de mama pentru ca
aceasta detine toate posibilitatile de satisfacere ale lui. mama e ca un dulap cu
bunatati. Aceasta era teoria la moda, cand Bowlby, iesit din randurile psihanalistilor,
hulit de ei, a dezvoltat o alta viziune asupra interactiunii copil-mama. Teoria
atasamentului a pornit de la teoria relatiei obiectuale, dar s-a indepartat de aceasta,
facand din cei doi parteneri actori la del de importnati ai relatiei. Teoria atasamentului
ne arata ca atasarea copilului nu se realizeaza fata de peroana care ii ofera hrana sau il
schimba, ci fata de peroana ce interactioneaza si cominica emotional, sensibil cu el.

Atasamentul depinde de ambii parteneri, dar asistenta lor mutuala si de

capicitatea de a se recompensa reciproc. Un copil dificil va avea sanse mai mici de a-si
construi un atasament sanatos, deoarece el nu isi va recompensa mama in
interactiunile cu ea. Dimpotriva, plangand mereu, el ii va da senzatia ca este o mama
incapabila si, drept umare, copilul va fi expus unui risc de abuz generat de starea de
frustrare a acesteia in relatia cu copilul ei. Intr-un atasament securizat, ambii parteneri
sunt bucurosi sa fie impreuna si se simt confirmati in rolul lor: ''Ce copilul minunat am!
" , " Ce multe stie mama mea si ce buna e!" sunt mesajele care circula intre mama si
copil intr-un atasament securizant.

Atasamentul se constituie gradual, trecand prin anumite stadii si fiind marcat de

calitatile interactiunii celor doi. Construirea atasamentului incepe de la nastere, dar
devine activ dupa varsta de 6 luni.

Diferiti autori au descris construirea in etape a atasamentului, in moduri care

prezinta, comparativ, mici diferente.

Mary Ainsworth ( 1985), este de acor cu Bowlby cu privire la dependenta modului

de functionare a copilului la varsta prescolara, in functie de tipul de atasament pe care
l-a construit anterior, postureaza patru stadii ale altasamentului:

1. Discriminarea primara a ingrijitorului.( dupa primele doua-trei luni de

viata a copilului, cand acesta incepe sa dinstinga mai bine vizual persoana
care il ingrijeste.) ;

2. In timpul stresului. ( poate fi linisit doar de ingrijitor, si de nimeni

altcineva);
 3. Il cauta pe ingrijitor, nu pe altii;

4. Frica de straini. ( mainifesta pe la 7-9 luni, o frica fata de straini, o teama de

separare si o preferinta puternica pentru ingrijitor. Atasamentul este
structurat).

Pana la varsta de 2 ani apar importante schimbari in comportamentul de

atasament al copilului.

Un comportament care apare in jurul varstei de 8 luni si este in punctul maxim pe

la 13-15 luni e angoasa de separare manifestata prin tipat si plans la plecarea figurii de
atasament. Explicatia angoasei se leaga de frica de straini, care apare cam la o luna
dupa stabilirea atasamentul. Aceste manifestari se leaga, dupa Schaffer, de permanenta
obiectului care incepe sa se construiasca in jurul varstei de 8 luni. Vedem aici ca intre
dezvoltarea globala a copilului, inclusiv cea cognitiva, si dezvoltarea atasamentului
exista o stransa corelatie.

Dupa varsta de 2-3 ani, copilul devine capabil sa se ataseze de mai multe persoane.

Cercetarile lui Schaffer au aratat ca 65% dintre copii isi construiesc primul
atasament fata de mama, 5% fata de rara sau alte persoane din proximitate, in vreme
ce 30% dezvolta un atasament dual ( fata de mama si inca o persoana).

Cei doi parinti interactioneaza in mod diferit cu copilul lor. Acest lucru este absolut
necesar pentru dezvoltarea normala a copilului, pentru relativizarea starilor si
integrarea in grup. In aces sens, Francoise Dolto spunea ca, daca tatal este absent,
dezvoltarea normala a copilului reclamacu necesitate ''a treia voce'', a treia persoana
care sa interactioneze cu copilul, oferindu-i acestuia sansa comparatiei si a detasarii.
Caci o buna atasare are ca scop detasarea, o autonomie a copilului.

TIPURI DE ATASAMENT (in functie de reactia pe care o are copilul) :

·1 Tip A (atasament evidant) : acesti copii nu au avut sansa de a-si construi un

bun atasament. Uneori tipa cand pleaca mama, dar o evita cand revine.

·2 Tip B (atasament securizant) : acesti copii sunt tristi la plecare mamei si se

lipsesc de ea cand revine;

·3 Tip C (atasament insecurizant, ambivalent, rejenant) : acesti copii traiesc o

stare de disconfort chiar si in jocul normal. Sunt excesiv de suparati la
plecarea mamei si ambivalenti la sosire.

Tipul B, copiii cu atasament securizant, se dezvolta in mod pozitiv ca indivizi

adulti. Sunt capabili de relatii cu colegii si cu alte persoane. Dezvolta o conceptie clara
despre sine si despre raporturile barbat/femeie. Invata sa-si exprime si sa-si controleze
emotiile. Sunt interesati sa exploreze mediul si au o tranzitie fireasca, fara bariere
dinspre tiparele de dependenta ale atasamentului spre detasarea si functionarea
autonoma.

Copii cu atasament de tip B, la varsta prescolara, sunt capabili de o abordare

eficienta a problemele noi. Ei sunt mai insistenti in dezvoltarea unei probleme si mai
capabili sa ceara si sa foloseasca ajutorul adultilor. Sunt gata sa se implice in joc si sa
indeplineasca sarcinile care li se dau. Sunt increazatori in puterile lor. Ainsworth (1993)
a gasit la populatia studiata un procent de 60% de atasament de tip B.

Tipul A de atasament, va barsta gradinitei, se manifesta prin timiditate, retinere si

inhibatie. Acesti copii nu au curaj sa abordeze problemele si nu stiu sa ceara si sa
profite de ajutorul adultilor. Mary Ainsworth a gasit ca 10% din copiii examinati aveau
acest tip de atasament.

Tipul C de atasament este cu un comportament necontrolat si copilului trebuie sa i

se impuna control, restrangeri, la varsta prescolara. Este agresiv, dependent,
negativist, nemultumit si protesteaza. Mary Ainsworth a regasit acest atasament in
proportie de 20%.

Dupa cum apar tipurile de atasament ( A, B, C), la varsta de 7-9 luni poti pronostica
evolutia la varsta prescolara. Tipurile A si C vor avea variate forme de tulburari la
integrarea in gradinita, in vreme ce tipul B nu va avea probleme.

Relatiile de atasament sunt de natura clinica ( Grossmann, 1993) in diada, fiecare

individ influentandu-l pe celalalt:

5. Fiecare partener il stimuleaza pe celalalt;

6. Fiecare partener are un efect modulator asupra nivelului de excitare a celuilalt;

7. Relatia faciliteaza atingerea unui nivel optim de dezvoltare, iar acesta este
amenintat daca unul din parteneri se schimba, daca realtia se modifica sau
daca intervine despartirea;

8. Atasamentul este un factor de reglare a functiilor organismului, iar la om,

relatia dintre sugar si adultul care se ocupa de el va influenta dezvoltarea
ritmicitatii.

Factorii-cheie in dezvoltarea atasamentului:

 9. In primul rand, sensibilitatea adultului ( figura de atasament), care il face
capabil sa raspunda adecvat la semnalele transmise de copil si sa
interactioneze cu el pentru mpdularea starii de excitatie a acestuia;

10. Abilitatea adultului de a initia diverse interactiuni, stimuland adecvat copilul.

Atasamentul este in cazul copilului cu handicap la fel de necesar ca si pentru

copilul normal. Deoarece semnalele pe care le emit copiii cu handicap in interactiunea
cu cei care ii ingrijesc sunt, de regula, mai slabe, mamele necesita o pregatire speciala
in vederea unei mai mari tolerante si pentru a sti sa incurajeze manifestarile si
semnele copilului. Mamele au nevoie sa stie ca de calitatea relationarii cu ceilalti
depinde, in mare masura, personalitatea copilului. Dar si curiozitatea copilului,
necesara dezvoltarii cognitive, poate fi inhibata ori stimulata de figura lui de
atasament.

INFLUENTELE ATASAMENTULUI IN DEZVOLTAREA COPILULUI.

Efectele de durata ale atasamentului se rasfrang in special in urmatoarele sfere

psihice...

11. Nevoia de siguranta si sentimentul de a fi protejat: un bun atasament creeaza,

in primul rand, sentimentul de securitate, de incredere in ceilalti, in lume, in
capacitatile personale de a face fata chiar si situatiilor problematice. In mod
opus, atasamentul precar va duce la o permanenta neincredere in ceilalti, in
lume si in sine insusi. La orice varsta a indivitului, un bun atasament creeaza un
echilibru adecvat, potrivit varstei si capacitatilor acestuia, intre dependenta de
ceilalti si independenta. Acest echilibru functioneaza in limitele sentimentului
de incredere in ceilalti si in sine insusi.

12. Organizarea sistemului de procesare a informatiei : calitatea atasamentului

copilului fata de cel care il ingrijeste va conditiona realizarea potentialului
intelevtual innascut. Calitatea atasamentului determina calitatea procesarilor
ale informatiei. Un bun atasament ii va asigura copilului trairea starii de
fascinatie in jocurile lui de explorare si descoperire. Parafrazandu-l pe Piaget,
copilul cu un bun atasament se va putea compotya ca un om de stiimta liber,
neingradirea in experimentele si cercetarile lui, ca si in interpretarea lor. Un
copil cu un atasament slabit va avea atentia concentrata predominant in
domeniul relatiilor cu ceilalti, finnd incapabil sa se daruiasca depin
experiemtelor cu lumea. Lumea nu va reprezenta interesul sau major in nici un
moment, ceea ce inseamna o ingradirea descoperirilor, a inteleferii si a
instrumentelor de comprehensiune care se dezvolta pe masura ulrilizarii lor, in
 relatia cu solutiile necesare la problemele percepite de copilul aflat in
explorarea lumii. Stroufe (2005) gasesteca reglarea starii initiale, la copilul aflat
in primul an de viata, autoreglarea ghidata si autoreglarea la prescolari sunt
sarcinile majoare ale varstelor. Sumarizand, copilul cu un atasament securizant:

13. invatarea autoreglarea (calmarea, linistirea) ;

14. are o capacitate crescuta de a face fata stresului si frustrarilor;

15. sporeste capacitatea de a face fata temerilor si grijilor - intr-un cuvant, el este
rezilient.

C. Atasamentul influenteaza aptitudinile de integrare sociala: relatiile timpurii,

cele pe care le are cu figura de atasament si mai tarziu cu celelalte persoane
semnificative, de care copilul se ataseaza, devin prototipuri pentru viitoarele
relatii sociale, in viitoarele roluri sociale ( partener, prieten, angajat, parinte. ).
In cadrul atasamentului, copilul invata reciprocitatea intr-o relataltiei. Relatii
presupun intodeauna un schimb. In sensul acesta, comunicarea este schimbul
cel mai avantajos, in care fiecare da ceva si mai primeste ceva, pe langa ceea ce
a dat, si care ii si ramane. Daca atasamentul ii permite copilului construirea
unei relatii de incredere cu ceilalti, el va sti sa dea si sa primeasca intr-o relatie ;
daca nu, el va ramane in permanenta incapabil sa dea si sa primeasca in
relatiile cu ceilalti.