Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Varvara Andrei
Românesc și modern par două noțiuni incompatibile. “Odată cu avalanșa de producțiuni artistice
în stil modern, în toate genurile de artă se pune invitabil întrebarea: dacă acest nou curent de artă,
prin impetuozitatea cu care își face loc în gustul publicului nostru, nu e de natură de a produce
oarecare îngrijorare cu privire la dezvoltarea firească a stilului național.”1 afirmă Ioan
D.Traianescu.
Deceniul al patrulea al secolului XX este cel care va cristaliza influențele tradiției într-un
modernism care pierde imaginea obiectivă, robustă și câștigă elemente de profunzime
caracteristice arhitecturii românești tradiționale.
Henrieta Delavrancea-Gibory este una dintre personalitățile marcante ale acestei perioade a cărei
operă ilustrează cu măiestrie spiritualitatea unei arhitecturi moderne sensibile la contextul local.
Despre activitatea intensă de la Balcic afirma într-un interviu din 1980: „Geamiile, potecuţele de
piatră prăfuite, pieţele cu fântâni, casele revărsate, prispe cu cerdacuri din lemn, drumurile în
scări ale Balcicului s-au dovedit a fi un loc fascinant pentru arta şi arhitectura românească. Casele
mele, pe care le vedeţi aici în poze, au iz românesc, dar sunt totodată moderne ca aspect şi
funcţie, migălos aprofundate […]”.
Demersul arhitectural al vilelor de la Balcic ce urmăresc estetica orizontalei( exploatată și de
Octav Doicescu) devine astfel de referință în lucrarea ce va urma, demers ce urmărește prin
coerența discursului să expliciteze ceea ce George Matei Cantacuzino afimă: „Mărginind
cuvântul tradiție în câmpul imaginilor, îl fac să crească în cel al spiritului.”2
1
I.D. Traianescu, “Arhitectura națională față de stilul modern”, în Urbanismul, 1932, nr. 5‐6, pp. 172‐
175.Sublinierea autorului
2
G.M. Cantacuzino, „introducere la stilul arhitecturii”, p. 128
An universitar 2017/2018