UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

MPES - Master Politicile egalității de șanse în context european și românesc

- Legislaţia şi instituţiile egalităţii de şanse-

„WHITE SUPREMACY” 1: Alb versus Negru. Viață versus Moarte

STUDIU DE CAZ: Acuzarea pe nedrept a lui George Stinney

Coordonator, Masterandă,

Lect.univ.dr. Felicia Bejan Rotariu Ana-Maria-Mihaela

Anul I, sem I

București
Decembrie 2018

1
Trad.din en.: Supremația albă

0
 „I have a dream that my four little children will one day live in a nation where they
will not be judged by the color of their skin, but by the content of their character.”
-Martin Luther King, Jr.

Lucrarea de față prezintă pe scurt, într-un mod obiectiv și analitic fenomenul ce a luat
amploare începând cu secolul al XVII-lea și a le cărui consecințe se resimt și în prezent. Aria de
analiza a acestui subiect se va axa pe zona Americii de Nord, zonă în care efectele acestei
ideologii rasiste se resimt începând cu a doua jumătate a secolului al XX-lea. Cu toate acestea, au
existat si numeroase alte zone în care acest fenomen a avut o gravitate considerabilă, precum
Rusia sau Africa de Sud. În lucrare vor fi incluse și fotografii care expun luptele și diferențele
dintre negrii și albii din Statele Unite.

Copiii negri privesc copiii albi cum se joacă

într-un „whites only park” (parc de joaca
exclusiv pentru albi), Alabama, 1956

Am ales această temă deoarece este una recurentă în societățile europene de astăzi:
rasismul. Motivația mea privind alegerea acestei teme este atestată chiar de efectele pe care acest
fenomen le-a avut: destabilizare socială, discriminare rasială, hărțuiri publice, vătămări corporale,
omucideri.

1
 Pornind de la cazul adolescentului de culoare acuzat și judecat de o crimă necomisă de el,
George Stinney, voi încerca să încadrez din punct de vedere teoretic fenomenul „Supremația
albilor” în categoria ideologiilor rasiste, descriminatorii, chiar genocidale, care au avut un impact
considerabil în destabilizarea societăților americae și europene, și care a dus inevitabil la nașterea
revoltelor interne în anumite state. Lucrarea va debuta cu o scurtă prezentare a fenomenului
White Supremacy, a cauzelor si efectelor sale, continuând apoi cu un cadru teoretic și legislativ,
urmate de prezentarea studiului de caz.
În lucrarea How to Be Less Stupid About Race: On Racism, White Supremacy and the
Racial Divide a autoarei Crystal Marie Fleming, regăsim un scurt pasaj care vorbește despre
datarea în timp a acestui fenomen:

„ Although white supremacy might seem ancient or timeless, it’s important

to understand that white identity and white supremacist racism are
relatively new phenomena. To be clear, the roots of modern racism extend
far back in time and encompass religiously justified ethnocentrism and
oppression across the globe, as seen in the violent history of anti-Semitism.
However, Theodore W. Allen, an influential independent scholar of racism
and class relations, convincingly argues that white identity did not yet exist
when Europeans first colonized the land that would become the United
States.”2

Descrisă ca o ideologie ce vizează ideea de superioritate a rasei albe în comparație cu alte

rase în orice tip de domenii (politic, sociale, economic, etc), Supremația albilor a reprezentat și
încă reprezintă un mecanism de opresiune în special asupra oamenilor de culoare care s-a
manifestat direct, prin propagandă, prin încercarea izolării acestei rase, prin toate tipurile de
comportamente abuzive, de la agresiuni verbale până la atacarea și condamnarea lor la moarte.

2
Crystal Marie Fleming, How to Be Less Stupid About Race: On Racism, White Supremacy and the Racial Divide,
p.18

2
 Această ideologie a avut primele porniri în America de Nord încă din anii 1950, când
oamenii de culoare încep să intre în viața socială și politică americană. A avut un debut lent, dar
vizibil, ajungând ca până în anii 1990 să fie recunoscută internațional. „Ideologia supremației
albe apare de multe ori în scopul unei politici rasiste anti-negroide, anti-semite, precum și a
încălcărilor unor tratate
internaționale privind
drepturile omului.”3
Observăm un
comportament abuziv,
chiar hărțuiri la adresa
oamenilor de culoare,
comportament care a
dus în cele mai multe
dintre cazuri la moartea
victimelor.

Au existat desigur și diferențe sociale din punct de vedere al zonelor Americii.

Preponderent, aceste diferențieri se făceau de la Nord la Sud:

„Un angajament fără compromis față de supremația albă a fost astfel o

componentă centrală și unificatoare a identității sudice separate care a
cristalizat în ajunul Războiului Civil. Nordul a fost, de asemenea, o
societate prejudecată, în sensul că populația albă a fost, în general, ostilă
negrilor și a acceptat credința predominantă că era inferioară albului. Însă
discriminarea rasială legalizată care exista în Nord a creat o anomalie
ideologică, deoarece nu a reușit să se implice într-un angajament din ce în

3
WIKIPEDIA, Supremație Albă, URL: https://ro.wikipedia.org/wiki/Suprema%C8%9Bie_alb%C4%83, ultima
accesare: 09.12.18

3
 ce mai mare față de democrația de clasă mijlocie și de o societate
competitivă deschisă.”4

La aproape 30 de ani de la cele mai grave incidente, fenomenul se stinge, existând în

continuare însă discriminări pe criterii rasiale. Din punct de vedere legislativ, în acest moment și
pe viitor astfel de ideologii sunt interzise, ba chiar primele semne ale unui astfel de fenomen sunt
suprimate încă din start din punct de vedere legislativ.

În prezent, „în unele țări

europene sunt legi care interzic
incitarea la ură rasială, precum
și care interzic sau limitează
activitățile organizațiilor
rasiste. Acest lucru se
datorează faptului că
propaganda rasistă încalcă
Convenția privind drepturile
omului și în trecut a condus la
catastrofe istorice și sociale”5
precum Apartheid sau Ku Klux
Klan.

După mijlocul anilor

1960, supremația albă a rămas
o ideologie importantă în
extrema dreaptă americană.
Howard Winant scrie că "pe
extrema dreaptă, piatra de

4
George M. Fredrickson: Black Liberation: A Comparative History of Black Ideologies in the United States and
South Africa, p.162
5
WIKIPEDIA, Supremație Albă, loc.cit

4
temelie a identității albe este credința într-o diferență rasistă ineluctabilă și inalterabilă între albi
și non-albi."6
Anii 50-90 și chiar prima decadă a anilor 2000 au reprezentat o perioadă tumultoasă, plină
de frustrări acumulate și reflectate asupra societății oamenilor de culoare. Acești ani au fost
oglinda societății americane, o societate dezmembrată, cu idealuri anti-semitiste, de conservare a
rasei „pure”, „unice”, rasa albă. Adepții acestei ideologii pretindeau privilegii la care oamenii de
culoare nu numai ca nu puteau accede, dar chiar erau avertizați să nici nu încerce să o facă.
Simpla blamare rasială împotriva oamenilor de culoare, a făcut ca societatea americană să fie
exemplul greșit de ideal social pentru numeroase alte țări din Europa. „Racialized social systems,
or white supremacy for short, became global and affected all societies where Europeans extended
their reach.”7
Opresiunea socială, economică, emoțională și chiar politică din partea societății
americane, inclusiv din partea autorităților este văzută acum ca o pată neagră pe reputația Statelor
Unite în sfera internatională, o rușine ireversibilă, o vină de neiertat, o greutate pe umerii
politicienilor americani.
Astăzi, grație multitudinii de documente juridice, putem să evităm, sancționăm și remedia
comportamente discriminatorii. Unul dintre aceste documente, în România, este OG 137/2000
privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, republicata. ordonanta nr.
137/2000 republicata 2014, în care se menționează că:

„ prin discriminare se intelege orice deosebire, excludere, restrictie sau

preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie
sociala, convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica
necontagioasa, infectare HIV, apartenenta la o categorie defavorizata,
precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrangerea,
inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate,
a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor

6
Ibidem
7
Eduardo Bonilla-Silva: Racism without Racists: Color-Blind Racism and the Persistence of Racial Inequality in
America, p.24

5
 recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social si cultural sau in
orice alte domenii ale vietii publice.”8

Un document similar care are jurisdicție în special pe teritoriul Statelor Unite este United
Nations Declaration on the Elimination of All Forms of Racial Discrimination9. Prin Convenția
internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială se stabilește încă
din articolul 1 că:

„ discriminarea rasială are în vedere orice deosebire, excludere, restricţie

sau preferinţă întemeiată pe rasă, culoare, ascendenţă sau origine naţională
sau etnică, care are ca scop sau efect de a distruge sau compromite
recunoaşterea, folosinţa sau exercitarea, în condiţii de egalitate, a
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale în domeniile: politic,
economic, social şi cultural sau în oricare alt domeniu al vieţii publice.”10

În ceea ce privește
ideologiile rasiste, bazate pe
discriminare directă din
punct de vedere rasial sau
etnic, în Convenția
internațională privind
eliminarea tuturor formelor
de discriminare rasială a
fost creat un articol special
pentru acest tip de
fenomene: „Statele părţi
condamnă în special

8
cap 1, art 2, OG 137/2000
9
Trad.din en.: Declarația Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, parte a
Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată și deschisă spre
semnare de către Rezoluția Adunării Generale ONU
10
Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială Art.1

6
segregaţia rasială şi apartheidul şi se angajează să prevină, să interzică şi să elimine pe
teritoriile ţinând de jurisdicţia lor toate practicile de această natură.”11 De asemenea, articolul 4
descrie mai detaliat aceste interziceri:

„ Statele părţi condamnă orice propagandă şi orice organizaţii care se

inspiră din idei sau teorii bazate pe superioritatea unei rase sau unui grup
de persoane de o anumită culoare sau de o anumită origine etnică, sau care
pretind să justifice sau să încurajeze orice formă de ură şi de discriminare
rasială şi se angajează să adopte de îndată măsuri pozitive menite să
elimine orice incitare la o astfel de discriminare sau orice acte de
discriminare”12

De asemenea, un alt document important care a abolit atât sclavismul cât și opresiunile
asupra oamenilor de culoare este Constituția Statelor Unite ale Americii, care prin
amendamentele 13, 14 și al 15 s-a încercat o restabilizare socială:

„ În 1865, în timpul perioadei de reconstrucție de după războiul civil, a fost

adoptat al Treisprezecelea Amendament al Constituției Statelor Unite prin
care s-a abolit sclavia. Acest lucru a fost urmat în curând de
Amendamentul al Paisprezecelea la Constituția Statelor Unite care a
acordat cetățenie tuturor persoanelor "născute sau naturalizate în Statele
Unite" și al Cincisprezecelea Amendament la Constituția Statelor Unite
care protejează dreptul de a vota pentru toată lumea.”13

Unul din multele exemple de opresiune rasială constă în judecarea și condamnarea la

moarte a unui adolescent de culoare pentru o crimă pe care el nu a comis-o.

11
Op.cit, Art.3
12
Op.cit, Art.4
13
WIKIPEDIA, Discrimination in the United States, URL:
https://en.wikipedia.org/wiki/Discrimination_in_the_United_States, ultima accesare 9.12.18

7
 „ George Junius Stinney, Jr. (n. 21 octombrie 1929, Carolina de Sud, SUA
– d. 16 iunie 1944, Columbia, Carolina de Sud, SUA) a fost un american
de culoare, cunoscut pentru faptul că a fost cel mai tânăr condamnat la
moarte și executat de către justiția americană în secolul al XX-lea.”14

Tânărul a fost judecat și condamnat pentru uciderea a două fetițe, una de 8 ani, iar cealaltă
de 11 ani, însă „modul cum a decurs procesul ridică și astăzi semne de întrebare, existând opinii
că Stinney a fost victima unei erori judiciare. Astfel, judecata a durat numai câteva ore și nu au
existat probe reale, totul bazându-se strict pe domiciliul inculpatului în acea zonă și pe mărturia
unor polițiști.”15
Procesul reprezintă doar o parte din abuzul rasial, condamnarea la moarte prin
electroșocuri fiind în sine dovada unui tratament brutal, barbar, inuman, bazat pe criterii pur
discriminatorii, rasiste care nu trebuiau sub nicio formă să stea drept singurele motive de acuzare.
„Acuzatul a fost executat cu scaunul electric la închisoarea din Columbia.”16

14
WIKIPEDIA, George Stinney, Discrimination in the United States, URL:
https://ro.wikipedia.org/wiki/George_Stinney, ultima accesare 9.12.18
15
ibidem
16
ibidem

8
 Deși „la 70 de ani de la execuție, George Stinney a fost achitat postum, susținându-se că
nu au existat dovezi clare și că nu a beneficiat de o apărare echitabilă,”17greșeala nu mai poate fi
reparată iar cazul juridic rămâne reprezentativ pentru subiectul Supremația albă.
Poliția il arestează pe tânărul de culoare, susținând că acesta, în prealabil, a mărturisit
crima. Acest lucru este neadevărat, neexitând o înregistrare scrisă sau audio a acestei mărturisiri,
în afară de notele furnizate de un achetator, care însă nu pot fi considerate mărturii ale crimei în
umele suspectului.
În ceea ce privește procesul scurt, nu a fost înregistrată nicio transcriere al acestuia.
Stinney este deci condamnat pentru ucidere de gradul întâi a două fete, condamnarea
întâmplându-se propriu zis în mai puțin de 10 minute. Instanța refuză apoi audierea recursului.
Tânărul a fost executat în același an, la vărsta de 14 ani. În deceniile ce au urmat condamnarea și
execuția lui Stinney, probabilitatea vinovăției sale, validitatea confesiunilor sale și procesul care a
consud la executarea sa au fost criticate.Un grup de avocați și activiști au investigat cazul Stinney
în numele familiei sale. În 2013, familia a cerut un nou proces.18

„La 17 decembrie 2014, condamnarea sa a fost eliberată postum, la 70 de

ani după executarea sa, deoarece judecătorul de la tribunal a decis că nu i
s-a acordat un proces echitabil; el nu a avut nici o reprezentare eficientă în
domeniul apărării, iar drepturile sale speculate în al Șaselea Amendament
au fost încălcate. Hotărârea a notat că, deși Stinney poate să fi comis
infracțiunea, urmărirea penală și procesul au fost în mod fundamental
eronate. Judecătorul Mullen a hotărât că mărturisirea lui a fost probabil
forțată și, prin urmare, inadmisibilă.”19

Observăm, deci că a avut loc o investigație precară, lacunară, bazată pe prejudecăți

rasiale, dovezi prefăcute și minciuni, toate acestea urmate de un proces abuziv, la care sentința
părea chiar prestabilită. Nu numai adolescentul a avut însă de suferit, familia lui fiind opresată și
obligată să părăsească locuința de la acel moment.

17
ibidem
18
WIKIPEDIA, George Stinney, Discrimination in the United States, URL:
https://en.wikipedia.org/wiki/George_Stinney, ultima accesare 9.12.18
19
ibidem

9
 „ După arestarea lui George, tatăl său a fost concediat de la locul de muncă
pe care îl avea la fabrica locală, iar familia Stinney a trebuit să elibereze
imediat locuința. Familia s-a temut pentru siguranța copiilor. Părinții lui nu
l-au mai văzut pe George înainte de proces. El nu a avut nici un sprijin în
timpul perioadei de 81 de zile de izolare și de judecată; a fost reținut într-o
închisoare din Columbia, la 50 de kilometri de Alcolu, din cauza riscului
de linșare. Stinney a fost interogat singur, fără părinții săi sau un avocat.
[...] În timpul dintre momentul arestării și momentul execuției lui Stinney,
părinții lui Stinney au fost lăsați să-l vadă o dată, după proces, când acesta
era ținut în penitenciarul Columbia”20

Adolescentul de doar 14 ani a fost investigat zile și luni la rând singur, fără a putea fi
vizitat de părinți, fără sprijin moral sau emoțional, fiind supus presiunii, investigatorii atacându-l
psihologic și manipulându-l pentru a-l putea declara vinovat în urma unui proces care a durat o
singură zi și la care au participat exclusiv persoane albe.

„ Procesul lui Stinney a avut un juriu complet alb, așa cum se obișnuia la
acea era vreme. Deoarece cei mai mulți oameni negri erau încă
dezavantajați și le era interzis să voteze, ei nu puteau fi selectați ca jurați.
Mai mult de 1.000 de albi au aglomerat sala de judecată, dar nu au fost
permis nici un negru.”21

Pe langă toate acestea, „Juriul a avut zece minute de deliberare, după care s-au întors cu
un verdict de vinovășie. Judecătorul Philip H. Stoll l-a condamnat pe Stinney la moarte în către
scaunul electric. Nu există o transcriere a procesului. Nu s-a depus niciun apel.”22
Acesta este cazul unui tânăr care a trebuit să suporte consecințele unor frustrări exprimate
injust, acumulate de societatea americană la acea vreme, un tânăr care a fost obligat să preia și să
plătească cu propria viață pentru ideologia și credințele albilor. Acest fenomen al Supremției albe

20
ibidem
21
ibidem
22
ibidem

10
ajunsese deja la acest punct un fenomen ireversibil cu efecte colosale care ar incalca astăzi toate
actele legislative menționate mai sus. Putem concluziona deci că autoritățile au dorit pur și
simplu un țap ispășitor pentru crimă, o persoană de culoare.
Astfel, în urma tuturor aceste aspecte și a expunerii acestui studiu de caz, susțin ideea că
fenomenul White Supremacy nu numai că a reprezentat o ideologie dezechilibrantă, fondată pe
principii descriminatorii dar ea a fost un factor intern colosal care a contribuit la opresiunea,
defăimarea, dezintegrare, izolarea și chiar uciderea majorității populației de culoare din S.U.A
50-90. Acest fenomen are și în prezent reverberații, adepții acestei ideologii folosindu-se de
tehnologie pentru propagandă rasială și pentru manipularea maselor.

11
Bibliografie

1. BONILLA-SILVA, Eduardo: Racism without Racists: Color-Blind Racism and the

Persistence of Racial Inequality in America, Rowman & Littlefield, 2013

2. FREDRICKSON, George M.: White Supremacy: A Comparative Study of American and

South African History, New York, Oxford University Press, 1981

3. FREDRICKSON, George M.: Black Liberation: A Comparative History of Black

Ideologies in the United States and South Africa, Oxford University Press, 1996

4. FLEMING, Crystal Marie: How to Be Less Stupid About Race: On Racism, White

Supremacy, Beacon Press, 2018

5. FLEMING, Crystal Marie: Resurrecting Slavery: Racial Legacies and White Supremacy

in France, Temple University Press, 2017

6. X, Malcolm: The End of White World Supremacy: Four Speeches By Malcolm X, Arcade

Publishing, 1989

7. STRICKLAND, Jeff: Unequal Freedoms: Ethnicity, Race, and White Supremacy in Civil

War–Era Charleston, University Press of Florida, 2015

8. HAGE, Ghassan: White Nation: Fantasies of White Supremacy in a Multicultural Society,

Pluto Press, 1998

12