ELECTROSTIMULAREA

Electrostimularea musculară EMS si electrostimularea antalgică TENS sunt

tehnici de îngrijire care provin din fizioterapie – electroterapie, care au dobândit un rol
primar în societatea modernă, judecând după numarul tot mai mare de persoane care le
folosesc în cele mai diverse domenii:
- sportiv;
- estetic;
- recuperare;
- analgezic.
Electrostimulatorul este non-toxic, neinvaziv si mai ales ușor de folosit și acasă, se
bazeaza pe o stimulare electrică cu frecvență joasă care reproduce mecanismul natural al
contracției musculare.
„Comenzile” pe care creierul le da muschilor sunt impulsuri de natură electrică
(influx electrochimic), de aceea aparatul, capabil să furnizeze impulsuri analogice,
stimulează musculatura prin intermediul electrozilor aplicați direct pe piele.
În prezent, marea varietate de stimulatori electrici au un scop comun - stimularea
țesutului în scopuri terapeutice. Aceste țesuturi pot fi un mușchi: să se relaxeze sau
contracte, un nerv pentru a produce analgezie. Stimularea nervului diferă foarte mult de la
stimularea musculară, mai multe tipuri de stimulare electrică poate fi definită ca:
- Stimulare neuromusculara (SNM).
- Electrostimulare musculara (EMS).
- Stimulare electrica functionala (FES).
- Stimulare electrica transcutanata nervoasa (TENS).

Parametrii EMS
Electrostimularea cu impulsuri
rectangulare, intensitatea curentului crește brusc la
nivel maxim ,ceea ce generează potențialul de
acțiune. Dacă intensitatea impulsului crește
progresiv apare fenomenul de acomodare la curent.

Amplitudinea impulsului
Este cuprinsă intre 10 –
100 mA la curenții folosiți in
electroterapie .
Depinde de:
- scopul urmarit de tratament;
- pacient ; se setează colaborând cu
pacientul .
Amplitudinea determină
numarul total de fibre nervoase
activate .
 Ciclurile de stimulare efectivă
(Duty- cycle )
Reprezintă raportul între timpul
când curentul acționeaza și timpul total
până la următorul impuls sau tren de
impulsuri ( burst ). Duty-cycle este
important pentru că este un factor ce
determină oboseala neuromusculară. Duty-
cycle se poate masură atât la curenții cu
impulsuri ( izolate ) cât și la curenții cu
trenuri de impulsuri ( burst ).

Modulația
Reprezintă variația unor parametri : frecvență , amplitudine , durată . Are scopul
de a reduce fenomenul de acomodare . Acomodarea este scăderea raspunsului la un stimul
repetat și constă în scăderea percepției senzoriale a stimulului .Acomodarea este
important să fie prevenită atunci când tratamentul electric are ca scop controlul durerii .
Și trenurile de impulsuri se pot modula , de exemplu pentru a obține o contracție
musculară cât mai fiziologică .

CURBA INTENSITATE - DURATA

Se stabilește pe baza curbei cu impulsuri rectangulare :
• R – reobaza = amplitudinea unui puls rectangular cu durată infinită care produce o
contracție musculara perceptibila (mA);
• C – cronaxia = durata impulsului rectangular cu amplitudine egală cu dublul reobazei
ce produce o contracție minima ; C = 0,1 ÷ 1 ms
• tu – timpul util = timpul minim necesar unui impuls rectangular să producă o contracție
perceptibilă , având o amplitudine egală cu dublul reobazei; pentru mușchii sănătoși tu
≈10 μs .
Pe baza curbei cu impulsuri triunghiulare se stabilește pragul de acomodare ce
reprezintă intensitatea unui impuls triunghiular cu durată infinită ce produce o minimă
contracție ; valoarea lui este de 500 ÷ 1000 ms .
Electrostimularea nu previne degenerarea nervului și nici nu accelerează
reinervarea .
Durata impulsului triunghiular ce se va folosi la electrostimulare este în punctul
cel mai de jos al curbei intensitate-durată cu impulsuri triunghiulare .Aceasta se situează
de obicei intre 100 ÷ 1000 ms .Durata electrostimulului este până se ajunge la oboseală
musculare .Pauza dintre contracții este de cel puțin 3 ÷ 4 ori mai mare decât durata
impulsului .
Electrostimulatoarele pot fi :
• portabile : mai ușor de manevrat , mai ieftine , mai sigure ( deoarece intensitatea
maxima a curentului produs este limitată din rațiuni de securitate );
• fixe : oferă o paletă mai largă de posibilități de electrostimulare ( tipuri de curent ) ;
produc curenti cu parametri ce corespund oricărui tip de electrostimulare .
Aparatelec ce lucrează cu voltaj constant sunt considerate mai sigure decât cele cu
curent constant .
Terapeutul va testa curentul mai intâi pe el însuși înainte de a-l folosi pe pacient .
Tipuri de electrozi :
• autoadezivi;
• placuțe de metal ( plumb );
• cauciuc electroconductor .
Electrozii sunt aplicați pe piele prin intermediul unui mediu de cuplare
electroconductor care poate fi:
• gel ( electrozi autoadezivi – de unică folosință ) ;
• material textil umezit ;
• burete umezit .
Electrozii trebuie curățați și dezinfectați după fiecare utilizare ; altfel ei pot
transmite infecții de la un pacient la altul . Gelul electroconductor conține : apă , săruri
(NaCl , KCl ), un material surfactant și subst. bactericide si fungicide.

Mărime electrozi
Se aleg in funcție de scopul tratamentului electric și de mărimea zonei de tratat.
Electrozii mari permit lucrul cu densități de curent mai reduse :
I ( intensitate ) mA
S (suprafața ) 𝑐𝑚2
Dacă electrozii au marimi diferite electrodul mai mic are o densitate de curent mai
mare și este “electrodul activ ”. Electrodul mai mare este „electrodul indiferent”.
Electrodul mai mic permite „concentrarea” curentului .

Amplasarea electrozilor
Pentru a stimula musculatura normal
inervată electrodul “activ” este plasat pe punctul
motor al mușchiului ( punctul în care se poate
obține o contracție musculară cu forța cât mai mare
sau pe traiectul nervului motor.

Stimularea unpolară
Se folosește un electrod foarte mic ( activ ) și un electrod indiferent ( mare ) ce se
plasează în afara ariei de stimulat . Se folosește când se stimulează mușchi mai mici ( de
ex. mușchii faciali ).

Stimularea bipolară
Stimularea bipolară folosește doi electrozi de
mărimi egale plasați la capetele mușchiului sau
grupului de mușchi de stimulat . Această tehnică
bipolară se folosește pentru stimularea musculaturii
denervate pentru că se vor stimula direct fibrele
musculare.

Forme de curent folosite in

electrostimulare - electroterapie
Indicații pentru EMS:
În general, stimularea electrică
musculară este utilizată când pacienții
resimt:
- durere;
- limitarea mișcării în general;
- disfuncții ale sistemului
neuromuscular;
- slăbiciune sau atrofie.
 Contraindicații:
- fracturi proaspete, pentru a evita mișcările nedorite;
- hemoragie activă;
- flebită.
- stimulator cardiac.
Răspunsurile fiziologice la EMS:
- Contracția mușchiului.
- Relaxarea spasme musculare.
- Creșterea producției endorfine.
- Creșterea recrutare fibre.
- Stimularea circulației.

DOMENIILE DE APLICARE A ELECTROSTIMULĂRII EMS ȘI TENS

Sunt tot mai numeroase câmpurile de aplicare a electrostimulării cu frecvență

joasă: sport, recuperare medicală (fiziokinetoterapie), antistres, intreținere.

Sport
În sport electrostimularea este folosită pentru a mări forța în componentele sale
principale (explozivă, maximă, rezistentă), pentru a îmbunătăți rezistența aerobică a
mușchilor și capilarizarea, accelerând recuperarea în urma antrenamentelor sau
concursurilor intense. Pentru a obține o mărire a forței, momentele de contracție sunt
alternate cu perioade de repaus, pentru o bună recuperare între contracții. Pentru beneficii
semnificative, ședințele de electrostimulare trebuie mărite gradat. Pentru a mări forța
rapidă, așa-numita explozivitate, se folosesc timpi de contracție relativ lungi și intervale
de repaus relativ scurte. Prin această metodă se obține o rezistență la efort maxim, mărind
toleranța mușchilor la producția de acid lactic. Pentru a mări rezistența aerobică,
stimularea este aproape permanentă, dat fiind că intervalul de repaus între contracții
permite doar o simplă irigare sanguină la fibre și nu o recuperare adevarată și proprie.
Rezultatul final este imbunătățirea rezistenței la oboseală, adică posibilitatea de a face
eforturi susținute pe perioade lungi.

Fiziokinetoterapie
Electrostimularea poate fi folosită pentru a stimula mușchi accidentați în prima
fază de recuperare medicală prin fiziokinetoterapie; se folosește în principal pentru a
recupera funcționalitățile masei și tonusului muscular înainte de a efectua activități
aerobice și de tonifiere. Activitatea de prevenire sau recuperare (în ceea ce privește
accidentele) presupune considerații care variază semnificativ de la un caz la altul și
presupune așadar consultul unui specialist kinetoterapeut.

Antistres și relaxare
Electrostimularea, îmbunătățind fluxul sanguin și oxigenarea musculară, ajută
mușchii să se relaxeze. Astfel se pot depăși situații precum nervozitatea, stresul, stările de
anxietate, insomnia. Datorita eliminarii rapide a toxinelor, veți recăpăta rapid lejeritatea și
elasticitatea: puteți reduce oboseala după o zi grea sau un efort intens.

Recuperarea hipotrofiei musculare

Aceste programe se folosesc în fazele de reabilitare pentru revenirea la volumul
normal al unui mușchi sănătos. Se lucrează asupra fibrelor de rezistență. Prevenirea sau
reabilitarea (în ceea ce privește accidentele) presupune considerații care variază
semnificativ de la caz la caz și presupune așadar recurgerea la sfaturile unui
kinetoterapeut.

POZIȚIONAREA ELECTROZILOR

Electrozii sunt dispozitive care, permit impulsurolor electrice să ajungă la nivelul

plăcilor neuromusculare generând contracția musculară în zona stimulată. Pentru o
poziționare corectă a electrozilor trebuie să se respecte următoarele principii
fundamentale:
1) electrozii trebuie să fie pozitionași complet pe mușchi;
2) electrozii trebuie să fie dispuși longitudinal față de fibrele mușchiului de stimulat;
3) poziționarea diferită a electrozilor în funcția EMS și TENS;
4) localizarea electrozilor este foarte importantă, dar oricum indicativă, în sensul că
electrozii pot fi mutați ușor în funcție de fizionomia propriului corp.

1. Electrozii trebuie să fie poziționați complet pe mușchi:

Fiecare mușchi este ancorat pe capete osoase cărora le transmite mișcarea printr-o
origine și o inserție (adică mușchiul se strânge și devine tendon). Electrodul negativ (sau
pol de descărcare) este amplasat aproape de inserția mușchiului, în timp ce electrodul
pozitiv, sau activ, este amplasat în centrul masei musculare pe care dorim să o stimulăm.
Dacă electrostimulatorul folosește exclusiv unda rectangulară compensată, nu are
sens să vorbim despre electrozi pozitivi sau negativi, ambii find atât pozitivi cât și
negativi în funcție de direcția curentului în fiecare moment. Adevarata diferență care
există între cei doi electrozi ai unui singur canal constă în dimensiunea unui electrod
comparativ cu altul. Pentru a stimula grupele musculare de mici dimensiuni sau foarte
bine delimitate (ex. biceps branhial) electrozii trebuie să fie de aceeași dimensiune. Pentru
a stimula o zonă musculară vastă, puteți aplica un electrod mai mare pe zona de stimulat
și în acest caz trebuie să aplicați în cealaltă parte (inserția mușchiului) doi sau mai mulți
electrozi, pentru ca dimensiunea totală a acestor electrozi să fie similară cu celalalt.

2. Electrozii trebuie să fie dispuși longitudinal față de fibrele mușchiului de

stimulat.
Plasarea electrodului este esenţială pentru a putea realiza cel mai bun rezultat al
unui tratament TENS (ameliorarea durerii). Electrozii sunt plasați deasupra sau în
apropierea zonei dureroase. Dacă regiunea anatomică pemite amplasarea electrodului cu
pin negru (minus) peste zona cea mai dureroasă, eficeientă este maximă deoarece este cea
mai activă senzitiv. Producătorii oferă diferite mărimi de electrozi, electrozii mici sunt
utilizați de preferinţă pe mușchii mai mici şi electrozii mai mari pe muşchii mai mari.
Înainte de lipirea electrozilor pe corpul pacientului, asigurați-vă că întotdeauna este
spălată și uscată pielea, pentru a asigura buna conductivitate. Asiguraţi-vă că la locul
numai electrozi pe pielea sănătoasă să nu fie poaspăt epilată și să nu prezinte plăgi tăiate
sau înțepate. Nu trebuie niciodată să apropiem electrozii la mai puțin de 2-3 cm unul de
altul.
 3. Localizarea electrozilor este foarte importantă, dar oricum indicativă, în
sensul că electrozii pot fi ușor mutați în funcție de fizionomia propriului corp.
Înainte de a începe stimularea în adevăratul sens al cuvântului, este recomandat să
verificați poziționarea corectă a electrozilor, stimulând mușchiul cu un program de
„încălzire”, deci cu parametri electrici reduși și de intensitate joasă.
Ilustrațiile reportate în manual arată poziționarea corectă a electrozilor și
principalele puncte motorii. Asigurați-vă că cei doi/patru electrozi sunt conectați bine.
Poziționarea corectă a electrozilor este cea din imagini; o altfel de poziționare ar putea fi
Periculoasă.

Electrozi cu aplicație specială