Știința și tehnica în perioada contemporană

Dependenţa societăţii occidentale de ştiinţe şi tehnologii în secolul al XX-lea a fost inedită.

Societatea de consum este strâns legată de reuşitele ştiinţei şi tehnicii, acestea chiar au
transformat modul de viaţă al întregii societăţi.

EVOCARE
• Prin ce se caracterizează evoluţia ştiinţei şi a tehnicii în epoca contemporană?
• Ce impact au avut descoperirile ştiinţifice asupra progresului tehnic în secolul al XX-lea?
Filosoful american Thomas Kuhn (1922-1946) lansează în circuitul ştiinţific conceptul de
„paradigmă", prin care înţelege acele realizări ştiinţifice recunoscute, care, într-o anumită
perioadă, ofereau întregii comunităţi ştiinţifice un anumit modei de punere şi rezolvare a
problemelor.
Cercetătorul de origine română George Emil Palade (1912- 2008) este laureat ai Premiului Nobel
în domeniul medianei pe anul 1974.

Ştiinţa în secolul ai XX-lea

În secolul al XX-lea creşte numărul oamenilor de ştiinţă. Dacă, la începutul secolului, numărul
lor în Europa abia depăşea 8000 de persoane, la începutul anilor ’90 erau deja 7 mln, fapt care
vorbeşte despre importanţa ştiinţei pentru societate. Prin descoperirile epocale ale lui Planck,
Rutherford, Einstein, Kapiţa ş. a. s-a pus la îndoială faptul că universul este ordonat şi guvernat
de legi bine determinate şi pasibile de cunoaştere (determinismul). Un nou spirit ştiinţific devine
dominant după formularea principiului incertitudinii ştiinţifice (Heisenberg). Paradigma timpului
nostru constă în faptul că „adevărul ştiinţific” este relativ şi depinde de cunoştinţele cantitative şi
calitative acumulate într-o anumită perioadă. Odată ce aceste cunoştinţe sunt depăşite, se produce
o revoluţie ştiinţifică, iar paradigma se schimbă.

Elaborarea unui nou limbaj ştiinţific s-a datorat ştiinţelor matematice, care ulterior a fost extins
la nivelul celorlalte ştiinţe. Elaborările în domeniul logicii matematice au condus la inventarea
computerului şi apariţia informaticii, care a transformat decisiv întreaga civilizaţie
contemporană. Nu întâmplător matema- ticile din a doua jumătate a secolului al XX-lea devin
principalul criteriu de stabilire a competenţelor intelectuale, înlocuind disciplinele umane
(limbile clasice).

Progresele în fizică au determinat aprofundarea cunoaşterii structurii materiei, dar mai ales a
mecanicii cuantice, care a dus la dezvoltarea fizicii nucleare (sursă energetică, dar cu potenţial
distructiv). Chimia a găsit în teoria atomică o nouă fundamentare teoretică (chimia atomică), iar
progresele chimiei moleculare, prin obţinerea unor produse sintetice (nailon, plastide, pesticide),
au fost spectaculoase. Biologia a fost impulsionată de cercetările în domeniul geneticii prin
descoperirea moleculelor de acid dezoxiribonu- cleic (ADN), care stau la baza oricăror fiinţe. în
1953
Dezvoltarea tehnicii
După cel de-al Doilea Război Mondial, ştiinţa devine unul dintre motoarele creşterii economice a
Occidentului (Big Science - Marea Ştiinţă).
Creşte randamentul ştiinţelor, mai ales ca rezultat al apropierii dintre ştiinţa fundamentală şi cea
aplicată. Ştiinţa începe să fie privită ca o forţă de producţie care dă beneficii rapide, fapt care a
dus la investiţii masive şi chiar la o competiţie între stat şi întreprinderi. înnoirea tehnologică
constituie un element important al economiei capitaliste moderne, de care beneficiază întreaga
societate, fiind strâns legată de ideea de prosperitate. Tehnologia bazată pe teoria ştiinţifică
avansată şi pe cercetare a determinat „boom”-ul economic în Occident.
Fără ştiinţa genetică, statele suprapopulate, ca India şi Indonezia, nu ar fi putut produce
suficientă hrană pentru a-i îndestula pe toţi cetăţenii lor. La sfârşitul secolului trecut, bio-
tehnologia a devenit un factor important atât în agricultură, cât şi în medicină.