Minoritate. Măsură educativă privativă de libertate. Internare într-un centru de detenţie.

Pedeapsă prevăzută de
lege

Cuprins pe materii: Drept penal. Partea generală. Minoritatea

Indice alfabetic: Drept penal

         - minoritate

         - măsură educativă privativă de libertate

         - internare într-un centru de detenţie

         - pedeapsă prevăzută de lege

                           

C. pen., art. 114, 125, 187

         În conformitate cu dispoziţiile art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., faţă de minorul care, la data săvârşirii infracţiunii, avea
vârsta  cuprinsă  între  14  şi  18  ani,  se  poate  lua  o  măsură  educativă  privativă  de  libertate  -  internarea  într-un  centru
educativ  sau  internarea  într-un  centru  de  detenţie  -  în  cazul  în  care  pedeapsa  prevăzută  de  lege  pentru  infracţiunea
săvârşită este închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.

         Potrivit art. 125 alin. (2) C. pen., internarea într-un centru de detenţie se dispune pe o perioadă cuprinsă între 2 şi 5
ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea sub 20 de ani şi pe o
perioadă  cuprinsă  între  5  şi  15  ani,  în  cazul  în  care  pedeapsa  prevăzută  de  lege  pentru  infracţiunea  săvârşită  este
închisoarea de 20 de ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă.

         În accepţiunea dispoziţiilor art. 187 C. pen., prin „pedeapsă prevăzută de lege” se înţelege pedeapsa prevăzută în
textul de lege care incriminează fapta săvârşită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere
sau de majorare a pedepsei.

         În raport cu dispoziţiile art. 114 alin. (2) lit. b), ale art. 125 alin. (2) şi ale art. 187 C. pen., în cazul tentativei la
infracţiunea de omor prevăzută în art. 32 raportat la art. 188 C. pen., săvârşită în timpul minorităţii,  instanţa poate lua
măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie, pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani,
întrucât  tentativa  constituie  o  cauză  de  reducere  a  pedepsei,  care  nu  se  ia  în  considerare  la  stabilirea  „pedepsei
prevăzute de lege”, în sensul dispoziţiilor art. 114 alin. (2) lit. b) şi art. 125 alin. (2) C. pen.    

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 55/RC din 10 februarie 2015

Prin sentinţa nr. 649 din 18 decembrie 2013 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, Secţia penală, în baza art. 20 raportat la
art. 174 - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior şi art. 3201 C. proc. pen.
anterior, a fost condamnat inculpatul P.N. la 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor calificat.

În baza art. 71 C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. anterior şi art. 3201 C. proc. pen.
anterior, a fost condamnat acelaşi inculpat la o lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de port ilegal de armă albă
(cuţit) în loc public.

În baza art. 71 C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în
art.  64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

1/4 Detalii jurisprudență

 În  baza  art.  33  lit.  a)  şi  art.  34  alin.  (1)  lit.  b)  C.  pen.  anterior,  au  fost  contopite  pedepsele  aplicate  şi  s-a  dispus  ca
inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute în
art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 861 C. pen. anterior, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului
P.N. sub supraveghere şi s-a fixat termen de încercare pe o durată de 5 ani, în condiţiile art. 110 C. pen. anterior.

S-a făcut aplicarea art. 863 alin. (1) C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere a fost suspendată
şi executarea pedepsei accesorii.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului P.N., care în data de 6 martie 2013, pe fondul geloziei excesive, i-a abordat pe
numiţii G.N., S.M. şi N.A. în Parcul „A.” şi l-a lovit pe S.M. cu un cuţit pe care-l avea asupra sa, cauzându-i acestuia o
plagă înjunghiată penetrantă în zona toracică posterioară dreaptă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
tentativă la omor calificat prevăzută în art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) - art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. anterior şi ale
infracţiunii de port ilegal de armă albă (cuţit) în loc public prevăzută în art. 2 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.

În cauză au fost aplicate dispoziţiile art. 99 şi urm. C. pen. anterior, avându-se în vedere starea de minorat a inculpatului
la data săvârşirii faptei, precum şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. anterior privind concursul de infracţiuni.

Anterior începerii cercetării judecătoreşti, inculpatul P.N. a declarat că recunoaşte săvârşirea faptelor pentru care a fost
trimis  în  judecată,  aşa  cum  au  fost  descrise  prin  rechizitoriu  şi  a  solicitat  ca  judecata  să  se  facă  pe  baza  probelor
administrate  în  cursul  urmăririi  penale,  probe  pe  care  şi  le-a  însuşit;  nu  a  solicitat  administrarea  de  noi  probe  şi  a
declarat că doreşte să beneficieze de prevederile art. 3201 alin. (7) C. proc. pen. anterior privind reducerea limitelor de
pedeapsă cu o treime.

Prin decizia nr. 361 din 20 martie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia I penală, a admis apelul formulat de procuror
împotriva sentinţei nr. 649 din 18 decembrie 2013 a Tribunalului Giurgiu, Secţia penală

A desfiinţat, în parte, sentinţa apelată şi în fond, rejudecând, a schimbat încadrarea juridică a faptelor în art. 32 C. pen.
raportat la art.  188 C. pen. şi art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen.

În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 188 C. pen. şi art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen.,
art.  129  C.  pen.  şi  art.  5  C.  pen.,  a  aplicat  inculpatului  P.N.  măsura  educativă  privativă  de  libertate  a  internării  într-un
centru de detenţie pe o perioadă de 7 ani.

S-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul P.N. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Împotriva  acestei  decizii  a  formulat  recurs  în  casaţie  inculpatul  P.N.  şi,  în  motivarea  acestuia,  a  criticat  hotărârea
instanţei de apel sub aspectul perioadei pentru care s-a dispus măsura educativă faţă de acesta, apreciind că, potrivit
art. 125 alin. (2) C. pen., internarea într-un centru de detenţie poate fi dispusă pe un interval de la 2 la 5 ani, astfel încât
internarea într-un centru de detenţie pe o perioadă de 7 ani este nelegală.

Prin încheierea nr. 251/RC din 14 octombrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis, în principiu, cererea de
recurs în casaţie formulată de inculpatul P.N. împotriva deciziei nr. 361 din 20 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti,
Secţia I penală şi a trimis cauza în vederea judecării recursului în casaţie.

Analizând recursul în casaţie declarat de inculpatul P.N. prin prisma motivului invocat de acesta, art. 438 alin. (1) pct. 12
C.  proc.  pen.,  „s-au  aplicat  pedepse  în  alte  limite  decât  cele  prevăzute  de  lege”,  Înalta  Curte  de  Casaţie  şi  Justiţie
constată că este nefondat.

Recurentului P.N., instanţa de apel, prin decizia nr. 361 din 20 martie 2014, ca urmare a apelului formulat de procuror
(apel declarat în defavoarea inculpatului), i-a aplicat măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de
detenţie pe o perioadă de 7 ani pentru infracţiunea prevăzută în art. 32 raportat la art. 188 C. pen. şi în art. 372 alin. (1)
lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 113 C. pen., art. 129 C. pen. şi art. 5 C. pen.

Aşa cum rezultă din prevederile art. 188 C. pen., „uciderea unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de
ani şi interzicerea exercitării unor drepturi. Tentativa se pedepseşte.”

2/4 Detalii jurisprudență

 Art. 372 alin. (1) lit. a) C. pen. sancţionează portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase, care se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau amendă.

Ca  urmare  a  intrării  în  vigoare  a  noului  Cod  penal,  în  cazul  minorităţii  este  eliminată  posibilitatea  aplicării  pedepsei
închisorii sau a amenzii şi este consacrată exclusiv soluţia luării unei măsuri educative faţă de minorul care a săvârşit o
infracţiune şi care răspunde penal.

În cauză, hotărârea primei instanţe, prin care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa închisorii de 3 ani a cărei executare a
fost  suspendată  sub  supraveghere,  a  fost  atacată  de  procuror,  printre  alte  motive,  solicitându-se  reindividualizarea
pedepsei, în sensul aplicării unei pedepse într-un cuantum mai mare şi a cărei executare să fie în regim de detenţie.

Instanţa  de  apel,  având  de  soluţionat  un  apel,  cale  devolutivă  de  atac,  declarat  în  defavoarea  inculpatului,  a  apreciat,
raportat şi la împrejurările comiterii faptei, la persoana inculpatului, că legea nouă este legea mai favorabilă, aplicându-i
măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă de 7 ani, cuantum ce a fost stabilit prin raportare
la circumstanţele reale ale faptei şi personale ale inculpatului.

Raportând această soluţie la cazul de casare invocat, art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., „s-au aplicat pedepse în alte
limite decât cele prevăzute de lege”, instanţa constată că măsura educativă a internării într-un centru de detenţie pe o
perioadă de 7 ani nu este aplicată în alte limite decât cele prevăzute de lege (5-15 ani este perioada prevăzută în art.
125 alin. 2 C. pen. pentru luarea măsurii educative a internării într-un centru de detenţie).

Conform art. 114 alin. (2) lit. b) C. pen., în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este
închisoarea de 7 ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă, se poate dispune faţă de minor o măsură educativă privativă
de libertate.

Prin  „pedeapsă  prevăzută  de  lege”  se  înţelege,  conform  art.  187  C.  pen.,  pedeapsa  prevăzută  în  textul  de  lege  care
incriminează fapta săvârşită în formă consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a
pedepsei. În consecinţă, chiar dacă minorul a săvârşit infracţiunea în forma tentativei, dacă pedeapsa prevăzută de lege
pentru infracţiunea consumată este închisoare de 7 ani sau mai mare (în cazul infracţiunii de omor prevăzută în art. 188
C. pen. pedeapsa este de la 10-20 ani), instanţa poate lua faţă de minor o măsură educativă privativă de libertate.

Dispoziţiile art. 125 C. pen. reglementează măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru de detenţie
ce constă în internarea minorului într-o instituţie specializată în recuperarea minorilor, cu regim de pază şi supraveghere,
în cadrul căreia urmează programe intensive de reintegrare socială, precum şi programe de pregătire şcolară şi formare
profesională potrivit aptitudinilor minorilor.

Potrivit  art.  125  alin.  (2)  C.  pen.,  perioada  pentru  care  se  dispune  internarea  într-un  centru  de  detenţie  este  cuprinsă
între 2 şi 5 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea sub 20 de ani
şi între 5 şi 15 ani, în cazul în care pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de 20 de
ani sau mai mare ori detenţiunea pe viaţă (de exemplu, infracţiunea de omor prevăzută în art. 188 C. pen., reţinută în
sarcina inculpatului, pentru care legea prevede maximul special al pedepsei închisorii de 20 de ani).

Faţă  de  cele  reţinute,  constatând  că  inculpatul  P.N.  a  săvârşit  infracţiunea  de  omor,  prevăzută  în  art.  188  C.  pen.,  în
forma tentativei, instanţa putea lua faţă de acesta măsura educativă privativă de libertate (conform art. 114 alin. 2 lit. b
C. pen.) a internării într-un centru de detenţie pe o perioadă cuprinsă între 5 şi 15 ani (art. 125 alin. 2 C. pen.).

Astfel, perioada internării într-un centru de detenţie, stabilită de instanţa de control judiciar, de 7 ani, se încadrează în
limitele prevăzute în art. 125 alin. (2) C. pen. (5-15 ani), motiv pentru care nu se poate susţine că este aplicată în afara
limitelor prevăzute de lege.

Cazul de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurentul inculpat, este corespondentul
fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare,
jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie
prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile
legale menţionate erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de fond prin stabilirea unei
pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

Astfel,  orice  critici  sau  constatări  care  ar  viza  greşita  aplicare  a  dispoziţiilor  tranzitorii  din  noua  lege,  respectiv  a  legii
penale mai favorabile, care nu se raportează la pedepsele aplicate în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu pot fi
analizate, recursul în casaţie fiind o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar în cazuri excepţionale şi numai

3/4 Detalii jurisprudență

 pentru anumite motive de nelegalitate.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpatul
P.N. împotriva deciziei nr. 361 din 20 martie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia I penală.

4/4 Detalii jurisprudență