Sunteți pe pagina 1din 130

STEAUA

REVISTAA UNIUNIISCRIITORILOR DINRPR

\
APRILIE
\C L U J 1954

Ti
Fulgere şi stele

Că fulgeri, pana mea, ori scaperi stele


N u-m i pasă mie, n-are ce să-m i pese.
Pot f'i şi stele cîntecele mele,
Ş i fulgere ce urme n-o să lese. ■

Dar de e stea, 'să fie stea polară


Ce-arată drum spre căutatul port; •>
De-i fulger, să topească-n foc şi pară,
Tot ce e putred şt uscat şt mort.

V ii to r

In m iez de veac, la mejdie de vremi,


M ă chemi, tu viitorule, m ă chemi,
Nu din adîncuri sumbre şi obscure.
Ci din ă vieţii falnică pădure.
In salturi sue drum ul înainte,
II văd în vis, îl cumpănesc în minte.
Cînd m ă opresc pe coastă către culme,
Ţin m îna streşină la ochi şi-adulmec.
M iresme tari şi proaspete răzbat
Din leatul ce nu-i încă desghiocat.
4 M Beniuc

— Ne bucurăm că tu n-o să cunoşti,


încrîncenate-n jocul morţii, oşti,
Ne bucurăm că num ai in muzee
Cătuşele şi armele-o să stes,
Ş i că lumina din hidrocentrale
S-o-ntrece, soare, cu razele tale,
Că nu lumina sta-va subt obroc,
Ci bezna, boala, strînse la un loc,
Pecetea nimicirii o s-o poarte
Şi, poate, n-o mai ft pe lume moarte

— Acestea toate zilnic le citesc


In ochii ferm i ai celor ce muncesc.

MIHAI BENIUC
M artie

Privesc pe cer în zare, atent privesc spre sud


Acolo unde bolta se lum inează clară,
A ştept cu nerăbdare şi-ascult şi parc-aud
Vibrînd apropiată o nouă primăvară.

A ştept să reapară lungi şiruri de cocori


Ş i păsările toate'din nou le-aştept' să vină.
A ştep t'cu nerăbdare sălbatecele flori
fvindu-şi peste cîmpuri tntîia lor tulpină.

Pe podul Som eşului cînd trec, răm în privind,


Cresc apele şi-n valuri cadenţa lor s-aude
Şi blocuri mari de ghiaţă trosnesc din cînd în cînd.
Isbindu-se cu vuiet în cheiurile ude.

Şi-adeseori prin parcuri privirea m i se, pierde


Printre stejarii falnici, printre castani orv tei —
A ştept întîia frunză ca o lum ină verde
S-o văd cum izbucneşte sclipind în ochii mei.

O prim ăvară nouă răsare-n calea mea


Şi-a ţării hărăzită atltor mari destine,
— Ca un curent electric veţiind de undeva ,
Puterea prim ăverii o sim t trecînd în mine.

S în t însuşi grădinarul acestui larg păm înt


Deasupra cărui arde incandescentul soare —
D uşm anii m ei de astăzi, şi-ai prim ăverii sînt
Şi-ai zilelor acestea cu sevâ-noitoare.
6 A. E. Baccmsky

Ei su n t ca pom ii care nu-nm uguresc ci mor


Şi-aud vuind în preajm ă im ense fierăstraie
Şi-aud apropiatul răsunet de topor
Ce fără de cruţare din rădăcini să-i taie.

Prieteni, primăvara, copleşitoare, grea,


Pe zeci de m ii de drumuri o auziţi cum vine?
— Ca un curent electric venind de undeva
Puterea prim ăverii o sim t trecînd în mine.

Salcîmi

Salcîm i, arbori de cîmpie


Cu flori albe năpădite de albine,
Voi îm i am intiţi copilăria,
Voi sunteţi fraţi cu mine.

Acolo pe m alul rîului,


Şesul întins, cireada (Le vite
Un copil desculţ alerga
Cu picioarele prin mărăcini rănite.

O, drum uri lungi şerpuite prin ia rb ă ..


•Mai trăiţi salcîmi, ori aţi fo st tăiaţi
' Cîndva-ntr-o iarnă cu zăpezi şi viscol
Fraţi ai mei, fraţi?

Poate dintre toţi num ai eu


A m rămas să pori veşnic florile voastre
Scuturîndu-le, scuturîndu-le
Albe, sub ceruri albastre.

Căci sufletul copilului de-atunci


Adeseori înv ie-n mine —
Salcîmi, arbori de cîmpie
Cu flori albe năpădite de albine.
Cîndva, ca luna 7

Cîndva, ca luna

în tot ce fac un g ln d îm i lum inează


Ca luna care răsare noaptea pe cer,
în vă lu in d ca razele sale
Im ensul nostru şantier.

S în t aici 'şi zidesc zi şi noapte,


Lucrez din greu şi m ă dărui acestor ani —
Cînd voi obosi mă voi duce
S ă dorm sub o salcie,
M îhnindu-m i prietenii şi bucurînd pe duşm ani

Ş i luna trece . . .
O, luna, cînd trece luna, cînd lunecă luna,
Ridic capul şi privind-o îm i spun:
Ce frum os va fi-după'ce voi pleca!
Lum ini necunoscute — lum ini viitoare
Cu fulger izbucnesc în faţa mea.

Adesea Jchidr urtriaşilor le-ascult


Ş i glasul depărtat şi răsuflarea —
Precum asculţi în nopţi tîrzii.de vară.
Pe caldul nisip,
Cum îşi aşterne valurile marea.

Şi-atunci cînd îi ascult aş vrea


S ă mă m ai nasc tîrziu, cîndva.
Peste un secol, două poate,
S ă fiu un vultur care străbate
Cerul,
Deasupra-ntregii lu m i!eliberate.

Ci m ai ales ca luna tni-ar plăcea —


Ca luna, prieteni,
Ca luna mare şi plină,
S ă răsar într-o noapte foarte senină,
P rivind cu ochi de palidă lum ină
Comuna pentru care lupt'acum .
Intr-o singură noapte,
M ăcar un singur drum —
Şi-apoi să apun
8 A E Baconsky

In codrii deta marginile zării.

Ş i luna trece . . .
— Dar asta e de neînchipuit!
Cine a mai văzut om
S ă răsară pe boltă ca luna?

Ş i totuşi chiar de' n-am să urc în spaţii


Voi apărea mereu, voi apărea mereu —
In lumea fiecărei generaţii
Voi răsări mereu —
,V.ot răsări mereu — -

M eleagurile noastre viitoare


Cu ochu lor le voi privi şi eu.

A. E. BA C O N SK Y
C o p i lu l fierarului

De sus,
din geam,
se revarsă
acum
veselia — şuvoi pătim aş
Uzine,
două,
cu săbii de fum
duelează
festiv
pe oraş.

In blocul nou,
la amiaz,
a născut
nevasta fierarului.
Vară
P uştiul bine-nfăşat,
tăcut,
pe toţi din ochi îi măsoară

In preajmă
— cerc —

vecinii, la sfat.
— Tot parcă-i tată-su!
— E sie !

Albă,
frumoasă,
la vorbele lor —
pe pat
fem eea zîm beşte
10 A urel p.ău

Un clinchet lin,
un trem ur de foi:
Paharele-ncet se-nfruntară.
— S ă fie fruntaş!
— M ai bogat ca noi!
Candidatul
distrat
îi măsoară.

— In casă nouă!
— In ţară nouă!
— Stăpîn!
— Ş i m îndrul
— Viteaz!
— Ş i frum osl
Vară. '
Foşnetul vieţii,
chemînd,
sub geam
se ridică
d e jos.

Şi-n stra d ă ,..


în lume
porneşte, acum
un glas! —
un şuvoi pătim aş..
Uzine,
două,
cu săbii de fum
duelează
festiv
pe oraş

AUREL RĂU
Pleacă, iarnă

O, iarnă, pleacă mai curîndl


Inham ă-ţi corbii negri şi porneşte;
Cu şuerele vîntului urlînd
departe de m eleagul meu, goneşte —

Asprim ea ta nu-i place fir ii mele,


nici gerul tău biciuito'r, cum plit —
nici nopţile prelungi,' şi fără <stele,
cu som nu-n care toate-au aţipit —

Topeşte-te, renunţă, nu m ai sta . . .


fă loc vieţii, firelor de iarbă
şi-atîtor m uguri stinşi sub haina ta
în noaptea rece, umedă şi oarbă —

N -auzi tu călăreţul prim ăverii-


cum galopează în goană către noi
şi de suflarea-i caldă-nvie merii
ce-n som n visează proaspetele ţoi? ,

Căci nim eni să-l oprească nu mai .poate,


curînd, din cornu-i drag, el va suna,
trezind păduri şi cîmpurile toate,
şi păsări depărtate va chema.

Atuncea, tu, cu negrele-ţi pîrdie,


pe sub păm lnt uitată vei pieri —
Noi, bucuroşi de-a soarelui■văpaie,
eterna primâvară: o vom slăvi.
12 Victor Felea

Cîntec

Mic, firav, tresare firul ierbii,


De m iresm e cîm purtle-s pline —
Colo-n m unţi se profilează cerbii ..
Vine primăvara, vine.

In oraş învie pom ii goi —


Soarele în ramuri li s-aţine —
Trece rîul tulbure, ş u v o i. . .
Vine primăvara, vine.

Versuri de iubire scriu poeţii —


Oare să-t lăsăm 'să m ai suspine?
Bate ceasul nou' al tin e re ţii. . .
Vine primăvara, vine.

F abrica,:ia . m argini de oraş.


L ung priveşte zările senine
Ca un vechi şi neclintit ostaş . . .
Vine prim ăvara, vine.

După geam uri reci şi fum urii,


Vuetul, ca valul greu revine — 7
M uzica aceasta bine-o ş t i i . . .
Vine primăvara, vine:

La m aşini sîn t oamenii, lucrează,


Munca lor nu-i pentru m îini streine;
Calitatea, lucrul bun, contează . . .
Vine primăvara, vine.

Bucuros şi-ncrezător priveşti:


Patria întreagă e cu tine >
Şi-n lum ina ei te-nalţi, tră ie şti.
Vine primăvara, vine.

VICTOR FELEA
Doi prieteni
Noi îngroparăm în C arp aţi
P e-ostaşu l roşu m ort în lupte.
STEPAN SCIPACIOV

Trecură anii luptei lungi şi grele,'


Ş i par acum atît de-ndepărtaţi e i.
Dar cum a fo st în zilele acele
N ici om ul n-o să uite, nici Carpaţii.

I n trunchiuri schije se-nfigeau, gem ea pădurea,


Fugeau duşm anii fugăriţi în cete.
Acolo pe poteci sub piscuri sure
Luptau mereu alături doi prieteni.

■Cînd unul a căzut, genuni-vuiră.


Se prăbuşi albastrul cer înalt, — ‘
Ş i ochii lui puterea-şi dăruiră
Ş i raza lor, privirii celuilalt.

Prietenul stătu. în g enunchiat. . .


. . . Ş i iar pom : spre moarte sau spre viaţă.
E l a ajuns să vadă cum cădea
Ş i ultim a duşm ană fortăreaţă.

Cum ar fi vrut să fie împreună


Tot doi, ca şi atunci la început.
Dar unde-i a Carpaţilor cunună?
Departe e prietenul căzut!

. . . Acolo codrul nostru zbucium at


Deapururi îl veghează fremâtând.
Ş i parcă Taiga-şi pleacă pe-nserat
■Umbrita-i frunte peste-al său m orm înt
U Leonlda Neamţu

Sunt fericit că munfii...

S u n t fericit că m unţii niciodată


N u-şi vor m ai pierde-a codrilor cunună
Căci am văzut cu scarele-mpreiină
î n zori cînd raze începeau să bată

Urcînd copii spre codrul care sună


D ucînd pueţi în mîna lor c u ra tă . . .
Ş i i-au sădit pe valea-ndepărtatâ
In ziua caldă fără de furtună. •

M lădiţele vor creşte, mari vor fi,


Luînd pădurii celeilalte ■locul
Ca şi copui care într-o zi

Cînd peste ani le va veni sorocul,


Mai bine decît noi vor stăpîni
Stihiile: şi aerul şi focul. ^

LEONIDA NEAMTU
Invăjăfoarele

„ ..tie-am împiedecat de sîrm a unui gard


şi am căzut. Am stat un timp în zăpadă
şi-am rîs cu poftă sălbatică."
(Dintr-o scrisoare primită).
„„.şi aşă, trece iarna. A început s ă ne pla>-
că satul."
(Diin aceeaşi scrisoare).

V iscolul s-a oprit.


Ţ inîndu-se\ d e m în ă , tr e c p r in sa t, a m în d o u ă ,tă in d z ă p a d a . Z ă p a d a
n e c ă l c a tă - d e n ic iu n p a s . C u v in te le lo r v e se le sînt, în a e r u l d u p ă a m ie z ii,
trilu ri de p r iv ig h e to a r e . R îsete le lo r s e d e p ă r te a z ă ca u n d e lir de clopoţei
In u r m ă , fu g i p în ă la, Ş c o a lă u n fir su b ţire . A colo a r ă m a s o d a ia
în c ă lz ită ( la m p ă cu p etro l, p a c h e tu l p r im it d e a c a s ă , c ă r ţile a r u n c a t e la
î n tîm p la r e ) . A colo c în tă a c u m lin işte a şi c în tă cei d o u ă z e ci d e ani. D in d e s e ­
n e le n e b u n e ş ti d e a lu n g u l p e reţilo r, d in b lu z iţe le a lb e c a r e a ş t e a p ă p r i ­
m ă v a r a s ă d e s c h id ă d u la p u l, d in fo to g ra fii şi sc r is o r i de d r a g o s te , din
o g l in d a c a r e îşi a m in te ş te c o n tu ru l lo r — c în tă acolo cei do u ă ze c i de ani.
C ă c i a m î n d o u ă a u d o u ă z e c i de a n i ş i d e c u r în d s î n t v e n ite aici în a ş e z a ­
r e a de m u n te .
F ir u l s u b ţi r e ce-1 to r c p a ş ii lo r s e lu n g e ş t e cu fiecărei clipă. C a s e le
to t m a i r ă s f i r a t e p r in n ă m e ţi p r e lu n g e s c s a t u l p e , d e a lu ri. A r a r la cîte o
p o a r t ă m ije ş te p ro filul u n u i om . Şi în m u n ţii d e g h î a ţ ă d im p r e ju r p o a te
lupii p în d e s c s ă c a d ă s e a r a .

V iscolul s-a op rit.


JŢinîndu-se de m î n ă , t r e c p rin cîm p, a m în d o u ă . s p r e c a s a d in tr e b ra z i.
V în tu l le î m b r ă ţ i ş e a z ă şi g e r u l le a r d e o b ra jii. O b r a j ii re c i şi v io rii —
16 Aurel Rău

-calzi de p r e a m u ltă tin e re ţe ; b u ze le fie rbinţi — r ă c o r i te şi a l b ă s t r i t e de


vînt; ochii — n e g r i şi v e rz i — lu m in în d veselie. P a r c ă d o u ă flori ro şii a u
r ă s ă r i t d in p ă m în t, p a r c ă d ou ă flă c ă ri s - a u ivit din v îr ta ju l a lb şi s e duc
s ă a l u n g e n o a p te a .
O, d r a g e le mele! S t a u la m a s ă şi m ă g în d e s c la voi. S a t u - i d e p a rte .
P a ş i i v o ş tr i g r ă b iţi tr e c pe s c r is o a r e a d in fa ţ a m e a , rîs e te le v o a s t r e z b o a r ă
p e s t e in im a m ea. A u d sc îrtîitu l z ă p e z ii s u b cizmuliţele) v o astre ,' a e ru l
re c e al m u n ţil o r îm i c o n t r a c t ă faţa...
Şi uite, uite, deschizfnd" p o rtiţă , cele d o u ă î n v ă ţ ă t o a r e in tr ă a c u m în
-casa tr o ie n ită de l în g ă brazi! D o i b ă tr în i — m o ş n e a g şi fem eie — se
îid ic ă d e l î n g ă v a t r ă m ir a ţi, fericiţi, r u ş i n a ţ i “ de tin e r e ţe a d u s ă . C e v a din
a e r u l p r im ă v e x h c a r e în v i n g e ia r n a , ceva di,ntr-un c în te c n o u pe c a r e in i­
m ile încep să-l p r ic e a p ă , c ev a c a re a d u c e d o r de v ia ţă , a i n t r a t în c a s ă
acum .
*

Şi cele d o u ă fete s - a u a ş e z a t la n a s a d in f u n d u l odăii. P is o iu l s-a


s t r î n s în el. D in p e re ţi p r iv e s c bun icii a p u şi. F o c u l d in v a t r ă s - a f ă c u t n e ­
a u z i t c a -n tr-o .aştep tare.
— Azi î n v ă ţ ă m m a i d e p a rte , lite ra f! F lo a r e , F la c ă ră .-.
Şi în ju r u l m e se i b ă tr în ii s în t u n s u r îs nesfîrşit...
Şi firul s u b ţir e c a r e p o r n e ş te de la ş c o a lă j o a c ă d in a in te a o c h ilor m ei şi
s e îm p le te ş te c u ş ir u r ile m ele. Şi n o u l c în te c al c e lo r d o u ă z e c i d e ani! Şi
l l ă c ă r i l e c a r e s e d u c s ă a l u n g e noaptea-..
AUREL RĂU
Iarnă în cîmpie

Ah, Cîmpie ardeleană! zbor cu gîndul înapoi


Despicând năm eţii iernii, te zăresc departe — hăt'
Sălciile-s stafiLalbe care joacă prin zăvoi,
Dealurile măcinate lunecară sub omăt.

'Unde-i drum ul? nicio urm ă1 zarea pare de săpun.


Şi cărările sub viscol, nopţi şi zile, ţi le-astdpi.
•Umblă svon că din pădurea depărtată — în cătun
Au sosit aseară lupi.

Dorm izlazurile albe. Cumpenele albe tac.


Apele sub pod de ghiaţă au încremenit, sihastre.
La răscruce doar acăţul răsucit în el posac,
Ca un candelabru straniu mişcă umbrele-i albastre.

A h , Cîmpie ardeleană! sate-nvinse de troieni,


Doar btserica-şi sclipeşte coperişul în văzduh —y
îm prejurul ei din case urcă fum ul de coceni,
Ca un vălătuc himeric prin căciulile de stuh

A ş lua-o razna iarăşi, săptăm înile pe rînd,


In cojoc — trîntit. pe dricul unei sănii cu oplene —
Ca Anteu'sim ţind?păm ântul să respir în zări flăm înă
Aerul tăios, sălbatec al Cîmpiei ardelene.
18 Aurel Gurghlanu

Seară la c ă m in u l cultural

Parcă-mi răsar în m inte anii duşi


Cu-ntreaga tinereţe de-altădatâ.
O seri de-atunci! flăcăi ce se porneau
La joc de cărţi în crîşma blestemată.

Ce ani or fi? Ce roată s-a-nvîrtit


Pc-acest ungher al plaiurilor mele
Ca tineretul astăzi să-l găsesc
Pe scena-nvestm întată cu drapele?

Ce salturi peste tim puri au ţîşnit


S ă poată astăzi fetele să vină ,
Sub becurile verzi să le-auzim
Legînd cu vrajă-o melodie lină?

A rtiştii m ei — doar astăzi de-i cunosc


Aici în sat — cînd serile-i adună,
Cînd sar în dans strigînd şi se-nvîrtesc
Ş i zurgălăii la picior le sună,

Cînd fata cea mai. mlndră povesteşte


Cum potera-l scăpase pe haiduc;
Ş i cînd din versul azîntat, m sală
Răsare „ S te m a -Ţ ă rif — a lui Bem ucl

O, seri trecute! fete ce ştiau


S ă toarcă doar, să spele altădată,
Ş t voi flăcăi ce-n nopţi tîpzu plecaţi
La joc de cărţi în crişma blestemată,

A ş vrea — cînd vă privesc pe-această scenă


Cum vă mişcaţi în cîntecul de flaut —
Ca zece m îim să am, pe fiecare
Cu ele m ai puternic să v-aplaud.
Cuibul da barză 11)

C u ib u l de barză

E u nu ştiu pentru care motiv îl îndrăgii


Străvechiul cuib de barză deasupra casei noastre
Cu sora mea mai mare, pe cînd eram copii
Priveam la cocostîrcii cu gîturile.-albastre.

O, mîndrv eram, Doamne, că num ai noi în sat


Aveam deasupra casei un cuib de cocostîrc.
Rîdeam de fiul popii cu trenul lut blindat
Ş i cu trompeta-i nouă adusă de la tîrg.

Când ne-arăta cutia, creioanele lut verzi


Ti răspundeam. Eh, fleacuri, cu, un dispreţ adine,
Doi bani nu fac acestea — să vit la noi să vezi
A vem deasupra casei un cuib de cocostîrc.

învineţea de c iu d ă . . . De toate-mi amintesc,


De el, de cocostîrcii cu gîturile-albastre.
Poate de-aceea astăzi înduioşat privesc
Străvechiul cuib de barză deasupra casei noastre.

Pe-aici erau răzo are le ...

Pe-aici erau răzoarele spinoase,


Pe-aicia lem nul cîinelui creştea
Ş i pînă la acăţii de sub coastă,
Ogoarele, petea lîngă petea

Sub petele zăpezii bănuesc


O clipă m ozaicul destrămat,
Pe unde teri tractoarele trecînd
Brăzdară-ntregul şes în lung şi-n lat.

P ăm ântul nostru cam pe-aici era.


C-un plug m odest îl răscolii odată
Acasă de-aş fi fost zm ulgeam şi eu
Răzorul lui, bucată cu bucată
80 Aurel Curghianu

Vrăjmaşul

Ca o nălucă mi-ai ieşit in drum,


Dar m ai bătrîn, încovoiat' de ani.
Cum aş putea să-l uit pe cel ce-a fost
Odată prim ul între bogătani?

Să nu-mi întinzi această mină, tul


Ea ca un stîrv — de moarte m-ar scîrbt.
Pe fostul lup al satului, oricînd
Cu ură doar îl pot învrednici.

Nici pungile sub ochi, nici pârul sur,


Nici văicăritul otrăvit din glas,
Nu pot să-m i sm ulgă un cuvînt mai ban,
De-ai fi -naintea ultim ului ceas

Ca o căpuşă, lacom, nesătul,


De şapte-averi, prin ani, te-ai încleştat;
Şi satul jum ătate ţi-a slujit,
Din tată-n fiu — ca-ntr-un blestem ciudat.

Privesc această m ină ce mi-o-ntinzi-


In veci nu voi uita-o; n-o să pot.
E mina ucigaşă ce-a lovit,
Şi-i gata iarăşi să sfîşie tot.

De-aş fi-n deşert— cu moartea să m ă lupt,


Cu fiarele, cu beznele, mereu,
Ş i num ai tu în preajm a mea să fii
Şi-atunci te-aş socoti duşm anul meu

Aviatorul

E i iată,
Te-ai făcut deodată mare,
A i doisprezece ani.
Te-nsort ca mîint
Aviatorul SI

(Cu dinţii toţi


îm i începu să rîdă
Un prieten mic,
Copilul din vecini.)

De şcoală te fereşti.
Pe cit îmi pare.
Nici poezii n-ai învăţat să spui.

(Sprinceana începu
Să i se-ncrunte;
O undă de tristeţe-n ochii lui!)

Nu spui nimic.
Vezi că ghicesc?
Pe semne,
Vrei să rămîi ca m oşul tău, incult!
/
( Copilul tresări.
Cu-nfrigurare
Un carneţel din buzunar şi-a sm uls)

Privesc mirat.
Desene fără număr.
Şi cercuri, cifre — un poem întreg.

De pe-un mosor,
Un cablu se deşiră;
Apoi figuri ce nu le m ai de sie g

Ş i m ai la urmă,
După-o altă foaie,
Un avion spre ceruri decolînd.

(Copilul doar c-uti ochi


Mă cîntăreşte
Ş i cată-n altă parte, surîzînd.)

Ş i zici că zboară?
î l întreb deodată,
P rivind cîmpia dinaintea mea.

— O, ăsta nu,
Dar în curînd, bădiţă,
Te duc cu avionul pe mata!
22 \ A urel Gurghlanu

— Ei, bravo! — m i placi!


Vezi tu, socialism ul
înseam nă zbor.
Cu vremea ai s-o ştii.

Dar îîi văzduh


S e urcă-aviatorul
M ai îndrăzneţ cînd ştie poezii.

Ca un cireş copilul îmi zîm bi

Şoapte

„Pace-n ţară:
grîu la vară,
cucuruz
la toam nă iară!“

Cunosc aceste vorbe dedem ult


P e care azi înfiorat le-ascult:
Rostite de acăţi, ai nimănui,
\ De rapiţa cu miros amărui,_
De cucuruzi la prim a prăşitură,
Cu frunze mici ieşind din arătură,
De grînele -nspicate; de fîneaţâ,
De bălţile cu hşiţe şi raţă,
De florile ca amforele grele
Ce-nveselesc grădina ţării mele.
Ca ploaia ce le culcă şi le scaldă.
Ca prim ăvara timpurie, caldă,
Ca soarele, ca umbra, ca răcoarea
Ce-nboboceşte şi desm iardă floarea.
Ca *valul cald ce ţărm urile bate:,
A şa e Pacea pentru ele toate.

Dar n-o păzesc din sfere ploi şi astre


Ci braţele şi inim ile noastre.
AUREL GURGHIANU
| EMIL ISAC |

F u r t u n i l e a c e s tu i în c e p u t de p r i m ă v a r ă a u s tin s f la c ă r a vieţii lui E m il


Isac. - ’
T ă c e r e a d e p lin ă a c o p le şit în c ă p e r e a lui b o e m ă u n d e o în d e l u n g a t ă
b o a l ă îl h ă r ă z i s e p a tu lu i de m u ltă v rem e . G la s u l s ă u n u v a m a i v ib ra ,
e m o ţ i o n a n t c a o d in i o a r ă c înd n e a d u n a m în s tr ă v e c h e a c a s ă din s t r a d a 1
M a i, e le c triz a ţi d e e x u b e r a n ţa şi v e r v a a tît de c a r a c te r is tic ă firii sa le , de
p a to s u l şi s a v o a r e a m e m o r ia lis tic ă a c o n v e rsa ţie i lui.
Şi cei c a r e a u p o p o s it c în d v a la el nu-1 v o r p u te a u ita n ic io d a tă .
L a în c e p u tu l sec o lu lu i n o s tr u cînd s-a u a u z it p r im e le a c o r d u r i ale
lirei sale, e r a u n t î n ă r fru m o s , cu profilul de o s t r a n i e d is tin c ţie şi e x p r e ­
siv ita te, c a r e se fă c u s e r e m a r c a t celor m a i s t r ă l u c i t o a r e p r e z e n ţe ale s p i­
r itu lu i ro m în e s c din a cea v re m e . C a r a g i a l e ş i - M a c e d o n s k i , D r. B â b e ş şi
P r o f R a c o v iţă a u s e m n a l a t p ro m is iu n e a ta le n t u lu i s ă u şi i-au p re z is s p le n ­
dida îm p lin ir e de m a i tîrz iu . A poi în F r a n ţ a u n R o m a in R o lla n d , u n H e n r i
B a r b u s s e n u o d a t ă i-au a d r e s a t c u v in te de î n a l t ă p re ţu ire , cîn d î n s e t a t de
lu m e c o lin d a m a r i l e o r a ş e a l e c u ltu rii e u ro p e n e . I a r A d y E n d r e a î n s e m n a t
p e n t r u el u n b u n p r ie te n al a n ilo r tin eri
D e a tu n c i, pe în tin d e r e a u n ei j u m ă t ă ţi de secol, po ezia sa , l u m i n a t ă de
focul m a r i l o r p a s iu n i şi al u nei in e p u iz a b ile iub iri de o a m e n i a în s c ris în
lit e r a tu r a n o a s t r ă p a g i n i p e c a r e tim p u l n u le v a p u te a u m b ri, p e n tr u c ă
ochii citito rilo r de to t d e a u n a le v o r c ă u t a cu în f r ig u r a r e .
L u p tă to r ii p e n t r u l ib e r ta te l-a u a v u t în t o t d e a u n a a lă tu r i. I. C. F r i m u
la R o m în ia m u n c ito a r e . N. D. C ocea Ia p u b lic a ţiile sale, a po i C u v în tu l li­
ber. A colo în p a g in ile a ş te p ta te cu a tîta n e r ă b d a r e de citito ri au sclipit a r t i ­
colele şi p a m fle te le lui E m il Isac, ilu s tr în d in e g a la b ila a r t ă a pu blicisticii
lui.
Oficialii şi m e d io c rii n u l- a u iu b it n ic io d a tă . N u l- a u iu b it co n d o ­
tierii o fic ia lită ţii p e n tr u c ă v e r b u l s ă u c a u s tic s fîşia v ă lu l m in c iu n ilo r c o n ­
v e n ţio n a le şi cinice a le r e g im u r i lo r e x p lo a ta to a r e ce se p e r i n d a u la c o n ­
d u c e re a ţă rii. N u l-au iu bit p e n t r u c ă r îd e a de sn o b is m u l şi i m p o s tu r a b u r ­
g h e z u lu i se m id o c t, filistin şi tîm p — p e n t r u c ă a r u n c a s e d is p r e ţu l s ă u
24 A. E Baconskj/

iremediabil unei lumi copleşite de-m arasm şi decrepitudine. Nu I-au iubit


mediocrii, pentrucă Emil Isac n-a practicat,m enajamentele şi eufemismele
compromisului. Fire intransigentă şi'polem ică, înclinată spre adeziunile
şi negaţiile pătimaşe, el a denunţat cu supremă vehemenţă mediocritatea
şi rutina, diletantismul şi poza ai cărcr exponenţi se drapau în clasici.
Pentrucă a pronunţat adevărul şi sensul uman şi social“&Tarfei, pentrucă
a vorbit în numele marii poezii de! totdeauna dînd o replică strălucită
exerciţiilor gratuite şi ridicole — pentrucă n-a profesat promiscuitatea şi
ioleranţa cafenelii literare, iată dece mediocrii nu l-au iubit niciodată.
Complotul tăcerii pe care l-au ţesut cu perfidie am de-arîndul a fost
însă spulberat după ce poporul a înlăturat parazitismul tuturor dinastiilor.
Atunci opera lui Emil Isac, cu impetuozitatea apelor adunate de atîta.
timp într-un imens lac de acumulare, s-a dăruit tuturor albiilor care o aştep­
tau de multă vreme Poporul a cunoscut opera lui şi a consacrat-o defi­
nitiv.
Emil Isac s-a stins, dureros şl prematur. în această prim ăvară întîr-
ziată. Multe nulităţi care' l-au boicotat, invidiind superba lui lăută, mai
respiră poate aerul generos al acestei tari. Dar asemeni tuturor astrelor
care asfinţind la noi,, răsar în orizontul altor lumi — steaua lui a ră s ă rit
dincolo, în lumea valorilor universale.
Emil Isac a plecat dintre noi.
Ne-a părăsit entuziastul mentor aî generaţiei noastre, plin de căl­
dură şi grijă pentru tinereţea şi visele noastre literare. Exemplul puternic
al artei sale şi al conduitei omului şi cetăţeanului care. a fost. ne rămîne
în faţă pentru totdeauna.
Emil Isac şi-a încheiat viaţa lui pasionată intrînd în imperiile odihnei
depline. In preajma mormîntului său florile nu se vor usca niciodată, iar
deasupra lespezii care-i străjuie la căpătii, vor dansa flăcările vremii ves­
tind strălucirea şi veşnicia artei.

A. E. BA C O N SK Y
POEZII POSTUME

Două cîntece

Pleoapele-mi o să se închidă pe veci.


Vor m uri şi florile-n mîinele-m i reci,
Gura-mi nu va m ai spune nici cîntec, nici durere,
Gîndu-mi va fi fără putere.

Păru-mi pe care a vrem ii durere l-a nins


N u-l va pieptăna a iubirii bucurie,
N u va mai suna al florii clopoţel ce degetu-m i l-a atinşi
Ş i surd ca păm întul, nu voi auzi glas de ciocîrlie.

N um ai să mi se desprindă sufletul de trup uşor,


S ă nu m ă strîngâ prea m ult moartea în braţă
Să cînte copia cînd o să mor
Ş i raze de soare să-m i cadă pe faţă.

Am intirea să mi-o poarte holdele de grîu -


Ş i păsări să zboare şi peşti să lunece în rîu
Ş i codrii de brazi să-mi freamăte, cîntarea lor.
Viaţa să vuiască, fericit să mor.

Fără de m ine codrii să înflorească,


Plopi şi fagi tot m ai înalţi să crească
Ş i din zare vulturii să mă privească
Sufletu-m i^cu zborul lor să se-nfrăţească.

*
* »
Păm întule dacă viu în tine
S ă fii bun cu mine,
Dă-mt som n fără trezire
Ş i visuri care n-au împlinire.
26 Două cthtece

Vei sim ţi şi tu cit de neagră e durerea ce ţi-o aduc


in sicriu
Ş i buzele-mi cti de vinete au fost de plîns;
In sufletu-m i dureri am adunat cind'eram viu
Ş-al ochilor foc de lacrimi nu ş-a, stins.

Primeşte-mă păm intule ca pe un prieten bun


Ş i fă 's ă crească din m ine trandafiri ,
S i de glasu-tni pe care num ai tu îl auzi ce-o să-ţi spun
Păm intule, sim t că o să te miri.

P ăm intule ţie îţi dau trup, cîntec şi gînd.


Să m ă desbraci pe veci de păcatul greu
Şi la m orm întu-m i rumeni să nu stea plîagînd
\ rum ai stelele să nu uite ce-am fost eu.

Unei' mame din Coreea'


Ţi-ai pierdut copilul. A m urit căci a fost bun,
P lînsul i l-a înecat vuetul de tun, ■
Sîngele i s-a risipit în vînt.
I n zadar .îl cauţi, nu are mormînt.
Ţi-a rămas în inimă, cu durere ce nu trece.
Gura-ţi în zadar sărută păm întul rece,
I n zadar îl cadţi în umbră şi în soare: ,
Firava lui m ină nu culege floare
Cîntecul lui cu-al păsărilor cîntec nu se împleteşte.
Copilaşul tău nu mai zîm beşte.
Nu m ai zîm beşte.
Nu-i mai poţi spune poveşti,
N u-ţi aduce din pădure veşti,
î l aştepţi cu pîine caldă şi nu vine,
Cu m înuţa nu-ţi mai bate la fereşti,
Nu-ţi mai cere sărutare.
Cui să-i dai îmbrâţoşare,
Cui sâ-i calci cămeşa albă,
Cui să-i legi din scoici salbă?
Peştişorii cui să-i prinzi
Ca la vatră foc s-aprinzi?
In ogradă singură te duci.
* Unei m am e din C oreeea şi Minerului, răm ase neterm inate,' fa c -' p arte din.
ultim ele creaţii ale poetului.
Minerului '27

Cui să-i aduni în poală nuci?


Num ai umbra te petrece,
N-are glas păm întul rece.
N u mat rîde, nu mat plînge
L-ai născut cu chin şi sînge.

Minerului

Razele albe ce din bec se răspîndesc în odaie,


D rag miner, se fac din cărbunele negru pe care ciocanul tău îi taie.
D in noaptea păm întului tu mi-ai trimes lumina în noapte
Ş i gîndu-m i coboară la tine cu sfială şi cu şoapte,
Cum s-ar învîrti toate roţile, dacă n-ar suna neîncetat ciocanul tău
în păm înt?
Cum ar porni navele pe valuri şi s-ar duce trenurile, drum în vînt?
Cum ar dudui motoarele, dacă n-ai fi tu in pămînt?
CU de mare ar fi întunerecul dacă nu l-ar sfărm a cărbunele
ciocanului tău sfî'nt?
Tu dai căldură şi lumină, tu care în adîncime
nu ai nici flori, nici soare,
Tu care cînţi în păm înt, cu fruntea în sudoare
Ş i ciocanul tău taie cărbunii fără-ncetare
Cu inim a ta caldă şi cu braţul tău,tare,
M inerule m ă gîndesc la tine şi aş vrea să te sărut pe faţă,
Tu care cobori şi duci în neagra tăcere cîntec şi viaţă,
Tu care cunoşti două nopţi una în jos şi alta în 'sus
Ş i cîntecul totuşi pentru lum ină l-ai spus.
Minerule, cu gîndu-m i de m ii de ori cu tine cobor .

(v a r ia n tă )

M inerule care trăieşti şi m unceşti în păm înt


Ş i duci în ciocanul tău viaţă
Cu cel mai frum os cîntec al meu te cînt
Ş i cum aş vrea să te sărut pe faţă. :
Din cărbunii ce braţul tău îi taie
Se face lum ină albă în tăcuta mea odaie;
Din adîncul întunerec tu căldură pentru mîine scoţi
Tu dai hrană miilor şi sutelor de m ii de roţi
28 Emil Isac

Care se învîrt toate ca o Lume nouă să crească


S ă ţie o altă orînduire lumească
S ă se facă „rai" din „iadul" pentru cei flăm înzi şi goi
Minerilor, la voi
N u se gîndeau niciodat cei ce dormeau pe perne
calde şi moi.
Minerilor, ciocanul este sţîntă arm-a voastră.

EMIL ISAC
Pasărea furtunii
(fragm ent-d e rom an)

In prim ăvara lui 1950, într-o după amiază, cînd şiraguri de nori vineţi
brăzdau sus de tot, îri înălţimi ameţitoare, cerul pe care soarele către
asfinţit îl făcea galben ca lămîia — Si'mion ieşi din casă, posomorit ca tot­
deauna, cu Un sac într-o mînă şi o pereche de cizme grele de iuft în
cealaltă. Se opri în p rag uitîndu-se împrejur încruntat, ca şi cum ar fi
vrut să-şi aducă am inte de ceva.
Era om de treizeci şi ceva de ani, dai părea mai bătrîn din pricina
nemulţumirii neîncetate care-1 întuneca. Barba nu şi-o răsese de cîteva
zile. îşi pusese haine proaste, pătate în multe locuri, rupte în coate şi în
genunchi şi o şapcă soioasă. Stătea acolo şi se uita împrejur. O grada
era pustie, afară de bătrînul Eftei Danilov, care spărgea'lem ne, încovoiat
deasupra butucului. Bătrînul aTbise de cînd Statul muncitorilor şi ţărani­
lor îi Iqase cîrciumile, ca să facă dintr-una cămin cultural, din cealaltă
sediul organizaţiei de partid din sat, şi-i luase puterea şi-l apăsase greu
cu impozite şi cote de grîne, ,de vin, de carne, de unt, şi-l mai băgase şi
la puşcărie vreme de un an, pentru vina de sabotaj. Toate veniseră ca o
furtună în ,48, 49 şi începutul lui 50, şi-l lăsaseră altul decît era. Slabă-
nogit, cu ceafa subţiată, barba aproape albă, obrajii supţi şi braţele uscă­
ţive, părea un bătrînel neputincios care sparge lemne pentru foc, nu cel
de odinioară, marele ETtei Danilov, gros, încruntat, cu capul cioplit în
piatră, barba stufoasă şi glasul de bas.
Simion îl dispreţuia acum Nu se purta bine cu el decît pentrucă ştia
că bătrînul are aur ascuns undeva, deşi tăgăduia cu o încăpăţînare dosnă-
dăjduită, smintită, chiar cînd nu erau decît ei doi, şi nimeni să-i audă.
„N-am, ri-am!“ se văita bătrînul cu o jale sfîşietoare. Dar avea Simion
ştia asta, şi de aceea avea grijă de el.
— Ai isprăvit? întrebă Simion oeste umăr. Bătrînul nici nu ridică
ochii. Surzea tot mai rău, in vremea din urmă. Din casă ieşi Uliana, cu o
desagă în mînă. I-o ,întinse lui Simion fără să-i privească. Nu ca, una
care nu voia să se uite la ei. Nu-1 vedea Ar fi putut a g ă ţa totaşa.<Je bine

NOTĂ Din noua veisions a rom anului c a ie va ap&ie la E S P.L .A


30 Petru. D um ttriu

desaga într-un cui. Siraion îi luă desaga din-m înă, şi întrebă, fără să se
uite nici el la Uliana:
— Sticla aia ai pus-o?
— Da, m urm ură Uliana.
— Mda, zise Simion. Mai stătu o clipă, apoi se hotărî şi porni fără să
spuie nimic. Ieşi, pe poartă şi o trîn ti îndărăt cu piciorul. Nu spusese: „Plec‘“,
şi nici Uliana nu^ i-ar fi răspuns: „Mergi sănătos". Alai demult, îşi luase
el de cîteva ori rămas-bun, dar Uliana tăcuse. înţelesese şi el că are drep­
tate. Ce aveau ei unul cu altul? Erau-străini. Nu scoteau împreună o vorbă
mai mult decît era neapărat nevoie. Altfel, nu vorbeau. Vara, nici nu dor­
meau la un loc: Simion se culca în şură, sau sub o. căpiţă de fîn. Acum,,
că era frig, dormeau împreună. Uliana se trăgea la perete,’ cît mai departe.'
Cînd venea el acasă beat, uneori îi venea poftă. O aDuca de um ăr şi o-
smucea spre el. .Uliana se lăsa ca o moartă; apoi se trăgea,, iar la perete,
’ fără un cuvînt. .Acuma, nici nu auzise poarta că se închide, şi se. şi duse
în dosul casei, la gard, puse coatele pe lemnul cenuşiu de vreme şi se
uită în neştire peste apele lucii, la fel de galbene ca şi cerul asfinţitului.
Mirosea totul a baltă, a frunză, proaspătă- mugurii cleioşi de salcie, pămîn-
tul reavăn, iarba fragedă şi vîn.tul'u'sor, rece, o făceau p e 'U lia n a şă se
infioare. Era plină de putere, şi singurăv singură N-avea ce face în casă,
aşa că răm ase să se uite peste apele pustii.' '
Eftei Danilov spărgea lemne. Din casă, baba ţipă răguşit-
. - — Mai ai? Mai ai? , ’’ *
Eftei nu răspunse. Aşa e: odată ai fost măre şi pi:ternic şi bogat, cu
case, copii, rude, prieteni, avere, afaceri. Şi -deodată, nu ştiu cum, nu’ mai
ai nimica, eşti slab si secat, si.Uebăluieşti de colo pînă c q I o . .
— Eftei, ia vezi- ce e gălăgia aia afară?
Bătrînul'înfipse securea în butuc, se îndreptă din'sale,, cu genunchii
trosnind, şi se duse, ascultător, la gard să.rvadă ce şe în tîm plă.în uliţă.
Rămase multă vreme acolo,-uitîndu-se la oamenii de a fa ră /'N u ştiau de
el. Nu le păsa de el. N-aveau nevoie ,de el Dinspre! partea lor,, putea să şi
m o a ră .,Ar fi vrut să iasă la. eh să-i zdrobească; dar nici mînia Iui nu. mai
era ca pe vremuri, g a ta .s ă găsească .mijloace sigure şi-zdrobitoarejhera o
m înie, trem urătoare şi răutăcioasă, de' bătrîn" neputincios.
Ih uliţă erau oprite camioane grele. In scurte vătuite şi cizme de cau­
ciuc, sau-,în haine de-ale lor, pătate de catran şi sînge de peşte, şi încăl­
ţaţi cu cizme de iufţ, pescarii veneau de peşte tot,, ieşeau de prin c’a se,
soseau de pe uliţele învecinate, vorbeau tare, răcneau chemări:
— Cosma! Nicola! Vino aici, măi!
Cu traistele de-a umeri, veneau bărbaţi spătoşi şi cu mijlocul subţire,
oameni bărboşi sau qu’ obrazul ras, flâcăiaşi bălani cu umeri puternici —
cei care ieşeau pe vremuri la pescuit pe bărcile lui Eftei şi ale lui Foma
Carp, şi-ale celorlalţi. Pe; atunci nu făceau' atîta gălăgie; facuma răcneau
şi rîdeau: li se scosese botniţa de la gură.
— Mai ales Emelian Romanov care mi-a muncit mie pe vremuri, ca
şi'frate-şău mai mare, înnecatul. Ia te uită cum nu-şi încape un piele!
Pasărea fu rtu n ii

' A-m ai îmbătrînit;' părul i s-a făcut sur, ca de lup; ş'i-â înfipt şapca
pe ceafă, e botos şi cu nasul întors în sus, obraznic, şi cu ochii ca oţelul;,
îl ia de mînă pe Iermolai, bărbosul şi strigă:
-— Iermolai!
In uliţă,'. Emelian Romanov răcnea într-adevăr mult m ai tare decît
era nevoie ca să-l audă Iermolai:
’ - — Iermolai! • -
Cel strigat era un om aşa de voinic câ părea mai lat decât era de
înalt. Ro'ăi la faţă, cu-ochii mici, albaştri, veseli, rîdea:
— Ce, mă?
— Iermolai, tu miroşi a peşte, mă!
— Nu se poate, se mira Iermolai. Cum să miros a peşte? Ţi se pare...,
Oi fi mirosind a altceva, Emeliane...
împrejur- se adunaseră toţi roată.
— Iermolai, tu miroşi a brînză!
— Asta da... am gustat nişte brînză
— Cu ce ai, gustat-o, Iermolai?
Iermolai se supără deodată, fără nicio pricină vădită:
— Ia mai lasă-mă, bre! Ce, te.ţii acuma de glume?
— Cu ce ai gustat tu brînză, Iermolai?
Cei dimprejur rîdeau. Iermolai întoarse capul într-o parte şi mormăi-
— E i., cu un pic de rachiu, acolo..
— Da tu nu miroşi a urî pic, Iermolai, tu miroşi a o vadră! urlă Eme­
lian Romanov,'fratele mai mic al celui, înnecat pe vremuri.. Toţi rîdeau, şi în
mijlocul lor, stingherit, oarecum ruşinat, Iermolai zîmbea, cu nasul roşu
şi .obrajii-roşii, trei .pete.de foc, şi ochii, două picături de ghiaţă, în .b arb a
mare ca o tufă. ,
— Ei, un om bun nu păţeşte .nimic dacă bea un strop..:
’— Da, d a r tu eşti prea bun, Iermolai! Bei prea mulţi stropi!
- — Ei, aşa sînt' eu, cu inimă blajină, zisa Iermolai. Se bătu cu palm a1
grea pe pieptul care suna ca un zid: -
— Uite-aici,- în inimă, vă- am pe toţi! Aşa' sînt eu! In inimă vă ţiu!
Şi începu s'ă-i sărute pe rînd p e care-i apuca mai aproape. In vremea
asta, Emelian povestea: -> -
— 'Fraţilor, Iermolai n-a vrut să plece azi' cu noi, cu camionul! S-a
suit în autobuz-şi |S-a aşezat aşa, cu mîinile pe genunchi, cu capul pe spate,
ca un împărat, şi a pornit. A venit taxatorul: „Tovarăşe, biletul" „Care
bilet?" a întrebat Iermolai. „Biletul1” ,',Aha, 'biletul...“ ' i, ■
Iermolai se oprise din sărutat şi asculta, serios. Emelian îşi înfundă
şapca pe frunte şi u r m ă : v -
— „Aha, biretUl.I. Şi ’cît costă biletul pînă la Constanţa?" Ii spune
ăla cît Iermolai face aşa cu degetul: „Nu Eu nu plătesc". ,,Cum să mr
plăteşti?" „Nu. Mie să-mi faci reducere cincizeci la suta. Eu sînt pescar
de larg!"
Oamenii răcneau, ţinîndu-se de burtă- auzi ce-i poate capul lui Ier­
molai! Dar acesta, foarte serios, se împotrivea:
32 Petru Dumttriu

— Păi da, chiar! Eu îmi pun viaţa ca să mănînce el peşte, şi el-că


nu, că să plătesc biletul întregi L-am înjurat şi m-am, dat jos din autobuz
Soseau din fundul uliţei cîţiva oameni, în goană.
— Hai fraţilor, că v-aşteaptă maşina la scară, răcni /Emelian Hai,
Mihaile, da mai încet, câ-ţi pierzi izmenele!
Şi fără să mai aştepte pe nimeni, Emeliăn Romanov se urcă în camion
cu o sprinteneală ciudată, de om greu' şi muşchiulos. Ceilalţi umpleau
camioanele, încălicîndu-se, îmbrîncindu-se în glumă. Iermolai trase sus
in camion o plapumă m are roşie, făcută sul şi legată cu sfori. Numai
Simion Danilov nu făcea gălăgie, rîdea numai, încruntat, la cîte o glumă
Se suise printre cei dintîi în camion Bătrînul se uită dacă fiu-său azvîrle
o privire spre casă. Nu- Simion începuse să cînte şî alţii îi luară isonul,
un cîntec adînc, prelung. Camionul dir. cap porni, ,apoi al doilea şi al trei­
lea, şi pieriră în praf gros, străluminat auriu de asfinţitul soarelui
Eftei, bătrânul, scuipă pe jos anevoie, şi un fir de scuipat ii rămase
în barbă. Se întoarse spre casă Bătrîna ţipă la el-
— Unde eşti’ Ce tot faci acolo? Ai murit?
De nu i-ar spun e 'm ă c a r atât de des „Ai murit?“ se gândi Eftei cu r>
desnădejde neputincioasă. Să-i dai cu toporul in cap, nu altceva
— Acuma viu, răspunse el supus. Acuma-
— Ce-a fost?
— Nimic. A plecat Simion Au plecai pescarii

In port ardeau pretutindeni becuri putermoe şi reflectoare Fîşii de


de lumini treceau prin trîmbele de fum care se pierdeau în văzduhul negru.
Steagurile fluturau slab. Dzerjinschi (O dessa), de douăsprezece mii de
tone încărcat la pupă, descărca la provă, cu toate macaralele; Tractoarele
aduceau pe chei remorci cu lăzi pentru Almirante Brown (Costa Rica),
mic, canarisit într-o rînă; pe un caic turcesc cu pînze. m urdar ;şi cenuşiu,
marinarii- găteau ceva pe covertă, -într-to sobă de tinichea. M atahală
neagră cu coastele prelinse de rugină, Blue Star (London) fluera gros
şi prelung din sirenă chema pilotul, să plece de la chei, să iasă din port
Oceano (Genova) scîrţia din macarale, tăbliile bordajului erau pătate de
rugină; sosise din China. La dana de petrol, Apşeron (Odessa) alb şi ele­
gant, stătea nemişcat; nu se vedea nimic pe punte; pompele de ţiţei lucrau
singure, automat, invizibil. Jagoland (Goteborg) alb ca o navă din vise,
răspîndea o duhoare înspăimîntătoare de ciumă, Be putrezire, de molimă-
-cîteva mii de tone de piei crude din Buenos Aires. Tractoarele uruiau pe
cheiuri, hamalii cărau saci, lăzi' atîrnau în aer la capăt de macarale, silo­
zurile miroseau a grîu şi a şoareci, cum mirosiseră de zeci de ani, iar apa
portului lucea metalic, mătăsos, în luminile farurilor; era groasă, acoperită
de pînze de ţiţei,* motorină, păcură Sclipea uneori violet, trandafiriu, sau
ca purpura; pluteau pe ea verze, o m ătură veche, bucăţi de ziar, care se
loveau alene de bordajul vaselor vechi, cenuşii, cu coşuri lungi şL strimte,
vase, care .havigau din 1900 şi poate dinainte, văzuseră mulţi căpitani, multe
echipaje,' toate 'm ărilş, nenum ărate furtuni şi- încărcăturile cele mai ciu­
date.
Pasărea furtunii 33

Unul din acestea, fost pe vremuri vapor de marfă, era Steaua din
octombrie al flotei de pescuit. Era vopsit proaspăt şi purta la coş, unde
fuseseră iniţiale sau culori ale unor companii de navigaţie de mult lichi­
date, un nisetru galben pe fond albastru. Steaua din octombrie scotea
clocote de fum negru şi vibra pînă în vîrful catargelor. Pe puntea din fată
era învălmăşeală, gălăgie, vinciurile cu aburi uruiau şi trăgeau de cabluri,
nişte lăzi se înălţau şi se legănau prin aer pe deasupra punţii.
Vinciul din tribord se roti zgomotos, scuipînd aburi, şi o ladă, în loc
să coboare lin în gura de magazie deschisă, căzu alături şi se sparse.
Sute de cepe începură să curgă din ea, rostogolindu-se pe punte. De la
comandă, se auzi un răcnet indignat:
— Ha! Uite la el! Lasă vinciul!
Apoi un cap zbîrlit se aplecă de sus şi acelaşi glas strigă:
— Unde-i ofiţerul al treilea? Ofiţer al treilea!1
— Aici!
— Tovarăşe Constantin! Treci m atale Ia vinciul acela! Iar tu, măi,
să aduni cepele, că de altceva nu eşti bun! Ce marinari mi-au adus mie
pe hardughia asta? Amatori! Vincier eşti tu? Dar dacă era un motor In
lada aia? Dar dacă erau oglinzi? Dar dacă erau ceasornice? M amă măicu-
liţa mea, de ce m-ai făcut om de mare?
Capul pieri îndărăt, undeva la al treilea etaj de clădiri de fier şi lemn
vopsit alb, sus la timonerie.
Pe punte, flăcăul care făcuse gresala începu să adune cepele şi să
le pună la loc în ce mai rămăsese întreg din ladă. Protesta furios:
— Ce sînt eu de vină? Şi ce, parcă altădată..; O ladă! tot eu o fac la
loc... Ce mă ia pe mine aşa? v"‘‘
Ofiţerul al treilea începuse să mînuiască vinciul. Din cînd în cînd
trăgea cu ochiul la vincierul celălalt, care nu spusese nimic. Era un bărbat
uscat, subţire, cu pieptul supt, cu gît lung; avea capul prea mic, bărbia
prea mică, o ţigară-i fumega lipită de coltul gurii şi omul se mai şi strîmba.
Părea cu totul liniştit, parcă n -a r fi auzit şi n-ar fi văzut nimic îşi vedea
de treabă, încreţind din pleoape, ca să nu-i intre fum de ţigară în ochi.
Ofiţerul al treilea se gîndea că ar vrea foarte mult să stie ce are ’ş ă iasă
din izbucnirea de adineaori şi-i era cam frică: „Ei, şi Ia urma urmei, ce
să se întîmple? Avea dreptate să-l repeadă... Aşa ceva nu-i îngăduit
unui marinar!" Dar tăcerea si absenta lui Pretiosu, vincierul de alături, nu
prevesteau nimic bun. Totuşi tovarăşul Nicolau avusese dreptate; dacă
ofiţerul secund nu e cu ochii în patru peste tot, unde ajunge vasul? Şi-
apoi, ce mai face şi flăcăul ăsta atîta gălăgie?
Era indignat de bodogănelile celui cu greşala:
— O dau dracului de marinărie... pe vaporul ăsta parcă sîntem pe
vremuri...
Vorbea mereu neadresîndu-i-se nimănui anume, doar vădit ca să
fie auzit de Preţiosu care-si fuma ţigara nepăsător Ofiţerul trei era un
băiat timid şi tăcut. îşi adună tot curajul şi spuse cât putea de tăios:
— Ascultă, Lae! Ai face bine să taci, şi altădată să fii mai atent! Spargi
lăzile şi tot tu faci gălăgie!
3 — St««u*
3i P e t r u D u r n itr iu

Flăcăul, mirat, se uită la Preţiosu, nu la, ofiţerul al treilea, să vadă


tovarăşul Preţiosu ce spune. Dar acela nici nu se sinchisea de
toată afacerea, aşa că Lae tăcu. Avea o • frizura mare, cu bucle,
„cotleţi" pe lângă urechi, şi mustăcioară; era îm podobi cu o ancoră ta tu ­
ată pe un braţ şi o femeie cu coadă de peşte pe celălalt. începu să-şi vadă
de cepe, fluierînd nepăsător. *
Jos, pe cheiu, directorul flotei de pescuit urmărise ce se petrecea pe
coverta Stelei din octombrie. îşi întoarse privirea spre căpitanul Hara-
lamb, comandantul vasului Căpitanul H aralam b spuse, fără să clipească
din ochii lui mici şi albaştri:
— P e orice vapor din lume ar fi sărit un timonier să lucreze la
vinciu.
— Şi dece n-a sărit un timonier? întrebă' directorul.
— Sînt în şedinţă cu tovarăşul Pricop Danilov, zise comandantul, mereu
uitîndu-se ţintă la directorul flotei — Sînt în sedmtă sindicală ..
Directorul, bărbat încă tînăr, cu un nas mare şi ochi negri, inteligenţi,
fusese,marinar şi el pe vremuri Hainele de oraş nu-1 trădau; dar i se vedea
o ancoră tatuată pe mână. Se întoarse fără să răspundă, către grupul de
funcţionari obosiţi şi enervaţi, care aşteptau, la cîţiva paşi.
— Unde sînt şoferii? întrebă el.
— Aici sîntem, tovarăşe director.
Şoferii camioanelor care plecaseră spre seară din Danilofca, se apro-
piară. Erau plini de praf şi fumau, obosiţi şi ei.
— De ce n-aţi venit cu ei direct în port?
— Cît am oprit la poarta numărul 1, să ne controleze miliţia, au şî
sărit jos, tovarăşe director! răspunse unul din şoferi. — Au spus că se duc
să bea un pahar de bere şi vin îndată!
— îndată! Bere! rîse nemulţumit directorul. Fata îi era brăzdată de
două cute, pe lîngă gură Cutele se adînciră într-o schimă scîrbită.
— Cine i-a mai văzut bînd bere? întrebă directorul. Tovarăşe Vasi-
liu!
Un om înalt şi subţire, care fusese băiat frumos cu douăzeci de ani
înainte — îi mai răm ăseseră trăsăturile, rîsul cu dinţii albi şi strălucitori,
dar avea pungi sub ochi, era p re a , slab, şi părea trăit prost, nemîncat sau
nedormit — se apropie:
— Nu văd ce e de! rîs. spuse neprietenos directorul. Tovarăşul Vasiliu,
care fusese toată viaţa obişnuit să surîdă larg, cu dinţii Im frumoşi, un surîs
care plăcea femeilor şi îndupleca pînă şi pe agenţii de navigaţie şi pe misi-
ţii din porturile Mării Negre şi Mediteranei, deveni serios.
— Dumneata eşti vesel, dar flota nu poate pleca în larg din cauza
nedisciplinei pescarilor, zise directorul. Dumneata răspunzi de mobilizarea
oamenilor! Ai fost să-i primeşti la poarta? N-ai fpst. Acuma, poftim, adu­
nări!
Vasiliu, senin, ca şi cum n-ar fi auzit m ustrarea, zise:
— Imediat Intr-un ceas sînt cu ei aici...
— Intr-un ceas? De ce nu mîine?
Pasărea furtunii 36

Vasiliu nu mai răspunse. Se-ntoarse în călcîie şi pieri în umbra insta­


laţiilor de descărcat grîne din silozuri, ,pe sub schelării şi ţevi de metal:
Directorul se-ntoarse spre căpitanul Haralamb şi murmură:
— Ce fel de secund a mai fost şi ăsta? Nu ştie să 'adune cîteva zeci
de oameni?
H aralam b rîse, dînd din umeri:
— N-ai idee ce vapor era ă l a . . Balamuc plutitor... şi cîrciumă, şi
tripou, tot plutitoare...
— Am auzit eu... povesteau oamenii, dar aici nu e pe Arabella, ră s ­
punse directorul, tot nemulţumit. — De ce nu educaţi oamenii? De ce nu
întăriţi disciplina, pe vas? întrebă el deodată, lăsîndu-1 la o parte pe Vasi­
liu şi vasul pe care navigase acesta. — De ce să fie pe flota de pescuit
mai puţină disciplină decît pe flota comercială? Dumneavoastră şi ofiţerii
răspundeţi de asta!
Comandantul nu i se mai uită în ochi Privirea îi alunecă spre apa sum­
bră şi uleioasă ă portului. Blue Star, din Londra, se mişca încet, acope­
rind cu umbra lui clădirea luminată a Gării Maiitime. H aralam b strînse
din fălci. Tăcea.
— Cereţi ajutorul organizaţiei de partid, urmă directorul. Cereţi aju­
torul sindicatului! De ce nu-1 cereţi? Nu aveţi încredere? Vreţi ca partidul
să facă doi paşi spre dumneavoastră şi dumneavoastră mciunul spre
partid? ” }
Comandantul părea stingherit şi trist. Nu spunea nimic.
— De ce nu discutaţi cu oamenii? întrebă iar directorul Comandantul
se uita la valurile rotunjite,’ unsuroase, ale portului. Directorul îl privi
pătrunzător.
— Mie de ce nu-mi spui, tovarăşe comandant? întrebă el pe alt ton
omenos, aproape prieteneşte.
Comandantul şovăi o clipă; păru că e gata să se hotărască, să des-
tăinuiască un lucru care-1 apăsa, ceva ştiut de m ult şi niciodată m ărtu­
risit. Apoi deodată iar se închise în sine:
— Ce să spun?
Directorul îl privea mereu gînditor şi atent. Apoi ‘murmură:
— Trebue să stăm de vorbă. -— Acuma, să-i pornim pe ăia din Dani-
lofca şi pe ăi din Sulina. Să vă vedem în larg. La întoarcere o să discu­
tăm.
— Cum doreşti, spuse" comandantul indiferent. Directorul îi mai
aruncă o privire cercetătoare, apoi se îndreptă spre funcţionarii adunaţi
pe cheiu, lîngă nişte babale de fontă, de care erau legate parîmeie Ste­
lei din octombrie. Iar căpitanul Haralamb urcă încet scara Mergea ereu,
obosit; îl apăsa un sim ţăm ânt amar, de falsitate, de minciună „ De ce
n-am vorbit? De ce? Dar n-ar folosi; n-ar folosi la nimic. Tot ei sînt mai
tari. Sînt mai tari şi decît el. N-are rost; n-are r o s t ..“ îşi spunea el cu o
resemnare otrăvită, pe când punea piciorul pe tăbliile de fier ale covertei.
— Tovarăşe comandant.
— Ce-i? întrebă el absent. In faţa lui era cambuzierul, mic, ras în
cap şi nebărbierit, cu tuleie negre de mustaţă şi de barbă. în ciudată nepo­
trivire cu ţeasta rasă, albastră. Era mărunt, subţire şi gălbejit.
30 Petru O um itriu

— Tovarăşe comandant, zisei el cu un surîs neplăcut — poftiţi la o rg a ­


nizaţia de bază.
— Cine-a spus? întrebă comandantul, privindu-1 de sus în jos.
— Tovarăşul Preţiosu şi tovarăşul Pricop. Au spus să poftiţi imediat.
Comandantul strîrise din fălci ,.Nici n-am plecat şi..-“
— Bine, viu, spuse el pe un ton uscat.
Mic, gălbejit şi mereu zîmbind, cambuzierul nu se mişcă.
— Du-te, ce stai? Mă păzeşti? întrebă comandantul. Am să viu!
Aşteptă să plece celălalt şi-şi şterse fruntea cu batista De ce să-mi
pierd firea? Am ridicat glasul... m-am dat în spectacol faţă de... Ce pedea­
psă, doamne, ce pedeapsă...Cum am ajuns aici? Cum am ajuns?”
încovoiat, mai încovoiat ca 'altădată, trecu pe sub puntea cabinelor
şi coborî scările de fier — o punte, două punţi. Era cald dedesubt, înăbu­
şitor.

Pricop Danilov nu-i iubea. Nu-1 iubea pe căpitanul Nicolau, secundul


vasului, care şedea în cabina strîmtă si fără aer, cu o m asă acoperită cu
roşu, un dulap cu cărţi şi portretul lui Stalin şi al lui Gheorghiu-Dej pe
pereţi. Nu, Pricop nu-1 iubea pe Nicolau. Se uita cu o satisfacţie posomo­
rită cum micului şi grasului secund i s-a îmbrobonat fruntea de sudoare
şi i s-a zbîrlit părul, cum stă pe scaun împietrit, jignit, furios, dar se
stăpîneşte şi nu îndrăzneşte să ridice glasul, cum îi era obiceiul. Nu-I
iubea nici pe comandant. O, nu, nici pe comandant nud iubea. Nu-i iubise
niciodată pe oamenii cu galoane aurite pe mîneci. Mulţi erau oameni foarte
simpli, tot atît de simpli ca el; mulţi începuseră de la mătură, fuseseră
oameni de corvoadă şi m arinari de punte ne vapoare pe care, tîrziu, Ia
cărunteţe, ajunseseră să le comande. Dar Pricop îi duşmănea cu o duş­
mănie înceată, neiertătoare Ce-i păsa lui de ce fuseseră sau de cum erau,
buni sau răi? Comandau Aveau puterea. Spuneau- ,.Fă cutare lu rru “, si
trebuia să te supui. Iar Pricop nu se putea supune. Fugit de acasă, apoi,
strîns 'de gît de foame, se supusese scrîşnind, aşteptînd să-i vie vremea,
să ajungă el să poruncească. Atunci să vezi, să vie clipa aceea, şi va
apăsa el. Va apăsa el <-ub călcîi, va strivi. Puterea trebue să fie a lui Nu
se gîndise niciodată prea limpede la lucrurile astea. Dar asa simţea, el,
din copilărie, de cînd îl stingea în bătăi pe Siomca, băieţaşul din prăv ă ­
lie, şi cînd ceilalţi băieţi se temeau de el şi de Simion, mai mult fiindcă
taţii lor se sfiau şi se cam temeau de bătrînul Danilov, decît din pricină
că Pricop şi Simion erau cine ştie ce zdraveni. Aşa se învăţase Pricou;
îi intrase asta în măduva oaselor. Şi deaceea îi ura. învăţaseră carte. Ştiau
matematici, astronomie,' navigaţie, drept maritim. Ei si? Asta era destul
ca să-i comande lui, lui Pricop Danilov? Nimic pe lume nu era destul
pentru asta. Putea să vină Dumnezeu din cer cu galoane de aur pe braţ;
Pricop Danilov l-ar învăţa minte, să facă pe comandantul de vas şi să
comande.
' Şi de altfel, nu iubea pe nimeni Nu-1 iubea nici pe Prodan, al treilea
membru în biroul organizaţiei de bază. Prodan era un om cu
o înfăţişare bărbătească şi cu voce groasă; era serios, tăcut şi cel mai
Pasărea fu rtu n ii 37

bun timonier din echipaj. Mâine, poimîine putea1 fi m aestru de echipaj;


dacă se apuca să înveţe, ajungea uşor pilot sau chiar ofiţer — şi să comande
Şi ăsta. Şi să-i comande lui, lui Pricop Căci lui Pricop i se făcea somn
dacă lua o carte, şi nu putea ajunge ofiţer nici în ziua de astăzi. Pricop
ştia asta. Nu voia să-şi mătrurisească, dar ştia; ştia tot, într-un loc întu­
necos al minţii lui, din care pornea şi voinţa, şi hotărîrile, ca flacăra din-
tr-un cuptor negru de funingine şi zgură. Cum să-i iubească? Nu putea
iubi pe nimeni. Nici nu voia. N-avea nevoie de ei: ei aveau nevoie de el;
şi se temeau de el. Şi dacă n-aveau nevoie şi nu se temeau, apoi trebuiau
aduşi să aibă nevoie şi să se teamă.
Pe Prodan îl şi dispreţuia, fiindcă-1 socotea prost, adică bun; iar pe
Constantin, ofiţerul al treilea, îl dispreţuia fiindcă era tâ n ă r şi fricos.
Nici m ăcar pe Preţiosu nu-1 iubea. II simţea cum şade lângă el, cu
veşnica-i ţigare lipită în colţul gurii (Pricop nu fuma), lung şi slab, cu
gîtul prea lung, cu capul prea mic, urît şi prost (Pricop era din Dani-
iofca, unde bărbaţii cresc drepţi şi frumoşi şi unde e preţuit omul cu cap,
şi chiar cel cu şiretenie). Nu-1 iubea pe Preţiosu\ Lucra mînă-n mînă
cu el, îi vorbea, îi băga idei în cap, îi povestea din trecutul lui de pe mare,
îi aprindea dorinţe şi vise, căci Pricop avea o viclenie subţire şi mlădioasă,
mai grozavă decît a bătrînului Eftei, care-şi făcuse averea nu cu braţele ci
tocm ai'cu o isteţime atît de iscusită, încît nici nu se vedea, ascunsă sub
posomorala greoaie şi brutală. Aşa şi Pricop acuma. Om de aproape
patru zeci de ani, începînd să încărunţească înainte de vreme, îngrăşat,
cu faţa p ă trată’şi parcă cioplită în piatră, cu obrajii drepţi, lucitori,'proas­
păt bărbieriţi, stătea cu coatele pe m asa acoperită cu pînză, roşie, şi tăcea
morocănos, greu, închis în .sine. Prodan tăcea şi el. Nu se citea nimic pe
faţa lui, dar Pricop ştia că e nemulţumit. Nu-i nimic' să fie! Com andan­
tul încerca să pară bine dispus, dar se vedea sub zîmbetul lui fals, încor­
darea neplăcută a nervilor. Nicolau asuda, cu dinţii încleştaţi. Constan­
tin se ghemuise într-un colţ. Ofiţerul al doilea lipsea: era de serviciu. Dar
va afla şi el la vreme. 1
— ... Atitudini de comandă, tovarăşe comandant, zise rece, şi de sus
Preţiosu. Nu merge â ş a f
— Păi de-aia sînt comandant, exclamă cu o veselie' falsă Haralamb.
— Ca să comand! Pe un vap'or şi într-o unitate militară treb'ue să existe
comandă şi executarea comenzii, altfel, pe furtună sa u în bătălie se curăţă
toţi!
— Ştim noi asta, zise Preţiosu. Ştim noi asta...
Era încurcat, dar nu voia să nu aibă dreptate. Pricop îl dispreţui şi
în clipa asta Ce, cînd te ia cu bunul simţ, cu socoteala simplă, băbească,
cu doi ori doi fac patru, p a rc ă 'n u e uşor să-i astupi gura? Jucărie de copil
Cu nepăsare, ca să-i arate lui Preţiosu unde trebue să bată, se amestecă,
întrebîndu-1 pe căpitan:
— Dumneavoastră îi luaţi vasăzică apărarea tovarăşului Nicolau’
Prodan, care tăcuse pînă atunci JI opri (simţise, şi nu-i plăcea)
— Stai, să discutăm organizat.
— Ba nu, sări Preţiosu, are dreptate tovarăşul Pricop! Are dreptate’
38 P e t iu D u m itn u

Dumneavoastră vasăzică sînteţi pentru tovarăşul Nicolau? Nu sînteţi de


acord cu partidul?
Căpitanul se uită ţintă la el. Se făcu roşu la faţă. îşi şterse fruntea
zbîrcită cu batista şi dădu din umeri, descuraiat:
— Dacă puneţi problema aşa,,ce să mai discutăm...
— Păi nici nu e de discutat, rîse scurt şi dur Pricop, dar nu de vese­
lie; nu, nici cînd rîdea nu era un om vesel
— Nici nu e de discutat! repetă şi Pretiosu. Nu e just, tovarăşe, ca
tovarăşii ofiţeri să strige la oameni sau să-i înjure..
—• Cine i-a înjurat? izbucni Nicolau. Tăcuse pînâ atunci, privindu-1
ţintă pe Preţiosu — Fu sînt făcut tot d'n marinar, tovarăşe, şi ştiu ce se
cuvine şi ce nu! Dacă eram eu în locul băiatului celuia, nu ziceam nici
pis! Ştiam că secundul are dreptate şi tăceam! Şi să nu-mi spuneţi mie
că înjur oamenii... că destul am fost eu înjurat pe vremuri ca să ştiu ce-i
aia! Să discutăm cinstit, tovarăşe' Cu bună credinţă!
— Tovarăşe, nu e just să strigi la tovarăşul secretar! zise sever şi
satisfăcut Pricop
Nicolau amuţi şi se uită în altă parte. Dădu din umeri, amărît, apoi
se-ntoarse iar spre ei:
— Ei, aşa vorbesc eu, strigînd! Aşa-s eu, iute Ce să fac? Să mă
strîng singur de gît? Ce sîntem aici, 'măi tovarăşi? Pension de dom­
nişoare? Lae se supără, tovarăşul se supără... de asta ne arde nouă? Sau
de producţie?
— Lasă producţia, tovarăşe, zise Preţiosu: o discutăm altădată; dis­
cută organizat că eşti membru de partid.
— Da, sînt membru de partid! răspunse întunecat Nicolau, parc-ar
fi rostit o ameninţare Dar Preţiosu mi-1 luă în seamă şi urmă-
—• Acuma discutăm atitudinea de comandă a dumitale şi a celor­
lalţi ofiţeri, ca să nu creadă -tovarăşul Constantin că dacă se ascunde în
colţ nu-1 văd . Te-am auzit eu, tovarăşe, rîsei el greoi, ca şi cum ar fi
făcut o glumă. Apoi reîncepu monoton:
—- Nq merge asa, tovarăşi Astăzi e nooorul la cîrma Statului..
Nu mai e ca pe vremea burgheziei, când ofiţerii îi bateau pe m a r i n a r i ..
— Cine-i bate pe marinari pe vasul ăsta? exclamă Nicolau scos din
fire. De ce vorbim degeaba? Cine, înjură? De ce pierdem timpul? Ne iro­
sim odihna, tovarăşe, ne irosim ore întregi din viaţă cu vorbe goale!
— Dacă dumneata nu rabzi să fii criticat, zise înţepat Preţiosu, m ă ­
car lasă-mă să vorbesc.. Pe urmă poţi cere c u v în tu l.. Poporul, tovarăşe’
Şi dumneavoastră sînteţi în sluiba poporului. Vreţi, nu vreţi, trebue să
slujiţi poporul! Altfel nu se poate! Şi nu merge cu apucături vechi, cu
metode de comandă’ Să învăţaţi, să vă ridicaţi nivelul, tovarăşe coman­
dant; să învăţaţi să lucraţi cu oamenii, să-i educaţi, nu să-i luaţi ca pe
vremuri . Nu se lipeşte critica deloc de dumneavoastră, tovarăşi Deloc nu
se prinde critica.- Dar- noi avem răbdare, şi o să vă criticăm pînă se
prinde critica de dumneavoastră...
Nicolau îşi ştergea sudoarea de pe frunte. Părea chinuit Apoi începu
să se uite la pereţi cu ochi sticloşi Căpitanul fuma, cu bărbia în piept.
Pasărea furtunit 39

Preţiosu vorbea înainte, r‘e petîndu-se, revenind, mult, mult, obositor de


mult... Pricop aproba din cap fiecare încheiere de frază, fără un cuvînt.
Prodan tăcea, încruntat şi străin. După ce se termină totul, târziu,
şi se despărţiră cu răceală, el, "Preţiosu şi Pricop răm aseră singuri în
odăiţă. Preţiosu se întinse şi zise:
— Ei, i-am învăţat minte pe boierii ăştia..
— Dă-i în pasca mă-sii de lepre, întări dur Pricop. Să ştie care e forţa
conducătoare!
Prodan vorbi.
—- V-am spus şi vă mai soun- nu-i bine! nu asa ne-nvaţă partidul,
frate! Nu vezi că-i scoţi din minţi? De ce-i critici fără rost? Numai pe Nico­
lau trebuia să-l critici, pentru gura lui mare, si să nu uiti că-i un tovarăş
cum nu ai mulţi' Voi vorbiţi de lucrat cu oamenii? Păi aşa se lucrează
cu oamenii? Ce, voi credeţi că i-aţi apropiat de partid pe comandant şi
pe Constantin?
Tăcu, supărat şi amărît. apoi repetă-
— Nu e bine. Nu e bine!
— Dacă nu eşti de acord, ridică-te în şedinţa de partid! spuse uscat
Preţiosu.
—■ Am să mă ridic! rosti Prodan Apoi ieşi şi trînti uşa.
— Şi mare brînză o să facă, rîse duşmănos Preţiosu, uitîndu-se la
uşa de tablă de fier. Pricop nu spuse nimic. II dispreţuia pe Preţiosu
pentru lipsa Iui de stăpînire de sine. Se gîndi ce şanse ar fi ca să iasă
vreun bucluc în şedinţa de partid. Nu, nu era primejdie. Totuşi se va da pe
lîngă Prodan în seara asta şi-i va spune- „Măi, nu sări aşa: Preţiosu
are şi el greşelile lui . d a r linia e justă Gânoeste-te: vrei să ataci linia
partidului.“ Şi cu asta o să-l facă să şovăie pe Prodan Nu era nicio pri­
mejdie. Ce primejdie? Pe vasul ăsia el era stăoân Nu era scris nicăeri
lucrul acesta. Pricop era un simplu timonier. Dar toţi ştiau Nu spunea
nimeni Nici n-aveau cum să spună Nu se putea exprima asta în cuvinte.
Şi totuşi, stia fiecare- organizaţia de partid e tovarăşul Preţiosu, iar
tovarăşul Preţiosu ascultă de tovarăşul Pricop.
Gîndindu-se că e stăpîn, nici nu simţi m ăcar plăcere.

Comandantul ieşise fără să spună bună-seara Urcă scările cu trepte


de fier, înc,et‘ cu un pas de om bătrîn si obosit. Urcă o punte, încă una,
apoi ieşi pe covertă, în vîntul rece de prim ăvară care abătea trîmbe de
fum deasupra apelor portului Cineva urcase în urma lui, treaptă după trea­
ptă. Comandantul nu se întoarse Se putea să fie Preţiosu sau Pricop şi
nu voia să-i vadă. Nu, nu mai voia să dea ochi cu ei; pe ziua de azi, era
destul Apucă mînerele de fier unsuros şi începu să urce încă o scară, cea
care ducea spre puntea cabinelor. Omul care se ţinea după el, urcă si scara
aceasta Comandantul simţea că nu se mai poate stăpîni; are să se întoarcă
şi are să-l ia de piept „Nici acum nu mă lăsaţi? încă mai aveţi ceva cu
mine? Nu vă a ju n g e ..?“ Urcă şi de pe puntea cabinelor, spre camera hăr-
40 Petru D umitrhi

jilor, încă o scară. Celălalt se ţinea mereu după el. „Nu pot scăpa nică­
ieri de ei... Nu pot scăpa Sînt neputincios" îşi spuse comandantul cu o
schimă amară. Intr-un fel îi venea să se dispreţuiască, pentrucă nu se
întorcea şi nu-i pune mîna în gît lui Pricop sau lui Preţiosu, 'sau care o fi,
şi nu termină odată pentru totdeauna; ar trebui să plece de pe vas, să-şi
caute un post la uscat; conţopist, om de serviciu, orice; ori să se îmbarce
ca ofiţer de punte pe vreunul din vasele de marfă, care navigau pe toată
m ările globului. Dar nu putea. Nu, era ceva ce-1 ţinea aici, la cheremul
lui Preţiosu si al lui Pricou, — care-1 urmăreau, îl urmăreau peste tot,
pînă şi aici! Mai era o scară de urcat, eea care ducea sus la timonerie.
Comandantul începu s-o urce. Clap-clap-clap, răsuna în urmă pasul celui
care se ţinea după el. Comandantul îşi şterse fruntea de sudoare — deşi
batea un vînt rece ce arăta că poate să vie o ploaie, sau chiar o ultimă
ninsoare. Intră în timoneria goală Aici era întuneric Metalul compasului
de mars si al roţii cîrmei lucea stins. Pe m asa hărţilor se intrevedeau ca
nişte crabi negri, nemişcaţi, binoclurile marine lăsate acolo de cu ziua. Nu
era destul aer. Comandantul trecu pe cealaltă punte de cart, îngustă, sus
de tot deasupra covertei vasului. Cu coatele pe ram bardă, se uită7în jos pe
cheiu Un camion pleca; vinciurile nu mai lucrau. Directorul nu mai eia
nici el acolo. Pe cheiu nu mai era nimeni.
Omul care se ţinuse după el ajunsese în preajmă Nu spunea nimic.
Şi aici’ Pînă aici? Comandantul vru să treacă pe lîngâ el fără un cuvînt,
să se ducă să se încuie în cabina lui, oricît de fără aer si de caldă D ar
în sfîrşit îl recunoscu- era Nicolau secundul, scurt şi gras, stătea lîngă
el şi se uita la luminile, negurile de fum, şi valurile negre şi lucioase ale
portului. Comandantul simţi o ultimă undă de iritare dureroasa: „De ce
dracu nu mi-a spus că e el? Idiotul!" Dar după. aceea se linişti. Nicolau
era un om cu care putea şedea şi tăcea laolaltă, fără să se simtă prost.
Era bine că Nicolau se afla aici.
— Ei, ce zici? îl întrebă comandantul.
Nicolau, cu ochii la o vedetă neagră care trecea pe apele întunecate
ale portului, răspunse:
— Vor şi ei binele, tovarăşe comandant. Au bunăvoinţă, dar cîte-
odată nu ştiu cum să lucreze... Mai greşesc şi ei...
Vorbea stînjenit, fără să se uite la com andant Acesta spuse cu
amărăciune:
— Ştii foarte bine că nu-i aşa. Vrei să-i aperi, fiindcă eşti membru de
partid, şi ţi-e ruşine pentru ei...
Oftă, apoi murmură:
— Cîteodată îmi vine să izbucnesc, să urlu, să dau cu ceva în ei...
şi să plec! Să plec! Să mă debarc de pe rabla asta de o sută de ani, şi
să-mi caut altă meserie. Să mă îmbarc ca secund pe vreun cargo Am
Gomandat vase vreme de cincisprezece ani; acum aş primi să fiu timonier,
asistent de punte, orice. N-as găsi comandă, stîî si tu. Sînt mai mulţi
comandanţi decît vase pe lumea asta; şi se caută oameni mai tineri ca
mine. Dar n-aş avea nevoie decît de un pat, şi să muncesc pe un vas
— orice! S ă spăl coverta! Am mai fâcut-o eu şi p-as.ta, cînd aveam
Pasărea furtunii 41

*
ş a p te s p r e z e c e a n i şi ara fu g it d e la p ă r i n ţ i c a să m ă fac m a r i n a r . N u ş tia m
a tu n c i, auz i? n u ş t i a m că la cincizeci de a n i tre c u ţi o s ă m ă c a lc e în p ic io a re
o a m e n i ca ă şti. D a c ă ş tia m , m ă a r u n c a m cu c a p u l în j o s p e ste c o p a stie , la cîte-
v a zile de m a r ş de ţ ă r m , şi is p r ă v e a m ... D a r a m copii, îmi tr e b u e leafa p e n tr u
ei. Şi s în t ro b p e n t r u ei. T r e b u ie s ă s t a u p e v a s u l ă s t a îm p u ţit, — cît o s ă
b i n e v o ia s c ă to v a r ă ş ii P r e ţi o s u şi P ric o p s ă m ă ra b d e ! C în d o r v r e a s ă
m ă z b o a r e d e aici, cel p u ţin să n u fie d in v in a m e a ; s ă a m c u g e tu l îm p ă c a t
s ă n u -m i s p u n că le ia u cop iilo r pîinea de la g u ră ...
îş i t r a s a r ă s u f l a r e a , ş u ie r ă to r , a p oi a p r i n s e o ţ i g a r a N ic o la u v orbi
a nevoie:
— N u le p u n e ţi a ş a la in im ă pe roate... o s ă s e î n d r e p te şi ei...
C o m a n d a n t u l a r u n c ă c u o m i ş c a r e f u r io a s ă , p e s te c o p a stie , ţ i g a r e a
a b ia a p r in s ă , c a r e c ăzu , p u n c t r o ş u p r in b e z n ă , apoi a t in s e a p a şi se s tin s e
sc u rt. ( ; I
— O să se -n d r e p te ? Şi s u fle tu l m eu, p î n ă c în d s e - n d r e a p t ă ei, ce-o să
a j u n g ă ? Ei o s ă fie drepţi, şi su fle tu l m e u o s ă fie strîm b ! ce n e v o ie a m
e u s ă s u f ă r u m ilin ţ e şi în jo sire , a c u m c â n d a m p ă r u l a lb ? Şi c h ia r de -a ş
fi m a i t î n ă r — la ce e n e vo ie? Cui s e r v e ş te a s ta ?
— E i n u v ă cun o sc , în g î n ă N ic o la u . E i c r e d 'că sîn te ţi u n c ă p ita n
d in ăia...
— C a r e ă ia ? Ă lo r a n u li se m a i dă s ă c o m a n d e v a p o a r e ' D a c ă m i s-a
d a t c o m a n d a v a s u lu i ă s tu ia , î n s e a m n ă că n u s î n t u n tic ă lo s , u n ti r a n ,
un c o n t r a b a n d i s t, u n ş p e r ţa r , u n om f ă r ă in im ă şi fă r ă o b r a z , ca ăia! D e
ce m ă t r a t e a z ă to c m a i de p a r c - a ş fi u n u l d in ă ia ? A m d a t v r e u n s e m n
c ă a ş fi? A du -ţi a m in te , m a i z ise c o m a n d a n t u l a p r o a p e r u g ă t o r , ai n a v i ­
g a t cu m in e . Noi doi a m m a i s t a t de v o r b ă a ş a , cu c o a te le ;pe o r a m b a r d ă .
>cu ochii la c heiul d e jo s — u n cheiu din B o m b a i s a u d in A l g e r s a u ,din
H a m b u r g .. â d u - ti a m in te de m in e c u m a m fost to td e a u n a !
T ă c u o clipă, ap o i bufni, fu rio s şi r ă n it:
— In s lu jb a p o p o r u lu i' C e v i n ă a m eu, p e n tr u n u m e le lui D u m n e z e u ?
A m fo st în s lu jb a a r m a t o r i l o r şi a c o m p a n iilo r p e n t r u c ă - m i p lă c e a ? I m î
p lă c e a m ie s ă c o m a n d v a p o r u l în M a r e a N o r d u lu i p e f u r t u n ă , s a u p e
lîn g ă T e r r a Nova! pe c e a ţă , s a u în P a c ific , cînd b a r o m e tr u l a r ă t a 74 0 — 730,
şi ştii că v in e u n ciclo n de-o s ă te ia d r a c u l, şi t o a te a s te a p e n t r u n iş te
d o m n i c a r e v a r a fac s p o r tu r i de i a r n ă în E lv e ţia şi i a r n ă s e d u c s ă jo a c e
c ă r ţ i la M o n te C a rlo ? In s lu jb a p o p o r u l u i' N u ştiu, n e n o ro c iţii, că p refer
să fiu în s lu jb a lor, da, a lui P r ic o p şi a lui P r e ţio s u , d ecît a c o m p a n i i l o r . ,
d a r să n u m ă c h in u ia s c ă , m ă i, să n u m ă c h in u ia s c ă .
în c h e ia s e , încet, cu o p a t i m ă d e s n ă d ă j d u i t ă , î n ă b u ş i t ă . D e o d a tă se
s c h im b ă la fa ţă :
— E u v o r b e s c d e -a le m ele, şi c înd colo tu , s ă r a c u l d e tin e , e şti de
d o u ă o r i m a i rău... pe tin e te a t i n g şi m ai cu sete..
— N u face nim ic, s p u s e sc u rt, N ic o la u . în g h i ţ i u n n o d şi a d ă u g ă :
— N u fa c e nim ic. T r e b u e c ritic ă şi a u to c ritic ă ; f ă r ă a s t a n u m e r g e m
îna inte .
— D a , d a r p e lu c ru r i se rio a se ! P e d is c ip lin ă , p e p r o d u c ţia v a s u lu i,
pe e c o n o m ia de b a n i, de forţe, d e tim p ! C a s ă t e r m i n ă m c u a n a r h i a , cu
Petru D umitriu

chiu lu l, cu tîn d ă le a la ! D e a s t a s ă seţ in te re se z e , n u d e c io c ă n e a la lor


m ă r u n t ă , o tr ă v it ă , în n ervii o a m e n ilo r, cu lozinci şî vo'rbe m a r i, c a r e în
g u r a lor s în t m in c iu n i! r ă s p u n s e cu şi m a i m a r e p a t i m ă c o m a n d a n tu l.
S e v e d e a că s-a g î n d it m u l t la lu c r u r ile a s te a şi a c u m a iz b u c n e a u din
el p e n e r ă s u f la te . '
— E i s în t doi o a m e n i. N u sînt. p a r tid u l, z ise m ic u l se cu nd , cu o m a r e
sfo rţa re .
— D a, d a r aici, pe v a s , c in e e p a r t id u l ? Ei! P a r t i d u l n u e f ă c u t din
o a m e n i? Ei sînt! Aici pe v a s ei s în t p a rtid u l! A lt p a r tid n u v ă d .
— Aici, pe v a s , p a r tid u l e o r g a n i z a ţ i a de b a z ă , z is e r i g id N ic o la u
— C ine? în tr e b ă c o m a n d a n tu l. Tu? P r o d a n ?
— E u , P r o d a n , şi alţii.
C o m a n d a n t u l v r u s ă s p u n ă ceva, d a r se s tă p în i, c a s ă nu-1 j i g n e a s c ă
pe N ic o la u . R ă m a s e cu b ă r b ia în p u m n , s ă se u ite la cheiul p u stiu In p o rt
m u g i g r o s şi t r i s t u n v a p o r c a r e c h e m a n u se ştie a c îta o a r ă pilotul.
N icolau, lîn g ă c o m a n d a n tu l H a r a l a m b , tă c e a N u stia c o m a n d a n t u l ce e în
su fletu l lui Ii e r a r u ş i n e de m u lt; şi se s im ţe a v in o v a t, cu d a to r i a n e îm o lin ită ;
e ra d a t o r f a ţă de m u lţi o a m e n i; şi f a ţă de c o m a n d a n t p r i n t r e cei m u lţi E r a
m a i t r i s t şi m a i în t u n e c a t p e n t r u a ltc e v a , decît p e n tr u felul în c a r e se
p u r t a u cu el P r e ţ io s u şi P r ic o p ş i g a ş c a lor de p e v a s . Ii e r a m a i u ş o r
s ă t r e a c ă p e s te ce i se făcea lui, decît p e s te cei se făcea lu c r u lu i în c a r e
c re d e a el, şi-n c a re -şi p u s e s e c in s te a .
C o m a n d a n t u l s e - n to a r s e d e o d a tă s p r e el:
— E u n u te în ţele g ! C e fel de om eşti? E ş ti n a iv ? E ş t i fricos? Ce
eşti?
N ic o la u m a i în g h iţi o d a tă în sec şi zise:
— E p ă c a t că n - a v e ţi în c r e d e re în m in e . D a r m ă c a r în p a r t i d s-aveţi.
T r e b u e să aveţi m a i m u l t ă în c r e d e r e în p a r tid ..
C o m a n d a n t u l (se-ntoarse b r u s c şi se u i t ă ia r la cheiu l d e jo s, f ă r ă să-l
vadă.
O c e a tă g ă l ă g i o a s ă tr e c u pe cheiu, cu r ă c n e te vesele, c h iu itu r i şi cîn-
te c e r ă g u ş ite ; e r a u b ă r b a ţ i voinici, unii cu b ă rb i m a r i blonde: d u c e a u în
s p a t e lăzi, boccele, saci şi u n u l o p l a p u m ă r o ş ie f ă c u t ă sul. S a l u t a r ă v a p o ­
r u l cu r ă c n e te ironice:
— M a m a ' U ite -o pe m a m a ! C u m m e r g i cu s ă n ă t a t e a , b abo ?
C o m a n d a n t u l se în d r e p tă -
— Ei, a u so s it H a i, d u -te jo s şi c h e a m ă o am e n ii, s ă în c e p e m m a n e v r a
P o r n im .
Şi p e c în d N ic o la u se î n d r e p ta s p r e s c a r ă , c o m a n d a n t u l m o r m ă i sin-
g u r:
— D e obicei m ă b u c u r a m d e fie ca re d a t ă c în d l ă s a m u n 1 p o r t şi ie ş e a m
ia r î n l a rg .
—- Aţi s p u s c e v a ? în tr e b ă N ico la u .
— N u S u n ă s ă n e vie pilotul.
N ic o la u î n tin s e m în a p r in b e z n ă şi g ă s i, pe p ip ă ite s îr m a . T r a s e d e
ea. D e lîn g ă co ş ţîşn i u n n o r de fum alb şi u n u r le t u r ia ş , d in tr - u n h ă u
n e c u n o s c u t, u r le tu l u n e i d u r e r i g i g a n tic e şi o a rb e : U! U!
Pasărea iurtum i

Spiru Vasiliu se învăţase să nu simtă niciurî fel de jignire dacă i se


dădeau ordine pe un ton pe care el altădată nu l-ar Ti primit — mai ales
dela un om ca directorul flotei Ştia că directorul flotei era un om simplu,
un fost m arinar Iar el, Spiru Vasiliu, fiu de oameni cu stare, făcuse şcoala
de ofiţeri de marină comercială la Livorno. Acuma, revoluţia îl trîntise
pe el la pămînt, şi-l făcuse mic funcţionar; iar pe fostul m arinar îl făcuse
directorul flotei de pescuit îri larg. Asta era piesa, îşi spunea Spiru Vasi­
liu, şi trebuia jucată. De aceea Spiru Vasiliu se supunea fără să crîc-
nească; avea să vie o clipă de răscruce, cînd avea el să-şi arate colţii,
şi să i-o întoarcă directorului Pînă atunci, răbdare. Acum trebuie să-şi
facă slujba. De altfel, era într’un fel mulţumit că treburile nu mergeau
bine, că oamenii erau nedisciplinaţi, că se amîna plecarea flotei în larg.
O zi de întîrziere însemna zeci sau sute de tone de peşte conservat mai
puţin. Ei, şi? Atîta rău Mai degrabă s-ar putea spune — cu atît mai bine.
Ce aveau ei nevoie de atîta peşte în conserve? îsi spunea Spiru
Vasiliu, cu o bună dispoziţie neprietenoasă Las să meargă prost.
Dar pe pescari tot trebuia să-i adune; asta era slujba lui; şi dacă-şi
pierdea postul, şi murea de foame pînă-şi găsea altul1 Aşa că porni pe
străzile din jurul portului, să-i caute. Le cam ştia cîrciurnile şi restau­
rantele. In cea dintîi cîrciumioară — goală, cu o singură lampă, şi întu­
necoasă, săracă, rece, cu pereţii umezi, scăunele cu trei picioare, tej­
gheaua uscată şi pustie şi afişe m urdare — cîrciumarul îl primi cu res­
pect şi mîhnire:
— Să trăiţi, don’ căpitan... Au fost, s ă trăiţi Au băut şi au luat-o din
loc... Nu mai aveam băutură pe ziua de azi; mîine o să mai primesc
Unde s-au dus? Poate la Panaitaki...
In birtul lui Panaitaki, femeia’ care1 şedea la casă, măslinie, cu
nasul prea mare şi un coc sărăcăcios, mai degrabă un nod de păr la
ceafă, îl privi cu ochi negri si trişti. Era ca un corb bolnav, biata de
ea, dar îl privea cu aceeaşi atenţie pierdută, pe care o avuseseră, văzîndu-I,
multe femei. Spiru Vasiliu rîse la ea cu dinţii lui mari şi albi, şise-ntoarse
c ătre Panaitaki Acesta ridică braţele în semn de neştiinţă:
— Au fost . N-aveam nimica .. Poate s-or fi dus la un local. de Stat.
M-au înjurat şi- s-au dus ..
In cel mai apropiat local de Stat responsabilul îl primi supărat:
— I-am dat afară, tovarăşe. Făceau atmosferă. . Uitaţi-vă ,colo
Şi-i arătă o oglindă spartă. ,
— Nu se poate să facă atmosferă în halul ăsta; aici el local de Stat,
nu e cârciumă...
Spiru Vasiliu plecă mai departe ■Pescarii din Danilofca fuseseră pre­
tutindeni şi plecaseră, nemulţumiţi şi veseli. Ospătarii şi birtasii rămîneau
în urmă unul după altul, jigniţi şi mahmuri, şi să adune sticlele de pe jos
şi să vadă dacă n-au greşit socoteala în hărm ălaia stîrnită de aceşti muş­
terii zurbagii. După două ceasuri de umblat pe străzi — bătea un vînt
tăios, care ridica trîmbe de praf şi de hîrtii, şi-l făcea pe Spiru Vasiliu
44 P e tru D am ltriu

să-şi strîngă pe el hainele prea subţiri — îi găsi în sfîrşit. îşi dădu


seama după zgomot că i-a găsit- Gălăgia răbufnea prin uşa închisă, feres­
trele mici şi aburite şi pereţii de scînduri ai unei căsuţe cu acoperişul
de tablă ruginită. Deschise' uşa şi-l izbi în faţă fumul de ţigări, aburul
cald, mirosul de băutură tare şi de haine de mare, şi strigătele groase ale
pescarilor. Era acolo Emelian Romanov al cărui frate se înnecase demult,
pescuind în larg, şi Iermolai Popov, şi Foma Afanasie, şi Simion Danilov,
fratele lui Pricop de pe Steaua din octombrie, şi alţii, toţi spătoşi, groşi,
-în piept, unii cu bărbi bălane sau roşcate, cei mai mulţi cu ochii cenuşii
sau albaştri; ochii, le sticleaţi şi băutura le1, înroşise obrajii si nasurile,'
şi-i făcea să lucească de veselie peste tot obrazul, ca nişte felinare.
— Uitaţi-vă la el: ăsta e! răcnea E;nelian Romanov. îşi trîntise pe
ceafă şapca mototolită, şi-l arăta cu mîna-i groasă şi bătătorită pe toate
muchiile, pe un flăcău despre care Spiru Vasiliu crezu că stă în picioare,
dar care în clipa asta se sculă de pe scaun şi se înălţă cu încă o jum ătate
de metru. Băiatul avea vreo douăzeci de ani, şi era neobişnuit de înalt,
de lat în umeri şi de frumos îşi mişca stînjenit braţele groase şi lungi,
şi zîmbea sfios; ochii îi erau blînzi şi străvezii ca o apă, şi faţa arsă de
soare şi înroşită, părul încârlionţat, îl făceau să pară un cnnilandru de
doisprezece ani, crescut printr’o minune cu un cap mai mare decât haida­
macii de pescari dimprejurul lui, trîntiţi pe scăunele cu coatele pe mese
şi cu lăzile, sacii, cizmele şi plăpumile adunate pe lîngă ei (birtaşul care
venea cu sticle şi cu pahare trebuia să calce de sus, ca un cocostîrc ca
să nu se împiedice în boarfe şi să nu se întindă pe duşumea).
— Asta e! răcni Emelian Romanov. Măi, Cosma — zi tu cum a fost?
Tînărul uriaş se frămîntă în sine, dar nu scoase niciun cuvînt.
— Să vă spun eu! rosti Emelian. Veneam de la cîmp cu muierea, şi
cu un băiat, cu ăl mai mic. Sar jos din căruţă odată şi m ă dau după o
tufă După aia o iau pe jos,pe drum, să-i ajung. Când colo, văd un om mic
şi îndesat, că stă pe cîmp lîngă drum. Cînd vin mai aproape, nu era unul
mic în picioare- era ăsta; şedea în c..., cu picioarele în şanţ. Staţi, măi,
nu rîdeţi ca proştii. Şedea, cu nişte pantaloni noi întinşi pe genunchi, şi
se uita la ei. Aşa-i, Cosma?
— Âşa-i, îngînă flăcăul.
— Nu mai rîdeţi, măi, că mă faceţi să uit... Ho, sparţilor! V-aţi îmbătat,
pescarilor, şi rîdeţi ca nişte babe! Ho, ho! Ei, acuma ascultaţi. Vin la el:
Ce faci aici, bre? El se uită la mine şi rîde. De ce rîzi, bre? Ce, s în t
mînjit pe nas? — Nu de tine rîd, zice el. — Da de cine? — De nimeni.
Stau şi rîd şi eu. \
M-am uitat mai bine la el. Lasă-I şi fugi, Emeliane, că ăsta-i nebun;
rîde el, rîde, dar parc-ar avea ceva, parc^ar vrea să rupă fier cu dinţii;
de aşa rîs, ferească Sfîntul-.. Da pe urmă tot n-am luat-o la picior. M-am
gîndit c-o fi şi el supărat, cine ştie, copil tînăr, o fi avînd necaz pe inimă.
— De ce rîzi, bre? — Nu ştiu, zice. Aşa, de lume. — Cum de lume? —
P ă i ce lume e asta, unchiule, nu ,te supăra, că nu ştiu cum îţi zice. —: Em e­
lian. — P ăi ce lume tîmpită e asta, unchiule Emelian? Şi odată-1 văd că
se propteşte cu coatele-n' pămînti şi-ncepe- să rîdă, de i se scuturai burta.
Pasărea fu rtu n ii 46

Nu mai voia să rupă fier cu 'dinţii. Rîdea, de murea. Ii curgeau lacrimile


pe faţă şi se,scutura de rîs!
In circiumă se făcuse tăcere. Nici nu-l observaseră pe Spiru Vasi-
liu. Se întorseseră de la toate mesele şi priveau cu luare-aminte şi uimire pe
Emelian şi la m ăgădăul lui; şi se frămîntau de plăcere, ştiind că trebue
să urmeze ceva grozav.
— Spune-mi, măi; de ce rîzi, zic eu su p ă ra t El: — Unchiule, vezi
pantalonii ăştia? — Ii văd, cum să nu-i văd. Sînt noi de la oraş.
— Aşa, va să zică. Sînt noi. Află că sînt vechi de doisprezece ani.
— Cum, măi, de doisprezece ani? ,—1 Da, de doispre­
zece ani. — Am fost a rg a t la un om doisprezece ani; de cînd aveam
eu opt ani, pînă ieri. Face doisprezece ani. Ieri i-am zis: — Unchiule Efti-
hei, vreau să plec să-nvăţ meserie. Dă-mi simbria. El zice: — Păi, nu
ţi-am dat de mâncare, bre? Nu te-am crescut? — Lasă asta, că am stat
în cămaşă şi fără izmene după vite prin baltă, prin răchiti, unde-s numa
şerpi Furam ouăle de ţigănuşi de prin păpuriş, alea verzi şi le mîncam.
In nădejdea d u m ita le .. El atunci, stăpînul adică, odată se întristează:
— Eh, aşa e'lum ea azi, fără obraz, nu mai cunoaşte binele ce i l-ai făcut.
Bani vrei, Cosma? Na-ţi banii, şi du-te în plata domnului. I-a dat bani băia­
tului. Asta, sălbatic, din baltă, ce să ştie el ce-i aia? I s-a părut mult;
i s-a părut destul. Şi şi-a scos şapca frumos, a dat bunăziua şi a plecat.
A venit la oras, să-şi cumpere haine. I-a ajuns de o pereche de pantaloni...
Uite-i, bre, pescarilor!
Şi Emelian îi trase dintre boarfe şi-i ridică în sus. Pe pescari îi apu­
case un rîs nemaipomenit. Se ridicau de la mese, răsturnau scaunele, şi
veneau să vadă vestiţii pantaloni pentru care muncise Cosma doisprezece
ani. El zîmbea liniştit. Iermolai însă plîngea, bătîndu-se pe inimă cum ar
fi dat într-un sac:
— Asta nu-i dreptate! Mergem, fraţilor, şi-l luăm de piept! Să vdea
până la para, tot ce-i dator! Să dea, că-1 calc în picioare, şi-l bat de uită
şi cum îl cheamă, sîngele cui l-a făcut!
— Ho, balaure, zise Emelian. Las-că am avut eu grijă; am mers cu
băiatul ăsta unde trebuie, şi-am făcut tot ce-a fost nevoie.. Dă ăla banii
n-aibi tu grijă .. Dar pînă una alta, vine cu mine Cosma- să înveţe o mese­
rie unde nu mai sînt chiaburi, nici argăţie, nici nimic. Scoţi norma? Bine!
O depăşeşti? Şi mai bine. Asta e viaţă adevărată şi frumoasă. Stai cinci
zile acasă, şi pe urm ă te duci să te odihneşti pe m are Pescuieşti o zi, şi
şezi. Pe urmă arunci iar paragatul, şi şezi; pe urm ă duci peştele la
vapor, la mama şi iar şezi; pe urm ă îndărăt la locul de pescuit, şi iar şezi;
pe urmă .scoţi iar vreo patru mile de paragat, numa şase sau opt ore, şi
iar şezi; şezi toată vremea; nici n-ai vreme să dormi de atîta şezut;
şi după ce te-ai odihnit, bine, vii cinci zile la uscat, şi ţi se face rău, că
stă pe loc, al dracului pămînt. nu se leagănă zi şi noapte; şi pe urm ă iar
pleci o lună pe mare, şi şezi!
Pescarii răcneau de rîs. Iermolai sughiţa, se clătina pe picioare şi-l
trăgea spre el pe Cosma de cureaua pantalonilor; printre sughiţuri, îi
explica serios:
46 Petru Dumitriu

— Şezi, adică şezi pe sitelcă, înţelegi? că doar n-o să stai în. picioare
în lotcă! Aaah-ha-ha-ha! Ho-ho-ho!
Nu-şi mai putuse ţine firea şi izbucnise într-un rîs tunător, care-1 zg u ­
duia; şi-l trăgea mereu de cureaua pantalonilor pe Cosma, gata să-l scu­
ture încoace şi încolo ca pe o păpuşă de cîrpă — ceea ce s-ar fi şi întîm-
plat cu oricare alt om. Dar Cosma era prea mare şi prea greu, aşa că nici
nu se clintea. Zîmbea numai şi murmura:
— Nu mi-i mie frică de muncă .
Fără să-şi dea seama, Spiru Vasiliu uitase o clipă pentru ce se afla
acolo. Acuma însă îşi veni în fine şi spuse cu glas tare:
— Măi tovarăşi, haide că vă aşteaptă flota’ Stă m am a să plece, şi pes-
cadoarele, şi voi pierdeţi vremea a ic i,. Hai, sculaţi!
— Iote-1 şi pe ăsta, zise unul răuvoitor. Ceilalţi tăcuseră şi se'
întoarseră, miraţi, spre Spiru Vasiliu.
— Iote-1 şi pe dumnealui, repetă acelaş glas, în acelaş fel batjo­
coritor şi neprietenos. Spiru Vasiliu îl recunoscu pe cel care vorbise, era
unul Danilov. Simion Danilov, pescar bun de altminteri. Simion Dani­
lov şedea într-un colţ, încruntat şi tăcut. Băuse mult, le plătise băutura
şi celorlalţi din brigadă, cînd îi văzuse că au isprăvit banii de buzunar;
îl poftise cu o sticlă şi pe Emelian Romanov, şi pe Iermolai Popov; şi
pe Afanasie. Nu spunea nimic; bea şi se întuneca şi mai tare. Nu-i iubea
nici el Nici pe golanii ăştia din sat, care nu demult umblau cu căciula în
mînă după tată-său. Nici pe funcţionarul care intrase acum în circiumă,
să le spună ce să facă si ce nu, lor* si mai ales lui, lui Simion. Simion ura
oamenii, si ura lumea întreagă, fiindcă-i fusese odată foame de dragoste,
şi nu-1 iubise cine voia el; nici acuma nu-1 iubea Asta-1 otrăvea pe el ca o
boală înceată şi care macină, macină, pînă-ntr-o zi omul nu mai are putere,
nici împotrivire, şi se stinge. Simţea în chip nedesluşit .că nu-i nică­
ieri şi-n nici un fel scăpare; şi ar fi vrut deaceea să se răzbune dina­
inte pe toţi, pe lumea întreagă. Se gîndea cîteodată: Dac-aş fi foc, aş
arde pămîntul. Dac-aş fi apă, l-aş înneca...
— Uite-1 şi pe dumnealui... zise el cu obrăznicie., Emelian Romanov
se ridică şi se apropie de Spiru Vasiliu:
— Pofteşte cu noi, aici la masă, tovarăşe Vasiliu.
Şi împinse un scăunel, îi dădu un pahar de rachiu, ciocni cu el:'
. Pofteşte, ia un pahar, nu ne refuza, tovarăşe Vasiliu- sîntem m un­
citori noi, nu sîntem cine ştie ce- dar poate tot bei un pahar cu noi. Aşa:
noroc ,şi sănătate... Aşa-i că-i tare? Ei, noi sîntem mai obişnuiţi. Munca
grea, vîntu! pe mare, mereu... Ducem la tăvăleală, nu ca dumneavoastră,
dela oraş...
Oamenii se1strînseseră grăm adă împrejur. Spini Vasilm1 băuse şi
se înnecase de tăria rachiului, tuşea, cu lacrimi în ochi. Emelian Romancv~
vorbea înainte cu o lucire de veselie dură în ochişorii albaştri: ,
— Să stăm şi să ospătăm, ca tovarăşi şi p rie ten i.. Poate că acum o
să-mi spui şi dece tot nu ne-aţi dat felinare de furtună la lotci’
Se făcuse o mare tăcere în cîrciumă. Spiru Vasiliu tresări şi se uită?
împrejur Roşii la faţă şi cu ochi lucitori, bărboşii şi "merii cu obrazul ras
se adunaseră roată şi se uitau la el într-un fel care-I nelinişti.
Pasărea furtunii 47

— N-am primit sticle, nea Emeliane...


— N-aţi primit? Dar aţi cerut?
— Am cerut, cum să nu! Sigur că am cerut! Noi avem grijă de pro­
tecţia muncii pescarilor...
— Aşa-i că aveţi grijă? Săracii de noi; e bine că au dumnealor grijă; alt­
fel, dacă se porneşte o furtună, umblă toată noaptea m am a după noi să
ne adune de pe mare, şi cutterele şi pescadoarele la fel; şi ar putea să nu
ne găsească, ar putea chiar să treacă peste noi cu prova şi să ne facă bu­
căţi cu elicea, sau să ne ducă la toţi dracii furtuna; dar noi avem protec­
ţia muncii, avem felinare de furtună, să ne vadă unde sîntem... dar fără
sticle Felinare de furtună fără sticle. Noroc, tovarăşe, noroc şi sănătate.
Noroc, bre pescarilor; ciocniţi cu mine, aici, că-i bem banii lui Simion, şi
are destui; noroc, că nouă noroc ne trebuie; altfel, n-ar fi bine de noi, că
are grijă tovarăşul ăsta de viaţa noastră, doamne fereşte-ne de rău' —
noroc’
Rîzînd, pescarii începură să se înghesuie ca să ciocnească p ă h ă ru ţ
cu Spiru Vasiliu. Acesta rîdea galben. Simion Danilov îi şopti la ureche
lui Emelian:
— Zi-i şi de brigada ta...
— Da, aşa-i, răcni cu voie bună Emelian Romanov. Avem o brigadă
fruntaşă în producţie pe întreaga flotă de luni de zile; mîine-poimîine
poate c-o să ne spuie stahanovişti Şi tocmai nouă ni s-a descompletat o
barcă. Tocmai mie mi-ai lăsat un om lipsă în barcă. Bine că ai grijă
dumneata de noi. că altfel cine ştie cîtă producţie .am d a . . dar aşa, e
bine că nu ne laşi s-o luăm razna, să dăm prea mult...
Spiru Vasiliu rîdea silit:
— Ce să facem, nene Emelian? Facem şi noi ce putem..
— Bine că nu puteţi mai mult! răcni Iermolai.
— Dacă nu eşti mulţumit spune treaba asta în şedinţa de producţie,
nu aici! strigă enervat Spiru Vasiliu, care se îngălbenise. In aceeaşi clipă
îi veni să-şi muşte mâinile pentru ce spusese; dar era prea târziu.
— Păi n-o să spunem, că ne doare gura, rîse gros Emelian Roma­
nov. Spunem noi; şi-atunci să te ţii tare. Noroc!
— Nu mai beau; haideţi, frate, că ne aşteaptă toată flota...
— Ce eşti tu, să ne porunceşti? întrebă Simion Danilov ridicîndu-se
de la masă, ameninţător. - >
—- Şezi jos, Simioane, zise Emelian.
— Să bea cu noi! Sau să se ducă în... răcni Simion — Na, bea!
Se iscă gălăgie, toţi vorbeau în acelaşi timp, unii voiau să m ai-stea,
alţii voiau să stea, dar fără Spiru Vasiliu, care, după socoteala lor, urm a
să se ducă într-un anumit loc, alţii spuneau tare că s-a 'făcut vremea de plecat.
Erau gata să se certe; vreo doi însă adormiseră pe scaune; iar Simion Dani­
lov se trăsese îndărăt în coltul lui, şi numai cînd vedea că se potolesc
glasurile, se amesteca iar, răcnind ceva răutăcios, care-i asmuţa iar şi
isca iar babilonia In sfîrsit, Emelian Romanov îşi încarcă pe umeri lada,
apucă plapuma roşie a lui Iermolai şi i-o zvîrli acestuia în cap, strigînd:
— Brigada fruntaşă’ Hai, bre! Adunarea! Mergem! Ţine cîrma drept„,
că te ating!
48 Petru O um itriu

Şi ieşi din cârciumă, cu Cosma şi alţi câţiva după el. Iermolai se


descurcă din plapumă cu m are greutate, răsări din ea cu un cap bărbos,
zbîrlit şi holbat şi răcni:
— Emeliane! Stai, că venim şi noi.
Ieşiră toţi grăm adă. Simion Danilov îi urmă, m ut şi cu capul. în
.pămînt, gîndindu-se la pricinile lui de mîhnire şi de ciudă. Spiru V âsl­
i m ieşi cel din urmă, tremurînd de enervare. II uimise gluma grea şi
■usturătoare a lui Emelian; îi înjura printre dinţi: „...Ţopîriani bleste­
maţi".
Pe cheiul bordului se întîlni cu directorul.
— Cam mult a durat, zise acesta.. Spiru Vasiliu nu răspunse. Se
■strînse în haină. Bătea un vînt rece, tot mai rece' poate că în noaptea asta
avea să mai. ningă.
— Au echipament de protecţie toţi? Au tot ce le trebue? întrebă direc­
torul.
— Au, daţi-i dracului, mormăi Spiru Vasiliu printre dinţi. Dacă mai
lipseşte ceva, adăugă el grăbit, mă reped mîine cu pescadorul şi-i găsesc
în larg.
— Ba să binevoieşti să stai aici! sări sever directorul. Ştii bine că
avem şedinţă de analiză a muncii! jŢi-ai făcut un obicei să fii mai mult pe
mare decât la uscat; nu mai ştie nimeni unde să te găsească; când e
nevoie de dumneata, „tovarăşul Vasiliu a plecat laj flotă, în larg!“ Să
curmăm apucăturile astea, încheie el, pe un ton uscat, Spiru Vasiliu nu
răspunse nimic. Peste o clipă, de altfel, directorul îl uitase. Era gălăgie,
glasuri de oameni care se chemau, forfotă, marinarii Stelei din octom­
brie şi muncitorii de pe cheiu trăgeau punţile şi scările şi slobozeau parî-
mele, sirena mugea cu o mare durere, reflectoarele vasului măturau cu
lumină cheiul, apele portului, schelăriile metalice din fata silozurilor. Direc­
torul se duse să-i vadă îmbarcaţi pe pescari. Comandanţii pescadoarelor
şi mecanicii curierelor, care aveau să plece în larg la două ceasuri după
Steaua din octombrie şi s-o înrilnească în larg la patru ore ,de m arş Nord-
Nord-Est, veniră la el să se plîngă:
— Tovarăşe, nu vor să vină să doarmă pe pescador, nici în m a g a ­
ziile curierelor — m ăcar că e cald! Nu vor decît în lotcii
Directorul se duse să-i convingă pe pescari, dar degeaba. Iermolai
Popov se şi vîrîse sub plapumă, în lotcă, cu barba aşternută pe plapumă, şi
cu şapca trasă pe nas.
— Aşa ne-am obişnuit noi, răspundea el neclintit, urmărindu-ll cu
coada unui ochi mic şi viclean. Directorul încercă cu Emelian, dar nici
acesta nu primi.
— Nu-mi las eu lotcile. Or fi ele la remorcă după curier: dar eu r ă s ­
pund de ele!
Iar Simion Danilov nici nu spuse ceva desluşit, ci bodogăni nişte
vorbe pe care directorul se făcu că nu le aude.
Tîrziu. cînd Steaua din octombrie plecase, şi sa pregăteau si curie­
rele, pe cheiurile pustii nu mai era nici ţipenie Numai directorul flotei
stătea acolo, umbră stingheră; începuse să fulguiască- fulgii de zăpadă
jucau în umbra reflectoarelor, şi vântul îi sufla de pe betonul cheiurilor.
' Pasărea furtunii 49

Felinarele electrice se zgîlţîiau în vînt Directorul se mai apropie odată


de lotcile care se legănau pe valurile de un verde-negru, de otravă. Pes­
carii dormeau, cu păturile îri cap; zăpada se aşternea în strat subţire
peste ei, în locurile adăpostite de vînt. Iermolai . Popov dormea adînc,
sub plapuma lui. Pe faţa roşie fulgii se topeau; dar rămîneau în sprîn-
cene şi în barbă; Iermolai avea o barbă albă, mare, de zăpadă. Directo­
rului îi veni să rîdă, dar îi era prea frig. Se scutură şi plecă. Pe cînd
urca scările din spre oraş, zări cum trec pescadoarele şi cutterele prin­
tre geamandurile luminoase şi ies din port, cu lotcile după iele şi cu pes­
carii adormiţi, spre larg, spre locuri depărtate, pe mare. Iermolai cu barba
şi sprîncenele pline de zăpadă, şi Emelian şi toţi, toti... Directorul oftă
şi o luă repede pe străzile pustii. Trecând pe lîngă o clădire mare la care
mai erau ferestre luminate, întrebă pe omul de gardă la poartă:
— Tovarăşul pnm-secretar mai e aici"? Spune-i că-1 caută directorul
flotei de pescuit.
Omul făcu un num ăr la telefon, apoi dădu din cap. Directorul urcă,
străbătu coridoare tăcute, goale, bătu la o uşă, intră. Secretarul regiunii
de partid scria la o lampă de birou. Ridică ochii obosiţi şi întinsem îna:
— Noroc... Şezi. A pornit flota?
— Da, zise directorul şi se aşeză. Deodată simţi cît e de ostenit şi
el.
— Tocmai despre flotă am venit să-ţi vorbesc... Nu numai ca director
al flotei, ci şi ca membru al comitetului regiunii de partid.
Secretarul zîmbi şters:
— Ce mă iei aşa solemn?
— Uite, fiindcă e ceva grav... Flota noastră dă un procent mare din
producţia de peşte pe întreaga ţară, şi în bazinul carbonifer sau în com­
binatele cele mari, conservele noastre...
— Stai, zise secretarul rîzînd cu aceeaşi bunăvoinţă obosită, şi ridică
mîna Nu-mi vorbi de importanta pescuitului, că ştiu. Ce m erge prost?
— De unde ştii că merge ceva prost’
— Păi dacă mă iei aşa . rîse iar secretarul. Hai, treci la fapte. Con­
cret: ce mergei prost? Cu ce putem să vă ajutăm?
Directorul începu să vorbească, şi vorbi multă vreme. Erau şi multe:
nedisciplina, tendinţa spre anarhie, starea de spirit proastă, demobilizarea
oamenilor, nivelul politic scăzut; erau semne' că organizaţia de partid de
pe vas nu lucra bine...
—- Mă mir, zise secretarul. Noi ştiam că secretarul de a c o lo 'e un
om serios, vigilent; ne-a sesizat uneori chiar de greşeli de-ale activişti­
lor noştri...
— Trebuie văzut mai de aproape, zise directorul. E ceva care merge
prost, e ceva t putred acolo.
— O să trimitem un instructor, m urm ură celălalt. Se gîndea.
— N-avem oameni liberi; toţi sînt pe teren... Ia să vedem...
Făcu un număr de telefon:
— Tot lucrezi? Nu te-ai mai dus să te culci, frate? Da, vino un minut,
pînă aici...

4 — Steaua
60 Petru Dumitriu

Puse receptorul în furcă.


— Avem un instructor foarte bun. E încă nou în muncă; ne-a venit
dela sindicate. A fost pescar şi el, săracul; de-ai şti viata lui, — despre el...
e un roman; numai că e cam mut, nu-i place să vorbească.
O bătaie în uşă. Intră un bărbat de vreo treizeci, treizeci şi ceva de
ani, înalt şi cu umeri largi; părea ceva mai bătrîn decît era, din pricina
părului care începea să încărunţească la tîmple şi a cutelor de lîngă
gură. Ochii cenuşii erau gravi, şi toată făptura lui era severă, închisă,
plină de o putere stăpînită. şi de o tristeţe înăbuşită. Rămăsese în picioare,
lîngă uşă.
— Pofteşte; ia un loc. Tovarăşul Jora, tovarăşul director al flotei de
pescuit. Tovarăşe Jora, cînd termini raportul acela?
— Zilele astea, zise noul venit, aşezîndu-se pe un scaun. Şedea pe
scaun drept, cu mîinile pe genunchi — nişte mîini mari, osoase.
— Mi-i cam greu cu scrisul, zise el cu un zîmbet palid. — Nu prea-s
om de carte...
— Da pescar eşti? întrebă secretarul zîmbind cu prietenie.
— Am fost.
Răspunsese scurt, ca despre ceva mort, uitat, icare nu mai are nicio
însemnătate.
— Uite, tocmai de asta e nevoie- (0 să-ţi spuie tovarăşul director
care e problema; să vezi dacă poţi să ne ajuţi.
Se întoarse spre directorul flotei:
— Spune-i, frate: o să-l trimitem pe el, ca instructor pe flotă. A fost
pescar, cunoaşte.problemele...
Fostul pescar Adam Jora şedea mereu, drept, şi cu mâinile-i mari
pe genunchi, liniştit şi sever, parcă n-ar fi fost vorba de el.

Spiru Vasiliu era înfuriat pentrucă directorul îl cbliga să fie a doua


zi la birou, să ia parte la şedinţa aceea care pentru ,el, Spiru Vasiliu,
nu putea însemna decît plicttseală ucigătoare, sau necazuri, frica de
a nu-şi pierde postul, şi căutarea înfrigurată de explicaţii acrobatice
în faţa directorului şi în faţa inginerului şef, ce-1 vor trage la răspun­
dere.
Şi mai era iritat, cuprins de o furie care era totodată şi o suferinţă,
pentrucă directorul îl oprise să plece a doua zi cu pescadorul în larg,
în căutarea Stelei din octombrie. De la o vreme Spiru Vasiliu îşi făcuse
un obicei din plimbările cu pescadorul Multe ceasuri şi uneori zile întrpgi
nu vedea decât marea pustie (căci regiunea de pescuit era înafara dru­
murilor comerciale), şi putea să-şi închipue că e undeva departe, pe ocean,
într’o călătorie de lungă cursă, ca în vremurile bune dinainte cu cinci­
sprezece şi douăzeci de ani. Zilele petrecute pe punţile pescadoarelor, erau
singurele în care se simţea mai puţin înăbuşit In oraş însă isi în port,
cînd umbla pe străzi, punea stăpîmre pe el un simtămînt neplăcut, a p ă ­
sător şi ciudat. In port era mişcare, c a r nu gălăgia- si forfota dezordo­
n ată de altădată, nu mai vedeai feţele matrozilor străini puşi pe chef;
Pasărea furtunii ol

maşinile aveau alte mărci, unele pavilioane nu se mai arătau la catar­


gele vaselor apăruseră pavilioane noi; totul căpătase o sobrietate aspră
şi cenuşie care-1 nemulţumea, îl enerva. Dar cel mai rău era pe străzile
oraşului. Aici erau hotelurile cu nume fastuoase, „Regina M a ria “, „Grand
Hotel", aici erau băncile cu coridoare tăcute şi întunecoase, cu covoare
moi şi storurile trase, aici erau agenţiile de navigaţie şi birourile firmelor
de import-export, aici erau restaurantele, balurile, bordelurile. Umbla pe
străzi ca în vis, izbindu-se de oameni care se întorceau după el, miraţi,
făcînd glume: ^
— Uite la ăsta, ce devreme s-a blindat. Mai încet cu sticluţa, tova­
răşe! ■ i i|
Nu ştia că el umblă în trecut, că pe străzile astea liniştite întîlneşte
amintirea comandanţilor eleganţi şi afacerişti, 'a bancherilor înceţi, gravi,
confortabili şi obosiţi, a patronilor de restaurante care se luminau la
raţă cînd îl vedeau, a „fetelor" care i se agăţau cîte una de fiecare braţ cînd
intra în local el, Spiru Vasiliu, secund pe Arabella Robertson. Se uita
împrejur. Nimic nu m a i ' rămăsese. In aceleaşi clădiri erau! alţi oameni
şi alte alcătuiri Institutii de Stat, administraţii de Stat, Banca de Stat
a Republicii Populare Romîne. Restaurantul de Stat numărul 1 unde
mâncau muncitori, ofiţeri, funcţionari, unii fără cravate şi nebărbieriţi
şi unde el, odinioară atît de elegant şi de bogat, acum nu putea intra, fiindcă
m ărunta leafă nu-i îngăduia Totul era pentru el cenuşiu, închis, făra
strălucirea şi beţia de bogăţie si plăceri pe care o gustase pe vremuri
— aici, în acelaşi oras,pe aceleaşi străzi! Anumite case pe lîngă care
trecea aveau oclăi în care se petrecuseră lucruri ce-I făceau să zîmbească
sau să se întunece, — joc de cărţi, dragoste, păcăleli, bătăi, combinaţii
de afaceri — şi unele lucruri mai tulburi, de care prefera să nu-şi aducă
anumite. Cine trăia acum în casele astea? Ce se întîmpla în odăile acelea?
Dacă măcar ar fi trăit în alt oraş, dacă nu s-ar fi legat toată tinereţea
lui anusă tocmai de acest blestemat port al Mării Negre Tocmai aici îl
pironise întîmnlarea I! răstignise pe locurile vechilor lui plăceri şi gre­
şeli Ar fi putut pleca în tară ca să-si găsească altă slujbă, la fel de umilă,
dar cel puţin eliberată de trecut. Şi tocmai acuma se legase si mai tare;
se legase în aşa fel încît nu mai putea nici măcar să viseze la plecarea
de-aici.
Era undeva spre Mamaia, o stradă ce cobora către m are Jos undeva
sub ziduri dărîmate, la piciorul falezei de lut, acolo unde vîntul de noapte
mişca peste plaja pustie hîrtii si bucăţi de ziar, fremătau valurile grele
ale Mării Negre. Pe stradă însă era linişte Era pietruită cu bolovani de
rîu; poate din pricina mării, a cetei, a aerului plin.de stropi de ană nevă­
zuţi, pietrele erau verzui, chiar si peretu caselor căpătaseră un abur ver­
zui impregnat în tencuieli Aici, pe strada Aristid Papapericlis (Filo-
ramîn, 1840— 1921),/locuia 'Prietenul cel nou al lui Spiru Vasiliu; cuno­
scutul de douăzeci de ani, devenit de cîteva luni prieten intim- tovarăşul
Eftimie Zarifu, mic funcţionar la Sovromtransport, dar pe care Sniru îl
ştia din vremea cînd era boo-aul domn Zarifu, de la „Maritima Import-
Export". Casa abia acuma i-o cunoscuse, deşi trecuse de nenumărate ori
pe lîngă ea, şi de fiecare dată simţise o curioasă nelinişte văzînd-o atît
52 Petru Dumitri»

d e p r im e jd io s a g ă ţ a t ă în b u z a falezei ce se p r ă b u ş e a în m a r e , b u c a t ă c u
b u c a tă . I se p ă r e a că d in tr-o clip ă î n t r - a l t a a r e se p r ă b u ş e a s c ă şi c a s a
îm p r e u n ă c u to t c olţul de fa le z ă p e c a r e e r a c lă d ită ; a v e a s ă se p r ă v ă l e a s c ă
p e p l a ja î n g u s t ă şi în m a r e D a r c a s a s t ă t e a m e re u pe faleza c r ă p a t ă . î m ­
p r e j u r a v e a o g r ă d i n ă cu cop ăcei p r ă f u iţi şi s tr îm h i In g r ă d i n a a s t a ,
în tr - o v a r ă , p r o p r i e t a i u l fă c u s e u n fel d e p a v ilio n din p a p u r ă , şi p u s e s e
d e d e s u b t o m a s ă r o t u n d ă şi s c a u n e de paie. D a r în c îte v a zile, p a p u r a s e
v eştejise, d e v e n in d u r î t ă şi c enuşie, si se n ă p îr le a . a c o p e rin d n e în c e ta t
'm a s a , s c a u n e le (şi p o a te şip e ,cei ce s t ă t e â u în u m b r a ei, s ă b e a c a fe a
de orz şi s ă g u s t e ş e r b e t ) , cu fire c enuşii, le m n o a s e şi p ră fu ite . C a s a era
ia fel, cu t e n c u ia la s c o r o jită şi b a lc o a n e le r u g in ite .
S p r e c a s a a s t a p o rn i a p r o a p e în g o a n ă S n î r u V a siliu , cum- iz b u ti să
s c a p e d in p o r t şi de su b p r iv i r e a d ire c to ru lu i. Ii b ă te a in im a de u n s i m ţă -
m î n t pe c a r e nu-1 m a i a v u s e s e de p e s te d o u ă z e c i d ,ani. A le r g a , s p e r i a t
c ă a ju n g e p re a tîrz iu . T o a tă z iu a a ş t e p t a s e c e a s u l a c e s ta . In s i î r ş i t a ju n s e .
E r a l u m in ă la fere stre . I n t r ă f ă r ă s ă v a d ă nici că la m p a e lectrică, cu a b a ­
j u r de tinic he a v erd e, a v e a becul g a lb e n de m u r d ă r ie , nici c ă p e re ţii sc ă rii
e r a u v o p siţi cu n iş te d e se n e n e o b iş n u it de u rîte, c a ale u n u i p ic to r n e b u n
c a r e ş i-a r fi p l im b a t p e n s u la la în tîm p la r e , apoi re p e tîn d cu o c o n s e c v e n ţă
a m e ţito a r e , a c e la şi d e se n f ă r ă n o im ă . In1 p r a d a u n e i ir r.ă ri d u r e r o a s e , S p ir u
V a s iliu s u n ă la u ş ă . D u p ă o clip ă, u n g l a s de f a t ă î n t r e b ă p r i n uşă:^
— C in e e?
— S în t eu, A n g e lic a d r a g ă .. C ă p i t a n u l V a siliu .
U ş a se d e sc h ise şi în p r a g se ivi o fa tă . In l u m in a m u r d a r ă a b ecu lu i
s p î n z u r a t d e a s u p r a scării, p ă r e a de o f r u m u s e ţe c iu d a tă - p a lid ă , cu pielea
de o c u lo a r e c a ld ă şi m a t ă , cu ochii m a r i n e g r i şi p â r u l n e g r u , cu b u c le
lu c ito a r e Ii z â m b i lui S p ir u V a siliu , f ă r ă să -şi a r a t e dinţii, şi-i fă c u loc
s ă in tre. L a lu m in a d i n ă u n tr u , se v e d e a m a i b in e f r u n te a p ă t r a t ă şi î n c ă ­
p ă ţ î n a t ă şi b ă r b i a c a m g re o a ie , sînii p re a m a r i -si ţ i n u t a - c a m în c o v o ia tă .
E r a lin iş tită în s ă şi s i g u r ă Ia a d m i r a ţ i a Iui S p ir u V a s il iu c a r e o p r iv i cu ochi
um e z i şi în c re z ă to ri, şi în c e rc ă să -i s ă r u t e m în a .
— L asă... la s ă ! Nu! Te rog... z is e ea z m u lg â n d u - ş i m în a . E l r ă m a s e
cu m îin ile în aer; îi s im ţe a în p a l m ă în c ă m î n a m ic ă , m o a le şi c ă r n o a s ă ,
care-1 u m p lu s e de u n fior v o lu p tu o s . D a r i se f ă c u s e d i n t r - o d a tă gol în
su fle t — u n gol de s p a i m ă O u r m ă p e A n g e lic a p rin o d a ie O la m o ă spîn-
z u r a t ă d in ta v a n , cu o a c o p e r ito a re b r o d a t ă c u c iu c u ri lu n g i, r ă s p î n d e a o
lu m in ă s c ă z u tă si i e r t ă to a r e a s u p r a m o b ile lo r d e s p e r e c h ia te (d u la p c a fen iu
şi vechi, d e la 1900, m a s ă n e a g r ă , „ c u b i s t ă ” , d in 1930), asup ra; c e lo r cîteva
p a h a r e d e v in şi ş a m p a n i e c a r e sc lip e a u î n d ă r ă t u l g e a m u r i lo r bu fetu lu i,
şi d in c a r e n ic iu n u l n u s e m ă n a cu c e lă la lt. P a r t e a de s u s a odăii, cu t a b l o u ­
r ile p r o a s te ( c o ră b ii p e m a r e , flori de liliac, c a p d e O v re i b ă t r î n ) , r ă m în e a
în um bră. P e fa ţa de m a s ă e r a u firim itu ri, u n p a h a r de c ris ta l cu picior si
l u c r a t a d m ir a b il, cu u r m e de d e g e te pe el; l în g ă p a h a r z ă c e a , s in g u r a t i c ă ,
o lim b ă de t r a s p an to fi S p i r u V a s iliu s e opri în fa ta m esei, şi a p u c ă (îi
t r e m u r a m în a ) lim ba de t r a s p a n to fi; se u ită la ea f ă r ă s-o v a d ă şi citi,
f ă r ă să în ţe le a g ă , ce s c r ia pe ea;i „W . H a n s e n , Z a p a te r o , A ie n a l 4 2 1 !,
B u e n o s A ires". A poi rid ic ă ochii. A n g e lic a s tă te a cu s p a te le Ia el si se
u ita p e f e r e a s tr ă . N u s e v e d e a d ecît în tu n e r ic în c a r e su s s c lip e a u stelele,
Pasărea furtunii 53

iar jos se mişcau nălucirile albe ale crestelor de spumă. Spiru Vasiliu se
apropie de Angelica şi murmură:
— Te-ai gîndit la ce ţi-am spus ieri?
Ea dădu din cap. Spiru Vasiliu întinse un braţ stîngaci ca s-o cuprindă
şi s-o strîngă la piept; dar ea, cu o vioiciune neaşteptată, se aplecă iute.
trecu pe sub braţul lui şi se duse să se aşeze pe un fotoliu; totul cu cea
mai mare seriozitate.
Spiru Vasiliu se simţea ca bolnav. Totul era atît de stupid, de fără
noimă. Ii făcuse o declaraţie de dragoste în toată regula — niciodată nu
făcuse aşa ceva; se-nţelesese' cu femeia dintr-un zîmbet, dintr-o clipire
din ochi, dintr-o strînsoare mai fermă în timpul dansului •— şi o făcuse
stîngaci, timid. îşi dădea seama ce naivă, necoaptă şi grosolană e fata lui
Zarifu faţă de anumite prietene de pe vremuri pe care le avusese el,
Spiru Vasiliu. Şi totuşi tremura de dorinţă cînd îi vedea obrazul cu pielea
aceea mată, străvezie şi puţin întunecată, ochiţ orientali şi chiar for­
mele trupului ei destul de nedesăvîrşit. t
Se apropie de ea. Angelica îl privi fără admiraţie şi fără frică, sigură
de ea Spiru Vasiliu îngenunchie lîngă fotoliu şi o cuprinse în braţe.
— Răspunde-mi, şopti el fierbinte Ea vorbi cu glas foarte normal.
— Iţi spun since, la început am răm as tablou- Pe ,urmă m-am gîndit..
Nici eu nu ştiu ce s im t ..
Spiru Vasiliu răsuflă adînc; îi năvălea în piept o fericire nebunească,
absurdă şi-l apucase o recunoştinţă nesfîrşită:
— Iţi mulţumesc, Angelica.Lasă-mă să te iubesc, şopti el. Apoi, cu o
urmă din vechile lui maniere de cuceritor, zîmbi cu o siguranţă şi calmă
îngîmfare, care tremurau, gata să se prăbuşească:
— Ai să mă iubeşti si tu . E fatal Inevitabil!
— Tot ce se poate, răspunse calm fata. Se gîndi puţin, apoi adăugă
cu un fel de solemnitate copilăroasă:
— Poate că asta o să fie soarta mea...
El, înebunit de încîntare, mereu în genunchi lîngă ea, voi s-o sărute,
dar ea se feri cu mare îndemînare, mişcîndu-şi capul în aşa fel încît
Sprru Vasiliu nu o nimerea decît pe obraz, pe bărbie. O sărută însă pe
gît Ea se înfiora şi îşi trase umerii în sus, şi capul între umeri, ceeace o
făcea să pară cocoşată. Spiru Vasiliu strînse din măsele, apoi îşi puse
capul în poala ei şi m urm ură înăbuşit, frecîndu-şi obrazul de stofa fustei
ei:
— Angelica... iubita mea.
Ea începu să-i mîngîie părul uşor, foarte uşor. Nu-i venea să puie
mîna pe bărbatul acesta. Se uita cu înduioşare şi milă la ceafa lui cu două
cute de vîrstă deacurmezişul, şi cu părul care începea să se rărească;
şi o tulbura o uşoară scîrbă la vederea cheliei lui pămîntii ce se zărea
printre firele subţiri şi rare de păr Asta era căpitanul Spiru Vasiliu? Ce
ciudat, ce ciudat’ se ’gîndi ea şi oftă. Apoi începu să se plictisească. Ii
părea rău — nici ea nu ştia de ce.
Se auzi cheia învîrtită în broască, si usa se deschise scîrţîind. Spiru
Vasiliu, care în clipa aceea, cu ochii închişi şi cu obrazul pe coapsele
rotunde ale Angelicâi, avea mintea pierdută într’un întuneric, o uitare, un
Bi Petru Dumitriu

gol mîngîietor, tresări, se îndreptă dintr-o singură mişcare şi începu să


scotocească prin buzunare, cu degetele tremurînd, în căutarea pachetului
de ţigări. In aceeaşi secundă Angelica se trăsese ca arsă de sub capul lui
şi se depărtase în colţul celălalt al canapelei.
Intrase domnul Zarifu. Fără să-i vadă, mormăinc acru şi nemulţumit,
se întorsese să încuie uşa pe dinăuntru. Era înafara cercului de lumină
al lămpii atîrnată deasupra mesei. Angelica şi Spiru Vasiliu îi vedeau
umerii strîmţi, ceafa slabă, chelia, hăinuţele ponosite pe trupul m ărunt şi
pipernicit, care se contractase, se micşorase, se stafidise, ca şi averea
domnului Zarifu. Spiru Vasiliu îl privea şi simţea că el, Spiru, are pieptul
Iatg, că e tînăr, că viaţa e încă nesfîrşită şi largă în fata lui ca marca.'
Trase cu ochiul la Angelica, la obrazul ei catifelat şi cu pielea mată, întu­
necată, la pârul ei negru şi lucios şi la genele lungi şi întoarse în sus
la vîrfuri, şi se îmbătă dintr-odată de frumuseţea ei curată şi sumbră ca
de un pahar de rachiu pe stomacul gol. Era fericit şi tînăr- se repeta a
nu ştiu cîta oară aceeaşi scenă- tatăl sau soţul care se întoarce acasă,
momentul de jenă şi de bănuială, explicaţiile degejate ale lui Spiru. Ah,
ce bine era!
Domnul Zarifu intră în cercul de lumină al lămpii Chelia si fruntea,
galbene ca fildeşul, luciră mort. Dedesubtul lor, faţa era zbîrcită. mică,
trasă înăuntru, scofîlcită. Domnul Zarifu era o umbră pirpirie, un mic
strigoi amărît, şi nemulţumit Purta sub braţ geanta lui tocită, de func-
ţionăraş' O puse pe m asă şi se uită la Spiru Vasiliu de parcă nu-1 recu­
noştea. Apoi zise, cu un glas nepăsător,--de om fără dorinţe, fără patimi,
fără speranţe, şi care a renunţat chiar şi la amintiri:
— A, dumneata eşti?
Deschise geanta, scoase din ea o nereche de mînpci de conţopist,
din satin negru tocit, şi nişte hîrtii. Cu spatele la cei dci, zise-
— Angelica, ai mîncat?
— Nu mi-e foame, .murmură Angelica.
El se întoarse la ea şi o privi pe sub sprîncene, cu ochi stinşi:
— Mănîncă. Trebue să fii sănătoasă
Angelica dădu din umeri şi şopti, aşa ca să audă numai Spiru Vâsi-
liu:
— Pentru ce? Pentru ce să fiu sănătoasă? La ce-mi foloseşte?
Apoi se ridică, şi Spiru Vasiliu se îmhătă iar de mişcarea ei mlădi­
oasă şi de formele cam grele ale trupului ei
— Ce-ai zis? întrebă domnul Zarifu.
— Nimic Mă duc să m ă'c u lc. Pe mine mă scuzaţi, zise ea întorcîn-
du-se spre Spiru Vasiliu Bonsoar.
— Ai mîncat? întrebă ca din vis domnul Zarifu.
— Am mîncat, spuse Angelica şi-i surîse fermecător si complice
lui Spiru Vasiliu, apoi ieşi din odaie legănîndu-se ca o corabie cu pînze
cînd ia volte în vînt.
-Urmă o tăcere Spiru Vasiliu n-avea nevoie de nimic. Domnul Zarifu
oftă, stînd în picioare cu capul în piept, nemişcat Apoi veni să se aşeze
pe locul de unde plecase Angelica, pe canapea. întrebă cu nepăsare:
—i Ce mai faci?
Pasărea 1urtuv.it

Spiru Vasiliu dădu din cap:


— Mă freacă idioţii ăia... Slujba...
—' Nu ştiu, nu ştiu, nu ştiu, cât o să mai dureze, zise domnul Zariîu.
Vorbea pentru sine. — Nu ştiu, oftă el, obosit, şi-şi frecă ochii cu mîi-
nile.
— Cîteodată te admir, căpitane, cum de poţi rămîne atît d e . . opti­
mist. Pe ce eşti optimist? întrebă domnul Zarifu întorcînd spre Spiru
Vasiliu ochi de bufniţă şi cu marginile roşii. Spiru Vasiliu puse picior
peste picior şi1 surîse mulţumit de sine- Nu-şi vedea pantalonul tocit
şi cu genunchii scoşi, ciorapii murdari şi pantofii scîlciaţi. El se simţea
tînăr, bărbierit, parfumat, ieşit de sub duş, cu rufărie albă nepătată, în
uniformă albastru-închis cu galoane de aur pe mînecă. In clipa asta
~era c ă p ita n u l, Vasiliu, secund pe Arabella Robertson.
— Cum să nu fiu optimist? Un om îndrăzneţ, energic, hotărît, poate
face orice! Poate cuceri orice! ' *
— Dumneata totdeauna ai fost un cuceritor, zise acru domnul Zarifu.
— Şi dumneata, coane Tasuli, răspunse ,Spiru curtenitor. Eu cuce­
ream dame, dumneata cucereai bani...
Zarifu dădu din cap: deşertăciunea deşertăciunilor. Mormăi:
— Şi n-ai răm as nici dumneata cu nimic... nici eu
Se ridică şi se uită pe fereastră la marea întunecată, pierdută în
beznă.
— N-am răm as cu nimic.
— N-are a face! exclamă Vasiliu N-are a face! Le recucerim noi pe
toate!
Simţea cît de tineresc îi e -glasul, tonul, strigătul. Dar asta nu
era bine. Acuma douăzecî-treizeci de ani, nu-şi dădea seama că e tînăr:
şi atunci, era Soldaţii lăsaţi să aoere nozitii nierdute, simt ce simţea el în
chip nedesluşită Dar el nu ştia şi nu voia să ştie.
— Le recucerim pe toate, coane Tasuli. O să fim iarăşi liberi, liberi
să pornim iarăşi încotro ne doreşte inima, să facem ce vrem Mie nu-mi
mai trebue dame. Vreau să întemeiez un cămin, să fac eonii, să le asi­
gur o viată fericită, să le asigur o situatîe f r u m o a s ă . Dar dumneata ai să
fii iarăşi bogat, ai să-i faci o zestre princiară duduii Angelica, ai să fii
liber să te distrezi, să ai o bătrîneţe uşoară şi veselă, să mori cu zîmbe-
tul pe buze şi cu carnetul de cecuri în buzunar. înţelegi?
Se aplecă spre el:
— Carnetul de cecuri!
Zarifu zîmbi în silă, deşi i se aprinseseră ochii.
— Rahat... O să ne ia dracul c ă p itan e .. Ce carnet de cecurP Che-
sat...
— Nu! N-ai dreptate exclamă Spiru Vasiliu, înfierbîntîndu-se Gîn-
deste-te la ce-are să fie dacă intrăm iar în zona de influentă a ălorlalţi.
Vanoarele lor în port! Băncile deschisei Agenţiile! O să aibă nevoie de
mîsiţi, de oameni care să cunoască terenul! O să ploaie cu aur, coane
56 P etru D umltriu

Tasuli! O să-ţi redeschizi agenţia’ Să iei ar legătura cu prietenii dumi-


tale, să porneşti afaceri, operaţii, lovituri!
—•' Aş putea, zise Zai ifu. Se înfiorase şi se schimbase la faţă. Vorbea
sec, cu o patimă tăcută şi reţinută. Strîngea din fălcile slabe.
— Aş putea Am cu cine Sînt rudă cu Banque du Levant din M a r­
silia. Sînt văr de-al doilea cu Keramopulo din Anto-fagasta. Ii cunosc pe
baronii Eftimiu din Alexandria. Am oameni în Cipru. în Haiffa, îl am pe un-
chiu-meu la Pireu, cunosc nişte agenţi de navigaţie în Alger, în Barcelona...
Şi a m . Aş putea, da, aş putea, zise el cu ochii strălucind. Apoi se-ntu-
necă o clipă.
— Nu. unchiu-meu Serafim din Pireu a murit acum doi ani... Uitasem.
. Nu mai scrii scrisori, nu mai primeşti, şi pierzi legătura, şi se pare câ
oamenii sînt tot ăia; dar îmbătrînesc, ai dracului, mor...
— Nu-i nimici exclamă Spiru Vasiliu. — O să se găsească alţii! Nu
oamenii contează! MărfurilelTrebue să te învăţ eu? Şti: mai bine ca mine,
coane Tasuli. Mărfurile o să curgă încoace şi încolo, prin portul ăsta. O
'să vindem grîu, cherestea, o să cumpărăm maşini, mărfuri fabricate, m ă r­
furi de lux, roşu de buze, coane Tasuli, roşu de buze!
Rîdea cu dinţii lui mari şi albi. Zarifu începu şi el să rîdă, slab şî
trem urat Rîdeau, deşi ştiau că nu el o glumă. Făcuseră ei asta — şi
altele. Ştiau ce se poate cîştiga şi cum. Zarifu se duse la bufet, deschise
o uşă, scoase o sticlă şi două pahare pîntecoasei şi strîmte la gură.
Turnă cu mare grijă.
— Courvoisier 1920, zise el.
Vasiliu începu să-şi încălzească în palm^ paharul Mirosea aburul
uşor şi tare al coniacului. Zarifu se aşezase la m asă şi-l privea. Obrajii
stafidiţi i se pătaseră cu o roşeaţă uşoară.
— Coane Tasuli, zise Vasiliu, — Nu ştiu ce mi-a venit. Iţi dau cuvîn-
tul meu de onoare că n-am vorbit cu nimeni de lucrurile astea. Sînt visu­
rile mele cele mai secrete. Şi nici nu le-aş spune nimănui, fiindcă visurile
astea înseamnă putere! înseam nă capital!
— Prostule! rîse ruginiu Zarifu. — Crezi că num ai tu te-ai gîndit la
aşa ceva?
II privea părinteşte, mic şi pirpiriu, în faţa arătosului Spiru, de două
ori cît Zarifu.
— Tu ce crezi, Spirule, că mă roade pe mine? Cel crezi că aştent? Era
o vreme când stam la ora asta la o masă cum stăm aici, şi clădeam fişi-
curi de napoleoni! Uiţe-aşn! Uite-aşa Ie clădeam!
Şi făcu mişcăii ciudate cu degetele lui uscăţive, parc-ar fi mîngîiat
turnuleţe de aur pe masa pe care nu se găsea decît o limbă de tras pan­
tofi, ruginită şi aceea.
— Aur, aur — kilograme de aur, poate sute de kilograme de aur. O
să Ie am' O să le am iar'
— Le facem, nene Tasuli, zise Spiru Vasiliu Să ştiu că fur un vapor,
dar un vapor tot o să am' Să ştiu că încarc opiu şi hasis în el, si tot îi
scot preţul în cîteva luni Trebue numai curaj şi o lovitură, una singură!
Noroc,_ să trăieşti, zise el, ridicînd paharul Zarifu dădu din cap, încet.
Era atît de încordat şi de exaltat de dorinţa lui, încît nici nu mai putu spune
Pasărea furtunii 57

nimic, ci ridică paharul fără un cuvînt, şi-l goli. Apoi, se aplecă spre Spiru
Vasiliu şi-l privi cu ochi mari:
— Ştii care e primejdia? Ăilalţi! Toţi! Ii ştiu, ti văd, îi simt! Şi aici
în Constanţa, Papadopol şi Michels şi Vlădescu, şi la Bucureşti, alţii, zeci,
sute, stau la pândă. Şi ei, Spirule, şi ei vor ce vrem noi. Şi ei îşi num ără
relaţiile, rudele bogate din străinătate, îşi păzesc aurul sau pietrele scumpe,
îngropate undeva... şi ei fac planuri. Ei sînt cel mai nemilos duşman!
Ai să vezi tul Tu nu-i ştii: erai un prost, umblai pe mare, te ţineai de m u­
ieri şi te mulţumeai cu leafa şi cu un şperţ nenorocit, sau o contrabandă
de nimica toată Eu însă ştiu! Eu am m anevrat bani, eu îi cunosc pe ba n ­
diţii ăia! O să trebuiască să fim primii! Să ne repezim înainte, cu ghia-
rele şi cu dinţii! Să ocupăm primele locuri, să facem primele tranzacţii, să
prindem primii clienţi! De mult aşteptam eu un om mai tânăr, cu care
să pot lucra. Am să te-nvăţ eu, am să-ţi fac educaţia, că pîn-acum ai fost
un cocoş, cu cap de cocoş, dar mizeria te-a trezit. Ai să-mi fii elevr‘ Nopoc,
Spirule!
Mai tîrziu, după ce vorbiseră mult, şi pe glas din ce în ce mai scăzut,
şi băuseră toată sticla de coniac, Vasiliu plecă. Angelica stătea în pat,
cu ochii deschişi, în întuneric. Nu putuse adormi. Ii venea să rîdă; era
tulburată, se simţea prost. Tulburată de patima lui Spiru Vasiliu, şi stin­
gherită de vîrsta lui, de ceva nepotrivit cu ea, care o jignea, o făcea să
vrea să scape de el. O enerva că mormăe şi şuşotesc amândoi alături, şi
că ţin lumina aprinsă. Apoi auzi cum pleacă musafirul, şi cum tatăl ei mai
umblă şi mai moşmondeşte prin odaia alăturată. Deodată, uşa se deschise
încet.
— Angelico, dormi? întrebă în şoaptă domnul Zarifu. Angelica, plicti­
sită, şovăi o clipă. Să se prefacă adormită? Totuşi m urm ură cu glas
fals somnoros:
— Ce e? ,
— Am stat de vorbă cu Spiru, zise încet domnu Zafiru. — Ei un băiat
de viitor.
Tăcu. Angelica nu răspunse.
— De mare viitor, spuse tatăl ei. apoi închise uşa. Mai cotrobăi prin
odaia de alături; pe urmă stinse lumina. Se auzi cum scîrţîie arcurile
canapelei sub el, şi cum oftează dînsul înainte de-a adormi. Angelica
însă stătu trează, cu braţele rotunde şi fragede sub cap. „Un băiat de vii­
tor". Şi chelia pămîntie. Deodată se-nto'arse pe o parte şi-ncepu să plîngă,
cu faţa în pernă.
In aceeaşi clipă, Spiru Vasiliu, care nu se dusese acasă ci, ca să-şi
aerisească mintea, tulburată de băutură, se plimbase prin oraşul pustiu,'
, pe deasupra portului scăldat în lumină şi înecat în fum, se oprise deasu­
pra Cazinoului şi se uita la mare. Auzea freamătul şi izbiturile valurilor
jos în diguri. Pe mare era beznă. Dincolo de clipirile colorate ale faru­
rilor, nimic Apă neagră, noapte înnourată, opacă. Dar visele erau îndrăz­
neţe. Se îmbătase cu ele II îmbătase si pe Zarifu Le va putea realiza?
Se vor putea împlini? Cînd? In ce an? Nu le mai rămîneau atît de mulţi.
In ce lume? Erau puţine semne- Aproape niciun semn, îşi spunea Spiru
Vasiliu. Ningea rar Vîntul rece care bătea dinspre mare, făcea să flu­
ture şi să plesnească steaguri nevăzute undeva în întuneric.
PETRU DUMITRIU
DO U Ă SONETE DE MICHELANGELO BUONARROTI

Arfisful vrednic...

A rtistu l vrednic nu hrăneşte m ciun gînd


pe care marmora cu prisosinţa ei
nu l-ar cuprinde. Izhîndeşte însă cu temei
doar mîna ce ascultă m intea cugetînd.

R ăul tem ut, şi binele, ce m i-l promit,


în tine, fragedă femee, zi cu zi
la fel se-ascund Dar ca să nu mai pot trăi,
potrivnică e arta-mi ţintei de dorit.

Iubirea deci nu are, nici frum seţea ta


( 0 , aspru gînd al grelei mele sorţi!)
vreo vină pentru-această suferinţ-a mea,

că-n inim ă tu moarte şl izbăvire porţi


deodat. Ci vm ovată-i mintea, ce arzînd,
scoate, stîngace, numai moarte, dăltuind.

Cu ochii tăi...

Cu ochii tăi eu văd o mulcomă lumină,


pe care, orb, cu ochii mei n-o pot vedea;
cu paşii tăi sarcină port, pe umeri, grea,
ce, obosit sub zări umblând, mi-a fost străină.
Două sonete 69

Cu m intea ta m ă-ndem n spre ceruri fără nume,


cu aripile taie fără pene — zbor.
La bunu-ţi plac pălesc şi mă-nroşesc de zor,
înghieţ la soare, jar m ă ia în brume.

In vrerea ta e obîrşia voii mele,


în tine iau fiinţă gîndurile-m i stei\e,
în duhul tău se nasc cuvintele-mi pe rînd.

Prin mine eu ca luna s-ar părea că sînt.


Căci ochiul nostru-n ceruri cu vederea prinde
atîta doar cît soarele în larg aprinde.

In ro m în c ţte d e Lucian Blaga


A. S. PUŞCHIN

Contele Nulin

E timpuU Sună goarnă! Hai!


Gătiţi din zori de vînătoare,
H ăitaşii stau călări pe cai;
Se zbat ogarii-n legâtoare.
Boierul iese în cerdac
Şi-şi zvîrle-n jur privirea, roată,
Deschisă, calmă, luminată,
Că-n juru-i toate i-s pe plac.
Pe trup cecmenul strîns e bine.
Un greu hanger şi-a luat cu sine.
Un şip de rom, cum se cuvine
Ş i-un corn, legat de-un lanţ de-aramă-
C-o scufă-n cap şi c-o maramă.
Soţia lui, pe sfert trezită, \
Prin geam măsoară necăjită
H ăitaşii-n larma lor zorită.
Acum, prinzîndu-se de şea,
Spţul îşi pune-n scări piciorul,
Strig în d din m ers• „Nu m -aşteptai"
Ş i şi ia cu-aceste vorbe zborul.
S ep tem b rie. . . I n sat să stai
(Ca să vorbim al prozei grai)
Nu-i prea plăcut, noroi, zăpadă,
Urlet de lu p i. .. Plictisitor . ..
Dar bine e de vînător!
El, neobişnuit să şadă,
Zboară pe cal ca o nălucă,
Prînzind, m îind pe unde-apucă,
In ploaie stă şt nici că-i pasă,
Contele Nulin 61

Slăvind năvala nemiloasă.


Dar ce va fi făcînd soţia
Lăsatâ-acasă singurică?
Destule treburi, ce să zică;
Ba să hrănească gîscăria,
Ba să-ngrijească de amiaz,
Ba prin celar să mai privească, —
Ochiul stăpînei, veşnic treaz
Vreo lipsă trebuie să găsească

Dar eroina noastră (vait


In graba versului uitai
Să-i dau un nume. Soţul ei
N ataşa-i spune de-obicei;
Noi spune-i-vom, cum se cuvine,
Natalia P avtovna); ei, bine,
Nataliei Pavlovna, se ştie
Că nu i-e de gospodărie;
Ea n-a fo st educată la
Al datirielor vechi canon
Ci-ntr-un celebru pension
A l em igrantei Falbala.

Ea răsfoieşte-alene-acum,
La geam, al patrulea volum
A l bătrînesciilui roman
„Elise şi-amorul ei cu-Armand
Sau. Două neamuri în scrisori"
E un roman sentim ental,
N espus de lung şi de moral
Ş i pe deplin cuviincios,
Fără nim ic romanţios.

Natalia prinse să citească


Rom anu-ntreg din doască-n doască;
Dar dintr-odată, nu ştiu cum,
Sub geam se iscă o bătaie
Intre un ţap şi-un cîine. Acum
Privea şi ea la hărmălaie,
Apoi la cei cîţw a băieţi
Care rîdeau pe deşelate,
In tim p ce curcile, plouate,
Urmau curcanul spre coteţ.
In baltă se scăldau trei raţe.
Prin curte-o slujnică trecea
Să-ntindă rufele pe aţe;
A. S Pujc/iin

Iar vremea parcă se făcea


A iarnă . . .
Ei, dar asta ce-i?
Se-aude-un zvon de clopoţei!
Cel ce-a sta t vreme-ndelungată,
Prieteni, în surghiun, şi el
Ştie cît poate-un clopoţel
Să m işte inim a-ntristată.
N-o fi vreun prieten ăst drumeţ,
Tovarăş sprintenei juneţi?
Ori ea să fie? .. Doamne sfinte!
Aleargă sîngele în v a l . . .
Dar zvonul trece înainte
Ş i am uţeşte după deal.

Natalia Pavlovna-n balcon


Aleargă, veselă de zvon:
D e după moară, peste mal.
Răsare o trăsură. Vine
Pe pod încoace>Dar m ei gînd- '
Coteşte-n stînga. Ş i rămîne
Natalia-n urmă-i, mai plîngînd.

Dar iată: la un hop, în drum,


Căzu trăsura. „Fiica! Vasca!
M ai repede! Vedeţi caleaşca?
In curte aduceţi-o acum!
Boierul, să-l poftiţi încoace!
O mai fi v iu ? . . . Vedeţi ce face,
M ai iute, hai! . . .

Şi-aleargă sluga.
Natalia Pavlovna dă fuga
Să-şi strîngă-o buclă, — un şal să-şi ia,
Să m ute-un scaun, o perdea,
Şi-aşteaptă-apoi. „Ah, nu mai vinet"
Dar iată-i că sosesc în fine.
Caleaşca mne-mpleticită,
Rănită, tristă şi stropită
De tină-n lungul ei voiaj.
In urmă-i, şchiopătînd uşor,
Boierul şi un servitor
Franţuz ce-i zice Allons, courâge!
Iată-i la scară-acum; sosesc.
Boierului îi pregătesc
Odaie liniştită-n pripă.
Contele Nulin 63

Cit tim p Picară trebăluieşte,


Cit tim p boierul se găteşte
V-oi spune cine-i, intr-o clipă.
Contele Nulin, — iată cine!
Sosit acunt din ţări străine,
Unde-şi tocă cu-nfrigurare
Veniturile viitoare
Ţ in ta • Petro pol. Ş i să pară
Interesant din cale-afară,
M erge cu-n teanc întreg de fracuri,
Centuri, butoane date-n lacuri,
Lorniete, evantalii, fleacuri,
Batiste roz, ciorapi â jour,
Un groaznic op al lui Guizot,
O mapă de caricaturi,
Un nou roman de Scott, bons mots
Dela Paris, şi-ncă ceva:
De Beranger o poezie
Ş i de Ros sini-o melodie,
Et cetera, et cetera.

E gata masa: şi de cînd'


Pe ghim pi stă gazda aşteptînd;
Ş i intră contele în sală.
N ataha Pavlovna se scoală
Ş i îl întreabă surîzînd
Dacă se sim te bine-aci.
Răspunde contele: mergi.
Ş i m erg spre masă. E l se-aşează,
Tşi dă tacîm ul lîng-al ei
Şi-ncepe vorba cu temei;
înjură Rusia geroasă, —
El nu t-ar suporta plictisul.
Regretă foarte m ult P a risu l..
„Cum merge teatrul?" ,— „Sărăceşte,
C’est bien mauvais, ga fait pitie.
Talmă e surd acum, păleşte,
Iar m am zel M ars îmbătrîneşte.
In schimb Potier, le grand Potier!
Gloria-i veche-n loc să piară,
Strâluce-acum şi mai deplin".
„Ce-i nou în lumea literară?" —
„Tot d’Arhncourt şi Lam artine" —
„Şi-ai noştri-ncep a-i im ita". —
6i A. S. Puşchln

„Adevărat? A tunci e bine,


Ne deşteptăm şi noi în fine;
Dea dom nul să-i putem urma!" —
„Dar talia cum se poartă?" — ,Joasă,
Aproape pîn-la . . . pîn-aici.
P e rm ite ţi. . . rochia vi-i frumoasă;
Dantele, broderii, p a n g lic i. . .
Ei, cam a ş a . . . Ş i vă stă bine" —
„ Ş tiţi. . . Telegrafu-aci ne vine". —
„Da? A ! dar vreţi să vă distrez
Cu-n nostim vodevil francez?" —
„Dar, conte, n-aţi servit destul." —
„O, m ulţum esc, eu sunt sătul"

Ş i dela masă se ridică


Vioaie-i gazda tinerică.
Ş t Nulin, de Paris uitînd,
„E nostim ă" îşi zice-n gînd.
Ş i trece seara; nici nu-i pasă
Contele-i foc. Privirea ei
Aci-l învăluie prietenoasă,
Aci-i tăcută şi sfio a să . . .
Şi-i m iezul nopţii, vrei, nu vrei.
Feciorul sforăie-nainte,
Cocoşit-au prins de m ult să cînte,
Un paznic într-o toacă bate;
Făclitle-s pe terminate.
,,E cam tîrziu, fără-ndoialâ,"
Ş i urîndu-i som n uşor, se scoală
Stăpîna. Nulin, necăjit,
Sărută-aproape-ndrăgostit
M îna-i — şi-l trece un fior!
Ah! veşnică cochetărie!
Şireata, dum nezeu s-o ţie,
Ii strînge mîna-ncetişor.

Natalia Pavlovna-n iatac


E dezbrăcată de Paraşa.
Ea-i confidenta şi părtaşa
Poznelor ei, — şi-i e pe plac-
Scrisori îi duce, face toate,
Ba-i m ai şi cere vechi capoate,
Glumeşte-n treacăt cu conaşul,
Ori îl înfruntă cu curajul
Cu care pe cucoană-o-nşeală
Contele Nultn

lat-o vorbind, fără sfială


De conte şi de ale lui.
Nim ic nu-i scapă-ncît îţi spui:.
Cum le-a aflat şi doamne, cînd?
Dar doamna-i face semn, căscînd:
„Destul, m-ai plictisit, Paraşa.
Pune-mi scufiţa şi cămaşa
Ş i ieşi, c-atn să adorm curînd!"

In acest tim p, de-al său Picard


Eroul nostru dezbrăcat e.
Ceru ţigare-ntîi de toate.
Fecioru-aduse un pahar
De-argint şi o carafă mare.
Un ceas, un sfeşnic greu şi lingă
El, cleştele şi o ţigare
Şi-o carte netăiată încă.

In aşternut, pe W alter Scott


II răsfoieşte-acum agale.
D ar contele-i distrat de t o t . . .
Un g în d ghiduş li dă tir coaie
Şi nu-l slăbeşte nicidecum:
„Să fiu îndrăgostit? Ei, cum?
Ş i dac-aş fi? E nostim, zăut
Interesant; nici n-ar fi rău!
Stăpînei pare-se că-i plac",
Şi puse flăcării capac.

Dar de zăduful greu, nu poate


Dormi de'oc Uh drăcuşor
TI mînă spre păcat, uşor.
Cu sim ţunle-nfierbîntate,
Că vede-aevea i se pare,
Privirea gazdei, grăitoare,
P lm uţa şi rotunda faţă,
Vocea suavă şi plăcută,
A fe'ei rustică roşeaţâ,
De farduri încă ne-ntrecută. v
Ş i picioruşul; o minune!
î i vine-n m inte tot ce-a fost,
Cum la plecare, parc-anume
Ti strînse mîna; a fost un prost;
N u trebuia deloc s-o-ntindă,
M om entu-ar fi p utut sâ-l prindă.
jj — St'aua
66 A. S. Ptişchin

Dar prea tîtziu nu-i niciodată;


Desigur, uşa-i descu ia tă . . .
Şi-atunci, ca anticul erou,
Halatu-n spete aruncîndu-t,
La dulcile răsplăţi cu gîndul,
Porni Tarquinius cel nou,
Către Lucreţia, visata,
Prin beznă grea, la toate gata.

Tot astfel, vezi cîte-un motan, .


De slujnici răsfăţat, viclean,
Cum se strecoară după pradă.
Tiptil se-apropie, pe furiş,
Cu ochii-abia întredeschişi,
Se-adună ghem şi dă din coadă,
Ghiăta-şi desface-ncetinet
Ş i haţ! pe bietul şoricel.

Contele-n beznă rătăceşte,


Cătîndu-şi drum tiptil, orbeşte,
Stors de elanul arzător;
Abia răsuflă, şi tresare
Dacă podeaua sub picioare
A s c îr ţîit. . . Acum uşor
Se-apropte, băgînd de seamă
Şi-apasă clanţa de aramă;
Şt moale, uşa se desface;
Un sfeşnic, lum inînd odaia, „
Abia-şi mai pîlpîie văpaia;
Stăpîna-n patu-i doarme-n pace,
Ort poate num ai se preface?

E l intră, stă şi se retrage


Ş i îngenunche furtunos,
Iar ea . . .
Aici le rog frum os
Pe doamnele petersburgheze,
Sâ-ncerce să-şi im agineze
Clipa de spaim ă grea prin care
Natalia Pavlovna a trecut
Ş i spună-i ce-are de făcut.

Ea, nemişcată îl priveşte;


Eroul nostru-o copleşeşte
Cu importate sim ţăm inte
Contele Nulin 67

Şi-o m ină îndrăzneaţă-ntinde,


S-atingă plapoma s u b ţire . .
Ea la-nceput se zăpăci,
Dar îşi veni deodatâ-n fire
Şi-n focul mîndrei ei mîmi,
Ori poate-m pinsă şi de frică,
Ii arse-o palm ă grea, voinică, —
Chiar lui Tarqtum us, da, da!
. O palmă, şi-ncă dată bine!

Nulin, de ciudă şi ruşine,


S ă cadă jos, nu altceva.
Ş i nu ştiu cum ar fi sfîrşit,
Aşa, teribil de pornit,
De n-auzea un şptţ lătrînd,
Care-a-ntrerupt som nul Paraşei.
Speriat, adulmecîndu-i paşii,
Contele-o şterse, blestem înd
Pe' nostim a capricioasă,
In fuga cea mai ruşinoasă.

Pînă la ziuă ce-au mai dres.


El, Nulin, gazda şi Paraşa,
Care pe unde-au scos cămaşa,
Ghiciţi. E u n-am să vă dau ghies.

încă din zort de zi trezit,


N ulin se-mbracă-ncet şt cască,
Apoi se-apucâ, plictisit,
Rozele unghii să-şi pitească.
Cravata-şi leagă într-o doară
Ş t nu-şi mai trece — să-i lucească —
P nti bucle peria uşoară.
La ce gîndeşte nu ştiii, vai!
Dar iată că-i chemat la ceai.
Ce-i de făcut? Trecînd cu bine
Peste m îm e şi ruşine,
Porni. '

Stăpîna cea zurlie,


Plecîndu-şi genele şiret,
Tşi muşcă buza rubinie
Şi-ncepe vorba calm, încet,
De tot ce vrei.,El, — cam jenat;
68 A S. Puşchln

Dar revenindu-şi iar, treptat,


Zîm beşte iarăşi ca aseară.
Ş i dup-o jum ătat-de ceas
Sim te din nou că prinde glas
Ş i parc-ar îndrăgi-o iară.
Deodată-zgomot. Cine vine?
„Nataş a . . . " —
. ,,Doamne, ah ce bine!
Conte, — ţi prezint pe-al meu bărbat;
Cotitele N u h n ", —
„Incîntat. <-
Ce tim p urît afar-, ce zloată!
Trăsura v-am văzut-o-n drum
La fierărie, reparată.
. Nataşa, am vînat acum
Un iepure Ungă grădină.
Conte, o vodcă vreţi? Să vină!
' D in depărtări ne-a fo st trimeasă.

Răm îneţi —> nu? — cu noi la masă?" —


„Hm, nu ştiu zău, dar mi-e de drum." —
„Dar haideţi, conte, vă implor;
Doar noi de orice călător
Ne bucurăm"
In să de ciudă,
Pierzînd orice speranţă-acum,
Contele tuci nu vrea s-audă.
Tzdrăvenit cu un pahar,
Icneşte sub poveri Picard.
Iar două slugi duc prin ogradă,
Către caleaşcă, grea, o ladă.
La scări trăsura se opri;
Picard a luat ia toate-aminte.
Ş i contele plecă Aci
Povestea s-ar sfîrşi cuminte;
Dar, prieteni, încă trei cuvinte.

De cum se-ndepârtă trăsura,


Soţia povesti bravura
Lui Nulin, scum pului ei soţ,
Ş i m ulţi aflară aventura;
Dar cine-a rîs mai m ult din toţi
Alături de Nataşa mea?
N u cred c-o să ghiciţi curînd.
Bărbatul? Haida-de! Nici gînd;
Jignit, de conte el spunea
Contele Nulin

Că-i un mucos şi-un prost; şi dacă


A şa stă treaba, o să-l facă
Să m uşte bulgărit ţărînii
Şt că-l va fugări cu cîinii.
E Lidtn cel ce-a rîs din plin
(U n tânăr m oşier v e c in . . . )

Putem deci spune, pe dreptate,


Că-n vremea noastră o soţie
Fidelă, ferm ă-n căsnicie,
Prieteni, nu-i o raritate.

1825

T ra d u ce re de loanichie O lfe an u
ANIVERSAR

390 de ani de£a moarfea lui

MICHELANGELO

D acă a r p u tea citi acest titlu, m arele artist florentin a r răm îne in dignat:
„E u nu sunt sculptorul M ich elangelo. . . E u sunt M ichelangelo B uon arroti" — şi ar
ap ăsa pe num ele ăe fam ilie cu o m odulaţie orgolioasă. Totuşi, secolele ş i oamenii
nu au ţinut seam a de această m ică vanitate, ct, înfioraţi şi copleşiţi de u n a ş a lu i
operă, l-au chem at cu singur num ele de botez: M ichelangelo, aşa cum D ante s -a
ăovădit -suficient pentru a denumi poetul D ivinei Comedii.
Puţine sunt figurile dm istoria culturii um ane m ai complet lum inate de o docu­
m entare biogi a jic ă abundentă şi rigu roasă decît aceea a lui M ichelangelo T ot­
odată, puţine sunt p erson alităp le ale căror biografii să form eze o unitate atît de
in separabilă între v iaţă şi operă, între om şi artist în tre ag a existen ţă a m arelui
sculptor — lungă de 90 de ani — a fost o n eîn treruptă activitate creatoare,' o con­
tinuă tru dă în lupta cu m aterialu l plastic.
„E u m ă epuizez în m uncă — sen e M ichelangelo — a şa t u n n -a făcu t niciun om
Nu m ă gîndesc la altceva, decît să m uncesc zi şi noapte". în traăevd r, setea arzătoare
de m uncă şi im presionanta capacitate de a se concentra în lungi perioade de creaţie
produc şi astăzi uim irea unanim ă Omul acesta — care a vru t odată s ă sculpteze un
munte întreg, la C arra ra — a avut fo rţa şi perseveren ţa de a picta, cu o sin gu ră
întrerupere, bolta capelei Six tin e în douăzeci de luni de m uncă asiduă, stînd ghe­
m uit sau deadreptul culcat pe spate, cu ochii m ereu aţintiţi în sus, în tim p ce
vopseau a um edă i se prelingea pe fa ţă şi pe trup, — acest om m e n tă dm plm
exclam aţia exu ltan tă a lui R om am Rolland: „E M ichelangelo legendarul, eroul
Sixtm ei, acela a căru i gran dioasă im agine este şi trebue să răm înă în tip ărită în
am intirea om enim /“ Ş i cu toate că m uncea m ereu din răsputeri, M ichelangelo era
deseori cuprins ăe panica ăe a nu fi făcu t totul, de a nu -şi fi dat m ăsura, de a fi
depăşit de tim p: „ . . . C ă nu e rău m ai m are decît tim pul p ierd u t" — exclam ă el
intr-un sonet.
D ar la tem elia incom parabilei sale opere nu s tă num ai puterea de muncă,
în ain tea acesteia, poate, era n espu sa dragoste pentru om .yi, în general', pentru
frum os. F ap tu l acesta e relevat cu belşug de atribute de unul dintre p n m ii să i
biografi, A scanio Condivi: „M ichelangelo nu iubea num ai “fru m u seţea um ană, ci în
Aniversări 71

mod universal orice lucru frum os, un cal frum os, un cîine frum os, un sat frum os,
o p lan tă frum oasă, un m unte frum os, un codru frum os şi orice loc şi orice obiect
frum os şi ra r în genul său — adm irîndu-le cu o generoasă dragoste “
A ceastă iubire pentru toate form ele frum oase ale realităţii şi în sp ecial pentru
fig u ra om enească, în care vedea suprem ul m ijloc de expresie artistică, M ichelangelo
a în v ăţat s-o n u trească şi s'-o cultive în casa lui .Lorenzo M agnificul, unde cunoaşte
cîteva din cele m ai sem nificative figu ri ale um anism ului literar şi filosofic italian :
-Ficm o, Bem viem , Lorenzo însuşi, d ar mai ales Poliziano, care l-a p n m it cu o deosebită '
afecţiune. A ceştia îi im prim ă gustul elem c a l frum osului, devenit canon clasic al
R enaşteni, şi i-l suprapun pe fondul tradiţiei artistice florentine, uşor de surprins
în conţinutul psihologic şi în fo im a operelor sale de m ai tîrziu. Istoricii ş i critic ii
de artă văd, astfel, în M ichelangelo o sinteză a clasicism ului antic şi a spiritului
vrem ii sale D ar• a lim ita definirea artei lui M ichelangelo la aceşti doi factori,
înseam nă a-l n e g lija pe cel m ai im portant: realitatea socială a comunei m edievale.
C a şi Lorenzo M agnificul, prim ul său sprijinitor, M ichelangelo face p arte din
burghezia ce-şi p reg ătea ascensiunea. Ca şi Lorenzo, M ichelangelo tinde să dea un
nou blazon num elui său ; ca şi acesta, M ichelangelo are o n esfîrşită sete de cunoaş­
tere, sim te o nevoie aproape d u reroasă de acţiune. D ar . f a ţ ă de prim ele poezii ale
lui Lorenzo, critica literară burgheza răm îne uim ită de tonul nou, revoluţionar,
cu care se cînîa v iaţa poporului ăm tir gurile Toscanei. C riticii burghezi au strigat
c ă e vorba de „prozaizare“, de vulgarizare a poeziei italiene. C îtuşi de puţin, ade
văru l e că o nouă c lasă — burghezia — c îştigă poziţii tot m ai sigure în viaţa
econom ică şi politică a comunei italiene, afirm îndu-se ca un viguros factor de
înnoire şi pe tărîm cultural. A ju n să la cîrm a statului, noua c lasă trebuia să se
in sţăpînească pe toate form ele de activitate publică. A şa se explică fap tu l că
Lorenzo, conducător al Florenţei, se iniţiază într-o m ulţim e de ' dom enii: în v aţă
m atem atică şi astronom ie, scrie poezii şi se fam iliarizează cu m uzica şi chiar cu
lim bile străine. E setea de cunoaştere, de em ancipare şi organizare socială a burghe­
ziei, despre care E ngels scria: .„M a n ifestu l1 recunoaşte în întregim e rolul revolu­
ţionar pe care l-a ju c at capitalism ul în trecut."
Pe de a ltă parte, făcînd o sinteză a R enaşterii şi a fenom enelor legate de ea,
M arx şi Engels notau: „A ceasta a fost cea m ai m are revoluţie p rogresivă dm cîte
trăise om enirea pînă atunci, o epocă ce av ea nevoie de titani şi care a creat titani
ca gîndire, pasiune şi caracter, ca m u ltilateralitate şi erudiţie Oricum vor fi' fost
oam enii care au p us bazele dom inaţiei m odem e a burgheziei, ei nu au fost nişte
burghezi m ă rg in iţi. . . P e atunci aproape nu a e x istat om de seam ă care să nu fi
făcu t călătorii îndepărtate, să nu fi vorbit patru-cm ci lim bi, să nu f i 1strălu cit
în cîteva domenii de creaţie."
M arx şi Engels nu se referă în mod explicit la M ichelangelo, d ar vorbind de
titanii acestei epoci, de erudiţia şi m u ltilateralitatea lor, ei s-a u gîndit desigur şi la
m arele sculptor italian. E x p lic ată pe baza acestei analize, fig u ra lui M ichelangelo
cîştigă în am ploare, ia r sem nificaţia p rogresistă a spiritului nou pe care-l in tro­
duce în artele figu rativ e se conturează m ai decis, cu toate im plicaţiile şi conse­
cinţele sale.
P osteritatea a încununat fru n tea lui M ichelangelo cu o triplă coroană: a sculp­
turii, a picturii, a arhitecturii, la care oam enii de litere m ai ad au g ă una, a poeziei.
Dar, decizînd în disputa, pe atunci la m odă, pentru prim atu l în artele figu rative,
72 Aniversari

M ichelangelo s -a socotit întotdeauna sculptdr, trecînd pictu ra pe un plan


secundar. A devărat, M ichelangelo a fost un tem peram ent de sculptor absolut şi, chiar
pictînd, el a avut m ereu o viziune exclusiv plastică, scu lp tu rală a tem elor tratate.
C a sculptor adevărat, M ichelangelo ştia că la baza arte i sale s tă desenul. De
aceea, el a fo st un m are şi fecund desenator. C a un m em ento artistic, m aestru l îşi
sfă tu ia elevul: „D esenează Antonio? desenează şi -nu pierde tim pul." N em uritoare vor
străb ate secolele operele sale de sculptură, printre care în prim a linie vor răm înea
D avid, devenit un fel de sim bol al artei italiene, Moise, P ietâ ş i cele p atru fig u ri de
pe m ormintele m edicee dela Florenţa.
Cu to ată m odestia lui d eclarată şi în ciuda polem icei între artele figurativă.
M ichelangelo a d at capodopere şi în pictură. în sensul acesta, ajunge s ă cităm
am intita fre sc ă de pe bolta S ix tm ei şi celebra Ju d e c a tă de apoi' de pe altaru l ace­
leaşi. A rhitect, M ichelangelo a contribuit considerabil la edificarea catedralei
S f. Petru, a p alatu lu i F a m e se şi a C apitoliului dm Rom a. ia r dacă în scu lp tu ră
şi pictură, exp resia lui a fost atît de originală, gem ul său atît de inim itabil, — în
arhitectură, M ichelangelo a fost u rm at de o seam ă de em uli, fiind socotit ca un
precursor direct al bdrocului.
In poezie, m arele floren tin ^ ă lăsat o m oştenire de peste o su tă de sonete şi
m adrigale. Ele constitue un fel de „te x t de legătu ră“ între variatele sale capodopere
p lastice şi cîntă. pe de .o parte, arta, ia r pe de alta, iu birea şi m ai ales durerea
în iubire. In sfîrşit, M ichelangelo a cunoscut cu m u ltă com petenţă literatu ra italiană,
şi în special pe Dante, a cărui D ivină comedie o ştia pe de rost şi căru ia îi dedică,
cu profundă veneraţie, două sonete.
F o rţa artei lui M ichelangelo, perm anenţa şi sem nificaţia ei progresistă, rezidă
în concepţia profund realistă m an ifestată consecvent în tcate opereţe de către
m arele sculptor. în ele dispare academ ism ul, cum inţenia şcolilor oficiale de pictu ră,
m isticism ul lor e înlăturat. C a şi la ceilalţi m ari artişti ai epocii, operele lui M ichel­
angelo sînt un intim dialog cu omul. D ar dacă această com unicare cu um anitatea
e g raţioasă şi gin gaşă la R afael, dacă figu rile ‘lui Lorenzo sînt m arcate de o arm o­
nie sobră, ia r ale lui Donatello au un accent m istic — sculpturile şi frescele lui
M ichelangelo sînt anim ate de un neobişnuit su flu dram atic, de un dinam ism uneori
dus la violenţă polem ică. S - a vorbit, în acest sens, d e ,„teribilism u l" lui M ichelangelo,
m ai ales în cazul frescei dm capela S ix tm ă. S - a am intit apoi de „p ăgîm sm u l “ lui,
întrevăzut în sp in tu l grandios, olimpic, cu care îşi trata m aterialu l plastic. Toate
acestea sînt adevărate, d ar nu explică pe ăeantregul su bstan ţa artistică a operelor
michelangeliene. L a tem elia in spiraţiei \artei sale, trebuie văzu tă acea in finită iubire
de oam eni de care am vorbit, um anism ul in tegral al artistu lu i în cadrul acestuia,
Michelangelo a sesizat şi e x p iim at forţa, geniul, elanul năvalnic al omului, învio-
rînd modul, devenit serafic şi dulceag al tra d iţie i , pictom ceşti dinainte, reprezen-
tînd omul în tot ce are m ai viguros, m ăi demn şi m ai m ăreţ.
Pentru acest sens de m ăreţie, pentru forţa cu care a figu rat omul şi toate fru ­
m useţile legate de realitate, a rta lui M ichelangelo a străb ătu t cu trăinicie patru
secole, stîrm nd adm iraţia şi uim irea posterităţii.' s
A stăzi, la 390 de ani dela m oartea lui M ichelangelo, om enirea evocă plină de
recunoştinţă pe acest m are bărbat care, la tim pul său, a adus om enirii un sublim,
om agiu de artă, de fru m u seţe ş i de înţelegere.
FLOR 1AN POTRA
Aniversări

125 de ani de fa m o a rte a Iul

G R IB O E D O V
Înainte de a se ii afirm at ca literat, Griboedov căp ătase faim ă în' societatea
m oscovită a tim pului datorită poznelor pe care le făcea şi care ie şeau cu totul din
lim itele uzanţelor „lu m ii bune". T înăr vesel f i iubitor de petreceri, com pozitor . de
valsu ri şi unul dintre cei m ai culţi oam eni a i vrem ii, el călca în picioare toate
regulele bunei cuviinţe nobiliare şi găsea- cea m ai m are plăcere în a uim i lum ea
cu ieşirile sale îndrăzneţe şi neaşteptate. A stfel, odată, el u rcă pe cal pînă la etaju l
al doilea a l casei unui nobil care n u -l invitase la serată. Cu aU p rilej, fund!
pianist desăvîrşit, se aşează la orga unei biserici. C întă a şa de frum os, încît credin­
cioşii îl ascu ltau în extaz, d ar în m om entul culm inant a l ceremoniei, G riboedov•
trecu brusc la m elodia săltărea ţă a unui joc populăr. Cînd e arestat, în timpul
an ch etăm decem briştilor, adresează ţarului o scrisoare atît de îndrăzneaţă, încît
nim eni n -a cutezat s-o înmîneze acestuia.
A ceastă pu rtare îi făcu m ulţi duşm ani, dîn ău -i totodată o au reo lă de om original
şi plin de farm ec.
Glum ele sale neobişnuite nu erau în să rezultatul căutării unor d istracţii excen­
trice de către un nobil chefliu, a şa cum probabil o credeau cei m ai m ulţi d in tre-
contem poranii săi, ci exp resia sfid ării cu rajoase a unei întregi societăţi Ele însem ­
nau batjo cu rirea m oravurilor putrede ale unei clase sociale care se lă fă ia în l u x -
ş i desfrîu. ' ,
Im oralitatea, cosm opolitism ul, prostia, în fum urarea, servilism ul, p erfid ia — iată
num ai cîteva dintre trăsătu rile caracteristice ale lumii bune contem porane, care
um pleau de revoltă sufletul lui Griboedov, im pnm înd tuturor poznelor sale pecetea
unui dispreţ adînc şi generînd pînă la u rm ă capodopera P re a m u ltă m inte strică.
O altă atitudine nici nu pu tea s ă aib ă fa ţă de m ocirla vieţii nobiliare, patriotul
în flăcărat, care, vrînd să - ş i je rtfe asc ă viaţa pentru patrie, s - a înrolat voluntar în
arm ată în tim p u l'răzb o iu lu i contra lui Napoleon. In tim pul luptelor grele în care
poporul rus s-a acoperit ăe glon e nepieritoare, Griboedov cunoscuse îndeaproape
v itejia legendară a ţăran u lu i rus, nobleţea su fletu lu i său sim plu şi cinstit şi văzuse
cu o chinuitoare luciditate trag ica răsp lată de care a avut p arte după term inarea
războiu lu i- întoarcerea în iadu l vieţii de rob de pe m oşiile boiereşti.
A ceastă nedreptate strigătoare la cer, care l-a zguduit profund, scriitorul inten­
ţiona s-o zu grăvească în dram a istorică in titu lată Anul 1812, d ram ă pe care, însă,
n -a scris-o niciodată. Eroul principal a l dram ei u rm a să fie un rob cult, care fuge
de pe m oşia boierului şi luptă eroic îm potriva cotropitorilor, ia r atunci cînd sfîrşitu l’
războiului aduce victoria, el se sinucide ca să nu sa întoarcă la stăpîn.
Neom enia boierului, egoism ul său feroce, au trezit în su fletu l lui Griboedov un
sentim ent de revoltă ale cărui ecouri se întîlnesc adeseori în paginile sale. Iată,,
de pildă, ce spune L iza în P rea m ultă m inte strică:

Fereşte-ne, Isuse, cum n e fereşti de cium ă,


De d ragostea şi de m îina boierească

Scriitoru l nutrea înţelegere şi dragoste pentru poporul de jo s şi totodată des-


74 Aniversări

aproba cu toată patim a caracteristică tem peram entului său nobilim ea josnică, cos­
m opolită şi m ulţum ită de sine, din perioada post-napoleom ahă.
Rod al atitudinii sale de desaprobare lucidă şi de în fierare p ătim aşă este tăioasa
sa tir ă P rea ^m ultă m inte strică
P n n această operă, G nboedov devine continuatorul genial a l tendinţei satirice
în literatu ra rusă, in au gu rată de Fonvizm Com parînd N eisprăvitul, cea m ai bună
com edie a lui Fonvizm , cu P rea m ultă m inte strică — piese scn se la un in terval
de aproxim ativ o ju m ătate de secol — vedem progresul enorm pe care l-o făcu t
în acest răstim p gîndirea ru să înaintată, precum şi' d ram atu rgia ru să. S c risă cu
m u ltă m ăiestrie şi folosind bogatul tezaur al, lim bii ş i literatu rii populare,
P rea m ultă m m te strică este o sa tiră incisivă, care desvălue cu m u ltă pătrundere
trăsătu rile tipice ale clasei dom inante contem porane. In sen su l construcţiei d ram a­
tice, accentul principal cade aici nu pe m t-igă, ci pe zu g iăv irea unor caractere
tipice, puternic individualizate.
C aiac ie iistic p en tiu această comedie satirică este fap tu l că autorul îşi înfăţi-
şeăză-idealul nu num ai prin im aginea lui inversă, ci direct, prin personagiul pozitiv
Ceaţchi, ecou ideologic al decem briştilor, care reprezintă prim a etap ă în m işcarea
de eliberare a poporului rus.
Ceaţchi este un om puternic, sincer, generos; dram atism ul existenţei lui este
determ inat de conflictul cu societatea în m ijlocul căreia trăieşte. In vorbele lui se
sim te am ărăciunea de a vedea domnind p rostia şi'în fu m u ra re a
Pe planul in trigii sentim entale, lui C eaţchi i se opune Mole calm , un om m eschin,
un carierist cinic şi calculat. Chiar după vorbele Sofiei, M olcealm este „sfio s şi
tem ător întotdeauna, u răşte îndrăzneala “ Pe p lănui m entalităţii şi a l opiniilor, lui
Ceaţchi i se opune însă în treaga societate a Fam ousovilor, Scalozubilor şi Tugou-
hovschilor, care trăieşte în sp iritu l prim itivei şi neom enoasei ideologii a p rivilegii­
lor. A ceastă lume se bălăceşte in atm osfera m inciunilor convenţionale. Ai ci obscu­
rantism ul cel m ai odios este ridicat la ran g de principiu:
V

N -a fost m cicînd m are nenorocire


Cînd un b ărb at s-a beţivit p rea m ult!
în v ăţă tui a — iată cium a!
Ştiin ţa — iată pricina
' ad evărată!

Ia tă cauza nebuniei!
6 u cît se răspîndeşte -n văţătura,
Cu atît m ai m ulţi oam eni sînt nebuni,
Ş i treburile şi le fac anapoda,
Ş i au opinii felurite.

C a un bici nem ilos cad m onologările lui Ceaţchi peste capetele obtuze din ju r.
D atorită contrapuneni lui Ceaţchi lumii Fam ousovilor, Gnboedov scoate la iveală
cu o evidenţă m axim ă în tie ag a m ediocritate înfricoşătoare a m ediului P rea m ultă
m inte strică este una dm acele opere în a căror ţesătu ră d ram atică se sudează cw
o claritate deosebită legătu ra organică dintre elem entul eroic şi cel critic. Aici eroul
pozitiv — erou î?i toată p u terea cuvîntului — ocupă locul central. E l susţine toată
construcţia ideologico-artistică a p iesei-şi, oricît de grăitoare a r fi p n n ele înşile
Aniversări ,7 5

figu rile negative ale comediei, ele c ap ătă o uluitoare putere de expresie prin
ciocnirea cu personagiul eroic. D esvălm nd trăsătu rile tipice ale eroului său, ca
reprezentant al unor anum ite cercuri ale societăţii ruse, Griboedov l-a înzestrat cu
un caracter atît de viu, de m ultilateral, îneît în ciuda m onologunlor sale lungi, el
nu are nicio u rm ă de retorism rom antic, ci dim potrivă e viu şi im presionant. Z u gră-
vm du -l pe Ceaţchi, Griboedov nu s- a tem ut că va călca unitatea genului intro-
ăucînd elemente tragice în com edia sa. C eaţchi este declarat nebun şi! izgonit din
casa lui Fam gusov. E l p leacă de aici, înm orm întînd pentru totdeauna iubirea sa
în flăcărată p e n tiu -S o fia A ltfel nici nu pu tea fi rezolvat în chip reghst conflictul
dintre Ceaţchi şi Fam ousovi. în tre ei nu e x istă posibilitatea îm păcării sau înţelegerii.
Rezolvînd în acest fel, cu rajos ş i fă r ă com prom isuri, conflictul com ediei sale,
G riboedov, adînceşte la m axim um eaiacteru l m eschin al duşm anilor eroului său
pozitiv, jfar copleşitoarea sa superioritate m orală îl face pe C eaţchi s ă nu fie niciun
moment înfrînt, ci prin atitudinea sa h otărîiă să exprim e credinţa în- victoria fin ală
a ideilor sale generoase.
Cu toată p u rtarea s a originală în societate, ca şi Ceaţchi, Griboedov nu era nici
sceptic, nici izolat. In acest sens esteI sem nificativă so arta neobişnuită a comediei
sale. Cenzura ţaristă o interzice In să adm iratorii ei o copiază în aiîte a exem plare,
în cîte nu s-a vîndut nici o carie din epoca aceea. Este cea m ai bună dovadă că
ea răspundea dezideratelor p ărţii avan sate a societăţii ruse. Fiind e x p re sia luptei
pentru libertatea şi dem nitatea omului, pentru trium ful raţiunii 'şi a l culturii,
P rea m ultă m m te strică a contribuit puternic la răsp în d irea ideilor înnoitoare
-şi a adîncit u ra fa ţă de nobilim ea retrogradă. D ecem bristul A lexan d r B estu jev
se n a : „M înia nobilă fa ţă de tot ce-i josnic, cu raju l lui C eaţchi m -au p ătru n s ■ pină
în adîncul su fletu lu i “ ' 1
Iu bită de contem porani, geniala comedie a lui Griboedov a in fluen ţat pe L er-
montov, Gogol, O strovschi, Sced n n IrC 1883, A. N. O strovschi a sp u s: „P e un deal
înalt deasu pra T iflisului strălu ceşte m arele m orm înt al lui G n boeăov şi tot aiît de
su s planează d easu p ra n o astră a tuturora gem ul lui. Nu noi, scriitorii actuali, ci el
a adus curentul viu al adevărului vieţii în literatu ra d ram atică ru să."
D atorită excepţionalelor sale calităţi realiste, P re a m ultă m inte strică este opera
literară cea m ai des citţiiă de Lenin.
A stăzi, P rea m ultă m inte strică este oglinda unui trecut apu s pentru totdeauna.
In să cu răm ăşiţele acestui tre c u t'm a i avem de luptat Ş i astăzi, prostia, înfum u­
rarea, perfidia, carierism ul sînt piedici în calea dezvoltării societăţii. P rin com edia
-sa, Griboedov ne a ju tă s ă le înlăturăm .

EUGEN NAUM
CRONICA LITERARA

P O E Z IA LUI M IH A I B E N IU C ASTĂZI

Poezia lui M ihai Beniuc ne oferă un ra r şi strălucit exem plu de ceeace însem ­
nează a rta pusă în slujba unui ideal social. A derenţa autorului, dusă pînă la con­
topire, cu aspiraţiile poporului şi cu lu p ta pe care acesta a dus-o şi o duce azi,
e prezentă dealungul întregii sale creaţii poetice Deaceea, nu num ai tem atica dar
şi evoluţia — în sensul m aturizării artistice a poemelor sale — poartă în m ăsură
covîrşitoare pecetea evenim entelor vremii, din care ele şi-au tras seva poetică.
P oetul se confundă în perm anenţă cu aspiraţiile poporului, ca şi de altfel în crea­
ţiile sale m ai vechi. • ,
E de la sine înţeles, pnn_ urm are, că o prim ă etapă a liricii lui Beniuc s e , în­
cheie odată cu răstu rn area vechiului regim şi cu transform ările de după 23 August
1944. P înă la acea dată, deşi mcio clipă desprins de preocupările pentru dreptatea
celor care „scurm ă glia“ şi plîng „de două mii de ani“, — observăm totuşi uneori,
în poezia lui Beniuc, apăsarea u nor trecătoare îndoieli, sentim entul singularizării
în lu p tă ,ori tristeţea nerecunoaşterii oficialităţii literare a epocii-
Port eu oare şapca năzdrăvană
Care face omul nevăzut,
De-am rămas aşa necunoscut
în naţiunea m ea daco-iomanâ?
(Port eu oare)

F ăcîndu-şi la un m om ent dat bilanţul bătăliilor, dm tre care m ulte pierdute,


poetul găseşte totuşi suportul m oral necesar să ducă m ai departe lupta izbăvirii
poporului, cu tot a tîta vigoare. Poporul însuşi, cu experienţa şi tăria acum ulată
de milenii şi subtilizată în sim boluri de mit, îi dau această putere. Deăceea
Să vă văd balaun de sub poduri!
la tă -m ă de crezuri înzăuat,
Vie-ntunecatele norodun,
Gata sîn t cu toate să mă bat.
(La dram )

Cu toate lim itele impuse de tim p, poemele lui Beniuc din această prim ă etapă
a evoluţiei sale se caracterizează p rm tr-o vehem enţă cu totul deosebită, dar mai
ales prin credinţa nezdruncinată a poetului în victorie. Pe m ăsură ce se apropie
Poezia Iul Mihal Beniuc astăzi 11

de evenimente, el începe să vadă tot m ai lim pede cum „se crapă zorii unei alte
ere", prevestită de roşeaţa cerului, cu toate că pe ţa ră m ai dăinuia încă noaptea
(Cu m it de cai putere, 1939).
După 23 august n u num ai Beniuc, d ar întreg m ănunchiul de poeţi progresişti
se găsesc în faţa u nor sarcini imperioase, care se cereau împlinite. Se dărîm ase o
lume. U n ' gol imens se ivise. Se cerea clădită o viaţă nouă, o viaţă proaspătă. Şi
totul pe ruine! Evident că, privită din perspectiva m om entului de faţă, tendinţa
fiecărui poet de a se găsi în prim ele rîn d u ri e pe deplin explicabilă şi justificată.
Mulţi poeţi însă interpretînd unilateral sensul form ulei „artă cu tendinţă socială"
sau „arta în slujba poporului", se complăceau în versificări de lozinci. Spre deose­
bire de aceştia. M ihai Beniuc, deşi aflat la-o răscruce a creaţiei sale, nu cade decît
m cidental în ispita form ulărilor apoetice. Ceeaee-1 preocupă acum este găsirea
„coardei" pe care ,.e de sunat", căutarea unei noi form ule poetice, corespunzătoare
„tim purilor noi".
Cucuvae fost~am pînă ieri,
Iar de astăzi iată-s ciocîrlie.
(Cucuvae şi ciocîrlie)
Cu aceste versuri concludente începe una dintre poeziile care m archează înce­
putu l celei de-a doua etape a poeziei lui M ihai Beniuc
Strunele pe care va cînta de acum înainte poetul îşi vor găsi obiectul, rînd pe
rînd. In lum ina plină de m ireasm a şi prospeţim ea prim ăvăratică a celui dm tîi
Mai slobod, el va ajunge la accente de entuziasm, ca cele din versurile inspirate de:
Uriaşul cuvînt:
Libertate!
Ne trem ură buzele, apioape
Că plîngem, şoptvndu-l.
In braţele dedate să rupă, să darme, să sape,
N u ştim să strîngem , ori strîngem prea ■tare
Odorul acesta prea drag . . .
(1 Mai 1945)
Poeţilor al căror strigăt n u se ridică deasupra păm în tu liu . mai m ult ,,de-o'
şchioapă", ori care, pozînd în' crucificaţi şi „neînţeleşi", stau în um bră şi se feresc
de „zorii fragezi" ca de strigoi, poetul le adresează o vehem entă apostrofă, arătînd
că tînguirile lor n u sîn t justificate cu nimic
Ci eu am suferit la tim pul său
Şi am gem ut cu ţara de durere“,
spune poetul adăugind:
w / ^
Iar cîteodata poate ca-m i aduc
De jalea veche-n cîntece am inte
Ş i-m i vine greu şi n u ştiu încotro s-apuc .
Şi m ă întreb dacă m ai pot namte.

Cu toate acestea, el ştie precis pe care drum va trebui să purceadă. De aceea cu


atît m ai vehem ent e rechizitorul adresat poeţilor al căror glas
78 1 D. Florea-narişte

. . . sfîrşit ca o m ă ia să coaptă

N u îndrăzneşte să se-nchege-n fap tă.


D ar ceruri noi râsu n ă-n ţa ra nouă, '
P ăd u rea creşte tîn ără şi deasă,
Ş i dm ţărîŢia p ro asp ătă şi grasă
S e n alţă h olăe-n rouă.

Ş i-atu n ci cînd pretutindeni e putere ,


Voi nu cunoaşteţi cîntul ce se cere?
— N u clopote bătute-h dungă,
Ci cîntec de îndem n la m uncă.
•ş, (Alte cînteceî

A ceastă a doua fază a poeziei lui Beniuc — desigur cu destul de num eroase'
excepţii, în care se cîntă diferite aspecte ale vieţii noi (M irare, Moscova, tu, lum i­
noasă!, O rezăne, Letopiseţ, Stem a ţării, etc. — se caracterizează, în genere, prin
poezii de directive generale, de poezii-m anifest în sensul lui Unde ni sîn t visăto m ,
adresate noii'generaţii de poeţi, in spirate nu num ai de dorinţa de a le arăta poeţilor
tineri ad evăratul rost al poeziei, cit şi de a le atrag e atenţia asupra „m eşteşu gu lu i“
poeziei. Cum spune Beriiuc:

. . trebue s ă stau, s ă răm în


A m ărît şi bătrîn,
S ă cresc această sem inţie nouă,
S -o -n vălu i în vis şi în rouă,
S ă -i acopăr cu lut rădăcinile,
S ă -i potrivesc pe creştete luminile,
P în ă ce, în purpur îm brăcat,
D im ineaţa pînă-n zori,
i Va pleca cel m ai viteaz dintre feciori,
Ca fiul lui Roş îm părat,
In lume,
Cu viaţa s ă se cunune.
(M eşteşug)

' Ş i din asem enea atitudini se poate constata că poetul ţine m ereu p as cu cerin­
ţele vrem ii, treaz în perm anenţă şi nelipsind o clipă dela datoria de cetăţean.
*
V *
In căutarea unei form ule noi, potrivită cu noul conţinut social, în neîncetată
refacere, se află de fap t poetul Beniuc în mod perm anent In m om entul de faţă,
poezia sa (încheind în m are m ăsu ră faza de regrupare a forţelor şi a c ău tării
obiectivelor precise de luptă) în plină ascensiune, a păşit pe-o nouă treaptă F ac ­
torul determ inant al noului aspect al liricn sale îl constitue desigur' înseşi înnoirile
dm societatea noastră, căci după cum p rea bine se ştie, Beniuc e, prin excelenţă, un
poet social (deşi, la prim a vedere, s-a r putea crede că lirism ul de n atu ră subiectivă
abundă, fap tu l că vorbeşte la persoan a întîia nu trebue să ne m ducă însă în eroare).
Poezia lui Mihai Beniuc astăzi 79

în trad ev ăr, dela sfîrşitul războiului pînă azi, s-au petrecut în istoria statului
nostru o serie de prefaceri care au avut ca urm are atît consolidarea regim ului
dem ocrat-popular, cît şi .concretizarea .anum itor factori de construire a socialis­
m ului. Prim ul plan cincinal a d at pînă în prezent o serie de rezultate care îngădue
să se în trevadă din ce în ce m ai precis perspectivele pe care le oferă socialismul în
devenire. Şi de unde pînă la un tim p anum iţi poeţi îşi propuneau aproape exclusiv
să cînte ceea ce se va realiza în viitor, im agm îndu-şi — p rin anul 2000 — m etrouri,
hidrocentrale uriaşe, Bicaz-uri, port la maze, oraşe crescute dm ; păm înt, etc., în
m om entul -de faţă — deci m ai curînd decît în visurile unor poeţi — există destule
realizări care m erită să fie cîntate Ori, în tim p ce poeţii cu m ai puţină experienţă
de viaţă s-au apropiat cu sfială şi uneori cu stîngăcie artistică de astfel de subiecte,
M ihai Beniuc este şi în această privinţă un îndrum ător Dacă pînă m ai dăunăzi
poetul chema pe confraţii m ai tineri la m area bătălie de cucerire şi consolidare
a celor mai elem entare d repturi dem ocratice şi a celor m ai stringente cerinţe
socialiste, acum — după aproape zece am de lupte pentru dem ocraţia populară şi
deci de( limpezire a m ultor probleme care mai înainte încă pentru m ulţi nu păreau
destul de clare, ■ —' poetul M ihai Beniuc, revizm ndu-şi tre p tat mijloacele de creaţie
şi îm bogăţm du-şi te m e le .poetice, trece spre o altă, etapă, în lupta pe care o are
de dat, prm m ijlocirea poeziei.
Deşi nu se poate fixa o dată precisă p en tru determ inarea apariţiei celei de-a
treia faze a poeziei lui Bemuc, în tru cît o p arte din caractensticele acesteia le găsim
şi în poezii mai vechi, totuşi credem c ă 'e a se poate plasa cu aproxim aţie în ju ru l
anilor 1951—52, această perioadă putînd fi considerată oarecum de tranziţie. Acum
se cristalizează o sen e de poezii şi poeme în care cîntă cuceririle regim ului nou ca:
Letopiseţ, Cronică dm mina de cărbuni, Stem a ţăni, on în care" îi avertizează cu.
judecata poporului pe acei „sem ănători de m oarte" de peste hotare (Măslinul, etc.).-
H otărîtoare p en tru noua dezvoltare a liricii lui Beniuc ne pare însă acea
A rtă poetică, publicată v ara trecută în Contemporanul. Ea nu cupnnde num ai un
program poetic, ro tu n jit.c u o serie de sugestii în legătură cu anum ite subiecte
in sp ira te 'd m .frăm ântările vieţii; «nu este nici m ăcar un tra ta t poetic în sensul lu i
H oraţiu sau Boileau. A rta poetică a lui Beniuc, departe de un anum it didacticism,
pe care-1 îritîlmm la clasicii amintiţi,' este ea însăşi o rem arcabilă poezie, îndepli­
nind toate condiţiile artistice pe care poetul le preconizează.
Care este, în ultim ă analiză, obiectul poeziei, inclicat de Beniuc în această
poezie-program ’ A rta poetică am intită ara tă că poetul trebue să tm dă a reda viaţa,
în infinitatea m anifestărilor ei, p en tru că poezia num ai astfel va avea durabilitate,
fiind şi o reflectare a realităţii, sub cele m ai variate aspecte; în acelaş timp, ea
va constitui şi un prilej de reconfortare ori de înălţare sufletească:
Căci e dat ca omului să-i placă'
Tot ce-i face traiul mai frum os.
i
Deci prim a şi esenţiala condiţie a poeziei, fo rm u la tă' de Beniuc în această nouă
etapă, la începutul căreia se află, este indestructibila legătură cu viaţa. Ideea n u -5
nouă Practic, o găsim dealungul întregii sale opere. Nouă este doar form ularea ei
ca principiu fundam ental al poeziei. Viaţa, cu infm itele-i aspecte, care conţin to t
atîtea motive de inspiraţie p entru poeţii patriei noastre. t
Noua poezie a lui Bemuc — fireşte, afirm aţia se potriveşte în m are parte şi pen-
80 D, Florea-Rarlşte

tru poeziile sale din trecut — şi-o caracterizează, el însuşi c a fund un produs direct
.al frăm în tăn lo r vieţii noastre, legate strîn s de solul patriei. * A ceasta fiind în săşi
esenţa ei, im aginile şi figurile stilistice, deci întregul arsen al poetic ap are ca ceva
. necăutat:
Rim e, ritm uri, tropi, im agini
Noi de tot la m ine-n pagini
M ulte nu-s, d ar cîte sînt
Cresc deadreptul dm păm înt.
(Rime, ritm u ri. . . )

A ceastă unică strofă, care conţine o foarte su b stan ţială autocaracterizare, consti-
tue şi ea, într-un anum it sens, o artă poetică. Şi, la drept vorbind, Beniuc nu s-a
. sbătut niciodată în căutarea, cu orice preţ, a im aginilor, a exp rim ării înzorzonate,
a cuvintelor de ieftin efect form al D ar a interpreta acest lucru ca o lim ită a posi­
bilităţilor sale artistice a r fi o profundă eroare. Un poet care e în stare să ne dea
strofe de-o perfecţiune form ală asem ănătoare celei citate m ai su s sau să asocieze
. rim e atît de puţin asociabile p n n conţinut ca cele dm stro fa urm ătoare:

Nu voi cînta prohod pe harpe


în lăcrim at la catafalc,
C ăci şarp e-î cel ce m oare, şarp e ,
Ce v a m uşca dacă nu-l calc,

în care totuşi conţinutul îşi im pune dela sine această form ă, — dă dovadă că stă -
-pîneşte m ijloace m ultiple de exp rim are poetică
Revem nd asup ra peoznlor pe care M ihai Beniuc le -a publica't în ultim a'•vrem e,
- sîntem în m ăsu ră să facem constatarea că, — fă r ă a fi renunţat m ei la anum ite
procedee m ai vechi şi nici la unele teme caracteristice poeziilor din trecut, — aceste
_ poezii se îm bogăţesc totuşi atît prin teme, cît şi prin procedee oarecum inedite.
P ăstrîn d din trecut legătu ra cu m asele ţărăneşti, poetul aruncă, din perspectiva
prezentului, ce-i oferă deplina conştiinţă a celui m ai de seam ă bun cucerit: lib erta­
tea, — o privire asu p ra vrem urilor în care cîntarea lui „s- a căţărat pe stînci“ . E sen ­
ţial, poporul acesta nu s- a schim bat. Ş i cîntecul a răm as acelaş. E veşn ica doină.
A tîta num ai că pe vrem uri o cîntau haiducu în codru, ia r astăzi o cîntă lu crătorii
dm fab rici Ş i nu de alta, ci num ai „să nu tîn jaască v iaţa de urit.“
De pe culm ea libertăţii cucerite, poetul scrutează adeseori fap te şi oam eni dm
vrem uri străvechi Sîn t fap te şi oameni tulbu raţi de vitregia vrem ilor, străbuni
care, în frăţiţi cu „lotrim ea", făceau să trem ure dom nii şi d e-a căror faim ă
*
. . . m eleagul era plin
Dm m unţii A puseni la Seghedm ,
d ar pe care
C âtan e-m părăteşti i-au prins apoi,
l-a u dus legaţi în lanţuri cîte doi,
Ş i domni i- a u , judecat, i-au osîndit
Ş i-n temniţele g iele-au putrezit.

Străbunul, despre faptele căruia îi povesteşte un unchiu, şi pe care oamenii îl soco-


,teau „cam nebun", strecoară în sufletul strănepotului n ostalgia vrem ilor de haiducie
Poezia lui Mihai Beniuc astăzi 8t

ş i dorinţa fierbin te de răzbunare, care, deocam dată nu se poate m an ifesta decît


prin cîntecul doinei.
E rau frîn tu ri de cîntec, viaţă, ■m oarte,
C a hîrbun le unei oale sparte.

Ş i străn epotul printre hîrburt se juca,


Le aduna, le potrivea şi le suna,
P în ă cînd, dm joc, pornea haiduc,
Pe băţ în goană, spre păduri, n ău c'
(Străbunul)1

A tras de acelaş filon al trecutului, Beniuc, într'-o im presionantă îm pletiîe de


nostalgie după cei duşi şi de pulsaţie a vieţi i noi, care se cere trăită, ne evocă figu ra
părinţilor care dorm în cim itir. D e-oparte cim itirul cu cruci dărîm ate şi cu m or­
minte pe care ră sa r căpşune tîrzu, de alta larm a copiilor la scăldat, batoza duduind,
cîntecul m uncii şi .. undeva păm întul m oştenit:

M ă uit la crucea dela capul tatii —


Ce b raţe-ar su fleca el ca să are
A ceste m irişti încă nearate,
Aceste m irişti m ari, fă r ă răzoare!
(Dm cimitir)

N em ărginita bucurie a poetului care a avut norocul s ă vadă că, după două
m it de am, neam ul acesta de sărm ani a devenit liber, se tran sform ă în ad evărată
am eninţare, întreţinută de ură la cea m ai în altă tensiune, num ai la gîndul că această
libertate a r putea fi pierdută din nou:

Ia r d ac-ar fi cîndva dm nou s-o piardă,


A r prinde groapa-n care zac s ă ardă
Ş i aş ieşi c u .p alo şu l afară,
S ă -ţi ap ăr libertatea, scum pă ţară!
(Să nu dai libertatea pe nimic)

Indign area poetului se m an ifestă în .accente deosebit de puternice, realizînd,


prin ingeniozitatea procedeului artistic, — în fond de n atu ră populară, — o
poezie m enită să stea alătu ri de cele m ai reprezentative şi realizate poezii patriotice.
*
O notă specifică nu num ai în evoluţia propriei sale poezii şi nu num ai în poezia
de după război, dar, din cîte cunoaştem , în toată literatu ra noastră, ocupă poeziile
erotice scrise de Beniuc în această ultim ă perioadă. E vorba de cele trei poezii
care form ează un Ciclu de dragoste, publicate în V iaţa R om înească, Nr. 8 — au ­
gu st 1953, de poezia Dm cenuşia v îrstă, din Contemporanul> din 4 D ecem brie 1953,
de poezia F ă r ă răgaz (Contem poranul dm 8 ianuarie 1954) ş a.
D eşi puţine la num ăr, aceste poezii se im pun d intr-odată atenţiei cititorului,
prin felul nou de a p riv i o tem ă tot aşa de veche pe cît de veche e poezia. D acă
erotica lui Em inescu, de pildă, a fost fie o veşn ică chem are a iubitei, fie exterioriza­
rea întîm plătoarelor clipe de fericire, fie m ai ales regretul îubirn pierdute, a d ra­
gostei neînţelese ori a reproşului m e n ta l; dacă un A lecsan d n îşi cîntă exuberantele.

6 — Steaua
82 D. Florea-Rcrtşte

plim bări în gondolă pe nopţi cu lună veneţiană, înainte de cu totul întîm plătoarea
form ă de m anifestare erotică a elegiei S telu ţa; dacă unii poeţi şi-au legat sp eran ­
ţele de întem eierea unui cămin, ca odată acest lucru îndeplinit, să contm ue a-şi
acorda lira pe vechea tem ă a evocării iubirii dm trecut, sau a desiluznlor încercate,
— poetul Beniuc îm prospătează tem a erotică prin accente necunoscute pînă la eL
Poetul Beniuc cîntă în versurile sale chiar p e . . . soţia sa!
In societatea burgheză o astfel de poezie ar fi atras d esigu r cel puţin p e rsiflarea
şi ironia criticei, dacă nu cum va totala desaprobare Cu atît m ai m ult, cu cît poetul
Beniuc nu se erijează într-un tîn ăr curtezan, prin tran spu n erea voită într-o v îrstă
prielnică (conform unei învechite concepţii) unor astfel de' m anifestări. Consecvent
principiului după care viaţa, în întregul ei adevăr, trebue considerată ca singurul
izvor de poezie, M ihai Beniuc, pe tonul cel m ai natural, stă de vorbă atît de sim plu
cu prietena lui de viaţă.

Iubito, nu m at sîntem tineri,


Ia r de cătăm în calendar.
L a tm e-i joi, la m tne-i vineri,
Ai p ăru l nins, am p ăru l rar.
Ah, unde~i n eaua d e-astă iarn ă
Ş t unde-i fa ţa ta de nea?
P n n d frunze galbene s ă cearnă
în calea ta, în calea mea.

F ăcîn d abstracţie de prim ul vers al strofei a doua, atît de asem ănător cu obsedantul
refren al lui Fr. Villon: „A h, unde sunt zăpezile de a n ? " — M ais ou sont le neiges
ă ’an tan 7 dm B alade des dam es du tem ps jad is, şi care contribue întrucîtva la fix a rea
atm osferei proprie poeziei, n ostalgia acestor versu ri se accentuiază printr-un am ă­
nunt de n atu ră să-i m ărească puterea de sugestie: regretu l de a nu avea copii.

Su flîn d în trîm biţi de aram ă,


S e duc pe strad ă pioneri —
Cu ja le a de a nu Şi m am ă
Te u iţi — eşti num ai m îngîieri.

Ş i totuşi, chiar în această dureroasă ipostază, poetul găseşte suportul m oral,


oferit de în săşi viaţa nouă, bazată pe altruism ul social, în cadrul patriei sau chiar aî
um anităţii: ■-
Nu lăcrim a, durerea crudă
în groap -o-n m im ă adînc;
Noi legănam , m uncind cu trudă,
Pe toţi copiii care plîng.

Erotica lui Beniuc îşi găseşte astfel^ exp resia într-o arm onioasă îm pletire cu p re­
ocupările im puse de datoria de cetăţean în felul acesta, iubita poetului nu reprezintă
un ideal desprins de preocupările cotidiene, o iluzie la care — trăgînd cu arcuşul
p e vechea strun ă — poeţii abia de îndrăzneau să viseze. D ar to v arăşa de v ia ţă
Poezia Iui Mihai Beniuc astăzi 81

cîntată în erotica Iui Beniuc nu seam ăn ă nici cu iubitele poeţilor care, vrînd
p asă-m i-te să aducă o notă originală în acest gen, fie că făceau n eapărat dm eroii
poeziilor de dragoste fru n taşi în m uncă ori stahanovişti, fie că se com plăceau în
idilism e şi superficialităţi, prezentîndu-ne tractoriste ce duceau o interm inabilă
m uncă de lăm urire cu cei codaşi, sp re a-i determ ina să -şi schim be atitudinea
fa ţa de m uncă — fireşte ca să -i fac ă vrednici de iubirea unei fru n taşe — fie că
ne făc ea 'să credem că respectivul îndrăgostit e gata să p lătească am endă toată
viaţa, de d ragu l unei m iliţiene care reglem entează circulaţia străzii Fireşte, e nor­
m al ca o tractoristă să iubească un fru n taş în muncă Deasem enca, nim eni nu-i
poate interzice unui poet, de exem plu, să fie îndrăgostit de-o m iliţiană. T oate acestea
pot form a subiecte de poezie şi încă de poezii reuşite D ar greşit este să se por­
nească dela etichete, d ela profesii, cînd e vorba să se cînte dragostea, şi nu dela
sentim entul însuşi.
F ă r ă să alerge la subterfugii, la cău tări şi su btih tăţi şablonarde, poetul Bem ue,
p ăstrîn d necontenit o clasică sim plitate în exprim are, ne prezintă m om ente şi scene
din viaţa obişnuită, neascunzînd nici vîrstă, nici preocupări şi nici sentim ente;
A m îm plinit am patruzeci şi şase.
M ulţi înainte, dar m ai m u lţi-n ap o i..
Ş i totuşi fi-vo r zilele frum oase,
De m ergem noi a lă tu r i , amîndoi.
D ar drum ul pe care-1 au de străb ătu t îm preună nu le aparţine n u m a i1lor. II
vor străb ate cu dem nitate şi el v a fi cu atît m ai frum os cu cît, călăuziţi de aceleaşi
convingeri, cei doi prieteni îşi oferă cu reprocitate sp rijin u l m oral:

De m ergem noi alătu ri şi-m preună,


Iubito, nu - 1 aşa ? v a fi frum os;
Da-o fi senin o n de v a fi furtună,
Noi steagu l vieţii nu-l tîrim pe jos.

Noi steagul vieţii-l ducem înălţîndu-l„


P rin anii slobozi, încă grei acum ;
D ar ne uneşte-n m im i fap ta, gîndul,
P e-acelaşi drum , p e -al m uncii rodnic drum.
(Dm cenuşia vîrstă)

Apoi, retrăind o clipă am intirea trecutului, pe acelaş drum cu iubita, poetul


i se adresează acesteia, cu îm păcarea pe care 1-0 dă satisfacţia drum ului nestrăbătut
în zadar:
P e-acelaşi drum ne-am întîlm t pe vrem uri,
Purtînd garo afă roşie la piept,
Ş i am aju ns, cînd ne-au lovit blestem un,
Tu m ai cuminte, eu m ai înţelept
(Ibidem)

Ultim ele două strofe ne fac m ărturisirea — fru m oasă ca sentim ent patriotic —
că, de va fi nevoie, poetul v a renaşte ca p asărea Phoem x, pentru ca îm preună cu
iubita să lupte m ai departe. A ceste versu ri nu sunt în să realizate suficient d:n
punct de vedere poetic, deoarece scad din tensiunea la care aju n sese poezia în
84 D. Florea-Rarlşte

strofele anterioare Procedeul acesta, întîlm t de altfel şi în alte poezii din această
etap ă (Să nu dai libertate a pe nimic, Praznic, Ciclu de dragoste (3) ş. a.), nu v a
form a deocam dată preocuparea noastră, întrucît nu constitue o caracteristică spe­
cială a poeziei erotice a lu i Beniuc.
Ceeace v a trebui să reţinem în să cu toată aten ţia este originalitatea cu care
îm bogăţeşte poetul o tem ă care se p ărea (pentru unii, bineînţeles) epuizată. E de
m irare că nici m ăcar poeţii tineri, consideraţi îndeobşte ca cei m ai „com petenţi"
în m aterie, n -au reu şit să învioreze o tem ă b azată pe un sentim ent pe cît de
obişnuit, de omenesc şi de universal, pe atît de susceptibil de banalitate cînd o
vorba de poezie. A tre b u it'şi de d ata aceasta să v in ă 'c e l cu pâru l cărunt „c a sare a
dm adîncul ocnei scoasă", să vin ă „am ărît şi b ătrîn ", p en tru -ca s ă crească şi s ă
înveţe această „sem inţe n ouă" care iubeşte, cum să scrie despre iubire!
Ş i pe bună dreptate:
P în â ce, în pu rpur îm brăcat
D im ineaţa pîn ă-n zon,
' V a pleca cel m ai viteaz dintre feciori,
C a fiu l lui Roş îm părat,
In lume,
Cu v ia ţa • s ă se cunune . ,

poeţii tineri să înveţe dela Beniuc şi în această privinţă!


Şi, m ai presus de toate, să înveţe oricine că m area poezie m ai cată s ă înde­
plinească! şi o elem entară condiţie: sinceritatea. Căci, într-adevăr, ceeace alţii n -au
îndrăznit poate nici j să gîn d ească ,Beniuc realizează cu deplin succes, oferindu-ne
uneori ad evărate perle de su av itate şi prospeţim e:
E u ştiu că p ăru l ţi-i cărunt,
D ar m ie-m i pare nins de floare
Ş i-n fa ţa n o astiă încă sunt
A tîtea prim ăveri cu so a ie

Cuvîntul care exp rim ă atît de gin gaş şi cu atîta su perbă sim phtate acel ad e­
v ăr de care m ulţi fug, fă ră a-ncerca m ăcar să-l cunoască, îl situ iază fă ră îndoială
pe M ihai Beniuc printre fru n taşn poeziei rom îneşti, alătu ri de cei m ai de' seam ă
reprezentanţi ai ei.
r +
D ela înălţim ea experienţei şi a vîrstei, poetul Beniuc îşi m ai îm bogăţeşte v er­
surile cu o tem ă n eabordată pînă acum. E ste în săşi tem a frăm în tăn lo r su fleteşti,
provocată de constatarea trecerii anilor şi-a vieţii. N u -i vorba de văicăreală zad ar­
nică, de resem nare ori de depunerea arm elor:
L a tîm ple m i s -a strîn s p ăru l■cărunt
Ca sare a dm adîncul ocnei scoasă,
D ar tînăr sunt, acelaş încă sunt.
Pe m im a m ea brum a nu se lasă.
(Furtuni de p rim ăvară)
Cît despre odihnă, nici vorbă, atîta vrem e cît m ai sînt de dărîm at nenum ărate
obstacole şi rău tăţi ce stau în calea fericim oamenilor, cu duşm ănie:
Poezia Iul Mihai Beniuc astăzi

Ia r ăuşm ănim ea nu -i puţină


C e-aruncă noapte pe lum ină, —
Ş i pînă nu vom dovedi-o,
I-am sp u s concediului adio.
(Va răm înea un rînd)

în d rep tăţirea luptei „fă ră ră g a z " şi cu n sc u l de a sacrifica pînă şi cea din


urm ă clipă h ărăzită odihnei şi d estin dem în m ijlocul fam iliei, şi-o sp rijin ă poetul
pe ideea că orice sacrificiu contnbue la fericirea în viitor. D eaceea tăcutei m ustrări
din p artea soţiei, îi răspunde printr-un îndem n:

Hai, fa ta mea, nu fi aşa m îhnită!


D oar ştii şi tu că fiecare oră,
C ă fiece minut, orice clipită,

V estind cu voce cal'dă şi sonoră


O nouă greu tate biruită,
E tihnă-n com unista auroră.
(F ără răgaz)

D ată fiind această situaţie, Beniuc, ia totodată atitudine şi -faţă de cei care-şi
închipuie că el e pe cale de a ieşi dm luptă:

U m ia încep să zică:
Ă sta nu m ai m oare-odată?!
Ia r ă cei ce-ţi p oartă pică
M ai îţi cată cite-o pată.

Mie însum i m i se pare


Că încep s ă m ă repet
Şi, cum ştie fiecare,
C m -repetă nu -i poet.
(De-oi trăi)

F ă ră ja ne gîndi la vreun obiectiv precis, ni se p are că această form ă de auto­


critică din ultim a strofă, e şi o fin ă săgeată, în d reptată în mod indirect, îm potriva
unora care, în tr-ad evăr repetîndu-se, sînt m ai puţin poeţi decît ar voi să p ară
Cît despre Beniuc, acela care, după propria m ărturisire, sp eră şi doreşte să -şi pună
arta în slu jb a poporului m ăcar „trei cincinale", nu propriile m ărtu risiri ne fac do­
vada tinereţii, ci înseşi creaţiile sale, care dau şi acum dovadă de prospeţim e.
E drept, „rep etarea" despre care vorbeşte Beniuc — de altfel cu m ultă des-
involtură — p are să conţină şi oarecare germ en de adevăr, aşa încît nu-i de cre­
zut că poetul pozează în fa lsă m odestie. S ă ne gîndim la poeziile V a răm înea un
rînd, Dm cenuşia v îrstă, De-oi trăi, E u n-am nevoie de onoruri, ? a , care se bazează
pe aceeaşi tem ă a frăm în tă m poetului în legătu ră cu so arta poeziilor sale, cu rolul
ce-1 are de îndeplinit şi cu ceeace v a răm înea după m oarte. Dm acest lucru nu i se
poate face totuşi un cap de acuzare. E vorba doar de preocupări pe deplin ju stificate
şi deplin plauzibile trecerii dm tr-o vîrstă în alta S ă ne gîndim şi la Mai am un sin ­
gur dor, cu toate varian tele pe aceeaşi tem ă, deşi tem a este cu totul alta la Beniuc.
86 D. Florea-Rarişte

M aturitatea poetului o dovedeşte şi fap tu l că el îşi revizueşte şi atitu dinea fa ţă


de form a de exprim are. D acă poeziile dm tinereţe ţîşneau în versu ri m ai pline de
duritate, ca izvoarele frînte de cotituri capricioase ori ca bucăţile rupte din stîn ca in
care poetul, izbind cu barda, putea să exclam e:

A ceastă stîncă are s ă se crape


Ş i va ţîşni dm ea şuvoi de ape!-.
Băieţi, aceasta este a rta ! —

acum poezia sa înclină spre o artă în care cuvintele c ap ătă un calm evident. în fă ţi­
şa re a versurilor, a strofelor şi chiar a poeziilor, lu ate în întregim e, c ap ătă o regu ­
laritate m ai m are. M ergînd în această direcţie, Beniuc aju n ge pînă la cu ltivarea
clasicei form e fixe a sonetului (F ără răgaz — Contem poranul Nr. 2, din 8 Ian uarie
1954). F ă ră a fi p ărăsit nici form a şi nici m otivele de in spiraţie populare, Beniuc se
îndreaptă acum în m ăsu ră m ai m are sp re m odelele clasicilor noştri şi m ai ales sp re
Em m escu,
In legătu ră cu g r ija pe care poetul o acordă exprim ării şi m etodelor clasice,
m erită atenţie şi ab ord area poeziilor de sim bol. Iată, de pildă, poezia M ărul de lîngă
drum, care nise p are un a dintre cele m ai izbutite din această nouă etap ă a creaţiei
sale. M ărul de lîn gă drum, d esgrăd it şi nepăzit de nimeni, îşi oferă roadele tuturor
drum eţilor, fă ră ca aceştia să aibă de dat socoteală cuiva. Cel m ult „m u lţam u l“ să
i-1 aducă ţărînei şi ţăru care-i hrăn eşte de-opotrivă. Im agini deosebit de frum oase
vin să completeze în făţişarea m ărului, decum se desprim ăvărează şi se încarcă cu
floare şi pînă ce, toam na, încărcat de fructe se dărue tuturor:

Cînd se-n călzeşte-n prim ăveri sub soare,


In mine sim t puzderie de floare;
Ia r v a ra cînd m ă-nfru pt ă m sţtcu-i sfînt, .
Cu crengile m ă-ndoi pîn -la păm înt,
In sem n ăe p rea adîncă plecăciune
De tot ce-aşi vrea s ă spun şi nu ştiu spune.
Spre toam nă, cînd pe creangă m ăr de m ăru-i,
L a păm înteni cu dragoste m ă dărui.

Poetul evocă strîn sa legătu ră — prin răd ăcin i — a m ăru lui cu păm întul, apoi pe
copiii d ragi care se urcă în ram uri, să culeagă m ere ş i pe îndrăgostiţii care s-au
săru ta t a stă prim ăvară lîn gă tulpina lui,

Ia r la 'plecare el cu bucurie
Ş i- a p u s cîntînd o floare-n pălărie.

Poezia, prin im aginile prim ăvăratice, prin idila discretă, prin su flu l de viaţă
adus de tineretul ce p oartă la gît „bucăţi de sfm te flam u ri" şi prm belşugul roade­
lor ce se oferă tuturor, conţine un optim ism şi o dragoste de viaţă ca în puţine din
poeziile noastre. D ar valo area acestei poezii cîştigă şi prin sem nificaţia ei sim bolică.
E a este o previziune a unei ere în care fericirea vieţii nu va m ai fi îngrădită de
nimic, iar omul, fără a da nim ănui socoteală, se v a putea bucura din plin de roadele
m uncii sale. Poezia m ai sim bolizează şi lu pta ce se duce în -prezen t pentru con­
Poezia lui Mihai Beniuc astăzi bl

stru irea acestei noi vieţi şi cum rînd pe rînd se înving greu tăţile din-cale, cu con­
secin ţa îm belşugărn vieţii:
Şt an de an m i-i rodul m ai bogat
Ş i an de an m ai g ata sîn t de dat.

Iată prin urm are, cum, prin m ijloacele pe care le avem de în v ăţat cu toţii din
experien ţa literatu rii clasice, se pot exp rim a atît de bine frăm în tări prezente şi idei
0legate de viitor, fără a cădea în b an alităţi de care unii scriitori cu m ai puţină
experien ţă şi dm p ăcate m ai puţin înzestraţi au d at dovadă. Ca să ne dăm seam a
şi m ai bine cum putem în v ăţa dm experien ţa trecutului, atît dela scriitorii clasici,
cît şi dela literatu ra populară, e deajuns să am intim că nu num ai procedeul folosit
aici de Beniuc e cunoscut, d ar pînă şi m otivul m ăru lui de lîn gă drum îl g ăsim în
literatu ra populară. în să dela versurile:
. . . C ă voinicul nearm at
E ca ştiu ca pe uscat.
Ş i ca m ărul lîngă drum, ,
N -are pace nicidecum,
Cîţi trec îl zburătăesc
Ş i de crengi îl sărăcesc, —

care exprim ă o anum ită stare de lucruri — şi pînă la versu rile lui Beniuc:
încep atunci s ă uit pe cei ce-au dat
Cu pietre-n răm urişul m eu rotat
Şi-m i am intesc cum a stă prim ăvară
L în g ă tulpm a-m i doi se săru tară,

e o deosebire ce nu m ai are nevoie de comentarii.


Prin acelaşi procedeu sîn t realizate poeziile F rag a, (Contem poranul, Nr. 2 din
8 Ian. 1954) şi S te au a (Flacăra, Nr. '1 Ian 1954), aceasta din urm ă m ai puţin izbutită
du pă p ărerea noastră, deoarece, după cum vom vedea, 'anum ite elemente — de data
aceasta em inesciene — nu sînt suficient topite în creaţia originală. Cît priveşte
F rag a, pe lîngă sim bol, se caracterizează şi prin frăgezim ea ideii şi prin m ăestria
artistică:
F ra g a roşie şi coaptă,
Inim ă cît un cercel,
Pe tulpina ei aşteap tă ■
P rintre ierburi fel de fel.
Vine oare s-o culeagă
G ingaşă şi delicată
Ca o floare m îna dragă,
M îna dragostei de fată ?
Ori venv-va ca să-ngh ită
F rag a dulce şi plăpîndă
Cioc de p asăre flăm îndă,
R ăpezită şi grăb ită?

P oate ea se v a scutura cînd vor cosi otava.


88 D. Florea-Rarişte

. . . C ă voinicul nearm at
E ca ştiu ca pe m e at
Ş i ca m ăiu l lîn g ă drum,
N -are pace nicidecum ,
Cî ţi trec îl zb u răiăesc
Ş i de crengi îl sărăcesc —

Oricum o s ă fie însă,


Dm atîtea se m in ao are
Cîte m iezu-i flo area are,
V a răm îne o săm înţă!

D eslegarea sim bolului ne-o dă versu l su blin ia; de noi. E ste aceeaşi problem ă de care
am m ai am intit. Poetul se în treabă cu in sisten ţă: Ce va răm în ea ’ D eslegarea e
optim istă. L u p ta nu e zadarnică C eva totuşi v a răm înea, idee exp rim ată şi în.
altă poezie:

Ia r versu rile-m i de-or să cadă,


In lupta grea, cînt după cînt,
V a răm înea m ăca* un rînd,
S ă-m i flu tu re drapelu-n vînt,
L a a victoriei p arad ă,
D rapel ce n -a căzut nicicînd! '
(Va răm în ea un rînd)

îndoieli de sigur m ai există, d ar poetul cau tă s ă treacă peste ele:

G îndul în să nu-mi ^ dă pace


, Ş i m ă-n treabă cum am face,
C a s-avem de-apururi p arte
Noi de steau a fă r ă m oarte,
E u şi tu, doi m u n ton ,
B eţi de soare ş i de flori.
(Steaua).

Lim pezim ea, sim plitatea şi eleganţa stilului fac poezia atrăgătoare; totuşi ea
p are m ai puţin izbutită, atît din cauza in tercalării unor idei ce d istrag atenţia d ela
firu l ce-ar fi trebuit să conducă ideea de bază a poeziei spre-o unitate desăvîrşită^
cît şi dm pricina unor versu ri străine, care n -au in trat în organism ul poeziei pînăi
la contopire. A stfel stro fa:

H ai şi noi de m înă, dragă,


M ai de d rag şi m ai în şagă,
Poate iar o să ne p ară
C ă-i întîia prim ăvară,

p u să alături de versurile lu i Em m escu dm P ovestea codrului:


Poezia lut Mihai Beniuc astăzi 89

Hal şi noi ia craiul, dragă,


C a s ă fim din nou copii,
C a norocul şi iubirea
S ă ne p ară jucării.

cred că nu la să nicio îndoială în ce p riveşte p arafrazare a ideii, aproape cu aceleaşi


m ijloace poetice.
Cităm in această p rivinţă şi un exem plu dintr-un poet contem poran, Cicerone
Theodorescu, în Cîntec pentru n evastă, publicat în V iaţa R om înească Nr. 3, M artie
1950, are urm ătoarele versuri:
Tu eşti M iercuri? Eu sîn t Joi.
S cai ne ţinem amîndoi.
Stîn d cu Jo ia lîngă Vineri,
N u ne lasă anii tineri.
A rd şi sfîrîie-n călcîie
Tinereţea s-o răm îie.
L a Beniuc ele reap ar în u rm ătoarea form ă:
Iubito, nu m ai sîntem tineri,
° Ia r de cătâm în calendar,
L a tm e-i Jo i, la m m e-i Vineri,
Ai p ăru l nins, am p ăru l rar.
D acă astfel de rem iniscenţe m ai p ersistă în poezia lui B e n iu c ,' ele produc asupra
cititorului o surpriză cel puţin neplăcută. S a u nu cum va, in cazul din urm ă, Beniuc
a vrut într-adin s să dea o replică versurilor lui Cicerone Theodorescu?
Indreptîndu-şi aten ţia cu m ai m ultă insistenţă asu p ra poeziei m arilor noştri
clasici, în special asu p ra lui Em inescu, poetul Beniuc se resim te în să în mod bine­
făcător din alt punct de vedere. C a urm are, în poezia sa se observă între altele,
m ai ales accentuarea cultului pentru d esăv îrşirea artistică, pentru versu l clar,
lap id ar şi pentru conciziune, în general. Sim p litatea şi tonul fam iliar, care se dato-
reşte şi binefăcătoarei influenţe eminesciene, este desigur şi o consecinţă a pro­
p riei sale experienţe. S ă nu uităm câ însuşirile stilistice înşirate aici sînt caracte­
ristice m ai ales creaţiei de m aturitate şi în cazul lui Em m escu (Pe lîn gă p lo p ii. . .
Dece nu-m i vn etc.). N u-i de m irare deci. ca poetul Beniuc s ă fie preocupat tocm ai
acum, în m ăsu ră m ai m are, de d esăvîrşirea m ijloacelor de exprim are artistică,
în acest sens putem vorbi şi de conciziunea unor poezii ale sale, d u să pînă la
concentrarea epigram atică. A şa sînt. de exem plu poeziile Rime, ritm uri, Citezi şi,
Insecte D acă la fab ulistul Crîlov, de pildă, ideea dm ultim a poezie cap ătă am ploarea
unei fabule expuse în V ulturul şi p ăian jen u l în cîteva pagini, la Bem uc se reduce
d oar la patru versuri, dm care nu lipseşte m ei biciul satiric, nici atitudinea dîrză
ce-1 caracterizează pe poet:
S ă zboare poate orişice păduche,
De stă pitit în aripi de condor;
D ar eu p refer să urc trudind pe muche,
Decît s ă fiu păduche zburător.

Folosirea unor. exp resii dm vorbirea fam iliară — procedeu întîlm t şi la Eminescu,
90 D. Florea-Rarişte

şi la Arghezi — face şi ea p arte dm m ijloacele poetice m enite să ridice poezia


la valoarea artistică a operelor clasice caracterizate prm tr~un anum it stil Beniuc
foloseşte cu îndem înare stilul fam iliar, care im prim ă poeziei sale o notă cu totul
■originală, ca de exem plu în urm ătoarele strofe dm S teau a, cu exp resiile su b ­
lim ate d e noi:
Stelele ca altă dată,-
F iecare cîte-o pată,
Cei-drept, p ată ăe lumină,
Ies pe bolta cea senină.

Ş i să ne-am im im de flori,
D alii, tran dafiri, bujori,
Ş i garoafe m ai ales, —
P u rpu rii bm e-nţeles.

M ijloace caracteristice prozei de felul expresiilor subliniate, pe lîngă nota şăg a l-


■nică pe care o im prim ă poeziei, îşi au totuşi o ju stificare m ai profundă şi nu sînt
-căutări cu orice preţ, d acă nu u ităm că dintre flori, „m ai ales-* garo afa şi „bine­
înţeles" cea purpurie constitue pentru poet un leit-m otiv (D espărţirea de garo afa
roşie, M esaj garoafei roşii dela Cluj, Dm cenuşia vîrstă).
*
Sintetizînd cele expuse, ni se im pun unele concluzii pe care le considerăm
-destul de fireşti. F a ţă de evoluţia poeziei m ai vechi, noua etapă a creaţiei poetice
a lui Beniuc se caracterizează 'p rin anum ite elemente care ne atrag atenţia dm
capul locului.
A p ar acum o serie de teme, care, deşi nu sînt cu totul deosebite de cele din
trecut, sînt însă altfel rezolvate A titudinea poetului fa ţă de ele e schim bată, acest
lucru fnnd determ inat de în săşi evoluţia concepţiei sale despre artă. A stfel, tem a
iubirii e p riv ită dm unghiul de vedere a l vîrstei poetului. Nota de intim itate
fam ilială, de seninătate şi duioşie — am aju n s „tu m ai cuminte, eu m ai înţelept" —
precum şi o şăgalnică retroactivă trăire a idilei p ar a fi însuşirile cele m ai de
seam ă ale temei T oate acestea îi im prim ă originalitate şi frăgezim e. O preocupare
frecventă este, apoi, aceea a m enirii poetului, a datoriei îm plinite şi a m orţii — m ai
bine zis a continuării sale după m oarte Lu cru firesc! Nu firesc pentru anii lui
Beniuc, ci firesc pentru oricare vîrstă, la ,urma urm ei. D ar la Beniuc fap tu l acesta
pare şi m ai firesc, dacă ţinem seam ă că poetul poate privi, dela înăţim ea la care se
află, la rodul unei activităţi pe care orice poet ar m vidia-o. Invidie? Pentru Beniuc
acest cuvînt e de neînţeles In num eroase dm versu rile sale, se declară g a ta a se-lua
J a întrecere cu poeţii m ai tm eri Ş i nu pentru glorie, căci — zice el-
— S ă fie fa la - a cui se cade

A celor ce-au p u rtat făclia


Şi flam u ra dreptăţii noastre,
Să fie -a n o astră casa. glia,
Şi slobozi noi sub zări albastre.
(Slavă)
Poezia lui Mihai Beniuc astăzi '.'1

El nu doreşte onoruri Singurul lucru pe care l-a r v re a e s ă i se dea posibilitatea


de m uncă şi ordin de a lovi în duşm ani E deosebit de im presionant an gajam en tu l
solem n pe care şi-1 ia în această privinţă, cînd m ărtu riseşte că, de v a lă sa să-i
scap e vreun duşm an, cenuşa să -i fie sp u lb erată în vînt.

Ia r de-am fost ţării <m credinţă,


S ă-m i deie cînd voi fi plecat
A cest popor îngăduinţă
S ă hodinesc la m m e-n sat.
(Eu n-am nevoie de onoruri)

M ihai Beniuc este în plină putere de creaţie. Preocupările poeziei sale decurg
din rapida evoluţie a societăţii noastre P refacerile de azi oferă la tot pasul, prin
evenim entele ce se produc, subiecte şi tem e ce nu răm în străm e de pana poetului.
S e poate spune, referm du-ne la una din poeziile sale, că g lasu l de cucuvae a-ncetat,
ia r acum se în alţă în sla v ă cîntecul ciocîrliei. .
D ar M ihai Beniuc îşi m anifestă superioritatea fa ţă de el însuşi, în această nouă
etapă, şi prin deosebita g rijă fa ţă de m ijloacele artistice — „rim e, ritm uri, tropi,
im agini", felul versificaţiei etc. — apropnhdu-se şi în această privinţă de scriitorii
clasici. C laritatea, exp rim area sim plă, conciziunea, ia tă cele m ai de seam ă însuşiri
ale stilului său.
Gingăşia, seninătatea, optim ism ul entuziasm ul, înţelepciunea, iată caracteristi-
cele sufleteşti ce stau la baza ultim elor sale creaţii.
Ia r dacă dm analiza poeziei lui Beniuc am putut constata în ce m ăsu ră contri­
buţia c la sic ilo r'stă la tem elia valoroasei sale creaţii, creaţie care l- a şi consacrat,
atunci e în a fa ră de orice îndoială că poeţii tineri sunt datori s ă ia pildă dm
această strălu cită experienţă.
D. FLOREA-RARIŞTE
CARNET SOVIETIC

PO EZIE Şl G ÎN D IR E

In cadrul discuţiilor despre poezie au fost exprimate multe idei intere­


sante şi juste, însă ,un element pe cît de important, pe atît de greu de defi­
nit, a rămas încă nedesbătut..'.
Ca început ar fi bine să povestim o mică „tragedie omenească"
Un cetăţean oarecare, foarte specialist în domeniul său — domeniu de
altfel îndepărtat de poezie — a trimis unei redacţii o scrisoare din acelea care
se numesc „disperate", precum şi un teanc de poezii: o „culegere" modestă
din cele douăzeci de mii de versuri scrise. Autorul cerea dreptate: ,,Oare
n-are şi el dreptul de a-şi vedea tipărite barem şase poezii? O are zadarnică
a fost îndelungata viaţă interioară a poetului?"
Un redactor bătrîn, cinstit şi experimentat a voit să ajute pe autorul
versurilor, mai curînd în sens „omenesc", decît literar. In acest sens ple­
dau atît respectul justificat pentru o profesie străină şi foarte folositoare,
cît şi cea mai simplă omenie, pe care o trezea scriso are a ..
Versurile au fost înapoiate autorului împreună cu o recenzie detailată
şi competentă. In recenzie se dovedea cu o neîndurare politicoasă că nici
una dintre poeziile trimise n-are dreptul să vadă lumina tiparului, pentrucă'
aceste poezii sînt lipsite de noutate şi pregnanţă, iar datoria cetăţenească
a autorului este de a trăi în limitele propriului mediu profesional.
Da Recenzentul a avut dreptate. Versurile erau slabe.
Insă... Există un detaliu care .complică problema înaltei calităţi de jude­
cător a recenzentului nostru.
Autorul recenziei este poet. Şi versurile lui, care se publică adesea,
nu se deosebesc aproape cu nimic .. de poeziile respinse de el Insă din întîm-
plare soarta lui literară a fost alta El e „pubhcat" si cuvîntul lui are greu­
tate, hotărînd soarta celor care din întîmplare „nu sînt publicaţi".
Astfel, două poezii la fel de curgătoare, de modeste şi de corecte, la
fel de „încălzite" liric, la fel de simpatice si apropiate sufletului nostru prin
atitudinea faţă de lume a poetului, însă care, din păcate, nu sînt prin nimic
„noi şi pregnante", au sanse cu totul diferite. Una va exista şi va contribui
prin chiar faptul existenţei sale la consolidarea reputaţiei deja solide a
autorului Cealaltă va rămîne doar un element de biografie strict perso­
nală.
Dm L iteratu rn aia G azeta, nr 34, 1S54.
\,

Carnet soviet ic ' 9i

Şi de aici se naşte impresia nedreptăţii, sentimentul ruşinii faţă de


autorul care a primit o recenzie dispreţuitoare şi autoritară de la confratele
său. -Vasăzică uneori, dreptul la publicare depinde de întîmplare şi noroc?-..
Da. Unul din defectele poeziei noastre actuale este caracterul întîmplător,
„efemer" al multor, versuri publicate...
In ţara noastră scriu mu şi mii de oameni. Iar dacă includem aici şi toate
încercările neizbutite, atunci — şi mie nu mi-e teamă- s-o spun —
scriu milioane de oameni. Acesta e unul dintre fenomenele m inunate şi tipice.
El trebue studiat şi folosit cu pricepere în procesul desvoltării şi educării oa­
menilor societăţii comuniste. îmi aduc aminte de perioada în care nu se m atu­
rizaseră condiţiile pentru înflorirea acestei „literaturi", cînd se plănuia,
într-un mod caraghios şi denaturat în multe privinţe „recrutarea în litera­
tură a udarnicilor". Procesul îşi urma însă drumul său firesc, decurgînd în
alt chip. Iar sarcina zilei de astăzi trebue să fie selecţia.
O selecţie-exigentă, fină, dreaptă, fără a favoriza elementul întîmplare.
Poezia este puţin citită. Rare sunt volumele caie se bucură de,succes.
Cauzele insuccesului poeziei noastre sînt serioase.
Mie mi se parfe; totuşi, că insuficienţa poeziei'noastre nu poate fi văzută
numai în faptul că se cultivă prea puţin poezia de dragoste, căci ea este numai
o mică parte a marii lumi a poeziei, fără a fi nici „piatra ei unghiulară",
nici ,,sufletul" şi nici „spiritul" acestei lumi.-desi nimeni nu va îndrăzni să
tăgăduiască dreptul primordial al-iubirii de a exista în această lume! Şi între
altele fie zis, niciunui făţarnic nu-i va trece prin cap; să nege astăzi faptul
că poezia de dragoste trebue să fie „proaspătă", „emoţionantă", „pregnantă".
Dimpotrivă. Nu odată drepturile iubirii în poezie au fost apărate.
Insă pretenţia dăunătoare şi făţarnică de a vedea peste tot numai feri­
cire, pretenţie care a influenţat defavorabil îndeosebi versurile de dragoste,
a fost cu atţt mai păgubitoare poemelor mari şi poeziilor cu teme obşteşti,
precum şi „poeziei naturii", care din păcate s-a veştejit Ia noi, deşi ea a fost
din totdeauna dragă cititorului rus; deasemenea şi poeziei lirice cu temă
politică — celei adevărate şi nu retorice *— care este obiectul mîndri-ei şi
grijii noastre.
'Aplicarea formulei folosite} de! frizeri: ..Nu vă su p ă ră ? " a pricinuit,
mult rău poeziei, căci însuşirea şi principiul poeziei este tocmai „de a su­
păra", de a nelinişti. E prea modest reproşul adresat criticilor care au con­
damnat poezia lirică a sentimentelor,intime; poezia temelor adînci şi a gene­
ralizărilor a suferit mult mai mult din pricina'acestei condamnări; a sufe­
rit poetul, în sensul puşchinian al profesiei, în sensul de cîntăreţ al naturii
şi al omeniei, de gînditor şi judecător...
In poezia noastră există o seamă de autori, — ce-i,drept nu prea
mulţi, — care văd bogăţia, diversitatea lumii şi care uneori încearcă chiar
„să neliniştească" sufletul cititorilor cu această „viziune"’ poetică. In ver­
surile lui Tihonov, Simonov, în poeziile lui Surcov din timpul războiului şi
din primii ani de după război. în cele mai bune poezii ale unor tineri, ca
S. Gudzenco, S. Orlov, M. Maximov, iar uneori şi în strofele „începătorilor"
se simte privirea ageră, atît de neplăcută amatorilor de lustru. Cea mai
m are bucurie o simţi atunci cînd vorbele cele mai simple au o autentică
rezonanţă poetică: de pildă, Trecerea peste rîu din neuitatul Vasilii Tiorchin
Carnet sovietic

şi chiar Armonica singuratică de, M. Isacovschi — au comunicat inimilor


fiorul poeziei vii... Dar avem multe asemenea versuri? Nu s-'ar putea spune.
In schimb avem destul de multe poezii acceptale pentru tipar, chiar făcute
lcu strălucire, chiar cu „întorsături noi“ (pur exterioare), precum şi poezii
cu „frumoase" calităţi oratorice. Căci faimoasa „prospeţime", neapărat ce­
rută azi de critică, poate fi şi ea o însuşire pur exterioară: viaţa operei poe­
tice n-o determină nici această „prospeţime", nici „căldura lirică" legali­
zată, definită la noi cu prea multă indulgenţă drept „calitate poetică".
- Oare se poate uita lucrul principal?
Poezia este unul din mijloacele cunoaşterii creatoare a realităţii.
In ştiinţă există o-limită între cercetător şi compilator, între „acela
care descoperă" şi acela care nu face altceva decît să acumuleze c u n o ş - ,
tinţe. fără a arunca m ăcar o privire dincolo de orizontul cărţilor c o n s a -'
erate: Ori, în literatură „cei ce acumulează" lucrează hestingheriţi ca redac­
tori, cunoscători şi îndrumători. Insă a fi poet înseamnă neapărat „a_jies^
coperi“,_jar a fi redactor, înseamnă a şti să apreciezi „descoperirile".
* Despre Versuri-la-noi-se scrie: „calde", „reci” , „culte","„'inculte", „tari",
„slabe", „ofilite"... Dar despre înţelegerea poetică a lucrurilor nu se scrie
aproape nimic.
Ori, versificarea mecanică, nepăsătoare. neluminată de gîndire este o
experienţă proastă. De aici provine abundenţa de versuri „întîmplătoare".
Cît de simplu ar fi dacă totul s-ar reduce — după cum cred mulţi — numai
la prospeţimea şi sinceritatea sentimentelor sau la atitudinea ;,activă" faţă
de temăl 1 "l S
Nu-i însă vorba numai de „sensibilitatea lirică", cî şi de forţa înţele­
gerii poetice, a cunoaşterii sufletului omenesc, a naturii, a societăţii.
Astfel, versurile lui Tvardovschi, iubite de noi toţi, sînt puternice prin gîn-
direa poetică. Tocmai prin gîndire şi anume prin cea poetică. Tot aşa şi
cîntecul extrem de simplu a lui Isacovschi despre „armonica singuratică"
e viu prin străvechiul, dar mereu proaspătul gînd al neliniştii sufletului
larg şi tînăr... La fel, nu datorită efuziunii sentimentale ci forţei de „înţele­
gere" am îndrăgit strofele despre pămîntul Stalingradului din ciclul ine-
.gal al Olgăi- Bergolţ. Drumul spre Cluhor de V. Tusnova este' puternic
prin ideea vigilenţei — idee justă şi pentru poezie şi pentru proză, care e şi
mai mult întărită prin înţelegerea poetică a contrastului dintre credulita­
tea tinerească şi tabloul groaznic al naturii. E un succes cu atît mai mare,
cu cît înainte slăbiciunea Tuşnovei a fost tocmai lipsa gîndirii poetice.
Cînd problema se prezintă astfel în poeziile lirice sau în poemul scurt
ce să mai vorbim despre aşa zisele pînze mari? Aici înţelegerea poetică,
descoperirea unei lumi noi — e totul. Ori ce ti-ai aduce aminte — de la
Mţîri, Prizonierul din Caucaz, Mozart şi Salieri sau Femeile ruse, pînă
la poemele lui Maiacovschi — nu poţi găsi nicio victorie a poeziei, care
să nu fie totodată si una a cunoaşterii omeneşti In acelaşi timp. nici aceste
poeme, nici „romanele în versuri", nici „dramele mici” n-ar putea fi
traduse — în sensul cunoaşterii poetice — în limba prozei artistice sau
publicistice-
In ceeace priveşte foarte multe poezii şi poeme actuale, — ele ar putea
fi redate în proză, însă n-ai pentru ce s-o fad, pentrucă proza noastră nu<
Carnet sovietic 95

e nici pe departe lipsită de idei interesante şi fructuoase, idei prin care poe­
zia nu excelează deloc.
Justficarea subiectului, m ăsura în construcţie, puritatea literară a
limbii, priceperea în alegerea temelor importante nu vor ajuta acolo unde
lipseşte gîndirea poetică despre viaţă, despre natură, despre sufletul om u­
lui.
Oare nu din vina mărginirii unor critici şi poeţi, s-a vorbit atît de
nesemnificativ şi de neinteresant despre operele în care este prezentă gîndi­
rea poetică? Bunăoară, despre poemele amintite ale lui Tvardovschi, des­
pre versurile lui Tihonov, Simonov. Nu s-a spus aproape nimic despre! „tra-
gediile“ în versuri ale lui Selvirischi, deşi analiza lor ar fi o preocupare
nobilă pentru un critic care caută specificul gîndirii poetice, originalitatea
acestei categorii de cunoaştere... Avem de a face cu un poet care ştie şi
căruia-i place să gîndească, însă gîndirea luî. nu e totdeauna' poetică în
sensul adînc al cuyîntului. De pildă, ,în „tragedii". Scenele din Războiul
Iivanez sînt pătrunse de forţa cunoaşterii artistice; această forţă se face
simţită şi în unele tablouri şi figuri din De la Poltava la Gangut. Insă
Citindu-1 pe Faust, niesa-poem cu temă contemporană, care începe cu un
prolog minunat, desamăgeşle pe cititor! După părerea mea, aici poetul n-a
reuşit să se ridice la nivelul , gînditorului", pierzînd totodată şi prospeţi­
mea imaginilor. Poemul nu este un rod al conştiinţei creatoare, al înţele­
gerii poetice.
Pînă nu este înţeleasă si-sim tită însemnătatea gîndirii în p.oezie, n a i­
vitatea şi nesiguranţa criteriilor d4 apreciere sînt inevitabile. Şi natura
acestei nesiguranţe reese din exemplul lui N. Gribaciov, poet foarte dotat,
dar uneori inegal.
Este caracteristică şi uimitoarea „incompatibilitate" dintre criticul Gri-'
baciov, neînduplecat faţă de cele mai neînsemnate manifestări ale „este­
tismului" şi poetul Gribaciov, care este vinovat mult mai mult decît alţii,
de reluarea intonaţiilor pe care el, în articolele sale de critică literară,
se arată a le urî cel mai mult Şi cred că e şi mai caracteristic faptul că pe­
nei aceluiaşi poet Gribaciov i se datoreşte — pe deoparte Prim ăvara în Col­
hozul „Pobeda", poem pătruns de o gîndire bogată, unele poezii despre natură,
şi cîteva poezii foarte pătrunzătoare despre Coreea, iar pe de altă parte
roadele foarte necoapte ale eforturilor de a crea un ciclu caucazian origi­
nal, sau o serie de poezii care dispar imediat din memorie .. Toate acestea
ccnstitue un exemplu foarte viu şi evident al lipsei de unitate a conştiin­
ţei poetice. La acest lucru merită să teţ gîndeşti.
Există fenomene de o natura cu totul diferită, însă din aceeaşi serie
a eşecurilor literare care n-au fost pînă acum analizate.
Acum un an, mi se pare, s-a ivit un exemplu concret şi aş spune
didactic de „poem11 inutil şi sterp. EI este mai evident decît alte exemple
tot' atît de categorice, pentrucă această operă aDartine unui autor bine
cunoscut şi capabil, dar care a îriceout să rămînă sub nivelul maturităţii
sufleteşti a cititorului nostru, care gîndeşte. Este poemul lui E. Dolmatov-
schi despre cutremurul catastrofal din Aşhabad, intitulat In ceasul toribil.
Nu e nevoie să faci pe deşteptul 'sau să alegi expresiile, spre a, stabili din.
ce pricină e nereuşit acest poem. Aici totul e-nemilos de simplu şi expli-
93 Carnet sovietic

cabi]: poetul nu ştie nimic cu adevărat semnificativ nici despre cutremur,


nici despre oamenii care l-au trăit, — e vorba desigur de cunoaşterea poe­
tică. El n-a înţeles nimic şi n-a ajutat pe cititor „să înţeleagă11. Poţi să-ţi
permiţi să te adresezi unei asemenea teme, numai cunoscînd-o .adînc — şi
dorind să transmiţi oamenilor această cunoaştere.
Am amintit poemul In ceasul teribil, pentrucă lipsa lui de bază — „nei-
înţelegerea" — este tipică într-un fel sau altul pentru majoritatea' poeme­
lor noastre. i
A cui e această greşală şi a cui e vina?
înainte de toate a poeţdor înşişi, caie s-au împăcat cu o asemenea stare
de lucruri, potrivit căreia succesul şi recunoaşterea se acordă pentru un
minimum de încordare a energiei spirituale. Fuga de răspundere a poeţilor
şi obişnuinţa lor de a se menaja au adus poeziei multe pagube Trebue să
ştim a recunoaşte acest lucru, dacă dorim ca poezia să se poată maturiza
în ce priveşte întreaga capacitate a forţelor sale creatoare.
Poemul nu-1 a tra g e ,p e cititor — aşa cum se obişr.ueşte adeseori a se
crede — printr-o oarecare „sinceritate" şi printr-o cuceritoare „căldurică"
în ton.
In poezia din ultimii ani nu e nimic mai' impresionant şi mai înduio-
şetor decît o serie de strofe ale noii lucrări Din depărtare-n depărtare de
A. Tvardovschi Şi toţ secretul e —■ aici — în adîncimea cunoaşterii, poetice
a realităţii Dacă sensibilitatea poate fi contrafăcută cu ajutorul unor metode
meşteşugăreşti, gîndirea şi înţelegerea nu pot fi falsificate Cu toată sim­
plitatea lor, versurile lui Tvardovschi sunt inteligente, avînd un înţeles
adînc. Deaceea sînt şi iubite.
Nu există o mai mare bucurie pentru un om normal decît priceperea,
„descoperirea lumii", asimilarea sufletească a. împrejurărilor reale, decît
gîndirea care trezeşte sentimentul şi imaginaţia. Şi nu pot fi nicidecum de
acord cu partizanii geloşi ai neexigentei erotico-lirice, cu cei ce s-au obiş­
nuit să creadă că gîndirea este opusă poeziei.
Ar trebui ca noi toţi, poeţi şi critici, să înţelegem definitiv şi curajos
că în poezie „caracterul naţional" şi „forţa gîndirii" nu sînt deloc unul şi
acelaş lucru şi că, în general, poate fi socotit inteligent nu cel ce raţio­
nează plictisitor, ci numai- cel care judecă ager şi curajos. Farmecul poe­
ziei nu rezidă deloc în reflecţii şi raţionate, ci în roadele m ature şi reu­
şite ale raţionamentelor poetice, care trezesc sentimentul.

A. ADALIS
REC E N Z
L Leonov : Bursucii
[CARTEA RUSĂ, 1953]

Urcînd în taran tau l cu zurgălăi cu pătru ndă în intim ităţile acelei „fam ilii
c are călătoreşte tîn ăru l candidat la însu­ de furnici care se zbat pentru o copeică".
rătoare E gor îv an îci Brîchin, cititorul In fa ţa problem elor ce li se pun în
rom anului B u rsu cii poposeşte în Hoţii, cadrul noilor condiţii de existen ţă ei vor
un sa t diri ■inim a. Rusiei, ascuns printre reacţiona însă diferit D eosebirile tem ­
păduri şi în tretăiat de m laştini bogate peram entale şi o se n e de alţi factori îi
în ierburi şi în roiuri de ţîn ţari Odată vor determ ina să se orienteze în viaţă
a ju n s aici, îm parte şi el în dreapta pe căi opuse. Senca v a deveni Sem ion-
şi în stingă dm tutunul adus de’ B ursucul, căpetenia răzvrătiţilor adunaţi
B rîchin tocm ai d ela : M oscova, o - în ­ în vizuinile p ădurii dm p re ajm a Hoţilor,
soţeşte pe diplom ata C âterina Tim ofeevna visînd să sm ulgă puterea din m îna so­
în peţit la Babinţovi, apoi bea şi se vese­ vietelor şi să îm prăştie zidurile oraşului,
leşte, pînă cînd lu i B rîchin 1 se face dm pentru a clădi o lum e a ţăranilor, an a­
nou dor de p răv ă lia sa dm talciocul cronică şi , utopică în rap ort cu legile
M oscovei'.. de dezvoltare a societăţii.
înainte de a p ărăsi în să Hoţii, îm pre­ P aşca v a evolua pe o linie cu totul
ună cu acelaşi E go r Ivanîci, citito ru l1se opusă. Fu n d un tem peram ent puternic,
ab ate şi pe la izba m odestă a lui Saveli înzestrat cu rem arcabile calităţi, hotărîc
Petrovici Rahleev, supranum it şi „B ă tu ­ şi dîrz în acţiune, d o rn ic. să cunoască în
tu l". A ici cunoaşte pe Senca şi pe Paşca, profunzim e tainele vieţii dm ju r, el nu
cele două odrasle ale lm Saveli, care nu-1 se v a sim ţi atra s de m iraju l îm burghe-
v o r m ai p ărăsi pîn ă la ultim a filă a ro­ z im cînd se v a convinge că v iaţa dusă
m anului. în m ediul m eschin al Z an ad ie i nu făcea
S av eli Petrovici ţine cu orice preţ decît să-i îngusteze orizonturile, sa -i
să -şi căp ătu iască 'băieţii. De aceea, cînd sugrum e orice năzuinţă spre m ai bine.
m ărinim osul B rîchin se oferă, să le g ă ­ De aceea, el nu v a p regeta s ă p ărăsească
sească un rost la M oscova, el nici nu întreprinderea n ăp ăd ită de m ucegai şi de
m ai ştie cum să -şi m anifeste bucuria şi m irosuri respin gătoare şi să -şi îndrepte
recunoştinţa faţă de binevoitorul său p aşu în altă parte.
m u s a fir . . . M ediul m uncitoresc d ela fa b n c a m eta­
Plecînd din satul- lor natal, cei doi fraţi lurgică în care se v a adăposti apoi, va
sîn t sortiţi să rupă pentru m ultă vrem e contribui la form area lu i definitivă, că
orice legătu ri cu m ediul ţărănesc Ei revoluţionar conştient şi hotărît. Prezen­
sîn t an g a jaţi ca ucenici în p răv ă lia lui tarea acestui moment din v iaţa lui P avel
Zosim Bîh alov, un m ic negustor dm nu-1 preocupă în să pe scru tor D upă ce
m ah alau a Z an ad ie, şi astfel au p rilejul ne aju tă să ne conturăm în mod suficient
să cunoască şi v iaţa m icii, burghezii, să trăsătu rile p erson ajulu i şi să întrevedem
7 — Steaua
Recenzii

«a le a pe care v a păşi el în viitor, Leo- îm potriva p u te m scvietice. Clocotind de


nov îl părăseşte, pentru a-1 m ar readuce dorinţa de a se răzbuna pe cei cărora li
în fa ţa cititorului doar cu p rileju l scurtei se d atora m in a re a fam iliei sale, e a v a
sale întâlniri cu Sem ion şi, ceva m ai pe încerca „ să zăm islească in tr-in su l u ra ei,
larg, în capitolele finale, cînd ap are ca să -l um ple de u ră pîn ă n -a m ai încăpea,
reprezentant a l revoluţiei. într-însul, şt u ra a sta s ă izbucnească,
Deşi p are a se preocupa p rea puţin apoi, distrugînd totul în ju ru l lui. A şa
de eroul pozitiv, Leonov reuşeşte totuşi îl vedea ea pe Semion, dărîm înă, ca ş i
s ă ‘ creeze în figu ra com isarului bolşevic Sam son, stîlph cerului sovietic
A nton (numele conspirativ al lui Pavel) Ş i speranţele N astiei p a r a se realiza.
unul dm prim ele p erson aje pozitive ale R eîntors în satu l său, după ce p are a
literaturii realism ului socialist. E l este fi luptat în rîndurile albilor, Sem ion p r o ­
un om nou, călit în lu p ta revoluţionară, fită de atm osfera în cărcată pe care r e ­
cu orizonturi - m u lt, m ai larg i decît ale prezentanţii locali ai puterii sovietice,,
fratelu i său. Cu experien ţa sa, cu tactul oam eni fă ră experienţă, îm potm oliţi ins
său deosebit, el reuşeşte să restabilească m etode birocratice deŞ-lucru, nu re u şe sc
liniştea tulburată în în treaga p la să Gîn- să o lim pezească.
sacii de expediţiile anarhiste ale bandei Problem a care frăm în ta în special pe-
d e „b u rsu ci" a lu i Semion locuitorii din H oţii eră aceea a' dreptu­
E voluţia celuilalt personaj al rom anu­ lui de stăp îm re asu p ra luncii Zincăi, un
lui, Sam ion, se d esfăşo ară pe un plan vechi obiect al ‘discordiei dm tre ei ş l
m ult m ai vast. In ju ru l să u se axează vecinii lor, locuitorii dm satu l G însaeii.
de fap t în treaga acţiune a rom anului. Vechiul litigiu este rezolvat de către-
R ăm as să respire m ai departe m iro­ noile organe ju d ecătoreşti în favoarea,
su rile infecte ale Zariadiei, Sem ion va celor dm G însacn, care, satisfăcu ţi, de­
sfîrşi p n n a se ad ap ta la v iaţa lîncedă vin sprijinitori ap rigi ai acţiunilor so­
ş i m eschină a m ahalalei. Duhorile ei au vietelor. • x
a su p ra lu i efectul picăturilor de cloro­ A ceasta întîm plare p rovoacă u ra c e lo r
form picurate pe m asca bolnavului. Ele dm H oţii, atît fa ţă de cei care, d u p ă
îi anihilează sim ţurile, îi adorm con­ p ărerea lor, îi nedreptăţiseră, cît şi faţă
ştiinţa, făcîndu-1 s ă urm eze docil norme de locuitorii satu lu i vecin.
de conduită străine. Vorbele p rea puţin convingătoare ale
Viziunea sa socială este aceea a unui preşedintelui M atvei L îzlov nu su nt în
ochi miop, in capabil s ă înregistreze stare s ă potolească nem ulţum irile ţă ră ­
ceeace depăşeşte lim itele unui orizont nim ii m ijlocaşe, in stigate de uneltirile
destul de restrîns. Contactul cu P iotr chiaburilor.
B îhalov, studentul revoluţionar, ca şi In pagin ile care descriu aceste f r ă -
prietenia sa cu bătrînul şep car Catuşin, m în tăn , Leonov d ă dovadă de o ad în că
îl influenţează p rea puţin, nereuşind să-i cunoaşterea a psihologiei ţărah ului m ij-'
trezească interesul fa ţă de m işcarea re­ locaş, şovăielnic, uşor de a tra s chiar în
voluţionară. tab ăra ostilă propriilor lui interese.
D ragostea sa fa ţă de N astia, odrasla N em ulţum iţii se alătu ră acţiunilor
bogătaşului Piotr Secretov, ca şi um ili­ bandei de „zbu răto ri" a dezertorului
rile pe care 1 le rezervă ea, nu-i trezesc M işca Jih a n d a şi răzv rătirea p are să
revo lta decît pentru foarte scurt timp. capete un caracter endemic. E a este în să
M ai m ult chiar, N astia este. aceea care-1 d ela început sortită eşecului. T re zirea
v a aţiţa m ai tîrziu pe Sem ion-Bursucul ţăran ilor din beţia d e moment, m inunat
Recenzii 89

an alizată de Leonov, sim bolizează sin ­ Suponeo îi răspu nse'


gu ru l desnodăm înt pe care-1 poate avea — Ş i . cît îi de întins — Ş i deodată',,
o asem en ea rătăcire. răspunzînd p arcă propriilor lui gîndun,
(Curajul şi hotărîrea celor plecaţi cu spuse lui Sem ion. — Ei, Sem ion Savelici,
căruţele în pribegie scad cu fiecare tu nu înţelegi ce-i în in im a , ţăranului! “
v e rstă p arcu rsă. C îtev a picături de ploaie în su şi Sem ion începe a f i chinuit de
încep să .picure peste nasul cu vin i­ îndoieli. Felul cum se d e sfăşu rau eve­
şo are roşii al Im M o ş Lavreon, tem perîn- nim entele îl făcu se să - şi p iard ă încre­
d u-i 'brusc în flăcărarea şi facîndu-1 să derea în reuşită. M ai m ult, el începe
dea sem nalul întoarcem . să - şi d ea seam a că n u a cunoscut su fi­
, l n clip a aceea, toţi îşi d ădu ră seam a cient v iaţa şi aspiraţiile m asei ţărăneşti,
din adîncul ■sufletului, dm toate fibrele fap t carer-1 determ inase să -i îndrum e
trupului lor -Istovit d e griji, că m ai de­ destinul pe o cale greşită. J
p arte nu-i aşte p ta n im ic /c ă ţăran u l fă r ă Com portarea lu i Sem ion-B u rsu cu l cu
de pămîwL e ca o căru ţă fă ră roţi şi că-n p rileju l întîlnirii sale cu P av el indică
urm a lor lăsase ră fie c a r e . o c a să unde
in trarea procesului său de tran sform are
era cald, un acoperiş, ş i s u b , acoperiş, a conştiinţei în faza fm ală. Ş i de acest
cu ptoru l "
lucru nu putea să nu-şi dea seam a co­
A celaşi destin îi aştep ta şi pe „b u r­
m isaru l bolşevic Anton T actica adop­
su c i", pe cea ce fu g iseră în pădure, sub tată de acesta se dovedeşte ;a fi cea m ai.
(Bonducerea Lui Sem ion. Izolarea lo r de indicată. „B u rsu cii" nu sunt exterm inaţi
restu l lumii, în săşi v iaţa lor lîncedă, m o­ în m asă. C om unitatea lor se destram ă
notonă, lipsită de perspective îi deter­
tre p ta t.. E i sunt aduşi în situ aţia de a
m ină în cele d in urm ă să capituleze în se convinge de in ju steţea acţiunii lor ,şi
fa ţa unei forţe care creştea şi se în tărea
de a recunoaşte su perioritatea şi inevi­
jje fiecare zi. tab ilitatea form elor generate de revo­
S atele din care p lecaseră răzvrătiţii
luţie ’ ,
dm p ăd ure închină rîn d pe rînd steagul
Sem ion acceptă n o u a 1situ aţie cu seni­
puteri) .sovietice
«S e spu n ea că cei dela. Su sch ia trim i- 1 nătate. în frîn t, el îşi recunoaşte sin gu r
vina, sincer, sim plu, chiar în fa ţa fra te ­
seseră, singuri, nesiliţi de nimeni, ca-
lui să u : '
meni la ju d eţ „V eniţi să ne conduceţi că
ne sălbăticim de cînd îs toate vraişte. — „A m venit să-ţi . spun c-ai av u t
Piţneţi capăt neliniştii pe care n-o m ai dreptate azi dim ineaţa, în pădure .
putem, răbda.'1» F elu l în care rezolvă Leonov soarta
y e şti ca cea de m ai sus nu p u teau de­ răzvrătiţilo r scoate şi m ai m ult în re lie f
cît s ă în tărească în conştiinţa bursucilor m ăreţia forţei de neînvins a M arei R e­
ideea zădărniciei luptei lo r .. V ederea voluţii. R ăscu laţii sîn t reeducaţi, con­
ogoarelor abun nde sub razele soarelui ştiinţa lor este sa lv a tă din rătăcirea
de prim ăvară îi face să tîn jească după p rad ă căreia căzu se pentru moment.
ocupaţia lor străm oşească D e altfel Leonov, în în făţişarea p er­
, Soarele galben se ridica tot m ai sus son ajelor sale, se m enţm e pe lima' celui
pc cerul curat, fă r ă niciun noi şi de un m ai autentic realism . E l se fereşte să ne
albastru atît de închis, încît p ăre a negru. prezinte p erson aje-calităţi şi personafe-
A sta văzu în d ată şi Barîcov. defecte. P erso n ajele sale negative sîn t
— Ia te uită ce negru-i cerul, —' ara tă înzestrate adesea cu reale calităţi, fap t
el ou biciuşca - care ne- perm ite să acceptăm de p ild ă
100 R ecenzii

procesul de tran sform are a conştiinţei R uinat de revoluţie, el nu ezită, cînd


lui Sem ion ca pe un lucru firesc. i' se oferă prilejul, s ă treacă în tab ăra
D eşi în ap aren ţă aspru, Sem ion este ostilă ei Ia r cînd îşi dă seam a că nici
de fap t o fire adînc sim ţitoare, profund acţiunile „bu rsu cilo r" nu au şan se de
um ană. E l iubeşte d reptatea; este cinstit, reuşită, îi trădează. A cest fap t în să nu
demn, d ă dpvadă de m ultă energie şi de răm îne nepedepsit. E l este prins de către
m ult spirit de organizare E l ştie să ţină „b u rsu ci" şi, după o foarte su m ară cer­
m ult tim p în frîu pe oam enii săi, pe care cetare a vinei sale, este executat
m onotonia şi p lictiseala vieţii dm pădure, M oartea lui p are a sim boliza p răb u şi­
ca şi dorinţa de acţiune îi îndeam nă re a in evitabilă a tct ceeace aparţine ve­
adesea să com ită unele abuzuri. Cu toată chiului. E a reprezintă în acelaşi tim p şi
dragostea pe care o nutreşte pentru N as- un avertism ent c a t de autor tuturor
tia, ei nu pregetă să-şi îndrepte asu p ra B rîchim lor, tuturor acelora care nu se
ei revolverul, atunci cînd u ra ei se des- gîndesc să p ăşe ască sigu r şi cinstit pe
lănţue cu furie, determ inînd-o să în­ calea deschisă de M area Revoluţie.
drepte focul m itralierei asu p ra locuitori­
E, acesta, un avertism ent pe care-1 su ­
lor nevolnici ai satului Gînsacii.
gerează lectura rom anului Ş i Leonov dă
In sufletul lui Sim ion se d ă aceeaşi
d ovadă de o deosebită m ăestrie în' acest
luptă între nou şi vechi, care, pe' plan
sens. E l su gerează cititorului, cu o artă
m ai vast, se d ă între el şi fratele său,
unică poate, so arta unui personaj, des-
c a reprezentanţi ai celor două tendinţe
nodăm întul unor fap te, fă r ă ca prin
existente în rîndurile ţărănim ii în prim ii
aceasta să scad ă interesul pentru lec­
am după M area Revoluţie Sem ion este
tu ră Dim potrivă, cititorul este tentat să
un al doilea G n g o n e Melehov, căruia
v ad ă şi m odul în care îşi realizează scrii­
scriitorul îi- rezervă însă pînă la sfîrşit,
torul scopul propus.
şi în special dincolo de acest sfîrşit, un
destin cu m ult m ai lum inos decît acela A stfel, chiar dela început, prin acel
al eroului lm Şolohov m otto dm C întăreţn m bi, cititorul este
Soarta- lui Sem ion o îm părtăşesc în p regătit ca, atunci cînd v a întîlni pe cei
linii m ari şi ceilalţi , bursuci". Excepţie doi fraţi, să -i v a d ă apucînd pe căi deose­
fa c doar acei care, fiind proveniţi dm bite, dela prim a răscruce
alte medii, nu se pot ad ap ta cerinţelor Isto ria lm „C a lafa t cel fă r ă de astîm -
vieţii noi Un astfel de personaj este p ă r“, u n a dm poveştile pe care şi le spun
chiar şi N astia Deşi n u ,e lip sită nici ea noaptea bursucii, adunaţi în ju ru l focu ­
de unele calităţi — e cu rajoasă, între­ lui, ca la un „H an ai Ancuţei",' este in­
prinzătoare, sinceră, dem nă — totuşi, trodusă de scriitor deasem enea pentru a
pentru u ra ei fa ţă de fo rţa care-i zdrun­ su gera stare a de spirit a răzvrătiţilor.
cinase poziţia socială ea nu putea .să E a ap are ca o ad evărată fab u lă, cu 'm o­
răm înă alătu ri de Sem ion în tim p ce ra la concentrată în fra z a fin ală: ,,Ş -aşa,
acesta revm e acasă, decis să se înca­ toavă treaba a sta răm ase b a ltă ." ~
dreze în norm ele vieţii noi, ea răm îne Cu lich idarea cuibului „bursucilor",
undeva în cîmp, plîngîndu-şi so arta a lă­ Leonov îşi încheie şi rom anul. D ar a ti­
turi de aventurierul Jib an d a. tudinea , b ărboşilo r" ,din bordeiul două­
Ş i m ai. tragică este so arta lui E gor zeci şi trei, de pildă, sau dialogul fm al
Brîchin, reprezentant tipic a l păturii de dm tre Sem ion şi fratele său ne su ge­
mici negustori, parveniţi în rîndurile rează un al doilea rom an, proiectat în
burgheziei viitor- rom anul m uncu paşnice şi con­
Recenzii 101

structive a ţăran ilor din satele odată depene am intirile de pe vrem ea cînd se
răzvrătite a fla în serviciul cneazului Nosovatov.
Rom anul Bursucii, ^deşi m archează Sereoga Polovinchin cu greu se poate
doar începutul carierei de rom ancier a d eb arasa de p atim a sa fa ţă de femei.
lui Leonov, reflectă totuşi în paginile P reşedintele sovietului dm Hoţii, M atvei
sale talentul şi m ăestria unui scriitor pe Lîzlov, se pierde în ocupaţii de birou,
deplin stăp în pe a rta compoziţiei după cum secretarul raionului de partid
Leonov îşi fixe a ză un obiectiv comun se pierde în fraze pom poase, răsunătoare.
şi altor scriitori ai epocii sovietice- în ­ P asagn le descriptive, întotdeauna bm e
făţişarea drum ului nesigur al tran sfor­ dozate, constitue de cele m ai m ulte ori
m ării conştiinţei ţăran ului m ijlocaş, dela indicaţii de decor indispensabile unei v i­
vechea m entalitate, viciată de raporturile ziuni artistice desăvîrşite, unei înţele­
sociale, şi pînă la form area convingerii geri profunde a conflictului şi a perso­
că locul ţărănim ii în cadrul noii orîn- najelor. A stfel, zugrăvind un p eisaj al
d m ri nu poate fi decît alătu ri de clasa Z aradiei în anotim pul care su gerează cel
m uncitoare, m ai m ult descom punerea, scriitorul în­
în realizarea acestui obiectiv el dă lesneşte înţelegerea destinului care 1 se
în să dovadă de foarte m ultă originalitate, p regătea acestei m ahalale copleşite de
în să şi întruchiparea celor două ( ten­ rugin ă şi m ucegai.
dinţe ale ţărăm m n în evoluţia d iferită a
„Toam na, Z an ad ie se m ucegăia, a ţa
conştiinţei celor doi fra ţi dă rom anului
'cum se m ucegăieşte brînză de vacă u i­
o notă aparte./
tată într-o strachină. M irosurile pă-
Acţiunea din B ursucii, spre deosebire
truse de um ezeală se uneau în ghem o­
de pildă de aceea din rom anul-fluviu al
toace strînse, creşteau, se înm ulţeau şi
lui Şolohov, este condusă linear, se des­
se contopeau într-un sin gu r m iros, am in­
făşo ară unitar, am intindu-ne ceva din
tind pe acela de cîme plouat care se
construcţia unui scenariu cinem atografic.
usucă la foc. In v ăg ău n a unde se afla
M aterialul faptic este selectat la m ax i­
m ah alau a Zaradie, se adunau noroaiele
mum.
apoase de toam nă care se scurgeau din
Personalele rom anului sunt bine indi­
toate înălţim ile dim prejur. A erul îşi
vidualizate, fiecare îşi trăieşte v iaţa sa,
pierdea aici tăria, tencm elile se um ezeau
ch iar dacă în d esfăşu rarea acţiunii ocupă
şi casa galbenă-ti andafirie se îm podo­
un rol m ai puţin însem nat. A stfel, Zo-
bea cu pete vînăt-cenuşii. E chiar curios
sim B îh alov este crud, nem ilos, chiar' cu
cum nu se m necase sergentul de stradă
fam ilia, sperînd să -şi răscum pere p ăc a­
B asov într-un loc atît de m ocirlos, în cei
tele prin lectura cărţuliei cu „V ieţile
patruzeci de am cîţi stătuse în adîncul
sfinţilor", Vînzătorul său, C arasiev, u r-
inim ii acestei m ahalale liniştite."
m îndu-i întru toate, este în acelaşi tim p
înfum urat şi veşnic preocupat de fru ­ Deschizînd calea realizărilor m ari ale
m useţea figu rii sale în zilele de sărb ă­ lui Leom d Leonov, rom anul B ursucii
toare, îm brăcat în surtucu-i vătuit, se relevă un real şi viguros talent, puţind
plim bă pe ulicioare, făcînd cu ochiul prim i şi el, fă r ă rezerve, calificativu l de
fetelor. T ăbăcaru l D udm îşi înneacă „operă autentică ‘, acordat de M . Gorchi
am arul în băutură, şepc&rul C atuşm îşi unui alt rom an al aceluiaşi scrntor, Soti,
toarn ă gîndurile triste în versuri. B ă trî- cunoscut de m ai înainte publicului ro-
nul Saveli R ehleev e g ata oncînd să-şi mînesc.
L E O N B A C O N S K .Y
102 Recenzii

Jules Verne: Insula misterioasă


[EDITURA TINERETULUI, 1953]

L a m ai bine de 90 de am de cînd şi-a tează reciproc, alcătuind un organism


s e n s prim ul rom an dm ciclul C ălătorii viguros şi e n tu z iast
neobişnuite, .Tules Verne' răm îne u n 'm i­ P oate că unii cititori, parcurgând filele
nunat prieten atît al copilănei, al adoles­ Insu lei m isterioase, îşi vo r fi am intit de
cenţei, cit şi al vîrstei m ature. o altă carte bine cunoscută. E ste vorba
Ju le s Verne şi-a se n s cărţile în nu­ de Robinson Crusoe a scriitorului englez
m ele trium fului raţiunii şi al victoriei D aniel de Foe. în tr-ad ev ăr, su nt m ulte
om ului în cele m ai vitrege îm preju rări asem ăn ări între cele două cărţi. C ar ac-
In luptă cu d istan ţa şi tim pul, cu stihiile teristicele acţiunii sunt a c e le a şi Ş i Ro­
deslănţuite, erou lui Ju le s V em e nu se binson Crusoe şi eroii lui Ju le s V em e
bazează pe noroc şi providenţă, ci pe aju n g pe negîndite într-o in su lă nelo­
propriile p uteri izvorîte dm voinţă, cu­ cuită. D ar Robinson Crusoe a trăit m e­
ra j şi dm cunoaşterea adîncă a ştunţe- reu sub teroarea pu terii su p ran atu rale,
Ior, calităţi cu care scriitorul i-ă înzes­ şi tot acelei puteri i- a m ulţum it cînd a
tr a t dm plin. văzut răsărin d ' câteva fme de g rîu în
In su la m isterioasă, rom an în trei părţi, p rag u l locuinţei sale, pe cînd grâul ce
a p ăru t de curînd în traducere româ­ creştea în in su la Lincoln fu sese sem ănat
nească, este una dintre lu crările lu i cele cu g r ijă de către pionierii ei A ici nu
m ai cunoscute E povestea unor oameni încăpea m cio putere su p ran atu rală şi
îndrăzneţi şi întreprinzători, care în u r­ nici am estec străin . Robm son Crusoe se
m a unui naufragiu aerian se pom enesc credea un p roscris al soartei, un pedepsit
izolaţi de om enire pe o m su lă pustie şi de dum nezeire şi salv are a o sp era tot
necunoscută. Cinci oam eni — un inginer, dela dumnezeu, pe cînd cei cm ci eroi al
un ziarist, un m arin ar, un negru şi un
b ăiat de vreo 15 ani — ia tă noii robin-
soni ai insulei pierdute în 'nesfârşitul
n
Ju le s V em e se soccteau trim işi ai lum ii
civilizate pentru a lu a în stăp îm re insula
Lincoln, pentru a pune bazele u n e i, vii­
oceanului L ip siţi com plet de unelte şi toare colonii, a unui viitor oraş
instrum ente, aceşti soli ai lum ii civili­ N u din în tîm plare cei cm ci oam eni
zate aruncaţi pe un ţărm sălbatic, se erau cetăţeni ai Statelor de Nord, , care
h otărăsc să ia v iaţa dela început, în in­ erau atunci p u rtătoare ale celor m ai
su la botezată de ei Lincoln. Uitînd înaintate idei şi lu ptau îm potriva S u d u ­
aproape că su nt naufragiaţi, ei îşi a su ­ lui sclavagist pentru eliberarea negrilor.
m ă cu m ândrie'm isiunea' de pionieri în ­ E i nu se" socoteau nişte condam naţi la
tre cei cm ci prieteni se stab ileşte o m i­ sin gu rătate pe viaţă, ci erau sigu ri că
nunată unitate, datorită căreia reuşesc m ai curînd sau m ai tîrzîu îşi vor reve­
s ă învingă cele m ai grele încercări. In dea patria.
m unca lor anevoioasă, ei se complec- Robinson C rusoe trem u ra de sp aim ă
Recenzii

ş i im plora m ilă cerului în tim pul cutre­ favorite ale m arelui scriitor francez a
m u ru lu i ce a zguduit in suliţa sa, p e cînd fost omul de ştiinţă. Inginerul Cyrus
pionierii de pe in sula Lincoln nu şovăe Sm idt, conducătorul sp iritu al a l m icei
,să se arunce în luptă — -încercînd să colonii de pe in su la Lirtcobi este una
schim be cursul lav ei ţîşnite p n n craterul dm tre neuitatele figu ri de sav an ţi create
vulcanului, care am eninţa să le cuprindă de Ju le s Verne. E l e frate , bun cu alţi
teritoriul. F ă ră îndoială că a ic i este o _ cunoscuţi eroi ai lui Ju le s V em e, cu acei
e xagerare. E a am inteşte de o îm p reju ­ îndrăzneţi cercetători care au străb ătu t
ra re asem ănătoare din Copiii C ăpitanului spaţiul m terastral (Dela pâm înt la lună,
■Grant, cînd lordul C lenarvan şi prietenii Îm preju ru l lunii), atm osfera (Robur Cu­
să i, aflaţi pe unul dm m unţii vulcanici ceritorul, Cinci săp tăm în i în balon), în­
a i Noii Zeelande, deschid un' m ic crater tinderile scoarţei terestre şi a oceanelor
pentru ca lav a ţîşm tă să oprească din, (Copm C ăpitanului G ranl), adîncurile
drum pe duşmanii,, lor. apelor (80.000 leghe sub m ări), adîncu-
E greu, aproape im posibil pentru n le păm întului (O expediţie spre centrul
-câţiva oam eni să deschidă un crater sau păm întului), etc.
s ă schim be cursul unui şuvoi de lavă, Scriitorul însu şi e ra ,u n erudit, un'cu---
a şa cum au făcu t cei de pe in sula L in ­ noscător al m ultor ştiinţe şi aşa se e x ­
coln, d ar episodul acesta răm îne embţio- plică rigu roasa ju stificare ştiinţifica,
nant totuşi, fiindcă în el vibrează cre­ chiar şi a celui m ai neînsem nat feno­
dinţa autorului în atotputernicia minţii men, în rom anele sale T răin d într-o
şi braţului omenesc. Un astfel de episod vrem e de m a n descoperiri, el a în trevă­
d ă posibilitate să se în trevad ă clipa cînd zut posibilitatea zborului cu elice şi a
oam enii, dm ce în ce m ai stăpîm pe for- - celui m terastral, precum şi a navigaţiei
ţele naturii, nu vor m ai avea să se subm arine. Subm arin ul N autilus (20.000
team ă de capriciile ei leghe sub m ăn ) corespunde subm arinelor
Eeferindu-ne dm nou la eroul lui D a- m oderne din punct de vedere al concep­
aaiel de Foe care, trăind în singurătate, ţiei autorului asu p ra construcţiei sale şi
se cufundase într-un fel de egoism , so ­ asu p ra pu terii loeom otnce. U n fap t do­
cietatea dm care făcu se p arte înainte vedit este c ă-m u lte dm cărţile sale au
ne m ai interesîndu-1 aproape deloc, este fost. în această privin ţă im bold şi bază
u şo r de observat că, în ciuda distanţei de plecare pentru inventatori.
ş i izolăm , pionierii de pe in sula Lincoln P asion at om de ştiinţă, Ju le s V em e a
aiu încetau de a se socoti cetăţeni ai p a ­ lă sa t om enirii un ad evărat m esagiu prin
triei lor, pe care o iubeau fierbinte. Ei- cărţile sale. Cele m ai m ulte dintre p reve­
alcătuiau pe in su la Lincoln o societate derile savan tu lu i şi scriitorului s-a u în­
om enească în m iniatură, şi cu m ultă deplinit, depăşind ch iar im aginaţia lu i
Bîăestrie sugerează autorul că un popor (televiziunea).
întreg, om enirea în treagă un ită prin A tent observator social şi profurid
muncă, poate face minuni, d acă luăm um anist, Ju le s Verne a lu at ap ăra re a
drept com paraţie lucrurile uimitoare- p e 1 omului, ch iar şi atunci cînd acesta e ra
care le în făpiu ise o m înă de oam eni pe socotit „incorigibil". Am intim în această
o in sulă pustie. E roii lui Ju le s V em e au privinţă, spre ilu strare, episodul în care
o concepţie înaintată asu p ra lum ii E li scriitorul povesteşte cum, pe o -insulă
ju d ecă obiectiv fenom enele naturii şi le ţ învecinată, coloniştii de pe., in sula L in ­
■dau o in terpretare ştiinţifică. coln descoperă un om aproape sălbăticit,
F ă ră îndoială că una dintre figurele cu facu ltăţile m intale atrofiate.
104- Recenzii

Cînd, în Copiii C ăpitanului C ran t, cri­ p arte de sem enii lui. Ş i totu şi fig u ra
m inalul Ayrton este debarcat pe o insulă căpitanului Nem o răm în e lum inoasă în
pustie, pentru a -şi isp ăşi astfel, fără d e ­ m intea cititorului. A cest m are răzv rătit
legile, cititorul este de acord întru totul şi-a iubit fierbin te p atria sa, India, ia r
cu autorul. Totuşi, la sfîrşitu i rom anu­ în tim pul n esfîrşitelor călătorii a a ju ta t
lui, se întreabă: Ce s- a întîm piat cu nu odată popoarele care lu p tau p en tru
acest om? A răm as să m oară pe m ica libertate. D ealtfel, tem a aceasta e frec­
insulă, p ărăsit p en tru , totdeauna? E ra ven tă în m ulte din scrierile lu i Ju le s
incorigibil crim inalul? U rm ărm du-şi m ai Verne în Ste au a Sudului, în Copiii C ă­
departe eroul, în Insula' m isterioasă, J u - pitanului G rant, în Nord contra Su d ,
les V em e şi-a dat seam a că trebue să sînt p asag ii scrise cu în flăcărare de scrii­
răsp u n d ă n eapărat la aceste întrebări. torul um anist, care vedea în fe ricire a
Ş i'e l ne arată cum, tim p de 12 am, A yr­ unui popor în prim ul rînd libertatea lui.
ton — fostul m arin ar de pe B n ta m a şi A d ev ărată frescă a luptei pentru elibe­
apoi şef al bandei de ocnaşi — a trăit în rare a poporului m sgh iar de sub asu p ri­
com plectă singurătate, neobservînd că rea au striacă este M athias S an d orf O pu­
devine încetul cu încetul o fiară. în sta ­ ternică fig u ră de răz v rătit .îm p otriva
rea aceasta jaln ică l-a u găsit cei cm ci _ legilor m eschine ale societăţii burgheze
pionieri de pe insula Lincoln şi datorită este şi eroul principal din N au frag iaţii
atenţiei şi dragostei lor a redevenit om, de pe Ionathan, care 1prin unele tră să ­
ataşîn d u-se cu devotam ent de salvatorii turi am inteşte de căpitanul Nemo
săi. Iată dai’ cum e ilu strată încrederea M are m aestru al d escrierilor şi .a d in e
lu i Ju le s Verne în sem enii săi psiholog, Ju le s V em e a creat tipuri n e­
Cînd în 80 000 leghe sub m ări, căp ita­ sp u s de interesante, de o m are comple­
nul Nemo declară că a rupt toate rela- x itate sufletească. A tît H erbert, dm In­
ţile cu omenirea, se p are că autorul îi dă su la m isterioasă, cît şi D ik Sand, din
dreptate Căpitanul Nemo, unul dintre Un căpitan de 15 am , sîn t doi adoles­
patrioţii Indiei, conducător al răscoalei cenţi care trăiesc intens, cîştigînd reped e
cipailor, după înfrîngerea acesteia se re­ sim p atia cititorilor prin firescu l p u rtă­
trage în tr-ăd evăr cu v asu l său N autilus torii lor, prin cu ra:, îndem înare. Cîţi
în lu m e a , subm arină, şi avînd un mic dintre copui de aceeaşi v îrstă nu s-a u
echipaj cutreeră ad în cun le oceanelor. recunoscut în unele locuri, în cărţile
,P rin tr-o coincidenţă bine d irijată de scriitorului francez.
condeiul scriitorului, căpitanul Nem o —
în paginile rom anului N ord contra
b ătrîn de tot şi singur — stătea- ascuns
S u d întîlm m două personagii de neu itat:
cu subm arinul său într-una dm peşterile
de sub in sula Lincoln S în t fraţii T exar, crim inali şi rău fă că­
N espus de em oţionantă este întîlm rea tori, fă ră scrupule, pentru care o v iaţă
dintre el şi coloniştii insulei. „M ă sting de cm este nim ica tcată. Ş i totuşi aceşti
ftm ăcă am crezut că omul poate trăi sin ­ doi crim inali erau uniţi prm tr-o pro­
gu r! : . Trebue s ă faceţi totul ca s ă p ă ­ fu n d ă iubire frăţească. F iind executaţi,
răsiţi in sula Lincoln şi să revedeţi ţara ei m or ţipîn du-se de m ină, căzînd în
în care' v -aţi n ăscut." aceeaşi clipă. A ceşti oameni, înzestraţi
A ceste cuvm te spuse de căpitanul Nemo cu un sentim ent atît de um an — ne su­
cu puţine clipe înainte de m oarte sînt gerează autorul — nu erau destinaţi să
zguduitoare, înfirm înd credinţa om ului devină crim inali, nu erau principalii
care-şi închipuia că v a g ăsi fericirea de­ vinovaţi de' fărădelegile lor, ci v iaţa de
Recenzii 105

m izerie pe care au dus-o,, m ediul per­ riozitate de editarea rom anelor lui Ju le s
vertit în care trăiau. V em e, lucru fo arte regretabil A cest
Ju le s V em e a creat tablouri de un scriitor se bucură de o m are popu lari­
r a r dram atism . Ia tă scena din fin alul ta te în aproape toate ţările lum ii. O
rom anului In fa ţa steagu lu i, în care un deosebită apreciere şi d ragoste cunoaşte
savant ce-şi renegase p atria sa, Fran ţa, op era lu i în Uniunea Sovietică. S -â u
pus în situ aţia de a d istruge vapoarele scris scen arii după rom anele lui Ju le s
ce p urtau d rap elul francez, zguduit de V em e, s-a u tu rn at film e ce au entuzias­
am intirea Patriei, p referă să arunce în m at m ilioane de spectatori.
aer infernalele in stalaţii de distrugere, C ărţile m arelui scriitor fran cez sînt
m urind astfel şi el. deosebit de actu ale şi folositoare tinerei
Iată un tablou din Îm preju ru l Lum i, generaţii de constructori din ţa ra noas­
cînd p asagerii obuzului interplanetar, tră, fiindcă îndeam nă la v isu ri creatoare
văd în spatele lor globul terestru, la o îndrăzneţe şi pline de optim ism . Iată
d istan ţă u riaşă, nu m ai m are decît un de ce socotim că ap ariţia Insu lei m iste­
glob dintr-un m u z e u . . Te încearcă o rioase într-un form at în grijit, la un
senzaţie de frică, d ar şi o emoţie p ro­ m are tiraj, este o prom isiune din p arte a
fundă! Ai im presia că în su şi scriitorul Ed iturii T ineretului că v a acorda de-
îţi spune: — l a t ă unde au aju n s oam enii! acum înainte atenţia cuvenită lu crărilor
E x istă oare vreun hotar ce nu poate fi lu i Ju le s V em e.
atins de ei? Vor trece prin m îinile m ultor genera­
ţii, tim p de încă m ulte decenii, m inuna­
A dăugăm că pînă acum m ciuna dintre tele cărţi ale celui ce a fost în treaga
editurile noastre nu s-a ocupat cu se­ lui v iaţă un prieten al îndrăzneţilor.

LEONIDA NEAMTU

Micul dicjionar ortografic


[EDITURA ACADEM IEI R.P.R. 1953]

A părut în urm a unor discuţii îndelun­ tor sistem ul fonetic, în sensul că lim ba
gate asu p ra ortografiei, M icul dicţionar literară s - a dezbărat de anum ite aspecte
ortografic publicat de Institu tul de fonetice arhaice şi regionale, ia r fone­
lingvistică din B ucureşti, um ple un gol tism ul ei a p ătru n s şi pătrunde în toate
adînc sim ţit în cultura noastră. stratu rile sociale şi în toate dom eniile
O dată cu m arile tran sform ări econo­ de activitate. Cu toată p op u larizarea de
mice, politice şi sociale, petrecute la noi ' care s -a b u cu rat reform a din 1932
după 23 august 1944, lim ba rom înă — în spre deosebire de reform ele anterioare,
procesul de îm bogăţire a ei şi de prim e­ vechiul în d rep tar ortografic a răm as
nire şi cristalizare a vocabularului m ai în u rm ă fa ţă de tran sform ările lim bii..
vechi — şi-a -îm bunătăţit în m od sim ţi­ D eşi în şcoală se propovădîiia ortografia
106 Recenzii

„o fic ia lă ", aproape fiecare scriitor şi află dicţionarul ortografic propriu zis
fiecare ziar aju n sese să scrie du pă o or­ (p. 73— 171), care cuprinde o listă de
tografie proprie. D ivergenţele şi anarhia aproxim ativ 10.000 de cu vinte1) m ai
în scrierea lim bii rom îne au d u rat pînă m ult sau m ai puţin uzuale, a căror
în ultim ii am , cînd ■Scînteia, organul scriere sau pronunţare ridică ad esea
C.C. a l P.M.R., şi publicaţiile de partid problem e. M enţionăm că acest dicţionar
a u început să stab ilească o oarecare or­ n u este num ai ortografic, ci ş i ortoepic,
dine. N atural, pentru n orm alizarea orto­ adică d ă îndrum ări p rivitoare la pronun­
grafiei se cerea im perios concursul sp e­ ţare a corectă a cuvintelor.
cialiştilor, a l lingviştilor Prezentarea sistem atică a problem elor
D upă lungi discuţii în contradictoriu de ortografie şl ortoepie, ju d icio asa ex ­
asu p ra proiectului de ortografie, începute punere de m otive cu prinsă în Introdu­
d e vechea conducere a Institutului de cere, explicaţiile clare, concise, şi con­
lin gv istică din B ucureşti, .discuţu care vingătoare date pentru fiecare problem ă
s-a u bucu rat chiar de publicitate, în parte, bogatul index de cuvinte, —
noua conducere a Institutului s- a oprit fa c dm acest îndreptar o carte indispen­
la o serie de propuneri care, în stadiul sab ilă pentru tpţi activiştii în domeniul
actu al a l cercetărilor a su p ra lim bu ro- culturii naţionale şi pentru toţi oamenii
m îne, sînt considerate ca cele m ai juste, muncii.
ş i a alcătuit un îndreptar ortografic.
Im portanţa considerabilă a acestui în­
în d rep tarul1 cuprinde la început H otă-
drep tar conştă în fap tu l că, punîndu-se
rîre a pentru ap rob area noilor norme or­
în sfîrşit cap ăt fluctuaţiilor şi contradic­
tografice ale lim bii rom îne (p 5—6),
ţiilor, se creează baze puternice pentru
em isă de Consiliul de M im ştn al R.P R ,
îm bu nătăţirea norm elor lim bu literare.
apoi, într-o expunere sintetică, Norme
D eaceea activiştii în dom eniul culturii
privind, o rtografia lim bii rom îne (p 7—9),
naţionale, oam enii m uncii, toţi cei care
in. care sunt în făţişate îndeosebi noile
scriu în lim ba rom înă, vor trebui să re s­
norm e ortografice.
pecte cu sfinţenie noile regu li şi s ă lupte
în Introducere (p. 11—23) sînt an ali­
neîncetat pentru îm bu n ătăţirea lor.
za te cauzele care au determ inat actu ala
reform ă ortografică şi sîn t arătate, pe Cu toate aceste reale ş i incontestabile
larg, principiile care stau la baza noului calităţi ale îndreptarului, din cau za tim ­
sistem ortografic pului scu rt care a stat la dispoziţia re ­
R egulile de ortografie care urm ează dactorilor săi şi din cauză că form a ulti­
(p 25—69), sînt grupate pe problem e: m ă nu a putut fi ea în săşi su p u să unei
alfabetul, fonetica, gram atica, form area discuţii m ai largi, în în d rep tar s-a u stre­
cuvintelor, tran scrierea num elor şi a curat unele erori, care vor trebui îndrep­
cuvintelor dm lim ba rusă, scrierea nu­ tate în viitoarele ediţii. L e vom analiza
m elor străin e şi a cuvintelor străine, pe problem e
scrierea num elor de persoan ă rom îneşti, 1. Uneori au fost recom andate a s-
scrierea cu litere m ajuscule, d esp ărţirea p e c t e f o n e t i c e r a r e sau regionale,
cuvintelor în silabe, abrevierile şi punc­ în locul altora m ai răspîndite şi consi­
tuaţia derate d eja ca literare: azvârlă (ind.
In partea a doua a îndreptarului se p r e z , 3 sg şi p l ), barhet, caltaboş, (a se)
dumeri, luntre (pl. dela luntre), omni-
*) în acest num ăr intră şi v arian tele, buze (pl. dela omnibus), piuneză — în
m orfologice loc de azvârle, banchet, cartaboş, (a se)
Recenzii , - 107

ăum iri, luntri, om nibuse (ea autobuse, noştri latinizanţi din trecut au lu ptat din
dela autobus), pioneză. răsp u teri să înlăture form ele noi ,şi să
2. A lteori a c c e n t u l recom andat nu im pună form ele latinizante A spectele
este cel m ai frecvent şi cel consacrat în complet, com pletare, etc. au reu şit să se
ultim ul tim p în lim ba literară. D upă im pună în lim ba literară scrisă, însă
constatările noastre, astăzi. în lim ba lite- toată lum ea, în a fa ră de cei care cunosc
.rară, m ajoritatea accentuează adu (im­ latin a sau o lim bă rom anică apuseană,
perativ). agn'şâ, crater, epocă, hatm ân, foloseşte form ele m ai noi şi consideră
ic p o rtir, şi nu âdu, ă g n şă , crater, epocă, form ele latinizante ca artificiale.
hatman, repârter Unele din accentuările O situ aţie in versă ne prezintă verbul
recom andate sînt regionale' (âdu), ia r al- o fi. F a ţă de form ele popu lare de pre­
lele etimologice (cratâr, epocă). zent indicativ sînt, sîritem, sînteţi, sînt.
< 3. în m ulte cazuri se recurge la a s­ s-au im pus form ele latinizante sunt, sun­
pecte e t i m o l o g i c e , fie că e vorba tem, sunteţi, sunt. Form ele cu u s-a u în­
de sim ple grafii etimologice a căror răd ăcin at şi s-a u încetăţenit în tr-atîta în
pronunţare e deosebită, fie că e vorba de lim ba literară, incit în regiuni unde nu
grafii etimologice cu pronunţare etim o- se folosesc în vorbirea popu lară aspec­
logizantă corespunzătoare, fie în sfîrşit că tele cu î, de exem plu în B a n at (mis sau
e vorba de grafii care redau o pronunţare -îs, m s, vis, etc.), m ajoritatea vorbitori­
originară S e recom andă chiasm , cv asi­ lor folosesc în lim ba literară num ai a s­
unanim, desezisa, desinenţă, despera, pectele cu u, pentrucă acestea au fost
desperare, disertaţie, disident, herm eneu­ în v ăţate la şcoală D ealtfel, în general,
tică, insezisabil, isoglosă, ju x tă , prosodie, nu num ai în B an at, form ele cu u sînt
prosopopee, pipera, prem isă, seringă, foarte răspîndite în lim ba literară Cme,
seztsa, speze — în loc de hiasm , cvazi- în a fară de unii specialişti, m ai sim te
unanim, desesiza, dezm enţă, dispera, dis­ aceste form e c a forţate, neobişnuite,
perare, dizertaţie, dizident, erm eneutică, n eliterare? D acă unii sc m to ri preferă
insesizabil, izoglosă, iu x tă, prozodie, pro- form ele populare sînt, sîntem , etc., nu e
zopopee, pipăra, prem iză,' siringă, sesiza, m ai puţin ad ev ărat că foarte m ulţi fo ­
spese, care sînt foarte răspîndite. în lo-. losesc form ele sunt, suntem , etc P en­
« u l pron u n ţăm sezisa (cu toate com pu­ trucă aceste două aspecte sîn t deopotrivă
sele sale),i care este o pronunţare fra n ­ de folosite în lim ba literară, credem că
ţu z ită , s Ta im pus pronunţarea sesiza, luptăm îm potriva firii lim bii dacă stig ­
eare — deşi la origine e greşită — este m atizăm ' unul dm ele. N um ai viitorul
astăzi generală. O altă pronunţare ap roa­ v a decide cine învinge:^ form a cu u sau
pe gen erală (şi nu v u lg a ră 1), în locul form a cu î. C e-ar fi dacă am" începe
căreia se recom andă o scriere şi o pro­ o lu p tă de p u rificare a lim bii, în sen­
nunţare puristă, de d ata aceasta latin i­ su l elim in ăm tuturor dubletelor m orfo­
zantă (existentă şi în lim bile rom anice logice sau a tuturor sinonim elor (în­
apusene), este ' com plect (cu derivatele afa ră term inologiei tehnice), atîta. vrem e
sale). Neologism ul complet, îm prum u­ cît ele au o circulaţie foarte m are* şi
tat probabil dm franceză, care are la atîta vrem e cît ele oferă ch iar nuanţe
bază latinescul com pletus, în lim ba ro- stilistice9
m înă (prin analogie • cu corect, defect, Etim ologizante şi învechite considerăm
etc.) a evoluat la form a complect (cu de­ grafiile ş i pronunţările agreărri creăm,
rivatele: a com plecta, com plectare, a creând. D acă într-o epocă m ai veche
dcscom plecta, m complect) Lingviştii term inaţiile acestor neologism e, — -Sm
108 Recenzii

şi -înd, au fost îndreptăţite, astăzi, — a şa ză este o pronunţare popu lară regio­


în tendinţa de a se evita întîlnirile ne­ n ală, n eliterară.
plăcute de sunete (eă, eî), întîlniri de­ 6. în ce privesfe s c r i e r e a c u v i n ­
altfel puţin obişnuite în lim ba rom în ă1), — t e l o r c o m p u s e , observăm că regu ­
s- a aju n s la form ele creem, agreem , lile nu sîn t unitare. S e recom andă,
crem ă, care sunt din ce în ce m ai m ult foarte ju st, să se scrie într-un cuvînt:
folosite. A cestea sînt form ele de --mîine, bunăvoinţă, bunăstare. In schim b se
sa u — după ex p resia In tro du cem la propun g rafiile: bună-crcdinţă, bunâ-
M icul dicţionar în legătu ră cu alte fe ­ cuviinţă, rea-credm ţă, rea-voinţă. Cre­
nom ene — „pron u nţarea litera ră de dem că şi în aceste cazuri din u rm ă
m îine a ţăţii în tregi'1 (p. 21). se im pune scrierea după tipul bună­
4. Din m om ent ce s-a adm is pronun­ voinţă.
ţarea se a lu i i într-o serie de cuvm te S crierea d esp ărţită a num eroase locu­
ca urm ătoarele: coexista, elixir, exact, ţiuni adverbiale, atunci cînd ele se pro­
e x ala, exaltaţie, exaltă, exam en, exan- nunţă ca un sin gu r cuvînt, găsim că
tem atic, exasp era, executa, execuţie, poate fi sim plificată. în loc de: dintr-o
exem plar, exem plu, exerciţiu, exil, d ată, dis-de-dim ineaţă, în tr-ad evăr, în-
exista, exotic, exu lta, .inexact, p reexis- tr-una, într-adm s, în zadar, etc. e m u lt
' tent, reexam ina, ne întrebăm de ce nu m ai u şor să scriem : dm trodată, disdedi-
s-a introdus şi g rafia corespunzătoare m m eaţă, întradevăr, întruna, în trad in s,
acestei pronunţări2), în aşa fel încît înzadar, etc.
scrierea să fie fonetică, şi nu etim olo­
Locuţiunile adverbiale construite’ cu
gică? S a u n -ar fi cazul să se 1evm ă
aju to ru l prepoziţiei de au ad esea îw
totuşi la pronunţarea cs, care — fă ră
, com punere cuvm te care, izolate, astă zi
să aibă m arca de purism sa u de pro­
nu se folosesc (.berbeleacul, bu şilea,
n unţare fo rţată3) — este totuşi destul de
dura, etc.) A tîta vrem e cît aceste locu­
răsp în d ită în lim ba lite ra ră 9
ţiuni se pronunţă ca un sin gu r cuvînt,
5. V erbul aşază (ind p r e z , 3 sg. şi p l )
sîntem de părere ca ele s ă se scrie ca
c are 'e ste recom andat în dicţionar (p 85),
un sin gur cuvînt. în loc de: d e-a ber­
în conform itate cu regu la exp u să sub
beleacul, de-abia, d e-a binelea, d e -a
§ 35 (p 32) şi la p 8 şi d iscu tată la p 19
buşilea, de aceea, d e-a curm ezişul' de-a
şi 21, a r trebui să aib ă form a aşează (ca
dreptul, d e-a dura. d e-a fir-a-p ă r, de-a.
fu rişează, afişează, înfăţişează) Form a
gata, de aju n s, d e-a latul, d e-a luiîgul,
') Com puneri ca bineînţeles, deîm păr- de-am ănuntul, de-a pururi, d e-a rîn -
ţit, deînm ulţit, pentru a se evita dul, d e-a rostogolul, de asem enea, de-a
cacofonia, se pronunţă de către m ajo ri­
tatea celor care le folosesc: bm enţeles, sila, d e-a surda, de-a valm a, de fel, de
ăem părţit, denm ulţit. P ronunţarea cu loc, de obicei, a r f i m ult m ai ju st să se
eî este forţată Recunoaştem în să că pro­ scrie: deaberbeleacul, deabia, deabm elea,
nunţarea eî e frecventă în cazuri c a - deabuşilea, deaceea, e tc , întocm ai ca:
neîndurat, neînţeles.
2) L a fel şi pentru eczem ă care se deasupra, dedesubt. degrabă, deodată,
pronunţă de m ulţi egzemă. deoparte, deopotrivă, deseară, desigur,
3) E a p are fo rţată num ai pentru unii devale, devrem e, îndeosebi, e t c , g rafii
specialişti.
4) E xcepţii vor face însă num ele de care au fost adm ise.4)
jo cu ri: d e-a baba oarba, d e-a uliul şi Trebuie exclu se fluctuaţiile d e tipul
porum beii, etc., deoarece cuvintele com­ de obşte (p. 104) — îndeobşte (p. 124).
ponente (inclusiv form ula de-a) se pro­
nunţă aici deosebit D iferenţierea lui o d ată (încă o d ată)
Recenzii 109

fa ţă de odată (a fost odată) — din m o­ 9. U rm înd exem plul dicţionarelor or­


m ent ce se m erge pe lin ia sim plificării tografice ale lim bii ruse, e bm e ca în
scrierii, nu a ju tă pe ■cel care scrie. în ediţiile urm ătoare să se noteze accentul
fiecare caz avem d e-a face cu adverbe pe toate cuvintele în registrate în dicţio­
com puse rostite ca un sin gur cuvînt şi narul ortografic. A sem enea dicţionare
.grafia trebuie să fie unitară. sîn t folosite r.u num ai de rom îni, ci şi
Locuţiunea pronom inală ceea ce, p re­ de m inorităţile naţionala, b a chiar şi
poziţia com pusă de la, .conjuncţiile com­ de num eroşi străin i care v o r s ă ne înveţe
p u se 'pentiu ca, pentru că, se pronunţă b m ba sa u să o studieze. A num ite accen­
de m ult ca un sin gur cuvînt. ceeace, te care pentru noi p a r foarte naturale,
dela, pentrucă, pentrucă, şi în ultim ii pentru un străin sînt ad esea greu de
am acestea sînt grafiile care s-a u im ­ ghicit.
p u s în p resa de p artid şi în literatura 10 U rm înd exem plul m ultor dicţionare
artistică. bilingve sovietice, a r fi bine ca la sfîrşit
ITumeralele n egative nicio, niciun se să se dea o listă alfabetică de abrevieri
recom andă să se scrie sep arate în ele­ curente, în care s ă se treacă nu num ai
m entele componente, nici o, m ei un, deşi abrevierile discutate în cadrul norm elor
toată lum ea rosteşte aceste elemente ortografice şi cele cîteva in serate în dic­
componente îm preună. D ealtfel şi în alte ţionarul ortografic, ci şi alte abrevieri
com binaţii m ei se scrie îm preună, m ci- obişnuite în viaţa economică, socială,
cînă, nici cît, niciun, nicidecît, nicidecum, culturală, în publicistică, etc.
■niciodată. \ 11. în ce priveşte d esp ărţirea cuvinte­
lor în silabe, regulile a r trebui să fie
în scrierea cuvintelor com puse sînt
ceva m ai largi. E fap t constatat că rigi­
dom inante două tendinţe: scrierea an ali­
d itatea regulilor de d espărţire în silabe
tic ă (despărţirea .în elem entele com po­
a fost de cele m ai m ulte o n cauza pentru
nente) şi scrierea sintetică (unirea ele­
care aceste regu li n-au fost respectate.
m entelor componente) D at fund că în
In locul regulilor cuprm se la § 155,
pronunţare se accentuează din ce în ce
punctele c)—g), propunem urm ătoarea
m ai m ult tendinţa de unificare fonetică
regulă sim plă: trec în silab a urm ătoare
a elem entelor componente, ia r în ultim ii
o consoană, două sau toate consoanele
zece ani această tendinţă se m anifestă
cu care poate începe un cuvînt în lim ba
hotărît în publicaţiile de partid şi în
rom înă. Deci unul şi acelaşi grup con­
literatură, considerăm că spiritul analitic
sonantic se poate despărţi, ca în scrierea
a l cercetătorului trebuie să cedeze aici
lim bii ru se de astăzi, în m ai m ulte fe ­
spiritului sintetic al vorbitoruluL
luri: tră-sn et şi trăs-n et; no-stru, nos­
7. S e recom andă scrierea făt-fiu m o s
tru şi/n o st-ru . /■
T rebuie precizat, cînd com binaţia are
L a fe l se vor pu tea despărţi., a-ctiv şi
v alo are de su bstan tiv ' comun C a num e
ac-tiv; con -ira şi cont-ra; a -flu şi af-lu,
de persoană în basm e, se v a scrie cu in i­
d ar func-ţi-e, m ul-te, etc
ţială m are: Făt-frum os.
Deşi regu la sp ecială pentru cuvintele
8. Pentru a se evita accentuarea gre­
com puse1) e x istă ş i în-scrierea altor lim bi
şită, era bm e să se noteze accentul pe
(rusă, franceză, e t c ), — pentru a se. uni­
cuvinte ca: scriem , scrieţi, (p. 153).
form iza regulile d esp ărţirii cuvintelor în
silab e şi pentru a se în lătu ra pe cît po­
•* ') d esp ărţirea în silab e se face
ţinîndu-se seam a de p ărţile com ponente" sibil răm ăşiţele etim ologiste ale scrierii
(p. 59) noastre, propunem ca aceste cuvinte să
c
110 Recenzii

se d esp artă după regulile despărţirii cu­ lab e a' euvm telor com puse, deşi aici avem
vintelor sim ple. A şa cum nu-i cerem ce­ d e-a face cu prepoziţia de şi cu o redu­
tăţeanului să analizeze dacă în cazul li- cere a lu i e, care fac e silab ă com ună cu
r . i
nioarei care înlocueşte apostroful e vorba o urm ător, incit prim ele două cuvinte
de un sunet lipsă sau num ai de o apro­ se d esp art în trei silabe, ia r a l treilea
piere de cuvinte, tot a şa credem că-i în p atru silab e (vezi dicţionarul, p. 104).
putem cere să nu - apeleze la etim ologia S în t şi cazuri cînd nu ştii pînă unde să
cuvîntulMcînd e vorba de cuvinte com­ m ergi în tim p cu această' analiză a com ­
puse cu "'prefixe- nestabil, sublinia, etc punem . Cuvinte ca: înăcri, înălbi, se vor
A ceastă etim ologie este ea clară de m ulte despărţi în-ă-cri, în -ăl-b i sau î- n ă - o v
ori (inamic, inexact, dezam ăgit, e t c ),
î-n ăl-b i7 i
d ar sunt cazuri cînd, pentru cineva care In ultim ă m stan ţâ: adm item an alira
n -are cunoştinţe de istoria lim bii, e greu com punem la. cuvinte -împrumutate în
de delim itat p refixu l sau e greu de p re­ form ă com pusă din lim bi străin e (su b­
cizat chiar fap tu l că e x istă vreun p refix linia, e t c ) şi n-o adm item la cuvinte
(destrăm a, exigent, exigenţă, ignobil, în ă­ com puse pe teren rom înesc (înăbuşi, în e­
buşi, îneca, înot, înota, transigent, tran- ca, înot, înota, etc)>)9
sigenţă, e tc ) Pentru a se lichida toate aceste eehi-
A lteori nespecialistul, adică m ajorita­ vocuri pe care le provoacă regu lile re­
tea oam enilor muncii, v a sta la îndoială com andate, propunem sim p lificarea lor
dacă în cuvinte c a - deodată, deoparte, în sensul arătat m ai sus.
deopotrivă, e t c , 1 p articu la de este de D acă se adm ite această propunere, nu
aceeaşi n atu ră ca particula de din de­ m ai este nevoie să se introducă în în ­
colora, deconta, depopula, e t c , sau e dreptar o regu lă om isă, d esp ărţirea con­
de altă natură. M ulţi vo r supune şi cu­ soanelor duble din num ele p ro p n i mai
vintele deodată, deoparte, deopotrivă re­ ales străine, d ar şi rom îneşti, şi din cu­
gulilor recunoscute de despărţire în si­ vintele străine în tran scriere rom înească.
In conform itate cu uzul internaţional,
aceste consoane se despart in două: pru n a
>) Bineînţeles că în com punerile de " trece la o silab ă, a doua la silab a u rm ă­
tipul zi-m uncă, vagon-cisternă, m aşin ă-
toare (K os-su th , C am -pa-nel-la, M il-le „
unealtă, etc. unde fiecare cuvînt îşi are
o relativă autonomie, nu se m ai pun pro-, R us-so, N e-gruz-zi, R o-set-ti, e t c , sau,
blem e în ce priveşte d esp ărţirea în silabe de exem plu, tran scrierea unor cuvinte
a celor două părţi. ru seşti ca. m as-sa, ak-kord, ghip-po-po-
2) In exem plul dat în Micul dicţionai
ortografic la p. 63 (dm Odobescu), virgu­ tam . ras-sol, etc. T otuşi o notă sa u o
lele trebuie m arcate astfel m enţiune este necesară şi pentru aceste
Iată, după p ărerea noastră, raţiunile de cazuri.
logică rece, care a r trebui în ziua de 12 In ce priveşte problem a p u n c t u a ­
astăzi să stîrp ească dm inim ile tuturor ţ i e i , observăm că c e şi se aduc num e­
şi slăbiciunea, şi şovăirile ,
M arcarea virgulei înaintea celui de-al roase ş i foarte utile precizări, inexistente
doilea ş i indică aici tocm ai fap tu l că în în dreptarele ortografice anterioare, au
avem d e-a face cu un adverb care se fost om ise o serie de cazuri curente în
repetă, şi nu cu o conjuncţie.
3 D e exem plu. Aci, vitejia, dragostea legătu ră cu folosirea virgulei. De exem ­
de .patrie, se îm pletesc strîn s cu omenia plu: virgu la în cazul repetiţiei ad v er­
soldatului (O. S. Crohm ălm ceanu, pre­ bului şi ( ş i . . . , ş i 1. . .)2), virgu la între pre­
fa ţa la M. Sadoveanu, Opere alese, voi. I, dicat şi subiect în cazul unei serii de
ed! I, B u c , 1953, E sp la (Bibi pt toţi),
p. 15) subiecte iuxtapuse3), virgu la în fraz ă (de
Recenzii 111

exem plu in le g ătu ră'cu propoziţiile atri- ortografie şi de ortoepie, ■ au d isp ăru t
butive), etc pentru totdeauna.
13. în p recizarea regulilor privitoare D eaceea propunem ca ediţia I a Micu­
la f o l o s i r e a l m i o a r e i şi privi­ lui dicţionar ortografic să fie su p u să
toare la f o l o s i r e a a p o s t r o f u l ui , unor discuţii nu întîm plătoare, ci bine
s-au n eglijat o serie de cazuri în care, organizate, în sp irit cn tic şi autocritic,
respectînd regulile îndreptarului, nu ştii discuţu la care să participe în eg ală m ă­
ce să foloseşti: Im ioarâ sa u apostroful? su ră reprezentanţi ai tuturor categoriilor
De exem plu, cazurile în care apostroful sociale şi ai tuturor regiunilor patriei
din vechea ortografie se întîlneşte cu noastre
virgula. M anifestări greşite în acest domeniu
— Da ’ncotro,--ncotro, flăcău le7
pot av ea atît unii specialişti, cît ,şi ne-
(Caragiale, L a conac )
speciahştii. T otdeauna şi la toate popoa­
— Ian aşteapt’, aşteap t’, aşteaptă,
rele au ex istat şi e x istă oam eni care în
S ă luptăm la luptă d r e a p tă . . .
urm a unei educaţii în sp irit trad iţio n a­
(B alad a populară Ş alg a, col
list, cedează greu în fa ţa inovaţiilor în
Alecsandri)
lim bă, în fa ţa noului, sa u nu cedează
Noi recom andăm în asem enea cazuri deloc. Nu puţini, fă ră să aibă în vedere
folosirea apostrofului. norm ele generale ale lim bii literare, s e
*
la să influenţaţi ba de o pronunţare
O bservaţiile noastre în legătu ră cu străină, ba de una regională (fie aceasta^
M icul dicţionar ortografic, cum se poate şi pronunţarea capitalei), ba de o scriere
deduce uşor, nu privesc decît o mică învechită 1,
p arte dm norm ele ortografice sau num ai
O sarcin ă de căpetenie a institutelor .
anum ite aspecte ale lor
n oastre de lingvistică este aceea de a
D upă cum rezultă dm cele arătate pînă
contribui, prin îndrum ările lor, la îm ­
aici, colectivul Institutului de lingvistică
bogăţirea, ' u n ificarea şi perfecţionarea
din B u cureşti v a trebui să înlătu re ne-
lim bii literare, ţm înd cont de dezvoltarea
întîrziat micile contradicţii ale îndrepta­
gen erală a lim bii rom îne, de dezvoltarea
ru lu i ortografic şi să um ple lacunele
tuturor graiu rilor ei şi de lim ba scriito­
sem nalate, în a şa fel încît viitoarele edi­
rilo r şi a publicisticii
ţii să se prezinte cît m ai m ult îm bună-
ţite. Cu toate lipsurile arătate de noi, ine­
Considerăm că ar fi o profundă rente unei lu crări cerute c u insistenţă de
eroare să m ergem pe linia stingerii cri­ m asele larg i ale poporului, lip su ri a c ă ­
ticii, pe linia autoliniştirii şi să credem ror sem nalare nu vrem să fie conside­
că, odată cu ap ariţia lucrării istorice a ra tă ca o subapreciere a m uncii In stitu -/
lui I. V. Stalin, M arxism ul şi problem ele tului de ligvistică din B ucureşti, — im ­
lingvisticii, şi odată cu salu tarele schim ­ portanţa deosebită a M icului dicţionar
b ări petrecute în organizarea institutelor ortografic constă tocm ai în fap tu l că con­
noastre de lingvistică din 1952 încoace, tribuie în foarte m are m ăsu ră la a c e st
etim ologism ul, purism ul, cosm opolitism ul proces de unificare şi perfecţionare a-
şi alte direcţii greşite în problem ele de lim bii rom îne literare.

L1VIU ONU
TEATRUL NAŢIONAL:
UN FLĂCĂU
DIN ORAŞUL NOSTRU
de C SIMONOV

Căldura patriotismului

P iesa lui Sim onov, care povesteşte v iaţa unui tînăr, dela term inarea şcolii medii
p în ă la m aturitate, e m ult m ai densă în conpnut ideologic si um an decît o face
s ă ap ară sim p la enunţare a tem ei A tras de m eseria glorioasă a arm elor şi însufleţit
de o n eastîm p ărată dorinţă de a -şi serv i p atria, Sergh ei Luconin cere s ă fie adm is
într-o şcoală de ofiţeri tanchişti D orinţa îi este ascu ltată şi, după o p erio ad ă de
studii strălucite, d ar şi de in iţiative îndrăzneţe, pline de risc, — e prom ovat ofiţer
V aria, fa ta pe care o iubea în că dm adolescenţă, p ro asp ătă absolventă a unui in sti­
tut de teatru, devine so p a lui. A ceastă prim ă îm plinire nu-l face pe Serghei s ă se
m ulţum ească cu tiparele unei liniştite vieţi de fam ilie, ci dim potrivă îl îndeam nă
sp re ,fa p te noi, în care s ă g ăse a scă fă g a ş generosul său av'înt Acum ; înţelegerea cu
care se apropie de v iaţă şi de problem ele ei îl ridică pe o treap tă su p erio ară: a fi
patriot nu înseam nă să lupţi num ai cînd e p rim ejdu ită p rop ria ţară, a fi patriot
înseam nă a interveni pretutindeni unde e încălcată dem nitatea om ului şi dreptatea
socială. Sergh ei p leacă voluntar în Spania, pentru a lu pta îm potriva fascism ului.
Făcu t prizonier şt condam nat la m oarte, e salv at de acţiunea im petuoasă a trupelor
populare.
în tre tim p V an a, cuprinsă de o stăp îm tă în grijorare pentru so arta soţului ei,
dela care nu m ai prim eşte ştiri, e în con ju rată de afecţiunea şi cald a îm bărb ătare a
celor doi prieteni de a,rme ai lui Serghei, G uiiaşvili şi Sevastian ov.
Întors în patrie, Sergh ei n u -şi poate acorda un răgaz de odihnă. P a tn a îl soli­
cită dm nou şi într-o acţiune operativă e rănit. V îlvătaia-răzb oiu lu ijd m A sia (1939)
a p n n s arip i m ari şi nu m ai îngăduie nicio clipă de relax are. Cei doi soţi se reîntîl-
nesc de d ata aceasta în liniile înaintate ale frontului, unde V aria vine s ă contribue
prin a rta ei la efortul general al ţă n i In iîln irea lor, -um brită de m oartea fratelu i
Variei, şi im ediata despărţire, cînd am îndoi fac dovada unei extraordinare bărbaţii,
asu m ă accente deosebit de dram atice.'
' D esigur' că, prim a sem nificaţie a piesei lui Sim onov, prim ul ei im bold generos
şi entuziast e acela a l patriotism ului, al iubirii de ţară D ar se im pune, în aceaşi
m ăsu ră, şi o altă lecţie: cald a omenie, generoasa iubire de oameni, care constitue
•o trăsă tu ră fundam entală a societăţii sovietice ‘
Viaţa artistică 115

p n n eleganţa cantilenei şi a recitativelor, R u salca — spunea Ceaicovschi — ocupa,


indiscutabil un loc de frunte în opera rusă, bineînţeles du pă genialele opere ale
lui G linca care nu pot fi egalate ..
D argom îjski, autorul operei R usalca, este prim ul dm tre com pozitorii ru şi care
a m ers pe drum ul creator al lui Glinca, fondatorul şcoalei m uzicale naţionale. Prin
lucrările sale, R u salca şi O aspetele de p iatră, a avut o puternică in flu en ţă asu p ra
dezvoltării operei naţionale ruse. Îndrum at la început de Glinca, el şi-a fău rit p ro­
priile sale principii estetice în domeniul operei, care vor serv i m ai departe „grupului
celor cinci": B alak irev , M ussorgski, Borodin, R im ski-K orsakov şi C ezar Cui
In operele sale, D argom îjski pornea dela ideea că a rta trebuie s ă zugrăvească
viaţa, să redea adevărul. Unul din m iploacele re d ă m realiste a operei îl constitue
legătu ra organică dintre poezie şi m uzică. Sunetele m uzicale trebuie s ă devină o
oglindă fid elă a im aginilor poetice exprim ate de text. Intonaţiile cuvintelor, accen­
tele şi inflexiunile le-a p ăstra t în m elodii şi m ai ales în recitativele melodice
Crezul său artistic a fost exprim at în celebrele cuvinte: „N u sînt dispus să cobor
m uzica la nivelul unui sim plu divertism ent. V reau ca sunetul să exprim e n em ij­
locit cuvîntul. V reau ad evăru l “
Principiile sale creatoare au fost aplicate creator în R u salca Ulterior, ele au fost
însă exagerate, duse la exces, în opera O aspetele de p iatră, ap ăru tă cu treisprezece
ani m ai tîrziu. Ceaicovschi a rem arcat în m od foarte ju st că fo rţa lui D argom îjski
constă în recitativul său uim itor de real şi totodată elegant, m elodios, care dă operei
R u salca un farm ec şi o originalitate neîntrecută. In acelaş timp, el condam nă,' în ­
cercarea lui D argom îjski — în O aspetele de p iatră — ăe a scrie o operă num ai din
recitative. „S e ştie că fiind lipsit de un ritm bine definit şi de o m elodicitate lim ­
pede conturată, recitativul nu este chiar o form ă m uzicală, ci num ai un ciment care
leagă diferitele p ărţi ale edificiului m uzical, ciment necesar, pe de o parte din p ri­
cina condiţiilor sim ple ale m işcării scenice, ia r pe de alta pentru a servi drept con­
trast fa ţă de m om entele lirice ale operei." A şa se exp lică fap tu l că O aspetele de
p iatră nu s-a putut m enţine în repertoriu, răm înînd o experien ţă în dom eniul operei,
pe cînd R u salca a cunoscut un real succes
S crisă după poem ul dram atic, cu acelaş nume al lui Puşchin, R u salca este —
după R uslan şi L ud m ila — prim a m are operă ru să, originală ca stil. Conţinutul
linco-dram atic a l acestei opere se bazează pe o dram ă om enească sim p lă: fa ta dm
popor în şelată şi p ă răsită de cneaz, tatăl înebunit de durere in u rm a p ie rd e m fiicei
sale Este o tem ă străveche, care a circulat în literatu ra secolelor trecute şi care
reprezintă conflictul dintre stăp îm şi oam enii de rînd. T raged ia blîndei N aiaşa,
n aivă şi încrezătoare în d ragostea prinţului, care a sedus-o, ca ş i aceea a m orarului,
dezvălue cu un puternic dram atism unul dm aspectele suferinţei poporului ru s
P ăstrîn d idee a puşch m iană în d e sfăşu rarea temei, D aigom îjsk i vedea în subiec­
tul acestei opere o d ram ă psihologică profund um ană, d esfăşu rată pe fondul sim plu
al vieţii. F o rţa operei lui Puşchin şi red area vieţii poporului, sim p lă şi n atu rală, cores­
pundea pe deplin năzum ţeloi compozitorului. De altfel, u n a dm trăsătu rile c arac­
teristice ale lui D argom îjsk i era spiritul ascuţit de observaţie psihologică şi înclinarea
spre analiza stărilor sufleteşti. A dezvălui clar m otivele şi im pulsurile care conduc
faptele omului, ap ăre a com pozitorului ca o latu ră esenţială în acţiunea operei. De
aceea el face u rm ătoarea sublin iere: „A f i m artorul p o v estim vii, a în tîm p lăm în
care acţionează pasiunile om eneşti, a vedea în seşi personajele acţiunii şi a urmat i
116 Viata artistică

dezvoltarea şi descoperirea faptei, este pentru mine un lucru m ai in teresan t decît


once pe lume“ .
N u din întîm plare, A safiev îl consideră printre com pozitorii caractcrologi şi
observatori. E l priveşte v iaţa ca o conjunctură com plexă şi ca o luptă a elem entelor
con tram , ăeaceea p referă form ele dram atice de exprim are. E l în su şi spunea că
p roblem a pe care şi-o pune, este de a „în tru ch ipa elem entele dram atice ale caracte­
rului popular ru s“ . A cest dram atism se relevă într-o m are m ăsu ră în op eia R usalca.
în m uzica opprei, D argom îjski foloseşte două elem ente principale: m elodiile
duioase de tipul rom anţei şi recitativul dram atic expresiv.
■ F iecare p erson aj are o conturare p recisă din punct de vedere m uzical. P a rtitu ra
N ataşei se bazează pe intonaţiile- uşoare de rom anţă, care relevă sta re a g rad ată a
dezvoltării psihologice. P a rtitu ra m orarului, în schim b, trece p r i n , cele m ai com­
plexe form e ale recitativului dram atic, cu puternice accente tragice, care: a p ar în ­
deosebi în actul II, tabloul al treilea.
P artitu ra m uzicală a cneazului se caracterizează prin alte-rnaţia între recitativ
şi arie. In actul a l treilea, o cavatin ă sc risă în stil~ italian, red ă m omentele adînc
lirice ale acestui personaj.
Com pozitorul utilizează elementele folclorice, pe care le prelucrează într-un
stil apropiat de m uzica populară. In ce p riveşte arm onia, orchestraţia, sim ţul subtil
al culorilor m uzicale, este m ai izbutit în scenele oglindind v iaţa de toate zilele.
R ed area m uzicală a elem entului fan tastic, a lum ii rusălcilor de sub apele N iprului,
atinge o m ăestrie care a m ai fo st realizată d oar de Ghnca, în R u slan şi Ludm ila.

Colectivul Operei Romine, sub conducerea m uzicală a d in jc ru lu i A natol C hisadji


ş i în direcţia de scenă ,a regizorului llie B alea, a depus un efort deosebit pentru
a realiza cu R u salca un spectacol de înalt nivel artistic.
S prijim n d u -se pe experien ţa m aestrului sovietic Ciucov, câ'-e a m ontat la B u cu ­
re şti opera R usalca, direcţia de scenă şi conducerea m uzicală ax. reu şit să valorifice
pe deplin• resursele libretului şi ale muzicii, concepînd ou ju steţe punerea în scenă
şi-dezvăluind conţinutul social al operei. C aracterele p erson ajelor au fo st bine relie­
fate, scoţîndu-se în evidenţă conţinutul lor lău n tiic în ţelegerea situ aţiilor scenice
şi a dezvoltării conflictului dram atic a dat posibilitate interpreţilor s ă desfăşoare
un joc plin de dezinvoltură, integrîndu-se cu u şurinţă în ansam blul acţiunii.
In efortul de a contura personajele şi de a sublim a acţiunea scenică, dirijorul
A natol C h isadji s -a străd u it s ă păstreze echilibrul ju st între factorul in strum ental
şi cel vocal şi s ă sublinieze m om entele dram atice. Rolul orchestrei şi a l m uzicii
leg ată de text — su blim at de D argopiîjsk i în cuvintele: „V reau ca sunetul s ă ex ­
prim e direct cuvîntul. V reau ad evăru l“ — constitue esenţa principiilor sale estetice
în realizarea dram aturgiei de operă. A cest principiu de bază al operei a fost respec­
tat în cea m ai m are p arte în , ceeace priveşte rolul orchestrei. A ria N ataşei din actul
intîi, scena îniîlnlrii dintre m orar şi cneaz, cavatina, au fost su blim ate cu fineţe
şi m ăsură. In părţile recitative, rolul orchestrei s -a dovedit ş i m ai im portant, prin
com entarea m omentelor psihologice. Strigătele interm itente ale m orarului, in ter­
valele disonante, ascuţite ale orchestrei, schim bările .neaşteptate de nuanţe şi de
tempo, au constituit momente de un dram atism puternic
Interpreţii solişti, S te la Sim onetti -*■ în rolul N ataşei, M orarul (Traian~Popescu),
Viaţa artistică 113
______ i _____

- în c ă în ajunul celui de al doilea război m ondial, Sim onov a dem onstrat — şi nu


declarativ, ci prin bogatul m aterial de v iaţă a l piesei sale — su perioritatea om ului
sovietic, a ară tat lum ii de p artea cui e dreptatea şi d e sfăşu rarea istoriei, a an ticip at
p rin ţinuta şi prin v alo area eroilor săi, so arta u lterioară a celui de a l doilea război
m ondial.
P e de a ltă parte, în evoluţia literară a lm Sim onov, p iesa Un flăc ău din oraşu l
nostru poate f i socotită ca o anticipare dram atu rgică a'celebrei poezii lirice A şteap tă-
m ă, care a v e a s ă cunoască o extrao rd in ară popularitate în tim pul războiului. C a, ş i
V an a, m ilioane de fem ei aşteptau cu în frigu rare v eşti dela soţii sau fiu lor; ca ş i
Serghei, m ilioane de sold aţi îi îm bărb ătau pe cei dragi:
/
S ă m -aştepţi pe ge*, pe vînt,
' P e -arşiţă de v en ,
S ă m -aştep ţi cîn d • alţii sînt
Toţi u itaţi de ieri,

S -aşte p ţi cînd din d epărtări


V eşti nu vor sosi,
S-aşte p ţi cînd de aşteptări
Toţi s-or plictisi
*

Punerea în scenă a piesei lui Sim onov a fost încredin ţată tinerilor regizori
Victor T uăor Popa şi V asile Dan. L im a lor 1 egizorală — de fid elă observare a te x ­
tului, de subliniere d iscretă a replicei, de n tm are dinam ică a acţiunii — s- a dove­
d it potrivită cu sensurile şi stru ctu ra piesei
Dm cele opt tablouri, m ai reuşite ni s-a u p ăru t I, III, VI, V II şi VIII. In genere »
aceste tablouri sîn t caracterizate p n n prezenţa unui num ăr m ai m are de personaje,
ceea ce dovedeşte priceperea regizorului şi în in dicarea ad ecvată a m işcărilor
în scenă.
Totuşi, sînt de sem nalat şi unele inadvertenţe. E x istă la teatru l dm C luj un cult
pentru comic, credinţa că un spectacol nu poate fi „ tonificat“ decît prin in jecţii de
„ com iculm ă", A ltm interi — se crede — scena a r oferi m ulte p rileju ri de plictiseală.
Şi-atu n ci, ia tă -i pe regizori că „ forează“ textu l dram atic ş i introduc, ici şi colo,
fitilu ri de explozibil hazliu. N ecazul e că nu totdeauna şi nu orice p ie s ă rezistă la
asem enea tratări. Pe de altă parte, nici nu se alege totdeauna m om entul şi dozarea
potrivită unor atari înviorări um oristice. De ac e astă p reju d ecată s-a u lă sa t fu ra ţi
— datorită in expen en ţei — şi tinerii regizori ai spectacolului. E i au introdus, în
tabloul V, b îlbîiala aju toru lu i de regizor şi i-au dat m ultiple m işcări, excesive pen­
tru un tablou de fae to n ' sobră.
Tot a şa — şi în că m ai su p ărăto r — e jocul inoportun a l şoferu lu i Safonov în
tabloul final. A cesta introduce o striden ţă în atm osfera de p atetism lin e care în vă­
luie întîlnirea dintre cei doi soţi; stîrnind ilaritate în public într-un moment d e
concentrată poezie
D ar asem enea excese nu au darul s ă influenţeze rad ical d e sfăşu rarea spectacolu­
lu i şi sem n alarea lor trebue p riv ită m ai m ult ca un m em ento pentru viitoarele
m unci ale celor doi regizori debutanţi.
8 — S '«u u a
114 Viaţa artistică

Un flăcău dm oraşul nostru a chem at din nou în scenă — şi cu succes — garda,


tîn ără a colectivului de acton . ' 1
Gheorghe Cosm a (Serghei), a cărui ascensiune am urm ărit-o dela Pădu rea'
şi B ălcescu la Lupii, realizează de d ata aceasta poate cea m ai bună in terpretare a
sa. Vioi şi sensibil, dinam ic şi sobru, Cosm a a întruchipat un p erson aj în care am '
crezut d e la început pîn ă la sfîrşit. A celaş lucru se poate spune de Ilean a P loscaru
(V ana) care — cu excepţia tabloului V — a acoperit toate nuanţele rolului, dela
zburdălnicia d in 'tab lo u l întîi pînă la căldu ra soţiei afectuoase, la b ărb ăţia lu ptă­
toarei. L a acelaş nivel s- a situ at — poate cu m ai puţin ă incisivitate, d ar cu un r e ­
gistru de sentim ente egal — şi şocul Ceciliei Ş m d elaru -Steriu , cea de a doua in te r­
p re tă a V an ei Toţi aceşti in terpreţi au fost foarte atenţi aţii la red area patosului
patriotic, cît şi la aceea a profundului um anism a l personajelor.
Jo c u l lui George G herasim (doctorul Burm m ), acest actor atît de preţu it p en ­
tru com plexitatea talentului său, a cucerit repede sim patia publicului. Totuşi, actorut
a r f i trebuit să confere m ai m u ltă m asivitate personajului, pe care l-a tra sa t în linii
p rea fragile. Cu alte cuvinte, interpretul a accentuat p re a m ult faţe ta sim patică,
jo v ială a rolului neglijînd în oarecare m ăsu ră s ă ju stifice poziţia socială şi p rofe­
sio n ală a personalităţii lui Burm m . A dm irabilă p n n cordialitatea şt um orul ei n atu ­
ral e perechea Ş tefan M oisescu (G uliaşm h) şi Ion P ater .(Sevastianov), sim bol al
prieteniei şi solidarităţii umane.
A nsam blul de interpreţi a fo st in tegrat de aporturile valabile ale M ăriei Cupcea
(Polina Sully), V ioncăi D um itriu (Ana Ivanovna) şi al lui Nicolae B otta (Safonov),
c u rezerva accentelor excesive ale acestu ia din urm ă.
Nu aceeaşi valabilitate au avut-o, în schim b, decorurile F eh ciei A vram -A n d ra-
şiu, p rea rudim entare în tablourile II şi VI, si de o crom atică nepotrivită în re st,
în a fa ră de tabloul III, nude sîn t m ai izbutite. .Muzica de scenă a lui H erm ann
M aiorovici a sublim at cu ju steţe momentele eroice ale spectacolului, d ar dm p ăcate
ea nu e intervenit în scenele lince, în care i se sim ţea în egală m ăsu ră nevoia.
F ă r ă s ă se avînte în cău tări şi rezolvări hazardate, spectacolul în g rijit de
V. T. Popa şi V. B an constiţue un debut plm de dem nitate, care pune în lum ină
prom iţătoare calităţi de fantezie regizorală ş i de înţelegere a fenom enului scenic.

)____________ ’_________ SILVIU G AL

OPERA DE STAT:
R U S A L C A
de DARGOMÎJSKI

poezia şi adevărul operei ruse

Prem iera operei R usalca constitue unul dm evenim entele im portante ale vieţii
m uzicale clujene. M inunatelor capodopere ale m uzicii clasice ru se: B o ris Gudunov.
Cneazul Igor, D am a de pică, Evghenii Oneghin, li se alătu ră acum R u salca lui
D argo m îjski „P rin fru m u seţea ei m elodică, prin căldu ra şi sin ceritatea inspiraţiei.
Viafo artistică 117
—— - - | 7 -

Cneazul (Ion Piso), S ilv ia Soltischi — în rolul Cnezinei, O lga (L ivia Liseanu) şi
Ion Dinculescu — în rolul N aşului, au contribuit la adîncirea conflictului şi la con­
tu rarea caracterelor dram ei, printr-un şoc scenic şi vocal convingător.
In rolul N ataşei, S te la Sim onetti a creat m omente de un realism im presionant.
Jo c u l de scenă, exteriorizarea sentim entelor au dovedit o ju stă înţelegere şi adîn-
cire a i olului. Conturul psihologic al p erson ajulu i a fost red at p n n ir-o dezvoltare
crescîndă şi v a riată a sentim entelor, realizîndu-se o im agine realistă. D ela iubirea
n aivă şi p în ă la în'doeh şi deznădejde, interpreta a adîncit m ereu com plexul psiho­
logic ce caracterizează acest p erson aj S te la Sim onetti a ştiut să îm pletească resu r­
sele vocale cu m işcarea scenică într-o trăire adîncă a rolului. De aceea im aginea
N ataşei a ap ăru t -veridică şi de o m are fo rţă de convingere. Trecînd p n h tr-o serie
de roluri sim ilare, ca de p ild ă H alka, S te la Sim onetti dovedeşte aptitu dini deosebite
pentru rolurile cu un conţinut dram atic puternic.
L a rîndul său, T raian Popescu —' î n rolul M orarului — deşi a avut de lu ptat cu.
gieu tăţile serioase ale partitu rii si m ai ales ale jocului de scenă, s - a ach itat de ele
într-un mod excepţional. Rolul M orarului c ap ătă o m are in tensitate d ram atică în
scena întîlnirii cu cneazul. A lternarea m om entelor de nebunie fu rtu n o asă cu m o­
m entele de luciditate au fo st bine reliefate şt de un le alism puternic. Vocea calda
şi tim brată a basului T raian Popescu a contribuit într-o m are m ăsu ră la realizarea:
conturului psihic al M orarului. Stăp în irea p artitu rii şi în su şirea ideii psihologice i- a u
asig u rat m işcarea d e g ajată în momentele cele m ai dram atice. S - a văzut lim pede că
rolul M olarului a fost stu d iat temeinic, pătrunzîndu-se în esenţa lui. Ş i în acest
sens, rolul M orarului este u n a dm cele m ai reuşite realizări ale lui T raian Popescu _
In contextul operei, rolurile Cneazului şi al Cneghm ei au un caracter m ai p asiv
şi su nt lipsite de com plexitatea su fletească a celorlalte personaje. Totuşi, tenorul
Ion Piso, în rolul Cneazului, a avut o creaţie reu şită şi m ai ales „cav atm a“ a fost
in terpretată cu gu st şi m u ltă sensibilitate.
Frum os şi cu m ultă înţelegere a rolului a fost red ată ~drama — nu tot atît de-
;p uternică, dar m işcătoare — a Cneaghinei, de către , S ilv ia Soltischi. Cu m ijloace
sim ple şi sincere, in terpreta Cneghinei a reuşit să creeze o im agine ad ecvată şt s ă
redea cu m ultă convingere bogăţia lăuntrică a personajului. De asem en ea• în rolu­
rile epizodice, L im a Liseanu — Olga, Ion D inculescu — în rolul n aşulu i şi M ihaela
F lorea (Rusălcuţa) au contribuit la succesul spectacolului. L iv ia L isean u a red at-cu
gingăşie şt n aturaleţe un moment vesel, care a ad u s o notă nouă, contrastantă fa ţă
de atm osfera ap ăsătoare din cam era. Cneghinei.
In economia i operei R usalca, ansam blurile de cor şt balet au un rol foarte în ­
sem nat. P articip area activă şi com plexă a corului într-o se n e de epizoade scenice
a scos în relief cu deosebită fo rţă rolul m aselor în acţiunea operei. Corul ţăranilor
din prim ul act a fo st in terpretat cu elan şt tn chip omogen. De asem enea ; un rol
im portant este rezervat corului în scena petrecerii de la nuntă. D esfăşurîndu-se pe
fondul real al acţiunii, el a contribuit sim ţitor la c iea re a unei atm osfere de fast.
In special, m icul cor al peţitoarelor, graţios şi vesel, a creat o atm osferă plină de-
voioşie. In general, corul a p articip at activ şi s-a in tegrat ju st -în acţiunea scenică.
D ansurile ansam blului de balet, -în realizarea m aestrului Rom an M oravschi,. au.
contribuit şi ele într-o m are m ăsu ră la succesul spectacoluluir Armonios, discipli­
nat, ansam blul de balet, s- a rem arcat atît în scena 'petrecerii de la nunta C nea­
zului, cît şi în dansul de sub ap a N ipru lu i . (palatul Rusălcilor). S -au evidenţiat —
118 Viata artistică

în deosebi în rolul de solistă — Bacsen sky H orica şi, în dansul ţigăncilor, M aksay
Eva. Pe fondul pitoresc al scenelor fan tastice, baletul a dat dovadă de un sim ţ r it­
mic şi plasticitate a m işcărilor care i-a u adus un binem eritat succes.
în sfîrşit, decorurile — după schiţele pictorilor V aier V asilescu şi M ihai N em eş, p re­
cum şi costum ele — după sch iţele" Feliciei^A vram , com pletează cu m u ltă ingenio­
zitate şi bogăţie de culori atm osfera în care se d e sfăşo ară acţiunea.
C olaborarea arm onioasă între conducerea m uzicală şi direcţia de scenă, în elabo­
rare a concepţiilor şi rezolvarea ju stă a diferitelor situaţii, pregătirea com ună a
ansam blurilor, şi in tegrarea lor în acţiune, asig u ră un spectacol de înalt nivel a r ­
tistic Ş i m unca de p regătire a operei R u salca s - a d esfăşu rat tocm ai pe b aza unei
perfecte colaborări între direcţia m uzicală ş i cea de scenă, asigu rîn ău -se u n itatea de
concepţie şi in tegrarea in terpreţilor şi ansam blurilor în atm osfera operei.
A cest spectacol nu a fost scu tit totuşi de unele n eaju n su ri în ceeace priveşte
realizarea m uzicală, precum şi în problem ele de 'regie.
De pildă, conducerea m uzicală a r trebui s ă dozeze orchestra cu m ai m ult sim ţ
■al proporţiei, după posibilităţile vocale ale solistului, pentru a nu-l acoperi, atunci
cînd ţesătu ra vocală a rolului este p rea jo asă, ca — de exem plu — în unele p ărţi
.ale partitu rii Cneazului dm actul întîi, unde anum ite note ab ia erau perceptibile.
.Apoi, în p rivinţa concepţiei regizorale trebue sp u s că efectul de lum ină din tabloul
nunţii cneazului, care vrea s ă sublinieze atn îosfera ap ăsătoare a ap ariţiei n e aştep ­
tate a N ataşei, aşa ' cum a fost realizat, deserveşte acţiunea dram atică. E ste ad e v ă­
rat că autorul aduce în orchestră m otivul m uzical al N ataşei, oregătm ău -i ap ariţia
I n s ă spectatorul răm îne nedum erit pîn ă în m om entul cînd se aude vocea ei şi cînd
— în sfîrşit — se clarifică situ aţia. M ai firesc a r fi ca atm osfera v eselă de nuntă
s ă fie întreruptă în clipa cînd se aude cîntecul N ataşei, pe care to p îl recunosc.
Cîntecul ar spulbera brusc atm osfera de bună dispoziţie şi scen a aceasta a r deveni
im presionantă
D acă astfe l de lip su ri nu dim m m ază m eritele spectacolului, în lătu rarea lor în
spectacolele viitoare va pune şi m ai m ult în valoare această operă, a cărei prezen­
tare constiiue de pe acum un cert succes a l Operei Rom îne din C luj '

GHEORGHE MERIŞESCU
NOTE SI COMENTARII
S alu t frăţesc „ O a z e t e i L ite r a r e 77 vat-o tntti şi-ntîi colegiul redacţional a l­
cătuit din scriitori ca Mihai Beniuc, Mar­
O veche şi acută exigenţă a vieţii noas­ cel Breslaşu, Cicerone Theodorescu, Al
tre literare s-a realizat- a apărut Gazeta ‘J ar, E Camilar, E Jebeleanu şi alţii sau
Literară, revistă săptămînială a Uniunii scrii­ criticii Paul Georgescu şi I Vitner — cum
torilor din R.P.R. şil faptul că-n fruntea redacţiei' se află Za-
De la primele ei numeie s-a profilat aşa haria Stancu, al cărui gust şi a cărui
cum o aşteptam vioaie, plină de, nerv, experienţă revuistică sînt o garanţie ma­
prezentă în intimităţile' profesionale scrn- joră pentru viitoarea dezvoltarea a Gazetei.
toriceşti^ deschisă rodnicelor şi mult rîv- Ne-a relevat-o colaborarea lor substanţială
nitelor discuţii (oaie astfel nici măcar for- în paginile! primelor numere şi nu ne-ar
unal mi mai au motive de întîrziere) — fi putut scăpa nici entuziasmul care res­
gata în atitudine şi de luptă In paginile piră printre rînduri.
primelor numere ne-am întîlnit cu specii Exemplul lor nu va putea rămîne singu-,
tai căror ooptur îl uitasem aproape, nu­ Iar şi credem că fiecare număr nou apă­
veleta, schiţa, intervenţia polemică directă rut o va demonstra ou prisosinţă, ca ast­
şi curajoasă (nu sentenţioasă, gravă, far­ fel Gazeta să-şi realizeze pe deplin meni­
maceutică şi lafmmat Maifobilă; cum se ară­ rea ei de tribună vie şi pasionată a vieţ-i
tase ea adesea ia noi) > Ne-am întîlnit de- 'noastre scriitoriceşti.
asemenea cu unele manifestări grafice ca­ La sărbătoarea acestei apariţii, adresăm
re aproape că intraseră într-o stranie şi Gazetei Literare salutul nostru frăţesc,
inexplicabilă desuetudine caricatura, în urîndu-i viaţă lungă, activitate rodnică pe
funcţia ei afirmativă, j viigneta, unele orna- tărîmul înflorim noul literaturi a patriei
- mente grafice Nu maii insistăm asupra noastre
importanţei lor pentrucă ea este evidentă a.e.b.
In domeniul prezentării grafice credem
căi ar fi bine >să se acorde o atenţie deose­
bită ilustraţiilor, care au fost adeseori Pc«?2ia fo a m e i cu „ g h io n tu r i 77
lipsite de posibilităţi de manifestare De­ p o e z ia „ g k iftu ie lii77,,
senul de peniţă, gravura, vigneta temati­
că, trebue să-şi găsească în paginile Ga­ p o e z ia sen zaţiilo r g u s ta tiv e , etc.
zetei Literare un teren dm ce în ce mai
prielnic — anulîndu-se concepţia meschir E x istă un mod fa ls de a caracteriza
; ln ă oare multă vreme le-a redus Ia simple anum ite situaţii, m ai ales cînd acestea
j exerciţii 'de mimare a fotografiei sau le-a se referă la m izerie sau la belşug
hărăzit unor funcţiuni didactice plicticoase M izeria şi belşugul! Iată doi term eni
şi vulgare. Aşteptăm realizarea frumoa­ care raportaţi la poporul nostru ne tre ­
selor promisiuni pe oare ni le-au făcut zesc în m inte fie situ aţia din trecut cu
în acest sens primele numere apărute. în treaga exploatare a m aselor (primul),
îmbucurătoare este pasiunea cu care au fie perspectivele fericite care v
se. deschid
■* &
aderat scriitorii fruntaşi la această nouă azi oam enilor m uncii dm patria noastra
expresie a literaturii hoastre Ne!-a rele­ (al doilea)
Note şi comentarii

Chem area poeţilor noştri de azi e de Im aginea îi aparţine unui tîn ăr poet,
a pune în lu m in ă aceste două laturi, a A ndi A ndrieş, a cărui poezie Concert,
d a valoare artistică acestor ad evăru ri de publicată în la şu l Nou (3—4) n u -i lip sită
necontestat Ş i ei încearcă s-o fac ă D ar de calităţi.
nu întotdeauna p asiun ea cu care Ie de­ F ă ră îndoială poeţii m ai puţin dotaţi
sc riu îm bracă form ele cele m ai corespun­ sau începătorii nu p oartă sin gu ri r ă s ­
zătoare pentru a convinge. A deseori ei punderea unor astfel de versuri. De
uită că sînt poeţi, că în defim tiv nu , m ulte ori sîn t înclinaţi să m eargă pe
contează num ai ceeace spui, ci şi cum urm ele consacraţilor, învăţînd d ela ace­
spui, că o tem ă de o im portanţă u riaşă ştia nu ceeace e valoros, ci m ai ales
trebu ie să îm brace o haină pe m ăsu ra ei, „p itorescu l" sau anum ite m aniere fa ls
c haină de calitate, străin ă gustului, m e­ realiste.
diocru, ad esea prim itiv, care stă la baza t C ăci im agini rudim entare, de felu l ce­
unora din lucrările noastre. lor subliniate, care nu servesc în niciun
C ăci îh.dom eniul de care vorbim , m ai caz poezia, întîlm m şi-n versu rile unor
ales, fantezia* poeţilor scoate uneori efecte poeţi cu faim ă. ,
lingvistice prăpăstioase, im agini n ăstru ş­ Ei cîn tă m ai ales saţietatea. Ş i aici
nice. Epitetele cad grele, bolovănoase şi fan tezia anunţă încărcături fan tastice,
prim itive, în vecinătatea reacţiilor sto ­ grăm ezi alim entare de m ari proporţii: '
m acale^ Cum putem num i o astfel de
poezie d acă nu a saţie tăţii, sau nesaţie- H am bare ghiftuite de grîne or s ă geam ă,
tăţii? şi butii pîntecoase s-o r grăm ăd i la c ram ă ...
D ar caracterul ei se va lăm uri m ai spune D an Deşliu, netem îndu-se că
bine din exem ple. această viziune, pe lîn g ă izul p rea p er­
Iată, răsfoin d nr. 4 al alm anahului sistent de bucate, e în fond idilică, sche­
S e n su l B ăn ăţean pe 1953 găsim în poe­ m atică
zia Veşnic tînăr, sem nată de Gh. Ceauşu, „ . . ham barul care s - a făcu t b u rd u f de
tocm ai o astfel de p rim ă probă: grîn e" a trecu t apoi d ela el, în varian tă, 1
Şi-n loc s ă sim t al d ragostei alint la un alt poet, de resu rse m ai mici, M ir-
Al tinereţii cînt să -l simt, cea R adin a
E u am sim ţit al foam ei ghiont hapsîn
Bu catele or vîrfu i ham bare
Ş i ghiont şi-n ju rătu ră de stăpîn
(Ştefan F u rtu n ă >
Incontestabil, poate fi adevărat-ceeace
spune poeţul, -dar citind astfel de verSuri N :na C assian, ,în schimb, cu ltivă o bu­
te cuprinde p arcă un sp asm ca după un cătărie m ai rafin ată. E a e încercată d e
ghiont real pe care autorul ţi l- a r fi a p li- ,, senzaţii gustative, cu localizări în lim b ă
cat, forţîndu-te să crezi în puterea sa de şi cerul gurii:
sugestie S tran iu de tot! Te crezi în stă-
Tot străb ate cîntecul
pîm rea unui coşm ar în care foam ea în
N -a tăcut odinioară
chip de căpcăun, cu pum ni fan tastici, ţi-ar
Cînd m i-era lim ba am ară
lu a în prim ire stom acul.
A stăzi cum să' nu se urce
D ar ia tă că scăpînd de această teroare,
C înd - m i-e cerul gurii dulce?
un alt poet îţi serveşte o nouă im agine
năstruşnică,, sub form a unui rege dornic (Puişor de craiovean, ciclul: Cîntec de-
de prom enade: „cînd foam ea se plim ba p utere). i
prin pîntec / ca regele prin visterii" P e de altă parte, duşm anii, chiar, sîn t
Note şi comentarii 121

văzuţi sim plist, red uşi la schem atism ul D acă la E. F ru n ză om ul se com plică,
alim entar. devenind flu tu re c are-şi „flu tu ră n esa­
L a D eşliu, bunăoară: ţu l", la D eşliu răm îne la copaci. Poporul
e pădure. P alm ele norodului s e tran sfor­
. . Nici dom nii cu osînze ghiftuite . . . m ă în crengi pline de rod S aţie tate a e
(Cîntec pentru L egea cea Mare) m axim ă; viziunea ciudată:
Îngh eaţă în caldul osînzii m işeii ..
S ă dîrdîe dom nii în caldul osînzii . . . E u pnV eam m ereu, cu luare-am inte
(Poem pentru „ Scîn ţeia“ lu ptătoare) palm ele slăvitu lu i norod.
Le vedeam prin vrem e înainte
Ca şi cînd „osînza“ a r fi unicul element R am uri vii, îm belşu gate-n rod.
prin care i-ai p u tea caracteriza pe e x ­ (Mîinilep
ploatatori!
D ar, p ofta prinde teren: uneori natura, Iată-n e deci dela începători la evo­
universul sînt văzute prin această prism ă luaţi, dela poezia foam ei cu „ghionturi“ r
a saţietăţii. : l a poezia „gh iftu elii" — cu în crîn gătu ri
Tot la Deşliu, dim ineaţa „se coace în în toate regnurile, stîm in d diverse sen ­
fu rn ale deplină". Copacii au o sete ne­ zaţii.
m aipom enită: Un univers redus la saţietate sau n e sa -
ţietate. De aici, cum am văzut din exem ­
brazi voinici sorbeau în triunchiuri ple, nu se poate aju n ge decît la n atu ra­
' , sev a... lism , schem atism , prim itivism , etc. Ş t
(Nem urire) pe c in e „sa tu ră " o astfel de poezie9
C hiar şi lucrurile neînsufleţite jinduesc a. g.
du pă alim ente. Vrînd să vorbească des­
pre albu l firelor, D eşliu spune că „răz­ R e v e n 1 r e
boaiele cîntă în valu ri de lap te” (An bun)
' N u m ai vorbim că în săşi inim a lui S tran u in spiraţii m ai au şi unii poeţii
caută saţietatea- De obicei ciudăţeniile ţi se revelează şi
trezesc reacţia im ediată a com entatorului
S ă -ţi m ulţum esc de m ulte şi m im a
care îşi începe profesiunea. S ta re a de
să-m i satu r!
sp irit care generează lu ă ri de atitu d in e
L a N m a C assian inim a îm prum ută poate presupune orice: revoltă, indignare,
proprietăţile fructelor (deci, tot un fel de uim ire, neînţelegere său uneori în tristare
alim ente): p u r şi sim plu De d ata aceasta însă cu
totu l alte sentim ente m ă învălue — cum
Toam na plini de roade i-a găsit să s p u n . . . un fe l de je n ă dacă n u
Ş i cu inim ile ăate-n pîrg c h ia r . . . pudoare.
(L a „T ractoru l R oşu“ într-o seară) T rebuie să recunosc că n -am încercat
de m ult asem enea sentim ente la lectura
vOmul deci — convertit spre vegetal.
unei poezii. 'Oricum, ciudate inspiraţii
Ia'tă-1 şi la Frunză _ o fetiţă e privită
m ai au şi unii poeţi.
în felul urm ător
D ar să revenim la subiect,
O văd în m ulţim ea de oameni în num ărul 1 al S crisu lu i B ăn ăţean se
C a stru gu rii darnici în m ust, poate citi chiar în prim a, p ag in ă un. poem
Un fluture alb fluturîndu-şi întitulat Revenire şi sem nat G abriel
N esaţul acelui August. Manoleseii, în care am întîlnit urm ătoa­
(Un om H un frate sovietic) rea strofă-
122 Note şi comentarii
o
„Jo cu l, ca şi cînturile tale, după ceri publicase o altă schiţă, Con­
' R îu l cu năvoduri înădit, tem poranul (Nr. 13 — 1954) oferă citi­
Iazu l şi gheţuşul de pe vale, torilor s ă i 'M ăm ăligu ţă cu brânză, ultim a
L e-a m p urtat — ,icoană-n lunga-m i creaţie a tîn ăru lu : scriitor m aghiar. A m
cale gu stat cu nerăbdare dm noul fe l de b u ­
L în g ă-a prim ei fete ce-am iubit (,?) cate a l autorului, nutrind în chip îndrep­
(subl n.) tăţit sp eran ţa că aşteptările ne vor fi
cu su p ra de m ăsu ră îm plinite. N u m ică
R ecitesc strofa.. Z ădarm c, nu pot p re­
n e-a fost în să dezam ăgirea cînd a trebuit
supu ne care este com plem entul indirect
să constatăm că sch iţa conţinea din p ă ­
su b în ţe le s'd e autor în ac est vers. L în gă
cate p rea m u ltă . . . , m ăm ăligu ţă ş i p rea
ce anum e a prim ei fete ce-am iubit?
puţină b r în z ă . . . în ciuda eforturilor au ­
L în gă dragostea, lîn gă viaţa, lîn gă chipul,
torului de a ascunde prin artificii de
lîn g ă casa .. F an tezia ta, iubite cititor,
reţetă econom icoasă p u ţin ătatea m ateria­
oricît de reţinută a r fi, negreşit v a con­
lului de bază.
tin u a această investigaţie, oarecum je ­
Totul e ticluit în această schiţă. Ticluit
n an tă şi sigur vei înţelege pudoarea care
cu m eşteşug — e ad evărat — d ar ticluit:
m ă copleşeşte
aran jat, făcut, im agm at după un sistem
P oate că, în sfîrşit, poetul sau red ac­
■ce-şi are dinainte stabilite m ăsu rile ş i'
ţia a u adoptat un lim baj voit eliptic,
cantităţile — gram ele şi linguriţele. K e -
scontînd efectul urm ărit de sim bolişti în
lem en A ntal, ţăran cu gospodărie in di­
a c e l v a g pe care-1 cereau poeziei, pentru
viduală, m erge la oraş să vîn dă şi să
a p rocura a s tfe l' cititorului posibilitatea
cum pere cîte ceva: s ă vîn d ă la p iaţă
diverselor asociaţii, asigurîn d u -i o p arti­
niţică brînză, pe care o fac e grăm ejoare,
cip are „a ctiv ă " la procesul de creaţie a
poeziei. D acă e aşa, în orice caz, exp e­ scum pind-o fă r ă scrupule pe m ăsu ră ce
rien ţa strofei de m ai su s a r trebui să-i se trecea, să cum pere nişte monopol, pe
descu rajeze definitiv Pen trucă e cel pu- care se gîndeşte sâ -l lu n gească cu apă
, - ţin neplăcut să ,te n ăp ădească tot soiul şi să-l revîndă cu p reţ m are în sat. M ai
de asociaţii, care m ai de care m a i ' n ă s­ are de făcu t du pă toate acestea un drum
truşnice la lectură unui" poem publicat pînă la fratele său. m uncitor la fabrică,
ch iar — cum a r spune G ab n el M anolescu în su rat de curînd Iată în să că fem eia
— „lîn g ă-a p n m ei p a g in i.a unei reviste care-i deschide uşa, soţia fratelu i său,
literare“ ! , se întîm plă să fie tocm ai cum părătoarea
B ine a r fi ca să nu m ai revină asem e­ plină de arţa g a ultim ei grăm ejoare de
n ea versu ri în cuprinsul S crisu lu i B ă n ă ­ brînză, pentru care Kelem en A n tal ceru ­
ţean, în schim b să revină poetul la un se un p reţ deochiat Pînă aici totul e bine
fel de .a se exprim a pe cît se poate nor­ şi deosebit de viu înfăţişat. In continuare
m al în să scriitorul dovedeşte a nu av e a su-p
g. si. ficiente resu rse în direcţia ob servării şi
sesizării acelor fap te de viaţă c a r e r v o r­
besc dela sine. De aceea, el sim te nevoia
M ă m ă lig u ţă c u b rîn îă s ă intervină, să lăm u rească din afa ră
Sut5, A ndrâs, despre a l cărui volum de lucrurile, să demonstreze, ceeace — so c o -'
schiţe am avut plăcerea să scriem în tim — e o m are greşală, care, dealtfel,
ultim ul num ăr a l A lm anahului L iterar, se şi răzbună în partea a doua a schiţei
se dovedeşte a fi — printre altele — şi Scriitorul introduce pe n eaşteptate în
u n prozator fecund Căci iată, scurt tim p scenă o seam ă de personagii abstracte,
Note şi comentarii 123

sim ple purtătoare de sem nificaţii social- Sch iţa ce pornise atît de bine şi care
politice pozitive. A pare întîi de toate şi prom itea să fie cu ad ev ărat un document
cu totul din senin Jâ n o s colectivistul psihologic de preţ, red actat cu m are acu i­
— fratele m ijlociu a l lui A ntal care, tate, s -a tran sform at bru sc în predică
in intenţia autorului, are — se vede — (chiar d acă indirectă) şi are acel gu st fad
m enirea să contrabalanseze în ochii citi­ şi general de p arab olă cu com entar. Sau
torilor efectul penibil produs de fap ta poate autorul crede în tr-ad ev ăr că prin
fratelu i său m ai m are — ţăran ul cu gos­ m etoda „p relu crării" ori a situaţiilor je ­
podărie individuală. Jân o s e un erou po­ nante, cei suferinzi de b o ala speculei pot
zitiv după carte, ia r argum entele lui — fi brusc vindecaţi şi red aţi tagm ei pozi­
în problem a pieţii şi a atitudinii fa ţă de tivilor?
ţăra n u l individual — sînt rostite cu un Intrucit ne priveşte, noi răm înem la
Je l de d etaşare m orală superioară, de convingerea (schiţa lui Siito nu ne-a clin-
p arc ă decenii dearîndul l-a r despărţi de tit-o) că p iaţa poate fi şi este- pentru
vrem ea cînd e ra şi el un individual. Un scriitor un adm irabil prilej de ob serva­
•cumul de virtu ţi este şi fratele m ai mic ţie şi pătrundere a psihologiei d iverse­
al lu i Antal, — m uncitorul E l e cu totul lo r categorii sociale, d ar încă e departe
copt pentru viaţă, ceeace-1 fac e să se in­ de a fi devenit o şcoală de virtu ţi civice
digneze, în lim itele justeţii, atunci cîn'd A r fi nedrept dacă n -am recunoaşte însă
soţia sa povesteşte întîm plarea dela p iaţă că, după toate acestea, Kelem en A n tal —
(bineînţeles fă ră a da în vileag fap tu l că oaia rătăcită a lui S u tă A ndrâs — a în ­
speculantul era chiar A ntal, fratele lor). v ă ţat totuşi ceva. A în v ăţat — credem
A stfel, cînd revoltat peste m ăsură, Jân o s noi — să se ferească pe viitor, ca de foc,
colectivistul, m ai „neprincipial", îzbuc- de a m ai am esteca negu storia Cu trebu­
' neşte: rile fam iliare. P asă-m i-te, a sim ţit dm
! — V. lip oi ştii ce aş face eu cu ă ştia ? plin efectele nedorite ale proverbului
L e -aş trage douăzeci şi cinci la fund, ca „frate, nefrate, d ar brîn za-i pe ban i"
pe vrem ea domniei austro-u ngare .. De aceea — interpretînd datele zicalei
J'«zsi' m uncitorul intervine de îndată, în sens strict literal — el o v a izgoni
ca un alter-egb' ' a l . autorului, pentru a ca fiind cu totul incomodă şi chiar peri-
domoli alunecările stirigiste aie'-'ceimlalti- -cciloasă .d m ire norm ele sale de conduită.
— Apoi nici chiar aşa, îl potoleşte T rebuie să • recu n oască şi autorul că
Jo z si Chiar a şa nu se poate P iaţa este pentru cît s- a str ă d u i^ rezultatele-s sub
liberă. Etc. aşte p tă ri1
D upă care, Jâ n o s colectivistul trece şi "d. c.
e l la un lim baj m ai potolit, m ai „cu­
m inte": P o esia c u p u n c ta j
— Se leagă la ochi cu m îna lor —
spune celălalt frate. Bocanci dela m unci­ R u brica de „N ote şţi com entarii" a re ­
tori p rim e sc . . . şi pînză . . şi altele . . . vistei „V iaţa M ilitară (Nr. 1 — Ian 1954)
D a- e i . . . nimic aduce cîteva consideraţii7 în legătu ră cu
D upă cum se vede, problem ele econo­ unele poezii îp /cen tru l cărora se găseşte
m ice ale pieţii au in vad at întreg cîm pul ostaşul nou. A ceste npţe sînt instructive
vizu al-al scriitorului care, pe deasupra, se şi m erită s ă fie rem arcate.
m ai vede nevoit — spre a -şi susţine tezele Iată în să că în acelaş num ăr revista
— să introducă în scenă personagii- publică poezia lui Al. A ndnţoiu, Ofiţerul
. m egafoane, cum sînt Jân o s şi Jozsi. Ne oprim la ea pentrucă ilu strează un
124 Note comentarii
L

anum it gen de poezie care se practică Ş i în zad ar visaţi c-o să m ai me


uneori la noi: poezia cu punctaj. Ş i poe­ A m ara vrem e cînd în cătănie
zia O fiţerul e construită tocm ai în acest
V ă preum blaţi privirile de gîde
fel Iată, deci:
Ş i arun caţi în ju rătu ri u rî te . .
1. ofiţerul nou care n u 1vrea război, d ar
care e hotărît să nu-1 cruţe p e v ră jm aş; e t c , etc . pînă la sfîrşit.
2. ofiţerul, prieten al soldaţilor pe i. p.
care-i vizitează se a ra în dorm itor, unde
tăifăsu iesc; BeTşug <îe trad u ceri
3. consideraţiile autorului despre ofi­
ţerii vechi care persecutau ostaşii, T rad u cerea în lim ba m agh iară a poe­
4 poetul se sim te solid ar cu ofiţerul ziei populare rom îneşti are vechi trad iţii.
nou. M enţionăm doar un exem plu, m ai puţin
în treaga poezie are un aer „făcu t". Ai cunoscut: acum un secol A cs K âroly,
im presia că poetul s-a aşezat la m asa de revoluţionarul dela 1848 şi prim ul trad u că­
sen s, căznm du-se să-şi dozeze conside­ tor al poeziilor populare rom îneşti, a pus
la îndem îna publicului m ag h iar num e­
raţiile după un punctaj dinainte stabilit,
roase creaţii ale poporului romîn, printre
aşa cum se întîm plă uneori cu anum ite
care şi m inunata legendă a M eşterului
articole în care ţii n eapărat să intre de
M anole.
toate Ia r la o astfel de poezie ajungi
Tălm ăcind azi, una d u p ă alta, cele m ai
inevitabil tocm ai atunci cînd nu porneşti
frum oase opere ale poeţilor rom îni, poeţii
de la contactul direct cu realitatea, cu
m agh iari nu fac, deci, decît s ă dezvolte
oamenii despre care scrii, ci dela o m un­
trad iţii dem ocratice care îşi au răd ăci­
c ă 'ste r ilă de birou, lip sită de orice perr
nile în trecutul îndepărtat. E ste d ela sin e
spectivă. ,
înţeles că astăzi această activitate se d e s ­
„C alea sp re poezie, (m ărturiseşte Şci-
făşo ară în condiţu neasem uit m ai priel­
paciov) este determ inată nu num ai de
nice decît în secolul trecut, cînd cuvintuC
experien ţa literară, ci înainte de toate
în frăţirii trebu ia propovăduit într-o^ a t­
de v iaţa însăşi, de particip area la viaţă
m osferă ap ăsătoare, în cărcată de v i
a poetului". - ,,
întreţinută de regim u l burghezo-m oşie-
C e-a rezultat în cazul poeziei im '/Aiv \e sc j ' __
driţoiu’ O 'poezie—a ~generalităţilor, în
In ultim ul timp, activitatea tradu căto­
care eroul a p a re /c a un personaj lipsit de rilo r a luat un îm bucurător avînt. D acă
orice - in dividualitate, un sim plu „con- în trecut această strădan ie s e concretiza
■f
cep t" (autorul ar fi putut scrie „o fiţer" num ai în poezii apăru te prin reviste —
' c u O m are). D e ,a ic i — platitudinile care în ultim a vrem e a p a r volum e întregi de
în cazul poeziei de fa ţă abundă: traduceri. Cititorul m ag h iar poate g ăsi
Tu vajn ic o fiţ& al vrem ii noastre azi poeziile alese ale lui Beniuc satţ două
Sub ale, zării boite largi şi-albastre dm baladele lin Jefceleanu. în curînd vor
' ap are: o poveste în versuri, de Nina
sau . \ C assian, două balade ale lui Dan D eşliu
S tă ofiţerul cu ostâşn -alătu ri şi A ntologia Poeţilor Romîni, care se
S ă m ai tăifăsu iască ici pe pături p regăteşte acum Ş i toate acestea numai
dm poezia contem porană. In ce p riv eşte
sau
clasicii, vor ap are în curînd un volum
Hei, ofiţeri de-atunci de v iţă-ale asă de poezn din Em inescu, Coşbuc, ’ ş. a
V -aţi dus ca ap a şi ca p leava deasă, în tr-u n cuvînt, se duce o m uncă o rg a -
Note şi comentarii 126

mizată şi intensă. M enţionăm că la aceste noverb spiritual, b a o criptografie — mai


«p ere lucrează cei m ai buni traducători în scu rt diverse sp e c ii-a le enigm isficii.
şi cei m ai bum poeţi: K iss Jeno, Szem ler De obicei le citim, m ai încercăm să des-
Perene, M ajtenyi Erik, Jân o sh âzy Gyorgy, legăm cîte unul m ai uşurel, d ar nici nu
I'ranyo Zoltân, etc. n e-am gîndit vreo dată să p articip ăm la
în legătu ră cu aceste preocupări tre­ concursurile de d eslegăton pentrucă nu
buie să sem nalăm şi bogata activitate ne sim ţeam capabili de a aduna un nu­
publicistică d esfăşu rată chiar de trad u că­ m ăr' de puncte cu care s ă întrevedem
tori, pe de o parte, şi de poeţi pe de alta. vreo şan să Ia tă I n s ă că a p a n ţia unui nou
De exem plu, traducerea lui B a jo r A ndor joc n e-a deschis în această p riv in ţă per­
din Eugen Jebelean u , a fost d iscu tată de spective, aş spune, nebănuite.
M ajtenyi Erik, în tJtunk, şi de Szem ler In num erele 6 şi 7 din acest an, F la ­
Eerenc, în Elore Trebuie rem arcat şi un căra publică o nouă specie enigm istică:
a lt articol al lui Szem ler, în care acesta jocul sinonimelor. Totul este extrem de
analizează versiunea m agh iară a basm u­ sim plu: se dă un cuvînt oarecare, apoi
lui în v e rsu ri, N ică fă r ă frică. în articole­ se citează cîteva din sinonim ele lui, ia r
le am intite se expun o serie de p ăreri ju ­ deslegătorul care v a g ăsi altele v a prim i
dicioase în legătu ră cu m unca trad u că­ cîte un punct pentru fiecare sinonim
torului. Cel m ai in teresant — p n n punc­ d e sc o p e rrf.'lâ tă > ne-am-z-is, "poarta p rim "
tu l de vedere pe care îl aduce în această care vom pătrunde spre concursurile de
privinţă -— .este articolul J u i K iss Jenoj~ jocu ri distractive — şi în fa ţa noastră
despre trad ucerea lui Szekely Jâ n o s din s-p u p rofilat ispititoare, ,p i e m ilie ...
M ihai Beniuc Ceeace ne-a dat cu rai n -a fo st atît
Subliniind necesitatea respectării for­ jocul ca atare, cît m ai ales noua concep­
m ei originale, K iss Jen o pune un accent ţie despre sinonim e pe care o vădeşte
deosebit pe m odul în care trebuie redat autorul. Iată de pildă cuvîntului m uncă,
conţinutul, ideea operei trad u se .' A desea, prim ul care a fo st lan sat, î s-au aflat
concluziile sale nu sunt deloc m ăgulitoa­ de către autor u rm ătoarele sinonime:
re, dem onstrînd cu precizie greşelile f ă ­ sarcină, efort, opinteală ş i altele de ace­
cute de Szekely Jăn o s. D ar dacă o parte la ş fel. <,
din concluziile lui K iss Jen o sîn t accep­ Splendid! — am exclam at ş i.a m , î n ^ „
tate în unanim itate, nu toţi cititorii pot ceput a com pleta lista deschisă de autor: .
fi de acord cu p ărerea lui că greşelile virtute, conştiinţă; apoi în p rad a unei
am intite se datoresc d eosebim de struc­ m ari in spiraţii. locom otivă, gram atică,
tu ră dintre cei doi poeţi. viezure, abstinenţă, etc., etc. care, în de­
In ju ru l acestei problem e se vor naşte finitiv, dece s ă nu fie şi ele considerate
fă ră îndoială şi alte discuţii, a l căror re ­ ca sinom m e ale cuvîntului m uncă, de în­
zultat v a constitui un cîştig pentru ac­ d ată ce autorul are o concepţie atît de
tivitatea viitoare a traducătorilor. generoasă asu p ra ninom m elor?!
, Szâsz Jânos A şa sţînd lucrurile, am aştep tat cu ne­
% » tt ' , răb dare num ărul u rm ător al E la c ă n i, ca
J o c u l sinonim elor - ^
s ă ne relu ăm d istracţia. Â venit cam
tîrziu e drept, d ar nu n e-a d esam ăgit în
U n m are num ăr de cititori ^urm ăresc aştep tările, noastre: năstru şn icu l jo c al
penultim a p agm ă a F lac ăn i, u n d e . nu sinonim elor era prezent. De d ata aceasta,
©dată poţi întîlru b a un careu de cuvinte verbul a construi era cel oferit d eslegă-
încrucişate alcătuit cu dibăcie, b a un mo- to n lo r îm preună cu sinonim e ca a fa b n -
126 Note ţi comentarii

ca, a înălţa, a face etc. — cu specificarea N u -i pace sub m ăslin (cînd atît titlul
că se referă la „sen su l concret de a con­ italian, cît şi trad u cerea făcu tă’ la Bu cu ­
stru i o clădire, un ap arat, etc.“ Cît de reşti vorbeşte de m ăslini) sau a film ului
frum os a r suna pe lim ba n oastră să spui C azaci dm Cuban. M ai departe: la con­
de pildă, utilizînd vorbele propuse de certul orchestre sim fonice „H erbâk " s-a
autor, s ă înălţăm un ap arat sau s ă fa b ri­ execu tat Cîntecul Solyveg de G rieg şi o
căm o universitate! N e-am extaziat pu­ arie dm Sam son şi Delila, (Delila rep e­
ţin, apoi, reluîndu-ne jocul, am com ple­ ta t şi în tex tu l m aghiar, ‘ deci nu e o
tat în cîteva m inute o p agin ă în treagă g re şală de tipar); ia r cu p rile ju l produ c-
d e sinonime, bineînţeles du pă aceeaşi ■ţiei studenţilor dela C onservator, un
concepţie. tîn ăr a cîntat A ria din Boem a. V iv at
D ar un ţipăt puternic n e-a întrerupt descoperitorul noului cîntec a l lu i G rieg,
E ra ţipătul îndureratului nostru g rai ro- precum şi celălalt, care a stab ilit că
mînesc, care nu putuse suporta torturile B oem a conţine o sin gu ră arie!
inchizitoriale la care fu se se supus. Ce
D ar in iţiativa nu se epuizează aici.
bine a r f 1 fost • dacă acest strigăt a r fi
A m av u t p lăcerea să aflăm de crearea
răsu n at şi în urechea autorului! Poate că
unui nou gen de studiouri cinem atogra­
n u ne-ap fi creat iluzia particip ării la
fice: studiouril în culori. De fap t, un afiş
concursul de d e ^ g ă îl.p riju 'h a sd r-ă v a n u l
inform ează că film ul F u rtu n a a fo st lu ­
să u joc, în schim b — şi a sta este m ult
crat- dEu Studiourile m aghiare în culori.
m ai im portant — credem că a r fi renun­
A propos d e -c u lo r ii'/în vitrin a acelu îaş
ţat la noua sa teorie asu p ra sinonimelor,
cinem atograf (M âxim Gorclîi) se atra g e
ceeace n ăd ăjd uim că v a face m ăcar de-
aten ţia publicului că film ul V acanţă cu
acum înainte, corîsolîndu-ne cu prover­
A ndel e în cu lor1
bul m ai bine m ai tîrziu decît niciodată
g. st. M ai ciudate, însă, ni s-a u p ăru t for­
m ulări ca acestea, „cele m ai noi şi, alese,
A f i ş e clu jen e ;
c întece din m uzică pop u lară rom înă-
M ai m ult d e c îtia fi o coală dreptun­ m agh iară". L ăsîn d la o p arte im proprie­
gh iu lară de hîrtie alb ă sa u colorată, m ai tatea g ram aticală a propoziţiei, ne în­
j mult_,.decîţ un elem ent decorativ — care trebăm d acă ne găsim în fa ţa descope­
dă un aer pitoresc străzilor — m ai m ult ririi unui nou folclor m uzical, bilingv s i
ch iar decît un sim plu vestito r al cutărui binaţional, rom în-m agh iar7!
sau cutărui evenim ent artistic sa u ştiin ­ Ş i ce să m ai zicem de cele două titlur-
ţific — afişu l este un instrum ent viu, gemene d ela cinem atograful P opula r*
activ, de cultură. C întecul p n n e şi Cîntecul priei?
D ar dacă afişele au conştiinţa şi m în- D easem enea n e -au m îhnit exp resii ca
d ria unei atari funcţiuni, n u 's e poate „spectacol cedat U niversităţii B olyai“
spune acelaş lu cru despre cei ce le re ­ (I n tr ig ă 'şi iubire la T eatru l N aţional);
dactează şi tipăresc. Pe aceştia din urm ă s a u ortografii ca în anunţul: „C om pe­
nu-i interesează conţinutul cultural al tiţie de box în str Vosztojevszkif“ , etc.
afişului, ci, probabil, sim p la lip ire a lui - In astfel de red actări — deadreptul
pe stîlp ul de afişaj. Iată -i la lucru jignitoare pentru bunul sim ţ — afişele
P e afişu l unui cinem atograf citim că n u - ş i' îndeplinesc funcţiunea cu lturală,
B a rb arii e o producţie a studiourilor din răm înînd' sim ple exem ple de schim ono­
m oscova; altul anunţă ru larea film ului sire a lim bii. f p
C U P R I N S U L

POEZIE Şl PROZĂ

MIHAI BENIUC: Fulgere şi ste'e . . •• , ...................... 3


V ii t o r ....................... . •• -3
A. E. BACONSKY : M a rtie ......................................................................... 5
Salcîmi .................................................................... 6
Cindva, ca luna..................... . . . . 7
AUREL RĂU; '■"-„s Copilul fie ra ru lu i..................... . . . 9
VICTOR FELEA: Pleacă iarnă . . . . . . 11
£■ s C în te c 12
LEON1DÂ NEAMŢU: Doi p r ie t e n i ............................ 13
Sînt fericit că m unţii........................................ 14
AUREI. RĂU: învăţătoarele, poem în p r o z ă .......................... 15
AUREL QURGHIANU: Iarnă în cîmpie .................................. •• 11
Seară la căminul cultural . . . . . 18
Cuibul de b a rz ă ............................... . . . . 19
Pe-aici erau răzoarele........................................ 19
Vrăjmaşul . . . . .. 20
Aviatorul 20
Ş oap te........................................................ • • 22
A. E. BACONSKY : Emil I s a c ....................................................................28
EMIL ISAC: , Două cîntece.............................................................. 25
Unei mame din Coreea . . . 26
Minerului (cu variantă) ..................... ... .27
PETRU DUM1TRIU: Pasărea furtunii, fragment de rom an................ 29
MICHELANGELO; Două sonete, trad. de L. Blaga ........................ 58
A. S. PUŞCHIN: Contele Nulin, trad de I. O lte an u ..........................60

ANIVERSĂRI

FLORTAN P O T R A : Michelangelo .. 70
EUGEN NAUM: G r ib o e d o v .................................................................. 73

CRONICA LITERARĂ

D. FLOREA-RARIŞTE: Poezia Iul Mihai Beniuc astăzi . 76


CARNET SOVIETIC

A. A D A LIS: Poezie şi gîndire .................. 92

RECENZII

LEON BACONSKY : N Bursucii, de L. Leonov ..................... 9?


LEONIDA NEAMŢU: In su la misterioasă, de Jules Verne .................. 102
LIV1U ONU: Micul dicţionar ortografic ................................... 105

VIAŢA ARTISTICĂ

SILVIU G A L: Căldura patriotismului . . . . 112"


GH. MEKlŞESCU: Poezia şi adevărul operei ruse ....................... 114

NOTE Şl COMENTARII

a. e. b . : Salut frăţesc „Gazetei Literare" - ................... 119


a. g .: Poezia foamei cu „ghionturi“ ...................... —119
g. s t . : Revenire ................................................................. 121
d. c : Mămăiiguţă cu brînză .......................................... 122
i. p .: Poezia cu p u n c ta j.................................................. 123
Szâsz. I . : Belşug de traduceri ......................................... 124
g. s t.: Jocul sinonimelor ..................................................... 125
f. p.: Afişe c lu je n e ............................................................125
STEAUA
Revistă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R.

LITERATURĂ - ARTĂ - C U LTU R Ă

Apare lunar sub conducerea unui comitet de redacţie

în termen de cel mult 1 lună dela sosirea manuscrise­


lor, colaboratorii vor primi răspuns ia adresa indicată
*

Manuscrisele nepublicate1nu se înapoiază

ER A TĂ

L a pag 88 se v a fa c e a b s tra c ţie d e s tro fa


Că voinicul n earm at", r e p e ta tă d in
g re ş e a la re d a c ţie i

COPERTA DE PICTORUL ÎA S S I DEMIAN

Redacţia: Cluj, sfr. Moria 17, tel. 12.75 — Administraţia: Bucureşti, bd. Ana tpătescu 15,
tel. 1.17.92, 1.55.45 — Abonamentele se fac la admimsiraţia noastră, la toate oficiile poş­
tale din ţară, cum $1 prin propagandiştii revistei.

întreprinderea Poligrafică Cluj — 2106/1851


\ L /

S-ar putea să vă placă și