22 iunie 2007

A apărut cartea
Arta de a trăi - ghid de înţelepciune practică pentru o viaţă fericită (ediţia a 3-a, revizuită)

1. Femeia

2. A iubi este...

3. Viaţa în doi, între utopie şi împlilinire

4. Idei de meditat

5. Editorial - Cum e cu fericirea ?

6. Lucrurile mici

7. Teme de meditaţie

8. Naturaleţe si simplitate

9. Să fim tineri

10. Abilitatea de a asculta. Blocaje în ascultare

» ArmoniaNaturii
» Editura Mix
» Fundaţia Sundari

Gindire pozitivă
Elena Muşat

Toate articolele scrise de Elena Muşat

Acest text a circulat prin intermediul poştei electronice. Consider că merită să fie
accesibil şi celor care nu au acces la internet şi de aceea îl vom reproduce în paginile
revistei noastre cu toată umilinţa şi recunoştinţa faţă de cel care i-a dat viaţă mai întîi.

O MINUNE ÎN 16 ZILE

Tehnici şi exerciţii de gîndire pozitivă inspirate de la Sfîntul Munte

Cum puteţi avea o zi perfectă:

Ziua are patru „încheieturi”. Încărcarea energetică şi invocarea bunei sorţi are un efect
mai puternic atunci cînd sînt practicate la aceste „încheieturi”, sau schimbări de lumini.

Schimbările de lumini:
* dimineaţa
* amiaza
* seara
* miezul nopţii

„Foloseşte bine răsăritul şi asfinţitul, oprindu-te atunci din orice lucru şi lăsînd mintea în
stare de mare curăţenie cîteva minute”

Ziua perfectă o vei croi cu gîndul, dimineaţa. Repetă mental de trei ori: „ziua aceasta este
un dar de la Dumnezeu, să o primesc ca atare”.

Dimineaţa, la sculare, ridică-te din pat lent, dar ferm. Evită gesturile bruşte pentru a
obişnui inima cu ritmul diurn. Spală-te pînă la brîu. dar cu apă puţină. Purifică limba.
După spălare fă următorul exerciţiu: „ţinînd mîinile împreunate, cu palmele ca pentru
rugăciune, expiră lung, purificator; inspiră apoi în voie, desfăcînd larg mîinile şi simţind
că te umpli cu lumină albă - lumina Christică”.

Să începi aceste exerciţii numai într-o zi de sărbătoare. Cu faţa spre răsărit, spune mental,
de două ori: „Este o zi bună”. Norocul are forma gîndului.
Ziua întîi

Învaţă să te trezeşti, învaţă să mănînci.

Ziua perfectă se sprijină pe doi piloni:

* gîndul pozitiv;
* mîncarea potrivită (cu lucrul tău).

Regula este: „învaţă să te trezeşti, învaţă să mănînci”.

Dimineaţa, după purificarea limbii, bea un pahar cu apă: apa nu trebuie să fie rece, ci la
temperatura camerei. Niciodată de la frigider! Poţi pune, în paharul cu apă, o linguriţă de
miere.

La trezire să-ţi spui: „Este o zi fastă”!

Fiecare zi are un simbol şi un stăpîn care-ţi sînt releuri spre tărie.

Sărbătorile sînt repere ale salvării.

Astăzi este ziua puterii tale în lume. Şi asupra lumii. Cînd deschizi ochii, atrage binele şi
creează împrejurări favorabile ţie. Precizează-ţi scopul, şi scopul va veni singur spre tine.
Dar ai grijă să-l formulezi precis, cu ochii deschişi şi cu mintea senină.

La mîncare, evită două greşeli şi anume: abundenţa şi întunecimea hranei. Să nu mănînci

niciodată peste trebuinţele corpului. Nu mînca între mese.
Ziua a doua

Gîndeşte-te că pîinea este mai mult decît pîine.

Corelează mîncarea cu o atitudine mentală pozitivă.

Profită de momentul mesei, cînd corpul este ascultător, şi ajută-l să trăiască mai sus de
nivelul biologic.

Cînd ai întîlniri importante, dacă vrei să învingi mănîncă foarte puţin. Dacă ai şedinţe sau
treburi pe la parlament sau primărie, dimineaţa nu te îmbuiba cu prea multă mîncare.

Cantitatea de mîncare pentru o masă apreciaz-o astfel: „maxim cît ar intra în şoseta
piciorului tău, pînă la gleznă”.

Tot ce depăşeşte această măsură, strică la supleţea minţii.

Te aşezi la masă pentru a lua micul dejun. Corpul tău este stabil.

Alungi grijile, preocupările. Te linişteşti. Nu citeşti ziarele. Înainte de a începe mîncatul

îţi spui mental : „Pîinea este mai mult decît pîine”.

Repetă de trei ori, adică timp de douăsprezece secunde, cu ochii deschişi, dar privind
lăuntric. Trăieşte intens şi liniştit conţinutul următoarei fraze: „Nu căuta sensurile, ci doar
trăirea - o stare de recunoştiinţă”.

Mai gîndeşte-te că pîinea nu este aliment, ci medicament. Aşa se face trecerea de la

mîncat ca act biologic la actul conştient şi spiritual.

Această conştientizare te predispune la mobilitatea mentală de care ai nevoie în această

zi. Asocierea între un act biologic şi o gîndire divină conduce la „euharistie”. Saltul de la
grosier la subtil, de la simţuri la spirit.
Ziua a treia

Spune mental: „Am doar trei trebuinţe”.

O zi prielnică pentru reducerea trebuinţelor! Omul scindat are 1001 de trebuinţe şi

trăieşte în continuă agitare şi stres. Tabloul real al trebuinţelor umane este în numar de 36.
Omul perfect echilibrat are 18 trebuinţe. Omul optimizat are doar 9. În afară de acestea,
mai sînt două categorii: înţeleptul şi bogatul. Ei au doar trei trebuinţe. Iar eliberatul are
zero trebuinţe.

Dimineaţa, la răsărit, stai pe scaun; coloana trebuie să fie dreaptă, mîinile pe genunchi cu
palmele orientate, fie în sus, fie în jos - cum te simţi mai comod. Ferm şi destins. Ochii
deschişi, dar privind lăuntric.

Spune mental: „Am doar trei trebuinţe”.

Repetă aceasta de şase ori. Bate la uşa subconştientului şi ţi se va întredeschide doi

milimetri. Respiră profund, expirînd mai lung decît ai inspirat, apoi repetă iarăşi de şase
ori: „Am doar trei trebuinţe”. Apoi rîmîi douăsprezece secunde cu mintea complet liberă,
transparentă.

Spun douăsprezece secunde pentru că este o unitate temporară tainică. Nu-i nevoie să te
uiţi la ceas. Poate fi şi mai mult dar să nu fie mai puţin de atît. La sfîrşit respiră lung - va
rezulta o linişte bună. Nu te preocupa ce nume au aceste trei trebuinţe, dimineaţa şi ori de
cîte ori constaţi asaltul miilor de trebuinţe care vor să-ţi clatine puterea!
Ziua a patra

Autocontrolul expresiei feţei ca depăşire a hipnozei spontane.

„Lumea este o oglindă şi-ţi restituie chipul pe care i-l arăţi”, zicea un înţelept.

Dacă îi arăţi chip posomorît, îţi restituie eşecuri, dacă îi arăţi chip senin, îţi restituie
seninătate şi realizare.

La ieşirea din casă, coborîrea în stradă, controlează-ţi expresia feţei.

Să nu aibă nici o urmă de înmormîntare.

Oricîte griji şi preocupări ai între pereţii casei, pe stradă descreţeşte-ţi fruntea şi

construieşte-ţi un chip senin, destins.

Chipul tău programează lumea cu nuanţe afective. Tu eşti un programator inconştient al

lumii. Mereu funcţionează între tine şi alţii o hipnoză spontană, neştiută, dar puternică.
Oamenii se sugestionează tacit prin chip, atitudine, culori, aşteptări.

Aminteşte-ţi azi, de două ori, exerciţiul zilei; cînd te vei afla între oameni, să-ţi controlezi
atent seninătatea feţei. Destindere şi seninătate.

Să-ţi spui: „Chipul meu senin îmbunătăţeşte aura corpului meu şi a celor pe lîngă care
trec”.

Un om îmbunătăţit are efect pozitiv, prin simpla lui prezenţă, asupra a 100 de oameni.

Pe stradă, în metrou, în tramvai, la birou, toţi vor primi de la tine, fără să ştie, un program
pozitiv. Tu însuţi vei resimţi pozitiv reflexia acestui program, căci lumea este o oglindă.
Ziua a cincea

Nu te enerva că doi şi cu doi fac patru.

Iată un test pentru a verifica starea nervilor unui om. Întreabă-l cît fac doi şi cu doi.

Un nevrotic îţi va răspunde: „doi şi cu doi fac patru, dar chestia asta mă enervează
teribil”.

Aşadar, nu te enerva că doi şi cu doi fac patru, nu te enerva că lumea este cum este, că
strîmbul este prea strîmb. Nu fi mînios.

Mînia este mare consumatoare de energie.

Păstrează-ţi calmul şi vei rămîne puternic într-o lume neisprăvită încă, într-o ţară care
trece prin experienţa junglei.

Miercurea este considerată cea mai bună zi a săptămînii, şi asta pentru că este ziua
obstacolelor. În tradiţia noastră, Sfînta Miercuri este cea care pune obstacole pentru a-ţi
stimula duhul treziei, şi tot ea ridică obstacolele…

Ceea ce ţi se pare o înfrîngere, nu-i decît o faţă a ascezei. Iar cele obţinute fără asceză se
sting repede.

Nu te mînia că există obstacole. Mînia „perforează” şi strică acel înveliş nevăzut, acea
compunere de cîmpuri de energii care protejează corpul vostru.

Există boli grave din mînie şi există vindecări miraculoase prin „isihia” (practica liniştii
lăuntrice).

Nu te mînia pe Balcani şi pe balcanici, ci deschide ochii. Nu există duşmani, ci doar

victime ale propriei lor dizarmonii.

Dacă înţelegi aceasta, mintea îţi va inspira soluţii optime în orice situaţie.
Ziua a şasea

Trei solutii pentru combaterea stresului.

Motivul stresului este lăuntric, nu exterior. Stresul nu este o înfrîngere obiectivă ci o

autoînfrîngere.

La serviciu, te stresează ritmul muncii şi lipsa de timp. Japonezii, care lucrează 72 de ore
pe săptămînă, nu sînt deloc stresaţi. Balcanicii lucrează 44 de ore pe săptămînă, dar
adesea se plîng de stres.

Combaţi stresul anulînd sau dizolvînd două conflicte: conflictul cu Munca şi conflictul cu
Timpul. Munca te stresează cînd o faci în silă.

Practica optimizării ne îndeamnă să privim munca ca pe o slujire a semenului. Asta este

foarte greu într-un sistem degradat şi corupt.

E greu să-l slujeşti pe cel care te jefuieşte. Dar dacă reuşeşti asta, vei diminua nu jaful ci
nevroza.

Conflictul cu Timpul este în realitate un conflict cu tine însuţi. Impresia de lipsă de timp
provine întotdeauna din lipsa de bucurie şi eficienţă. Găseşte mulţumirea şi astfel vei găsi
timpul.

Primul pas: Stopează gîndirea negativă - dacă nu definitiv, măcar un minut la fiecare
douăsprezece minute.

Al doilea pas: Educă-ţi gîndirea pozitivă; schimbă-l pe „imposibil” cu „posibil”. Căci

reuşita este o părere transformată în decizie. Cum?

După fiecare două ore de lucru, te opreşti două minute şi 30 de secunde, rămînînd în acest
scurt interval de timp într-o stabilitate perfectă, cu coloana vertebrală dreaptă, cu mintea
fără gînduri.

Capacitatea de răspuns la factorii de stres creşte şi poţi rezolva astfel chiar şi singurul
stres dramatic: cel de nesolicitare.
Ziua a şaptea

Respiraţia luminată.

Azi te ajuţi de respiraţie ca să faci trecerea de la biologic la spiritual, să faci trecerea de la

rudimentar la îmbunătăţit, căci tot ce este rudimentar este şi vulnerabil.

Respiraţia se numeţte „luminată” cînd te concentrezi pe actul respirator şi-l însoţeşti de

sugestii pozitive. O numim luminată ca s-o deosebim de cea biologică; inspirăm lumină.

Eşti în picioare, în faţa ferestrei, cu ochii deschişi. Expiri lung, apăsînd palmele una peste
alta unite în dreptul bărbiei. Accentuezi presiunea între palme. Continui să expiri
„storcînd” abdomenul apăsînd bărbia spre gît, aplecînd capul în jos. Rămîi fără aer în
piept cinci secunde. Cardiacii să nu forţeze, ceilalţi să stea aşa minim cinci secunde.

În acest timp, mintea se concentrează pe ideea de purificare a celor trei zone solicitate:
abdomen, gît, frunte. Sînt cele trei locuri - funcţii răspunzătoare de soartă: metabolism,
vorbire, gîndire.

Apoi inspiră liber, spunînd: „Inspir Lumină albă”. În practica optimizării, „lumina albă”
înseamnă lumină încărcată cu cele trei atribute dumnezeieşti (credinţă, nădejde,
dragoste).

Cînd spui „Inspir lumină albă”, spontan te umpli cu cele şase calităţi divine - mai precis
le reactualizezi în propria ta făptură, iei cunoştinţa de ele.

Mintea cunoaşte astfel extindere şi calitate.

Dimineaţa, să faci şase respiraţii luminate. Lucrează încet, fără să forţezi. Expiraţia este
mult mai lungă decît inspiraţia. La urmă, după cele şase respiraţii luminate, închide ochii,
lasă mîinile pe lîngă corp şi rămîi destins şi detaşat, fără gînduri, două minute, ascultînd
senzaţiile din trup, ascultînd tăcerea lăuntrică.

Această „ascultare” a tăcerii este chiar relaţia ta imediată şi personală cu El - Dumnezeu

Tatăl, Dumnezeu al Dragostei şi a Luminii -, iar în planul psihic, exerciţiul aduce o
necesară stare de trezire şi vitalitate.
Ziua a opta

Citeşte versetul 3, psalmul 23 din Biblie.

Există două categorii de oameni:

* unii care ratează ziua de duminică;

* alţii care se mîhnesc pentru că nu au cu cine s-o rateze.

Sîmbăta şi duminica, cei singuri simt dureros şi disperat singurătatea. Acumularea

nemulţumirii se transformă direct în simptom de angoasă.

Pentru cei singuri, sărbătoarea trebuie redescoperită, pentru însănătoşirea omului.

Pentru aceasta unii se duc în casa împărătească la liturghie. Alţii ştiu că şi urcarea pe
munte este o rugăciune.

Alţii descoperă azi „lecţia divină”.

Este un pas spre meditaţie. Citirea unui text sacru, contopindu-te cu înţelesurile lui, se
numeşte „lecţia divină”.

Ca exerciţiu de iluminare, se practică patru ore pe zi.

Dacă în alte zile citeşti jumătate de verset din Biblie, duminica să te decizi să citeşti un
verset întreg!.

Versetul 3 din Psalmul 23. Citeşte-l contopindu-te cu conţinutul său, repetă-l, şi vei vedea
că el conţine secretul vindecării şi al ascensiunii tale.

Şi nu uita: eşti un om cult în măsura în care ai înţeles litera Bibliei, şi eşti un om eliberat
în măsura în care ai înţeles spiritul ei.

După „lecţia divină” sînt sigur că vei fi inspirat despre cum să cîştigi duminica, de atîtea
ori pierdută. Vei şti ce să faci cu ziua vieţii tale.

Vei şti că fericirea care se întemeiază pe un obiect exterior este fragilă şi atunci vei căuta
unde trebuie.
Ziua a noua

Postul împărătesc.

Mîine hotărăşti să posteşti. Ţii post ca să-ţi întăreşti sănătatea sau ca să vindeci pe altul;
să te purifici de toxine sau să pregăteşti terenul minţii clarvăzătoare. Căci postul este
profilaxie şi spiritualitate. Este şi ofrandă, ajutor.

În India, în statul Kerala, femeile postesc o zi pe săptămînă, ca Dumnezeu să dea viaţă

lungă bărbaţilor lor.

Şi cum ofranda te sporeşte pe tine, ele postesc pentru longevitatea bărbaţilor, iar efectul
este că ele trăiesc mult mai mult decît bărbaţii.

Postul împărătesc este cînd mănînci o dată pe zi, seara după apusul soarelui.

Toamna, masa zilei de post împărătesc să fie la ora 18.00. Rupi postul printr-o mîncare
uşoară şi „luminată”, de pildă pîine cu legume ca să nu strici ce ai clădit o zi întreagă.

Mîncarea „luminată” înseamnă acel „tablou” alimentar stabilit după criteriul reflexului
ereditar; observă ce au mîncat oamenii locului timp de 30 de generaţii, apoi fă o medie.

Asadar, pentru spaţiul românesc, pe primul loc stau cerealele şi produsele cerealiere.
Pîinea reprezintă 65% din alimentaţie. Urmează legumele, ulei de floarea soarelui, fructe
şi miere. De abia apoi vin alte produse, în proporţii mici.

Posteşte numai cu un însoţitor sau doi dar niciodată singur. Evită în post orice supărare :
o mînie de numai cinci minute îl anulează.
Ziua a zecea

Postirea nu înseamnă înfometare.

Cînd începe unul din posturile mari de peste an, să vă gîndiţi la exemplul lui Ioan de la
Sihla. Ioan a fost un om cu studii, dar a văzut că şcolile nu dau soluţia trăitului, şi a ales
calea liniştii.

Prin calea liniştii lăuntrice (numită şi isihia), el a dobîndit puteri miraculoase, între care
citirea perfectă a gîndurilor şi căldura vitală permanentă.

Într-o zi de iarnă, în Postul Crăciunului, el a fost întrebat dacă nu îi este frig desculţ şi
dezbrăcat. Ioan a răspuns: „Eu sînt cetăţeanul Munţilor Carpaţi şi Domnul are grijă de
mine. Nu simt frigul, nici arşiţa, nici foamea, nici setea, nici altă nevoinţă pămîntească”.

Acest om (a cărui viaţă o ştim din Patericul roman ) a obţinut aceste daruri prin post şi
rugăciune, cele două „aripi” ale vieţii sporite.

Ioan a lăsat un mesaj în privinţa vieţii alimentare: el observă că fiecare etapă a evoluţiei
spirituale este însoţită şi determinată de o îmbunătăţire a regimului alimentar, dinspre
întunecat spre lumină, dinspre cruzimea lăcomiei spre inteligenţa şi smerenia meselor
simple şi uşoare.

Duceţi astfel, postul, gîndindu-vă că postirea nu înseamnă înfometare, ci regîndirea

hranei, şi o atitudine sufletească îmbunătăţită.

Postul nu-i slujire, ci prilej de corectare a unor obiceiuri alimentare greşite.

Şi învăţarea meditaţiei, şi sentimentul de recunoştinţă, amintirea că pîinea este simbolul

timpului divin: astfel te programezi, la masă, cu atribute divine, iar mîncarea devine prilej
de trecere de la biologic la spiritual.

Şi postul de cuvinte, făptuit prin evitarea asprimii şi prin păstrarea tăcerii.

Mănîncă atît cît să nu-ţi refuze pofta de meditaţie.

Dacă după masă ai poftă de meditaţie, ai mîncat adevărat.

Ziua a unsprezecea

O soluţie împotriva suferinţei de a trăi.

Există 64 de remedii împotriva suferinţei. „Luarea de cunoştinţă” este primul remediu,

adică conştientizarea. Şi dacă începi să-l practici corect, consecvent şi continuu vei fi
scutit de celelalte 63 de remedii.

„Luarea de cunoştinţă” este mutarea atenţiei de la grijile tale spre corpul tău, de la grijile
mari şi însemnate la neînsemnatul corp.

Grijile sînt expresia ego-ului.

Corpul este exprimarea vibraţiei universale. („Materia este un ritm, substanţa este o
frecvenţă”).

Luarea de cunoştinţă se practică astfel:

- Te aşezi ferm şi stabil pe un scaun (sau mai bine pe un taburet, dar niciodată pe un
fotoliu), căci coloana vertebrală trebuie să fie dreaptă, fără efort, iar genunchii să fie ceva
mai jos de osul iliac, sau cel mult la acelasi nivel - niciodată genunchii să nu fie mai sus
decît nivelul bazinului.

- Mîinile împreunate în poală, cu stînga peste dreapta, pentru că stînga antrenează, prin
legare, emisfera din dreapta: emisfera cerebrală a tăcerii, a rugăciunii, a înţelegerii „psi”.

- Capul trebuie să fie drept. Ochii deschişi, dar lăsaţi oblic în jos, privind ca şi lăuntric.

În poziţia aceasta, rămîi nemişcat cel puţin două minute şi treizeci de secunde. În acest
timp, te concentrezi pe ordinea corpului tau, adică fixezi mental, rînd pe rînd, coloana pe
care o ţii dreaptă, şi părţile corpului, păzind stabilitatea lor.

Alte două minute şi treizeci de secunde te concentrezi pe fluxul respiraţiei, devii martor
al respiraţiei tale.

Încă două minute şi treizeci de secunde păstrezi mintea pură, fără nici un gînd. Apoi
pendulezi uşor bustul de cîteva ori, spre stînga şi spre dreapta, după care te ridici şi faci
cîţiva paşi prin cameră.

Acest exercitiu, atît de simplu, are putere de liniştire şi de încărcare energetică, activînd
pulsul vieţii.
Ziua a douăsprezecea
Iniţierea în terapia iertării.

Exerciţiul iertării se practică la apusul soarelui. Foloseşte energia finalului de zi pentru

cel mai important exerciţiu al optimizării tale.
Nu te culca niciodată apăsat de neiertare. Să nu rămînă în mintea ta, peste noapte, cel
neiertat. Tot ce rămîne neiertat în tine se transformă în program negativ şi produce, în
viitor, rău.
Adversitatea este o impuritate, n-o păstra în tine, dizolv-o. Aşadar, ierţi pentru tine, nu
pentru altul. Ierţi ca să dizolvi un focar patogen.

Boala este o informaţie despre încătuşare. Cînd ierţi un adversar, te eliberezi de el - tu

rupi lanţul (cea mai dură legatură este între victimă şi călău). Ierţi ca să programezi
mintea serii cu sănătate.

Mînia îţi sparge aura corpului, iertarea o face strălucitoare.

Eşti în picioare, cu faţa spre fereastră. Deschide braţele, larg. Măcar o dată pe zi deschide
braţele. Spune în gînd: „Sînt deschis şi receptiv la bogăţia lumii”.

Concentrează-te pe ideea că tu protejezi şi hrăneşti, cu energia ta, spaţiul din jur: oraşul
tău, apoi România, Europa, Planeta…

Expiră lung. La expiraţie expulzezi din mental că „tu eşti tu”. La inspiraţie te umpli de
mulţumire şi încredere în tine. Apoi rămîi fără gînduri, cu sentimentul că protejezi.

Cea mai bună iertare este să faci binele. Să trimiţi un gînd bun către ei. Tu eşti ei. Repetă
fraza: „Sînt uşor, sînt tot mai uşor”. Ca şi cum, iertînd, te despovărezi de o greutate. „Mă
eliberez iertînd, mă dezleg, sînt uşor”.

Să foloseşti bine asfinţitul. Iertînd, tu arzi negativitatea din trupul tău actual şi din soartă.

Adevărata iertare este să faci un dar celui iertat. Este o ofrandă.

Braţele şi trupul tău fac simbolul unei cruci, iar crucea e paradigma cosmosului; pentru
om este îmbrăţişare, hrănire, protejarea semenilor.

Dăruieşte ca să ierţi. Evocă mental pe cel iertat şi dăruieşte-i gîndul însănătoşirii, al unei
bune sorţi. Nu-i un dar simbolic, e chiar real; gîndul construieşte, partricipă la arhitectura
vibratoare a semenului tău şi, mai departe a lumii. Gîndul iertării aduce armonie, iar tu
vei locui într-o lume armonioasă.

Gîndul e mai puternic decît fapta.

Ziua a treisprezecea

Eşecul este o formă a nerăbdării.

Postirea prilejuieşte o încărcare energetică şi o purificare. Mintea dobîndeşte claritate

perfectă, trupul - supleţe, tonusul psihic urcă, aura e strălucitoare.

Cei care au viaţă de cuplu vor evita actul sexual în timpul postului. Un act sexual
anulează rezultatele unui post de 21 de zile. De aceea, cei care nu au putut să se abţină de
la a avea contact sexual în post, sînt îndemnaţi ca, după sărbători, să repete 21 de zile de
postire.

Postul nu-i prilej de interdicţii, nici de mortificare, ci un prilej de deşteptare la minte, de

observare că omul, în general, este tentat să acumuleze greşeli şi eşecuri.

Ce este eşecul?

Eşecul este o forţă a nerăbdării noastre. Postul este un exerciţiu de răbdare, chemînd în
ajutor fie instinctul de conservare, fie pe Dumnezeu.

Dealtfel, între Dumnezeu şi instinctul de conservare este o continuitate perfectă

(exprimată şi prin atributul „Atotţiitorul”, conferit Supremului). În ce priveşte instinctul
sexual, să ai grijă de două prescripţii: moderaţie şi curăţenie. Pe acestea să le ţii şi după
ce trece postul. Căci postul nu-i un accident calendaristic limitat acum la 40 de zile, ci
este o şcoală a schimbarii inimii şi un antrenament spiritual.

De aceea nu-l vei resimţi ca pe o constrîngere, ci ca pe o actualizare a soluţiilor de soartă

bună.
Ziua a paisprezecea

Ora conexiunilor astrale.

Adevărata ieşire din singurătate este trăirea, timp de o clipă, a condiţiei de „neuron” din
creierul speţei, al planetei. Cînd o spui, pare un lucru ingenios. Dar cînd o trăieşti, este o
reducere la zero a ego-ului, este o trăire a sa… şi eşti parte a oceanului care e speţa
umană.

Omul este mai puternic dacă percepe amploarea conexiunilor sale pe pamînt şi-n eter, a
legăturilor sale cu energetismul teluric si cosmic.

Cunoscînd conexiunile tale intime, fluide, cu ceilalţi oameni şi cu toată speţa, diminuează
complexele psihice, diminuează impulsul de a-şi sfîşîia semenul, diminuează frica de tine
şi de alţii, frica latentă care -ţi consumă energia. Cum se face asta?

Mai înainte am indicat un exerciţiu de „luare de cunoştinţă”.

Dacă prelungeşti timpul exerciţiului, vor apărea efecte noi şi însemnate. Anterior durata
exerciţiului a fost de circa 9 minute. Fă exercitiul seara. Ferm şi agreabil, timp de 15
minute, mutînd atenţia de la grijile importante, la corpul „neimportant” (ştiind că grijile
sînt expresia ego-ului, iar corpul este expresia atracţiei universale ).

Nu prelungi exerciţiul peste 15 minute decît dacă ai îndrumător.

În general, după 10 minute apare senzaţia de vastitate, de dilatare plăcută a corpului şi

pierderea senzaţiei de greutate fizică. Observă starea aceasta, dar nu te ataşa de ea;
păstrează trezia şi controlul perfect al schemei corporale.

Căci poate să apară senzaţia de dedublare, de „ieşire în astral”. Nu te lăsa atras pe panta
asta.

Un maestru zicea: „Dacă practicantul o ia spre cer, trage-l de picioare în jos”.

Tu faci experienţa extinderii conştinţei nu pentru a ieşi din corp în univers, ci pentru a
realiza că trupul este chiar locul unde universul devine fiinţa ta. Şi astfel te întăreşti.

Experimentele „ieşirii” în astral sînt uşoare, amăgitoare şi ţin de copilăria ezoterică a

omenirii. Tu alege să faci experienţa treziei perfecte, aducînd pe pămînt cele cîştigate în
văzduh.
Ziua a cinsprezecea

Dialog cu subconştientul despre vindecare şi soartă bună.

O zi perfectă depinde de seara perfecta: o zi bună se cunoaşte de cu seara… Mintea serii

este leneşă şi profundă, mai primitoare de sugestii decît mintea dimineţii.

Înaintea somnului, trei sau cinci minute înainte de a adormi, mintea omului se află în
starea „alfa”, în mod natural. Adică activitatea electrică a creierului îşi încetineşte ritmul,
are un ritm de circa 8 - 12 cicli pe secundă: ritmul „alfa”.

Starea alfa este propice pentru autoprogramare pozitivă. În această stare, sugestia
pătrunde mai uşor în inconştient. Iar dacă a pătruns acolo, ea devine acţiune.

Viitorul are forma minţii tale. „Mintea produce mereu modele ale viitorului”, constată
psihiatrul Lewy. Dacă îi dai minţii o frază anume elaborată şi o convingere, mintea
produce din ele viitor, produce ziua de mîine, produce situaţii favorabile ţie.

Controlează acest proces de modelare prin cuvinte. Viitorul ascultă de stări şi propoziţii.

Cînd ai o maladie, să repeţi, în starea de somnolenţă, pînă adormi (circa 3 - 5 minute)

fraza: „Ma simt din ce în ce mai bine… pe zi ce trece… şi din toate punctele de vedere”
(metoda E. Cuoe).

Repetă rar, calm, pînă adormi. Fă acest lucru şapte seri la rînd, iar pentru fixarea
rezultatului, încă şapte + şapte seri la rînd. Adormi cu această fraza în minte, căci această
frază a vindecat mii de persoane.

Nu pronunţa numele bolii, căci subconştientul nu ştie termeni medicali, nu ştie nici măcar
ce înseamnă „gripă”. El preia numai sugestia însănătoşirii. Şi o împlineşte cu mare
precizie. El este un factor de restabilire a condiţiei naturale a fiinţei, un mediator al bunei
sorţi.
Ziua a şaisprezecea

Comportamentul de reuşită.

Seara, la culcare, să nu rememorezi niciodată momente neplăcute ale zilei încheiate. Nu

„rumega “gînduri rele. La culcare, frînele raţionale sînt slăbite, şi atunci subconştientul
primeşte mai uşor sugestiile şi impresiile puternice. „Rumegarea” unui eşec al zilei
devine astfel un program pentru un nou eşec. Dacă prelungeşti o mîhnire, te programezi
cu încă o mîhnire.

Stopează această tendinţă, aminteşte-ţi că eşecul este doar o faţă a nerăbdării şi a

orgoliului tău. Stopează, seara, orice emoţie negativă, dînd minţii o sugestie de întărire.

Stopează imaginaţia sau obsesia cu privire la o întîlnire viitoare.

Iată cum se procedează: dacă a doua zi trebuie să dai un răspuns important, dacă se cere
să iei o hotărîre capitală, e bine să nu te frămînţi cum vei rezolva. Ci doar detaşat de orice
grijă, să rosteşti cu calm: „Iau decizii bune”. Fără să te gîndeşti care decizie anume.

Întăreşte doar mintea cu încredere în sine, prin propoziţia: „Iau decizii bune”. Repet-o
mai multe seri la rînd. Deciziile care vor urma cu siguranţă vor fi inspirate, în acord cu
trebuinţele reale ale fiinţei tale.
Dacă vrei să îmbunătăţeşti o trăsătură de personalitate (voinţa, eficienţa, stăpînire de sine,
claritate mentală ), formulează sugestii simple, scurte, directe, totdeauna la timpul
prezent. Subconştientul nu cunoaşte alte timpuri.
Păstrează o singură sugestie, o singura frază - program - şi nu o schimba 21 de zile. Ca
program universal de recuperare a condiţiei naturale puternice, repetă propoziţia: „Sînt
calm, sînt cu desăvîrşire calm”.

Fă acest exerciţiu 21 de seri la rînd, ca rezultatul obţinut să se fixeze şi să devină o

achiziţie permanentă.
Pe aceeaşi cale poţi introduce în inconştient un program privind scopurile tale imediate
sau sugestii privind dinamica fiinţei şi contextul evoluţiei tale, sugestii precum: „Eu iau
decizii bune”, „Am claritate mentală”, „Am stăpînire de sine”.
Pentru o sugestie, programul este elaborat cu atenţie la indicativ prezent (inconştientul nu
cunoaşte alt timp sau mod verbal), şi ţinînd cont de logica paradoxală a psihicului abisal.

Astfel, pentru a contracara o afecţiune contagioasă, elaborezi un program care să

corecteze mentalitatea „statistică” a omului: contagiunea este consecinţa unei mentalităţi
statistice.
Sînt două cai de a avea acces la inconştient. Una din exterior, de programare în alfa. Alta
din interior, lăsînd inconştientul să se rostească singur: prin suspendarea temporară a
activităţii corticale şi prin crearea stării de linişte. Dar asta este o experienţă, nu se poate
povesti.
Sugestii practice

Gîndirea pozitivă şi comportamentul de reuşită

Parabola fraţilor păcătoşi. Doi fraţi au făptuit aceeaşi greşeală, căzînd pradă instinctelor.
„Biruiţi de pofta curviei”, zice Patericul roman. Ei au primit, apoi aceeaşi pedeapsă de
îndreptare : un an de recluziune.

Au fost închişi în celule diferite. Au primit mîncare cît să trăiască, pîine şi apă, amîndoi
întocmai.

După un an, fraţii au fost eliberaţi.

Unul din ei arăta „galben la faţă şi uscat ca chipul mortului”, iar celălalt era vesel şi
rumen la faţă „ca şi cum ar fi fost la o mare desfătare”.

Ei au fost întrebaţi cum au petrecut anul recluziunii, căci toti voiau sa afle de ce arătau
diferiţi !

Cel care a ieşit slab şi gălbejit a răspuns că a rumegat gînduri amare, nu-i ieşea din minte
că a greşit, îl chinuia culpa, îl obseda trecutul, îl chinuia frica. Este un caz de „gîndire
negativă”.

Cel care a ieşit cu chipul rumen şi luminos a spus că în toată perioada recluziunii i-a
mulţumit lui Dumnezeu că i-a arătat lumina salvării. Nu s-a gîndit nici la eşecul lui, nici
că este păcătos, nici la ceţurile trecutului. A trăit orice gînd apăsător, prin repetarea
rugăciunii minţii în inimă (oratio mentis). A stopat orice amintire traumatizantă. A stat
mereu cu mintea îndreptată spre divinitate şi, de aici, au rezultat puterea şi regenerarea.

Cine aprofundează sensul acestei întîmplări are cheia gîndirii pozitive.

Schimbarea filtrului afectiv.

Există persoane care au tendinţa să selecteze din viaţă emoţii negative, văd viaţa în negru.
Ele au pierdut memoria binelui. Au numai memoria căderii.

Răul de care îţi tot aduci aminte este un rău triplat. Aceste persoane spun mereu: „Am
numai ghinioane, am numai necazuri. Tot ce-i rău pe lume mi se întîmplă numai mie.
Altora le merge bine, deşi nu merită. Eu merit şi nu am nimic. Mi se scîrbeşte de viaţă”.
Aşa spun aceste persoane.

Jeluirea este un mod de a fura energie de la altul. Cei care se folosesc practică un fel de
vampirism energetic, adesea inconştient, fură energie, dar nu ca să se întărească, ci ca să
o risipească.
În acest caz este necesară „schimbarea filtrelor negative”, mutaţia gîndului de la minus la
plus, de la negativ la pozitiv.

Schimbarea atitudinii mentale. Aşa începe purificarea de negativitate.

Cum să cauţi partea bună a contextelor tale?. Prin gîndirea pozitivă nu afirma că răul
există, ci afirmă că tu eşti tare în faţa răului.

Gîndirea pozitivă nu spune că lumea este perfectă, ci spune că putem fi tari în faţa
imperfecţiunii lumii.

9 Reguli pentru intarirea gandirii pozitive.

1. Înlocuieşte semnul minus cu semnul plus. Înlocuieşte-l pe „nu pot” prin „pot”. La
sfîrşitul zilei, în loc să spui „sînt obosit”, spune: „trupul meu are nevoie naturală de
refacere şi simte bucuria acestei refaceri”. În loc de „sînt sfîrşit”, spune „urmează un nou
început”.

2. Evită în faţa altora propoziţii care conţin programări negative. Nu-i întîmpina pe
prieteni cu vorbe negative, de tipul: „Vai, ce rău arăţi”, ci distinge, la oricine, trăsătura lui
pozitivă, motivul sau aspectul în care acela ar putea excela. Pe acela subliniază-l.

3. Întăreşte-ţi energetismul, căci gîndirea negativă şi depresia ţin de un deficit energetic.

Agresivitatea, ţine şi ea, de un deficit energetic, ca şi nesiguranţa şi spaima de eşec. Orice
întărire a energetismului sporeşte pozitivitatea gîndirii. Şi orice pozitivare a gîndirii
sporeşte energetismul. Este ceea ce numim cerc vicios (şi el rezultă din … purificarea
cercului vicios).

4. Ridică pragul de toleranţă la frustare. Aceasta presupune un antrenamemnt sau o

terapie contra „mal-sevraj”-ului ( termen provenit din limba franceză, avînd sensul de
rău-înţărcat ). Se pare ca majoritatea oamenilor au fost „rau înţărcaţi” de mame; de aici
provin carenţele de adaptare la real.

5. Controlează-ţi cele 1000 de trebuinţe şi încearcă să le restrîngi. Cere mult de la viaţă,

ştiind să te mulţumesti cu cît vine şi continuînd să ceri mult de la viaţă.

6. Evită comparaţiile care îţi stîrnesc invidia. Evită comparaţiile (cu semeni mai mult sau
mai putin iluştri, cu semeni care sînt, mai mult sau mai putin, vedete) care te deranjează,
care te deprimă. Fă numai acele comparaţii din care să vezi clar avantajele tale pe lumea
asta.

7. Înlocuieşte cuvîntul „superior” (care întreţine rivalitate, stratificări, trufie, slavă

deşartă) prin cuvîntul „autentic”.
8. Întăreşte-ţi psihologia de învingător sau mentalitatea de învingător. Mulţumire fermă,
stabilitate emoţională, linişte lăuntrică, stăruinţă. Nu te mîhni că poţi pierde bătălii de
etapă: cea finală contează. Aminteşte-ţi aforismul acesta: „Reuşita în viaţă este o părere.
Dar o părere transformată în hotărîre”. Mai aminteşte-ţi şi aforismul următor: „Orice
cîştig este un DAR, orice pierdere este o restituire”.

9. Formulează-ţi o ţintă de etapă (pozitivă şi pragmatică), dar o ţintă de existenţă

(pontifical înaltă): realizarea personalităţii, împlinirea spirituală. Treptat dă prioritate
ţintei de existenţă.

Copyright © 2000-2006 Arta de a Trăi. Toate drepturile sînt rezervate.

Site realizat de: Simona-Lăcrămioara Balan şi Aurel Dumitraşcu.

Trafic.ro - clasamente si statistici pentru site-urile romanesti [Votaţi-ne în TOP100

!]