Sunteți pe pagina 1din 14

- CUPRINS –

1. INTRODUCERE....................................................................................2
2. CLASIFICAREA FUNDATIILOR.....................................................2
3. FUNDATII PE PILOTI.......................................................................3
4. CLASIFICAREA PILOTILOR..........................................................4
4.1 PILOTII PREFABRICATI........................................................................5
4.1.1 Tipuri de piloti............................................................................5
4.2 PILOTII EXECUTATI PE LOC................................................................7
4.2.1 Tipuri de piloti............................................................................7
5. ALEGEREA TIPULUI DE PILOT....................................................9
6. SOLICITARI TRANSMISE FUNDATIILOR PE PILOTI.............9
6.1 PILOTI SUPUSI LA SOLICITARI AXIALE...............................................9
6.2 PILOTI SUPUSI LA SOLICITARI TRANSVERSALE................................13
7. BIBLIOGRAFIE..................................................................................14
1. Introducere

Constructiile reprezinta un ansamblu de elemente rigide, sprijinit


pe scoarta terestra, alcatuit astfel incat sub actiunea unor incarcari
statice si dinamice sa prezinte suficient timp un nivel de rezistenta si
stabilitate definite si acceptate.
In zona de sprijin din teren in care se resimte influenta unei
constructii, se produce o stare de eforturi si deformatii ale acestuia, iar
fenomenele rezultate pot influenta la randul lor constructia respectiva.
Acesta este definit ca teren de fundare si se constituie din volumul de
roca sau pamant aflat in zona de influenta a incarcarilor transmise de
fundatii.
Fundatiile reprezinta partea inferioara a unei constructii si
alcatuiesc ansamblul elementelor structurale care transmit incarcarile
aferente intregii constructii la terenul de fundare.

2. Clasificarea fundatiilor
Constructiile sunt definite prin sistemul structural al acestora care,
in functie de materialele folosite si de dispunerea acestora spatiu poate
fi format din pereti structurali din zidarie sau beton armat, cadre din
beton armat sau metalice sau sisteme mixte rezultate din combinarea a
doua sau mai multe tipuri de elemente verticale si orizontale (plansee).
Preluarea si conducerea la terenul de fundare a eforturilor rezultate
din elementele constitutive ale structurii de rezistenta se face prin
intermediul infrastructurii constructiei.

Clasificare

a) Dupa alcatuire si forma:


- fundatii continue sub ziduri sau sub peretii substructurii;
- fundaţii izolate sub stalpi;
- grupuri de fundatii continue sub stalpi;
- radier general, care sunt plansee inversate pe care reazema
structurile din stalpi sau pereti sau structurile rigide.

b) Dupa materialele utilizate:


- fundatii din beton armat;
- fundatii din beton simplu;
- zidarie de piatra (mai pot fi utilizate fundatii din zidarie de
caramida, din pamant armat, sau din lemn la constructiile provizorii
sau cu destinatie temporara);

2
c) Dupa adancimea de fundare (distanta masurata de la nivelul
terenului natural pana la talpa fundatiei) :
- fundatii directe (de mică adâncime) asezate direct pe terenul de
fundare
- fundatii indirecte (de mare adancime) realizata prin intermediul
unor elemente de constructii speciale ( piloti, coloane, chesoane),
intrucat
stratul bun de fundare se gaseste la o adancime mare.

d) Dupa nivelul apelor subterane:


- fundatii executate in uscat;
- fundatii executate in apa;

e) Dupa modul de executie:


- fundatii executate pe loc (direct in groapa de fundatie);
- fundatii prefabricate (executate in ateliere speciale, transportate si
montate pe amplasament in sapatura sau prin infigere in teren).

3. Fundatii pe piloti

Fundatiile pe piloti este unul din cele mai raspandite sisteme de


fundare in adancime. O astfel de fundatie este alcatuita din doua parti
principale: pilotii si radierul de solidarizare.
Pilotii sunt elemente structurale de fundare caracterizate printr-
un raport mare (de obicei peste 15-20) intre lungime si dimensiunea
transversala (latura sau diametrul).
Radierul este elemental care solidarizeaza pilotii la capatul lor
superior si transmite incarcarile constructiei de la suprastructura la
piloti. In general radierul se prezinta ca un bloc masiv de beton sau o
placa groasa de beton armat.
Fundarea pe piloti este indicate atunci cand la adancimi mici,
accesibile fundatiilor directe, nu se gasesc strate cu capacitate portanta
suficienta spre a prelua incarcarile constructiei, precum si in unele
cazuri, cand nivelul apei subterane se afla aproape de suprafata.
Datorita consumului de materiale si costului ridicat in raport cu
fundatiile directe, fundatiile pe piloti sunt o solutie la care nu trebuie sa
se recurga decat pe baza unei temeinice analize tehnico-economice. In
general, pilotii se adopta la constructiile care transmit incarcari
inclinate sau orizontale, momente de rasturnare sau forte de smulgere
importante, la care un grup de piloti verticali si eventual inclinati
rezista mai bine decat fundatiile de mica adancime. Pilotii sunt uneori
adoptati si in anumite conditii speciale, printre care zonele supuse

3
fenomenelor de afuiere, constructiile grele si foarte sensibile la tasari
inegale, amplasate pe pamanturi cu umflari si contractii mari.

O problema esentiala in cadrul proiectarii fundatiilor pe piloti o


constituie alegerea sistemului de piloti si a lungimii acestora, in functie
de conditiile locale, disponibilitatile de materiale si utilaje, etc.

4. Clasificarea pilotilor

Pilotii se clasifica in functie de urmatoarele criterii:

a) Materialul din care sunt executati: lemn, metal, beton simplu,


beton armat sau beton precomprimat.

b) Efectul pe care procedul de executie il are asupra terenului


din jur: piloti de indesare sau piloti de dislocuire.

Sunt considerati piloti de indesare cei la care prin infigere sau prin
realizare fortata (batere sau presare) a gaurii, fara evacuarea
pamantului, se produce compactarea materialului din jurul si de la
baza pilotului si uneori refualrea laterala a terenului.
La executia pilotilor de dislocuire se extrage si se indeparteaza un
volum egal cu cel al pilotului, neafectandu-se starea de indesare a
pamantului din jur.

c) Sectiunea pilotului, care poate fi constanta sau variabila de-a


lungul corpului sau. In functie de forma sectiunii transversale,
pilotii pot fi patrati, circulari, octogonali, plini sau inelari, etc.

d) Modul de executie. Din acest punct de vedere se deosebesc


pilotii prefabricate si cei executati pe loc. Acestia din urma se
impart, la randul lor, in piloti de dislocuire (executati prin forare)
si piloti de indesare.

Dupa procedeul de realizare a gaurii, pilotii de dislocuire pot fi forati


si netubati – in uscat sau cu noroi – sau tubati – cu tubaj
recuperabil sau pierdut – prin vibrare, vibropresare sau alte metode.

e) Directia solicitarii fata de axa longitudinala a pilotului. Se pot


distinge pilotii solicitati axial (la compresiune sau la smulgere),
solicitati transversal, sau supusi la solicitari compuse (atat axiale
si si transversale).

4
f) Modul de transmitere a sarcinilor: piloti flotanti sau piloti
purtatori pe varf.

Fundatiile pe piloti se pot clasifica in functie de pozitia radierului


fata de suprafata terenului in :

1) Fundatii cu radierul jos, la care radierul de solidarizare este


total sau partial ingropat in teren, caz in care pilotii sunt
complet inglobati in teren;

2) Fundatii cu radierul inalt, la care baza radierului este situata


deasupra terenului, caz in care pilotii sunt liberi de la talpa
radierului pana la suprafata terenului.

4.1 Pilotii prefabricati

Pilotii prefabricati sunt confectionati sau modelati in ateliere


speciale sau chiar pe santier, transportati pe amplasament si infipti in
teren prin batere sau alta metoda. Prezinta, intre altele, avantajul
verificarii calitatii inainte de introducere, inlaturandu-se cei care
prezinta defecte de executie

4.1.1 Tipuri de piloti:

a) Pilotii de lemn au fost utilizati inca din cele mai vechi timpuri,
mai ales la fundarea constructiilor in pamanturile moi,
mlastinoase, in care puteau fi batuti fara a se degrada. In
present se folosesc aproape exclusive la lucrari provizorii
(poduri de serviciu, aparari de maluri, etc.) si numai in cazuri
bine justificate economic, deoarece lemnul este un material
deficitar. Pilotii de lemn rezista mai bine numai sub nivelul
apei subterane, in pamanturi umede si mai ales in zona de
variatie a nivelului freatic, ei putrezesc intr-un timp relative
scurt.

b) Pilotii din beton armat sunt mult mai grei si mai rezistenti
decat cei de lemn, putand avea si dimensiuni mai mari. Se
confectioneaza cu sectiune patrata, circulara, hexagonala sau
octogonala, mai rar triunghiulara cu colturile tesite sau de alta
forma. Sectiunea este de regula constanta in lungul pilotului;
in anumite situatii se utilizeaza insa si piloti de forma
piramidala. Lungimea pilotilor de beton armat nu depaseste in
general 20-22 metri; la lungimi mai mari ar devein prea grei si
dificil de manevrat. Calitatea betonului in pilot trebuie sa fie

5
cel putin B.300; se cere un beton compact, bine executat, iar in
cazul introducerii in terenuri cu ape agresive, se impune
folosirea cimenturilor speciale.

c) Pilotii din beton precomprimat, utilizati mai ales pentru


lungimi mari. Armarea se face cu sarme de otel de inalta
rezistenta care se dimensioneaza ca si in cazul pilotilor de
beton armat, pentru a face fata solicitarilor din timpul
manevrarii si transportului. Betonul trebuie sa fie de o calitate
superioara (cel putin B.400). In afara de etrieri din otel
obisnuit, nu mai este necesara armature suplimentara la
capete. Precomprimarea impiedica microfisurarea betonului la
manipulare si la batere, marind durabilitatea si rezistenta
pilotilor la factorii agresivi.

d) Pilotii metalici sunt relative putin folositi in fundatii, mai ales


in tara noastra, otelul fiind un material deficitar. In general
acest tip de piloti isi gaseste o utilizare avantajoasa in lucrarile
portuare si de curand, la fundarea platformelor fixe de foraj
“off-shore”. Fata de celelalte tipuri prezinta o serie de avantaje,
printre care asigurarea unei capacitati portante mari, in cazul
in care ajung cu varful intr-o formatiune foarte dura, o
rezistenta ridicata la infigere si la alte solicitari, posibilitatea de
a fi prelungiti prin sudura, daca este necesar, sau de a fi taiati,
daca sunt prea lungi, portiunea taiata fiind in parte
recuperabila. In cazul cand pilotii metalici trebuie sa reziste si
la eforturi de smulgere, la partea inferioara se sudeaza o elice
metalica de latime constanta sau variabila iar pilotii sunt
introdusi in teren prin insurubare fara socuri sau trepidatii.

6
4.2 Pilotii executati pe loc

Acesti piloti se realizeaza chiar pe amplasament, prin turnarea


betonului intr-o gaura executata in acest scop. Ei pot fi clasificati in
functie de modul de executie a gaurii – prin forare (dislocuire) sau prin
batere respective vibrare (cu indesarea pamantului din jur) – precum si
in functie de modul de sustinere a peretilor gaurii din momentul saparii
si pana la turnarea betonului – fara tubaj, cu tubaj pierdut sau cu
tubaj recuperabil.

4.2.1 Tipuri de piloti:

A. Piloti forati (de dislocuire)

Pentru executia unui pilot forat, se excaveaza si se inlatura


pamantul pamantul dintr-un spatiu aproximativ cilindric (foraj), care se
inlocuieste apoi cu corpul pilotului, din beton turnat pe loc, eventual
armat. In acest mod, pamantul din jurul pilotului nu este practic
deranjat.

a. Pilotii netubati se clasifica in functie de procedeul de


executare a forajului: in uscat sau cu folosirea noroiului
bentonitic.

b. Pilotii cu tubaj pierdut se executa in acelasi mod cu cei


netubati, cu deosebirea ca in timpul forarii, peretii forajului se
captusesc cu un tubaj din coloana metalica, pe masura
inaintarii sapaturii; acest tubaj nu se mai extrage, ci constituie
invelisul pilotului care se formeaza prin turnarea betonului in
interior, dupa atingerea prin forare a cotei prevazute.

c. Pilotii cu tubaj recuperabil reprezinta tipul cel mai utilizat


din categoria pilotilor forati. Sistemul prevede forarea in uscat
sau sub nivelul apei subterane, cu sustinerea peretilor
forajului cu o coloana de metal care avanseaza pe masura
saparii si se extrage din teren pe masura betonarii pilotului.

B. Piloti executati pe loc prin batere

Spre deosebire de pilotii forati, cei executati prin batere sunt piloti de
indesare, la care spatiul care va fi ocupat de corpul pilotului se obtine
prin compactarea laterala a pamantului, fara extragere de material.

7
a. Pilotii netubati se realizeaza in pamanturi coezive, la care
peretii gaurii se pot sustine liber pana la turnarea betonului.

b. Pilotii cu tubaj pierdut se realizeaza prin introducerea in


teren a unui tubaj inchis la partea inferioara, care ramane in
teren, formand camasuiala pilotului. Procedeul “Raymond”
consta in infigerea prin batere a unei camasuieli de tabla
subtire cu intarituri in spirala sau de tabla ondulata, de forma
tronconica, avand diametrul de baza 20 cm, iar la partea de
sus 60 cm. Diametrul descreste spre adancime cu aproximativ
4 cm/metro. Camasuiala poate fi intreaga sau alcatuita din
portiuni de 1.2 - 2.4 metri, care se imbina la executie. Pilotii
Raymond au lungimea toatala de 10 – 20 metri, uneori chiar
mai mult.

C. Piloti executati pe loc prin vibrare

Ca alcatuire, acesti piloti, sunt foarte asemanatori cu cei


executati pe loc prin batere; tehnologia de executie difera prin accea
ca in loc de batere se utilizeaza vibrarea sau vibro-presarea.

Realizarea pilotilor vibrati cuprinde urmatoarele faze:


 fixarea pe punctul stabilit a unei coloane metalice cu diametrul
de 33-40 cm, prevazuta la baza cu un sabot (varf) de fonta care
se pierde;
 infigerea prin vibrare a coloanei cu sabotul sau falcile inchise;
 introducerea carcasei de armature in interiorul coloanei;
 turnarea betonului in coloana cu o palnie sau bena;
 extragerea prin vibrare a coloanei, in timp ce betonul din pilot
este compactat prin efectul vibratiilor.

8
5. Alegerea tipului de pilot
Alegerea tipului de pilot, inclusive calitatea materialului pilotului
si metoda de punere in opera trebuie sa tina seama de urmatoarele
etape:
 incarcarile ce urmeaza a fi preluate de piloti;
 posibilitatea conservarii si verificarii integritatii pilotilor care
sunt pusi in opera;
 tipul, alcatuirea si deformatiile admisibile ale constructiei
proiectate;
 pozitia radierului fata de suprafata terenului;
 conditiile specifice amplasamentului: vecinatati, instalatii
subterane, etc.
 lungimea necesara a pilotilor, stabilita pe baza conditiilor
locale de teren;
 nivelul apelor subterane si variatia acestuia;
 executia in apa;
 utilaje de executie avute la dispozitie;
 viteza de executie;
 experienta locala in privinta comportarii constructiilor
similare fundate pe piloti de un anumit tip.

6. Solicitari transmise fundatiilor pe piloti

6.1 Piloti supusi la solicitari axiale

Calculul la stari limita

Proiectul trebuie sa demonstreze ca urmatoarele tipuri de stari


limita sunt suficient de improbabile:

— stari limita ultime de cedare prin epuizarea capacitatii


portante la compresiune sau tractiune a pilotului izolat;
— stari limita ultime de cedare prin epuizarea capacitatii
portante la compresiune sau tractiune a fundatiei pe piloti ca un
intreg;
— stari limita ultime de cedare sau degradare severa a structurii
produse de deplasari absolute sau diferentiale excesive ale
fundatiei pe piloti;
— stari limita de exploatare normala ale structurii produse de
deplasarea pilotilor.

9
In mod normal, este indicat ca in proiectare sa se considere o marja
de siguranta prin raport cu rezistenta la epuizarea capacitatii portante,
cedarea prin compresiune sau tractiune, care reprezinta starea la care
pilotii se deplaseaza nelimitat in teren, in jos sau in sus, cu o crestere
sau descrestere neglijabila a rezistentei.

In cazul pilotilor supusi la compresiune, este deseori dificil sa se


defineasca starea limita ultima pe diagrama "incarcare-tasare" care
prezinta o curbura continua. In aceste cazuri, este indicat sa se adopte
drept criteriu de "cedare" o tasare a capului pilotului egala cu 10% din
diametrul bazei pilotului.

In cazul pilotilor care sufera tasari mari, starile limita ultime pot
aparea in structurile pe care le suporta pilotii inainte de mobilizarea
integrala a rezistentei pilotilor. In asemenea cazuri, trebuie sa se adopte
pentru dimensionarea pilotilor o estimare prudenta a amplitudinii
posibile a tasarilor.

Capacitatea portanta la compresiune

Relatia generala de verificare este: Fc;d ≤ Rc;d unde:

Fc;d - valoarea de calcul a incarcarii axiale de compresiune asupra


unui pilot sau a unui grup de piloti corespunzatoare starii limita
ultime;
Rc;d - valoarea de calcul a lui Rc.

In principiu, este indicat ca Fc;d trebuie sa cuprinda greutatea


proprie a pilotului iar Rc;d sa include presiunea geologica a pamantului
la baza fundatiei. Totusi, aceste doua marimi pot fi neglijate daca
aproximativ se anuleaza reciproc. Acestea nu pot fi omise cand:

 frecarea negativa este importanta;


 pamântul este foarte usor;
 pilotul se extinde deasupra suprafetei terenului.

In cazul grupelor de piloti trebuie luate în considerare doua


mecanisme de cedare:

o cedarea prin epuizarea capacitatii portante la compresiune a


pilotilor luati individual;

10
o cedarea prin epuizarea capacitatii portante la compresiune a
pilotilor si a pamântului aflat între piloti care actioneaza ca
un bloc.

Capacitatea portanta la compresiune a celor doua mecanisme a


grupei de piloti care actioneaza ca un bloc poate fi calculata cu
considerarea blocului ca un pilot unic de diametru mare.
Rigiditatea si rezistenta radierului care solidarizeaza pilotii grupei
trebuie luata în considerare atunci când se determina valoarea de
calcul a rezistentei fundatiei.
Daca pilotii suporta o structura rigida, se poate beneficia de
capacitatea structurii de a redistribui încarcarea între piloti. Se produce
o stare limita doar daca un numar important de piloti cedeaza
împreuna; în consecinta nu este necesar sa se considere un mod de
cedare care implica un singur pilot.
Daca pilotii suporta o structura flexibila, este indicat sa se admita
ca aparitia unei stari limita este dictata de capacitatea portanta a celui
mai slab pilot.
Este indicat sa se dea o atentie speciala cedarii posibile a pilotilor
de la marginea grupei datorita încarcarilor înclinate sau excentrice
transmise de structura suportata de fundatie.
Atunci când stratul portant în care se opresc pilotii se afla
deasupra unui strat de pamânt mai slab, este indicat sa fie luat în
considerare efectul stratului slab asupra capacitatii portante la
compresiune a fundatiei.
Atunci când se calculeaza rezistenta pe vârf a pilotului, trebuie
luata în considerare rezistenta unei zone de teren aflat deasupra si
dedesubtul bazei pilotului.
NOTA - Aceasta zona se poate extinde pe câteva diametre deasupra
si dedesubtul bazei pilotului.
Orice pamânt slab situat în aceasta zona are o influenta relativ
mare asupra rezistentei pe vârf a pilotului.
Este indicat sa se ia în considerare posibilitatea unei cedari prin
parnsonare atunci când stratul slab se gaseste la o adâncime sub baza
pilotului mai mica decât de 4 ori diametrul bazei.
Atunci când diametrul bazei pilotului este mai mare decât
diametrul pilotului, trebuie examinate efectele defavorabile posibile ale
acestei geometrii.
In cazul pilotilor tubulari deschisi la partea inferioara si al celor
chesonati cu deschidere mai mare de 500 mm în orice directie,
introdusi prin batere si fara un dispozitiv interior care sa provoace
formarea unui dop, este indicat sa se limiteze rezistenta pe vârf la cea
mai mica dintre urmatoarele valori:

11
 rezistenta la forfecare între dopul de pamânt si fata interioara
a pilotului;
 rezistenta pe vârf calculata prin utilizarea sectiunii
transversale a bazei.

Rezistenta la tractiune a terenului

Relatia generala de verificare este: Ft;d ≤ Rt;d unde:

Ft;d - valoarea de calcul a tractiunii exercitata asupra unui pilot


corespunzatoare starii limite ultime;
Rt;d - valoarea de calcul a lui Rt.

Pentru pilotii de tractiune trebuie luate în considerare doua mecanisme


de cedare:
 smulgerea pilotilor din masivul de pamânt;
 ridicarea unui bloc de pamânt care contine pilotii.

Atunci când se evalueaza rezistenta la tractiune a unei grupe de


piloti, trebuie luat în considerare efectul de grup care poate reduce
eforturile verticale efective în teren si, în consecinta rezistenta pe
suprafata laterala a diferitilor piloti din cadrul grupei.
Trebuie luat în considerare efectul nefavorabil sever pe care îl au
asupra rezistentei la tractiune încarcarile ciclice si schimbarea
semnului încarcarii.
Pentru a aprecia acest efect, este indicat sa se utilizeze experienta
comparabila bazata pe încarcari de proba pe piloti.

6.2 Piloti supusi la solicitari transversale

Relatia generala de verificare este: Ftr;d ≤ Rtr;d unde:

Ftr;d - valoarea de calcul a incarcarii transversale asupra unui pilot


corespunzatoare starii limita ultime;
Rtr;d - valoarea de calcul a lui Rtr luand in considerare efectul
oricaror incarcari axiale de compresiune sau de tractiune.

Este indicat sa se ia în considerare unul din urmatoarele mecanisme de


cedare:
 in cazul pilotilor scurti, rotirea sau translatarea ca un corp rigid;

12
 in cazul pilotilor lungi si zvelti, cedarea prin încovoiere a pilotului
însotita de o plastifiere locala si o deplasare a pamântului în
apropierea capului pilotului.

Atunci când se estimeaza rezistenta pilotilor încarcati transversal,


trebuie luat în considerare efectul de grup.
Este indicat sa se considere ca o incarcare transversala aplicata
unei grupe de piloti poate conduce la o combinatie de forte de
compresiune si tractiune si de forte laterale în pilotii individuali.

13
7. BIBLIOGRAFIE

1. Notele de curs
2. NP 112 : 2004
3. SR-EN 1997-1 (Eurocod 7: Proiectarea Geotehnica)
4. S. Andrei, I. Antonescu – “Geotehnica si Fundatii”

14