1.

Sistemul fiscal în România

Sistemul fiscal constă într-un ansamblu de măsuri şi acţiuni întreprinse de stat printr-o
politică fiscală adecvată în ceea ce priveste: rolul impozitelor şi taxelor; tipuri de impozite şi
taxe, impunerea, perceperea si utilizarea impozitelor si taxelor. Sistemul fiscal constituit în
România după revoluţie a fost conceput şi organizat pe trei componente independente:

a. Impozite, taxe şi contribuţii ca venituri ale statului

b. Mecanismul fiscal

c. Aparatul fiscal

a) Impozitele, taxele şi contribuţiile, reprezinta resurse financiare publice ce se constituie

şi se gestionează printr-un sistem unitar de bugete si anume: bugetul de stat, bugetul asigurărilor
sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului şi
bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom (Parlamentul, Preşedinţia Romaniei,
Guvernul, ministerele s.a.) în condiţiile asigurării echilibrului financiar. Bugetul de stat,
prezentat sub forma unei balanţe economice prevede şi autorizeaza veniturile (sau încasările) şi
cheltuielile anuale ale statului. Ca document de sinteza, bugetul de stat este un act autorizat de
către Parlament şi reflectă marile categorii de resurse şi cheltuieli ale statului, constituind forma
principala de manifestare a politicii sale financiare.

b) Mecanismul fiscal presupune utilizarea de metode de impunere: tehnici şi instrumente

specifice, privind formarea veniturilor fiscale ale statului. Impunerea, ca ansamblu de operaţiuni
prin care se stabilesc obligatiile plătitorilor de impozite către stat, constă în identificarea
tuturor categoriilor de persoane fizice şi juridice ce deţin sau realizează un anumit obiect
impozabil, evaluarea bazei de calcul si cuantumul acestuia.

Trasaturile si functiile sistemului fiscal

Pentru ca sistemul fiscal să corespundă unor cerinţe, el trebuie sa se caracterizeze prin

anumite trăsaturi şi să îndeplineasca anumite funcţii ca de exemplu.

a) Universalitatea impunerii;

b) Unitatea impunerii;

c) Echitatea impunerii.

Potrivit universalităţii, în sfera de cuprindere a impunerii trebui să se regăseasca toţi

platitorii care obţin sau realizează acelaşi obiect ce intră sub incidenţa impunerii.

Unitatea impunerii presupune că asezarea si perceperea impozitelor şi taxelor să se facă

pentru toţi platitorii după criteriul unitare şi stiinţifice. De exemplu, taxa pe valoarea adăugată se
aplica în mod unitar tuturor celor ce intră sub incidenţa ei (se aplica aceea modalitate de calcul,
cu cote corespunzatoare şi se stabileste acel termen de plată).

Potrivit echitatii fiecare platitor contribuie prin plata impozitelor şi taxelor, la realizarea
resurselor bugetare in functie de veniturile salariale. Astfel, impunerea trebuie să fie mai mare
pentru cei ce realizeaza venituri mai mari şi mai mică pentru cei cu venituri mai modeste. Acest
1
lucru se realizează prin diferenţierea cotelor de impunere, iar în acest scop cel mai convenabil
este sistemul de cote progresive ce se folosesc la impunerea veniturilor, tranzacţiilor imobiliare
sau la taxele de succesiune. Această trăsatura nu se respectă mereu în practica economică şi
fiscală din România.

Funcţiile sistemului fiscal sunt:

a. Prin intermediul impozitelor şi taxelor statul işi asigura resursele băneşti mobilizate la
dispoziţia bugetului de stat. Pentru aceasta trebuie construite o serie de canale prin care statul să-
si asigure alimentarea fondurilor sale centralizate care au legătură directă cu bugetul de stat,
întrucât fondurile extrabugetare se constituie în afara bugetului însa preiau exerciţiu, o parte din
sarcinile bugetului de stat. Prin urmare, prima funcţie a sistemului fiscal este funcţia
de instrument de mobilizare a resurselor la dispoziţia statului, prin canalele fiscale aflate în
economie.

b. Funcţia stimulativa a sistemului fiscal Statul este interesat ca activitatea economica

să se dezvolte continuu şi să se desfăşoare cu eficienţă pentru că statul işi procură veniturile
pentru buget în marea lor majoritate de la agenţii economici. Stimularea se realizează şi prin
sistemul fiscal, prin lărgirea activităţii aparatului financiar din economie. Folosindu-se o serie de
prevederi în asezarea impozitelor, se are în vedere asigurarea resurselor necesare îndeplinirii
funcţiilor statului. Avem în vedere unele facilităţi pentru societăţile comerciale cu capital privat
care îmbracă forma reducerilor sau scutirilor de plată pe diferite termene ce au funcţionat în
cadrul economiei în cazul impozitului pe profit. O perioadă de timp, pentru sumele reinvestite
sau profiturile realizate din exportul de produse şi servicii, s-au acordat facilităţi sub forma
reducerilor, în etapa actuală fiind analizate, discutate şi reconsiderate, urmand sa se legifereze
renunţarea la ele.

c. Funcţia sociala a sistemului fiscal Prin sistemul fiscal trebuie să se îndeplinească o

funcţie de protecţie socială a anumitor categorii de cetăţeni, pe de o parte prin facilităţi de
impunere, iar pe de altă parte, prin stimularea agenţilor economici să folosească fortă de muncă
cu randament scăzut. Funcţia socială a sistemului fiscal român este mai redusă faţă de ţarile
dezvoltate. În România, această funcţie aţionează în direcţia unor facilităţi cum ar fi, spre
exemplu, acordarea unor reduceri de impozit pe salarii sau, în anumite condiţii, reduceri
suplimentare, etc.

d. Funcţia de control al sistemului fiscal Statul nu mai poate interveni în economie prin
măsuri administrative ci numai prin anumite pîrghii economice sau financiare. Sistemul fiscal, pe
de o parte, furnizează aceste pîrghii iar, pe de alta parte, asigură mecanismul de funcţionare a lor
(punand la dispoziţia aparatului fiscal, asemenea pârghii ce pot fi utilizate în controlul exercitat
de stat asupra agenţilor economici). Este vorba de controlul exercitat de stat printr-o serie de
pârghii financiare sau fiscale prin intermediul cărora se penetrează în activitatea agenţilor
economici pană la cele mai mici detalii.

De exemplu, în cadrul impozitului pe profit, obiectivul numărul unu este verificarea bazei
de calcul, apoi controlul se adînceşte pîna la elementele de cheltuieli ce intră în costul de
producţie, mergînd pînă la reflectarea corectă a veniturilor realizate. Prin taxa pe valoarea
adaugata se controlează întreaga cifră de afaceri mergînd pe firul problemelor pînăa la
documentul primar ce vizează vînzarea produselor sau aprovizionarea cu materii prime şi
materiale. Verificarea se face numai din punct de vedere al îndeplinirii funcţiilor fiscale, dar
există posibilitatea ca prin funcţia de control să se facă radiografii complete asupra întregii
activităţi a agenţilor economici. Fundamentul sistemului fiscal il deţin impozitele si taxele
legiferate.
2
 2. Deducerile aferente impozitului pe venit al persoanelor juridice
Conform codului fiscal al Republicii Moldova nu se permite deducerea cheltuielilor
personale şi familiale, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul titlu prevede un alt mod de
reglementare. În cazul în care cheltuielile suportate de contribuabil cuprind cheltuielile aferente
activităţii de întreprinzător şi cheltuielile personale, deducerea se permite numai atunci cînd
cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător le depăşesc pe cele personale şi numai pentru
acea parte a cheltuielilor care se referă nemijlocit la desfăşurarea activităţii de întreprinzător.
Deducerea cheltuielilor de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a agenţilor economici se
permite în limitele stabilite de Guvern.

Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru

închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate în interesul unui membru al familiei
contribuabilului, al unei persoane cu funcţie de răspundere sau al unui conducător de agent
economic, al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există
justificarea plăţii unei astfel de sume. Nu se permite deducerea pierderilor în urma vînzării sau
schimbului proprietăţii, îndeplinirii lucrărilor şi prestării serviciilor, efectuate, în mod direct sau
mijlocit, între persoanele interdependente.

Privind Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare din data 13.01.2012 se permit următorele
deduceri:

- deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe

parcursul anului fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.

- deducerea rezidurilor, deşeurilor şi perisabilităţii naturale permise în limitele aprobate

anual de către conducătorii întreprinderilor.

- deducerea cheltuielilor aferente transmiterii gratuite a proprietăţii conform deciziei

Guvernului sau a autorităţilor competente ale administraţiei publice locale.

- deducerea cheltuielilor achitate de contribuabili în decursul anului fiscal sub formă de

taxe de aderare şi cotizaţii de membru destinate activităţii patronatelor. Plafonul de
deductibilitate a acestor cheltuieli constituie 0,15% din fondul de retribuire a muncii.

- societăţilor de audit şi auditorilor întreprinzători individuali li se permite deducerea

cheltuielilor, în mărime de 15% din venitul vînzărilor în anul de gestiune aferente auditului
rapoartelor financiare anuale şi/sau rapoartelor financiare anuale consolidate, atît pentru
formarea provizioanelor aferente riscului de audit, cît şi pentru primele de asigurare conform
contractelor de asigurare de răspundere civilă profesională, încheiate potrivit legislaţiei în
vigoare pentru asigurarea riscului de audit.

- deducerea cheltuielilor suportate de întreprinderile agricole pentru întreţinerea

obiectivelor de menire social-culturală aflate în gestiune, conform normelor (cheltuielilor medii)
stabilite pentru întreţinerea instituţiilor similare finanţate de la bugetele unităţilor administrativ-
teritoriale.

Luînd în consideraţie Articolul 31. Limitarea altor deduceri al Codului Fiscal instituţiilor
financiare li se permite deducerea reducerilor pentru pierderi la active şi la angajamente
condiţionale, calculate conform regulamentului aprobat de Banca Naţională a Moldovei. Se
permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislaţiei, dacă această datorie s-a
3
format în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Organizaţiilor de microfinanţare li se
permite deducerea provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce ţin de nerestituirea
împrumuturilor şi a dobînzilor aferente, al căror volum se determină conform regulamentelor
Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare cu privire la clasificarea împrumuturilor şi formarea
provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi, condiţionate de nerestituirea
împrumuturilor şi a dobînzilor aferente.
Băncilor admise şi obligate de Banca Naţională a Moldovei să participe la formarea
mijloacelor Fondului de garantare a depozitelor în sistemul bancar li se permite de a efectua
deduceri ale vărsămîntului obligatoriu anual, contribuţiilor iniţiale, contribuţiilor trimestriale şi
contribuţiilor speciale ale băncilor în fondul menţionat, stabilite prin Legea nr.575-XV din 26
decembrie 2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.
Companiilor de leasing li se permite deducerea provizioanelor destinate acoperirii
creanţelor ce ţin de nerecuperarea ratelor şi dobînzilor de leasing în mărime de pînă la 5%,
inclusiv din soldul mediu ponderat anual al creanţelor aferente contractelor de leasing, dacă
aceste provizioane îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
a) nu sînt garantate de o altă persoană;
b) sînt datorate de o persoană care nu este afiliată contribuabilul

Nu se permite deducerea defalcărilor în fondurile de rezervă, cu excepţia reducerilor

pentru pierderi la active şi la angajamente condiţionale, pentru instituţiile financiare şi pentru
pierderi la împrumuturi şi dobînzile aferente (provizioane), pentru organizaţiile de
microfinanţare.

4
 3. Impozitul pe venit al persoanelor fizice
Conform MO din 27 decembrie 2016, Legea nr.281 din 16.12.2016 sunt menţionate
următoarele modificări pentru anul 2017 în comparaţie cu anul 2016:

 A fost eliminată suma maximă a contribuţiei individuale de asigurări sociale de stat

obligatorii vs. 25 250 (2016). Din 2017 contributia se va calcula în marime de 6% din
suma bruta.

 Aplicarea impozitului pe venit de 7% pentru venitul anual impozabil pana la – 31 140

(2017) vs. 29 640 (2016)

 Aplicarea impozitului pe venit de 18% pentru venitul anual impozabil care depăşeşte –
31 140 (2017) vs. 29 640 (2016)

În conformitate cu legea dată s-au efectuat modificări şi asupra scutirilor de care beneficiază
persoana fizică. Modificările pentru anul 2017 în comparaţie cu anul 2016 sânt reprezentate în
următorul tabel:

Tabelul 3.1

Denumirea Suma anuală MDL pentru Suma anulă MDL pentru

2016 2017

Scutirea personală 10128,00 10620,00

Scutirea personală majorată 15060,00 15840,00

Scutirea acordată soţiei 10128,00 10620,00

(soţului)

Scutirea acordată soţiei 15060,00 15840,00

(soţului) majorată

Scutirea pentru pers. 2256,00 2340,00

întreţinută cu excepţ. pers. Cu
dezabilităţi în urma unei
afecţiuni congenitale sau din
copilarie

Scutirea pentru pers. 10128,00 10620,00

intreţinute cu dizabilităţi în
urma unei afecţiuni
congenitale sau din copilarie

5
 Exemplu: Cetăţeanul Dabija Vasile a obţinut pe parcursul anului fiscal 2016 următoarele
venituri:

 salariu de la locul de muncă de bază în suma de 61000 lei din care i s-au făcut la sursă
reţinerile permisede legislaţie;
 salariu prin cumul în sumă de 28000 lei din care i s-au făcut toate reţinerile permise de
legislaţie ( impozitul pe venit i-a fost reţinut la 18% conform cererii angajatului);
 venit obţinut din vînzarea produselor agricole la 15000 lei.

1.Calculăm venitul total obţinut pe parcursul anului fiscal 2016:

61000 + 28000 + 15000 = 104000 lei

2. Calculăm reţinerile permise de legislaţie efectuate pe parcursul anului din:

a) din salariu la locul de muncă de bază

 contribuţiile de asigurări sociale obligatorii 61000 * 6% = 3660 lei
 contibuţiile de asigurări medicale obligatorii 61000 * 4,5% = 2745 lei
 impozit pe venitreţinut la sursă 61000 – 10128 - 10128 – 3660 – 2745 = 34339 lei
29640 * 7% = 2074,8 lei
34339 lei 2074,8 + 845,82 = 2920,62 lei
4699 * 18% = 845,82 lei

b) din salariu prin cumul

 contribuţiile de asigurări sociale obligatorii 28000 * 6% = 1680 lei
 contribuţii de asigurări medicale obligatorii 28000 * 4,5% = 1260 lei
 impozitul pe venit reţinut la sursă 28000 – 1680 – 1260 = 25060 lei
25060 * 18% = 4510,8 lei

3. Calculăm venitul impozabil:

10400 – 20256 – 3660 – 1680 – 2745 – 1260 = 74399 lei

4. Calculăm impozitul pe venit pentru anul fical 2016:

29640 * 7% = 2074,8 lei

74399 lei 2074,8 + 8056,62 = 10131,42 lei
44759 * 18% = 8056,62 lei

5. Calculăm inpozitul pe venit spre plată la buget:

10131,42 – 2920,62 – 4510,8 = 2700 lei

Dacă să luăm în comparaţie cota privind impozitul pe venit al persoanelor fizice cu ţara
vecină, România, observăm o diferenţă şi anume, beneficiarii de venituri din salarii datorează un
impozit lunar, final, care se calculează şi se reţine la sursă de către plătitorii de venituri.
Impozitul lunar se determină astfel:

6
 a) la locul unde se află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul
determinată ca diferenţă între venitul net din salarii calculat prin deducerea din venitul brut a
contribuţiilor sociale obligatorii aferente unei luni, datorate potrivit legii în România sau în
conformitate cu instrumentele juridice internaţionale la care România este parte, precum şi, după
caz, a contribuţiei individuale la bugetul de stat datorată potrivit legii, şi următoarele:

 deducerea personală acordată pentru luna respectivă;

 cotizaţia sindicală plătită în luna respectivă;
 contribuţiile la fondurile de pensii facultative potrivit Legii nr. 204/2006, cu modificările
şi completările ulterioare, şi cele la scheme de pensii facultative, calificate astfel în
conformitate cu legislaţia privind pensiile facultative de către Autoritatea de
Supraveghere Financiară, administrate de către entităţi autorizate stabilite în state
membre ale Uniunii Europene sau aparţinând Spaţiului Economic European, suportate de
angajaţi, astfel încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei al sumei de
400 euro;
 primele de asigurare voluntară de sănătate, precum si serviciile medicale furnizate sub
forma de abonament, definite conform Legii nr. 95/2006, republicată, cu modificările şi
completările ulterioare, suportate de angajaţi, astfel încât la nivelul anului să nu se
depăşească echivalentul în lei al sumei de 400 euro;

Deducerea personala se acorda pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut de pana
la 1.500 lei inclusiv, astfel:

- pentru contribuabilii care nu au persoane in intretinere - 300 lei ;

- pentru contribuabilii care au o persoana in intretinere - 400 lei;

-pentru contribuabilii care au doua persoane in intretinere - 500 lei;

-pentru contribuabilii care au trei persoane in intretinere - 600 lei;

- pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane in intretinere - 800 lei.

Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii cuprinse intre 1.501
lei si 3.000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive fata de cele de mai sus si se
stabilesc prin ordin al ministrului finantelor publice.

Cotele de contribuţii de asigurări sociale sunt următoarele:

a) 26,3% pentru condiţii normale de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia individuală
şi 15,8% pentru contribuţia datorată de angajator;

b) 31,3% pentru condiţii deosebite de muncă, din care 10,5% pentru contribuţia
individuală şi 20,8% pentru contribuţia datorată de angajator;

c) 36,3% pentru condiţii speciale de muncă şi pentru alte condiţii de muncă astfel cum
sunt prevăzute în Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi
completările ulterioare, din care 10,5% pentru contribuţia individuală şi 25,8% pentru contribuţia
datorată de angajator

7
 4. Accizul. Reguli de achitare la buget. Taxa pe Valoare
Adăugată
Exemplu: Careeste suma accizuliu şi procedura de plată a lor la buget în luna Mai dacă:

 cantitatea de mărfuri procurate supuse accizului este de 50t, cota accizului de 1200 lei/ 1t
 cantitatea de produse fabricate din materi primă procurată 45t, cota accizului la marfa
fabricată 1100 lei / 1t.
 cantitatea de mărfuri vîndute supuse accizului 45t
1. Calculăm accizul aferent mărfurilor procurate 1200 * 50 = 60000 lei
2. Calculăm accizul afeent mărfurilor vîndute 45 * 1100 = 49500 lei
3. Reflectăm suma accizului datorată bugetului 60000 – 49500 = 10500 lei

Modul de trecere în cont şi restituire a accizelor.

Persoanele fizice şi juridice care prelucrează şi/sau fabrică mărfuri supuse accizelor,
înregistrate ca subiecţi ai impunerii, au dreptul la trecerea în cont a accizelor achitate la
mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea
altor mărfuri supuse accizelor.

Trecerea în cont se permite numai în limita cantităţii de mărfuri supuse accizelor, folosite
la prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor, expediate ulterior din încăperea de acciz, în cazul
prezenţei documentelor confirmative cu privire la achitarea accizelor la buget pentru materia
primă utilizată. Suma trecerii în cont a accizelor se determină de subiectul impunerii de sine
stătător, la momentul expedierii mărfurilor din încăperea de acciz. Suma trecerii în cont a
accizelor este formată din sumele accizelor achitate de subiectul impunerii:

 pentru materia primă accizată utilizată pentru producerea mărfurilor supuse accizelor,
 la importul materiei prime accizate, utilizate la producerea mărfurilor supuse accizului.

Restituirea accizelor de la buget agenţilor economici se efectuează numai în cazul

exportului de marfă accizată, pentru care la producere s-a utilizat materie primă supusă accizului.
Livrările de mărfuri, supuse accizelor, exportate de subiecţii impunerii, sînt livrări scutite de
accize. Pentru a confirma exportul de mărfuri supuse accizelor, subiectul impunerii trebuie să
dispună de documente de confirmare a exportului, cum ar fi:

 contractul (copia contractului) încheiat cu partenerul străin cu privire la livrarea

mărfurilor;
 documentele de plată şi extrasul băncii, care confirmă încasarea de facto a mijloacelor,
rezultate din vânzarea mărfurilor supuse accizelor, pe contul subiectului;
 declaraţia vamală sau copia ei, certificată de conducătorul si de contabilul-şef ai
subiectului impunerii, cu menţiunile organului vamal care a eliberat marfa la export.

In cazul existenţei documentelor de confirmare a exportului şi repatrierii mijloacelor

pentru el în termen de până la 90 zile, volumul (valoarea) mărfurilor exportate, precum şi suma
accizelor solicitat spre restituire se declară informativ în perioada fiscală când a avut loc
repatrierea totală a mijloacelor aferente. Restituirea accizelor se înfăptuieşte în termen de 45 zile

8
din momentul prezentării documentelor justificative corespunzătoare, aplicând mecanismul de
restituire a sumelor accizelor.

Exemplu: Entitatea de producţie „Beta” în luna martie a fabricat 25000 l de cagor. Înacest
scop au fost procurate şi 24000 l de vin materie primă pentru care a fost achitat acciz la 0,3 lei /
1l şi 900 l alcool la 96% fiind achitat acciz la cota de 0,09 lei / 1%V / 1l alcool absolut. În luna
mart a fost expediat vin cagor neîmbuteliat în cantitate de 15000 l, cota accizului fiind de 0,25 lei
/ 1l.

1. Calculăm suma accizului aferent materiei prime procurate 24000 * 0,3 = 7200 lei
2. Calculăm suma accizului aferent alcoolului procurat 900 * 0,09 * 96% = 7776 lei
3. Determinăm suma accizului acumulat în urma livrărilor din luam mart
15000 * 0,25 = 3750 lei

Observăm că suma accizului pentru materia primă procurată este mai mare decit suma
accizului aferentă livrărilor : (7200 + 7776) > 3750 lei, putem menţiona următoarele concluzii:
Potrivit art.125(2) din Codul fiscal, daca suma accizului achitata la marfurile supuse accizelor,
utilizate în procesul de prelucrare si/sau de fabricare pentru obtinerea altor marfuri supuse
accizelor, depaseste suma accizului calculata la marfurile supuse accizelor expediate din
încaperea de acciz, diferenta se reporteaza la cheltuieli.

Adica suma de 3750 lei se va trece în cont, iar diferenţa de 11226 lei se vor trece la
cheltuieli ale perioadei respective.

Exemplu: O entitate producătoare de băuturi alcoolice a vîndut şi expediat din încaperea

de acciz 6900 l de alcool etilic nedenaturat cu concentraţia alcoolică de 96%, cota accizului
pentru 1l alcool absolut este de 0,09 lei pe procent volum de litru.

- Calculăm suma accizului pentru mărfurile livrate 6900 * 96% * 0,09 = 596,16 lei

Exemplu: Întreprinderea „Modern” a înregistrat în februarie următoarele venituri:

 la cota TVA standart -120000 lei;

 la cota TVA de 8% - 5000 lei;
 la cota TVA de 0% - 126000 lei;
 livrări de bunuri scutite de TVA 10000 lei;

În perioada dată s-au efectuat următoarele trenzacţii economice:

1. au fost achitate serviiciile de consultanţă juridică prestate de o companie din Rusia la

valoarea de 16000 lei cu achitare concomitentă a sumei TVA aferentă importului de servicii;
2. au fost procurate mărfuri de la agenţii economici rezidenţi la 187 200 lei inclusiv TVA;
3. au fost procurate servicii de la rezidenţi în valoare de 200 000 lei incusiv TVA;
4. au fost achitat TVA la importul de mărfuri în valoare de 16 000 lei;
5. au fost importate mărfuri la valoarea de 40 000 lei, inclusiv cheltuieli de trensport şi
proceduri vamale;
6. a fost achitat TVA pentru perioada precedentă 12 500 lei;
- Calculăm TVA colectat în perioada dată
120 000 * 20% = 2400 lei
9
 16 000 * 20% = 3200 lei
5000 * 8% = 400 lei

Total TVA colectat = 6000 lei.

- Calculăm TVA deductibil acumulat în perioada dată

187 200 / 6 = 31200 lei
200 000 / 6 = 33333,3 lei
40000 * 20% = 8000 lei
16 000 * 20% = 3200 lei
16 000 * 20% = 3200 lei
- Total TVA deductibil = 78933,3 lei.
- Adunăm suma TVA trecută în cont din perioada precedentă
78933,3 + 12500 = 88233,33 lei
- Calculăm obligaţia fiscală acumulată
TVAcolectat – TVAdeductibil = 6000 – 88233,3 = 82233,3 lei

Întrucît avem livrări la cota de 0% şi 8% , calculăm limita posibilă spre returnare

(5000 + 126000 + 10000) * 20% = 28200 lei.

Deoarece suma TVA deductibilă de 82233,33lei este mai mare decît limita posibilă de restituit,
de 28200 lei, bugetul va restitui suma dată de 28200 lei.

10
 5.Cotele conrete pentru impozitul pe bunuri imobiliare a or.Cahul.
Organele scutite de impozit pe bunuri imobiliare
Cota impozitului pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case
de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri) din oraşul Cahul prin programul
SIA„Cadastrul Fiscal” se stabileşte în mărime de 0,15 % din costul bunurilor imobiliare, pentru
loturile întovărăşirilor pomicole cu/sau fără construcţii amplasate pe ele se stabileşte în mărime
de 0,3 % din costul bunurilor imobiliare. Cota impozitului pentru garajele şi terenurile pe care
acestea sînt amplasate se stabileşte în mărime de 0,2 % din costul bunurilor imobiliare.

Cota impozitului pentru bunurile imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau
agricolă, inclusiv exceptînd garajele şi terenurile pe care acestea sînt amplasate şi loturile
întovărăşirilor pomicole cu/sau fără construcţii amplasat pe ele – 0,1 % din baza impozabilă a
bunurilor imobilare. Impozitul pe clădirile şi construcţiile cu destinaţie agricolă, precum şi pe
alte bunuriimobiliare neevaluate de către organele cadastrale teritoriale, conform valorii estimate
pentru persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, se stabileşte în
mărime de 0,1 la sută din valoarea de bilanţ a bunurilor imobiliare pe perioada fiscală”.

Cota impozitului pentru bunurile imobiliare, сare nu sînt evaluate de către organul
cadastral teritoral, se stabileşte în mărime de 0,2 % din costul bunurilor imobiliare. În cazurile în
care suprafaţa totală a locuinţelor şi a construcţiilor principale ale persoanelor fizice, care nu
desfăşoară activitate de întreprinzător, înregistrate cu drept de proprietate, depăşeşte 100 m2
inclusiv, cotele concrete stabilite ale impozitului pe bunurile imobiliare se majorează în funcţie
de suprafaţă totală după cum urmează:

 de la 100 la 150 m2 inclusiv – de 1,5 ori;

 de la 150 la 200 m2 inclusiv – de 2 ori;
 de la 200 la 300 m2 inclusiv – de 10 ori;
 peste 300 m2 – de 15 ori.

Cota impozitului pe bunurile imobiliare pentru terenurile agricole cu construcţii

amplasate pe ele se stabileşte în mărime de 0,3 % din baza impozabilă a bunului imobil.

În conformitate cu art.283 ali. (2) al Codului Fiscal sânt scutite de plata impozitului pe
buniri imobiliare următoarele organe:

 autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile;

 societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor şi întreprinderile create pentru realizarea
scopurilor statutare ale acestor societăţi;
 întreprinderile penitenciarelor;
 Centrul Republican Experimental pentru Protezare, Ortopedie şi Reabilitare al
Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei;
 obiectivele de protecţie civilă;
 rganizaţiile religioase – pentru bunurile imobiliare destinate riturilor de cult;
 misiunile diplomatice şi alte misiuni asimilate acestora, precum şi organizaţiile în
conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;

11
  persoanele de vîrstă pensionară, invalizii de gradul I şi II, invalizii din copilărie, invalizii
de gradul III (participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi
independenţei Republicii Moldova, participanţi la acţiunile de luptă din Afghanistan, participanţi
la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl), precum şi persoanele supuse
represiunilor şi ulterior reabilitate;
 familiile participanţilor căzuţi în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale
şi independenţei Republicii Moldova şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia;
 familiile militarilor căzuţi în acţiunile de luptă din Afghanistan şi persoanele care au fost
întreţinute de aceştia;
 familiile care au copii invalizi în vîrstă de pînă la 18 ani şi membrii familiilor care au la
întreţinere şi îngrijire permanentă persoane cu dezabilităţi;
 familiile persoanelor decedate în urma unor boli cauzate de participarea lor la lucrările
de lichidare a consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl şi persoanele care au fost întreţinute de
acestea;
 ) instituţiile medico-sanitare publice finanţate din fondurile asigurării obligatorii de
asistenţă medicală;
 Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi agenţiile ei teritoriale;
 Banca Naţională a Moldovei;
 ) proprietarii sau deţinătorii bunurilor rechiziţionate în interes public, pe perioada
rechiziţiei, conform legislaţiei;
 persoanele fizice deţinătoare de case de locuit sau alte încăperi de locuit (folosite ca
locuinţă de bază) în locaţiune ce se află în proprietatea publică a statului sau în proprietatea
publică a unităţilor administrativ-teritoriale.

Categoriile de persoane indicate la alin. (1) lit. h)–l) beneficiază de scutire la plata
impozitului pe bunurile imobiliare pentru terenurile pe care este amplasat fondul de locuinţe,
pentru loturile de pe lîngă locul de trai (inclusiv terenurile atribuite de către autorităţile
administraţiei publice locale ca loturi de pe lîngă locul de trai şi distribuite în extravilan din
cauza insuficienţei de terenuri în intravilan), precum şi pentru bunurile imobiliare (clădiri,
construcţii, apartamente) de pe acestea în limita costului imobilului-domiciliu (în lipsa acestuia –
reşedinţă) de pînă la 30 mii lei, exceptînd bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente
şi case de locuit individuale) şi terenurile aferente acestor bunuri din oraşe şi municipii, inclusiv
din localităţile aflate în componenţa acestora, cu excepţia satelor (comunelor) pentru care
scutirea de plata impozitului pe bunurile imobiliare se acordă în limita valorii imobilului-
domiciliu (în lipsa acestuia – reşedinţă), conform anexei la prezentul titlu.

În cazul în care dreptul la scutire de impozitul pe bunurile imobiliare apare pe parcursul

anului fiscal, recalcularea impozitului se efectuează, începînd cu luna din care persoana are
dreptul la această scutire. În municipiile Chişinău şi Bălţi, cu excepţia oraşelor şi satelor
(comunelor) din componenţa acestora, recalcularea impozitului se efectuează de către
inspectoratele fiscale de stat teritoriale.

De impozitul pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt) sînt scutiţi proprietarii şi

beneficiarii ale căror terenuri şi loturi de pămînt:
 sînt ocupate de rezervaţii, parcuri dendrologice şi naţionale, grădini botanice;
 sînt destinate fondului silvic şi fondului apelor, în cazul în care nu sînt antrenate în
activitate de producţie;
 sînt folosite de organizaţiile ştiinţifice şi instituţiile de cercetări ştiinţifice cu profil agricol
şi silvic în scopuri ştiinţifice şi instructive;
 sînt ocupate de plantaţii multianuale pînă la intrarea pe rod;

12
  sînt ocupate de instituţiile de cultură, de artă, de cinematografie, de învăţămînt, de
ocrotire a sănătăţii; de complexele sportive şi de agrement (cu excepţia celor ocupate de
instituţiile balneare), precum şi de monumentele naturii, istoriei şi culturii, a căror finanţare se
face de la bugetul de stat sau din contul mijloacelor sindicatelor;
 sînt atribuite permanent căilor ferate, drumurilor auto publice, porturilor fluviale şi
pistelor de decolare;
 sînt atribuite zonelor frontierei de stat; h) sînt de uz public în localităţi;
 sînt atribuite pentru scopuri agricole, la momentul atribuirii fiind recunoscute distruse,
dar ulterior restabilite – pe o perioadă de 5 ani;
 sînt supuse poluării chimice, radioactive şi de altă natură daca Guvernul a stabilit
restricţii privind practicarea agriculturii pe aceste terenuri.

Valoarea bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit

individuale), a terenurilor aferente acestor bunuri din or.Cahul, valoare în limitele căreia se acordă
scutire la plata impozitului pe bunurile imobiliare, conform art. 283 alin. (2) din Codul fiscal este
de 138 000 lei.

Exemplu: Costul total abunurilor imobiliare a cetăţeanului Ion Bivol care locuieţte in loc
rural constituie 18000 lei. Conform datelor prezentete de organul cadastral teritoriel suprafaţa
totală a caseieste de locuit este de 420 m2. Costul casei de locuit valorează 17000 lei. Autoritatea
publică locală a adoptat cota concretă a impoziului la 0,1%.

- Determinăm valoare bunului imobiliar construit secundar

18000 – 17000 = 1000 lei

- Determinăm impozitul pe construcţia secundară 1000 * 1,0% = 1lei

- Determinăm preţul unui m2 a suprafeţei casei de locuit

17000 / 420 m2 = 40,47 lei / m2

- Calculăm impozitul pe bunuri imobiliare conform normelor în vigoare

40,47 * 100 m2 * 0,1% = 4,04 lei

(40,47 * ( 150 – 100 m2) * 0,1%) * 1,5 = 3,03 lei

(40,47 * (200 – 150 m2) * 0,1%) * 2 = 4,04 lei

(40,47 * (300 – 200 m2) * 0,1%) * 10 = 40,47 lei

(40,47 * (420 – 300 m2) * 0,1%) * 15 = 72,85 lei

- Calculăm suma totală a impozitului pe bunuri imobiliare

1 + 4,04 + 3,03 + 4,04 + 40,47 + 72,85 = 125,45

Presupunem că persoana a hotărît să achite impozitul dat integral pînă la data de 30 iunie,
el benificiază de o reducere de 15% din suma impozitului.

125,45 – (125,45 * 15%) = 106,64 lei

13
 Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
Facultatea de Economie, Inginerie și Ştiinţe Aplicate
Catedra Finanţe şi Evidenţă Contabilă

Referat
La disciplina: Metode şi tehnici fiscale
Tema: Evaziunea fiscală

Elaborat: Malai Alina

Verificat: Donea S.

Cahul 2017

14
1. Noţiuni generale despre evaziunea fiscală
În aspect general,mijloacele folosite pentru sustragerea de la obligaţiile fiscale se prezintă
sub formă variate şi multiple ,însă ele pot fi împărţite în 2 categorii :

1. procedee şi mijloace ilicite

2. utilizarea imperfecţiunilor legislaţiei.

În literatura de specialitate se încearcă de a găsi o definiţie care ar cuprinde toată

complexitatea fenomenului de evziune fiscală cum ar fi:

 eavziunea fiscală reprezintă totalitatea procedeelor licite şi ilicite cu ajutorul cărora cei
interesaţi sustrag total sau parţial averea lor de la obligaţiunile prevăzute de legislaţia fiscală –
reprezintă sensul larg al noţiunii;
 sub un alt aspect mai îngust (se referă la ocolirea pe cale legală a prevederelor fiscale)
–evaziunea fiscală ar reprezenta sustragerea intenţionată de la executarea obligaţiei fiscale
,comisă nu prin încălcarea directă a normei fiscale concrete ,dar prin evitarea intenţionată ,prin
ocolirea acesteea prin intermediul unor acţiuni şi acte simulate şi numai aparent reale;
 o altă definiţie (de asemenea incompletă ) – evaziunea fiscală reprezintă sustragrea de
la plata obligaţiilor fiscale prin transmiterea unor date eronate privind sursele şi veniturile
impozabile;
 evaziunea fiscală ar fi sustragerea prin orice mijloace, în întregime sau în parte, de la
plata impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat şi bugetelor unităţilor administrativ-
teritoraile de către contribuabilii persoane fizice şi juridice;
 şi în sfîrşit, evaziunea fiscală reprezintă acţiunile bine orientate ale contribuabilului,
care-i permit să evite sau într-o măsură sau alta să reducă plăţile sale obligatorii la buget
(impozitele şi taxele).

Reieşind din cele menţionate anterior, în dependenţă de modul de evitarea a prevederilor

fiscale, putem vorbi despre :

 Evaziunea fiscală legală se caracterizează prin ocolirea legii fiscale, folosind

procedee şi combinaţii neprevăzutte de aceasta, adică momente scăpate din vedere de legislator,
avînd drept consecinţă :

- evitarea impozitului în general –abţinerea de la exercitarea activităţii reltatele căreia sînt

supuse impozitării
- micşorarea impozitului fără încălcarea legii fiscale utilizarea la maxim a facilităţilor
fiscale prevăzute de legislaţie;
 Evaziunea fiscală fraudulasă spre deosebire de evaziunea fiscală legală care în
esenţă se caracterizează printr-o atitudine prudentă a sustragerii de la plata impozitelor şi taxelor
în limetele legii. Altfel spus, prin fraudă fiscală se înţelege orice acţiune a contribuabilului ce
încalcă prevderea fiscală (avînd un caracter intenţionat),cu scopul de a sustrage de la plata
impozitelor şi taxelor datorate la buget. Evaziunea fiscală frauduloasă de asemenea poate avea
drept consecinţă :

15
 - sustragerea totalmente de la impozitare – spre exemplu, efectuarea activităţii de
întreprinzător fără înregistrarea de stat;
- micşorarea mărimii obligaţiei fiscale prin forme variate –tăinuirea (reducerea) venitului
prin falsificarea documentelor de evidenţă ,inclusiv prin neîntocmirea unor documente sau
întocmirea unor documente primare fictive;

Cauzele evaziunii fiscale

În prezent ,în condiţiile economiei de piaţă ,trecerea tot mai mult de la proprietatea de stat
la proprietatea privată condiţionează creşterea şi diversificarea numărului de agenţi economici
,adică a potenţialilor contribuabili. Faptul menţionat şi dezvoltarea rapidă a diferitor relaţii cu
caracter economic face dificilă cuprinderea acestora în limetele legislaţiei fiscale şi creează vaste
posibilităţi de evaziune fiscală.

În general ,cauzele evaziunii fiscale sînt multiple. Putem numi unele din ele ,ţinînd cont
de importanţă şi frecvenţa apariţiei:

1. sarcinele fiscale exagerate, adică o povară fiscală peste măsură, inechitabilă şi

instabilă;
2. factori de ordin economic:
 coraportul dintre cota impozitului şi măsurile de răspundere –contribuabilul compară
consecinţele economice ale achitării impozitului şi aplicării măsurilor de răspundere pentru
neachitare, respectiv, cu cît cota impozitului este mai mare şi măsurile de răspundere mai mici,
cu atît efectul economic al evaziunii fiscale este mai mare;
 starea economică a contribuabilului –cu cît starea economică a contribuabilului este mai
grea cu atît tentaţia la evaziune fiscală este mai mare;
 descreştere (criză) economică-se înrăutăţeşte starea materială atît a contribuabilului, cît şi
a consumatorilor de mărfuri, de lucrări şi servicii, micşorîndu-se astfel posibilitatea de a transfera
impozitul prin intermediul majorării preţurilor de livrare;
 lipsa unui control fiscal bine organizat ce ar include mijloace şi metode performante şi
un personal suficient numeric, bine instruit şi corect în acţiuni;
 diversitatea categoriilor de conrtibuabili reieşind din procedura impunerii care este
determinată de domeniul şi specificul activităţii contribuabilului;

Evaziunea fiscală evident este foarte dăunătoare atît statului (societăţii), lipsindu-l de
veniturile necesare îndeplinirii sarcinelor şi atribuţiilor, cît şi contribuabilului,deoarece în
realitate totalul impozitelor se distribuie pe o masă de venituri mai mciă, creîndu-se distorsiuni în
povara fiscală, adică în impunerea echitabilă şi egală a aceloraşi categorii de contribuabili.

2. Efectele evaziunii fiscale

Conform unor opinii, împărtăşite de specialişti în domeniul fiscalităţii, fenomenul
evaziunii fiscale provoacă mai multe tipuri de efecte, observîndu-se o paralelă între funcţiile
impozitelor şi tipurile de efecte ale evaziunii fiscale. Aşa dar, pot fi nominalizate următoarele
efecte ale evaziunii fiscale :

efecte cu caracter economic

16
 efecte cu caracter social

efecte asupre formării veniturilor statului

efecte cu caracter politic.

Efecte cu caracter economic. Este bine ştiut că într-o economie de piaţă, impozitele
reprezintă una din sursele importante de constituire a veniturilor bugetului şi o pîrghie destul de
eficientă prin intermediul căreia statul poate stimula dezvoltarea şi desfăşurarea activităţii
economice, inclusiv poate orienta şi modela compartimentul investiţional al agenţilor economici.

Efecte cu caracter social. Evaziunea fiscală reprezintă o faptă gravă, deoarece implică
micşorarea fondurilor ce constituie venituri ale bugetului şi statul nu-şi poate îndeplini
corespunzător sarcinele ce-i revin în domeniile social-economic şi social-cultural care pot avea
ca efect consecinţe sociale destul de grave cum ar fi diminuarea standardului de viaţă al
categoriilor sociale care sînt private de ajutorul statului, diminuarea standardelor privind gradul
de educaţie şi sănătate a populaţie, sau chiar poate cauza acţiuni de protest şi grave tulburări şi
din partea populaţiei.

Efecte asupra formării veniturilor statului. După cum a fost menţionat anterior, existenţa
fenomenului de evaziune fiscală în mod obligatoriu duce la diminuarea volumului veniturilor
statului şi în rezultatul lipsei acute de fonduri financiare pentru îndeplinirea sarcinelor puse,
statul nu are o altă cale decît să aplice unica măsură eficientă şi cu efect imediat – majorarea
cotelor impozitelor şi taxelor existente sau chiar instituirea unor noi impozite şi taxe. Această
măsură duce la creşterea presiunii (poverii) fiscale şi ca urmare o creştere a fenomenului de
evaziune fiscală.

Efecte cu caracter politic. Orice companie electorală care are loc, în mod obligatoriu va
pune ca sarcină lupta cu corupţia, cu economia tenebră, asigurarea principiului supremaţiei legii.
Ponderea majorată a fenomenului evaziunii fiscale poaten avea o influenţă esenţială asupra
evoluţiei sistemului politic.

3. Metode de combatere a evaziunii fiscale.

Perioadele de tranziţie în orice stat generează modificarea cadrului legal existent, care se
consideră suport obligatoriu pentru dezvoltarea societăţii ,conform strategiei preconizate.
Particularităţile fenomenului infracţional caracteristic etapei actuale impune modificarea cadrului
legislativ în vederea ajustării mecanismului legal de profilaxie şi contractare a delictelor la
normele internaţionale din domeniu. Problemele organelor de drept privind aplicarea cadrului
legislativ trebuie examinat prin prisma a două aspecte generale:

 Aplicarea corectă şi consecventă sub toate aspectele a legislaţiei existente.

 Modificarea legislaţiei ,avînd ca suport legislaţia şi practica judiciară a altor state,în
primul rînd, a celor cu principii şi concepţii comune de dezvoltare, bazîndu-se în acest scop pe
prognozele posibile a declanşării fenomenelor infracţionale.

Trecerea patrimoniului public în posesia unei categorii de cetăţeni este caracteristică

trecerii la statul de drept, determinînd în acelaşi timp şi o schimbare în situaţia cetăţeanului.

17
Sigur că dacă gradul de conversiune a contribuţiei pe care cetăţeanul o aduce la bugetul
cheltuielelor publice, depinde faptul cum acesta o va trata: ca o povară, un bir sau ca o necesitate
de participare la gestionarea democraţiei. Indiferent însă de această percepere a existat, există şi
va exista tendinţa contribuabililor de a diminua orice contribuţie sau de a se sustrage integral de
la plata acesteia.

Prin desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător se înţelege:

1. Practicarea activităţii economice fără înregistrare legală.

2. Eschivarea celor înregistraţi legal de la prezentarea documentelor şi datelor ce atestă

obligaţiunile fiscale faţă de buget.

3. Tăinuirea veniturilor reale de la impozitare a celor înregistraţi legal.

4. Neachitarea impozitelor deja stabilite.

Reieşind din cele expuse mai sus, combaterea acestor tendinţe implică necesitatea:

 Legiferării sistemului de impozitare (toate titlurile Codului Fiscal, Legea bugetului de

stat);
 Organizării şi dotării aparatului fiscal (Legea privind bazele Sistemului Fiscal şi Legea
cu privire la Serviciul Fiscal de stat);
 Sancţionării tendinţelor infracţionale, atît pe cale administrativă, cît şi pe cale penală.

Măsurile ce se impun a fi luate trebuie coordonate astfel încît să se realizeze reducerea

drastică a evaziunii fiscale şi nu să se ajungă la mutarea locului de producere a evaziunii dintr-un
sector de activitate în altul sau de la un regim de impozitare la altul. În consecinţă, se impune a fi
luate o serie de măsuri care să ducă la întărirea controlului fiscal şi la reducerea drastică a
evaziunii fiscale, precum:

- asigurarea unor forţe adecvate penru control, intensificarea controalelor fizice, regîndirea
priorotăţilor de control. În acest sens, o atenţie deosebită ar trebui acordată pregătirii şi
perfecţionării profesionale a inspectoratelor de control fiscal, precum şi aşezării pe baze moderne
a activităţii de selectare a contribuabililor;
- îmbunătăţirea eficienţei controalelor prin aplicarea experienţei dobîndite în decursul
desfăşurării acţiunilor de control. O metodă care ar putea fi utilizată este sintetizarea
cunoştinţelor, a problemelor şi a soluţiilor adoptate în cursul acţiunilor de control şi elaborarea
unor manuale de control fiscale destinate inspectorilor;
- alocarea unor noi resurse, financiare şi umane, destinate controlului, precum şi orientarea
celor existente spre acele zone care reprezintă un risc ridicat de producere a evaziunii fiscale.
Asigurarea unui buget propriu de venituri şi cheltuieli pentru administraţia fiscală, poate creea
premisele creşterii calităţii şi randamentului controlului fiscal. De asemenea, extinderea utilizării
metodei analizei de risc ar asigura o alocare mai judicioasă a resurselor şi orientarea inspectorilor
spre controlul acestor contribuabili care prezintă un risc ridicat de evaziune fiscală.

Introducerea unui sistem computerizat de control. Informatizarea întregului proces de

administrare fiscală ar avea ca rezultat crearea unor baze de date complete, corecte şi permanent
actualizate care să cuprindă toţi contribuabilii şi toate obligaţiile fiscale ale acestora. Existenţa
18
unor astfel de baze de date ar asigura condiţiile pentru realizarea unui control masiv, pe
documente, pentru toţi contribuabilii.

Perfecţionarea schimbului de informaţii asupra tehnicilor de control. Întărirea colaborării

cu organele de control fiscal din cadrul altor administraţii fiscale naţionale constituie o
modalitate de perfecţionare a tehnicilor de control fiscal.

Identificarea modalităţilor prin care au fost eludate obligaţiile fiscale către bugetul
statului. Centralizarea constatărilor cuprinse în actele de control pot furniza informaţii
consistente referitoare la modalităţile de eludare a obligaţiilor fiscale.

Identificarea şi înlăturarea defectelor şi slăbiciunilor din legislaţia în vigoare. Pe baza

constatărilor efectuate de organele de control, precum şi pe baza informaţiilor deţinute de
celelalte funcţii ale administrării pot fi administrate deficienţele apărute ca urmare a aplicării
legislaţiei şi pot fi formulate propuneri de îmbunătăţire a acesteia.

Elaborarea unor acte normative în baza cărora să se poată accede la conturile bancare prin
intermediul cărora s-au efectuat decontările pentru livrările ilegale. Crearea cadrului legal care să
permită administraţiei fiscale să obţină informaţii privind conturile bancare ale contribuabililor şi
tranzacţiile efectuate de aceştia prin bănci, constituie un instrument foarte valoros pentru
organele de control fiscal,pentru obţinerea tuturor informaţiilor necesare în vederea stabilirii
corecte a obligaţiilor fiscale ale contribuabililor şi pentru reducerea evaziunii fiscale.

Identificarea căilor prin care piaţa ilegală (neagră) este aprovizionată şi crearea unui
sistem de prevenire a fraudei.Colaborarea între toate instituţiile statului, implicate în lupta
împotriva crimei organizate, fraudei şi evaziunii fiscale ar putea să asigure crearea unei baze de
date care să conţină toate modalităţile prin care se realizează frauda fiscală, iar pe baza acestor
informaţii s-ar putea elabora acte normative şi proceduri aplicabile pentru prevenirea şi
combaterea evaziunii fiscale.

19
 Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul
Facultatea de Economie, Inginerie și Ştiinţe Aplicate
Catedra Finanţe şi Evidenţă Contabilă

Referat
La disciplina: Metode şi tehnici fiscale
Tema: Politica bugetar- fiscală

Elaborat: Malai Alina

Verificat: Donea S.

Cahul 2017

20
 Politica bugetar-fiscală reprezintă activitatea de influenţare a proceselor social-
economice prin venituri şi cheltuieli publice, în vederea realizării principalilor scopuri
macroeconomice şi obţinerea echilibrului generale.

Instrumentele politicii bugetar-fiscale sunt:

1. impozitul, care reprezintă instrument de preluare a unei părţi din veniturile sau averea
persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia statului
2. taxa care reprezintă plata efectuată de persoanele fizice, juridice pentru serviciile
prestate acestora de către instituţiile publice
3. transferul-plăţi guvernamentale fără rambursare făcute cetăţenilor
4. achiziţii guvernamentale, cheltuieli băneşti pentru procurarea de bunuri şi servicii
necesare statului

Politica fiscală reprezintă politica în domeniul stabilirii resurselor financiar publice.

Ea stabileşti:

 volumul şi provenienţa resurselor ce pot fi procurate de stat de la fondurile sale

 metode de preluare ce se utilizează în procesul de constituire a fondurilor financiare, deci
stabilirea sistemului şi instrumentelor fiscale
 obiectivele ce trebuie atinse de instrumentele fiscale folosite în procesul de constituire a
fondurilor financiare
Volumul şi provenienţa resurselor financiare se determină în dependenţa de:

1. Cheltuielile publice care sunt redate de necesarul de resurse financiare

2. produsul intern brut
3. nivelul şi progrisivitatea impozitelor

Fondurile financiar-publice se pot forma în baza unei contribuţii egal plătită de contribuabile
sau de o contribuţie diferenţială care depinde de mărimea venitului de situaţia personală şi de
capacitatea de muncă şi domeniul de activitate.

Politica bugetară - reprezintă politica în domeniul cheltuielilor publice. Ea stabileşte:

 mărimea, destinaţia, structura optimală a cheltuielilor

 obiectivele ce trebuie atinse în efectuarea diferitor cheltuieli
 căile şi metodele ce se realizează pentru atingerea scopurilor reieşind din faptul ca
eforturile să fie minime

Dimensionarea cheltuielilor publice poate fi stabilită prin două mărimi:

 mărimi absolute ,mărimi cheltuielilor în valuta naţională

 mărimi relative

a)cheltuielile publice absolute se raportează la produsul intern brut

b)cheltuielile publice pe locuitor, cheltuielile publice absolute ,numărul populaţiei

Politica monetar-creditară – reprezintă activitatea de influenţare a proceselor social-

economice prin oferta dec bani în vederea realizării principalelor scopuri macroeconomice.

21
 Instrumentele politicii monitar-creditare:

- operaţiuni pe piaţa deschisă cu hîrtii de valori(vînzarea cumpărarea de către Banca

Centrală a hîrtiilor de valoare emise de guvernul ţării ce urmăreşti scopul de mărire sau reducere
a cantităţii de bani în circulaţie)
- modificarea ratei dobânzii (micşorarea sau mărirea ratei dobânzii contribuie la mărirea
sau micşorarea resurselor creditare a băncilor comerciale)
- modificarea cotei rezervelor obligatorii (schimbarea cotei depozitelor obligatorii a
băncilor comerciale care se păstrează în numerar la Banca Centrală)
- intervenţia pe piaţa valutară(stabilizarea cursului valutar prin vînzarea sau cumpărarea
monedei de către Banca Centrală)

Obiectivele şi politicii fiscale şi politicii de administrare fiscală pentru anii

2017- 2019
Obiectivele generale ale politicii fiscale pentru anii 2017 – 2019 se bazează pe:

 edificarea unui stat de orientare socială;

 asigurarea redistribuirii corecte a veniturilor şi solidaritatea socială;
 asigurarea echităţii, stabilităţii şi transparenţei fiscale;
 sistematizarea legislației fiscale naționale;
 crearea unui mediu de afaceri prielnic pentru dezvoltare şi creştere economică;
 îmbunătățirea și simplificarea mecanismelor fiscale naționale;
 armonizarea politicii fiscale și legislației fiscale naționale, inclusiv în contextul
implementării Acordului de Asociere dintre Uniunea Europeană și Comunitatea
Europeană a Energiei Atomice și statele sale membre, pe de o parte, și Republica
Moldova, pe de altă parte.

Pe termen mediu se preconizează o serie de măsuri de politică fiscală care rezultă atît din
obiectivele de dezvoltare a Ministerului Finanțelor, cît și din angajamentele regionale asumate de
Republica Moldova. Printre măsurile cele mai prioritare se numără eficientizarea, sistematizarea
legislației fiscale prin elaborarea noului Cod fiscal într-o formulă revăzută, inclusiv și prin
prisma armonizării legislației fiscale naționale, în partea ce ține de TVA și accize, la prevederile
legislației Uniunii Europene în conformitate cu calendarul stabilit în Acordul de Asociere RM-
UE, în vederea asigurării dezvoltării economice, precum și în scopul îmbunătățirii structurii și a
frazeologiei și realizarea unei unități terminologice, bază pentru asigurarea clarității textului
Codului și eliminării interpretărilor multiple. Totodată, urmează a fi examinată posibilitatea
elaborării Codului de procedură fiscală, în vederea creării premiselor unor reguli în ceea ce
privește drepturile și obligațiile părților implicate în procedurile de administrare, asigurării unei
stabilități și predictibilități pe termen lung a normelor înscrise.

22