Capitolul 1

Noțiuni teoretice

Conceptul de Valoare si Evaluare

Valoare, Evaluare

https://de.scribd.com/doc/28578327/EVALUAREA-ECONOMICA-%C5%9EI-FINANCIARA-A-
INTREPRINDERILOR

Valoare

Noţiunea de valoare se aplică în economia de schimb, deoarece această categorie econimică s-a
născut din nevoia aprecierii si comparării bunurilor transferate.

Termenul de valoare poate fi astfel definit ca o mărime care măsoara munca însumată, depusă intr-
un bun econimic sau ca i noțiune care apreciaza calitățile acelui bun. Valoarea este un termen
subiectiv.

Etimologic termenul de valoare provine din verbul latin valere, care in sensul său primitiv avea
ințelesul de a fi puternic, de a avea, a procura satisfacție de a fi capabil.

La nivel filozofic putem separa două noțiuni diferite cand vine vorba de valoare, pe de o parte putem
considera termenul de axia- valoare iar pe de alta parte termenul de timo - preţ.

Astfel daca este sa il cităm pe L. Grunberg, putem afirma ca valoarea apare ca relație îintre subiect si
obiect , în care se exprima prețuirea acordata de o persoana sau un colectiv unor însușiri sau a unor
fapte in virtutea ca valoarea să poate satisface trebuinte, necesități, dorințe și aspirații umane,
condiționate de practica socială.

Evaluare

Daca este să ne ghidăm dupa dicționarele economice, putem afirma ca evaluarea este acțiunea de a
evalua sau a aprecia rezultatul unei acțiuni sau a unui bun, pentru a putea sa îi aflam valoarea și
implicit prețul ei. Acțiunea de evaluare nu este astfel nimic altceva decăt calculul sau procedeul prin
care se ajunge la prețul valorii pentru ceva.

Prin această acțiune subiectul face o evaluare unui bun deobicei.

http://teoraeco.blogspot.ro/2010/01/valoarea-intreprinderii.html

Principii fundamentale de evaluare

Exista un set de principii incluse in fundamentele evaluarii. Ele sunt deopotriva valabile in evaluarea
afacerilor, proprietatilor imobiliare, masinilor si echipamentelor sau activelor necorporale.
1. Principiul anticiparii: valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaza a fi generate
de proprietatea detinuta..
2. Principiul substitutiei: atunci când pe piata sunt disponibile mai multe bunuri similare cu preturi
diferite, acela care are pretul cel mai mic se va epuiza primul.
3. Principiul schimbarii: schimbarea este rezultatul actiunii legii cauza efect. Schimbarile care apar in
cadrul fortelor care creeaza sau influenteaza valoarea (unei proprietati sau afaceri) sunt continue,
unele graduale altele rapide. Deprecierea fizica sau functionala a activelor se încadreaza in categoria
schimbarilor cu impact gradual asupra valorii.
4. Principiul cererii si ofertei: pretul unei marfi (proprietati) variaza direct dar nu neaparat si
proportional cu cererea si invers, dar nu neaparat proportional cu oferta. Atunci când pe piata sunt
oferite mai multe alternative investitionale (obligatiuni, actiuni, firme închise, unitati operationale
etc.) care cumuleaza o oferta mai mare decât cererea solvabila, realizarea echilibrului cerere-oferta
va determina scaderea preturilor de vânzare.
5. Principiul contributiei: valoarea unei parti componente a unei proprietati/ afaceri depinde de cat
de mult contribuie aceasta la valoarea întregului sau de cat de mult reduce valoarea întregului
absenta sa. Este un principiu care ajuta la întelegerea clara a adevarului ca nu toate costurile
înseamna valoare si, de asemenea, permite estimarea valorii in cazuri particulare, cum ar fi:
divizarea, fuziunea, recapitalizarea etc.

Valoarea de piață

http://www.expertevaluare.ro/index.php?page=MjA=

Valoarea de piaţă este suma estimată pentru care o proprietate va fi schimbată, la data evaluării,
între un cumpărător decis şi un vânzător hotărât, într-o tranzacţie cu preţul determinat obiectiv,
după o activitate de marketing corespunzătoare, în care părţile implicate au acţionat în cunoştinţă
de cauză, prudent şi fără constrângere.

http://contabilitatesiinformaticadegestiune.blogspot.ro/2011/12/conceptul-de-valoare-de-
piata.html

Aceasta exprimare evidențiaza ca noțiunea de valoare de piața este o sumă estimata si nu este un
preț predeterminat. Valoarea de piaţă este cel mai probabil preț la care se poate incheia o tranzacție

https://www.goldring.ro/evaluarea-intreprinderilor.html

Valoarea de piata a unei societati, la un moment dat, este egala cu pretul de piata al actiunilor
companiei multiplicat cu numarul de actiuni existent .

http://www.avocatnet.ro/content/forum%7CdisplayTopicPage/topicID_55773/Notiunea-de-valoare-
de-piata-in-acceptiunea-standardelor-nationale-si-europene.html

În cazul proprietăților imobiliare, valoarea de piaţă este mai curănd o reprezentare a utilităţii sale
recunoscute de piaţă, decât a stării sale fizice.

Utilitatea diferiților indici econimici, cum ar fi activele spre exemplu poate fi diferită pentru o
intreprindere sau o persoană decât utilitatea recunoscută de piată.

Dacă ulterior achiziției sunt implicate costuri de capital suplimentare care revin in responsabilitatea
cumpărătorului, aceste costuri se vor adăuga la costul de achiziţie istoric, în scopul contabilizării
costului. În funcţie de modul în care utilitatea acestor costuri este percepută de piaţă, ele pot fi sau
nu reflectate integral în valoarea de piaţă a proprietăţii.

O estimare a costului pentru o proprietate poate avea la bază fie estimarea costului de înlocuire, fie a
costului de reconstrucţie.

Costul de reconstrucţie este costul pentru a crea o copie identică a unei clădiri existente, utilizând
acelaşi proiect şi materiale de construcţii similare.

Costul de înlocuire se referă la construirea unei clădiri de utilitate comparabilă, folosind proiectele şi
materialele utilizate în mod curent pe piaţă.
(În unele ţări, termenul de activ modern echivalent este folosit pentru a descrie o clădire al cărei cost
este estimat pe baza costului de înlocuire.).

Conceptul de valoare de piaţă reflectă percepţiile şi acţiunile colective de pe piaţă şi este baza pentru
evaluarea majorităţii resurselor în economiile de piaţă.

Valoarea de piata a unei societati, la un moment dat, este egala cu pretul de piata al actiunilor
companiei multiplicat cu numarul de actiuni existent .

La ora actuala, legat de cursul de cotatie exista doua teorii:

1) Valoarea de piata a unei actiuni reflectata prin cursul de cotatie este cea mai corecta forma de
evaluare avand in vedere ca bursa este o piata deschisa unde are loc intalnirea cererii si a ofertei si
ca, datorita existentei mijloacelor de informare si tehnicilor de calcul avansate, aceasta valoare
poate fi considerata cea mai corecta apreciere.

2) A doua teorie, conform careia nu trebuie sa crezi in cursul de cotatie pentru ca si bursa poate fi
manipulata si ca investitor sa-ti faci propriile tale calcule privind aprecierea valorii unei actiuni.

Conform legislatiei in vigoare, prezentate in standardele internationale de evaluare, valoarea unei

societati este apreciata prin urmatoarele metode:

1) Metode patrimoniale, bazate pe active;

1.1) Metoda activului net contabil (ANC)

Metoda este pertinenta atunci cand au avut loc reevaluari recente sau cand societatea este nou
infiintata. Exista doua metode de calcul: metoda deductiva (total active minus total datorii) si
metoda aditionala (capitaluri proprii plus subventii pentru investitii si provizioane pentru riscuri si
cheltuieli). Este mai corect a se calcula prin scaderea activelor fictive (AF) gen cheltuieli de
constituire, cheltuieli inregistrate in avans. Astfel, formulele de calcul sunt:

ANC = (TA – TD) – AF = (AI+AC+CIA) – (DTS+DTL+VIA) – AF

ANC = (CP + Si + PRC) – AF

1.2) Metoda activului net contabil corectat (ANCC)

Se aplica pe baza bilantului economic (activele considerate nonvalori sunt eliminate si fiecare
element din bilant este evaluat la valoarea de piata). Pentru aprecierea valorii de piata este necesara
deplasarea la fata locului a unui evaluator autorizat. Acest lucru fiind destul de dificil, firmele cotate
isi efectueaza periodic reevaluarile. Reevaluarea activelor se face conform cerintelor legale in
vigoare si ori de cate ori exista o diferenta semnificativa intre cursul de cotatie al unei actiuni si
valoarea contabila a actiunii.

1.3) Metoda activului net de lichidare (ANL)

Valoarea bunurilor este apreciata la valoarea de lichidare.

1.4) Metoda bazata pe valoarea substantiala bruta

Este o metoda mai economica, care ia in considerare totalitatea bunurilor pe care le utilizeaza o
firma chiar daca nu este proprietara: inchiriere, concesiune.

1.5) Metoda bazata pe capitalurile permanente necesare exploatarii

2) Metode bazate pe comparatie directa;

3) Metode bazate pe rentabilitate, pe venit.

Consta in previzionarea unor forme de rentabilitate cunoscute si sub denumirea de capacitatea

beneficiara precum: previziunea profitului, a fluxului net de numerar, a dividendelor posibil de
incasat. Metoda de evaluare bazata pe rentabilitate, foarte cunoscuta si apreciata de multi analisti la
calculul valorii unei intreprinderi/afaceri este metoda de actualizare a fluxurilor de numerar
(discounted cash flow – DCF).

Previziunile se intocmesc avand in vedere credibilitatea, pe o perioada de 3-5 ani (maxim 5 ani),
aceasta fiind perioada de previziune explicita, iar peste aceasta perioada avem perioada
nonexplicita. In cazul in care profiturile sunt estimate pe o perioada limitata, valoarea globala a
intreprinderii va fi:

Unde VT reprezinta valoarea terminala sau reziduala si ra este rata de actualizare.

Indicatorul lui TObin

Analiza fundamentala evalueaza o afacere si stabileste valoarea ei justa, deoarece nu intotdeauna

pretul de piata reflecta si valoarea contabila a unei actiuni. Diferenta dintre valoarea de piata si
valoarea contabila a unei actiuni este cunoscuta in literatura de specialitate sub denimirea de marja
valorii adaugate de catre piata (MVA). Daca realizam raportul dintre cei doi indicatori, si anume,
capitalizare bursiera si activul net contabil sau capitalurile proprii obtinem indicatorul lui TOBIN care
a luat premiul Nobel pentru economie (indicatorul P/BV). Conform acestui coeficient se evidentiaza
surplusul de valoare apreciat de piata fata de valoarea societatii stabilita ca un cost de inlocuire a
activelor detinute.

In Romania nu exista standarde de evaluare a imobilizarilor necorporale, ci doar pentru imobilizarile

corporale, spre deosebire de standardele internationale in care se vorbeste de evaluarea
imobilizarilor necorporale.

Asadar, sunt societati competitive in cazul carora ponderea activelor necorporale este mai mare in
raport cu cele corporale. Cum cuantificam valoarea imobilizarilor necorporale?
Valoarea imobilizarilor necorporale poate fi determinata astfel:

FC = VI – ANC
FC = VI prin metodele de rentabilitate – ANC -> pentru cei care nu cred in cursul de cotatie
FC = CAPITALIZARE BURSIERA – ANC -> pentru cei care cred in cursul de cotatie

VP = ANCC

VP = valoare de piata
TA = total active
TD = total datorii
IN = imobilizari necorporale
IC = imobilizari corporale
IF = imobilizari financiare
AC = active circulante, cuprind si cheltuielile in avans
ANCC = activul net contabil corectat

VI-Valoarea imobilizarilor

Factori care influenteaza valoarea intreprinderii

http://www.manager.ro/articole/afaceri-42/elemente-ce-influenteaza-valoarea-unei-intreprinderi--
1323.html

In demersul de evaluare a unei intreprinderi, trebuie luati in considerare cel putin urmatorii factori
care pot influenta semnificativ valoarea unei intreprinderi:

A. Drepturile, privilegiile sau conditiile aferente dreptului de proprietate, indiferent daca sunt
detinute de o societate pe actiuni, de o societate cu raspundere limitata sau de un proprietar
individual.

Drepturile de proprietate sunt stabilite in diferite documente legale. In diferite tari, aceste documente
pot fi paragrafe din actele constitutive, statute, acorduri de asociere sau acorduri intre actionari.

Drepturile si obligațiile cumpărătorului sunt inscrise in documente ale intreprinderii. Unele drepturi si
conditii pot fi continute intr-un contract de proprietate sau intr-un schimb semnat de corespondenta,
iar aceste drepturi pot fi sau nu transferabile catre un nou proprietar.

Documentele pot contine restrictii cu privire la transferul dreptului de proprietate, precum si

prevederi asupra tipului de valoare care trebuie adoptat, in eventualitatea transferului dreptului
respectiv. De exemplu, documentele pot stipula ca dreptul care este transferat trebuie sa fie evaluat
ca o fractiune pro-rata din valoarea totala a actiunilor emise, chiar daca dreptul care este transferat
reprezinta o participatie minoritara. In fiecare caz, drepturile aferente proprietatii care este evaluata,
ca si drepturile atasate oricarui alt tip de participatii, trebui luate in considerare inca de la inceput.

B. Natura intreprinderii si istoricul ei. Deoarece valoarea rezulta din beneficiile obtinute de viitorul
proprietar, istoricul este important pentru ca poate reprezenta un reper pentru asteptarile privind
beneficiile viitoare ale intreprinderii.

C. Mediul economic ce ar putea afecta intreprinderea in cauza, inclusiv mediul politic si politica
guvernamentala. Probleme ca rata de schimb valutar, rata inflatiei si rata dobanzii pot afecta in
mod diferit intreprinderile care functioneaza in diverse sectoare ale economiei.
La fel, stabilitatea politica a unei tări cat si lejeritatea fiscală a tării respective sunt factori foarte
seriosi, care trebuiesc luati in seama de noul proprietar.

D. Conditiile si perspectiva domeniului de activitate, care pot afecta intreprinderea in cauza.

E. Activele, datoriile, capitalul si situatia financiara ale intreprinderii.

Pentru estimarile valorii de piata a intreprinderii, trebuie facute corectii uzuale ale inregistrarilor
financiare, in scopul de a reflecta cat mai corect realitatea economica, atat in ceea ce priveste fluxul
de venit cat si bilantul contabil.

Corectiile situatiilor financiare trebuie facute asupra datelor financiare raportate, pentru elementele
relevante si semnificative in procesul de evaluare. Corectiile pot fi adecvate pentru urmatoarele
motive:

- Corectarea veniturilor si cheltuielilor la niveluri care sunt reprezentative in mod rezonabil, pentru
continuarea activitatilor de exploatare;

- Prezentarea pe o baza consecventa atat a datelor financiare ale intreprinderii in cauza, cat si celor
ale intreprinderilor luate ca baza de comparatie;
- Convertirea valorilor inregistrate in valori de piata;

- Corectarea activelor si datoriilor din afara exploatarii, precum si veniturile si cheltuielile aferente
acestora;

- Corectarea veniturilor si cheltuielilor neeconomice.

F. Capacitatea intreprinderii de a obtine profit si de a plati dividende.

G. Daca intreprinderea detine sau nu valori/active necorporale. Valoarea necorporala poate fi sub
forma de active necorporale identificabile, cum ar fi brevete de inventie, marci comerciale, drepturi
de autor, know-how, baze de date etc. De asemenea, valoarea necorporala mai poate fi continuta in
active neidentificabile, adesea numite fond comercial.

Daca intreprinderea detine active necorporale, trebuie sa existe o asigurare ca valoarea activelor
necorporale este reflectata in totalitate si ca activele necorporale identificabile au fost sau nu
evaluate in mod separat.

H. Tranzactiile anterioare in care au fost implicate drepturile de proprietate ale intreprinderii in

cauza.

I. Marimea relativa a participatiei care trebuie evaluata. Exista diferite nivele de control sau de
lipsa a controlului, in functie de marimea participatiilor. In unele cazuri, controlul efectiv poate fi
obtinut cu mai putin de 50% din drepturile de vot.

Chiar daca o singura persoana detine peste 50% din drepturile de vot si are controlul operational, pot
exista anumite decizii, cum ar fi dizolvarea intreprinderii, care pot fi aprobate cu peste 50% din
drepturile de vot, precum si decizii care pot fi aprobate cu votul tuturor actionarilor.

Este esential a fi avute in vedere restrictiile legale si conditiile mentionate de legislatia tarii in care
intreprinderea respectiva isi desfasoara activitatea.

J. Alte informatii de piata, cum ar fi ratele rentabilitatii investitiilor alternative, avantajele conferite
de controlul detinut, dezavantajele lipsei de lichiditate etc.

K. Cotatiile de piata ale actiunilor tranzactionate pe o piata reglementata, ca si preturile de

achizitie ale participatiilor sau ale intreprinderilor implicate in acelasi domeniu de activitate.

Adesea, in special in tranzactiile privind achizitii de intreprinderi, este dificila sau chiar imposibila
obtinerea unor informatii adecvate. Chiar daca preturile de tranzactie pot fi cunoscute, evaluatorul
nu are posibilitatea sa stie ce garantii si concesii a acordat vanzatorul, ce conditii au fost oferite sau
primite, daca din societate au fost luate, inainte de achizitie, fonduri sau alte active sau ce impact a
avut regimul de impozitare asupra tranzactiei.

Intotdeauna informatiile comparabile trebuie utilizate cu atentie si, inevitabil, trebuie facute
numeroase corectii. Cand se utilizeaza cursurile pietei bursiere, trebuie sa se aiba in vedere ca aceste
cotatii sunt rezultate din tranzactiile efectuate pentru participatii minoritare. Pretul pentru
achizitionarea unei intreprinderi in totalitatea ei reprezinta 100% din valoarea intreprinderii. Trebuie
facute corectii (ajustari) pentru diferentele existente intre diferitele niveluri de control.

L. Orice alte informatii considerate relevante.

http://contabilitatesiinformaticadegestiune.blogspot.ro/2011/12/conceptul-de-valoare-de-
piata.html

Valoarea de piață și valoarea justă

Doi termeni utilizaţi, frecvent, în teoria şi practica evaluării, sunt sinonimi, şi anume:

- valoarea de piaţă (market value);

- valoarea de piaţă justă (fair market value).

Ambii termeni definesc valoarea de piaţă.

Valoarea de piaţă justă (fair market value) nu trebuie confundată cu valoarea justă (fair value).

Valoarea justă (fair value) este un concept utilizat, în special, în contabilitate, cu ocazia întocmirii
bilanțului. În cazul în care este posibilă stabilirea valorii de piață a unui activ, aceasta va fi valoarea
la care activul respectiv va fi înregistrat în bilanț. În acest caz, valoarea justă se identifică cu valoarea
de piaţă. În cazul în care nu este posibilă stabilirea valorii de piață a unui activ(active specializate,
active cu piaţă limitată ), în vederea înregistrării acestuia în bilanț, se utilizează un înlocuitor (un
surogat) al valorii de piaţă, cum este costul de înlocuire net (costul de înlocuire diminuat cu uzura
totală). În acest caz, valoarea justă se identifică cu acest înlocuitor al valorii de piaţă.

Valoarea justă, aşa cum este definită ea în Standardele Internaţionale de Contabilitate (2006),
reprezintă:

„suma la care poate fi tranzacţionat un activ sau, decontată o datorie, de bunăvoie, între părţi aflate
în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii, în care preţul este stabilit în mod obiectiv”.

Conceptul de valoare de piaţă presupune un preţ negociat într-o piaţă deschisă(open market) şi
concurenţială (competitive market). Acest lucru determină ca, în literatura și practica de specialiate,
valoarea de piață să fie regăsită sub denumirea de Open Market Value.

Valoare contabila

http://www.rubinian.com/dictionar_detalii.php?id=1527

Sinonim - valoare de intrare.

Valoarea de intrare a bunurilor in patrimoniul unei societati comerciale, regii autonome, institutii.

Indicatori de evaluare a companiilor cotate la Bursa

 Price earnings ratio (PER)

 Pret / Vanzari (P/S - price to sales)

 Pret / Valoarea contabila (P/BV - price to book value)

 Pret / Cash flow (P/CF - price to cash flow)

https://www.tradeville.eu/tradepedia/indicatori-de-analiza-companii-bursa

La data intrarii in contabilitate, bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea

de intrare, (valoarea contabila), care se stabileste astfel:
- bunurile reprezentand aport la capitalul social, la valoarea de aport, stabilita in urma evaluarii;
- bunurile obtinute cu titlu gratuit, la valoarea justa;
- bunurile procurate cu titlu oneros, la cost de achizitie;
- bunurile produse in unitate, la cost de productie.

La incheierea exercitiului, elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se evalueaza si se

reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabila, pusa de
acord cu rezultatele inventarierii.

In acest scop, valoarea de intrare (valoarea contabila) se compara cu valoarea stabilita pe baza
inventarierii, astfel:
- pentru elementele de activ, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de
intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la valoarea lor de
intrare. Diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar stabilita la inventariere si valoarea
contabila neta a elementelor de activ se inregistreaza in contabilitate pe seama unei amortizari
suplimentare, in cazul activelor amortizabile pentru care deprecierea este ireversibila sau se
constituie un provizion pentru depreciere, atunci cand deprecierea este reversibila, aceste elemente
mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de intrare.
- pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferentele constatate in minus intre valoarea de
inventar si valoarea de intrare nu se inregistreaza in contabilitate, aceste elemente mentinandu-se la
valoarea lor de intrare. Diferentele constatate in plus intre valoarea stabilita la inventariere si
valoarea de intrare a elementelor de pasiv de natura datoriilor se inregistreaza in contabilitate prin
constituirea unui provizion, aceste elemente mentinandu-se, de asemenea, la valoarea lor de
intrare.

Este o valoare de lichidare cu imprecizii de estimare, deoarece:

- bunurile imobiliare sunt contabilizate la valoarea din momentul achizitiei lor;
- reevaluarea lor nu este agreata de guvern, deoarece duce la diminuarea beneficiilor contabile si ca
atare la reducerea impozitului;
- sunt imprecizii in reevaluarea bilantului pentru creante dubioase, deprecierea stocurilor etc;
- este dificila evaluarea fondului de comert.

In ciuda tuturor acestor lucruri, valoarea contabila este valoarea de baza preluata in bilantul
contabil.

Valoarea contabila a unui activ inregistrat in contabilitate la pretul de achizitie poate fi mai mare sau
mai mica decat preturile curente de piata.

2. Valoarea actiunilor stabilita prin raportarea activului net contabil la numarul de actiuni.