Repertoriul jurisprudenței

ORDONANȚA CURȚII (Camera întâi)

31 ianuarie 2019 *

„Trimitere preliminară – Articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții – Impozitarea indirectă

a majorării de capital – Directiva 69/335/CEE – Articolele 4 și 7 – Înființare a unei societăți de
capital – Taxa de timbru în vigoare la 1 iulie 1984 – Eliminarea acestei taxe de timbru ulterior, apoi
reintroducerea ei”

În cauza C-373/18,

având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Tribunal
Administrativo e Fiscal de Penafiel (Tribunalul Administrativ și Fiscal din Penafiel, Portugalia), prin
decizia din 30 mai 2018, primită de Curte la 7 iunie 2018, în procedura

Prosa – Produtos e Serviços Agrícolas SA

împotriva

Autoridade Tributária e Aduaneira,

Curtea (Camera întâi),

compusă din domnul J.-C. Bonichot (raportor), președinte de cameră, doamna C. Toader și domnii
A. Rosas, L. Bay Larsen și M. Safjan, judecători,

avocat general: domnul M. Szpunar,

grefier: domnul A. Calot Escobar,

având în vedere decizia luată, după ascultarea avocatului general, de a se pronunța prin ordonanță
motivată, în conformitate cu articolul 99 din Regulamentul de procedură al Curții,

dă prezenta

Ordonanță

1 Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 7 alineatul (1) din Directiva
69/335/CEE a Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului (JO
1969, L 249, p. 25, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 9), astfel cum a fost modificată prin Directiva
85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985 (JO 1985, L 156, p. 23, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 75).

* Limba de procedură: portugheza.

RO
ECLI:EU:C:2019:88 1
 ORDONANȚA DIN 31.1.2019 – CAUZA C-373/18
PROSA

2 Această cerere a fost prezentată în cadrul unui litigiu între Prosa – Produtos e Serviços Agrícolas SA
(denumită în continuare „Prosa”), pe de o parte, și Fazenda Pública (Trezoreria Publică, Portugalia),
pe de altă parte, în legătură cu plata unei taxe de timbru aplicabile actului de constituire a acestei
societăți.

Cadrul juridic

Dreptul Uniunii

3 Potrivit primului său considerent, Directiva 69/335 urmărea promovarea liberei circulații a
capitalurilor, considerată o libertate fundamentală esențială pentru realizarea unei piețe interne. În
acest scop, astfel cum reiese din al șaselea-al optulea considerent, directiva menționată urmărea
armonizarea taxei exigibile pentru contribuția la capitalul societăților în Uniunea Europeană prin
instituirea unei taxe unice asupra majorărilor de capital care nu poate fi aplicată decât o singură dată
în cadrul pieței interne și prin desființarea tuturor celorlalte impozite indirecte având caracteristici
similare cu această taxă unică.

4 În acest sens, articolul 1 din Directiva 69/335 prevedea:

„Statele membre aplică aporturilor la capitalul societăților de capital o taxă armonizată în conformitate
cu dispozițiile articolelor 2-9, numită în continuare «taxă pe majorarea capitalului».”

5 Directiva 85/303 a adus anumite modificări substanțiale Directivei 69/335, în special articolului 4
alineatul (2) și articolului 7 din aceasta. Al doilea și al treilea considerent ale Directivei 85/303
enunțau:

„întrucât efectele economice ale taxei pe majorarea de capital afectează în mod negativ regruparea și
dezvoltarea întreprinderilor; întrucât aceste efecte sunt dăunătoare în special în actuala situație
economică în care stimularea investițiilor trebuie să fie o prioritate absolută;

întrucât cea mai bună soluție în vederea atingerii acestor obiective ar fi eliminarea taxei pe majorarea
de capital; întrucât, cu toate acestea, pierderile de venituri ce ar rezulta din aplicarea unei astfel de
măsuri sunt inacceptabile pentru anumite state membre; întrucât, în consecință, statele membre
trebuie să aibă posibilitatea de a scuti de la plata sau de a impune plata taxei pe majorarea de capital
tuturor tranzacțiilor sau unor părți din tranzacții care intră în domeniul său de aplicare, înțelegându-se
că, pe teritoriul aceluiași stat membru, se aplică o cotă unică de impozitare;”.

6 Articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (c) din Directiva 69/335, în versiunea sa rezultată din Directiva
85/303 (denumită în continuare „Directiva 69/335”), prevedea:

„(1) Taxa pe majorarea capitalului se aplică următoarelor tranzacții:

(a) înființarea unei societăți de capital;

[…]

(c) o creștere de capital a unei societăți de capital prin aporturi de active de orice fel.”

2 ECLI:EU:C:2019:88
 ORDONANȚA DIN 31.1.2019 – CAUZA C-373/18
PROSA

7 Potrivit articolului 7 alineatul (1) primul și al doilea paragraf și alineatul (2) din Directiva 69/335:

„(1) Statele membre scutesc de plata taxei pe majorarea de capital tranzacțiile, altele decât cele
menționate la articolul 9, care, la 1 iulie 1984, erau scutite sau impozitate cu o cotă mai mică sau
egală cu 0,50 %.

Scutirea se face în condițiile aplicabile la data respectivă, pentru acordarea unei scutiri sau, după caz,
pentru impozitarea cu o cotă mai mică sau egală cu 0,50 %.

[…]

(2) Statele membre pot fie să scutească de la plata taxei pe majorarea de capital toate tranzacțiile, altele
decât cele menționate la alineatul (1), fie să le supună impozitării cu o cotă unică de cel mult 1 %.”

8 Termenul de transpunere a Directivei 85/303 a fost stabilit pentru 1 ianuarie 1986.

9 Directiva 69/335 a fost abrogată prin Directiva 2008/7/CE a Consiliului din 12 februarie 2008 privind
impozitarea indirectă a majorării de capital (JO 2008, L 46, p. 11). Această abrogare este însă
ulterioară situației de fapt din litigiul principal.

Dreptul portughez

10 Articolul 155 litera b) din Código do Imposto de Selo (Codul privind taxele de timbru), în versiunea în
vigoare la 1 iulie 1984, prevedea că constituirea societăților de capitaluri era supusă taxei de timbru la
cota de 1 % din capitalul social.

11 Legea nr. 150/99 din 11 septembrie 1999 de modificare a codului respectiv a scutit această operațiune
de taxa de timbru.

12 Aceasta a fost supusă din nou taxei de timbru, la cota de 0,4 %, în temeiul alineatului 26.1 din Tabela
Geral do Imposto de Selo (Tabelul general al taxelor de timbru), astfel cum a fost modificată prin
Decretul-lege nr. 322-B/2001 din 14 decembrie 2001, intrat în vigoare la 1 ianuarie 2002.

Litigiul principal și întrebarea preliminară

13 Prin actul notarial din 29 octombrie 2004, Prosa a fost constituită ca societate pe acțiuni cu capital
vărsat integral de 50 000 de euro în numerar.

14 Cu această ocazie, ea a trebuit să plătească o taxă de timbru în cuantum de 200 de euro, în

conformitate cu reglementarea menționată la punctul 12 din prezenta ordonanță.

15 Prosa a atacat actul de lichidare a acestei taxe de timbru la Tribunal Administrativo e Fiscal de Penafiel
(Tribunalul Administrativ și Fiscal din Penafiel, Portugalia), susținând în esență că aceasta era contrară
articolului 7 alineatul (1) din Directiva 69/335.

16 Întemeindu-se pe Hotărârea din 21 iunie 2007, Optimus – Telecomunicações (C-366/05,

EU:C:2007:366), Prosa arată în special că obligația prevăzută de această dispoziție se opune ca
Republica Portugheză să impoziteze actul de constituire a unei societăți de capital, întrucât, deși la
1 iulie 1984, cu alte cuvinte la data la care articolul 7 alineatul (1) primul paragraf din Directiva
69/335 face trimitere, reglementarea portugheză nu scutea de taxa de timbru operațiunea de
constituire a unei asemenea societăți, reglementarea portugheză a scutit, de atunci, această operațiune
de taxa de timbru.

ECLI:EU:C:2019:88 3
 ORDONANȚA DIN 31.1.2019 – CAUZA C-373/18
PROSA

17 Administrația fiscală și vamală consideră, dimpotrivă, că articolul 7 alineatul (1) din Directiva 69/335
impune statelor membre numai scutirea de plata taxei pe majorarea de capital a tranzacțiilor care, la
1 iulie 1984, erau scutite sau impozitate cu o cotă mai mică sau egală cu 0,5 %. Or, nu aceasta este
situația operațiunii de constituire a unei societăți de capitaluri, care, la 1 iulie 1984, era supusă unei
taxe de timbru. Prin urmare, aceasta consideră că nimic nu interzicea Republicii Portugheze să
reintroducă o asemenea taxă.

18 Administrația fiscală și vamală precizează că, în cauza în care s-a pronunțat Hotărârea din 21 iunie
2007, Optimus – Telecomunicações (C-366/05, EU:C:2007:366), operațiunea în cauză, și anume o
majorare de capital, era scutită de plata taxei de timbru la 1 iulie 1984, în timp ce constituirea unei
societăți de capitaluri nu era. Potrivit acesteia, jurisprudența respectivă nu este, așadar, aplicabilă
situației de fapt din speță.

19 Considerând că o interpretare a articolului 7 alineatul (1) din Directiva 69/335 este necesară pentru
soluționarea litigiului cu care este sesizat, Tribunal Administrativo e Fiscal de Penafiel (Tribunalul
Administrativ și Fiscal din Penafiel, Portugalia) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze
Curții următoarea întrebare preliminară:

„O dispoziție a reglementării naționale precum rubrica 26.1 din Tabelul general al taxelor de timbru,
astfel cum a fost modificat prin […] Decretul-lege nr. 322-B/2001 din 14 decembrie 2001, care
prevede aplicarea taxei de timbru la constituirea societăților de capital (în special a unei societăți pe
acțiuni) al căror capital este vărsat integral în numerar, este contrară articolului 7 alineatul (1) din
Directiva 69/335[…]?”

Cu privire la întrebarea preliminară

20 În temeiul articolului 99 din Regulamentul de procedură al Curții, atunci când răspunsul la întrebarea
formulată cu titlu preliminar poate fi în mod clar dedus din jurisprudență sau atunci când răspunsul la
întrebarea formulată cu titlu preliminar nu lasă loc niciunei îndoieli rezonabile, Curtea, la propunerea
judecătorului raportor și după ascultarea avocatului general, poate oricând să decidă să se pronunțe
prin ordonanță motivată.

21 Trebuie să se aplice această dispoziție în prezenta cauză.

22 Prin intermediul întrebării sale, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 4
alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 69/335 se opun unei reglementări
naționale precum cea în discuție în litigiul principal, prin care un stat membru a reintrodus o taxă de
timbru cu privire la operațiunile de înființare a unei societăți de capital, care erau supuse unei
asemenea taxe la 1 iulie 1984, dar care au fost scutite ulterior de aceasta.

23 În speță, astfel cum reiese din cererea de decizie preliminară, la 1 iulie 1984, legislația națională
supunea înființarea unei societăți de capital precum cea în discuție în litigiul principal unei taxe de
timbru în cotă de 1 %. După ce a renunțat în 1991 la perceperea acestei taxe pe majorarea de capital,
respectiva taxă a fost reintrodusă în cotă de 0,40 % începând cu 1 ianuarie 2002 prin reglementarea a
cărei compatibilitate cu dreptul Uniunii este pusă la îndoială de instanța națională.

24 În această privință, este necesar să se amintească faptul că, astfel cum reiese din jurisprudența Curții,
Directiva 69/335 urmărește limitarea și chiar eliminarea impozitului pe capital și că statele membre
care nu au renunțat la perceperea respectivului impozit pe capital îl puteau menține numai din cauza
dificultăților bugetare cu care ar fi fost confruntate în cazul eliminării sale (a se vedea în acest sens
Hotărârea din 12 iunie 2014, Ascendi Beiras Litoral e Alta, Auto Estradas das Beiras Litoral e Alta,
C-377/13, EU:C:2014:1754, punctul 49).

4 ECLI:EU:C:2019:88
 ORDONANȚA DIN 31.1.2019 – CAUZA C-373/18
PROSA

25 Curtea a statuat deja că referirea la data de 1 iulie 1984 cuprinsă în articolul 7 alineatul (1) primul
paragraf din Directiva 69/335 nu poate constitui pentru statele membre care supuneau la această dată
operațiunile în cauză unui impozit pe capital cu o cotă mai mare de 0,50 % o permisiune de a
reintroduce un astfel de impozit după ce au renunțat la acesta. Astfel, voința legiuitorului Uniunii era
de a elimina impozitul pe capital, posibilitatea de a-l menține reprezentând doar o excepție motivată
de teama de pierderea unor venituri de către statele membre. Prin urmare, chiar dacă pierderea unor
venituri bugetare putea justifica menținerea impozitului pe capital după data de 1 iulie 1984, în
limitele expuse la articolul 7 alineatul (2) din directiva menționată, aceasta nu era susceptibilă să
justifice reintroducerea unui asemenea impozit (Hotărârea din 12 iunie 2014, Ascendi Beiras Litoral e
Alta, Auto Estradas das Beiras Litoral e Alta, C-377/13, EU:C:2014:1754, punctul 50 și jurisprudența
citată).

26 În prezenta cauză, întrebarea adresată se distinge de cea la care Curtea a răspuns în Hotărârea din
12 iunie 2014, Ascendi Beiras Litoral e Alta, Auto Estradas das Beiras Litoral e Alta (C-377/13,
EU:C:2014:1754), prin faptul că taxa pe majorarea de capital în cauză nu se aplică majorării capitalului
social al unei societăți de capital, ci înființării unei asemenea societăți, operațiuni menționate la
litera (c) și, respectiv, la litera (a) ale articolului 4 alineatul (1) din Directiva 69/335. Or, o asemenea
diferență nu este de natură să determine Curtea să se îndepărteze de interpretarea pe care a reținut-o
în hotărârea menționată.

27 Astfel, obligațiile care rezultă pentru statele membre din articolul 7 din Directiva 69/335, în special cea
menționată la punctul 25 din prezenta ordonanță, privesc orice operațiune care intră în domeniul de
aplicare al acestei directive și, prin urmare, orice operațiune care intră sub incidența articolului 4 din
aceasta (a se vedea Hotărârea din 12 iunie 2014, Ascendi Beiras Litoral e Alta, Auto Estradas das
Beiras Litoral e Alta, C-377/13, EU:C:2014:1754, punctul 51).

28 Este necesar, prin urmare, să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 4 alineatul (1) litera (a) și
articolul 7 alineatul (1) din Directiva 69/335 trebuie interpretate în sensul că se opun unei reglementări
naționale prin care un stat membru a reintrodus o taxă pe majorarea de capital cu privire la
operațiunile de înființare a unei societăți de capital care intră sub incidența primei dispoziții
menționate, care erau supuse unei asemenea taxe la 1 iulie 1984, dar care, ulterior, au fost scutite de
plata taxei respective.

Cu privire la cheltuielile de judecată

29 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la
instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera întâi) declară:

Articolul 4 alineatul (1) litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 69/335/CEE a
Consiliului din 17 iulie 1969 privind taxele indirecte aplicate majorării capitalului, astfel cum a
fost modificată prin Directiva 85/303/CEE a Consiliului din 10 iunie 1985, trebuie interpretate
în sensul că se opun unei reglementări naționale prin care un stat membru a reintrodus o taxă
pe majorarea de capital cu privire la operațiunile de înființare a unei societăți de capital care
intră sub incidența primei dispoziții menționate, care erau supuse unei asemenea taxe la 1 iulie
1984, dar care, ulterior, au fost scutite de plata taxei respective.

Semnături

ECLI:EU:C:2019:88 5