Academia de Studii Economice

Facultatea de Management

Referat Geopolitica
O scurta istorie a relatiilor ruso-ucrainiene

Bucureşti

2016
 O scurta istorie a relatiilor ruso-ucrainiene
Ucrainienii isi au originea in marele grup etnic cunoscut sub numele de slavii de est, care
includeau pe ruşi, ucrainenii şi bieloruşi. Slavii estici erau aşezaţi de-a lungul râului Nipru unde
este azi Ucraina. Ei s-au răspândit mai apoi spre nord, de-a lungul fluviului Volga, la răsărit de
ceea ce este azi oraşul Moscova, ca şi spre vest, spre bazinele nordice ale râurilor Nistru şi Bug,
unde sunt astăzi sudul Ucrainei şi Basarabiei. Aşezarea lor de-a lungul marilor fluvii est-europene
le-a permis să controleze comerţul dintre zonele scandinave-baltice şi succesorii Imperiului Roman
(în special Imperiul Bizantin şi coloniile greceşti de la Marea Neagră).

Cu nasterea nationalismului in secolul al XIX-lea, slavii de est au fost clasificati de

lingvistii si etnologii perioadei sub următoarele denumiri: Marii ruşi (Velikorossiya – ruşii),Micii
ruşi (Малороссия, Maloruşi – ucrainenii) şi Bieloruşi ( byelaruskaya mova), cunoscuti si ca
rutenii albi. Studiile etnografice din secolul al XIX-lea noteaza diferente lingvistice şi culturale
dintre actualele grupuri etnice ale slavilor din est, fara insa a desena o granita clara între teritoriile
ocupate de aceste grupuri.
Identitatea ucraineana moderna apare dupa dispariţia Hatmanatului cazacilor zaporojeni în
1764, dupa ce caracterul multietnic şi multicultural a fost impus de Imperiul ţarist, ca reactie
nationalista impotriva acestei acaparari imperiale. Apogeul influenţei ucrainene în interiorul
imperiului ţarist a fost atinsă în perioada domniei împărătesei Elisabeta I-a (1741-1762 ), atunci
când Alexei Razumovski (cunoscut si sub porecla de “imparatul noptii”), fiul unui cazac
ucrainean, s-a casatorit cu împarateasa. In respectiva perioada, o mare parte din guberniile
imperiului erau administrate de kieveni.
 Fostul teritoriu al hatmanatului cazacilor zaporojeni a fost inclus in provincia imperiala
numita Noua Rusia(Novorossiya), care a fost ulterior colonizata cu populatii din tot teritoriul
imperiului ţarist. Teritoriile ramase autonome (in special in vestul si nord-vestul provinciei) si in
care nobilii ucrainenii aveau aceleaşi privilegii ca şi nobilii ruşii, au început să constituie o
problema politica majora pentru împarateasa Ecaterina a II-a (cea Mare), din aceasta cauza ea
lanseaza un proces de “rusificare” masiv , incercand sa camufleze acest proces prin sustinerea
identitatii istorice comune create de Rusia Kieveană. Această identitate a tuturor ruşilor din grupul
slavilor de est a ajuns să înglobeze indentităţile naţionale ale ucrainenilor, bielorusilor şi ruşilor,
cu polonezii bineinteles nu a mers de loc. Identitatea ucraineana a ramas captiva, desi au fost cel
putin doua experimente de capatare a unei independente statale, ambele in preajma razboaielor
mondiale si ambele extrem de nefericite pentru ucrainieni. Naţionalismul ucrainean reînvie odată
cu apariţia statului independent ucrainean in 1991.
 De ce Ucraina nu-şi poate permite o secesiune politică de Rusia?

Raspunsul nu este de loc complicat si nici un

“premiu” European nu poate re-desena realitatile geostrategice ale regiunii. Majoritatea cartilor
castigatoare se afla in mainile Rusiei si nimic din ceea ce pot face europenii nu poate genera o
dinamica care sa contracareze aceste avantaje strategice pe care le are Rusia. Singura alternativa
pentru ucrainienii care doresc o apartenenta Europeana in Afarea Rusiei este despartirea si implicit
secesiunea teritoriala a Ucrainei. Pret enorm de greu de platit pentru majoritatea cetatenilor acestei
tari.
Moscova este sustinuta in demersul ei de refacere a dominaţiei în fostele republici ale URSS de o
populatie rusofona masiva in provinciile estice ale Ucrainei (vezi harta de mai jos).

Aproape toate avantajele economice pe care le-a avut Ucraina pe timpurile “imperiilor ruse” au
fost anihilate cu grija in ultimul deceniu de catre geniul malefic al noului Ţar, Vladimir Putin, sa
vedem cum:
 Ucraina a reînnoit permisiunea de staţionare la Sevastopol a flotei ruse din Marea Neagră
până în 2042. Clar că presiunile politice ale Kremlinului au făcut-o să accepte păstrarea bazei
navale ruse pe teritoriul său.
 Micsorarea pana la minimul posibil a exporturilor de cereale din Ucraina spre Rusia. Daca pe
timpul URSS cam 45-50% din granele Ucrainei ajungea in afara ei, astazi exporturile de
cereale au atins minimul istoric de 13-15% din totalul cerealelor ucrainiene. Producţia internă
de cereale a Rusiei acoperă integral necesarul sau de consum şi îi permite să faca si exporturi.
 Continuitatea teritoriala a Rusiei spre Marea Neagră şi Marea Azov nu este in nici un pericol
avand in vedere doua lucruri – primul si poate cel mai important – prezenta bazei navale ruse
de la Sevastopol si al doilea este faptul ca Rusia isi exporta astazi si petrolul si celelalte
marfuri pe care le exporta din porturile de la Marea Neagra prin porturile de la Marea Baltică.
 Rusia deposedează gradual Ucraina de principalele sale active industriale prin intermediul
fuziunii sau preluarii lor directe de catre firme rusesti. (Atentie Romania!)
De fapt Ucraina nu are nici un subiect cu care poate negocia cu Rusia, inclusiv conductele de
transfer de gaz si petrol spre Europa. Rusia a aratat foarte lesne ca poate inchide robinetul fara sa
se sinchiseasca de cat de friguroasa este iarna europeana. Pana la urma ucrainienii au fos siliti de
europeni sa se conformeze cerintelor Rusiei.
 Problemele Ucrainei sunt si mai mari astazi decat erau pe timpul administratiilor Ronald Reagan
in Statele Unite. Orice analist serios intelege ca fara umbrela politica a Statelor Unite, Uniunea
Europeana nu poate garanta nimic Ucrainei. Astea ar fi si cauzele:
 O mare parte din populatia Ucrainei este loiala Moscovei si crede ca singura soluţie pentru o
redresare a economiei Ucrainei este o colaborarea economica extinsa cu Mama Rusia.
 Diminuarea sau chiar ruperea relatiilor economice cu Rusia ar activa automat mişcările
secesioniste din Crimea şi Estul Ucrainei. Rusia poate destabiliza foarte usor Ucraina prin
iniţierea unor revolte în interiorul societatii ucrainene.
 Americanii sprijina numai verbal (si asta destul de firav) intentia de integrare a Ucrainei in
spatiul Uniunii Europene. Administratia Obama este interesata de colaborarea Rusiei in
Orientul Mijlociu (Siria, Iran, etc.) si in America Latina, unde au aparut multe guverne de
stanga ce colaboreaza foarte strans cu Rusia (Venezuela, Bolivia, Nicaragua, etc,.)
 UE nu poate asigura securitatea internă a teritoriului ucrainean în faţa presiunilor economice
ale Rusiei si nici nu poate prezenta alternative fezabile economice si de securitate interna.
Economia Ucrainei nu poate concura cu multinationalele europene, care in multe cazuri vor
canibaliza (asa cum s-a intamplat la noi) industriile invechite care lucreaza astazi la limita
subzistentei cu multe ajutoare de la stat.
 Bibliografie, note si citate

PGA (Politeia Geopolitical Analyses) – Ucraina: Studiu de caz 1991 – 2013

Olena Viter, Rostislav Pavlenco, Mihailo Honchar,Ukraine: Post-Revolution Energy Policy and
Relations with Russia (Russian Foreign Energy Policy),Ed.GMB Publishing Ltd ,Londra,2006.
Paul J. D’Anieri,Economic Interdependence in Ukrainian-Russian Relations, Ed.State University
of New York Press, Albany,1999.