Pârghia

O pârghie este o bară rigidă care se poate roti în jurul unui punct fix, numit punct de
sprijin. Asupra unei pârghii acţionează două forţe: o forţă activă, F, care pune în mişcare pârghia
şi o forţă rezistentă, R, care trebuie învinsă. La pârghia osoasă, punctul de sprijin – S, este
reprezentat de axul biomecanic al mişcării, de punctul de sprijin pe sol sau de un aparat oarecare
(din sala de sport). Forţa rezistentă – R este reprezentată de greutatea corpului sau segmentului
care se deplasează, iar forţa activă – F este reprezentată de muşchiul care realizează mişcarea.
Acţiunea pârghiilor se bazează pe echilibrul momentelor celor două forţe: activă şi rezistentă
pasivă.

Pârghiile sunt caracterizate prin trei puncte principale:

- punctul de aplicaţie a forţei F,

- punctul de aplicaţie a rezistenţei R,

- punctul de aplicaţie S a rezultantei forţelor, numit punct de sprijin al pârghiei, în jurul

acestuia forţele F şi R dând pârghiei o mişcare de rotaţie.

Clasificarea pârghiilor se face în funcţie de poziţiile celor trei puncte de aplicaţie F, R şi S.

 A

- pârghia de gradul I are punctul de sprijin situat între punctele de aplicaţie ale celor două forţe

- pârghia de gradul II are punctul de sprijin situat la un capăt, iar la celălalt capăt se află punctul
de aplicaţie al forţei active

- pârghia de gradul III are punctul de sprijin situat situat la un capăt, iar la celălalt capăt se află
punctual de aplicaţie al forţei rezistente

Exemple de pârghii:

- pârghii de gradul I : balanţa, balansoarul, foarfecele, cleştele, ranga, levierul etc.

-parghii de gradul II : roaba, pedala de frana, vasla etc.

-parghii de gradul III : penseta, capsatorul, grebla etc.

Pârghii în organismul uman

Pârghiile de gradul I sunt pârghii de echilibru deoarece realizează echilibrul static.

Forţa rezistentă este reprezentată de greutatea corpului sau a segmentului care se deplasează, iar
forţa activă este reprezentată de inserţia pe segmentul osos a muşchiului care realizează
mişcarea. Identificarea pârghiilor de gradul I în organismul uman:

 trunchiul se află în echilibru pe picioare ca o pârghie de gradul I;

 capul în echilibru pe coloana vertebrală. Punctul de sprijin este vertebra atlas,

rezistenţa este reprezentată de greutatea capului, care tinde să cadă înainte, iar forţa activă este
dezvoltată de muşchii cefei, care opresc căderea capului înainte;

 antebraţul în extensie se comportă ca o pârghie de gradul I; când se face îndoirea şi

extinderea braţelor în poziţia „stând pe mâini”, antebraţul acţionează ca o pârghie de gradul I,
muşchii extensori preiau rolul de agonişti atât în mişcarea de extensie, cât şi în cea de flexie,
îndoirea braţelor în această poziţie o face greutatea şi o gradează muşchii extensori (triceps), iar
extensia coatelor este realizată de muşchii extensori;

 în situaţia în care piciorul este fixat pe sol (la mers, alergare, momentul bătăii în
săritură, cădere de la înălţime), segmentul gambei este tot o pârghie de ordinul I cu punctul de
sprijin la mijloc.

Pârghiile de gradul II sunt pârghii de forţă deoarece au rolul de a multiplica forţa.

Aceste pârghii au, de obicei, formă de pană. Identificarea pârghiilor de gradul II în organismul
uman: incisivii, caninii, piciorul, având ca rezistenţă greutatea corpului transmisă prin tibie;
greutatea corpului este aplicată la nivelul articulaţiei tibio-tarsiene, astfel încât forţa o vor da
muşchii inseraţi prin tendonul lui Ahile pe calcaneu; punctul de sprijin, când stăm pe vârful
picioarelor, se află la extremitatea metatarsienelor în contact cu solul; segmentul membrului
superior în timpul executării flotărilor.

Pârghiile de gradul III sunt pârghii de deplasare, ele utilizând o forţă mare pentru a
învinge o forţă mică, în schimb deplasează mult punctul de aplicaţie a forţei rezistente. Acest tip
de pârghii este cel mai frecvent întâlnit în corpul uman. La acest tip de pârghii punctul de
aplicaţie al forţei active – locul de inserare a muşchiului – se află întru punctul de sprijin –
articulaţia – şi punctul de aplicaţie a forţei rezistente. Identificarea pârghiilor de gradul III în
organismul uman:

 antebraţul în flexie funcţionează ca o pârghie de gradul al III-lea când muşchii flexori

se contractă pentru a-l ridica; bicepsul se contractă producând o forţă care are punctul de
aplicaţie pe antebraţ. În acest caz, braţul forţei active este de aproximativ 8 ori mai mic decât
braţul forţei rezistente, rezultă că forţa activă trebuie să fie de 8 ori mai mare decât forţa
rezistentă; coastele, în timpul respiraţiei, la inspiraţie şi expiraţie. Articulaţia costo – vertebrală
reprezintă punctul de sprijin, zonele de inserţie a muşchiului pe corpul coastei reprezintă punctul
de aplicaţie al forţei active iar partea anterioară a coastelor reprezintă rezistenţa;

 gamba acţionează ca o pârghie de gradul III, la fotbal, în cazul unui voleu, piciorul nu
este fixat pe sol, deci punctul de aplicaţie al forţei active se află la mijloc iar rezistenţa este
reprezentată de un ansamblu de forţe (greutatea mingii, greutatea piciorului etc.). Spre exemplu,
însumând greutatea piciorului, greutatea gambei, greutatea obiectului lovit (mingii), forţa de
contracţie a extensorilor gambei pe coapsă, precum şi valorile acceleraţiei rezultate din
pendularea gambei spre înainte, rezultă că o minge de fotbal poate fi lovită cu o forţă de
aproximativ 2 kN chiar de un individ neantrenat; mâna, atunci când prinde obiectele ca o pensă.

Trebuie să reţinem faptul că, în organismul uman, aceeaşi pârghie poate să-şi schimbe
gradul în raport cu poziţia în care acţionează segmentele: antebraţul, în mişcarea de flexie, se
comportă ca o pârghie de gradul III, iar în poziţia stând pe mâini, ca o pârghie de gradul I.