Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea Bucureşti

Facultatea de Geografie
Master: Planificare teritorială și managementul localităților
urbane și rurale

SISTEMUL DE AȘEZĂRI DIN REGIUNEA


BUCUREȘTI – ILFOV

Masterand:
Antonescu Raluca-Mirela
Anul II
Grupa 505

1
Cuprins

1. Etapa de laborator
1.1. Delimitarea spaţiului analizat
1.2. Identificarea localităţilor pe cele două categorii de bază (urban/rural)
1.3. Stabilirea unei liste de date ce urmează a fi colectate
1.4. Gruparea indicatorilor elementari pe două categorii
1.5. Colectarea datelor din diverse evidenţe statistice

2. Etapa cercetării pe teren


2.1. Pregătirea deplasării pe teren
2.2. Deplasarea succesivă în localităţile selectate
2.3. Revizuirea zilnică a informaţiilor colectate
2.4. Încheierea misiunii de cercetare pe teren

3. Stabilirea ierarhiilor după nivelul de dezvoltare a așezărilor


3.1. Standardizarea valorilor
3.2. Transpunerea valorilor standardizate într-o matrice
3.3. Determinarea nivelului de dezvoltare al fiecărei localităţi
3.4. Transpunerea și ordonarea valorilor indicatorului global
3.5. Determinarea pragurilor şi a categoriilor de localităţi pe nivele de dezvoltare
3.6. Transpunerea pe hartă a localităţilor după nivelul lor de dezvoltare

4. Analiza relaţiilor dintre aşezări


4.1. Sistematizarea informaţiilor şi a datelor obţinute pe localităţi
4.2. Stabilirea principalelor localități atractoare și furnizoare de servicii
4.3. Sublinierea caracterului temporal al relaţiilor dintre aşezări
4.4. Individualizarea zonelor de influență a centrelor de atracție

Bibliografie

2
Capitolul 1: Etapa de laborator

1.1. Delimitarea spaţiului analizat

Regiunea Bucureşti-Ilfov (Figura 1), constituită din Municipiul Bucureşti – Capitala


României – şi judeţul Ilfov, este situată în sudul ţării, în partea centrală a Câmpiei Române.
Suprafaţa totală a Regiunii Bucureşti-Ilfov este de 1.821 km², din care 13,1% reprezintă teritoriul
administrativ al Municipiului Bucureşti şi 86,9% al judeţului Ilfov. Cele două entităţi care
alcătuiesc regiunea sunt totodată şi cele mai mici unităţi teritorial administrative ale României
din punct de vedere al întinderii.

Figura 1: Harta administrativă a Regiunii București-Ilfov (Sursa:


http://media1.webgarden.com/images/media1:49ca71be2532a.jpg/harta%20ilfov.jpg)

3
1.2. Identificarea localităţilor pe cele două categorii de bază: urbane și rurale
Reţeaua de localităţi a Regiunii Bucureşti-Ilfov era constituită în anul 2005 din 9 oraşe, 32
comune şi 91 sate. Dintre cele 9 oraşe doar unul singur avea rang de municipiu (Bucureşti).
În urma delimitării teritoriului ce urmează să fie analizat, pe baza aceleiaşi hărţi, am
identificat localităţile, întocmind în acest sens o listă cu cele 41 de localităţi ale Regiunii
București-Ilfov, pe două categorii (localități urbane și localități rurale).

Tabelul Nr. 1: Localitățile Regiunii București-Ilfov

4
1.3. Stabilirea unei liste de date ce urmează a fi colectate
Am elaborat o listă cu principalii indicatori ce vor fi analizaţi, astfel încât aceştia să se
poată regăsi la toate localităţile analizate. Aceştia sunt:
- populaţia totală;
- nașteri;
- decese;
- stabiliri de domiciliu în localitate;
- plecări cu domiciliul din localitate;
- personal didactic;
- medici (sector public);
- total locuințe existente.

1.4. Gruparea indicatorilor elementari pe două categorii


Principalii indicatori ce vor fi analizaţi au fost grupaţi în două categorii, astfel:
• indicatori care să reflecte nivelul de dezvoltare a aşezării (pozitivi), cum ar fi:
- populaţia totală;
- nașteri;
- stabiliri de domiciliu în localitate;
- personal didactic;
- medici (sector public);
- total locuințe existente.
• indicatori care să reflecte nivelul de regres al aşezării (negativi), cum ar fi:
- decese;
- plecări cu domiciliul din localitate;

1.5. Colectarea datelor din diverse evidenţe statistice

Aceste date (indicatori) au fost preluate din statistica INS Ilfov, Anuarul Statistic al Direcției
Regionale de Statistica Regiunii București – Ilfov pe anul 2008, precum și din diverse surse de pe
internet (site-urile oficiale ale primăriilor locale, site-ul Consiliului Județean Ilfov, site-ul
Agenției de Dezvoltare Regională București – Ilfov), fiind transpuse într-un tabel, cu valori
reale, pe localităţi.

5
Tabelul Nr. 2: Date statistice (valori reale) – anul 2008

Capitolul 2: Etapa cercetării pe teren

2.1. Pregătirea deplasării pe teren


În cadrul acestei etape am stabilit principalele localităţi folosite ca eşantion şi pregătirea
unui echipament corespunzător, din care să nu lipsească materialele cartografice, setul de
chestionare, incertitudinile asupra unor informaţii.
Aceste localităţi sunt următoarele: Municipiul București, Otopeni, Buftea, Chitila,
Voluntari, Snagov.

6
De asemenea, am făcut o planificare riguroasă a deplasărilor în fiecare dintre localităţi, pe
zile, în funcţie de traseele asigurate de drumurile naţionale şi judeţene.

2.2. Deplasarea succesivă în localităţile selectate


În această deplasare am urmărit efectuarea de anchete şi derularea discuţiilor pentru
înlăturarea incertitudinilor iniţiale, în fiecare dintre localităţile amintite mai sus. Cea mai mare
parte a timpului a fost dedicată pentru evaluarea intensităţii şi structurii relaţiilor dintre aşezări,
datorită lipsei unor astfel de indicatori în datele statistice sau în alte materiale.

2.3. Revizuirea zilnică a informaţiilor colectate


În anumite situații apar informații contradictorii, a căror rezolvare trebuie făcută pe teren,
de aceea, revizuirea şi confruntarea unor informații între ele este absolut necesară. Aceasta va
evita consum de timp sau chiar renunţarea, pe nedrept, la unele informaţii care ar aduce în
realitate un plus de valoare în analiza întreprinsă.

2.4. Încheierea misiunii de cercetare pe teren


Această etapă a presupus reîntoarcerea de pe teren, împreună cu informaţiile colectate şi
sistematizarea acestora pentru a fi ușor accesibile în următoarea fază de laborator.

Capitolul 3: Stabilirea ierarhiilor după nivelul de dezvoltare a așezărilor

3.1. Standardizarea valorilor


Datorită faptului că fiecare indicator este exprimat în unităţi de măsură diferite, este
imposibilă operarea cu astfel de valori. De aceea, se va trece la transformarea valorilor concrete
în unele comparabile între ele. Pentru aceasta am utilizat metoda min-max. Aceasta ţine cont de
valoarea reală pe care o plasează în raport de valorile minime şi maxime, care reprezintă capetele
unui şir, cuprins între 0 şi 1.
Această standardizare se face după formula:

Vr − V min
Vs , unde
V max − V min
Vs = Valoarea standard
Vr = Valoarea reală
V max = Valoarea maximă
V min = Valoarea minimă
7
3.2. Transpunerea valorilor standardizate într-o matrice
Pentru a fi uşor operabile, aceste valori obţinute prin standardizare vor fi trecute într-o nouă
matrice, în care toate valorile indiferent de indicator sau localitate au fost restrânse la intervalul
0-1. Aceste valori obţinute prin calculele făcute anterior, au fost trecute în următorul tabel:

Tabelul Nr. 3: Valori standardizate – anul 2008

3.3. Determinarea nivelului de dezvoltare al fiecărei localităţi


Acesta se poate afla în diferite modalităţi. Cea mai simplă este aceea de a determina
indicele individual de dezvoltare prin simpla adunare a valorilor pe orizontală. Aceasta însă
poate da unele erori din cauza faptului că valorile unor indicatori sunt invers proporţionale cu

8
procesul de dezvoltare (de exemplu, rata şomajului, populaţia ocupată în agricultură sau
populaţia în vârstă). Din această cauză, este preferabilă determinarea valorilor indicelui global de
dezvoltare (Id), după formula:
Id = 50 + 14 (∑ Ip+ - ∑ IP-) / ∑ I ,
unde Ip+ reprezintă indicatorii elementari care reflectă în mod direct dezvoltarea, iar IP-
indicatorii ale căror valori sunt invers proporţionale cu acest proces.
Se obţine astfel următorul tabel:

Tabelul Nr. 4: Indici individuali și globali de dezvoltare – anul 2008

9
3.4. Transpunerea și ordonarea valorilor indicelui individual de dezvoltare
Într-un tabel separat s-au trecut şi ordonat în ordine descrescătoare valorile obţinute ale
indicelui individual de dezvoltare, calculate mai sus, precum şi localităţile asociate acestora. Se
va dispune astfel de o ierarhie individuală a tuturor localităţilor din spaţiul analizat, de la cea mai
puternic dezvoltată (Municipiul București) la cea mai puțin dezvoltată (Comuna Găneasa), în
urma căreia se va putea întocmi harta localităților Regiunii București-Ilfov pe nivele de
dezvoltare.
Tabelul Nr. 5: Indici individuali de dezvoltare – anul 2008

10
3.5. Determinarea pragurilor şi a categoriilor de localităţi pe nivele de dezvoltare
Examinarea şirului de valori ale indicelui individual de dezvoltare va pune în evidenţă o
serie de discontinuităţi, care pot fi asimilate cu praguri, individualizând diferite categorii de
dezvoltare. Așadar, acolo unde "distanţa" dintre valorile a două localităţi succesive este puțin
mai mare decât pasul obişnuit se individualizează un prag, care va deveni o limită între aşezările
anterioare şi cele care urmează până la următorul prag. Am stabilit astfel patru praguri:
• peste 5 = dezvoltare foarte ridicată;
• între 0,1 și 0,2 = dezvoltare moderată;
• între 0,010 și 0,1 = dezvoltare slabă;
• sub 0,010 = dezvoltare foarte slabă

3.6. Transpunerea pe hartă a localităţilor după nivelul lor de dezvoltare


După aflarea categoriilor de localităţi şi determinarea pragurilor de dezvoltare, se trece la
reprezentarea acestora pe hartă, utilizând culori:

Figura 2: Harta localităților Regiunii București-Ilfov pe nivele de dezvoltare – anul 2008

11
Capitolul 4: Analiza relațiilor dintre așezări

4.1. Sistematizarea informațiilor și a datelor obținute pe localități


Utilizând datele statistice, chestionarele și informațiile primite în timpul cercetărilor de
teren sau din bibliografia consultată, s-au individualizat principalele tipuri de relaţii dintre
localităţi. Astfel, s-a constatat că între Municipiul București și localitățile județului Ilfov există,
în primul rând, relații economice: Bucureștiul, fiind cel mai dezvoltat oraș al țării, a impulsionat
și dezvoltarea economică a localităților din jurul său, în principal a orașelor ilfovene prin
furnizarea locurilor de muncă, a diverselor servicii, prin deținerea celei mai dezvoltate rețele de
transport urban, etc. Pe de altă parte, localitățile din județul Ilfov oferă forță de muncă ieftină,
materii prime și produse agricole. Așadar, fluxurile de intrare - ieșire dintre Municipiul București
și Județul Ilfov sunt foarte puternice. Relațiilor economice li se mai pot adăuga și relațiile
demografice, politico-administrative și cele determinate de furnizarea diferitelor tipuri de servicii
(culturale, financiar-bancare, de recreere, de sănătate, comerciale, etc.).

4.2. Stabilirea principalelor localități atractoare și furnizoare de servicii


Principala aşezare generatoare de fluxuri terțiare superioare este Municipiul București,
Capitala României și cel mai important centru urban, administrativ. Este, de asemenea,
principalul furnizor de locuri de muncă și servicii, principala piață de desfacere și cel mai
important nod rutier al țării.
Economia Regiunii București–Ilfov este dominată în cea mai mare parte de funcţiile
Capitalei, populaţia activă a regiunii fiind legată de unităţile care îşi desfăşoară activitatea aici.
Regiunea reprezintă cea mai mare aglomerare industrială a României, în care sunt prezente toate
ramurile industriale. Declinul industrial treptat de după anii '90 a dus la pierderea a numeroase
locuri de muncă, iar închiderea accelerată a multor întreprinderi ineficiente a accentuat
diminuarea forţei de muncă din industrie şi migrarea ei către sectorul terţiar. Ponderea populaţiei
ocupate în servicii a crescut de la 53.1% în 1995 la 75,4% în anul 2005. Comerţul, activităţile de
depozitare, distribuţie, administraţie– gospodărie comunală, construcţii au avut o evoluţie rapidă,
astfel încât regiunea se distanţează ca nivel de dezvoltare de celelalte regiuni, în ciuda poziţiei
geografice nefavorabile.
Prezenţa Capitalei conferă Regiunii o forţă şi o dinamică economică superioare celorlalte
regiuni, un nivel superior al PIB-ului şi o structură socială şi profesională de un standard mai
ridicat. Mediul economic al Regiunii este deosebit de atractiv datorită structurii instituţionale
existente, a forţei de muncă calificate şi a sistemului de comunicaţii mai dezvoltat decât în alte
regiuni ale ţării.
12
Potenţialul şi structurile economice sunt diferenţiate între judeţ şi municipiu: agricultura
are o prezenţă dominantă în economia judeţului Ilfov (29,1% populaţie ocupată în 2005), iar
economia Capitalei este caracterizată de dezvoltarea sectoarelor de servicii (79,3%) şi industrie
(19,6%).
Sectorul serviciilor este bine dezvoltat, cu precădere în ceea ce priveşte telecomunicaţiile,
intermedierile financiare, educaţia şi cercetarea, transportul şi depozitarea, turismul şi serviciile
culturale, serviciile către întreprinderi (inclusiv software) şi comerţul. Având în vedere funcţia de
Capitală pe care o îndeplineşte Bucureştiul, administraţia publică concentrează, de asemenea, un
număr important de angajaţi.

4.3. Sublinierea caracterului temporal al relaţiilor dintre aşezări


Între Municipiul București și localitățile din județul Ilfov, în special, orașele ilfovene din
apropierea Bucureștiului, s-au stabilit relații permanente, iar între orașele ilfovene și celelalte
comune există relații periodice.

4.4. Individualizarea zonelor de influență a centrelor de atracție


Principalul centru de atracție din regiune este Municipiul București, care își exercită
influența în tot județul Ilfov și chiar mai departe, peste limitele acestui județ. De aceea, pe viitor,
Bucureștiul va dispune chiar și de o zonă metropolitană (Figura 3).
Zona Metropolitană București (ZMB) este un proiect local pentru crearea unei unități
administrative integrate între Municipiul București și localitățile limitrofe și care ar cuprinde
actualmente aproximativ 2,4 milioane de locuitori (neoficial 3,4 milioane). Există proiecte de
mărire substanțială a ZMB, astfel încât ea va include 94 de unități administrativ-teritoriale,
situate pe circa 5.000 km², va fi gata în aproximativ 10-12 ani, din cauză că mai întâi vor fi
efectuate studii, iar următorii trei-patru ani vor fi alocați consultărilor publice. Astfel, ZMB ar
urma să cuprindă mai multe orașe (printre care Giurgiu, Oltenița, Otopeni, Buftea, Voluntari,
etc.) și comune din județele Ilfov, Giurgiu și Călărași. La nord, metropola s-ar învecina cu
județul Prahova, iar la sud cu Bulgaria. Astfel, ZMB s-ar întinde pe 5.046,1 km², o arie de 20 de
ori mai mare decât actualul oraș.

13
Figura 3: Viitoarea Zonă Metropolitană a Bucureștiului și influența Municipiului București
asupra localităților vecine (Sursa: http://www.zmb.ro/main.php?display=harti )

BIBLIOGRAFIE

1. http://antreprenori.ccib.ro/intranetHTML/infoFILES/infoHTML/File/CCIBStudiuBI.pd
f;
2. http://www.bucuresti.insse.ro/cmsbuc/files/anuar_2008/Anuar.pdf;
3. http://www.ghidulprimariilor.ro/directory.php/Ilfov/26/;
4. http://www.regioadrbi.ro/media/6779/Planul%20de%20Dezvoltare%20Regionala%20B
ucuresti-Ilfov%202007-2013.pdf;
5. http://www.cjilfov.ro/;
6. http://www.zmb.ro/index1.php;
7. http://www.adrbi.ro/consultare-pdr.aspx;
8. Notițe de curs – Optimizarea sistemelor de așezări.

14