Andrei Gabriel Cristian

Clasa a XII-a B
ORTODOXIA

Potrivit credintei ortodoxe,a Bisericii nedivizate,Dumnezeu este iubire si

cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane in el.3
Dumnezeu este Creatorul lumii.El a prazmuit lumea din nimic si in afara naturii
Sale.Scopul si centrul creatiei este omul:Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul
si asemanarea Sa4.Sufletul omului este substanta distincta de lumea
materiala,care,prin virtute si harul divin poate ajunge la asemanarea cu
Dumnezeu.
Omul creat de Dumnezeu a actionat autonom,fapt ce a dus la distantarea de
Creatorul sau,izolarea de El.Consecinta acestei fisuri aparuta intre Dumnezeu si
om a afectat intreaga creatie.Totusi,starea s-a aflat umanitatea dupa cadere a
fost reabilitata de Hristos,autorul mantuirii neamului omenesc.
Mantuirea este lucrarea lui Dumnezeu fata de om,dar si a omului fata de
Dumnezeu,deoarece noi il iubim pe Dumnezeu fiindca el ne-a iubit cel
dintai5.Astfel,prin jertfa si invierea lui Hristos a devenit posibila transfigurarea
omului si a lumii intregi.Despre toate aceste vorbeste Liturghia ortodoxa,in
timpul careia credinciosii traiesc prefigurat viata vesnica si comuniunea cu
Dumnezeu.
Morala crestina indeamna pe om la dobandirea fericirii vesnice cat si a celei de
pe pamant.Pentru aceasta credinciosul este dator sa traiasca potrivit poruncilor
lui Dumnezeu.Baza acestora predici o constituie iubirea de Dumnezeu si de
oameni: „Toate cate voiti sa va faca voua oamenii asemenea si voi sa faceti lor!”
Eshatologia crestina are in centrul ei invatatura despre moarte,judecata
particulara si judecata universala.Conceptia despre viata de dupa moarte are in
centrul ei ideea de rai si de iad.Raiul reprezinta comuniunea cu Dumnezeu si cu
oamenii.El este starea de maxima credinta,nadejde si dragoste la care poate
ajunge orice credincios practicand invataturile lui Hristos.Iadul se identifica
starii de suferinta a sufletului izolat de Dumnezeu si de oameni.
Idealul eshatologiei crestine este fericirea suprema,vesnica,traita in
descoperirea caracterului inefabil si vesnic al dumnezeirii.
Indumnezeirea omului se realizeaza prin credinta. „Credinta este o forta care
infaptuieste unirea desavarsita,nemijlocita si mai presus celui ce crede ca
Dumnezeu cel crezut…..Credinta este o cunoastere care nu se poate dovedi.Iar
daca nu se poate dovedi(explica) inseamna ca,credinta este o legatura mai
presus de fire prin care in chip nestiut si indemonstrabil,ne unim cu Dumnezeu
mai presus de intelegere”6.
Alaturi de credinta sta jertfa mistica sau Sfanta Euharistie.Prin actul
euharistic omul intra in comuniune cu Dumnezeu Fiul si prin El cu celelalte
persoane ale Sfintei Treimi.In sfarsit un rol de asemenea important il au
rugaciunea si asceza,rugaciunea reprezentand dialogul omului cu Dumnezeu iar
asceza forma de transfigurare a naturii umane in integralitatea ei dupa
asemanarea ei cu Dumnezeu7.
Daca cele aratate pana aici reprezinta credinta Bisericii Ortodoxe,in cele ce
urmeaza vom creiona succint aspectele esentiale ale doctrinei romano-
catolice,rezultate in urma separarii de Biserica Rasariteana din anul 1054.

CATOLICISMUL

In materie de doctrina exista cinci principale diferente:Filioque,Primatul

Papal asupra Bisericii universale si infailibilitatea papala,caracterul indelebil al
hiroteniei si mirungerii,zamislirea si nasterea fara prihana a fecioarei Maria si
invatarea despre Purgatoriu si judecata particulara8.
Trasaturile sub care este cunoscut catolicismul pot fi rezumate
astfel:sistematizarea excesiv a doctrinei de credinta de asa maniera incat o
distinctie intre dogma si teologie devine imposibila;impiedicarea unei acceptari
personale,libere,a mesajului credintei;introducerea in formularea dogmelor a
unor notiuni metafizice si concepte specifice scolii filosofice
particulare;dezvoltarea continua a doctrinei in dogme noi;instituirea unor
magisteriu infailibil;dorinta de a impune dogma prin mijloace
coercitive,canonice;unitatea si centralizarea prin structura juridica a Bisericii si
nu prin consens si in sfarsit separarea dintre functia invatatoare a ierarhiei si
spiritualitatea dintre teologie si sfintenie.