Universitatea “Dunarea de Jos”, Galati, Facultatea de Educatie Fizica si

Sport

HERNICA DE DISC LOMBARA

FAZA CRONICA

Student: Stefan Alexandru-Bogdan

Grupa: Kinetoterapie-K2
Anul: II
ANAMNEZA

Nume: Iftimie Marian-Andrei

Greutate – 100 kg

Varsta – 45 ani

Inaltime – 1.90 m

1. Unde resimtiti durerea? – In zona lombara

2. Ce fel de durere? – Un junghi foarte puternic.

3. Cand a aparut prima data durerea? – Acum ceva timp, cam o luna si
jumatate , dar in urma cu 3 saptamani s-a accentuat si a devenit
insuportabila.

4. Ce profesie aveti? – Muncitor pe santier.

5. Cam cate ore munciti pe saptamana? – 50 -60 de ore

6. Ce faceati exact in momentul cand a aparut durerea – Caram un sac foarte

greu de ciment.

7. Deobicei ridicati obiecte grele? – Da.

8. Greutatea maxima pe care o ridicati? – 25-35 kg

9. Apar dureri in zona lombara cand ridicati? – Da, foarte des.

10.Aveti zile cand stati aplecat o perioada lunga de timp? – Da. Am zile cand
stau aplecat si 40 minute.

11.Apar dureri cand va aplecati? – De obicei evit sa ma aplec pentru a evita

durerea.

12.Ati mai avut traumatisme la nivelul zonei dureroase? - Din cate imi adunc
aminte, nu.

13.Durerea persista cand va asezati? – Da.

 14.Cate ore de somn aveti pe noapte? – 6 ore

15.De ce doar 6 ore? – ma trezesc noaptea durerile si nu mai pot sa dorm.

16.Ati mai avut pe cineva in familie cu dureri asemanatoare? – Da. Tata se

plangea mereu de dureri de spate

17.Ca ce lucra tatal dumneavoastra? – Agricultor

18.Aveti familie?/ Sunteti intr-un cadru familiar? – Da ?

19.Cate mese aveti pe zi? – 2 mese

20.Doua mese principale, aveti si gustari intre acestea? – Cam la aproximaiv 2

ore mai mananc cate ceva.

ANATOMIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebală este compusă din 33-34 de vertebre, dispuse una deasupra
celeilalte fiind împărțite în 5 regiuni:

- regiunea cervicală - 7 vertebre ( C1-C7 )

- regiunea toracală -12 vertebre ( T1-T12 )

- regiunea lombară -5 vertebre ( L1-L5 )

- regiunea sacrală - 5 vertebre ( S1-S5 )

- regiunea coccigiană - 4-5 vertebre.

Coloana vertebrala prezintă 4 curburi:

- curbura cervicală - are concavitatea orientată posterior și se mai numește

lordoză cervicală;

- curbura toracală - are convexitatea orientată posterior și poarta numele de

cifoză toracală;
 - curbura lombară - concavitatea orientată posterior, se numește lordoză
lombară;

- curbura sacrococcigiană - convexitatea orientată posterior.

Dintre cele 33-34 de vertebre, 24 sunt vertebre adevărate ( cervicale, toracale,

lombare ), fiind mobile și independente, celelalte 9-10 sunt vertebre false
(sacrale, coccigiene ), sunt sudate si formează două formațiuni osoase.

O vertebră adevărată este alcătuită din două părți principale - o parte

anterioară ( corpul vertebral ) și o parte posterioară ( arcul vertebrei - alcătuit din
două lame osoase, pe care se fixează apofizele articulare - superioare si inferioare
- și cele musculare ( transversale si spinoasă). Legătura dintre cele două părți se
face prin intermediul pediculilor arcului vertebral.

Canalul vertebral - cuprins între arc - corp - cavitatea neurocraniului - hiatul

sacral, adăpostește măduva spinării, acoperită de meninge.

Diametrele canalului vertebral - mai mari în regiunea cervicală și lombară,

unde mobilitatea este mai mare, iar în regiunea toracală, unde mobilitatea este
mai redusă, diametrele canalului vertebral sunt mai mici.

Găurile intervertebrale - asigură comunicarea dintre canalul vertebral și

regiunile paraverbale.

Coloana vertebrală are o lungime de 70 cm, la bărbați fiind mai lungă cu cca 5-
10 cm. Reprezintă 2/5 din înălțimea unei persoane, iar 1/4 din lungimea rahasului
este dată de discurile intervertebrale.

Discurile intervertebrale - corpurile vertebrelor adiacente sunt unite prin

intermediul discurilor intervertebrale și a ligamentelor vertebrale longitudinale
anterior si posterior. Înălțimea discurilor intervertebrale este diferită de la o
regiune la alta : 5-6 mm pentru coloana cervicală, 2-3 pentru coloana toracală și
10-12 pentru coloana lombară.
 Discul intervertebral este alcătuit din nucleu pulpos care ocupă aproximativ
jumătate din suprafața discului, iar partea periferică este reprezentată de inelul
fibros, format din lamele concentrice ( 15-20 de lamele dispuse anterior nucleului
pulpos și 7-10 posterior acestuia ).

FIZIOPATOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

Solicitarile maxime ale coloanei lombare prin ridicarea greutatilor in pozitii
incorecte (cu spatele flexat sau in hiperextensie) solicita la maximum inelul fibros
care se poate fisura. Bolnavul simte o durere violenta care-l imobilizeaza si care
nu-i mai permite redresarea coloanei sau miscari de flexiune, rotatie sau extenise.
In acest moment, nucleul pulpos, aflat in stare de tensiune, migreaza pe fisurile
inelului fibros, provocand iritarea filetelor nervoase marginea care provoaca
durerea violenta.

Aceasta este primul simptom al deteriorarii discului. Daca dupa acest moment
acut se continua activitatea, atunci nucleul pulpos mareste dimensiunile fisurilor
inelului fibros, putand aluneca mai departe, iritand radacinile nervilor care ies din
maduva spinarii. In stadii mai avansate de deteriorare a discului, nucleul pulpos se
poate rupe, iar fragmentele pot migra, fie catre cavitatea medulara sau in
interiorul corpilor vertebrali. Fragmentarea si migrarea nucleului pulpos
reprezinta "hernia de disc", stare de deteriorare a discului care este ireversibila,
necesitand chiar si tratament neuro-chirurgical.

Primul stadiu, de fisurare cu integritatea nucleului pulpos, este reversibil si este

cunoscut sub numele de "discopatie" beneficiind de tratament medical.

BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE

La nivelul coloanei vertebrale, se pot executa 5 tipuri de miscari: flexie, extensie,

inclinare laterala dreapta-stanga, rotatie (rasucire) si circumductie.

Flexia

FLEXIA ESTE MISCAREA PRIN CARE COLOANA VERTEBRALA SE INCLINA INAINTE IN

PLAN SAGITAL, IN JURUL UNUI AX TRANSVERSAL. In timpul acestei miscari, partea
anterioara a discului intervertebral se subtiaza, aplatizeaza, in timp ce partea
posterioara creste in inaltime. Toate ligamentele vertebrale sunt puse in tensiune
cu exceptia ligamentului vertebral comun anterior care se relaxeaza.

AMPLITUDINE: 160 (cervical 70 + dorsal 50 + lombar 40)

MUSCHI FLEXORI AI COLOANEI VERTEBRALE: mare drept abdominal, mare oblic

abdominal, mic oblic abdominal, psoas iliac, sternocleidomastoidian, lungul
gatului.

Extenisa

EXTENSIA ESTE MISCAREA INVERSA FLEXIEI, PRIN CARE COLOANA VERTEBRALA SE

INCLINA INAPOI IN PLAN SAGITAL IN JURUL UNUI AX TRANSVERSAL. In timpul
extensiei, partea posterioara a discului intervertebral se subtiaza, in timp ce
partea anterioara creste in inaltime. Ligamentul vertebral comun anterior este
pus in tensiune, in timp ce celelalte ligamente se relaxeaza.

AMPLITUDINE: 145 (cervical 60 + dorsal 55 + lombar 30)

MUSCHI EXTENSORI AI COLOANEI VERTEBRALE:mare dorsal,sacro-lombar,

interspinosii, angular, splenis.

Inclinarea laterala
Inclinarea laterala se realizeaza in plan frontal, in jurul unui ax sagital. Ea poate fi
dreapta sau stanga. In aceasta miscare, discul intervertebral se turteste in partea
spre care se face inclinarea si isi mareste inaltimea pe partea opusa.

Miscarea de inclinare laterala este limitata de ligamentele intertransverse de pe

partea opusa inclinarii si de contactul dintre apofizele trasverse de aceeasi parte
cu inclinarea.

AMPLITUDINE: 165 (cervical 30 + dorsal 100 + lombar 35)

MUSCHI FLEXORI LATERALI AI COLOANEI VERTEBRALE: : sternocleidomastoidian,

mare oblic abdominal, mic oblic abdominal, patrat lombar, scaleni, trapez, psoas
iliac.
Rotatia
Rotatia se realizeaza in plan transversal in jurul unui ax vertical (longitudinal).
Poate fi executata la dreapta sau la stanga. Se realizeaza in urma unei torsiuni
(rasuciri) a discurilor intervertebrale, la nivelul unei singure articulatii
intervertebrale. Miscarea de rotatie este foarte limitata, aproape imperceptibila.
Efectuata insa la nivelul intregii coloane, amplitudinea ei devine apreciabila,
realizandu-se printr-o sumare a miscarilor de rotatie ce se fac la nivelul fiecarei
articulatii intervertebrale.

AMPLITUDINE: 120 (cervical 75 + dorsal 40 + lombar 10)

MUSCHI ROTATORI DE ACEEASI PARTE CU MUSCHIUL: lungul gatului, mic oblic

abdominal, splenis.

MUSCHI ROTATORI DE PARTE OPUSA CU MUSCHIUL: trapez,

sternocleidomastoidian, mare oblic abdominal, psoas iliac.

Circumductia

CIRCUMDUCTIA ESTE O MISCARE COMPLEXA CE REZULTA DIN SUCCESIUNEA

MISCARILOR DE FLEXIE-INCLINARE LATERALA DREAPTA-EXTENSIE-INCLINARE
LATERALA STANGA SAU INVERS.

In cadrul acestei miscari, coloana vertebrala se descrie ca un con cu baza

orientata superior si varful orientat inferior - articulatia lombo-sacrata. Cele trei
regiuni mobile ale coloanei vertebrale - cervicala, toracala si lombara - nu
participa in mod egal la miscarea de circumductie. Cea mai mobila regiune este
regiunea cervicala, apoi cea lombara, apoi toracala.

IZIOLOGIA COLOANEI VERTEBRALE

Coloana vertebrală are rol în susținerea capului, trunchiului și a membrelor

superioare, protejează măduva spinării, asigura transmisiunea greutăți trunchiului
la pelvis și membrele inferioare, motiv pentru care dimensiunea vertebrelor
crește spre inferior.
PATOLOGII ALE COLOANEI VERTEBRALE

Cifoza - deformare a coloanei vertebrale, ce duce la o proeminență dorsală. Există

trei tipuri de cifoză - posturală - cel mai frecvent întâlnită, mai des la fete, și apare,
de obicei în adolescență, ca urmare a posturii greșite și presupune o slăbire a
mușchilor și a ligamentelor spatelui ( mușchii paraspinoși ) ; - Scheurmann - poate
fi observată în adolescență, fiind rezultatul unei deformări structurale a
vertebrelor ; - congenitală - un tip de cifoză mai rar întâlnit, cauza fiind o
dezvoltare anormală a vertebrelor încă dinainte de naștere.

Lordoza - deviație a coloanei vertebrale, în plan sagital cu convexitatea

anterior, prin accentuarea curburilor fiziologice. Se întâlnește mai des la gimnaste,
înotătoare, gravide sau persoanele supraponderale.

Scolioza - deformare permanentă a coloanei vertebrale, legată de o torsiune a

vertebrelor una față de cealaltă, în trei planuri ale spațiului ( sus-jos, dreapta -
stânga, față - spate ). Apare frecvent în copilărie și adolescență, dar poate apărea
și la vârsta adultă.

Hiperlordoza - poate fi - cervicală - consecință a slăbirii mușchilor gâtului,

greutății mărite a cutiei craniene, meseriilor care impun menținerea timp
îndelungat a capului adus pe spate; sau - lombară - curbarea excesivă a zonei
lombare ( gimnastica, dans sportiv, balet, dormitul în decubit ventral ).

Patologia coloanei vertebrale reprezintă una dintre cele mai frecvente afecțiuni
musculo-scheletale. 5-10% din pacienții cu durere lombară joasă au hernie de
disc.

Hernia de disc - fisurarea inelului fibros al discului care permite deplasarea

nucleului pulpos spre canalul vertebral. Principalii factori în apariția herniei de
disc sunt - supraponderalitate - presiune pe discurile din regiunea lombară; -
sedentarismul; - activități ce presupun ridicarea, împingerea, răsucirea sau
aplecarea trunchiului; - moștenirea genetică.
INSPECTIA

Pacientul este urmarit din lateral, si anume se urmareste curbura toracica (daca
este vizibil marita). Pacientul este rugat sa se aplece inainte, urmarindu-se
curbura coloanei (eventuala cifoza). Pacientul este rugat sa stea cu spatele drept
si sa incerce o extensie a coloanei (impinge umerii in spate). Se urmareste curbura
(cifoza). Curbura lombara se inspecteaza cu pacientul in picioare. Daca lordoza
fiziologica nu exista, sau daca ea este plata ori inversata, cele mai probabile cauze
fiind tasarile discurilor intervertebrale, osteoartrita, infectiile corpurilor vertebrale
si spondilita anchilozanta.

O crestere a curburii lombare este considerata normala mai ales la femei, sau
poate fi in asociere cu proeminenta L5 si sacrumul. Aceasta crestere a curburii
lombare poate fi si secundara cresterii curburii toracie sau deformarii flexiei
soldului /soldurilor. Din posterior, pe suprafata spatelui, se urmaresc spatii “cafea
cu lapte” care pot sugera neurofibromatoza si scolioza asociata. O zona paroasa
sau o pata umflata la nivelul lombar pot sugera spina bifida.

Se urmaresc cicatrici postoperatorii la nivelul coloanei vertebrale. Se urmaresc

daca umerii si soldurile sunt la acelasi nivel. Se inspecteaza coloana pacientului,
acesta aflandu-se in sezut. Disparitia unei curbe anormale sugereaza ca scolioza
este mobila si secundara unei scurtari a piciorului. Urmatorul pas este de a
masura si compara membrele inferioare.

Daca in pozitia sezut a pacientului, la inspectie scolioza persista, pacientul este

rugat sa se aplece inainte; daca curbura dispare, inseamna ca este destul de
mobila si cel mai probabil are origine posturala.

Daca curbura ramane, inseamna ca scolioza este fixa (scolioza structurala).

Prezenta unei “cocoase” confirma diagnosticul (se poate masura cu goniometrul).
Siringomielia este prezenta in aproape un sfert din cazurile de scolioza juvenila
idiopatica si din aceasta cauza un examen RMN este obligatoriu.
PALPAREA

Pacientul in sezut este rugat sa se aplece inainte, iar examinatorul palpeaza de-a
lungul coloanei vertebrale eventualele zone de sensibilitate dureroasa. Slabiciune
aparuta la nivelul jonctiunii sacroiliace se poate datora unei dureri mecanice de
spate sau unei infectii sacroiliace. Durerea de cauza renala trebuie investigata. Cu
pacientul in picioare, examinatorul palpeaza cu degetele coloana lombara pana la
sacru. Daca se simte o treapta la nivelul jonctiunii lombosacrate se considera a fi
semn de spondilolistezis.

BILANTUL OSTEOARTICULAR

1.Flexia

Flexia măsoară 80—90°, din care 50° din coloana dorsală şi 40 din cea lombară.

Se apreciază astfel :

I. măsurînd distanţa degete-sol : pacientul în ortostatism, cu picioarele apropiate ;

II. măsurînd distanţa degetul III — haluce : pacientul în decubit dorsal sau asezat,
cu genunchii în extensie ; (în aceste aprecieri contribuţia şoldului nu poate fi
evitată.)

III. măsurînd cu un metru-panglică distanţa dintre C1şi S 1;

IV. cu un goniometru obişnuit : pacientul în ortostatism ; braţul fix al

goniometrului este plasat la nivelul crestei iliace, paralel cu podeaua, iar braţul
mobil, pe linia medioaxilară (atenţie să nu se roteze trunchiul !).

2.Extensia

Extenisa este mult mai limitată (20—30°) şi aproape imposibil de măsurat clinic.
Eventual se poate încerca măsurarea cu goniometrul, prin aceeaşi metodă ca la
flexie (atenţie să nu se flexeze genunchii !).

Măsurarea distanţa degete-sol

Distanta degete – sol se apreciaza prin masurarea distantei dintre sol si varful
mediusului, dupa executarea flexiei coloanei. Pentru coloana cervico-dorsala se

masoara distanta menton-stern inainte de efectuarea miscarii.

3. Lateralitatea

Lateralitatea este apreciată la 20—35°, poate fi măsurată, cu pacientul în

ortostatism, astfel:

— punctul de pe faţa laterală a membrului inferior pe care îl atinge vîrful

degetelui III (în mişcare, palma alunecă de-a lungul coapsei);cu banda metrica

— cu goniometrul : braţul fix, vertical, pe linia spinelor, orientat între S1 şi C7 ;

braţul mobil urmează linia S1 C7, după înclinare ;

— ca variantă goniometrică : braţul fix plasat orizontal pe linia bicretă (sau spinele
iliace superioare); braţul mobil urmează linia S1—C7, care se înclină.

4. Rotaţia

Rotatia masoara 30—45° pe fiecare parte şi se apreciază prin unghiul format între
linia umerilor (care se mişcă) şi linia bicretă a pelvisului.

Considerand rahisul în ansamblu, mişcările maxime pe care le poate realiza sunt :

— flexie 110—135°

— extensie 50— 75°

— lateralitate 60— 80°

— rotaţie 75—105°

Poziţia de funcţiune a coloanei corespunde poziţiei zero, cu coloana făcînd

curburile fiziologice — cervicală (36°), dorsală (35°), lombară (50°)—, calculate

radiologie pe baza înclinării platourilor vertebrale.

BILANTUL MUSCULAR
1.Flexia

Muschii: rectus abdominis

 De stabilizat: membrele inferioare si bazinul

 Pozitie: decubit dorsal, cu bratele pe langa corp, membrele inferioare

intinse

 Atentie: miscarea propriu-zisa de flexie a trunchiului se realizeaza pana la

ridicarea scapulelor de pe planul patului, varfurile fiind inca in contact cu
acesta ; de aici inainte, pana la pozitia sezand („in echer’’),miscarea este
realizata de flexorii coapsei, muschii abdominali actionand ca fixatori .

 -f1: palparea dreptiolr abdominali pe linia paraombilicala

 -f2: miscarea pana la decolarea spinelor omoplatului

 -f3: miscarea realizata pana la unghiul inferior al scapulei, coloana lombara

ramanand in contact cu patul

 -f4: se ridica complet trunchiul, cu bratele intinse inainte si genunchii

flexati : in aceste fel testam f4 a abdominalilor , dar miscarea depaseste
propriu-zisa „flexie a trunchiului”

 -f5: ca la f4, dar cu mainile pe ceafa

Substitutie prin: flexorii coapsei

2. Extensia

Muschii:iliocostalul, erector spinac , longissimus tharacis ( lungul dorsal),

multifidus , interspinalii etc.

De stabilizat: bazinul si membrele inferioare

Pozitia: decubit ventral, cu bratele pe langa corp

 -f1: palparea masei comune musculare paravertebrale

 -f2: extensie de coloana dorsala si lombara limitata

 -f3: extensie completa , decoland pana la ombilic fata anterioara a

trunchiului de suprafata patului; coloana cervicala in rectitudine

 -f4 si f5 : rezistenta aplicata pe toracele superior (pentru testarea

extensieicoloanei toracale ) si pe toracele inferior (pentru testarea
extensiei coloanei lombare )

3. Rotatia

Muschii: manga tendere obliquo (marele oblic) musculus obliquus externus

prandium

(micul oblic)

De stabilizat: bazinul si membrele inferioare

Pozitia FG: in sezut , cu bratele atarnand pe langa corp

Pozitia AG: in decubit dorsal, cu membrele inferioare in extensie

 -f1: palpare me marginile laterale ale abdominalului

 -f2: se roteaza trunchiul in timp ce testatorul flexeaza bazinul

 -f3: se roteaza trunchiul, pana cand omoplatul se desprinde de pat;

antebratele sunt incrucisate pe piept, mainile stau pe umeri

 -f4: se roteza trunchiul, cu flexia lui : membrele superioare ,intinse inainte

 -f5: ca la f4, dar mainile sunt la ceafa

Obiective kinetice:
 Diminuarea durerii;

 Relaxarea musculturii;

 Cresterea gradului de mobilitate a coloanei vertebrale;

 Imbunatatirea elasticitatii lombare;

 Cresterea puterii musculaturii abdominale superioare si inferioare;

 Cresterea fortei musculaturii lombare;

 Reeducarea posturii in cadrul activitatilor cotidiene;

PROGRAMUL KINETIC:
1. Bolnavul sta in decubit dorsal (culcat pe spate) si flexeaza si intinde genunchii.

2. Pacientul sta culcat pe spate si trage un genunchi cu ambele maini, la piept,

incercand sa atinga fruntea. Se procedeaza la fel si cu celalalt genunchi.

3. Pacientul executa miscarile prezentate in exercitiul precedent, insa cu ambii

genunchi deodata.

4. Pacientul sta in decubit dorsal, cu mainile sub cap si isi trage un genunchi la
piept cat mai mult, apoi celalalt, apoi ambii deodata.

5. Se sta in decubit dorsal, cu bratele ridicate pe langa cap in sus, genunchii

flectati la 90 de grade cu talpile pe podea. Din aceasta pozitie se impinge zona
lombara spre sol, se contracta muschii abdominali si se ridica usor zona sacrata de
pe podea. Se revine la pozitia initiala si apoi se repeta exercitiul.

6. Pacientul sta sezand pe scaun, cu genunchii mult departati. Se apleaca mult

inainte astfel incat sa atinga cu mainile solul de sub scaun. Se mentine aceasta
pozitie 4-5 secunde, se revine, apoi se repeta. Fiecare exercitiu prezentat mai sus
se executa de 3-5 ori, repetandu-se de 2-3 ori pe zi. Dupa 2 saptamani, acestor
exercitii li se pot adauga urmatoarele:

7. Pacientul sta in decubit dorsal, cu genunchii flexati si talpile sprijinindu-se pe

podea. Se apleaca ambii genunchi deodata spre dreapta, apoi spre stanga, pana
ating solul.

8. Bolnavul sta in decubit dorsal, calcaiul drept il aseaza pe genunchiul stanga si

executa o abductie cat mai interna a soldului drept, pana se atinge cu genunchiul
drept solul, apoi se inverseaza.

9. Pacientul sta in decubit dorsal si ridica alternativ cat mai sus cate un membru
inferior extins (fara a indoi genunchii).

10. Bolnavul sta in ortostatism (in picioare) si executa genuflexiuni sprijinindu-se

cu mainile de spatarul unui scaun. Spatele trebuie tinut perfect drept, iar calcaiele
raman pe sol in timpul exercitiului.

11. In decubit dorsal, se executa bicicleta cu bazinul mult basculat.

BIBLIOGRAFIE
Tudor Sbenghe: “Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare”,
Editura medicala, Bucuresti, 1987

Protocolul clinic national “Durerea lombara la adult”, Chisinau 2013

Dumitru Motet: “Enciclopedia de Kinetoterapie” Volumul 2, Editura Semne,

Bucuresti, 1985

https://en.wikipedia.org/wiki/Williams_Flexion_Exercises