1.

Cadrul fizico-geografic
Rezervația Naturală Cheile Ramețului

Amplasare

Rezervația Naturală Cheile Ramețului este situată în partea central-estică a Munțiilor

Trascau , pe teritoriul judetului Alba, în apropiere de Manastirea Râmet, aparțind
administrativ satului Cheia, din comuna Râmet. Este o arie protejata de interes national
corespunzând categoriei a IV-a IUCN (rezervatie naturala de tip mixt), fiind declarată arie
protejată încă din anul 1969 ce se remarcă prin peisajul pitoresc, modelat în calcare, cu o
serie de plante rare
Cheile Rîmeţului s-au format prin captarea subterană a apelor rîului ce drena vestul
catenei calcaroase a Trascăului (P. Cocean, 1988). Evoluţia subterană îndelungată a rîului
astfel captat a dus la transformarea unei peşteri al cărei tavan s-a prăbuşit luând formă
actualele chei. Captările succesive în albie au continuat, dovadă fiind şi actualul portal (Figura
2) păstrat încă în morfologia formei.
Accesul spre rezervație se face pe DC 73 din Teiuș spre mănăstirea Râmeț, sau pe DJ
107 din Aiud până în localitatea Brădești -Comuna Râmeț. Intrarea în chei este foarte dificilă
deoarece pe o distanță de aproximtiv 1 km ele pot fi străbătute numai prin apa râului.

Geologie

Rezervaţia este constituită din calcare masive de vârstă jurasic superioară, șisturi
cristaline si roci sedimentare. În vest predomină conglomerate, gresii, marne şi marnocalcare
cretacice, iar în est bazalte mezozoice.

Relief și geomorfologie

Relieful este reprezentat prin cele două masive calcaroase Uzmezeu la nord, ce
culminează la ll35m și se continuă print-o înșeuare cu Vf. Tarcău (1217 m) și Fundoi la sud
care este dominat de Vf. Piatra din Chei (1189 m) și de Vf. Vulturu (1166 m).
 Marea varietate a rocilor imprimă reliefului trăsături specifice reliefului carstic
întâlnindu-se o întreagă gamă de forme: versanți abrupți și golași, vârfuri ascuțite și sub formă
de turnuri, creste, doline, peșteri, portaluri și ulucuri, precum și numeroase acumulări deluvio-
coluviale sub fomă de grohotișuri și blocuri.

Clima

Continentală, moderată, cu o etajare, în funcţie de altitudinea reliefului. Ea este

determinată, în afară de poziţia geografică a masivului, de circulaţia generală a atmosferei şi
de structura suprafeţei active. Clima este influenţată de circulaţia maselor de aer atlantice şi
altitudinea relativ joasă la care se află rezervaţia.
Datorită formelor de relief diversificate radiația solară și a cantitățile de precipitații au
o repartiție neuniformă ceea ce se traduce prin existența unor particularități climatice,
diferențiate.
Temeperatura medie anuală oscilează între 6...8°C, temperatura medie a lunii iulie
între 16...18°C, iar cea a lunii ianuarie între -3...-4°C. Amplitudinea medie anuală atinge
18...20°C.
Precipitaţiile medii anuale sunt cuprinse între 700-800 mm, atingând în zonele mai
înalte 1000 mm.
Adeseori, iarna, aerul rece şi ceţos se acumulează pe văi şi în depresiuni, unde
temperatura minimă absolută poate să scadă până la sub -30°C, pe când culmile înalte rămân
însorite. În iulie temperaturile medii variază între 14°C pe înălţimi şi 18°C la poalele
masivului, însă maximele absolute se pot ridica până la 39°C.

Hidrologia

În cuprinsul rezervaţiei predomină circulaţia subterană, cu excepţia râului Geoagiului

(Mănăstirii) care străbate Cheile Râmeţului şi care colectează pâraiele Brădeştilor şi Pravului
la vest şi pârâul Vulturului la sud-est, precum şi alte pâraie mai mici cu scurgere temporară.
Acesta izvorăște de sub vârful Poiența din Munții Metaliferi și are o lungime de 48 metri.

Vegetația
 Este constituită din păduri de stejar fiind alcătuite, în special, din gorun (Quercus
petraea), cer (Q. cerris), stejar pufos (Q. pubenscens), cireş sălbatic (Cerasus avium), carpen
(Carpinus betulus), arţar (Acer platanoides), ulm (Ulmus glabra), frasin (Fraxinus ornus), tei
(Tilia cordata) etc.
Pe versanţii însoriţi apar şi pajişti cu aspect xerofil alcătuite din Festuca valesiaca,
Chrysopogon gryllus, Carex humilis, Agropyron cristatum, Adonis vernalis, Stipa capillata
etc.
Pe rocile calcaroase apar pajişti cu graminee şi diferite specii calcifile, cum este
renumita floare de colţi (l.conthopodium alpinum) prezentă în cheile Întregaldelor şi
Râmeţului.

Fauna

În regiunile calcaroase, pe stânci, se întâlnesc câteva specii de păsări interesante cum

sunt: fluturaşul de stâncă (Tichodroma muraria), mierla de piatră (Monticola saxatillis),
presura de stâncă (Emberizacia), lăstunul de stâncă sudic (Apus melba), iar în Cheile
Râmeţului şi pe Colţii Trăscăului trăieşte acvila de munte (Aquila chrysaetos).
Este prezent păstrăvul indigen (Salmo trutta f ario), iar în Poşaga se întâlneşte
păstrăvul fântânei (Slyvenilus fontinalis). Alături de păstrăv mai apar zglăvoaca (Cottus
gobio) şi boişteanul (Phoxinus phoxinus) (G. Măhara, I. Argeșel, 1993).

Solurile

Învelişul edafic este caracterizat printr-o mare varietate a tipurilor prezente, strâns
legate de condiţiile genetice şi de particularităţile reliefului, caracterul zonal al acestora fiind
determinat atât de altitudine, cât şi de condiţiile bioclimatice prezente.
Ca urmare a altitudinilor reduse, în învelişul de sol predomină districambosolurile,
adesea asociate cu litosoluri pe versanţii abrupţi. Arealele cu iviri de calcare prezintă un
înveliş pedologic alcătuit din rendzine, litosoluri rendzinice, eutricambosoluri tipice şi rodice.
În sectoarele de vale unde râurile s-au adâncit în roci mai dure şi versanţii sunt mai
abrupţi, învelişul de sol este constituit din litosoluri şi eutricambosoluri şi districambosoluri în
condiţiile prezenţei unor roci parentale cu caracter acid.
 Pereţii cheilor sunt lipsiţi de stratul de sol, iar pe unele poliţe sau brâne s-au dezvoltat
soluri humico-calcice, foarte subţiri, constituite dintr-o pâslă de rădăcini şi resturi organice. Pe
rocile necarbonatice s-au format soluri brune acide, brune podzolite şi litosoluri.

Figura 2. Cheile Râmețului ( hartaromaniei.eu )

Figura 3. Cheile Râmețului ( hartaromaniei.eu )