Şi vorba de calendare, d-astrologi a pomeni; Fiindcă-n anul acela câte prevestiri s-au pus Niciuna nu se-mplinise, ci tot minciuni le-au fost spus. Unul ce şedea la masă împreună a prânzi Şi de astrologi cuvântul îndată cum auzi, „Domnilor ! — el le răspunse — s-am audenţă mă rog, Eu vă-ncredinţez că-n viaţă n-am văzut un astrolog Toţi creierii-n cap să-i aibă, ci sunt toţi nişte lipsiţi, Cărora lumea le zice învăţaţi şi procopsiţi.” Aceste cuvinte zise, cum le auzi un prost, Carele la acea masă servitor şi el a fost Şi era atunci la masă să dea un cap de viţel. Îl aduse fără creieri, carii îi mâncase el; Stăpânul său, luând capul ş-în el creieri nevăzând, S-a întors cu supărare şi îl întrebă, zicând : „Dar ce va să zică asta, n-a-avut creier ast viţel?” „Nu, domnule — îi răspunse — a fost astrolog şi el.”