Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
\
APRILIE
\C L U J 1954
Ti
Fulgere şi stele
V ii to r
MIHAI BENIUC
M artie
Salcîmi
Cîndva, ca luna
Ş i luna trece . . .
O, luna, cînd trece luna, cînd lunecă luna,
Ridic capul şi privind-o îm i spun:
Ce frum os va fi-după'ce voi pleca!
Lum ini necunoscute — lum ini viitoare
Cu fulger izbucnesc în faţa mea.
Ş i luna trece . . .
— Dar asta e de neînchipuit!
Cine a mai văzut om
S ă răsară pe boltă ca luna?
A. E. BA C O N SK Y
C o p i lu l fierarului
De sus,
din geam,
se revarsă
acum
veselia — şuvoi pătim aş
Uzine,
două,
cu săbii de fum
duelează
festiv
pe oraş.
In blocul nou,
la amiaz,
a născut
nevasta fierarului.
Vară
P uştiul bine-nfăşat,
tăcut,
pe toţi din ochi îi măsoară
In preajmă
— cerc —
■
vecinii, la sfat.
— Tot parcă-i tată-su!
— E sie !
■
Albă,
frumoasă,
la vorbele lor —
pe pat
fem eea zîm beşte
10 A urel p.ău
Un clinchet lin,
un trem ur de foi:
Paharele-ncet se-nfruntară.
— S ă fie fruntaş!
— M ai bogat ca noi!
Candidatul
distrat
îi măsoară.
— In casă nouă!
— In ţară nouă!
— Stăpîn!
— Ş i m îndrul
— Viteaz!
— Ş i frum osl
Vară. '
Foşnetul vieţii,
chemînd,
sub geam
se ridică
d e jos.
AUREL RĂU
Pleacă, iarnă
Cîntec
VICTOR FELEA
Doi prieteni
Noi îngroparăm în C arp aţi
P e-ostaşu l roşu m ort în lupte.
STEPAN SCIPACIOV
LEONIDA NEAMTU
Invăjăfoarele
Seară la c ă m in u l cultural
C u ib u l de barză
Vrăjmaşul
Aviatorul
E i iată,
Te-ai făcut deodată mare,
A i doisprezece ani.
Te-nsort ca mîint
Aviatorul SI
De şcoală te fereşti.
Pe cit îmi pare.
Nici poezii n-ai învăţat să spui.
(Sprinceana începu
Să i se-ncrunte;
O undă de tristeţe-n ochii lui!)
Nu spui nimic.
Vezi că ghicesc?
Pe semne,
Vrei să rămîi ca m oşul tău, incult!
/
( Copilul tresări.
Cu-nfrigurare
Un carneţel din buzunar şi-a sm uls)
Privesc mirat.
Desene fără număr.
Şi cercuri, cifre — un poem întreg.
De pe-un mosor,
Un cablu se deşiră;
Apoi figuri ce nu le m ai de sie g
Ş i m ai la urmă,
După-o altă foaie,
Un avion spre ceruri decolînd.
Ş i zici că zboară?
î l întreb deodată,
P rivind cîmpia dinaintea mea.
— O, ăsta nu,
Dar în curînd, bădiţă,
Te duc cu avionul pe mata!
22 \ A urel Gurghlanu
Şoapte
„Pace-n ţară:
grîu la vară,
cucuruz
la toam nă iară!“
A. E. BA C O N SK Y
POEZII POSTUME
Două cîntece
*
* »
Păm întule dacă viu în tine
S ă fii bun cu mine,
Dă-mt som n fără trezire
Ş i visuri care n-au împlinire.
26 Două cthtece
Minerului
(v a r ia n tă )
EMIL ISAC
Pasărea furtunii
(fragm ent-d e rom an)
In prim ăvara lui 1950, într-o după amiază, cînd şiraguri de nori vineţi
brăzdau sus de tot, îri înălţimi ameţitoare, cerul pe care soarele către
asfinţit îl făcea galben ca lămîia — Si'mion ieşi din casă, posomorit ca tot
deauna, cu Un sac într-o mînă şi o pereche de cizme grele de iuft în
cealaltă. Se opri în p rag uitîndu-se împrejur încruntat, ca şi cum ar fi
vrut să-şi aducă am inte de ceva.
Era om de treizeci şi ceva de ani, dai părea mai bătrîn din pricina
nemulţumirii neîncetate care-1 întuneca. Barba nu şi-o răsese de cîteva
zile. îşi pusese haine proaste, pătate în multe locuri, rupte în coate şi în
genunchi şi o şapcă soioasă. Stătea acolo şi se uita împrejur. O grada
era pustie, afară de bătrînul Eftei Danilov, care spărgea'lem ne, încovoiat
deasupra butucului. Bătrînul aTbise de cînd Statul muncitorilor şi ţărani
lor îi Iqase cîrciumile, ca să facă dintr-una cămin cultural, din cealaltă
sediul organizaţiei de partid din sat, şi-i luase puterea şi-l apăsase greu
cu impozite şi cote de grîne, ,de vin, de carne, de unt, şi-l mai băgase şi
la puşcărie vreme de un an, pentru vina de sabotaj. Toate veniseră ca o
furtună în ,48, 49 şi începutul lui 50, şi-l lăsaseră altul decît era. Slabă-
nogit, cu ceafa subţiată, barba aproape albă, obrajii supţi şi braţele uscă
ţive, părea un bătrînel neputincios care sparge lemne pentru foc, nu cel
de odinioară, marele ETtei Danilov, gros, încruntat, cu capul cioplit în
piatră, barba stufoasă şi glasul de bas.
Simion îl dispreţuia acum Nu se purta bine cu el decît pentrucă ştia
că bătrînul are aur ascuns undeva, deşi tăgăduia cu o încăpăţînare dosnă-
dăjduită, smintită, chiar cînd nu erau decît ei doi, şi nimeni să-i audă.
„N-am, ri-am!“ se văita bătrînul cu o jale sfîşietoare. Dar avea Simion
ştia asta, şi de aceea avea grijă de el.
— Ai isprăvit? întrebă Simion oeste umăr. Bătrînul nici nu ridică
ochii. Surzea tot mai rău, in vremea din urmă. Din casă ieşi Uliana, cu o
desagă în mînă. I-o ,întinse lui Simion fără să-i privească. Nu ca, una
care nu voia să se uite la ei. Nu-1 vedea Ar fi putut a g ă ţa totaşa.<Je bine
desaga într-un cui. Siraion îi luă desaga din-m înă, şi întrebă, fără să se
uite nici el la Uliana:
— Sticla aia ai pus-o?
— Da, m urm ură Uliana.
— Mda, zise Simion. Mai stătu o clipă, apoi se hotărî şi porni fără să
spuie nimic. Ieşi, pe poartă şi o trîn ti îndărăt cu piciorul. Nu spusese: „Plec‘“,
şi nici Uliana nu^ i-ar fi răspuns: „Mergi sănătos". Alai demult, îşi luase
el de cîteva ori rămas-bun, dar Uliana tăcuse. înţelesese şi el că are drep
tate. Ce aveau ei unul cu altul? Erau-străini. Nu scoteau împreună o vorbă
mai mult decît era neapărat nevoie. Altfel, nu vorbeau. Vara, nici nu dor
meau la un loc: Simion se culca în şură, sau sub o. căpiţă de fîn. Acum,,
că era frig, dormeau împreună. Uliana se trăgea la perete,’ cît mai departe.'
Cînd venea el acasă beat, uneori îi venea poftă. O aDuca de um ăr şi o-
smucea spre el. .Uliana se lăsa ca o moartă; apoi se trăgea,, iar la perete,
’ fără un cuvînt. .Acuma, nici nu auzise poarta că se închide, şi se. şi duse
în dosul casei, la gard, puse coatele pe lemnul cenuşiu de vreme şi se
uită în neştire peste apele lucii, la fel de galbene ca şi cerul asfinţitului.
Mirosea totul a baltă, a frunză, proaspătă- mugurii cleioşi de salcie, pămîn-
tul reavăn, iarba fragedă şi vîn.tul'u'sor, rece, o făceau p e 'U lia n a şă se
infioare. Era plină de putere, şi singurăv singură N-avea ce face în casă,
aşa că răm ase să se uite peste apele pustii.' '
Eftei Danilov spărgea lemne. Din casă, baba ţipă răguşit-
. - — Mai ai? Mai ai? , ’’ *
Eftei nu răspunse. Aşa e: odată ai fost măre şi pi:ternic şi bogat, cu
case, copii, rude, prieteni, avere, afaceri. Şi -deodată, nu ştiu cum, nu’ mai
ai nimica, eşti slab si secat, si.Uebăluieşti de colo pînă c q I o . .
— Eftei, ia vezi- ce e gălăgia aia afară?
Bătrînul'înfipse securea în butuc, se îndreptă din'sale,, cu genunchii
trosnind, şi se duse, ascultător, la gard să.rvadă ce şe în tîm plă.în uliţă.
Rămase multă vreme acolo,-uitîndu-se la oamenii de a fa ră /'N u ştiau de
el. Nu le păsa de el. N-aveau nevoie ,de el Dinspre! partea lor,, putea să şi
m o a ră .,Ar fi vrut să iasă la. eh să-i zdrobească; dar nici mînia Iui nu. mai
era ca pe vremuri, g a ta .s ă găsească .mijloace sigure şi-zdrobitoarejhera o
m înie, trem urătoare şi răutăcioasă, de' bătrîn" neputincios.
Ih uliţă erau oprite camioane grele. In scurte vătuite şi cizme de cau
ciuc, sau-,în haine de-ale lor, pătate de catran şi sînge de peşte, şi încăl
ţaţi cu cizme de iufţ, pescarii veneau de peşte tot,, ieşeau de prin c’a se,
soseau de pe uliţele învecinate, vorbeau tare, răcneau chemări:
— Cosma! Nicola! Vino aici, măi!
Cu traistele de-a umeri, veneau bărbaţi spătoşi şi cu mijlocul subţire,
oameni bărboşi sau qu’ obrazul ras, flâcăiaşi bălani cu umeri puternici —
cei care ieşeau pe vremuri la pescuit pe bărcile lui Eftei şi ale lui Foma
Carp, şi-ale celorlalţi. Pe; atunci nu făceau' atîta gălăgie; facuma răcneau
şi rîdeau: li se scosese botniţa de la gură.
— Mai ales Emelian Romanov care mi-a muncit mie pe vremuri, ca
şi'frate-şău mai mare, înnecatul. Ia te uită cum nu-şi încape un piele!
Pasărea fu rtu n ii
' A-m ai îmbătrînit;' părul i s-a făcut sur, ca de lup; ş'i-â înfipt şapca
pe ceafă, e botos şi cu nasul întors în sus, obraznic, şi cu ochii ca oţelul;,
îl ia de mînă pe Iermolai, bărbosul şi strigă:
-— Iermolai!
In uliţă,'. Emelian Romanov răcnea într-adevăr mult m ai tare decît
era nevoie ca să-l audă Iermolai:
’ - — Iermolai! • -
Cel strigat era un om aşa de voinic câ părea mai lat decât era de
înalt. Ro'ăi la faţă, cu-ochii mici, albaştri, veseli, rîdea:
— Ce, mă?
— Iermolai, tu miroşi a peşte, mă!
— Nu se poate, se mira Iermolai. Cum să miros a peşte? Ţi se pare...,
Oi fi mirosind a altceva, Emeliane...
împrejur- se adunaseră toţi roată.
— Iermolai, tu miroşi a brînză!
— Asta da... am gustat nişte brînză
— Cu ce ai, gustat-o, Iermolai?
Iermolai se supără deodată, fără nicio pricină vădită:
— Ia mai lasă-mă, bre! Ce, te.ţii acuma de glume?
— Cu ce ai gustat tu brînză, Iermolai?
Cei dimprejur rîdeau. Iermolai întoarse capul într-o parte şi mormăi-
— E i., cu un pic de rachiu, acolo..
— Da tu nu miroşi a urî pic, Iermolai, tu miroşi a o vadră! urlă Eme
lian Romanov,'fratele mai mic al celui, înnecat pe vremuri.. Toţi rîdeau, şi în
mijlocul lor, stingherit, oarecum ruşinat, Iermolai zîmbea, cu nasul roşu
şi .obrajii-roşii, trei .pete.de foc, şi ochii, două picături de ghiaţă, în .b arb a
mare ca o tufă. ,
— Ei, un om bun nu păţeşte .nimic dacă bea un strop..:
’— Da, d a r tu eşti prea bun, Iermolai! Bei prea mulţi stropi!
- — Ei, aşa sînt' eu, cu inimă blajină, zisa Iermolai. Se bătu cu palm a1
grea pe pieptul care suna ca un zid: -
— Uite-aici,- în inimă, vă- am pe toţi! Aşa' sînt eu! In inimă vă ţiu!
Şi începu s'ă-i sărute pe rînd p e care-i apuca mai aproape. In vremea
asta, Emelian povestea: -> -
— 'Fraţilor, Iermolai n-a vrut să plece azi' cu noi, cu camionul! S-a
suit în autobuz-şi |S-a aşezat aşa, cu mîinile pe genunchi, cu capul pe spate,
ca un împărat, şi a pornit. A venit taxatorul: „Tovarăşe, biletul" „Care
bilet?" a întrebat Iermolai. „Biletul1” ,',Aha, 'biletul...“ ' i, ■
Iermolai se oprise din sărutat şi asculta, serios. Emelian îşi înfundă
şapca pe frunte şi u r m ă : v -
— „Aha, biretUl.I. Şi ’cît costă biletul pînă la Constanţa?" Ii spune
ăla cît Iermolai face aşa cu degetul: „Nu Eu nu plătesc". ,,Cum să mr
plăteşti?" „Nu. Mie să-mi faci reducere cincizeci la suta. Eu sînt pescar
de larg!"
Oamenii răcneau, ţinîndu-se de burtă- auzi ce-i poate capul lui Ier
molai! Dar acesta, foarte serios, se împotrivea:
32 Petru Dumttriu
Unul din acestea, fost pe vremuri vapor de marfă, era Steaua din
octombrie al flotei de pescuit. Era vopsit proaspăt şi purta la coş, unde
fuseseră iniţiale sau culori ale unor companii de navigaţie de mult lichi
date, un nisetru galben pe fond albastru. Steaua din octombrie scotea
clocote de fum negru şi vibra pînă în vîrful catargelor. Pe puntea din fată
era învălmăşeală, gălăgie, vinciurile cu aburi uruiau şi trăgeau de cabluri,
nişte lăzi se înălţau şi se legănau prin aer pe deasupra punţii.
Vinciul din tribord se roti zgomotos, scuipînd aburi, şi o ladă, în loc
să coboare lin în gura de magazie deschisă, căzu alături şi se sparse.
Sute de cepe începură să curgă din ea, rostogolindu-se pe punte. De la
comandă, se auzi un răcnet indignat:
— Ha! Uite la el! Lasă vinciul!
Apoi un cap zbîrlit se aplecă de sus şi acelaşi glas strigă:
— Unde-i ofiţerul al treilea? Ofiţer al treilea!1
— Aici!
— Tovarăşe Constantin! Treci m atale Ia vinciul acela! Iar tu, măi,
să aduni cepele, că de altceva nu eşti bun! Ce marinari mi-au adus mie
pe hardughia asta? Amatori! Vincier eşti tu? Dar dacă era un motor In
lada aia? Dar dacă erau oglinzi? Dar dacă erau ceasornice? M amă măicu-
liţa mea, de ce m-ai făcut om de mare?
Capul pieri îndărăt, undeva la al treilea etaj de clădiri de fier şi lemn
vopsit alb, sus la timonerie.
Pe punte, flăcăul care făcuse gresala începu să adune cepele şi să
le pună la loc în ce mai rămăsese întreg din ladă. Protesta furios:
— Ce sînt eu de vină? Şi ce, parcă altădată..; O ladă! tot eu o fac la
loc... Ce mă ia pe mine aşa? v"‘‘
Ofiţerul al treilea începuse să mînuiască vinciul. Din cînd în cînd
trăgea cu ochiul la vincierul celălalt, care nu spusese nimic. Era un bărbat
uscat, subţire, cu pieptul supt, cu gît lung; avea capul prea mic, bărbia
prea mică, o ţigară-i fumega lipită de coltul gurii şi omul se mai şi strîmba.
Părea cu totul liniştit, parcă n -a r fi auzit şi n-ar fi văzut nimic îşi vedea
de treabă, încreţind din pleoape, ca să nu-i intre fum de ţigară în ochi.
Ofiţerul al treilea se gîndea că ar vrea foarte mult să stie ce are ’ş ă iasă
din izbucnirea de adineaori şi-i era cam frică: „Ei, şi Ia urma urmei, ce
să se întîmple? Avea dreptate să-l repeadă... Aşa ceva nu-i îngăduit
unui marinar!" Dar tăcerea si absenta lui Pretiosu, vincierul de alături, nu
prevesteau nimic bun. Totuşi tovarăşul Nicolau avusese dreptate; dacă
ofiţerul secund nu e cu ochii în patru peste tot, unde ajunge vasul? Şi-
apoi, ce mai face şi flăcăul ăsta atîta gălăgie?
Era indignat de bodogănelile celui cu greşala:
— O dau dracului de marinărie... pe vaporul ăsta parcă sîntem pe
vremuri...
Vorbea mereu neadresîndu-i-se nimănui anume, doar vădit ca să
fie auzit de Preţiosu care-si fuma ţigara nepăsător Ofiţerul trei era un
băiat timid şi tăcut. îşi adună tot curajul şi spuse cât putea de tăios:
— Ascultă, Lae! Ai face bine să taci, şi altădată să fii mai atent! Spargi
lăzile şi tot tu faci gălăgie!
3 — St««u*
3i P e t r u D u r n itr iu
jilor, încă o scară. Celălalt se ţinea mereu după el. „Nu pot scăpa nică
ieri de ei... Nu pot scăpa Sînt neputincios" îşi spuse comandantul cu o
schimă amară. Intr-un fel îi venea să se dispreţuiască, pentrucă nu se
întorcea şi nu-i pune mîna în gît lui Pricop sau lui Preţiosu, 'sau care o fi,
şi nu termină odată pentru totdeauna; ar trebui să plece de pe vas, să-şi
caute un post la uscat; conţopist, om de serviciu, orice; ori să se îmbarce
ca ofiţer de punte pe vreunul din vasele de marfă, care navigau pe toată
m ările globului. Dar nu putea. Nu, era ceva ce-1 ţinea aici, la cheremul
lui Preţiosu si al lui Pricou, — care-1 urmăreau, îl urmăreau peste tot,
pînă şi aici! Mai era o scară de urcat, eea care ducea sus la timonerie.
Comandantul începu s-o urce. Clap-clap-clap, răsuna în urmă pasul celui
care se ţinea după el. Comandantul îşi şterse fruntea de sudoare — deşi
batea un vînt rece ce arăta că poate să vie o ploaie, sau chiar o ultimă
ninsoare. Intră în timoneria goală Aici era întuneric Metalul compasului
de mars si al roţii cîrmei lucea stins. Pe m asa hărţilor se intrevedeau ca
nişte crabi negri, nemişcaţi, binoclurile marine lăsate acolo de cu ziua. Nu
era destul aer. Comandantul trecu pe cealaltă punte de cart, îngustă, sus
de tot deasupra covertei vasului. Cu coatele pe ram bardă, se uită7în jos pe
cheiu Un camion pleca; vinciurile nu mai lucrau. Directorul nu mai eia
nici el acolo. Pe cheiu nu mai era nimeni.
Omul care se ţinuse după el ajunsese în preajmă Nu spunea nimic.
Şi aici’ Pînă aici? Comandantul vru să treacă pe lîngâ el fără un cuvînt,
să se ducă să se încuie în cabina lui, oricît de fără aer si de caldă D ar
în sfîrşit îl recunoscu- era Nicolau secundul, scurt şi gras, stătea lîngă
el şi se uita la luminile, negurile de fum, şi valurile negre şi lucioase ale
portului. Comandantul simţi o ultimă undă de iritare dureroasa: „De ce
dracu nu mi-a spus că e el? Idiotul!" Dar după. aceea se linişti. Nicolau
era un om cu care putea şedea şi tăcea laolaltă, fără să se simtă prost.
Era bine că Nicolau se afla aici.
— Ei, ce zici? îl întrebă comandantul.
Nicolau, cu ochii la o vedetă neagră care trecea pe apele întunecate
ale portului, răspunse:
— Vor şi ei binele, tovarăşe comandant. Au bunăvoinţă, dar cîte-
odată nu ştiu cum să lucreze... Mai greşesc şi ei...
Vorbea stînjenit, fără să se uite la com andant Acesta spuse cu
amărăciune:
— Ştii foarte bine că nu-i aşa. Vrei să-i aperi, fiindcă eşti membru de
partid, şi ţi-e ruşine pentru ei...
Oftă, apoi murmură:
— Cîteodată îmi vine să izbucnesc, să urlu, să dau cu ceva în ei...
şi să plec! Să plec! Să mă debarc de pe rabla asta de o sută de ani, şi
să-mi caut altă meserie. Să mă îmbarc ca secund pe vreun cargo Am
Gomandat vase vreme de cincisprezece ani; acum aş primi să fiu timonier,
asistent de punte, orice. N-as găsi comandă, stîî si tu. Sînt mai mulţi
comandanţi decît vase pe lumea asta; şi se caută oameni mai tineri ca
mine. Dar n-aş avea nevoie decît de un pat, şi să muncesc pe un vas
— orice! S ă spăl coverta! Am mai fâcut-o eu şi p-as.ta, cînd aveam
Pasărea furtunii 41
*
ş a p te s p r e z e c e a n i şi ara fu g it d e la p ă r i n ţ i c a să m ă fac m a r i n a r . N u ş tia m
a tu n c i, auz i? n u ş t i a m că la cincizeci de a n i tre c u ţi o s ă m ă c a lc e în p ic io a re
o a m e n i ca ă şti. D a c ă ş tia m , m ă a r u n c a m cu c a p u l în j o s p e ste c o p a stie , la cîte-
v a zile de m a r ş de ţ ă r m , şi is p r ă v e a m ... D a r a m copii, îmi tr e b u e leafa p e n tr u
ei. Şi s în t ro b p e n t r u ei. T r e b u ie s ă s t a u p e v a s u l ă s t a îm p u ţit, — cît o s ă
b i n e v o ia s c ă to v a r ă ş ii P r e ţi o s u şi P ric o p s ă m ă ra b d e ! C în d o r v r e a s ă
m ă z b o a r e d e aici, cel p u ţin să n u fie d in v in a m e a ; s ă a m c u g e tu l îm p ă c a t
s ă n u -m i s p u n că le ia u cop iilo r pîinea de la g u ră ...
îş i t r a s a r ă s u f l a r e a , ş u ie r ă to r , a p oi a p r i n s e o ţ i g a r a N ic o la u v orbi
a nevoie:
— N u le p u n e ţi a ş a la in im ă pe roate... o s ă s e î n d r e p te şi ei...
C o m a n d a n t u l a r u n c ă c u o m i ş c a r e f u r io a s ă , p e s te c o p a stie , ţ i g a r e a
a b ia a p r in s ă , c a r e c ăzu , p u n c t r o ş u p r in b e z n ă , apoi a t in s e a p a şi se s tin s e
sc u rt. ( ; I
— O să se -n d r e p te ? Şi s u fle tu l m eu, p î n ă c în d s e - n d r e a p t ă ei, ce-o să
a j u n g ă ? Ei o s ă fie drepţi, şi su fle tu l m e u o s ă fie strîm b ! ce n e v o ie a m
e u s ă s u f ă r u m ilin ţ e şi în jo sire , a c u m c â n d a m p ă r u l a lb ? Şi c h ia r de -a ş
fi m a i t î n ă r — la ce e n e vo ie? Cui s e r v e ş te a s ta ?
— E i n u v ă cun o sc , în g î n ă N ic o la u . E i c r e d 'că sîn te ţi u n c ă p ita n
d in ăia...
— C a r e ă ia ? Ă lo r a n u li se m a i dă s ă c o m a n d e v a p o a r e ' D a c ă m i s-a
d a t c o m a n d a v a s u lu i ă s tu ia , î n s e a m n ă că n u s î n t u n tic ă lo s , u n ti r a n ,
un c o n t r a b a n d i s t, u n ş p e r ţa r , u n om f ă r ă in im ă şi fă r ă o b r a z , ca ăia! D e
ce m ă t r a t e a z ă to c m a i de p a r c - a ş fi u n u l d in ă ia ? A m d a t v r e u n s e m n
c ă a ş fi? A du -ţi a m in te , m a i z ise c o m a n d a n t u l a p r o a p e r u g ă t o r , ai n a v i
g a t cu m in e . Noi doi a m m a i s t a t de v o r b ă a ş a , cu c o a te le ;pe o r a m b a r d ă .
>cu ochii la c heiul d e jo s — u n cheiu din B o m b a i s a u d in A l g e r s a u ,din
H a m b u r g .. â d u - ti a m in te de m in e c u m a m fost to td e a u n a !
T ă c u o clipă, ap o i bufni, fu rio s şi r ă n it:
— In s lu jb a p o p o r u lu i' C e v i n ă a m eu, p e n tr u n u m e le lui D u m n e z e u ?
A m fo st în s lu jb a a r m a t o r i l o r şi a c o m p a n iilo r p e n t r u c ă - m i p lă c e a ? I m î
p lă c e a m ie s ă c o m a n d v a p o r u l în M a r e a N o r d u lu i p e f u r t u n ă , s a u p e
lîn g ă T e r r a Nova! pe c e a ţă , s a u în P a c ific , cînd b a r o m e tr u l a r ă t a 74 0 — 730,
şi ştii că v in e u n ciclo n de-o s ă te ia d r a c u l, şi t o a te a s te a p e n t r u n iş te
d o m n i c a r e v a r a fac s p o r tu r i de i a r n ă în E lv e ţia şi i a r n ă s e d u c s ă jo a c e
c ă r ţ i la M o n te C a rlo ? In s lu jb a p o p o r u l u i' N u ştiu, n e n o ro c iţii, că p refer
să fiu în s lu jb a lor, da, a lui P r ic o p şi a lui P r e ţio s u , d ecît a c o m p a n i i l o r . ,
d a r să n u m ă c h in u ia s c ă , m ă i, să n u m ă c h in u ia s c ă .
în c h e ia s e , încet, cu o p a t i m ă d e s n ă d ă j d u i t ă , î n ă b u ş i t ă . D e o d a tă se
s c h im b ă la fa ţă :
— E u v o r b e s c d e -a le m ele, şi c înd colo tu , s ă r a c u l d e tin e , e şti de
d o u ă o r i m a i rău... pe tin e te a t i n g şi m ai cu sete..
— N u face nim ic, s p u s e sc u rt, N ic o la u . în g h i ţ i u n n o d şi a d ă u g ă :
— N u fa c e nim ic. T r e b u e c ritic ă şi a u to c ritic ă ; f ă r ă a s t a n u m e r g e m
îna inte .
— D a , d a r p e lu c ru r i se rio a se ! P e d is c ip lin ă , p e p r o d u c ţia v a s u lu i,
pe e c o n o m ia de b a n i, de forţe, d e tim p ! C a s ă t e r m i n ă m c u a n a r h i a , cu
Petru D umitriu
— Şezi, adică şezi pe sitelcă, înţelegi? că doar n-o să stai în. picioare
în lotcă! Aaah-ha-ha-ha! Ho-ho-ho!
Nu-şi mai putuse ţine firea şi izbucnise într-un rîs tunător, care-1 zg u
duia; şi-l trăgea mereu de cureaua pantalonilor pe Cosma, gata să-l scu
ture încoace şi încolo ca pe o păpuşă de cîrpă — ceea ce s-ar fi şi întîm-
plat cu oricare alt om. Dar Cosma era prea mare şi prea greu, aşa că nici
nu se clintea. Zîmbea numai şi murmura:
— Nu mi-i mie frică de muncă .
Fără să-şi dea seama, Spiru Vasiliu uitase o clipă pentru ce se afla
acolo. Acuma însă îşi veni în fine şi spuse cu glas tare:
— Măi tovarăşi, haide că vă aşteaptă flota’ Stă m am a să plece, şi pes-
cadoarele, şi voi pierdeţi vremea a ic i,. Hai, sculaţi!
— Iote-1 şi pe ăsta, zise unul răuvoitor. Ceilalţi tăcuseră şi se'
întoarseră, miraţi, spre Spiru Vasiliu.
— Iote-1 şi pe dumnealui, repetă acelaş glas, în acelaş fel batjo
coritor şi neprietenos. Spiru Vasiliu îl recunoscu pe cel care vorbise, era
unul Danilov. Simion Danilov, pescar bun de altminteri. Simion Dani
lov şedea într-un colţ, încruntat şi tăcut. Băuse mult, le plătise băutura
şi celorlalţi din brigadă, cînd îi văzuse că au isprăvit banii de buzunar;
îl poftise cu o sticlă şi pe Emelian Romanov, şi pe Iermolai Popov; şi
pe Afanasie. Nu spunea nimic; bea şi se întuneca şi mai tare. Nu-i iubea
nici el Nici pe golanii ăştia din sat, care nu demult umblau cu căciula în
mînă după tată-său. Nici pe funcţionarul care intrase acum în circiumă,
să le spună ce să facă si ce nu, lor* si mai ales lui, lui Simion. Simion ura
oamenii, si ura lumea întreagă, fiindcă-i fusese odată foame de dragoste,
şi nu-1 iubise cine voia el; nici acuma nu-1 iubea Asta-1 otrăvea pe el ca o
boală înceată şi care macină, macină, pînă-ntr-o zi omul nu mai are putere,
nici împotrivire, şi se stinge. Simţea în chip nedesluşit .că nu-i nică
ieri şi-n nici un fel scăpare; şi ar fi vrut deaceea să se răzbune dina
inte pe toţi, pe lumea întreagă. Se gîndea cîteodată: Dac-aş fi foc, aş
arde pămîntul. Dac-aş fi apă, l-aş înneca...
— Uite-1 şi pe dumnealui... zise el cu obrăznicie., Emelian Romanov
se ridică şi se apropie de Spiru Vasiliu:
— Pofteşte cu noi, aici la masă, tovarăşe Vasiliu.
Şi împinse un scăunel, îi dădu un pahar de rachiu, ciocni cu el:'
. Pofteşte, ia un pahar, nu ne refuza, tovarăşe Vasiliu- sîntem m un
citori noi, nu sîntem cine ştie ce- dar poate tot bei un pahar cu noi. Aşa:
noroc ,şi sănătate... Aşa-i că-i tare? Ei, noi sîntem mai obişnuiţi. Munca
grea, vîntu! pe mare, mereu... Ducem la tăvăleală, nu ca dumneavoastră,
dela oraş...
Oamenii se1strînseseră grăm adă împrejur. Spini Vasilm1 băuse şi
se înnecase de tăria rachiului, tuşea, cu lacrimi în ochi. Emelian Romancv~
vorbea înainte cu o lucire de veselie dură în ochişorii albaştri: ,
— Să stăm şi să ospătăm, ca tovarăşi şi p rie ten i.. Poate că acum o
să-mi spui şi dece tot nu ne-aţi dat felinare de furtună la lotci’
Se făcuse o mare tăcere în cîrciumă. Spiru Vasiliu tresări şi se uită?
împrejur Roşii la faţă şi cu ochi lucitori, bărboşii şi "merii cu obrazul ras
se adunaseră roată şi se uitau la el într-un fel care-I nelinişti.
Pasărea furtunii 47
4 — Steaua
60 Petru Dumitriu
d e p r im e jd io s a g ă ţ a t ă în b u z a falezei ce se p r ă b u ş e a în m a r e , b u c a t ă c u
b u c a tă . I se p ă r e a că d in tr-o clip ă î n t r - a l t a a r e se p r ă b u ş e a s c ă şi c a s a
îm p r e u n ă c u to t c olţul de fa le z ă p e c a r e e r a c lă d ită ; a v e a s ă se p r ă v ă l e a s c ă
p e p l a ja î n g u s t ă şi în m a r e D a r c a s a s t ă t e a m e re u pe faleza c r ă p a t ă . î m
p r e j u r a v e a o g r ă d i n ă cu cop ăcei p r ă f u iţi şi s tr îm h i In g r ă d i n a a s t a ,
în tr - o v a r ă , p r o p r i e t a i u l fă c u s e u n fel d e p a v ilio n din p a p u r ă , şi p u s e s e
d e d e s u b t o m a s ă r o t u n d ă şi s c a u n e de paie. D a r în c îte v a zile, p a p u r a s e
v eştejise, d e v e n in d u r î t ă şi c enuşie, si se n ă p îr le a . a c o p e rin d n e în c e ta t
'm a s a , s c a u n e le (şi p o a te şip e ,cei ce s t ă t e â u în u m b r a ei, s ă b e a c a fe a
de orz şi s ă g u s t e ş e r b e t ) , cu fire c enuşii, le m n o a s e şi p ră fu ite . C a s a era
ia fel, cu t e n c u ia la s c o r o jită şi b a lc o a n e le r u g in ite .
S p r e c a s a a s t a p o rn i a p r o a p e în g o a n ă S n î r u V a siliu , cum- iz b u ti să
s c a p e d in p o r t şi de su b p r iv i r e a d ire c to ru lu i. Ii b ă te a in im a de u n s i m ţă -
m î n t pe c a r e nu-1 m a i a v u s e s e de p e s te d o u ă z e c i d ,ani. A le r g a , s p e r i a t
c ă a ju n g e p re a tîrz iu . T o a tă z iu a a ş t e p t a s e c e a s u l a c e s ta . In s i î r ş i t a ju n s e .
E r a l u m in ă la fere stre . I n t r ă f ă r ă s ă v a d ă nici că la m p a e lectrică, cu a b a
j u r de tinic he a v erd e, a v e a becul g a lb e n de m u r d ă r ie , nici c ă p e re ţii sc ă rii
e r a u v o p siţi cu n iş te d e se n e n e o b iş n u it de u rîte, c a ale u n u i p ic to r n e b u n
c a r e ş i-a r fi p l im b a t p e n s u la la în tîm p la r e , apoi re p e tîn d cu o c o n s e c v e n ţă
a m e ţito a r e , a c e la şi d e se n f ă r ă n o im ă . In1 p r a d a u n e i ir r.ă ri d u r e r o a s e , S p ir u
V a s iliu s u n ă la u ş ă . D u p ă o clip ă, u n g l a s de f a t ă î n t r e b ă p r i n uşă:^
— C in e e?
— S în t eu, A n g e lic a d r a g ă .. C ă p i t a n u l V a siliu .
U ş a se d e sc h ise şi în p r a g se ivi o fa tă . In l u m in a m u r d a r ă a b ecu lu i
s p î n z u r a t d e a s u p r a scării, p ă r e a de o f r u m u s e ţe c iu d a tă - p a lid ă , cu pielea
de o c u lo a r e c a ld ă şi m a t ă , cu ochii m a r i n e g r i şi p â r u l n e g r u , cu b u c le
lu c ito a r e Ii z â m b i lui S p ir u V a siliu , f ă r ă să -şi a r a t e dinţii, şi-i fă c u loc
s ă in tre. L a lu m in a d i n ă u n tr u , se v e d e a m a i b in e f r u n te a p ă t r a t ă şi î n c ă
p ă ţ î n a t ă şi b ă r b i a c a m g re o a ie , sînii p re a m a r i -si ţ i n u t a - c a m în c o v o ia tă .
E r a lin iş tită în s ă şi s i g u r ă Ia a d m i r a ţ i a Iui S p ir u V a s il iu c a r e o p r iv i cu ochi
um e z i şi în c re z ă to ri, şi în c e rc ă să -i s ă r u t e m în a .
— L asă... la s ă ! Nu! Te rog... z is e ea z m u lg â n d u - ş i m în a . E l r ă m a s e
cu m îin ile în aer; îi s im ţe a în p a l m ă în c ă m î n a m ic ă , m o a le şi c ă r n o a s ă ,
care-1 u m p lu s e de u n fior v o lu p tu o s . D a r i se f ă c u s e d i n t r - o d a tă gol în
su fle t — u n gol de s p a i m ă O u r m ă p e A n g e lic a p rin o d a ie O la m o ă spîn-
z u r a t ă d in ta v a n , cu o a c o p e r ito a re b r o d a t ă c u c iu c u ri lu n g i, r ă s p î n d e a o
lu m in ă s c ă z u tă si i e r t ă to a r e a s u p r a m o b ile lo r d e s p e r e c h ia te (d u la p c a fen iu
şi vechi, d e la 1900, m a s ă n e a g r ă , „ c u b i s t ă ” , d in 1930), asup ra; c e lo r cîteva
p a h a r e d e v in şi ş a m p a n i e c a r e sc lip e a u î n d ă r ă t u l g e a m u r i lo r bu fetu lu i,
şi d in c a r e n ic iu n u l n u s e m ă n a cu c e lă la lt. P a r t e a de s u s a odăii, cu t a b l o u
r ile p r o a s te ( c o ră b ii p e m a r e , flori de liliac, c a p d e O v re i b ă t r î n ) , r ă m în e a
în um bră. P e fa ţa de m a s ă e r a u firim itu ri, u n p a h a r de c ris ta l cu picior si
l u c r a t a d m ir a b il, cu u r m e de d e g e te pe el; l în g ă p a h a r z ă c e a , s in g u r a t i c ă ,
o lim b ă de t r a s p an to fi S p i r u V a s iliu s e opri în fa ta m esei, şi a p u c ă (îi
t r e m u r a m în a ) lim ba de t r a s p a n to fi; se u ită la ea f ă r ă s-o v a d ă şi citi,
f ă r ă să în ţe le a g ă , ce s c r ia pe ea;i „W . H a n s e n , Z a p a te r o , A ie n a l 4 2 1 !,
B u e n o s A ires". A poi rid ic ă ochii. A n g e lic a s tă te a cu s p a te le Ia el si se
u ita p e f e r e a s tr ă . N u s e v e d e a d ecît în tu n e r ic în c a r e su s s c lip e a u stelele,
Pasărea furtunii 53
iar jos se mişcau nălucirile albe ale crestelor de spumă. Spiru Vasiliu se
apropie de Angelica şi murmură:
— Te-ai gîndit la ce ţi-am spus ieri?
Ea dădu din cap. Spiru Vasiliu întinse un braţ stîngaci ca s-o cuprindă
şi s-o strîngă la piept; dar ea, cu o vioiciune neaşteptată, se aplecă iute.
trecu pe sub braţul lui şi se duse să se aşeze pe un fotoliu; totul cu cea
mai mare seriozitate.
Spiru Vasiliu se simţea ca bolnav. Totul era atît de stupid, de fără
noimă. Ii făcuse o declaraţie de dragoste în toată regula — niciodată nu
făcuse aşa ceva; se-nţelesese' cu femeia dintr-un zîmbet, dintr-o clipire
din ochi, dintr-o strînsoare mai fermă în timpul dansului •— şi o făcuse
stîngaci, timid. îşi dădea seama ce naivă, necoaptă şi grosolană e fata lui
Zarifu faţă de anumite prietene de pe vremuri pe care le avusese el,
Spiru Vasiliu. Şi totuşi tremura de dorinţă cînd îi vedea obrazul cu pielea
aceea mată, străvezie şi puţin întunecată, ochiţ orientali şi chiar for
mele trupului ei destul de nedesăvîrşit. t
Se apropie de ea. Angelica îl privi fără admiraţie şi fără frică, sigură
de ea Spiru Vasiliu îngenunchie lîngă fotoliu şi o cuprinse în braţe.
— Răspunde-mi, şopti el fierbinte Ea vorbi cu glas foarte normal.
— Iţi spun since, la început am răm as tablou- Pe ,urmă m-am gîndit..
Nici eu nu ştiu ce s im t ..
Spiru Vasiliu răsuflă adînc; îi năvălea în piept o fericire nebunească,
absurdă şi-l apucase o recunoştinţă nesfîrşită:
— Iţi mulţumesc, Angelica.Lasă-mă să te iubesc, şopti el. Apoi, cu o
urmă din vechile lui maniere de cuceritor, zîmbi cu o siguranţă şi calmă
îngîmfare, care tremurau, gata să se prăbuşească:
— Ai să mă iubeşti si tu . E fatal Inevitabil!
— Tot ce se poate, răspunse calm fata. Se gîndi puţin, apoi adăugă
cu un fel de solemnitate copilăroasă:
— Poate că asta o să fie soarta mea...
El, înebunit de încîntare, mereu în genunchi lîngă ea, voi s-o sărute,
dar ea se feri cu mare îndemînare, mişcîndu-şi capul în aşa fel încît
Sprru Vasiliu nu o nimerea decît pe obraz, pe bărbie. O sărută însă pe
gît Ea se înfiora şi îşi trase umerii în sus, şi capul între umeri, ceeace o
făcea să pară cocoşată. Spiru Vasiliu strînse din măsele, apoi îşi puse
capul în poala ei şi m urm ură înăbuşit, frecîndu-şi obrazul de stofa fustei
ei:
— Angelica... iubita mea.
Ea începu să-i mîngîie părul uşor, foarte uşor. Nu-i venea să puie
mîna pe bărbatul acesta. Se uita cu înduioşare şi milă la ceafa lui cu două
cute de vîrstă deacurmezişul, şi cu părul care începea să se rărească;
şi o tulbura o uşoară scîrbă la vederea cheliei lui pămîntii ce se zărea
printre firele subţiri şi rare de păr Asta era căpitanul Spiru Vasiliu? Ce
ciudat, ce ciudat’ se ’gîndi ea şi oftă. Apoi începu să se plictisească. Ii
părea rău — nici ea nu ştia de ce.
Se auzi cheia învîrtită în broască, si usa se deschise scîrţîind. Spiru
Vasiliu, care în clipa aceea, cu ochii închişi şi cu obrazul pe coapsele
rotunde ale Angelicâi, avea mintea pierdută într’un întuneric, o uitare, un
Bi Petru Dumitriu
nimic, ci ridică paharul fără un cuvînt, şi-l goli. Apoi, se aplecă spre Spiru
Vasiliu şi-l privi cu ochi mari:
— Ştii care e primejdia? Ăilalţi! Toţi! Ii ştiu, ti văd, îi simt! Şi aici
în Constanţa, Papadopol şi Michels şi Vlădescu, şi la Bucureşti, alţii, zeci,
sute, stau la pândă. Şi ei, Spirule, şi ei vor ce vrem noi. Şi ei îşi num ără
relaţiile, rudele bogate din străinătate, îşi păzesc aurul sau pietrele scumpe,
îngropate undeva... şi ei fac planuri. Ei sînt cel mai nemilos duşman!
Ai să vezi tul Tu nu-i ştii: erai un prost, umblai pe mare, te ţineai de m u
ieri şi te mulţumeai cu leafa şi cu un şperţ nenorocit, sau o contrabandă
de nimica toată Eu însă ştiu! Eu am m anevrat bani, eu îi cunosc pe ba n
diţii ăia! O să trebuiască să fim primii! Să ne repezim înainte, cu ghia-
rele şi cu dinţii! Să ocupăm primele locuri, să facem primele tranzacţii, să
prindem primii clienţi! De mult aşteptam eu un om mai tânăr, cu care
să pot lucra. Am să te-nvăţ eu, am să-ţi fac educaţia, că pîn-acum ai fost
un cocoş, cu cap de cocoş, dar mizeria te-a trezit. Ai să-mi fii elevr‘ Nopoc,
Spirule!
Mai tîrziu, după ce vorbiseră mult, şi pe glas din ce în ce mai scăzut,
şi băuseră toată sticla de coniac, Vasiliu plecă. Angelica stătea în pat,
cu ochii deschişi, în întuneric. Nu putuse adormi. Ii venea să rîdă; era
tulburată, se simţea prost. Tulburată de patima lui Spiru Vasiliu, şi stin
gherită de vîrsta lui, de ceva nepotrivit cu ea, care o jignea, o făcea să
vrea să scape de el. O enerva că mormăe şi şuşotesc amândoi alături, şi
că ţin lumina aprinsă. Apoi auzi cum pleacă musafirul, şi cum tatăl ei mai
umblă şi mai moşmondeşte prin odaia alăturată. Deodată, uşa se deschise
încet.
— Angelico, dormi? întrebă în şoaptă domnul Zarifu. Angelica, plicti
sită, şovăi o clipă. Să se prefacă adormită? Totuşi m urm ură cu glas
fals somnoros:
— Ce e? ,
— Am stat de vorbă cu Spiru, zise încet domnu Zafiru. — Ei un băiat
de viitor.
Tăcu. Angelica nu răspunse.
— De mare viitor, spuse tatăl ei. apoi închise uşa. Mai cotrobăi prin
odaia de alături; pe urmă stinse lumina. Se auzi cum scîrţîie arcurile
canapelei sub el, şi cum oftează dînsul înainte de-a adormi. Angelica
însă stătu trează, cu braţele rotunde şi fragede sub cap. „Un băiat de vii
tor". Şi chelia pămîntie. Deodată se-nto'arse pe o parte şi-ncepu să plîngă,
cu faţa în pernă.
In aceeaşi clipă, Spiru Vasiliu, care nu se dusese acasă ci, ca să-şi
aerisească mintea, tulburată de băutură, se plimbase prin oraşul pustiu,'
, pe deasupra portului scăldat în lumină şi înecat în fum, se oprise deasu
pra Cazinoului şi se uita la mare. Auzea freamătul şi izbiturile valurilor
jos în diguri. Pe mare era beznă. Dincolo de clipirile colorate ale faru
rilor, nimic Apă neagră, noapte înnourată, opacă. Dar visele erau îndrăz
neţe. Se îmbătase cu ele II îmbătase si pe Zarifu Le va putea realiza?
Se vor putea împlini? Cînd? In ce an? Nu le mai rămîneau atît de mulţi.
In ce lume? Erau puţine semne- Aproape niciun semn, îşi spunea Spiru
Vasiliu. Ningea rar Vîntul rece care bătea dinspre mare, făcea să flu
ture şi să plesnească steaguri nevăzute undeva în întuneric.
PETRU DUMITRIU
DO U Ă SONETE DE MICHELANGELO BUONARROTI
Arfisful vrednic...
Cu ochii tăi...
Contele Nulin
Ea răsfoieşte-alene-acum,
La geam, al patrulea volum
A l bătrînesciilui roman
„Elise şi-amorul ei cu-Armand
Sau. Două neamuri în scrisori"
E un roman sentim ental,
N espus de lung şi de moral
Ş i pe deplin cuviincios,
Fără nim ic romanţios.
Şi-aleargă sluga.
Natalia Pavlovna dă fuga
Să-şi strîngă-o buclă, — un şal să-şi ia,
Să m ute-un scaun, o perdea,
Şi-aşteaptă-apoi. „Ah, nu mai vinet"
Dar iată-i că sosesc în fine.
Caleaşca mne-mpleticită,
Rănită, tristă şi stropită
De tină-n lungul ei voiaj.
In urmă-i, şchiopătînd uşor,
Boierul şi un servitor
Franţuz ce-i zice Allons, courâge!
Iată-i la scară-acum; sosesc.
Boierului îi pregătesc
Odaie liniştită-n pripă.
Contele Nulin 63
1825
T ra d u ce re de loanichie O lfe an u
ANIVERSAR
MICHELANGELO
D acă a r p u tea citi acest titlu, m arele artist florentin a r răm îne in dignat:
„E u nu sunt sculptorul M ich elangelo. . . E u sunt M ichelangelo B uon arroti" — şi ar
ap ăsa pe num ele ăe fam ilie cu o m odulaţie orgolioasă. Totuşi, secolele ş i oamenii
nu au ţinut seam a de această m ică vanitate, ct, înfioraţi şi copleşiţi de u n a ş a lu i
operă, l-au chem at cu singur num ele de botez: M ichelangelo, aşa cum D ante s -a
ăovădit -suficient pentru a denumi poetul D ivinei Comedii.
Puţine sunt figurile dm istoria culturii um ane m ai complet lum inate de o docu
m entare biogi a jic ă abundentă şi rigu roasă decît aceea a lui M ichelangelo T ot
odată, puţine sunt p erson alităp le ale căror biografii să form eze o unitate atît de
in separabilă între v iaţă şi operă, între om şi artist în tre ag a existen ţă a m arelui
sculptor — lungă de 90 de ani — a fost o n eîn treruptă activitate creatoare,' o con
tinuă tru dă în lupta cu m aterialu l plastic.
„E u m ă epuizez în m uncă — sen e M ichelangelo — a şa t u n n -a făcu t niciun om
Nu m ă gîndesc la altceva, decît să m uncesc zi şi noapte". în traăevd r, setea arzătoare
de m uncă şi im presionanta capacitate de a se concentra în lungi perioade de creaţie
produc şi astăzi uim irea unanim ă Omul acesta — care a vru t odată s ă sculpteze un
munte întreg, la C arra ra — a avut fo rţa şi perseveren ţa de a picta, cu o sin gu ră
întrerupere, bolta capelei Six tin e în douăzeci de luni de m uncă asiduă, stînd ghe
m uit sau deadreptul culcat pe spate, cu ochii m ereu aţintiţi în sus, în tim p ce
vopseau a um edă i se prelingea pe fa ţă şi pe trup, — acest om m e n tă dm plm
exclam aţia exu ltan tă a lui R om am Rolland: „E M ichelangelo legendarul, eroul
Sixtm ei, acela a căru i gran dioasă im agine este şi trebue să răm înă în tip ărită în
am intirea om enim /“ Ş i cu toate că m uncea m ereu din răsputeri, M ichelangelo era
deseori cuprins ăe panica ăe a nu fi făcu t totul, de a nu -şi fi dat m ăsura, de a fi
depăşit de tim p: „ . . . C ă nu e rău m ai m are decît tim pul p ierd u t" — exclam ă el
intr-un sonet.
D ar la tem elia incom parabilei sale opere nu s tă num ai puterea de muncă,
în ain tea acesteia, poate, era n espu sa dragoste pentru om .yi, în general', pentru
frum os. F ap tu l acesta e relevat cu belşug de atribute de unul dintre p n m ii să i
biografi, A scanio Condivi: „M ichelangelo nu iubea num ai “fru m u seţea um ană, ci în
Aniversări 71
mod universal orice lucru frum os, un cal frum os, un cîine frum os, un sat frum os,
o p lan tă frum oasă, un m unte frum os, un codru frum os şi orice loc şi orice obiect
frum os şi ra r în genul său — adm irîndu-le cu o generoasă dragoste “
A ceastă iubire pentru toate form ele frum oase ale realităţii şi în sp ecial pentru
fig u ra om enească, în care vedea suprem ul m ijloc de expresie artistică, M ichelangelo
a în v ăţat s-o n u trească şi s'-o cultive în casa lui .Lorenzo M agnificul, unde cunoaşte
cîteva din cele m ai sem nificative figu ri ale um anism ului literar şi filosofic italian :
-Ficm o, Bem viem , Lorenzo însuşi, d ar mai ales Poliziano, care l-a p n m it cu o deosebită '
afecţiune. A ceştia îi im prim ă gustul elem c a l frum osului, devenit canon clasic al
R enaşteni, şi i-l suprapun pe fondul tradiţiei artistice florentine, uşor de surprins
în conţinutul psihologic şi în fo im a operelor sale de m ai tîrziu. Istoricii ş i critic ii
de artă văd, astfel, în M ichelangelo o sinteză a clasicism ului antic şi a spiritului
vrem ii sale D ar• a lim ita definirea artei lui M ichelangelo la aceşti doi factori,
înseam nă a-l n e g lija pe cel m ai im portant: realitatea socială a comunei m edievale.
C a şi Lorenzo M agnificul, prim ul său sprijinitor, M ichelangelo face p arte din
burghezia ce-şi p reg ătea ascensiunea. Ca şi Lorenzo, M ichelangelo tinde să dea un
nou blazon num elui său ; ca şi acesta, M ichelangelo are o n esfîrşită sete de cunoaş
tere, sim te o nevoie aproape d u reroasă de acţiune. D ar . f a ţ ă de prim ele poezii ale
lui Lorenzo, critica literară burgheza răm îne uim ită de tonul nou, revoluţionar,
cu care se cînîa v iaţa poporului ăm tir gurile Toscanei. C riticii burghezi au strigat
c ă e vorba de „prozaizare“, de vulgarizare a poeziei italiene. C îtuşi de puţin, ade
văru l e că o nouă c lasă — burghezia — c îştigă poziţii tot m ai sigure în viaţa
econom ică şi politică a comunei italiene, afirm îndu-se ca un viguros factor de
înnoire şi pe tărîm cultural. A ju n să la cîrm a statului, noua c lasă trebuia să se
in sţăpînească pe toate form ele de activitate publică. A şa se explică fap tu l că
Lorenzo, conducător al Florenţei, se iniţiază într-o m ulţim e de ' dom enii: în v aţă
m atem atică şi astronom ie, scrie poezii şi se fam iliarizează cu m uzica şi chiar cu
lim bile străine. E setea de cunoaştere, de em ancipare şi organizare socială a burghe
ziei, despre care E ngels scria: .„M a n ifestu l1 recunoaşte în întregim e rolul revolu
ţionar pe care l-a ju c at capitalism ul în trecut."
Pe de a ltă parte, făcînd o sinteză a R enaşterii şi a fenom enelor legate de ea,
M arx şi Engels notau: „A ceasta a fost cea m ai m are revoluţie p rogresivă dm cîte
trăise om enirea pînă atunci, o epocă ce av ea nevoie de titani şi care a creat titani
ca gîndire, pasiune şi caracter, ca m u ltilateralitate şi erudiţie Oricum vor fi' fost
oam enii care au p us bazele dom inaţiei m odem e a burgheziei, ei nu au fost nişte
burghezi m ă rg in iţi. . . P e atunci aproape nu a e x istat om de seam ă care să nu fi
făcu t călătorii îndepărtate, să nu fi vorbit patru-cm ci lim bi, să nu f i 1strălu cit
în cîteva domenii de creaţie."
M arx şi Engels nu se referă în mod explicit la M ichelangelo, d ar vorbind de
titanii acestei epoci, de erudiţia şi m u ltilateralitatea lor, ei s-a u gîndit desigur şi la
m arele sculptor italian. E x p lic ată pe baza acestei analize, fig u ra lui M ichelangelo
cîştigă în am ploare, ia r sem nificaţia p rogresistă a spiritului nou pe care-l in tro
duce în artele figu rativ e se conturează m ai decis, cu toate im plicaţiile şi conse
cinţele sale.
P osteritatea a încununat fru n tea lui M ichelangelo cu o triplă coroană: a sculp
turii, a picturii, a arhitecturii, la care oam enii de litere m ai ad au g ă una, a poeziei.
Dar, decizînd în disputa, pe atunci la m odă, pentru prim atu l în artele figu rative,
72 Aniversari
G R IB O E D O V
Înainte de a se ii afirm at ca literat, Griboedov căp ătase faim ă în' societatea
m oscovită a tim pului datorită poznelor pe care le făcea şi care ie şeau cu totul din
lim itele uzanţelor „lu m ii bune". T înăr vesel f i iubitor de petreceri, com pozitor . de
valsu ri şi unul dintre cei m ai culţi oam eni a i vrem ii, el călca în picioare toate
regulele bunei cuviinţe nobiliare şi găsea- cea m ai m are plăcere în a uim i lum ea
cu ieşirile sale îndrăzneţe şi neaşteptate. A stfel, odată, el u rcă pe cal pînă la etaju l
al doilea a l casei unui nobil care n u -l invitase la serată. Cu aU p rilej, fund!
pianist desăvîrşit, se aşează la orga unei biserici. C întă a şa de frum os, încît credin
cioşii îl ascu ltau în extaz, d ar în m om entul culm inant a l ceremoniei, G riboedov•
trecu brusc la m elodia săltărea ţă a unui joc populăr. Cînd e arestat, în timpul
an ch etăm decem briştilor, adresează ţarului o scrisoare atît de îndrăzneaţă, încît
nim eni n -a cutezat s-o înmîneze acestuia.
A ceastă pu rtare îi făcu m ulţi duşm ani, dîn ău -i totodată o au reo lă de om original
şi plin de farm ec.
Glum ele sale neobişnuite nu erau în să rezultatul căutării unor d istracţii excen
trice de către un nobil chefliu, a şa cum probabil o credeau cei m ai m ulţi d in tre-
contem poranii săi, ci exp resia sfid ării cu rajoase a unei întregi societăţi Ele însem
nau batjo cu rirea m oravurilor putrede ale unei clase sociale care se lă fă ia în l u x -
ş i desfrîu. ' ,
Im oralitatea, cosm opolitism ul, prostia, în fum urarea, servilism ul, p erfid ia — iată
num ai cîteva dintre trăsătu rile caracteristice ale lumii bune contem porane, care
um pleau de revoltă sufletul lui Griboedov, im pnm înd tuturor poznelor sale pecetea
unui dispreţ adînc şi generînd pînă la u rm ă capodopera P re a m u ltă m inte strică.
O altă atitudine nici nu pu tea s ă aib ă fa ţă de m ocirla vieţii nobiliare, patriotul
în flăcărat, care, vrînd să - ş i je rtfe asc ă viaţa pentru patrie, s - a înrolat voluntar în
arm ată în tim p u l'răzb o iu lu i contra lui Napoleon. In tim pul luptelor grele în care
poporul rus s-a acoperit ăe glon e nepieritoare, Griboedov cunoscuse îndeaproape
v itejia legendară a ţăran u lu i rus, nobleţea su fletu lu i său sim plu şi cinstit şi văzuse
cu o chinuitoare luciditate trag ica răsp lată de care a avut p arte după term inarea
războiu lu i- întoarcerea în iadu l vieţii de rob de pe m oşiile boiereşti.
A ceastă nedreptate strigătoare la cer, care l-a zguduit profund, scriitorul inten
ţiona s-o zu grăvească în dram a istorică in titu lată Anul 1812, d ram ă pe care, însă,
n -a scris-o niciodată. Eroul principal a l dram ei u rm a să fie un rob cult, care fuge
de pe m oşia boierului şi luptă eroic îm potriva cotropitorilor, ia r atunci cînd sfîrşitu l’
războiului aduce victoria, el se sinucide ca să nu sa întoarcă la stăpîn.
Neom enia boierului, egoism ul său feroce, au trezit în su fletu l lui Griboedov un
sentim ent de revoltă ale cărui ecouri se întîlnesc adeseori în paginile sale. Iată,,
de pildă, ce spune L iza în P rea m ultă m inte strică:
aproba cu toată patim a caracteristică tem peram entului său nobilim ea josnică, cos
m opolită şi m ulţum ită de sine, din perioada post-napoleom ahă.
Rod al atitudinii sale de desaprobare lucidă şi de în fierare p ătim aşă este tăioasa
sa tir ă P rea ^m ultă m inte strică
P n n această operă, G nboedov devine continuatorul genial a l tendinţei satirice
în literatu ra rusă, in au gu rată de Fonvizm Com parînd N eisprăvitul, cea m ai bună
com edie a lui Fonvizm , cu P rea m ultă m inte strică — piese scn se la un in terval
de aproxim ativ o ju m ătate de secol — vedem progresul enorm pe care l-o făcu t
în acest răstim p gîndirea ru să înaintată, precum şi' d ram atu rgia ru să. S c risă cu
m u ltă m ăiestrie şi folosind bogatul tezaur al, lim bii ş i literatu rii populare,
P rea m ultă m m te strică este o sa tiră incisivă, care desvălue cu m u ltă pătrundere
trăsătu rile tipice ale clasei dom inante contem porane. In sen su l construcţiei d ram a
tice, accentul principal cade aici nu pe m t-igă, ci pe zu g iăv irea unor caractere
tipice, puternic individualizate.
C aiac ie iistic p en tiu această comedie satirică este fap tu l că autorul îşi înfăţi-
şeăză-idealul nu num ai prin im aginea lui inversă, ci direct, prin personagiul pozitiv
Ceaţchi, ecou ideologic al decem briştilor, care reprezintă prim a etap ă în m işcarea
de eliberare a poporului rus.
Ceaţchi este un om puternic, sincer, generos; dram atism ul existenţei lui este
determ inat de conflictul cu societatea în m ijlocul căreia trăieşte. In vorbele lui se
sim te am ărăciunea de a vedea domnind p rostia şi'în fu m u ra re a
Pe planul in trigii sentim entale, lui C eaţchi i se opune Mole calm , un om m eschin,
un carierist cinic şi calculat. Chiar după vorbele Sofiei, M olcealm este „sfio s şi
tem ător întotdeauna, u răşte îndrăzneala “ Pe p lănui m entalităţii şi a l opiniilor, lui
Ceaţchi i se opune însă în treaga societate a Fam ousovilor, Scalozubilor şi Tugou-
hovschilor, care trăieşte în sp iritu l prim itivei şi neom enoasei ideologii a p rivilegii
lor. A ceastă lume se bălăceşte in atm osfera m inciunilor convenţionale. Ai ci obscu
rantism ul cel m ai odios este ridicat la ran g de principiu:
V
Ia tă cauza nebuniei!
6 u cît se răspîndeşte -n văţătura,
Cu atît m ai m ulţi oam eni sînt nebuni,
Ş i treburile şi le fac anapoda,
Ş i au opinii felurite.
C a un bici nem ilos cad m onologările lui Ceaţchi peste capetele obtuze din ju r.
D atorită contrapuneni lui Ceaţchi lumii Fam ousovilor, Gnboedov scoate la iveală
cu o evidenţă m axim ă în tie ag a m ediocritate înfricoşătoare a m ediului P rea m ultă
m inte strică este una dm acele opere în a căror ţesătu ră d ram atică se sudează cw
o claritate deosebită legătu ra organică dintre elem entul eroic şi cel critic. Aici eroul
pozitiv — erou î?i toată p u terea cuvîntului — ocupă locul central. E l susţine toată
construcţia ideologico-artistică a p iesei-şi, oricît de grăitoare a r fi p n n ele înşile
Aniversări ,7 5
figu rile negative ale comediei, ele c ap ătă o uluitoare putere de expresie prin
ciocnirea cu personagiul eroic. D esvălm nd trăsătu rile tipice ale eroului său, ca
reprezentant al unor anum ite cercuri ale societăţii ruse, Griboedov l-a înzestrat cu
un caracter atît de viu, de m ultilateral, îneît în ciuda m onologunlor sale lungi, el
nu are nicio u rm ă de retorism rom antic, ci dim potrivă e viu şi im presionant. Z u gră-
vm du -l pe Ceaţchi, Griboedov nu s- a tem ut că va călca unitatea genului intro-
ăucînd elemente tragice în com edia sa. C eaţchi este declarat nebun şi! izgonit din
casa lui Fam gusov. E l p leacă de aici, înm orm întînd pentru totdeauna iubirea sa
în flăcărată p e n tiu -S o fia A ltfel nici nu pu tea fi rezolvat în chip reghst conflictul
dintre Ceaţchi şi Fam ousovi. în tre ei nu e x istă posibilitatea îm păcării sau înţelegerii.
Rezolvînd în acest fel, cu rajos ş i fă r ă com prom isuri, conflictul com ediei sale,
G riboedov, adînceşte la m axim um eaiacteru l m eschin al duşm anilor eroului său
pozitiv, jfar copleşitoarea sa superioritate m orală îl face pe C eaţchi s ă nu fie niciun
moment înfrînt, ci prin atitudinea sa h otărîiă să exprim e credinţa în- victoria fin ală
a ideilor sale generoase.
Cu toată p u rtarea s a originală în societate, ca şi Ceaţchi, Griboedov nu era nici
sceptic, nici izolat. In acest sens esteI sem nificativă so arta neobişnuită a comediei
sale. Cenzura ţaristă o interzice In să adm iratorii ei o copiază în aiîte a exem plare,
în cîte nu s-a vîndut nici o carie din epoca aceea. Este cea m ai bună dovadă că
ea răspundea dezideratelor p ărţii avan sate a societăţii ruse. Fiind e x p re sia luptei
pentru libertatea şi dem nitatea omului, pentru trium ful raţiunii 'şi a l culturii,
P rea m ultă m m te strică a contribuit puternic la răsp în d irea ideilor înnoitoare
-şi a adîncit u ra fa ţă de nobilim ea retrogradă. D ecem bristul A lexan d r B estu jev
se n a : „M înia nobilă fa ţă de tot ce-i josnic, cu raju l lui C eaţchi m -au p ătru n s ■ pină
în adîncul su fletu lu i “ ' 1
Iu bită de contem porani, geniala comedie a lui Griboedov a in fluen ţat pe L er-
montov, Gogol, O strovschi, Sced n n IrC 1883, A. N. O strovschi a sp u s: „P e un deal
înalt deasu pra T iflisului strălu ceşte m arele m orm înt al lui G n boeăov şi tot aiît de
su s planează d easu p ra n o astră a tuturora gem ul lui. Nu noi, scriitorii actuali, ci el
a adus curentul viu al adevărului vieţii în literatu ra d ram atică ru să."
D atorită excepţionalelor sale calităţi realiste, P re a m ultă m inte strică este opera
literară cea m ai des citţiiă de Lenin.
A stăzi, P rea m ultă m inte strică este oglinda unui trecut apu s pentru totdeauna.
In să cu răm ăşiţele acestui tre c u t'm a i avem de luptat Ş i astăzi, prostia, înfum u
rarea, perfidia, carierism ul sînt piedici în calea dezvoltării societăţii. P rin com edia
-sa, Griboedov ne a ju tă s ă le înlăturăm .
EUGEN NAUM
CRONICA LITERARA
P O E Z IA LUI M IH A I B E N IU C ASTĂZI
Poezia lui M ihai Beniuc ne oferă un ra r şi strălucit exem plu de ceeace însem
nează a rta pusă în slujba unui ideal social. A derenţa autorului, dusă pînă la con
topire, cu aspiraţiile poporului şi cu lu p ta pe care acesta a dus-o şi o duce azi,
e prezentă dealungul întregii sale creaţii poetice Deaceea, nu num ai tem atica dar
şi evoluţia — în sensul m aturizării artistice a poemelor sale — poartă în m ăsură
covîrşitoare pecetea evenim entelor vremii, din care ele şi-au tras seva poetică.
P oetul se confundă în perm anenţă cu aspiraţiile poporului, ca şi de altfel în crea
ţiile sale m ai vechi. • ,
E de la sine înţeles, pnn_ urm are, că o prim ă etapă a liricii lui Beniuc s e , în
cheie odată cu răstu rn area vechiului regim şi cu transform ările de după 23 August
1944. P înă la acea dată, deşi mcio clipă desprins de preocupările pentru dreptatea
celor care „scurm ă glia“ şi plîng „de două mii de ani“, — observăm totuşi uneori,
în poezia lui Beniuc, apăsarea u nor trecătoare îndoieli, sentim entul singularizării
în lu p tă ,ori tristeţea nerecunoaşterii oficialităţii literare a epocii-
Port eu oare şapca năzdrăvană
Care face omul nevăzut,
De-am rămas aşa necunoscut
în naţiunea m ea daco-iomanâ?
(Port eu oare)
Cu toate lim itele impuse de tim p, poemele lui Beniuc din această prim ă etapă
a evoluţiei sale se caracterizează p rm tr-o vehem enţă cu totul deosebită, dar mai
ales prin credinţa nezdruncinată a poetului în victorie. Pe m ăsură ce se apropie
Poezia Iul Mihal Beniuc astăzi 11
de evenimente, el începe să vadă tot m ai lim pede cum „se crapă zorii unei alte
ere", prevestită de roşeaţa cerului, cu toate că pe ţa ră m ai dăinuia încă noaptea
(Cu m it de cai putere, 1939).
După 23 august n u num ai Beniuc, d ar întreg m ănunchiul de poeţi progresişti
se găsesc în faţa u nor sarcini imperioase, care se cereau împlinite. Se dărîm ase o
lume. U n ' gol imens se ivise. Se cerea clădită o viaţă nouă, o viaţă proaspătă. Şi
totul pe ruine! Evident că, privită din perspectiva m om entului de faţă, tendinţa
fiecărui poet de a se găsi în prim ele rîn d u ri e pe deplin explicabilă şi justificată.
Mulţi poeţi însă interpretînd unilateral sensul form ulei „artă cu tendinţă socială"
sau „arta în slujba poporului", se complăceau în versificări de lozinci. Spre deose
bire de aceştia. M ihai Beniuc, deşi aflat la-o răscruce a creaţiei sale, nu cade decît
m cidental în ispita form ulărilor apoetice. Ceeaee-1 preocupă acum este găsirea
„coardei" pe care ,.e de sunat", căutarea unei noi form ule poetice, corespunzătoare
„tim purilor noi".
Cucuvae fost~am pînă ieri,
Iar de astăzi iată-s ciocîrlie.
(Cucuvae şi ciocîrlie)
Cu aceste versuri concludente începe una dintre poeziile care m archează înce
putu l celei de-a doua etape a poeziei lui M ihai Beniuc
Strunele pe care va cînta de acum înainte poetul îşi vor găsi obiectul, rînd pe
rînd. In lum ina plină de m ireasm a şi prospeţim ea prim ăvăratică a celui dm tîi
Mai slobod, el va ajunge la accente de entuziasm, ca cele din versurile inspirate de:
Uriaşul cuvînt:
Libertate!
Ne trem ură buzele, apioape
Că plîngem, şoptvndu-l.
In braţele dedate să rupă, să darme, să sape,
N u ştim să strîngem , ori strîngem prea ■tare
Odorul acesta prea drag . . .
(1 Mai 1945)
Poeţilor al căror strigăt n u se ridică deasupra păm în tu liu . mai m ult ,,de-o'
şchioapă", ori care, pozînd în' crucificaţi şi „neînţeleşi", stau în um bră şi se feresc
de „zorii fragezi" ca de strigoi, poetul le adresează o vehem entă apostrofă, arătînd
că tînguirile lor n u sîn t justificate cu nimic
Ci eu am suferit la tim pul său
Şi am gem ut cu ţara de durere“,
spune poetul adăugind:
w / ^
Iar cîteodata poate ca-m i aduc
De jalea veche-n cîntece am inte
Ş i-m i vine greu şi n u ştiu încotro s-apuc .
Şi m ă întreb dacă m ai pot namte.
. . . sfîrşit ca o m ă ia să coaptă
A ceastă a doua fază a poeziei lui Beniuc — desigur cu destul de num eroase'
excepţii, în care se cîntă diferite aspecte ale vieţii noi (M irare, Moscova, tu, lum i
noasă!, O rezăne, Letopiseţ, Stem a ţării, etc. — se caracterizează, în genere, prin
poezii de directive generale, de poezii-m anifest în sensul lui Unde ni sîn t visăto m ,
adresate noii'generaţii de poeţi, in spirate nu num ai de dorinţa de a le arăta poeţilor
tineri ad evăratul rost al poeziei, cit şi de a le atrag e atenţia asupra „m eşteşu gu lu i“
poeziei. Cum spune Beriiuc:
' Ş i din asem enea atitudini se poate constata că poetul ţine m ereu p as cu cerin
ţele vrem ii, treaz în perm anenţă şi nelipsind o clipă dela datoria de cetăţean.
*
V *
In căutarea unei form ule noi, potrivită cu noul conţinut social, în neîncetată
refacere, se află de fap t poetul Beniuc în mod perm anent In m om entul de faţă,
poezia sa (încheind în m are m ăsu ră faza de regrupare a forţelor şi a c ău tării
obiectivelor precise de luptă) în plină ascensiune, a păşit pe-o nouă treaptă F ac
torul determ inant al noului aspect al liricn sale îl constitue desigur' înseşi înnoirile
dm societatea noastră, căci după cum p rea bine se ştie, Beniuc e, prin excelenţă, un
poet social (deşi, la prim a vedere, s-a r putea crede că lirism ul de n atu ră subiectivă
abundă, fap tu l că vorbeşte la persoan a întîia nu trebue să ne m ducă însă în eroare).
Poezia lui Mihai Beniuc astăzi 79
în trad ev ăr, dela sfîrşitul războiului pînă azi, s-au petrecut în istoria statului
nostru o serie de prefaceri care au avut ca urm are atît consolidarea regim ului
dem ocrat-popular, cît şi .concretizarea .anum itor factori de construire a socialis
m ului. Prim ul plan cincinal a d at pînă în prezent o serie de rezultate care îngădue
să se în trevadă din ce în ce m ai precis perspectivele pe care le oferă socialismul în
devenire. Şi de unde pînă la un tim p anum iţi poeţi îşi propuneau aproape exclusiv
să cînte ceea ce se va realiza în viitor, im agm îndu-şi — p rin anul 2000 — m etrouri,
hidrocentrale uriaşe, Bicaz-uri, port la maze, oraşe crescute dm ; păm înt, etc., în
m om entul -de faţă — deci m ai curînd decît în visurile unor poeţi — există destule
realizări care m erită să fie cîntate Ori, în tim p ce poeţii cu m ai puţină experienţă
de viaţă s-au apropiat cu sfială şi uneori cu stîngăcie artistică de astfel de subiecte,
M ihai Beniuc este şi în această privinţă un îndrum ător Dacă pînă m ai dăunăzi
poetul chema pe confraţii m ai tineri la m area bătălie de cucerire şi consolidare
a celor mai elem entare d repturi dem ocratice şi a celor m ai stringente cerinţe
socialiste, acum — după aproape zece am de lupte pentru dem ocraţia populară şi
deci de( limpezire a m ultor probleme care mai înainte încă pentru m ulţi nu păreau
destul de clare, ■ —' poetul M ihai Beniuc, revizm ndu-şi tre p tat mijloacele de creaţie
şi îm bogăţm du-şi te m e le .poetice, trece spre o altă, etapă, în lupta pe care o are
de dat, prm m ijlocirea poeziei.
Deşi nu se poate fixa o dată precisă p en tru determ inarea apariţiei celei de-a
treia faze a poeziei lui Bemuc, în tru cît o p arte din caractensticele acesteia le găsim
şi în poezii mai vechi, totuşi credem c ă 'e a se poate plasa cu aproxim aţie în ju ru l
anilor 1951—52, această perioadă putînd fi considerată oarecum de tranziţie. Acum
se cristalizează o sen e de poezii şi poeme în care cîntă cuceririle regim ului nou ca:
Letopiseţ, Cronică dm mina de cărbuni, Stem a ţăni, on în care" îi avertizează cu.
judecata poporului pe acei „sem ănători de m oarte" de peste hotare (Măslinul, etc.).-
H otărîtoare p en tru noua dezvoltare a liricii lui Beniuc ne pare însă acea
A rtă poetică, publicată v ara trecută în Contemporanul. Ea nu cupnnde num ai un
program poetic, ro tu n jit.c u o serie de sugestii în legătură cu anum ite subiecte
in sp ira te 'd m .frăm ântările vieţii; «nu este nici m ăcar un tra ta t poetic în sensul lu i
H oraţiu sau Boileau. A rta poetică a lui Beniuc, departe de un anum it didacticism,
pe care-1 îritîlmm la clasicii amintiţi,' este ea însăşi o rem arcabilă poezie, îndepli
nind toate condiţiile artistice pe care poetul le preconizează.
Care este, în ultim ă analiză, obiectul poeziei, inclicat de Beniuc în această
poezie-program ’ A rta poetică am intită ara tă că poetul trebue să tm dă a reda viaţa,
în infinitatea m anifestărilor ei, p en tru că poezia num ai astfel va avea durabilitate,
fiind şi o reflectare a realităţii, sub cele m ai variate aspecte; în acelaş timp, ea
va constitui şi un prilej de reconfortare ori de înălţare sufletească:
Căci e dat ca omului să-i placă'
Tot ce-i face traiul mai frum os.
i
Deci prim a şi esenţiala condiţie a poeziei, fo rm u la tă' de Beniuc în această nouă
etapă, la începutul căreia se află, este indestructibila legătură cu viaţa. Ideea n u -5
nouă Practic, o găsim dealungul întregii sale opere. Nouă este doar form ularea ei
ca principiu fundam ental al poeziei. Viaţa, cu infm itele-i aspecte, care conţin to t
atîtea motive de inspiraţie p entru poeţii patriei noastre. t
Noua poezie a lui Bemuc — fireşte, afirm aţia se potriveşte în m are parte şi pen-
80 D, Florea-Rarlşte
tru poeziile sale din trecut — şi-o caracterizează, el însuşi c a fund un produs direct
.al frăm în tăn lo r vieţii noastre, legate strîn s de solul patriei. * A ceasta fiind în săşi
esenţa ei, im aginile şi figurile stilistice, deci întregul arsen al poetic ap are ca ceva
. necăutat:
Rim e, ritm uri, tropi, im agini
Noi de tot la m ine-n pagini
M ulte nu-s, d ar cîte sînt
Cresc deadreptul dm păm înt.
(Rime, ritm u ri. . . )
A ceastă unică strofă, care conţine o foarte su b stan ţială autocaracterizare, consti-
tue şi ea, într-un anum it sens, o artă poetică. Şi, la drept vorbind, Beniuc nu s-a
. sbătut niciodată în căutarea, cu orice preţ, a im aginilor, a exp rim ării înzorzonate,
a cuvintelor de ieftin efect form al D ar a interpreta acest lucru ca o lim ită a posi
bilităţilor sale artistice a r fi o profundă eroare. Un poet care e în stare să ne dea
strofe de-o perfecţiune form ală asem ănătoare celei citate m ai su s sau să asocieze
. rim e atît de puţin asociabile p n n conţinut ca cele dm stro fa urm ătoare:
în care totuşi conţinutul îşi im pune dela sine această form ă, — dă dovadă că stă -
-pîneşte m ijloace m ultiple de exp rim are poetică
Revem nd asup ra peoznlor pe care M ihai Beniuc le -a publica't în ultim a'•vrem e,
- sîntem în m ăsu ră să facem constatarea că, — fă r ă a fi renunţat m ei la anum ite
procedee m ai vechi şi nici la unele teme caracteristice poeziilor din trecut, — aceste
_ poezii se îm bogăţesc totuşi atît prin teme, cît şi prin procedee oarecum inedite.
P ăstrîn d din trecut legătu ra cu m asele ţărăneşti, poetul aruncă, din perspectiva
prezentului, ce-i oferă deplina conştiinţă a celui m ai de seam ă bun cucerit: lib erta
tea, — o privire asu p ra vrem urilor în care cîntarea lui „s- a căţărat pe stînci“ . E sen
ţial, poporul acesta nu s- a schim bat. Ş i cîntecul a răm as acelaş. E veşn ica doină.
A tîta num ai că pe vrem uri o cîntau haiducu în codru, ia r astăzi o cîntă lu crătorii
dm fab rici Ş i nu de alta, ci num ai „să nu tîn jaască v iaţa de urit.“
De pe culm ea libertăţii cucerite, poetul scrutează adeseori fap te şi oam eni dm
vrem uri străvechi Sîn t fap te şi oameni tulbu raţi de vitregia vrem ilor, străbuni
care, în frăţiţi cu „lotrim ea", făceau să trem ure dom nii şi d e-a căror faim ă
*
. . . m eleagul era plin
Dm m unţii A puseni la Seghedm ,
d ar pe care
C âtan e-m părăteşti i-au prins apoi,
l-a u dus legaţi în lanţuri cîte doi,
Ş i domni i- a u , judecat, i-au osîndit
Ş i-n temniţele g iele-au putrezit.
N em ărginita bucurie a poetului care a avut norocul s ă vadă că, după două
m it de am, neam ul acesta de sărm ani a devenit liber, se tran sform ă în ad evărată
am eninţare, întreţinută de ură la cea m ai în altă tensiune, num ai la gîndul că această
libertate a r putea fi pierdută din nou:
6 — Steaua
82 D. Florea-Rcrtşte
plim bări în gondolă pe nopţi cu lună veneţiană, înainte de cu totul întîm plătoarea
form ă de m anifestare erotică a elegiei S telu ţa; dacă unii poeţi şi-au legat sp eran
ţele de întem eierea unui cămin, ca odată acest lucru îndeplinit, să contm ue a-şi
acorda lira pe vechea tem ă a evocării iubirii dm trecut, sau a desiluznlor încercate,
— poetul Beniuc îm prospătează tem a erotică prin accente necunoscute pînă la eL
Poetul Beniuc cîntă în versurile sale chiar p e . . . soţia sa!
In societatea burgheză o astfel de poezie ar fi atras d esigu r cel puţin p e rsiflarea
şi ironia criticei, dacă nu cum va totala desaprobare Cu atît m ai m ult, cu cît poetul
Beniuc nu se erijează într-un tîn ăr curtezan, prin tran spu n erea voită într-o v îrstă
prielnică (conform unei învechite concepţii) unor astfel de' m anifestări. Consecvent
principiului după care viaţa, în întregul ei adevăr, trebue considerată ca singurul
izvor de poezie, M ihai Beniuc, pe tonul cel m ai natural, stă de vorbă atît de sim plu
cu prietena lui de viaţă.
F ăcîn d abstracţie de prim ul vers al strofei a doua, atît de asem ănător cu obsedantul
refren al lui Fr. Villon: „A h, unde sunt zăpezile de a n ? " — M ais ou sont le neiges
ă ’an tan 7 dm B alade des dam es du tem ps jad is, şi care contribue întrucîtva la fix a rea
atm osferei proprie poeziei, n ostalgia acestor versu ri se accentuiază printr-un am ă
nunt de n atu ră să-i m ărească puterea de sugestie: regretu l de a nu avea copii.
Erotica lui Beniuc îşi găseşte astfel^ exp resia într-o arm onioasă îm pletire cu p re
ocupările im puse de datoria de cetăţean în felul acesta, iubita poetului nu reprezintă
un ideal desprins de preocupările cotidiene, o iluzie la care — trăgînd cu arcuşul
p e vechea strun ă — poeţii abia de îndrăzneau să viseze. D ar to v arăşa de v ia ţă
Poezia Iui Mihai Beniuc astăzi 81
cîntată în erotica Iui Beniuc nu seam ăn ă nici cu iubitele poeţilor care, vrînd
p asă-m i-te să aducă o notă originală în acest gen, fie că făceau n eapărat dm eroii
poeziilor de dragoste fru n taşi în m uncă ori stahanovişti, fie că se com plăceau în
idilism e şi superficialităţi, prezentîndu-ne tractoriste ce duceau o interm inabilă
m uncă de lăm urire cu cei codaşi, sp re a-i determ ina să -şi schim be atitudinea
fa ţa de m uncă — fireşte ca să -i fac ă vrednici de iubirea unei fru n taşe — fie că
ne făc ea 'să credem că respectivul îndrăgostit e gata să p lătească am endă toată
viaţa, de d ragu l unei m iliţiene care reglem entează circulaţia străzii Fireşte, e nor
m al ca o tractoristă să iubească un fru n taş în muncă Deasem enca, nim eni nu-i
poate interzice unui poet, de exem plu, să fie îndrăgostit de-o m iliţiană. T oate acestea
pot form a subiecte de poezie şi încă de poezii reuşite D ar greşit este să se por
nească dela etichete, d ela profesii, cînd e vorba să se cînte dragostea, şi nu dela
sentim entul însuşi.
F ă r ă să alerge la subterfugii, la cău tări şi su btih tăţi şablonarde, poetul Bem ue,
p ăstrîn d necontenit o clasică sim plitate în exprim are, ne prezintă m om ente şi scene
din viaţa obişnuită, neascunzînd nici vîrstă, nici preocupări şi nici sentim ente;
A m îm plinit am patruzeci şi şase.
M ulţi înainte, dar m ai m u lţi-n ap o i..
Ş i totuşi fi-vo r zilele frum oase,
De m ergem noi a lă tu r i , amîndoi.
D ar drum ul pe care-1 au de străb ătu t îm preună nu le aparţine n u m a i1lor. II
vor străb ate cu dem nitate şi el v a fi cu atît m ai frum os cu cît, călăuziţi de aceleaşi
convingeri, cei doi prieteni îşi oferă cu reprocitate sp rijin u l m oral:
Ultim ele două strofe ne fac m ărturisirea — fru m oasă ca sentim ent patriotic —
că, de va fi nevoie, poetul v a renaşte ca p asărea Phoem x, pentru ca îm preună cu
iubita să lupte m ai departe. A ceste versu ri nu sunt în să realizate suficient d:n
punct de vedere poetic, deoarece scad din tensiunea la care aju n sese poezia în
84 D. Florea-Rarlşte
strofele anterioare Procedeul acesta, întîlm t de altfel şi în alte poezii din această
etap ă (Să nu dai libertate a pe nimic, Praznic, Ciclu de dragoste (3) ş. a.), nu v a
form a deocam dată preocuparea noastră, întrucît nu constitue o caracteristică spe
cială a poeziei erotice a lu i Beniuc.
Ceeace v a trebui să reţinem în să cu toată aten ţia este originalitatea cu care
îm bogăţeşte poetul o tem ă care se p ărea (pentru unii, bineînţeles) epuizată. E de
m irare că nici m ăcar poeţii tineri, consideraţi îndeobşte ca cei m ai „com petenţi"
în m aterie, n -au reu şit să învioreze o tem ă b azată pe un sentim ent pe cît de
obişnuit, de omenesc şi de universal, pe atît de susceptibil de banalitate cînd o
vorba de poezie. A tre b u it'şi de d ata aceasta să v in ă 'c e l cu pâru l cărunt „c a sare a
dm adîncul ocnei scoasă", să vin ă „am ărît şi b ătrîn ", p en tru -ca s ă crească şi s ă
înveţe această „sem inţe n ouă" care iubeşte, cum să scrie despre iubire!
Ş i pe bună dreptate:
P în â ce, în pu rpur îm brăcat
D im ineaţa pîn ă-n zon,
' V a pleca cel m ai viteaz dintre feciori,
C a fiu l lui Roş îm părat,
In lume,
Cu v ia ţa • s ă se cunune . ,
Cuvîntul care exp rim ă atît de gin gaş şi cu atîta su perbă sim phtate acel ad e
v ăr de care m ulţi fug, fă ră a-ncerca m ăcar să-l cunoască, îl situ iază fă ră îndoială
pe M ihai Beniuc printre fru n taşn poeziei rom îneşti, alătu ri de cei m ai de' seam ă
reprezentanţi ai ei.
r +
D ela înălţim ea experienţei şi a vîrstei, poetul Beniuc îşi m ai îm bogăţeşte v er
surile cu o tem ă n eabordată pînă acum. E ste în săşi tem a frăm în tăn lo r su fleteşti,
provocată de constatarea trecerii anilor şi-a vieţii. N u -i vorba de văicăreală zad ar
nică, de resem nare ori de depunerea arm elor:
L a tîm ple m i s -a strîn s p ăru l■cărunt
Ca sare a dm adîncul ocnei scoasă,
D ar tînăr sunt, acelaş încă sunt.
Pe m im a m ea brum a nu se lasă.
(Furtuni de p rim ăvară)
Cît despre odihnă, nici vorbă, atîta vrem e cît m ai sînt de dărîm at nenum ărate
obstacole şi rău tăţi ce stau în calea fericim oamenilor, cu duşm ănie:
Poezia Iul Mihai Beniuc astăzi
D ată fiind această situaţie, Beniuc, ia totodată atitudine şi -faţă de cei care-şi
închipuie că el e pe cale de a ieşi dm luptă:
U m ia încep să zică:
Ă sta nu m ai m oare-odată?!
Ia r ă cei ce-ţi p oartă pică
M ai îţi cată cite-o pată.
acum poezia sa înclină spre o artă în care cuvintele c ap ătă un calm evident. în fă ţi
şa re a versurilor, a strofelor şi chiar a poeziilor, lu ate în întregim e, c ap ătă o regu
laritate m ai m are. M ergînd în această direcţie, Beniuc aju n ge pînă la cu ltivarea
clasicei form e fixe a sonetului (F ără răgaz — Contem poranul Nr. 2, din 8 Ian uarie
1954). F ă ră a fi p ărăsit nici form a şi nici m otivele de in spiraţie populare, Beniuc se
îndreaptă acum în m ăsu ră m ai m are sp re m odelele clasicilor noştri şi m ai ales sp re
Em m escu,
In legătu ră cu g r ija pe care poetul o acordă exprim ării şi m etodelor clasice,
m erită atenţie şi ab ord area poeziilor de sim bol. Iată, de pildă, poezia M ărul de lîngă
drum, care nise p are un a dintre cele m ai izbutite din această nouă etap ă a creaţiei
sale. M ărul de lîn gă drum, d esgrăd it şi nepăzit de nimeni, îşi oferă roadele tuturor
drum eţilor, fă ră ca aceştia să aibă de dat socoteală cuiva. Cel m ult „m u lţam u l“ să
i-1 aducă ţărînei şi ţăru care-i hrăn eşte de-opotrivă. Im agini deosebit de frum oase
vin să completeze în făţişarea m ărului, decum se desprim ăvărează şi se încarcă cu
floare şi pînă ce, toam na, încărcat de fructe se dărue tuturor:
Poetul evocă strîn sa legătu ră — prin răd ăcin i — a m ăru lui cu păm întul, apoi pe
copiii d ragi care se urcă în ram uri, să culeagă m ere ş i pe îndrăgostiţii care s-au
săru ta t a stă prim ăvară lîn gă tulpina lui,
Ia r la 'plecare el cu bucurie
Ş i- a p u s cîntînd o floare-n pălărie.
Poezia, prin im aginile prim ăvăratice, prin idila discretă, prin su flu l de viaţă
adus de tineretul ce p oartă la gît „bucăţi de sfm te flam u ri" şi prm belşugul roade
lor ce se oferă tuturor, conţine un optim ism şi o dragoste de viaţă ca în puţine din
poeziile noastre. D ar valo area acestei poezii cîştigă şi prin sem nificaţia ei sim bolică.
E a este o previziune a unei ere în care fericirea vieţii nu va m ai fi îngrădită de
nimic, iar omul, fără a da nim ănui socoteală, se v a putea bucura din plin de roadele
m uncii sale. Poezia m ai sim bolizează şi lu pta ce se duce în -prezen t pentru con
Poezia lui Mihai Beniuc astăzi bl
stru irea acestei noi vieţi şi cum rînd pe rînd se înving greu tăţile din-cale, cu con
secin ţa îm belşugărn vieţii:
Şt an de an m i-i rodul m ai bogat
Ş i an de an m ai g ata sîn t de dat.
Iată prin urm are, cum, prin m ijloacele pe care le avem de în v ăţat cu toţii din
experien ţa literatu rii clasice, se pot exp rim a atît de bine frăm în tări prezente şi idei
0legate de viitor, fără a cădea în b an alităţi de care unii scriitori cu m ai puţină
experien ţă şi dm p ăcate m ai puţin înzestraţi au d at dovadă. Ca să ne dăm seam a
şi m ai bine cum putem în v ăţa dm experien ţa trecutului, atît dela scriitorii clasici,
cît şi dela literatu ra populară, e deajuns să am intim că nu num ai procedeul folosit
aici de Beniuc e cunoscut, d ar pînă şi m otivul m ăru lui de lîn gă drum îl g ăsim în
literatu ra populară. în să dela versurile:
. . . C ă voinicul nearm at
E ca ştiu ca pe uscat.
Ş i ca m ărul lîngă drum, ,
N -are pace nicidecum,
Cîţi trec îl zburătăesc
Ş i de crengi îl sărăcesc, —
care exprim ă o anum ită stare de lucruri — şi pînă la versu rile lui Beniuc:
încep atunci s ă uit pe cei ce-au dat
Cu pietre-n răm urişul m eu rotat
Şi-m i am intesc cum a stă prim ăvară
L în g ă tulpm a-m i doi se săru tară,
. . . C ă voinicul nearm at
E ca ştiu ca pe m e at
Ş i ca m ăiu l lîn g ă drum,
N -are pace nicidecum ,
Cî ţi trec îl zb u răiăesc
Ş i de crengi îl sărăcesc —
D eslegarea sim bolului ne-o dă versu l su blin ia; de noi. E ste aceeaşi problem ă de care
am m ai am intit. Poetul se în treabă cu in sisten ţă: Ce va răm în ea ’ D eslegarea e
optim istă. L u p ta nu e zadarnică C eva totuşi v a răm înea, idee exp rim ată şi în.
altă poezie:
Lim pezim ea, sim plitatea şi eleganţa stilului fac poezia atrăgătoare; totuşi ea
p are m ai puţin izbutită, atît din cauza in tercalării unor idei ce d istrag atenţia d ela
firu l ce-ar fi trebuit să conducă ideea de bază a poeziei spre-o unitate desăvîrşită^
cît şi dm pricina unor versu ri străine, care n -au in trat în organism ul poeziei pînăi
la contopire. A stfel stro fa:
Folosirea unor. exp resii dm vorbirea fam iliară — procedeu întîlm t şi la Eminescu,
90 D. Florea-Rarişte
Ş i să ne-am im im de flori,
D alii, tran dafiri, bujori,
Ş i garoafe m ai ales, —
P u rpu rii bm e-nţeles.
M ihai Beniuc este în plină putere de creaţie. Preocupările poeziei sale decurg
din rapida evoluţie a societăţii noastre P refacerile de azi oferă la tot pasul, prin
evenim entele ce se produc, subiecte şi tem e ce nu răm în străm e de pana poetului.
S e poate spune, referm du-ne la una din poeziile sale, că g lasu l de cucuvae a-ncetat,
ia r acum se în alţă în sla v ă cîntecul ciocîrliei. .
D ar M ihai Beniuc îşi m anifestă superioritatea fa ţă de el însuşi, în această nouă
etapă, şi prin deosebita g rijă fa ţă de m ijloacele artistice — „rim e, ritm uri, tropi,
im agini", felul versificaţiei etc. — apropnhdu-se şi în această privinţă de scriitorii
clasici. C laritatea, exp rim area sim plă, conciziunea, ia tă cele m ai de seam ă însuşiri
ale stilului său.
Gingăşia, seninătatea, optim ism ul entuziasm ul, înţelepciunea, iată caracteristi-
cele sufleteşti ce stau la baza ultim elor sale creaţii.
Ia r dacă dm analiza poeziei lui Beniuc am putut constata în ce m ăsu ră contri
buţia c la sic ilo r'stă la tem elia valoroasei sale creaţii, creaţie care l- a şi consacrat,
atunci e în a fa ră de orice îndoială că poeţii tineri sunt datori s ă ia pildă dm
această strălu cită experienţă.
D. FLOREA-RARIŞTE
CARNET SOVIETIC
PO EZIE Şl G ÎN D IR E
e nici pe departe lipsită de idei interesante şi fructuoase, idei prin care poe
zia nu excelează deloc.
Justficarea subiectului, m ăsura în construcţie, puritatea literară a
limbii, priceperea în alegerea temelor importante nu vor ajuta acolo unde
lipseşte gîndirea poetică despre viaţă, despre natură, despre sufletul om u
lui.
Oare nu din vina mărginirii unor critici şi poeţi, s-a vorbit atît de
nesemnificativ şi de neinteresant despre operele în care este prezentă gîndi
rea poetică? Bunăoară, despre poemele amintite ale lui Tvardovschi, des
pre versurile lui Tihonov, Simonov. Nu s-a spus aproape nimic despre! „tra-
gediile“ în versuri ale lui Selvirischi, deşi analiza lor ar fi o preocupare
nobilă pentru un critic care caută specificul gîndirii poetice, originalitatea
acestei categorii de cunoaştere... Avem de a face cu un poet care ştie şi
căruia-i place să gîndească, însă gîndirea luî. nu e totdeauna' poetică în
sensul adînc al cuyîntului. De pildă, ,în „tragedii". Scenele din Războiul
Iivanez sînt pătrunse de forţa cunoaşterii artistice; această forţă se face
simţită şi în unele tablouri şi figuri din De la Poltava la Gangut. Insă
Citindu-1 pe Faust, niesa-poem cu temă contemporană, care începe cu un
prolog minunat, desamăgeşle pe cititor! După părerea mea, aici poetul n-a
reuşit să se ridice la nivelul , gînditorului", pierzînd totodată şi prospeţi
mea imaginilor. Poemul nu este un rod al conştiinţei creatoare, al înţele
gerii poetice.
Pînă nu este înţeleasă si-sim tită însemnătatea gîndirii în p.oezie, n a i
vitatea şi nesiguranţa criteriilor d4 apreciere sînt inevitabile. Şi natura
acestei nesiguranţe reese din exemplul lui N. Gribaciov, poet foarte dotat,
dar uneori inegal.
Este caracteristică şi uimitoarea „incompatibilitate" dintre criticul Gri-'
baciov, neînduplecat faţă de cele mai neînsemnate manifestări ale „este
tismului" şi poetul Gribaciov, care este vinovat mult mai mult decît alţii,
de reluarea intonaţiilor pe care el, în articolele sale de critică literară,
se arată a le urî cel mai mult Şi cred că e şi mai caracteristic faptul că pe
nei aceluiaşi poet Gribaciov i se datoreşte — pe deoparte Prim ăvara în Col
hozul „Pobeda", poem pătruns de o gîndire bogată, unele poezii despre natură,
şi cîteva poezii foarte pătrunzătoare despre Coreea, iar pe de altă parte
roadele foarte necoapte ale eforturilor de a crea un ciclu caucazian origi
nal, sau o serie de poezii care dispar imediat din memorie .. Toate acestea
ccnstitue un exemplu foarte viu şi evident al lipsei de unitate a conştiin
ţei poetice. La acest lucru merită să teţ gîndeşti.
Există fenomene de o natura cu totul diferită, însă din aceeaşi serie
a eşecurilor literare care n-au fost pînă acum analizate.
Acum un an, mi se pare, s-a ivit un exemplu concret şi aş spune
didactic de „poem11 inutil şi sterp. EI este mai evident decît alte exemple
tot' atît de categorice, pentrucă această operă aDartine unui autor bine
cunoscut şi capabil, dar care a îriceout să rămînă sub nivelul maturităţii
sufleteşti a cititorului nostru, care gîndeşte. Este poemul lui E. Dolmatov-
schi despre cutremurul catastrofal din Aşhabad, intitulat In ceasul toribil.
Nu e nevoie să faci pe deşteptul 'sau să alegi expresiile, spre a, stabili din.
ce pricină e nereuşit acest poem. Aici totul e-nemilos de simplu şi expli-
93 Carnet sovietic
A. ADALIS
REC E N Z
L Leonov : Bursucii
[CARTEA RUSĂ, 1953]
Urcînd în taran tau l cu zurgălăi cu pătru ndă în intim ităţile acelei „fam ilii
c are călătoreşte tîn ăru l candidat la însu de furnici care se zbat pentru o copeică".
rătoare E gor îv an îci Brîchin, cititorul In fa ţa problem elor ce li se pun în
rom anului B u rsu cii poposeşte în Hoţii, cadrul noilor condiţii de existen ţă ei vor
un sa t diri ■inim a. Rusiei, ascuns printre reacţiona însă diferit D eosebirile tem
păduri şi în tretăiat de m laştini bogate peram entale şi o se n e de alţi factori îi
în ierburi şi în roiuri de ţîn ţari Odată vor determ ina să se orienteze în viaţă
a ju n s aici, îm parte şi el în dreapta pe căi opuse. Senca v a deveni Sem ion-
şi în stingă dm tutunul adus de’ B ursucul, căpetenia răzvrătiţilor adunaţi
B rîchin tocm ai d ela : M oscova, o - în în vizuinile p ădurii dm p re ajm a Hoţilor,
soţeşte pe diplom ata C âterina Tim ofeevna visînd să sm ulgă puterea din m îna so
în peţit la Babinţovi, apoi bea şi se vese vietelor şi să îm prăştie zidurile oraşului,
leşte, pînă cînd lu i B rîchin 1 se face dm pentru a clădi o lum e a ţăranilor, an a
nou dor de p răv ă lia sa dm talciocul cronică şi , utopică în rap ort cu legile
M oscovei'.. de dezvoltare a societăţii.
înainte de a p ărăsi în să Hoţii, îm pre P aşca v a evolua pe o linie cu totul
ună cu acelaşi E go r Ivanîci, citito ru l1se opusă. Fu n d un tem peram ent puternic,
ab ate şi pe la izba m odestă a lui Saveli înzestrat cu rem arcabile calităţi, hotărîc
Petrovici Rahleev, supranum it şi „B ă tu şi dîrz în acţiune, d o rn ic. să cunoască în
tu l". A ici cunoaşte pe Senca şi pe Paşca, profunzim e tainele vieţii dm ju r, el nu
cele două odrasle ale lm Saveli, care nu-1 se v a sim ţi atra s de m iraju l îm burghe-
v o r m ai p ărăsi pîn ă la ultim a filă a ro z im cînd se v a convinge că v iaţa dusă
m anului. în m ediul m eschin al Z an ad ie i nu făcea
S av eli Petrovici ţine cu orice preţ decît să-i îngusteze orizonturile, sa -i
să -şi căp ătu iască 'băieţii. De aceea, cînd sugrum e orice năzuinţă spre m ai bine.
m ărinim osul B rîchin se oferă, să le g ă De aceea, el nu v a p regeta s ă p ărăsească
sească un rost la M oscova, el nici nu întreprinderea n ăp ăd ită de m ucegai şi de
m ai ştie cum să -şi m anifeste bucuria şi m irosuri respin gătoare şi să -şi îndrepte
recunoştinţa faţă de binevoitorul său p aşu în altă parte.
m u s a fir . . . M ediul m uncitoresc d ela fa b n c a m eta
Plecînd din satul- lor natal, cei doi fraţi lurgică în care se v a adăposti apoi, va
sîn t sortiţi să rupă pentru m ultă vrem e contribui la form area lu i definitivă, că
orice legătu ri cu m ediul ţărănesc Ei revoluţionar conştient şi hotărît. Prezen
sîn t an g a jaţi ca ucenici în p răv ă lia lui tarea acestui moment din v iaţa lui P avel
Zosim Bîh alov, un m ic negustor dm nu-1 preocupă în să pe scru tor D upă ce
m ah alau a Z an ad ie, şi astfel au p rilejul ne aju tă să ne conturăm în mod suficient
să cunoască şi v iaţa m icii, burghezii, să trăsătu rile p erson ajulu i şi să întrevedem
7 — Steaua
Recenzii
structive a ţăran ilor din satele odată depene am intirile de pe vrem ea cînd se
răzvrătite a fla în serviciul cneazului Nosovatov.
Rom anul Bursucii, ^deşi m archează Sereoga Polovinchin cu greu se poate
doar începutul carierei de rom ancier a d eb arasa de p atim a sa fa ţă de femei.
lui Leonov, reflectă totuşi în paginile P reşedintele sovietului dm Hoţii, M atvei
sale talentul şi m ăestria unui scriitor pe Lîzlov, se pierde în ocupaţii de birou,
deplin stăp în pe a rta compoziţiei după cum secretarul raionului de partid
Leonov îşi fixe a ză un obiectiv comun se pierde în fraze pom poase, răsunătoare.
şi altor scriitori ai epocii sovietice- în P asagn le descriptive, întotdeauna bm e
făţişarea drum ului nesigur al tran sfor dozate, constitue de cele m ai m ulte ori
m ării conştiinţei ţăran ului m ijlocaş, dela indicaţii de decor indispensabile unei v i
vechea m entalitate, viciată de raporturile ziuni artistice desăvîrşite, unei înţele
sociale, şi pînă la form area convingerii geri profunde a conflictului şi a perso
că locul ţărănim ii în cadrul noii orîn- najelor. A stfel, zugrăvind un p eisaj al
d m ri nu poate fi decît alătu ri de clasa Z aradiei în anotim pul care su gerează cel
m uncitoare, m ai m ult descom punerea, scriitorul în
în realizarea acestui obiectiv el dă lesneşte înţelegerea destinului care 1 se
în să dovadă de foarte m ultă originalitate, p regătea acestei m ahalale copleşite de
în să şi întruchiparea celor două ( ten rugin ă şi m ucegai.
dinţe ale ţărăm m n în evoluţia d iferită a
„Toam na, Z an ad ie se m ucegăia, a ţa
conştiinţei celor doi fra ţi dă rom anului
'cum se m ucegăieşte brînză de vacă u i
o notă aparte./
tată într-o strachină. M irosurile pă-
Acţiunea din B ursucii, spre deosebire
truse de um ezeală se uneau în ghem o
de pildă de aceea din rom anul-fluviu al
toace strînse, creşteau, se înm ulţeau şi
lui Şolohov, este condusă linear, se des
se contopeau într-un sin gu r m iros, am in
făşo ară unitar, am intindu-ne ceva din
tind pe acela de cîme plouat care se
construcţia unui scenariu cinem atografic.
usucă la foc. In v ăg ău n a unde se afla
M aterialul faptic este selectat la m ax i
m ah alau a Zaradie, se adunau noroaiele
mum.
apoase de toam nă care se scurgeau din
Personalele rom anului sunt bine indi
toate înălţim ile dim prejur. A erul îşi
vidualizate, fiecare îşi trăieşte v iaţa sa,
pierdea aici tăria, tencm elile se um ezeau
ch iar dacă în d esfăşu rarea acţiunii ocupă
şi casa galbenă-ti andafirie se îm podo
un rol m ai puţin însem nat. A stfel, Zo-
bea cu pete vînăt-cenuşii. E chiar curios
sim B îh alov este crud, nem ilos, chiar' cu
cum nu se m necase sergentul de stradă
fam ilia, sperînd să -şi răscum pere p ăc a
B asov într-un loc atît de m ocirlos, în cei
tele prin lectura cărţuliei cu „V ieţile
patruzeci de am cîţi stătuse în adîncul
sfinţilor", Vînzătorul său, C arasiev, u r-
inim ii acestei m ahalale liniştite."
m îndu-i întru toate, este în acelaşi tim p
înfum urat şi veşnic preocupat de fru Deschizînd calea realizărilor m ari ale
m useţea figu rii sale în zilele de sărb ă lui Leom d Leonov, rom anul B ursucii
toare, îm brăcat în surtucu-i vătuit, se relevă un real şi viguros talent, puţind
plim bă pe ulicioare, făcînd cu ochiul prim i şi el, fă r ă rezerve, calificativu l de
fetelor. T ăbăcaru l D udm îşi înneacă „operă autentică ‘, acordat de M . Gorchi
am arul în băutură, şepc&rul C atuşm îşi unui alt rom an al aceluiaşi scrntor, Soti,
toarn ă gîndurile triste în versuri. B ă trî- cunoscut de m ai înainte publicului ro-
nul Saveli R ehleev e g ata oncînd să-şi mînesc.
L E O N B A C O N S K .Y
102 Recenzii
ş i im plora m ilă cerului în tim pul cutre favorite ale m arelui scriitor francez a
m u ru lu i ce a zguduit in suliţa sa, p e cînd fost omul de ştiinţă. Inginerul Cyrus
pionierii de pe in sula Lincoln nu şovăe Sm idt, conducătorul sp iritu al a l m icei
,să se arunce în luptă — -încercînd să colonii de pe in su la Lirtcobi este una
schim be cursul lav ei ţîşnite p n n craterul dm tre neuitatele figu ri de sav an ţi create
vulcanului, care am eninţa să le cuprindă de Ju le s Verne. E l e frate , bun cu alţi
teritoriul. F ă ră îndoială că a ic i este o _ cunoscuţi eroi ai lui Ju le s V em e, cu acei
e xagerare. E a am inteşte de o îm p reju îndrăzneţi cercetători care au străb ătu t
ra re asem ănătoare din Copiii C ăpitanului spaţiul m terastral (Dela pâm înt la lună,
■Grant, cînd lordul C lenarvan şi prietenii Îm preju ru l lunii), atm osfera (Robur Cu
să i, aflaţi pe unul dm m unţii vulcanici ceritorul, Cinci săp tăm în i în balon), în
a i Noii Zeelande, deschid un' m ic crater tinderile scoarţei terestre şi a oceanelor
pentru ca lav a ţîşm tă să oprească din, (Copm C ăpitanului G ranl), adîncurile
drum pe duşmanii,, lor. apelor (80.000 leghe sub m ări), adîncu-
E greu, aproape im posibil pentru n le păm întului (O expediţie spre centrul
-câţiva oam eni să deschidă un crater sau păm întului), etc.
s ă schim be cursul unui şuvoi de lavă, Scriitorul însu şi e ra ,u n erudit, un'cu---
a şa cum au făcu t cei de pe in sula L in noscător al m ultor ştiinţe şi aşa se e x
coln, d ar episodul acesta răm îne embţio- plică rigu roasa ju stificare ştiinţifica,
nant totuşi, fiindcă în el vibrează cre chiar şi a celui m ai neînsem nat feno
dinţa autorului în atotputernicia minţii men, în rom anele sale T răin d într-o
şi braţului omenesc. Un astfel de episod vrem e de m a n descoperiri, el a în trevă
d ă posibilitate să se în trevad ă clipa cînd zut posibilitatea zborului cu elice şi a
oam enii, dm ce în ce m ai stăpîm pe for- - celui m terastral, precum şi a navigaţiei
ţele naturii, nu vor m ai avea să se subm arine. Subm arin ul N autilus (20.000
team ă de capriciile ei leghe sub m ăn ) corespunde subm arinelor
Eeferindu-ne dm nou la eroul lui D a- m oderne din punct de vedere al concep
aaiel de Foe care, trăind în singurătate, ţiei autorului asu p ra construcţiei sale şi
se cufundase într-un fel de egoism , so asu p ra pu terii loeom otnce. U n fap t do
cietatea dm care făcu se p arte înainte vedit este c ă-m u lte dm cărţile sale au
ne m ai interesîndu-1 aproape deloc, este fost. în această privin ţă im bold şi bază
u şo r de observat că, în ciuda distanţei de plecare pentru inventatori.
ş i izolăm , pionierii de pe in sula Lincoln P asion at om de ştiinţă, Ju le s V em e a
aiu încetau de a se socoti cetăţeni ai p a lă sa t om enirii un ad evărat m esagiu prin
triei lor, pe care o iubeau fierbinte. Ei- cărţile sale. Cele m ai m ulte dintre p reve
alcătuiau pe in su la Lincoln o societate derile savan tu lu i şi scriitorului s-a u în
om enească în m iniatură, şi cu m ultă deplinit, depăşind ch iar im aginaţia lu i
Bîăestrie sugerează autorul că un popor (televiziunea).
întreg, om enirea în treagă un ită prin A tent observator social şi profurid
muncă, poate face minuni, d acă luăm um anist, Ju le s Verne a lu at ap ăra re a
drept com paraţie lucrurile uimitoare- p e 1 omului, ch iar şi atunci cînd acesta e ra
care le în făpiu ise o m înă de oam eni pe socotit „incorigibil". Am intim în această
o in sulă pustie. E roii lui Ju le s V em e au privinţă, spre ilu strare, episodul în care
o concepţie înaintată asu p ra lum ii E li scriitorul povesteşte cum, pe o -insulă
ju d ecă obiectiv fenom enele naturii şi le ţ învecinată, coloniştii de pe., in sula L in
■dau o in terpretare ştiinţifică. coln descoperă un om aproape sălbăticit,
F ă ră îndoială că una dintre figurele cu facu ltăţile m intale atrofiate.
104- Recenzii
Cînd, în Copiii C ăpitanului C ran t, cri p arte de sem enii lui. Ş i totu şi fig u ra
m inalul Ayrton este debarcat pe o insulă căpitanului Nem o răm în e lum inoasă în
pustie, pentru a -şi isp ăşi astfel, fără d e m intea cititorului. A cest m are răzv rătit
legile, cititorul este de acord întru totul şi-a iubit fierbin te p atria sa, India, ia r
cu autorul. Totuşi, la sfîrşitu i rom anu în tim pul n esfîrşitelor călătorii a a ju ta t
lui, se întreabă: Ce s- a întîm piat cu nu odată popoarele care lu p tau p en tru
acest om? A răm as să m oară pe m ica libertate. D ealtfel, tem a aceasta e frec
insulă, p ărăsit p en tru , totdeauna? E ra ven tă în m ulte din scrierile lu i Ju le s
incorigibil crim inalul? U rm ărm du-şi m ai Verne în Ste au a Sudului, în Copiii C ă
departe eroul, în Insula' m isterioasă, J u - pitanului G rant, în Nord contra Su d ,
les V em e şi-a dat seam a că trebue să sînt p asag ii scrise cu în flăcărare de scrii
răsp u n d ă n eapărat la aceste întrebări. torul um anist, care vedea în fe ricire a
Ş i'e l ne arată cum, tim p de 12 am, A yr unui popor în prim ul rînd libertatea lui.
ton — fostul m arin ar de pe B n ta m a şi A d ev ărată frescă a luptei pentru elibe
apoi şef al bandei de ocnaşi — a trăit în rare a poporului m sgh iar de sub asu p ri
com plectă singurătate, neobservînd că rea au striacă este M athias S an d orf O pu
devine încetul cu încetul o fiară. în sta ternică fig u ră de răz v rătit .îm p otriva
rea aceasta jaln ică l-a u găsit cei cm ci _ legilor m eschine ale societăţii burgheze
pionieri de pe insula Lincoln şi datorită este şi eroul principal din N au frag iaţii
atenţiei şi dragostei lor a redevenit om, de pe Ionathan, care 1prin unele tră să
ataşîn d u-se cu devotam ent de salvatorii turi am inteşte de căpitanul Nemo
săi. Iată dai’ cum e ilu strată încrederea M are m aestru al d escrierilor şi .a d in e
lu i Ju le s Verne în sem enii săi psiholog, Ju le s V em e a creat tipuri n e
Cînd în 80 000 leghe sub m ări, căp ita sp u s de interesante, de o m are comple
nul Nemo declară că a rupt toate rela- x itate sufletească. A tît H erbert, dm In
ţile cu omenirea, se p are că autorul îi dă su la m isterioasă, cît şi D ik Sand, din
dreptate Căpitanul Nemo, unul dintre Un căpitan de 15 am , sîn t doi adoles
patrioţii Indiei, conducător al răscoalei cenţi care trăiesc intens, cîştigînd reped e
cipailor, după înfrîngerea acesteia se re sim p atia cititorilor prin firescu l p u rtă
trage în tr-ăd evăr cu v asu l său N autilus torii lor, prin cu ra:, îndem înare. Cîţi
în lu m e a , subm arină, şi avînd un mic dintre copui de aceeaşi v îrstă nu s-a u
echipaj cutreeră ad în cun le oceanelor. recunoscut în unele locuri, în cărţile
,P rin tr-o coincidenţă bine d irijată de scriitorului francez.
condeiul scriitorului, căpitanul Nem o —
în paginile rom anului N ord contra
b ătrîn de tot şi singur — stătea- ascuns
S u d întîlm m două personagii de neu itat:
cu subm arinul său într-una dm peşterile
de sub in sula Lincoln S în t fraţii T exar, crim inali şi rău fă că
N espus de em oţionantă este întîlm rea tori, fă ră scrupule, pentru care o v iaţă
dintre el şi coloniştii insulei. „M ă sting de cm este nim ica tcată. Ş i totuşi aceşti
ftm ăcă am crezut că omul poate trăi sin doi crim inali erau uniţi prm tr-o pro
gu r! : . Trebue s ă faceţi totul ca s ă p ă fu n d ă iubire frăţească. F iind executaţi,
răsiţi in sula Lincoln şi să revedeţi ţara ei m or ţipîn du-se de m ină, căzînd în
în care' v -aţi n ăscut." aceeaşi clipă. A ceşti oameni, înzestraţi
A ceste cuvm te spuse de căpitanul Nemo cu un sentim ent atît de um an — ne su
cu puţine clipe înainte de m oarte sînt gerează autorul — nu erau destinaţi să
zguduitoare, înfirm înd credinţa om ului devină crim inali, nu erau principalii
care-şi închipuia că v a g ăsi fericirea de vinovaţi de' fărădelegile lor, ci v iaţa de
Recenzii 105
m izerie pe care au dus-o,, m ediul per riozitate de editarea rom anelor lui Ju le s
vertit în care trăiau. V em e, lucru fo arte regretabil A cest
Ju le s V em e a creat tablouri de un scriitor se bucură de o m are popu lari
r a r dram atism . Ia tă scena din fin alul ta te în aproape toate ţările lum ii. O
rom anului In fa ţa steagu lu i, în care un deosebită apreciere şi d ragoste cunoaşte
savant ce-şi renegase p atria sa, Fran ţa, op era lu i în Uniunea Sovietică. S -â u
pus în situ aţia de a d istruge vapoarele scris scen arii după rom anele lui Ju le s
ce p urtau d rap elul francez, zguduit de V em e, s-a u tu rn at film e ce au entuzias
am intirea Patriei, p referă să arunce în m at m ilioane de spectatori.
aer infernalele in stalaţii de distrugere, C ărţile m arelui scriitor fran cez sînt
m urind astfel şi el. deosebit de actu ale şi folositoare tinerei
Iată un tablou din Îm preju ru l Lum i, generaţii de constructori din ţa ra noas
cînd p asagerii obuzului interplanetar, tră, fiindcă îndeam nă la v isu ri creatoare
văd în spatele lor globul terestru, la o îndrăzneţe şi pline de optim ism . Iată
d istan ţă u riaşă, nu m ai m are decît un de ce socotim că ap ariţia Insu lei m iste
glob dintr-un m u z e u . . Te încearcă o rioase într-un form at în grijit, la un
senzaţie de frică, d ar şi o emoţie p ro m are tiraj, este o prom isiune din p arte a
fundă! Ai im presia că în su şi scriitorul Ed iturii T ineretului că v a acorda de-
îţi spune: — l a t ă unde au aju n s oam enii! acum înainte atenţia cuvenită lu crărilor
E x istă oare vreun hotar ce nu poate fi lu i Ju le s V em e.
atins de ei? Vor trece prin m îinile m ultor genera
ţii, tim p de încă m ulte decenii, m inuna
A dăugăm că pînă acum m ciuna dintre tele cărţi ale celui ce a fost în treaga
editurile noastre nu s-a ocupat cu se lui v iaţă un prieten al îndrăzneţilor.
LEONIDA NEAMTU
A părut în urm a unor discuţii îndelun tor sistem ul fonetic, în sensul că lim ba
gate asu p ra ortografiei, M icul dicţionar literară s - a dezbărat de anum ite aspecte
ortografic publicat de Institu tul de fonetice arhaice şi regionale, ia r fone
lingvistică din B ucureşti, um ple un gol tism ul ei a p ătru n s şi pătrunde în toate
adînc sim ţit în cultura noastră. stratu rile sociale şi în toate dom eniile
O dată cu m arile tran sform ări econo de activitate. Cu toată p op u larizarea de
mice, politice şi sociale, petrecute la noi ' care s -a b u cu rat reform a din 1932
după 23 august 1944, lim ba rom înă — în spre deosebire de reform ele anterioare,
procesul de îm bogăţire a ei şi de prim e vechiul în d rep tar ortografic a răm as
nire şi cristalizare a vocabularului m ai în u rm ă fa ţă de tran sform ările lim bii..
vechi — şi-a -îm bunătăţit în m od sim ţi D eşi în şcoală se propovădîiia ortografia
106 Recenzii
„o fic ia lă ", aproape fiecare scriitor şi află dicţionarul ortografic propriu zis
fiecare ziar aju n sese să scrie du pă o or (p. 73— 171), care cuprinde o listă de
tografie proprie. D ivergenţele şi anarhia aproxim ativ 10.000 de cu vinte1) m ai
în scrierea lim bii rom îne au d u rat pînă m ult sau m ai puţin uzuale, a căror
în ultim ii am , cînd ■Scînteia, organul scriere sau pronunţare ridică ad esea
C.C. a l P.M.R., şi publicaţiile de partid problem e. M enţionăm că acest dicţionar
a u început să stab ilească o oarecare or n u este num ai ortografic, ci ş i ortoepic,
dine. N atural, pentru n orm alizarea orto adică d ă îndrum ări p rivitoare la pronun
grafiei se cerea im perios concursul sp e ţare a corectă a cuvintelor.
cialiştilor, a l lingviştilor Prezentarea sistem atică a problem elor
D upă lungi discuţii în contradictoriu de ortografie şl ortoepie, ju d icio asa ex
asu p ra proiectului de ortografie, începute punere de m otive cu prinsă în Introdu
d e vechea conducere a Institutului de cere, explicaţiile clare, concise, şi con
lin gv istică din B ucureşti, .discuţu care vingătoare date pentru fiecare problem ă
s-a u bucu rat chiar de publicitate, în parte, bogatul index de cuvinte, —
noua conducere a Institutului s- a oprit fa c dm acest îndreptar o carte indispen
la o serie de propuneri care, în stadiul sab ilă pentru tpţi activiştii în domeniul
actu al a l cercetărilor a su p ra lim bu ro- culturii naţionale şi pentru toţi oamenii
m îne, sînt considerate ca cele m ai juste, muncii.
ş i a alcătuit un îndreptar ortografic.
Im portanţa considerabilă a acestui în
în d rep tarul1 cuprinde la început H otă-
drep tar conştă în fap tu l că, punîndu-se
rîre a pentru ap rob area noilor norme or
în sfîrşit cap ăt fluctuaţiilor şi contradic
tografice ale lim bii rom îne (p 5—6),
ţiilor, se creează baze puternice pentru
em isă de Consiliul de M im ştn al R.P R ,
îm bu nătăţirea norm elor lim bu literare.
apoi, într-o expunere sintetică, Norme
D eaceea activiştii în dom eniul culturii
privind, o rtografia lim bii rom îne (p 7—9),
naţionale, oam enii m uncii, toţi cei care
in. care sunt în făţişate îndeosebi noile
scriu în lim ba rom înă, vor trebui să re s
norm e ortografice.
pecte cu sfinţenie noile regu li şi s ă lupte
în Introducere (p. 11—23) sînt an ali
neîncetat pentru îm bu n ătăţirea lor.
za te cauzele care au determ inat actu ala
reform ă ortografică şi sîn t arătate, pe Cu toate aceste reale ş i incontestabile
larg, principiile care stau la baza noului calităţi ale îndreptarului, din cau za tim
sistem ortografic pului scu rt care a stat la dispoziţia re
R egulile de ortografie care urm ează dactorilor săi şi din cauză că form a ulti
(p 25—69), sînt grupate pe problem e: m ă nu a putut fi ea în săşi su p u să unei
alfabetul, fonetica, gram atica, form area discuţii m ai largi, în în d rep tar s-a u stre
cuvintelor, tran scrierea num elor şi a curat unele erori, care vor trebui îndrep
cuvintelor dm lim ba rusă, scrierea nu tate în viitoarele ediţii. L e vom analiza
m elor străin e şi a cuvintelor străine, pe problem e
scrierea num elor de persoan ă rom îneşti, 1. Uneori au fost recom andate a s-
scrierea cu litere m ajuscule, d esp ărţirea p e c t e f o n e t i c e r a r e sau regionale,
cuvintelor în silabe, abrevierile şi punc în locul altora m ai răspîndite şi consi
tuaţia derate d eja ca literare: azvârlă (ind.
In partea a doua a îndreptarului se p r e z , 3 sg şi p l ), barhet, caltaboş, (a se)
dumeri, luntre (pl. dela luntre), omni-
*) în acest num ăr intră şi v arian tele, buze (pl. dela omnibus), piuneză — în
m orfologice loc de azvârle, banchet, cartaboş, (a se)
Recenzii , - 107
ăum iri, luntri, om nibuse (ea autobuse, noştri latinizanţi din trecut au lu ptat din
dela autobus), pioneză. răsp u teri să înlăture form ele noi ,şi să
2. A lteori a c c e n t u l recom andat nu im pună form ele latinizante A spectele
este cel m ai frecvent şi cel consacrat în complet, com pletare, etc. au reu şit să se
ultim ul tim p în lim ba literară. D upă im pună în lim ba literară scrisă, însă
constatările noastre, astăzi. în lim ba lite- toată lum ea, în a fa ră de cei care cunosc
.rară, m ajoritatea accentuează adu (im latin a sau o lim bă rom anică apuseană,
perativ). agn'şâ, crater, epocă, hatm ân, foloseşte form ele m ai noi şi consideră
ic p o rtir, şi nu âdu, ă g n şă , crater, epocă, form ele latinizante ca artificiale.
hatman, repârter Unele din accentuările O situ aţie in versă ne prezintă verbul
recom andate sînt regionale' (âdu), ia r al- o fi. F a ţă de form ele popu lare de pre
lele etimologice (cratâr, epocă). zent indicativ sînt, sîritem, sînteţi, sînt.
< 3. în m ulte cazuri se recurge la a s s-au im pus form ele latinizante sunt, sun
pecte e t i m o l o g i c e , fie că e vorba tem, sunteţi, sunt. Form ele cu u s-a u în
de sim ple grafii etimologice a căror răd ăcin at şi s-a u încetăţenit în tr-atîta în
pronunţare e deosebită, fie că e vorba de lim ba literară, incit în regiuni unde nu
grafii etimologice cu pronunţare etim o- se folosesc în vorbirea popu lară aspec
logizantă corespunzătoare, fie în sfîrşit că tele cu î, de exem plu în B a n at (mis sau
e vorba de grafii care redau o pronunţare -îs, m s, vis, etc.), m ajoritatea vorbitori
originară S e recom andă chiasm , cv asi lor folosesc în lim ba literară num ai a s
unanim, desezisa, desinenţă, despera, pectele cu u, pentrucă acestea au fost
desperare, disertaţie, disident, herm eneu în v ăţate la şcoală D ealtfel, în general,
tică, insezisabil, isoglosă, ju x tă , prosodie, nu num ai în B an at, form ele cu u sînt
prosopopee, pipera, prem isă, seringă, foarte răspîndite în lim ba literară Cme,
seztsa, speze — în loc de hiasm , cvazi- în a fară de unii specialişti, m ai sim te
unanim, desesiza, dezm enţă, dispera, dis aceste form e c a forţate, neobişnuite,
perare, dizertaţie, dizident, erm eneutică, n eliterare? D acă unii sc m to ri preferă
insesizabil, izoglosă, iu x tă, prozodie, pro- form ele populare sînt, sîntem , etc., nu e
zopopee, pipăra, prem iză,' siringă, sesiza, m ai puţin ad ev ărat că foarte m ulţi fo
spese, care sînt foarte răspîndite. în lo-. losesc form ele sunt, suntem , etc P en
« u l pron u n ţăm sezisa (cu toate com pu trucă aceste două aspecte sîn t deopotrivă
sele sale),i care este o pronunţare fra n de folosite în lim ba literară, credem că
ţu z ită , s Ta im pus pronunţarea sesiza, luptăm îm potriva firii lim bii dacă stig
eare — deşi la origine e greşită — este m atizăm ' unul dm ele. N um ai viitorul
astăzi generală. O altă pronunţare ap roa v a decide cine învinge:^ form a cu u sau
pe gen erală (şi nu v u lg a ră 1), în locul form a cu î. C e-ar fi dacă am" începe
căreia se recom andă o scriere şi o pro o lu p tă de p u rificare a lim bii, în sen
nunţare puristă, de d ata aceasta latin i su l elim in ăm tuturor dubletelor m orfo
zantă (existentă şi în lim bile rom anice logice sau a tuturor sinonim elor (în
apusene), este ' com plect (cu derivatele afa ră term inologiei tehnice), atîta. vrem e
sale). Neologism ul complet, îm prum u cît ele au o circulaţie foarte m are* şi
tat probabil dm franceză, care are la atîta vrem e cît ele oferă ch iar nuanţe
bază latinescul com pletus, în lim ba ro- stilistice9
m înă (prin analogie • cu corect, defect, Etim ologizante şi învechite considerăm
etc.) a evoluat la form a complect (cu de grafiile ş i pronunţările agreărri creăm,
rivatele: a com plecta, com plectare, a creând. D acă într-o epocă m ai veche
dcscom plecta, m complect) Lingviştii term inaţiile acestor neologism e, — -Sm
108 Recenzii
se d esp artă după regulile despărţirii cu lab e a' euvm telor com puse, deşi aici avem
vintelor sim ple. A şa cum nu-i cerem ce d e-a face cu prepoziţia de şi cu o redu
tăţeanului să analizeze dacă în cazul li- cere a lu i e, care fac e silab ă com ună cu
r . i
nioarei care înlocueşte apostroful e vorba o urm ător, incit prim ele două cuvinte
de un sunet lipsă sau num ai de o apro se d esp art în trei silabe, ia r a l treilea
piere de cuvinte, tot a şa credem că-i în p atru silab e (vezi dicţionarul, p. 104).
putem cere să nu - apeleze la etim ologia S în t şi cazuri cînd nu ştii pînă unde să
cuvîntulMcînd e vorba de cuvinte com m ergi în tim p cu această' analiză a com
puse cu "'prefixe- nestabil, sublinia, etc punem . Cuvinte ca: înăcri, înălbi, se vor
A ceastă etim ologie este ea clară de m ulte despărţi în-ă-cri, în -ăl-b i sau î- n ă - o v
ori (inamic, inexact, dezam ăgit, e t c ),
î-n ăl-b i7 i
d ar sunt cazuri cînd, pentru cineva care In ultim ă m stan ţâ: adm item an alira
n -are cunoştinţe de istoria lim bii, e greu com punem la. cuvinte -împrumutate în
de delim itat p refixu l sau e greu de p re form ă com pusă din lim bi străin e (su b
cizat chiar fap tu l că e x istă vreun p refix linia, e t c ) şi n-o adm item la cuvinte
(destrăm a, exigent, exigenţă, ignobil, în ă com puse pe teren rom înesc (înăbuşi, în e
buşi, îneca, înot, înota, transigent, tran- ca, înot, înota, etc)>)9
sigenţă, e tc ) Pentru a se lichida toate aceste eehi-
A lteori nespecialistul, adică m ajorita vocuri pe care le provoacă regu lile re
tea oam enilor muncii, v a sta la îndoială com andate, propunem sim p lificarea lor
dacă în cuvinte c a - deodată, deoparte, în sensul arătat m ai sus.
deopotrivă, e t c , 1 p articu la de este de D acă se adm ite această propunere, nu
aceeaşi n atu ră ca particula de din de m ai este nevoie să se introducă în în
colora, deconta, depopula, e t c , sau e dreptar o regu lă om isă, d esp ărţirea con
de altă natură. M ulţi vo r supune şi cu soanelor duble din num ele p ro p n i mai
vintele deodată, deoparte, deopotrivă re ales străine, d ar şi rom îneşti, şi din cu
gulilor recunoscute de despărţire în si vintele străine în tran scriere rom înească.
In conform itate cu uzul internaţional,
aceste consoane se despart in două: pru n a
>) Bineînţeles că în com punerile de " trece la o silab ă, a doua la silab a u rm ă
tipul zi-m uncă, vagon-cisternă, m aşin ă-
toare (K os-su th , C am -pa-nel-la, M il-le „
unealtă, etc. unde fiecare cuvînt îşi are
o relativă autonomie, nu se m ai pun pro-, R us-so, N e-gruz-zi, R o-set-ti, e t c , sau,
blem e în ce priveşte d esp ărţirea în silabe de exem plu, tran scrierea unor cuvinte
a celor două părţi. ru seşti ca. m as-sa, ak-kord, ghip-po-po-
2) In exem plul dat în Micul dicţionai
ortografic la p. 63 (dm Odobescu), virgu tam . ras-sol, etc. T otuşi o notă sa u o
lele trebuie m arcate astfel m enţiune este necesară şi pentru aceste
Iată, după p ărerea noastră, raţiunile de cazuri.
logică rece, care a r trebui în ziua de 12 In ce priveşte problem a p u n c t u a
astăzi să stîrp ească dm inim ile tuturor ţ i e i , observăm că c e şi se aduc num e
şi slăbiciunea, şi şovăirile ,
M arcarea virgulei înaintea celui de-al roase ş i foarte utile precizări, inexistente
doilea ş i indică aici tocm ai fap tu l că în în dreptarele ortografice anterioare, au
avem d e-a face cu un adverb care se fost om ise o serie de cazuri curente în
repetă, şi nu cu o conjuncţie.
3 D e exem plu. Aci, vitejia, dragostea legătu ră cu folosirea virgulei. De exem
de .patrie, se îm pletesc strîn s cu omenia plu: virgu la în cazul repetiţiei ad v er
soldatului (O. S. Crohm ălm ceanu, pre bului şi ( ş i . . . , ş i 1. . .)2), virgu la între pre
fa ţa la M. Sadoveanu, Opere alese, voi. I, dicat şi subiect în cazul unei serii de
ed! I, B u c , 1953, E sp la (Bibi pt toţi),
p. 15) subiecte iuxtapuse3), virgu la în fraz ă (de
Recenzii 111
exem plu in le g ătu ră'cu propoziţiile atri- ortografie şi de ortoepie, ■ au d isp ăru t
butive), etc pentru totdeauna.
13. în p recizarea regulilor privitoare D eaceea propunem ca ediţia I a Micu
la f o l o s i r e a l m i o a r e i şi privi lui dicţionar ortografic să fie su p u să
toare la f o l o s i r e a a p o s t r o f u l ui , unor discuţii nu întîm plătoare, ci bine
s-au n eglijat o serie de cazuri în care, organizate, în sp irit cn tic şi autocritic,
respectînd regulile îndreptarului, nu ştii discuţu la care să participe în eg ală m ă
ce să foloseşti: Im ioarâ sa u apostroful? su ră reprezentanţi ai tuturor categoriilor
De exem plu, cazurile în care apostroful sociale şi ai tuturor regiunilor patriei
din vechea ortografie se întîlneşte cu noastre
virgula. M anifestări greşite în acest domeniu
— Da ’ncotro,--ncotro, flăcău le7
pot av ea atît unii specialişti, cît ,şi ne-
(Caragiale, L a conac )
speciahştii. T otdeauna şi la toate popoa
— Ian aşteapt’, aşteap t’, aşteaptă,
rele au ex istat şi e x istă oam eni care în
S ă luptăm la luptă d r e a p tă . . .
urm a unei educaţii în sp irit trad iţio n a
(B alad a populară Ş alg a, col
list, cedează greu în fa ţa inovaţiilor în
Alecsandri)
lim bă, în fa ţa noului, sa u nu cedează
Noi recom andăm în asem enea cazuri deloc. Nu puţini, fă ră să aibă în vedere
folosirea apostrofului. norm ele generale ale lim bii literare, s e
*
la să influenţaţi ba de o pronunţare
O bservaţiile noastre în legătu ră cu străină, ba de una regională (fie aceasta^
M icul dicţionar ortografic, cum se poate şi pronunţarea capitalei), ba de o scriere
deduce uşor, nu privesc decît o mică învechită 1,
p arte dm norm ele ortografice sau num ai
O sarcin ă de căpetenie a institutelor .
anum ite aspecte ale lor
n oastre de lingvistică este aceea de a
D upă cum rezultă dm cele arătate pînă
contribui, prin îndrum ările lor, la îm
aici, colectivul Institutului de lingvistică
bogăţirea, ' u n ificarea şi perfecţionarea
din B u cureşti v a trebui să înlătu re ne-
lim bii literare, ţm înd cont de dezvoltarea
întîrziat micile contradicţii ale îndrepta
gen erală a lim bii rom îne, de dezvoltarea
ru lu i ortografic şi să um ple lacunele
tuturor graiu rilor ei şi de lim ba scriito
sem nalate, în a şa fel încît viitoarele edi
rilo r şi a publicisticii
ţii să se prezinte cît m ai m ult îm bună-
ţite. Cu toate lipsurile arătate de noi, ine
Considerăm că ar fi o profundă rente unei lu crări cerute c u insistenţă de
eroare să m ergem pe linia stingerii cri m asele larg i ale poporului, lip su ri a c ă
ticii, pe linia autoliniştirii şi să credem ror sem nalare nu vrem să fie conside
că, odată cu ap ariţia lucrării istorice a ra tă ca o subapreciere a m uncii In stitu -/
lui I. V. Stalin, M arxism ul şi problem ele tului de ligvistică din B ucureşti, — im
lingvisticii, şi odată cu salu tarele schim portanţa deosebită a M icului dicţionar
b ări petrecute în organizarea institutelor ortografic constă tocm ai în fap tu l că con
noastre de lingvistică din 1952 încoace, tribuie în foarte m are m ăsu ră la a c e st
etim ologism ul, purism ul, cosm opolitism ul proces de unificare şi perfecţionare a-
şi alte direcţii greşite în problem ele de lim bii rom îne literare.
L1VIU ONU
TEATRUL NAŢIONAL:
UN FLĂCĂU
DIN ORAŞUL NOSTRU
de C SIMONOV
Căldura patriotismului
P iesa lui Sim onov, care povesteşte v iaţa unui tînăr, dela term inarea şcolii medii
p în ă la m aturitate, e m ult m ai densă în conpnut ideologic si um an decît o face
s ă ap ară sim p la enunţare a tem ei A tras de m eseria glorioasă a arm elor şi însufleţit
de o n eastîm p ărată dorinţă de a -şi serv i p atria, Sergh ei Luconin cere s ă fie adm is
într-o şcoală de ofiţeri tanchişti D orinţa îi este ascu ltată şi, după o p erio ad ă de
studii strălucite, d ar şi de in iţiative îndrăzneţe, pline de risc, — e prom ovat ofiţer
V aria, fa ta pe care o iubea în că dm adolescenţă, p ro asp ătă absolventă a unui in sti
tut de teatru, devine so p a lui. A ceastă prim ă îm plinire nu-l face pe Serghei s ă se
m ulţum ească cu tiparele unei liniştite vieţi de fam ilie, ci dim potrivă îl îndeam nă
sp re ,fa p te noi, în care s ă g ăse a scă fă g a ş generosul său av'înt Acum ; înţelegerea cu
care se apropie de v iaţă şi de problem ele ei îl ridică pe o treap tă su p erio ară: a fi
patriot nu înseam nă să lupţi num ai cînd e p rim ejdu ită p rop ria ţară, a fi patriot
înseam nă a interveni pretutindeni unde e încălcată dem nitatea om ului şi dreptatea
socială. Sergh ei p leacă voluntar în Spania, pentru a lu pta îm potriva fascism ului.
Făcu t prizonier şt condam nat la m oarte, e salv at de acţiunea im petuoasă a trupelor
populare.
în tre tim p V an a, cuprinsă de o stăp îm tă în grijorare pentru so arta soţului ei,
dela care nu m ai prim eşte ştiri, e în con ju rată de afecţiunea şi cald a îm bărb ătare a
celor doi prieteni de a,rme ai lui Serghei, G uiiaşvili şi Sevastian ov.
Întors în patrie, Sergh ei n u -şi poate acorda un răgaz de odihnă. P a tn a îl soli
cită dm nou şi într-o acţiune operativă e rănit. V îlvătaia-răzb oiu lu ijd m A sia (1939)
a p n n s arip i m ari şi nu m ai îngăduie nicio clipă de relax are. Cei doi soţi se reîntîl-
nesc de d ata aceasta în liniile înaintate ale frontului, unde V aria vine s ă contribue
prin a rta ei la efortul general al ţă n i In iîln irea lor, -um brită de m oartea fratelu i
Variei, şi im ediata despărţire, cînd am îndoi fac dovada unei extraordinare bărbaţii,
asu m ă accente deosebit de dram atice.'
' D esigur' că, prim a sem nificaţie a piesei lui Sim onov, prim ul ei im bold generos
şi entuziast e acela a l patriotism ului, al iubirii de ţară D ar se im pune, în aceaşi
m ăsu ră, şi o altă lecţie: cald a omenie, generoasa iubire de oameni, care constitue
•o trăsă tu ră fundam entală a societăţii sovietice ‘
Viaţa artistică 115
Punerea în scenă a piesei lui Sim onov a fost încredin ţată tinerilor regizori
Victor T uăor Popa şi V asile Dan. L im a lor 1 egizorală — de fid elă observare a te x
tului, de subliniere d iscretă a replicei, de n tm are dinam ică a acţiunii — s- a dove
d it potrivită cu sensurile şi stru ctu ra piesei
Dm cele opt tablouri, m ai reuşite ni s-a u p ăru t I, III, VI, V II şi VIII. In genere »
aceste tablouri sîn t caracterizate p n n prezenţa unui num ăr m ai m are de personaje,
ceea ce dovedeşte priceperea regizorului şi în in dicarea ad ecvată a m işcărilor
în scenă.
Totuşi, sînt de sem nalat şi unele inadvertenţe. E x istă la teatru l dm C luj un cult
pentru comic, credinţa că un spectacol nu poate fi „ tonificat“ decît prin in jecţii de
„ com iculm ă", A ltm interi — se crede — scena a r oferi m ulte p rileju ri de plictiseală.
Şi-atu n ci, ia tă -i pe regizori că „ forează“ textu l dram atic ş i introduc, ici şi colo,
fitilu ri de explozibil hazliu. N ecazul e că nu totdeauna şi nu orice p ie s ă rezistă la
asem enea tratări. Pe de altă parte, nici nu se alege totdeauna m om entul şi dozarea
potrivită unor atari înviorări um oristice. De ac e astă p reju d ecată s-a u lă sa t fu ra ţi
— datorită in expen en ţei — şi tinerii regizori ai spectacolului. E i au introdus, în
tabloul V, b îlbîiala aju toru lu i de regizor şi i-au dat m ultiple m işcări, excesive pen
tru un tablou de fae to n ' sobră.
Tot a şa — şi în că m ai su p ărăto r — e jocul inoportun a l şoferu lu i Safonov în
tabloul final. A cesta introduce o striden ţă în atm osfera de p atetism lin e care în vă
luie întîlnirea dintre cei doi soţi; stîrnind ilaritate în public într-un moment d e
concentrată poezie
D ar asem enea excese nu au darul s ă influenţeze rad ical d e sfăşu rarea spectacolu
lu i şi sem n alarea lor trebue p riv ită m ai m ult ca un m em ento pentru viitoarele
m unci ale celor doi regizori debutanţi.
8 — S '«u u a
114 Viaţa artistică
OPERA DE STAT:
R U S A L C A
de DARGOMÎJSKI
Prem iera operei R usalca constitue unul dm evenim entele im portante ale vieţii
m uzicale clujene. M inunatelor capodopere ale m uzicii clasice ru se: B o ris Gudunov.
Cneazul Igor, D am a de pică, Evghenii Oneghin, li se alătu ră acum R u salca lui
D argo m îjski „P rin fru m u seţea ei m elodică, prin căldu ra şi sin ceritatea inspiraţiei.
Viafo artistică 117
—— - - | 7 -
Cneazul (Ion Piso), S ilv ia Soltischi — în rolul Cnezinei, O lga (L ivia Liseanu) şi
Ion Dinculescu — în rolul N aşului, au contribuit la adîncirea conflictului şi la con
tu rarea caracterelor dram ei, printr-un şoc scenic şi vocal convingător.
In rolul N ataşei, S te la Sim onetti a creat m omente de un realism im presionant.
Jo c u l de scenă, exteriorizarea sentim entelor au dovedit o ju stă înţelegere şi adîn-
cire a i olului. Conturul psihologic al p erson ajulu i a fost red at p n n ir-o dezvoltare
crescîndă şi v a riată a sentim entelor, realizîndu-se o im agine realistă. D ela iubirea
n aivă şi p în ă la în'doeh şi deznădejde, interpreta a adîncit m ereu com plexul psiho
logic ce caracterizează acest p erson aj S te la Sim onetti a ştiut să îm pletească resu r
sele vocale cu m işcarea scenică într-o trăire adîncă a rolului. De aceea im aginea
N ataşei a ap ăru t -veridică şi de o m are fo rţă de convingere. Trecînd p n h tr-o serie
de roluri sim ilare, ca de p ild ă H alka, S te la Sim onetti dovedeşte aptitu dini deosebite
pentru rolurile cu un conţinut dram atic puternic.
L a rîndul său, T raian Popescu —' î n rolul M orarului — deşi a avut de lu ptat cu.
gieu tăţile serioase ale partitu rii si m ai ales ale jocului de scenă, s - a ach itat de ele
într-un mod excepţional. Rolul M orarului c ap ătă o m are in tensitate d ram atică în
scena întîlnirii cu cneazul. A lternarea m om entelor de nebunie fu rtu n o asă cu m o
m entele de luciditate au fo st bine reliefate şt de un le alism puternic. Vocea calda
şi tim brată a basului T raian Popescu a contribuit într-o m are m ăsu ră la realizarea:
conturului psihic al M orarului. Stăp în irea p artitu rii şi în su şirea ideii psihologice i- a u
asig u rat m işcarea d e g ajată în momentele cele m ai dram atice. S - a văzut lim pede că
rolul M olarului a fost stu d iat temeinic, pătrunzîndu-se în esenţa lui. Ş i în acest
sens, rolul M orarului este u n a dm cele m ai reuşite realizări ale lui T raian Popescu _
In contextul operei, rolurile Cneazului şi al Cneghm ei au un caracter m ai p asiv
şi su nt lipsite de com plexitatea su fletească a celorlalte personaje. Totuşi, tenorul
Ion Piso, în rolul Cneazului, a avut o creaţie reu şită şi m ai ales „cav atm a“ a fost
in terpretată cu gu st şi m u ltă sensibilitate.
Frum os şi cu m ultă înţelegere a rolului a fost red ată ~drama — nu tot atît de-
;p uternică, dar m işcătoare — a Cneaghinei, de către , S ilv ia Soltischi. Cu m ijloace
sim ple şi sincere, in terpreta Cneghinei a reuşit să creeze o im agine ad ecvată şt s ă
redea cu m ultă convingere bogăţia lăuntrică a personajului. De asem en ea• în rolu
rile epizodice, L im a Liseanu — Olga, Ion D inculescu — în rolul n aşulu i şi M ihaela
F lorea (Rusălcuţa) au contribuit la succesul spectacolului. L iv ia L isean u a red at-cu
gingăşie şt n aturaleţe un moment vesel, care a ad u s o notă nouă, contrastantă fa ţă
de atm osfera ap ăsătoare din cam era. Cneghinei.
In economia i operei R usalca, ansam blurile de cor şt balet au un rol foarte în
sem nat. P articip area activă şi com plexă a corului într-o se n e de epizoade scenice
a scos în relief cu deosebită fo rţă rolul m aselor în acţiunea operei. Corul ţăranilor
din prim ul act a fo st in terpretat cu elan şt tn chip omogen. De asem enea ; un rol
im portant este rezervat corului în scena petrecerii de la nuntă. D esfăşurîndu-se pe
fondul real al acţiunii, el a contribuit sim ţitor la c iea re a unei atm osfere de fast.
In special, m icul cor al peţitoarelor, graţios şi vesel, a creat o atm osferă plină de-
voioşie. In general, corul a p articip at activ şi s-a in tegrat ju st -în acţiunea scenică.
D ansurile ansam blului de balet, -în realizarea m aestrului Rom an M oravschi,. au.
contribuit şi ele într-o m are m ăsu ră la succesul spectacoluluir Armonios, discipli
nat, ansam blul de balet, s- a rem arcat atît în scena 'petrecerii de la nunta C nea
zului, cît şi în dansul de sub ap a N ipru lu i . (palatul Rusălcilor). S -au evidenţiat —
118 Viata artistică
în deosebi în rolul de solistă — Bacsen sky H orica şi, în dansul ţigăncilor, M aksay
Eva. Pe fondul pitoresc al scenelor fan tastice, baletul a dat dovadă de un sim ţ r it
mic şi plasticitate a m işcărilor care i-a u adus un binem eritat succes.
în sfîrşit, decorurile — după schiţele pictorilor V aier V asilescu şi M ihai N em eş, p re
cum şi costum ele — după sch iţele" Feliciei^A vram , com pletează cu m u ltă ingenio
zitate şi bogăţie de culori atm osfera în care se d e sfăşo ară acţiunea.
C olaborarea arm onioasă între conducerea m uzicală şi direcţia de scenă, în elabo
rare a concepţiilor şi rezolvarea ju stă a diferitelor situaţii, pregătirea com ună a
ansam blurilor, şi in tegrarea lor în acţiune, asig u ră un spectacol de înalt nivel a r
tistic Ş i m unca de p regătire a operei R u salca s - a d esfăşu rat tocm ai pe b aza unei
perfecte colaborări între direcţia m uzicală ş i cea de scenă, asigu rîn ău -se u n itatea de
concepţie şi in tegrarea in terpreţilor şi ansam blurilor în atm osfera operei.
A cest spectacol nu a fost scu tit totuşi de unele n eaju n su ri în ceeace priveşte
realizarea m uzicală, precum şi în problem ele de 'regie.
De pildă, conducerea m uzicală a r trebui s ă dozeze orchestra cu m ai m ult sim ţ
■al proporţiei, după posibilităţile vocale ale solistului, pentru a nu-l acoperi, atunci
cînd ţesătu ra vocală a rolului este p rea jo asă, ca — de exem plu — în unele p ărţi
.ale partitu rii Cneazului dm actul întîi, unde anum ite note ab ia erau perceptibile.
.Apoi, în p rivinţa concepţiei regizorale trebue sp u s că efectul de lum ină din tabloul
nunţii cneazului, care vrea s ă sublinieze atn îosfera ap ăsătoare a ap ariţiei n e aştep
tate a N ataşei, aşa ' cum a fost realizat, deserveşte acţiunea dram atică. E ste ad e v ă
rat că autorul aduce în orchestră m otivul m uzical al N ataşei, oregătm ău -i ap ariţia
I n s ă spectatorul răm îne nedum erit pîn ă în m om entul cînd se aude vocea ei şi cînd
— în sfîrşit — se clarifică situ aţia. M ai firesc a r fi ca atm osfera v eselă de nuntă
s ă fie întreruptă în clipa cînd se aude cîntecul N ataşei, pe care to p îl recunosc.
Cîntecul ar spulbera brusc atm osfera de bună dispoziţie şi scen a aceasta a r deveni
im presionantă
D acă astfe l de lip su ri nu dim m m ază m eritele spectacolului, în lătu rarea lor în
spectacolele viitoare va pune şi m ai m ult în valoare această operă, a cărei prezen
tare constiiue de pe acum un cert succes a l Operei Rom îne din C luj '
GHEORGHE MERIŞESCU
NOTE SI COMENTARII
S alu t frăţesc „ O a z e t e i L ite r a r e 77 vat-o tntti şi-ntîi colegiul redacţional a l
cătuit din scriitori ca Mihai Beniuc, Mar
O veche şi acută exigenţă a vieţii noas cel Breslaşu, Cicerone Theodorescu, Al
tre literare s-a realizat- a apărut Gazeta ‘J ar, E Camilar, E Jebeleanu şi alţii sau
Literară, revistă săptămînială a Uniunii scrii criticii Paul Georgescu şi I Vitner — cum
torilor din R.P.R. şil faptul că-n fruntea redacţiei' se află Za-
De la primele ei numeie s-a profilat aşa haria Stancu, al cărui gust şi a cărui
cum o aşteptam vioaie, plină de, nerv, experienţă revuistică sînt o garanţie ma
prezentă în intimităţile' profesionale scrn- joră pentru viitoarea dezvoltarea a Gazetei.
toriceşti^ deschisă rodnicelor şi mult rîv- Ne-a relevat-o colaborarea lor substanţială
nitelor discuţii (oaie astfel nici măcar for- în paginile! primelor numere şi nu ne-ar
unal mi mai au motive de întîrziere) — fi putut scăpa nici entuziasmul care res
gata în atitudine şi de luptă In paginile piră printre rînduri.
primelor numere ne-am întîlnit cu specii Exemplul lor nu va putea rămîne singu-,
tai căror ooptur îl uitasem aproape, nu Iar şi credem că fiecare număr nou apă
veleta, schiţa, intervenţia polemică directă rut o va demonstra ou prisosinţă, ca ast
şi curajoasă (nu sentenţioasă, gravă, far fel Gazeta să-şi realizeze pe deplin meni
maceutică şi lafmmat Maifobilă; cum se ară rea ei de tribună vie şi pasionată a vieţ-i
tase ea adesea ia noi) > Ne-am întîlnit de- 'noastre scriitoriceşti.
asemenea cu unele manifestări grafice ca La sărbătoarea acestei apariţii, adresăm
re aproape că intraseră într-o stranie şi Gazetei Literare salutul nostru frăţesc,
inexplicabilă desuetudine caricatura, în urîndu-i viaţă lungă, activitate rodnică pe
funcţia ei afirmativă, j viigneta, unele orna- tărîmul înflorim noul literaturi a patriei
- mente grafice Nu maii insistăm asupra noastre
importanţei lor pentrucă ea este evidentă a.e.b.
In domeniul prezentării grafice credem
căi ar fi bine >să se acorde o atenţie deose
bită ilustraţiilor, care au fost adeseori Pc«?2ia fo a m e i cu „ g h io n tu r i 77
lipsite de posibilităţi de manifestare De p o e z ia „ g k iftu ie lii77,,
senul de peniţă, gravura, vigneta temati
că, trebue să-şi găsească în paginile Ga p o e z ia sen zaţiilo r g u s ta tiv e , etc.
zetei Literare un teren dm ce în ce mai
prielnic — anulîndu-se concepţia meschir E x istă un mod fa ls de a caracteriza
; ln ă oare multă vreme le-a redus Ia simple anum ite situaţii, m ai ales cînd acestea
j exerciţii 'de mimare a fotografiei sau le-a se referă la m izerie sau la belşug
hărăzit unor funcţiuni didactice plicticoase M izeria şi belşugul! Iată doi term eni
şi vulgare. Aşteptăm realizarea frumoa care raportaţi la poporul nostru ne tre
selor promisiuni pe oare ni le-au făcut zesc în m inte fie situ aţia din trecut cu
în acest sens primele numere apărute. în treaga exploatare a m aselor (primul),
îmbucurătoare este pasiunea cu care au fie perspectivele fericite care v
se. deschid
■* &
aderat scriitorii fruntaşi la această nouă azi oam enilor m uncii dm patria noastra
expresie a literaturii hoastre Ne!-a rele (al doilea)
Note şi comentarii
Chem area poeţilor noştri de azi e de Im aginea îi aparţine unui tîn ăr poet,
a pune în lu m in ă aceste două laturi, a A ndi A ndrieş, a cărui poezie Concert,
d a valoare artistică acestor ad evăru ri de publicată în la şu l Nou (3—4) n u -i lip sită
necontestat Ş i ei încearcă s-o fac ă D ar de calităţi.
nu întotdeauna p asiun ea cu care Ie de F ă ră îndoială poeţii m ai puţin dotaţi
sc riu îm bracă form ele cele m ai corespun sau începătorii nu p oartă sin gu ri r ă s
zătoare pentru a convinge. A deseori ei punderea unor astfel de versuri. De
uită că sînt poeţi, că în defim tiv nu , m ulte ori sîn t înclinaţi să m eargă pe
contează num ai ceeace spui, ci şi cum urm ele consacraţilor, învăţînd d ela ace
spui, că o tem ă de o im portanţă u riaşă ştia nu ceeace e valoros, ci m ai ales
trebu ie să îm brace o haină pe m ăsu ra ei, „p itorescu l" sau anum ite m aniere fa ls
c haină de calitate, străin ă gustului, m e realiste.
diocru, ad esea prim itiv, care stă la baza t C ăci im agini rudim entare, de felu l ce
unora din lucrările noastre. lor subliniate, care nu servesc în niciun
C ăci îh.dom eniul de care vorbim , m ai caz poezia, întîlm m şi-n versu rile unor
ales, fantezia* poeţilor scoate uneori efecte poeţi cu faim ă. ,
lingvistice prăpăstioase, im agini n ăstru ş Ei cîn tă m ai ales saţietatea. Ş i aici
nice. Epitetele cad grele, bolovănoase şi fan tezia anunţă încărcături fan tastice,
prim itive, în vecinătatea reacţiilor sto grăm ezi alim entare de m ari proporţii: '
m acale^ Cum putem num i o astfel de
poezie d acă nu a saţie tăţii, sau nesaţie- H am bare ghiftuite de grîne or s ă geam ă,
tăţii? şi butii pîntecoase s-o r grăm ăd i la c ram ă ...
D ar caracterul ei se va lăm uri m ai spune D an Deşliu, netem îndu-se că
bine din exem ple. această viziune, pe lîn g ă izul p rea p er
Iată, răsfoin d nr. 4 al alm anahului sistent de bucate, e în fond idilică, sche
S e n su l B ăn ăţean pe 1953 găsim în poe m atică
zia Veşnic tînăr, sem nată de Gh. Ceauşu, „ . . ham barul care s - a făcu t b u rd u f de
tocm ai o astfel de p rim ă probă: grîn e" a trecu t apoi d ela el, în varian tă, 1
Şi-n loc s ă sim t al d ragostei alint la un alt poet, de resu rse m ai mici, M ir-
Al tinereţii cînt să -l simt, cea R adin a
E u am sim ţit al foam ei ghiont hapsîn
Bu catele or vîrfu i ham bare
Ş i ghiont şi-n ju rătu ră de stăpîn
(Ştefan F u rtu n ă >
Incontestabil, poate fi adevărat-ceeace
spune poeţul, -dar citind astfel de verSuri N :na C assian, ,în schimb, cu ltivă o bu
te cuprinde p arcă un sp asm ca după un cătărie m ai rafin ată. E a e încercată d e
ghiont real pe care autorul ţi l- a r fi a p li- ,, senzaţii gustative, cu localizări în lim b ă
cat, forţîndu-te să crezi în puterea sa de şi cerul gurii:
sugestie S tran iu de tot! Te crezi în stă-
Tot străb ate cîntecul
pîm rea unui coşm ar în care foam ea în
N -a tăcut odinioară
chip de căpcăun, cu pum ni fan tastici, ţi-ar
Cînd m i-era lim ba am ară
lu a în prim ire stom acul.
A stăzi cum să' nu se urce
D ar ia tă că scăpînd de această teroare,
C înd - m i-e cerul gurii dulce?
un alt poet îţi serveşte o nouă im agine
năstruşnică,, sub form a unui rege dornic (Puişor de craiovean, ciclul: Cîntec de-
de prom enade: „cînd foam ea se plim ba p utere). i
prin pîntec / ca regele prin visterii" P e de altă parte, duşm anii, chiar, sîn t
Note şi comentarii 121
văzuţi sim plist, red uşi la schem atism ul D acă la E. F ru n ză om ul se com plică,
alim entar. devenind flu tu re c are-şi „flu tu ră n esa
L a D eşliu, bunăoară: ţu l", la D eşliu răm îne la copaci. Poporul
e pădure. P alm ele norodului s e tran sfor
. . Nici dom nii cu osînze ghiftuite . . . m ă în crengi pline de rod S aţie tate a e
(Cîntec pentru L egea cea Mare) m axim ă; viziunea ciudată:
Îngh eaţă în caldul osînzii m işeii ..
S ă dîrdîe dom nii în caldul osînzii . . . E u pnV eam m ereu, cu luare-am inte
(Poem pentru „ Scîn ţeia“ lu ptătoare) palm ele slăvitu lu i norod.
Le vedeam prin vrem e înainte
Ca şi cînd „osînza“ a r fi unicul element R am uri vii, îm belşu gate-n rod.
prin care i-ai p u tea caracteriza pe e x (Mîinilep
ploatatori!
D ar, p ofta prinde teren: uneori natura, Iată-n e deci dela începători la evo
universul sînt văzute prin această prism ă luaţi, dela poezia foam ei cu „ghionturi“ r
a saţietăţii. : l a poezia „gh iftu elii" — cu în crîn gătu ri
Tot la Deşliu, dim ineaţa „se coace în în toate regnurile, stîm in d diverse sen
fu rn ale deplină". Copacii au o sete ne zaţii.
m aipom enită: Un univers redus la saţietate sau n e sa -
ţietate. De aici, cum am văzut din exem
brazi voinici sorbeau în triunchiuri ple, nu se poate aju n ge decît la n atu ra
' , sev a... lism , schem atism , prim itivism , etc. Ş t
(Nem urire) pe c in e „sa tu ră " o astfel de poezie9
C hiar şi lucrurile neînsufleţite jinduesc a. g.
du pă alim ente. Vrînd să vorbească des
pre albu l firelor, D eşliu spune că „răz R e v e n 1 r e
boaiele cîntă în valu ri de lap te” (An bun)
' N u m ai vorbim că în săşi inim a lui S tran u in spiraţii m ai au şi unii poeţii
caută saţietatea- De obicei ciudăţeniile ţi se revelează şi
trezesc reacţia im ediată a com entatorului
S ă -ţi m ulţum esc de m ulte şi m im a
care îşi începe profesiunea. S ta re a de
să-m i satu r!
sp irit care generează lu ă ri de atitu d in e
L a N m a C assian inim a îm prum ută poate presupune orice: revoltă, indignare,
proprietăţile fructelor (deci, tot un fel de uim ire, neînţelegere său uneori în tristare
alim ente): p u r şi sim plu De d ata aceasta însă cu
totu l alte sentim ente m ă învălue — cum
Toam na plini de roade i-a găsit să s p u n . . . un fe l de je n ă dacă n u
Ş i cu inim ile ăate-n pîrg c h ia r . . . pudoare.
(L a „T ractoru l R oşu“ într-o seară) T rebuie să recunosc că n -am încercat
de m ult asem enea sentim ente la lectura
vOmul deci — convertit spre vegetal.
unei poezii. 'Oricum, ciudate inspiraţii
Ia'tă-1 şi la Frunză _ o fetiţă e privită
m ai au şi unii poeţi.
în felul urm ător
D ar să revenim la subiect,
O văd în m ulţim ea de oameni în num ărul 1 al S crisu lu i B ăn ăţean se
C a stru gu rii darnici în m ust, poate citi chiar în prim a, p ag in ă un. poem
Un fluture alb fluturîndu-şi întitulat Revenire şi sem nat G abriel
N esaţul acelui August. Manoleseii, în care am întîlnit urm ătoa
(Un om H un frate sovietic) rea strofă-
122 Note şi comentarii
o
„Jo cu l, ca şi cînturile tale, după ceri publicase o altă schiţă, Con
' R îu l cu năvoduri înădit, tem poranul (Nr. 13 — 1954) oferă citi
Iazu l şi gheţuşul de pe vale, torilor s ă i 'M ăm ăligu ţă cu brânză, ultim a
L e-a m p urtat — ,icoană-n lunga-m i creaţie a tîn ăru lu : scriitor m aghiar. A m
cale gu stat cu nerăbdare dm noul fe l de b u
L în g ă-a prim ei fete ce-am iubit (,?) cate a l autorului, nutrind în chip îndrep
(subl n.) tăţit sp eran ţa că aşteptările ne vor fi
cu su p ra de m ăsu ră îm plinite. N u m ică
R ecitesc strofa.. Z ădarm c, nu pot p re
n e-a fost în să dezam ăgirea cînd a trebuit
supu ne care este com plem entul indirect
să constatăm că sch iţa conţinea din p ă
su b în ţe le s'd e autor în ac est vers. L în gă
cate p rea m u ltă . . . , m ăm ăligu ţă ş i p rea
ce anum e a prim ei fete ce-am iubit?
puţină b r în z ă . . . în ciuda eforturilor au
L în gă dragostea, lîn gă viaţa, lîn gă chipul,
torului de a ascunde prin artificii de
lîn g ă casa .. F an tezia ta, iubite cititor,
reţetă econom icoasă p u ţin ătatea m ateria
oricît de reţinută a r fi, negreşit v a con
lului de bază.
tin u a această investigaţie, oarecum je
Totul e ticluit în această schiţă. Ticluit
n an tă şi sigur vei înţelege pudoarea care
cu m eşteşug — e ad evărat — d ar ticluit:
m ă copleşeşte
aran jat, făcut, im agm at după un sistem
P oate că, în sfîrşit, poetul sau red ac
■ce-şi are dinainte stabilite m ăsu rile ş i'
ţia a u adoptat un lim baj voit eliptic,
cantităţile — gram ele şi linguriţele. K e -
scontînd efectul urm ărit de sim bolişti în
lem en A ntal, ţăran cu gospodărie in di
a c e l v a g pe care-1 cereau poeziei, pentru
viduală, m erge la oraş să vîn dă şi să
a p rocura a s tfe l' cititorului posibilitatea
cum pere cîte ceva: s ă vîn d ă la p iaţă
diverselor asociaţii, asigurîn d u -i o p arti
niţică brînză, pe care o fac e grăm ejoare,
cip are „a ctiv ă " la procesul de creaţie a
poeziei. D acă e aşa, în orice caz, exp e scum pind-o fă r ă scrupule pe m ăsu ră ce
rien ţa strofei de m ai su s a r trebui să-i se trecea, să cum pere nişte monopol, pe
descu rajeze definitiv Pen trucă e cel pu- care se gîndeşte sâ -l lu n gească cu apă
, - ţin neplăcut să ,te n ăp ădească tot soiul şi să-l revîndă cu p reţ m are în sat. M ai
de asociaţii, care m ai de care m a i ' n ă s are de făcu t du pă toate acestea un drum
truşnice la lectură unui" poem publicat pînă la fratele său. m uncitor la fabrică,
ch iar — cum a r spune G ab n el M anolescu în su rat de curînd Iată în să că fem eia
— „lîn g ă-a p n m ei p a g in i.a unei reviste care-i deschide uşa, soţia fratelu i său,
literare“ ! , se întîm plă să fie tocm ai cum părătoarea
B ine a r fi ca să nu m ai revină asem e plină de arţa g a ultim ei grăm ejoare de
n ea versu ri în cuprinsul S crisu lu i B ă n ă brînză, pentru care Kelem en A n tal ceru
ţean, în schim b să revină poetul la un se un p reţ deochiat Pînă aici totul e bine
fel de .a se exprim a pe cît se poate nor şi deosebit de viu înfăţişat. In continuare
m al în să scriitorul dovedeşte a nu av e a su-p
g. si. ficiente resu rse în direcţia ob servării şi
sesizării acelor fap te de viaţă c a r e r v o r
besc dela sine. De aceea, el sim te nevoia
M ă m ă lig u ţă c u b rîn îă s ă intervină, să lăm u rească din afa ră
Sut5, A ndrâs, despre a l cărui volum de lucrurile, să demonstreze, ceeace — so c o -'
schiţe am avut plăcerea să scriem în tim — e o m are greşală, care, dealtfel,
ultim ul num ăr a l A lm anahului L iterar, se şi răzbună în partea a doua a schiţei
se dovedeşte a fi — printre altele — şi Scriitorul introduce pe n eaşteptate în
u n prozator fecund Căci iată, scurt tim p scenă o seam ă de personagii abstracte,
Note şi comentarii 123
sim ple purtătoare de sem nificaţii social- Sch iţa ce pornise atît de bine şi care
politice pozitive. A pare întîi de toate şi prom itea să fie cu ad ev ărat un document
cu totul din senin Jâ n o s colectivistul psihologic de preţ, red actat cu m are acu i
— fratele m ijlociu a l lui A ntal care, tate, s -a tran sform at bru sc în predică
in intenţia autorului, are — se vede — (chiar d acă indirectă) şi are acel gu st fad
m enirea să contrabalanseze în ochii citi şi general de p arab olă cu com entar. Sau
torilor efectul penibil produs de fap ta poate autorul crede în tr-ad ev ăr că prin
fratelu i său m ai m are — ţăran ul cu gos m etoda „p relu crării" ori a situaţiilor je
podărie individuală. Jân o s e un erou po nante, cei suferinzi de b o ala speculei pot
zitiv după carte, ia r argum entele lui — fi brusc vindecaţi şi red aţi tagm ei pozi
în problem a pieţii şi a atitudinii fa ţă de tivilor?
ţăra n u l individual — sînt rostite cu un Intrucit ne priveşte, noi răm înem la
Je l de d etaşare m orală superioară, de convingerea (schiţa lui Siito nu ne-a clin-
p arc ă decenii dearîndul l-a r despărţi de tit-o) că p iaţa poate fi şi este- pentru
vrem ea cînd e ra şi el un individual. Un scriitor un adm irabil prilej de ob serva
•cumul de virtu ţi este şi fratele m ai mic ţie şi pătrundere a psihologiei d iverse
al lu i Antal, — m uncitorul E l e cu totul lo r categorii sociale, d ar încă e departe
copt pentru viaţă, ceeace-1 fac e să se in de a fi devenit o şcoală de virtu ţi civice
digneze, în lim itele justeţii, atunci cîn'd A r fi nedrept dacă n -am recunoaşte însă
soţia sa povesteşte întîm plarea dela p iaţă că, după toate acestea, Kelem en A n tal —
(bineînţeles fă ră a da în vileag fap tu l că oaia rătăcită a lui S u tă A ndrâs — a în
speculantul era chiar A ntal, fratele lor). v ă ţat totuşi ceva. A în v ăţat — credem
A stfel, cînd revoltat peste m ăsură, Jân o s noi — să se ferească pe viitor, ca de foc,
colectivistul, m ai „neprincipial", îzbuc- de a m ai am esteca negu storia Cu trebu
' neşte: rile fam iliare. P asă-m i-te, a sim ţit dm
! — V. lip oi ştii ce aş face eu cu ă ştia ? plin efectele nedorite ale proverbului
L e -aş trage douăzeci şi cinci la fund, ca „frate, nefrate, d ar brîn za-i pe ban i"
pe vrem ea domniei austro-u ngare .. De aceea — interpretînd datele zicalei
J'«zsi' m uncitorul intervine de îndată, în sens strict literal — el o v a izgoni
ca un alter-egb' ' a l . autorului, pentru a ca fiind cu totul incomodă şi chiar peri-
domoli alunecările stirigiste aie'-'ceimlalti- -cciloasă .d m ire norm ele sale de conduită.
— Apoi nici chiar aşa, îl potoleşte T rebuie să • recu n oască şi autorul că
Jo z si Chiar a şa nu se poate P iaţa este pentru cît s- a str ă d u i^ rezultatele-s sub
liberă. Etc. aşte p tă ri1
D upă care, Jâ n o s colectivistul trece şi "d. c.
e l la un lim baj m ai potolit, m ai „cu
m inte": P o esia c u p u n c ta j
— Se leagă la ochi cu m îna lor —
spune celălalt frate. Bocanci dela m unci R u brica de „N ote şţi com entarii" a re
tori p rim e sc . . . şi pînză . . şi altele . . . vistei „V iaţa M ilitară (Nr. 1 — Ian 1954)
D a- e i . . . nimic aduce cîteva consideraţii7 în legătu ră cu
D upă cum se vede, problem ele econo unele poezii îp /cen tru l cărora se găseşte
m ice ale pieţii au in vad at întreg cîm pul ostaşul nou. A ceste npţe sînt instructive
vizu al-al scriitorului care, pe deasupra, se şi m erită s ă fie rem arcate.
m ai vede nevoit — spre a -şi susţine tezele Iată în să că în acelaş num ăr revista
— să introducă în scenă personagii- publică poezia lui Al. A ndnţoiu, Ofiţerul
. m egafoane, cum sînt Jân o s şi Jozsi. Ne oprim la ea pentrucă ilu strează un
124 Note comentarii
L
ca, a înălţa, a face etc. — cu specificarea N u -i pace sub m ăslin (cînd atît titlul
că se referă la „sen su l concret de a con italian, cît şi trad u cerea făcu tă’ la Bu cu
stru i o clădire, un ap arat, etc.“ Cît de reşti vorbeşte de m ăslini) sau a film ului
frum os a r suna pe lim ba n oastră să spui C azaci dm Cuban. M ai departe: la con
de pildă, utilizînd vorbele propuse de certul orchestre sim fonice „H erbâk " s-a
autor, s ă înălţăm un ap arat sau s ă fa b ri execu tat Cîntecul Solyveg de G rieg şi o
căm o universitate! N e-am extaziat pu arie dm Sam son şi Delila, (Delila rep e
ţin, apoi, reluîndu-ne jocul, am com ple ta t şi în tex tu l m aghiar, ‘ deci nu e o
tat în cîteva m inute o p agin ă în treagă g re şală de tipar); ia r cu p rile ju l produ c-
d e sinonime, bineînţeles du pă aceeaşi ■ţiei studenţilor dela C onservator, un
concepţie. tîn ăr a cîntat A ria din Boem a. V iv at
D ar un ţipăt puternic n e-a întrerupt descoperitorul noului cîntec a l lu i G rieg,
E ra ţipătul îndureratului nostru g rai ro- precum şi celălalt, care a stab ilit că
mînesc, care nu putuse suporta torturile B oem a conţine o sin gu ră arie!
inchizitoriale la care fu se se supus. Ce
D ar in iţiativa nu se epuizează aici.
bine a r f 1 fost • dacă acest strigăt a r fi
A m av u t p lăcerea să aflăm de crearea
răsu n at şi în urechea autorului! Poate că
unui nou gen de studiouri cinem atogra
n u ne-ap fi creat iluzia particip ării la
fice: studiouril în culori. De fap t, un afiş
concursul de d e ^ g ă îl.p riju 'h a sd r-ă v a n u l
inform ează că film ul F u rtu n a a fo st lu
să u joc, în schim b — şi a sta este m ult
crat- dEu Studiourile m aghiare în culori.
m ai im portant — credem că a r fi renun
A propos d e -c u lo r ii'/în vitrin a acelu îaş
ţat la noua sa teorie asu p ra sinonimelor,
cinem atograf (M âxim Gorclîi) se atra g e
ceeace n ăd ăjd uim că v a face m ăcar de-
aten ţia publicului că film ul V acanţă cu
acum înainte, corîsolîndu-ne cu prover
A ndel e în cu lor1
bul m ai bine m ai tîrziu decît niciodată
g. st. M ai ciudate, însă, ni s-a u p ăru t for
m ulări ca acestea, „cele m ai noi şi, alese,
A f i ş e clu jen e ;
c întece din m uzică pop u lară rom înă-
M ai m ult d e c îtia fi o coală dreptun m agh iară". L ăsîn d la o p arte im proprie
gh iu lară de hîrtie alb ă sa u colorată, m ai tatea g ram aticală a propoziţiei, ne în
j mult_,.decîţ un elem ent decorativ — care trebăm d acă ne găsim în fa ţa descope
dă un aer pitoresc străzilor — m ai m ult ririi unui nou folclor m uzical, bilingv s i
ch iar decît un sim plu vestito r al cutărui binaţional, rom în-m agh iar7!
sau cutărui evenim ent artistic sa u ştiin Ş i ce să m ai zicem de cele două titlur-
ţific — afişu l este un instrum ent viu, gemene d ela cinem atograful P opula r*
activ, de cultură. C întecul p n n e şi Cîntecul priei?
D ar dacă afişele au conştiinţa şi m în- D easem enea n e -au m îhnit exp resii ca
d ria unei atari funcţiuni, n u 's e poate „spectacol cedat U niversităţii B olyai“
spune acelaş lu cru despre cei ce le re (I n tr ig ă 'şi iubire la T eatru l N aţional);
dactează şi tipăresc. Pe aceştia din urm ă s a u ortografii ca în anunţul: „C om pe
nu-i interesează conţinutul cultural al tiţie de box în str Vosztojevszkif“ , etc.
afişului, ci, probabil, sim p la lip ire a lui - In astfel de red actări — deadreptul
pe stîlp ul de afişaj. Iată -i la lucru jignitoare pentru bunul sim ţ — afişele
P e afişu l unui cinem atograf citim că n u - ş i' îndeplinesc funcţiunea cu lturală,
B a rb arii e o producţie a studiourilor din răm înînd' sim ple exem ple de schim ono
m oscova; altul anunţă ru larea film ului sire a lim bii. f p
C U P R I N S U L
POEZIE Şl PROZĂ
ANIVERSĂRI
FLORTAN P O T R A : Michelangelo .. 70
EUGEN NAUM: G r ib o e d o v .................................................................. 73
CRONICA LITERARĂ
RECENZII
VIAŢA ARTISTICĂ
NOTE Şl COMENTARII
ER A TĂ
Redacţia: Cluj, sfr. Moria 17, tel. 12.75 — Administraţia: Bucureşti, bd. Ana tpătescu 15,
tel. 1.17.92, 1.55.45 — Abonamentele se fac la admimsiraţia noastră, la toate oficiile poş
tale din ţară, cum $1 prin propagandiştii revistei.