Universitatea Valahia Târgoviște

Universitatea Valahia Târgoviște

Facultatea:INGINERIA MEDIULUI ȘI ȘTIINȚA ALIMENTELOR
Specializarea: CONTROLOUL ȘI EXPERTIZA ALIMENTELOR

TEMĂ DE CASĂ:

BIOSENZORI UTILIZAȚI PENTRU

ANALIZA ALIMENTELOR

1
 Universitatea Valahia Târgoviște

CUPRINS

1.SENZORII. CLASIFICAREA BIOSENZORILOR............................................................ 3

1.1 Definirea senzorilor ..................................................................................................... 3
1.2 Caracteristici de baza ale senzorilor ............................................................................. 3
1.3 Clasificarea senzorilor .................................................................................................. 3
1.4 Istoria biosenzorilor ..................................................................................................... 4
1.5 Biosenzorii .................................................................................................................... 5
1.6 Principiul biosenzorului................................................................................................ 7
1.7 Biosenzori pentru alimente ........................................................................................... 8
1.8 Clasificarea biosenzorilor ............................................................................................ 9
2. PRINCIPIUL METODEI .................................................................................................... 9
1. Reacţii analitice de tip enzimatic. Determinarea glucozei prin metoda god
(glucozoxidază). ...................................................................................................................... 9
3.APLICAŢII ALE BIOSENZORILOR IN INDUSTRIA ALIMENTARĂ ....................... 12
3.1 Biosenzori în ambalarea inteligentă a alimentelor ..................................................... 12
3.2.Alte aplicatii ale biosenzorilor.................................................................................... 13
4. DEZVOLTAREA DE NOI METODE PENTRU CONTROLUL ȘI
STANDARDIZAREA PRODUSELOR BIOTEHNOLOGICE (biosenzori, sisteme de analiza
in flux). ...................................................................................................................................... 13
5. AVANTAJELE UTILIZARII BIOSENZORILOR ......................................................... 14
6. DEZAVANTAJELE UTILIZARII BIOSENZORILOR .................................................. 15
7. BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................. 15

2
 Universitatea Valahia Târgoviște

1.SENZORII. CLASIFICAREA BIOSENZORILOR

1.1 Definirea senzorilor
Senzorii sunt dispozitive care convertesc răspunsuri senzoriale fizico -
chimice sau biologice în semnale electrice care pot fi cuantificate.

1.2 Caracteristici de baza ale senzorilor

Un senzor trebuie:
◦ să aibă o mare specificitate faţă de scopul analitic;
◦ să fie stabil în condiţii de depozitare normală şi pentru un număr
marede probe ;
◦ să fie suficient de sensibil;
◦ să asigure o bună reproductibilitate;
◦ reacţia sa nu reclameconditii ambientale deosebite ceea ce
presupune un pretratament cât mai mic;
◦ răspunsul lui trebuie să aibe acurateţe,precizie,reproductibilitate, să
fie liniar în domeniul analitic utilizat,fără a impune diluţii sau
concentraţii şi să fie lipsit de zgomot electic;
◦ să fie ieftin,mic şi portabil;
◦ să fie capabil de a fi utilizat de operatori cu o instruire medie .

1.3 Clasificarea senzorilor

A) În funcţie de natura senzorului, ei se clasifica în :

• Chemosenzori -senzori chimici -acestia sesizează diferite
modificări ale parametrilor chimiciai unei reacţii chimice
(ex.:epuizarea unui component, apariţia în mediul de reacţie a unui
component, schimbarea unor parametrii cinetici, etc).
• Biosenzorii -sesizeaza apariţia unor produse biologice ( ex.:
prezenţa unor cataboliti,prezenţa unor enzime,prezenţa unor
vitamine,o anumită secvenţa de nucleotide, apariţia de
toxine,apariţia de antibiotice,etc).
• Imunosenzori– sesizează apariţia unei reacţii antigen-anticorp (ex. :
reacţia de aglutinare.reacţii de complexare,etc).
B) În funcţie de modul lor de utilizare se clasifica în :

3
 Universitatea Valahia Târgoviște

• Senzorii analitici -aceasta categorie de senzori este utilizată în analize

specifice. Aceştia intra în componenţa unor aparate de laborator.
• Senzorii de flux – sunt utilizaţi în controlul unor parametrii de
proces.Aceştia intra în componenţa sistemelor de automatizare.
• Senzorii portabili -utilizati în teren pentru analize specifice.Pe acestiaii
întâlnim în componenţa unor aparate de analiza portabile.
1.4 Istoria biosenzorilor

În 1950 Leland C. Clark Jr., a inventat un electrod destinat a fi folosit

pentru măsurarea oxigenului dizolvat în sângele bolnavilor operaţi. Acesta este
format dintr-un electrod de platină şi un electrod cu o membrană de plastic
permeabila la gaze.
În 1962 Clark extinde folosirea acestui “electrod de măsurare a
oxigenului” la determinarea nivelului de glocoza în sânge. El a îmbrăcat senzorul
pentru oxigen cu un strat subţire de gel ce conţine un biocatalizator, enzima
numită gluco-oxidaza, urmat de o membrană semipermeabilă de dializă ce
permite glucozei să difuzeze în senzor, dar opreşte enzima să difuzeze afară..
În 1969, G.Guilbault a inventat un sistem de măsură a ureei în fluidele
corpului. Dispozitivul lui foloseşte o enzimă, ureaza, ce converteşte ureea în
bioxid de carbon şi amoniac. Electrodul sesizează schimbările în concentraţia
ionilor de amoniu. Acest dispozitiv a constituit o îmbunătăţire pentru că se
bazează pe o detecţie potenţiometrică, o tehnică ce a fost folosită foarte mult. În
timp ce senzorii lui Clark măsoară trecerea curentului prin electrod, senzorul
potenţiometric măsoară tensiunea cerută pentru menţinerea curentului la zero.
Electrodul nu consuma nici un fel de reactanţi de aceea este mai puţin susceptibil
la erori cauzate de schimbările survenite în mediul extern. În plus, sistemul
potenţiometric are o curbă logaritmica de răspuns astfel încât poate urmări o
concentraţie de peste 100 de ori.
În deceniile ce au urmat, peste 100 de enzime au fost folosite în
biosenzori. Cercetătorii în domeniu au realizat că nu numai enzimele singulare se
pot folosi, ci şi ţesuturi ce reacţionează la aminoacizi şi la alte biomolecule
importante. De exemplu, folosirea pulpei de banana pentru măsurarea
dopaminei, miezul de porumb pentru piruvat, frunza de castravete pentru
cisteina, sfecla de zahăr pentru tirozina, ficatul de iepure pentru guanina şi pudra
de muşchi de iepure pentru monofosfat de adenozină.
Biosenzorii au început să fie folosiţi cu succes şi în alte domenii decât
cele medicale. Astfel, Isao Kurube şi Shuichi Suzuki au măsurat cerinţele
biochimie ale oxigenului, ce reprezintă un indiciu al prezenţei materiilor
organice în apă uzată.

4
 Universitatea Valahia Târgoviște

Biosenzorul bazat pe drojdie face o citire a rezultatelor în 30 minute faţă

de 5 zile în care se obţin rezultatele prin metode convenţionale.
Biosenzorii sunt folosiţi şi pentru a determina calitatea hranei şi
prospeţimea ei ( pentru peşte, carne, etc). Cu mare succes sunt folosiţi în
industrie, în procesele industriale, pentru a determina compoziţia chimică a
materialelor de-a lungul proceselor. Aceste măsurători sunt importante în special
în biotehnologie, unde în mod curent nu se pot monitoriza culturile de
microorganisme procese de fermentaţie ce produc proteine active şi alte produse
ca interferon sau insulină.
1.5 Biosenzorii
Biosenzorii sunt dispozitive de analiza care transforma un răspuns
biologic intru-un semnal electric. Utilizarea lor în ambalarea inteligentă a
alimentelor permite detectarea patogenilor şi a altor contaminanţi pentru
asigurarea siguranţei alimentelor.Ei sunt dispozitive utilizate pentru a analiza
concentrația unui component-ţintă
specific cu ajutorul unui element
biologic sensibil. Sunt capabili să
detecteze, să înregistreze şi să
transmită informaţii analitice selective,
cantitative sau semicantitative, despre
reacțiile biochimice.
Un biosenzor este alcătuit din
două componente principale: un
bioreceptor care recunoaște ținta și un traductor care convertește semnalele
biochimice într-un răspuns electric măsurabil. Bioreceptorii sunt componente
organice (enzime, anticorpi, hormoni sau acizi nucleici), material biologic
(microorganisme, organite celulare, ţesuturi sau celule receptoare), respectiv
material derivat biologic sau componente biomimetice
Traductoarele depind de parametrii care urmează a fi măsurați şi pot fi
electrochimice (amperometrice, potențiometrie sau conductometrice/
impedimetrice), calorimetrice sau termometrice, optice, acustice, piezoelectrice,
magnetice şi micromecanice sau combinații de două sau mai multe dintre
tehnicile enumerate. Suplimentar, biosenzorul are un dispozitiv de citire şi
componente electronice asociate sau procesoare de semnal pentru afișarea,
într‑un mod ușor de utilizat, atât a prezenței, cât şi a concentrației compusului-
ţintă.
Biosenzorii manifestă specificitate, sensibilitate, fiabilitate, portabilitate și
simplitate. Cu toate acestea, anumite reacții sunt induse doar la suprafața
5
 Universitatea Valahia Târgoviște

produsului alimentar în contact cu biosenzorul,ceea ce scade sensibilitatea

biosenzorului la alimente solide.
Un biosenzor adecvat trebuie să posede cel puţin următoarele
caracteristici:
o Biocatalizatorul trebuie să fie înalt specific pentru scopul analizei;
o Să fie stabil în condiţii de depozitare normale şi, cu excepţia benzilor
enzimatice de hârtie şi dipsticks (a se vedea mai târziu), să prezinte o bună
stabilitate pentru un număr larg de determinări (de exemplu mai mult de
100);
o Reacţia nu trebuie să fie afectată de parametric fizici cum sunt agitarea pH
sau temperatura. Aceasta ar permite analiza probelor cu un minim de pre-
tratament.
o Dacă reacţia implica cofactori sau coenzime, acestea ar trebui, în mod
preferabil, să fie co-imobilizati cu enzimă;
o Răspunsul trebuie să fie exact, précis, reproductibil şi liniar pe domeniul
analitic utilizat, fără dilutie sau concentrare.
o Trebuie de asemenea să fie liber de zgomot electric;
o Dacă biosenzorul trebuie să fie utilizat pentru monitorizarea sistemelor
invazive în situaţii clinice, trebuie să micuţ şi biocompatibil, să nu aibe
efecte antigenice sau toxice. Dacă se vor utiliza în bioreactoare trebuie să
fie sterilizabili. Sterilizarea se realizează preferabil prin autoclavare dar
nici un biosenzor cu enzime nu poate rezista unui asemenea drastic
tratament termic-umed. În ambele cazuri, biosenzorul nu trebuie să fie
predispus spre viciere sau proteoliza;
o Biosenzorul complet trebuie să fie ieftin, mic, portabil şi capabil de a fi
utilizat chiar de operatori mai puţin dotaţi;
o Trebuie să existe o piaţă pentru biosensor. Este clar că există o mică şansă
să se dezvolte un biosenzor dacă alţi factori (de exemplu subvenţii
guvernamentale, angajerea continuă a unor analişti dotaţi, sau slabă
percepţie a consumatorilor) încurajează utilizarea metodelor tradiţionale şi
descurajează descentralizarea laboratoarelor de testare.
Răspunsul biologic al biosenzorului este determinat de membrane
biocatalitice care realizează conversia reactantului în produs. Enzimele
imobilizate prezintă un număr de caracteristici avantajoase care le fac, în mod
particular, aplicabile în astfel de sisteme. Ele pot fi re-utilizate, ceea ce înseamnă
că aceiaşi activitate catalitică este disponibilă pentru o serie de analize. Acesta
este un factor important în asigurarea unor rezultate reproductibile şi evitarea
capcanelor associate cu reproducerea pipetarii enzimei libere necesară în
protocoalele analitice.

6
 Universitatea Valahia Târgoviște

Multe enzime sunt intrinsic stabilizate prin procesul de imobilizare, dar

chiar acolo unde aceasta nu se întâmplă există în mod obişnuit o stabilizare
aparenta considerabilă. În interiorul sistemului de senzor imobilizat este normal
să se utilizeze un exces de enzimă. Aceasta dă un surplus catalitic care este
suficient pentru a asigura o creştere în stabilitatea aparentă a enzimei imobilizate.
Chiar dacă apare o oarecare inactivare a enzimei imobilizate după o anumită
perioadă de timp, aceasta inactivare este în mod obişnuit staţionară şi previzibilă.
Orice scădere a activităţii este uşor încorporată în schema analitică prin
interpolarea regulată a standardelor, între analizele probelor necunoscute. Din
aceste motive, multe dintre asemenea enzime imobilizate sunt re-utilizabile până
la 10.000 ori pe o perioadă de câteva luni. În mod clar această conduce la o
considerabilă economie în raport cu costul enzimelor faţă de utilizarea analitică a
enzimelor libere solubile.
1.6 Principiul biosenzorului
Indiferent de complexitatea lui, un biosenzor este alcătuit din trei părţi
principale:
 Un sistem sau un element biologic (molecule de recunoaştere)care este
sensibil,graţie selectivităţii lui la un anumit compus organic şi este numit
bioreceptor.
 Un senzor fizic,care converteşte modificarea chimică propusă de primul
sistem într-o mărime electrică (mărime măsurabilă).

7
 Universitatea Valahia Târgoviște

1.7 Biosenzori pentru alimente

Biosenzorii analitici sunt integrați în compușii biocomponenți /
bioreceptori (enzime izolate, organe, celule întregi, țesuturi, imunoasisteme,
nucleotide, aptameri etc.) cu sisteme de transmisie potrivite pentru compuși
chimici Componentele de transmisie sunt traducătoare electromecanice, optice,
supraacustice, interacțiunea dintre molecula țintă și biocomponent este produsă
în mod obișnuit un semnal electric care poate fi măsurat și înregistrat. O gamă
largă de analiți formează compuși anorganici, molecule organice mici și proteine
mici, în comparație cu metodele convenționale utilizate pentru analiza
alimentelor, cum ar fi metodele spectrometrice sau cromatografice, biosenzorii
au avantaje de probă: selectivitatea, care permite detectarea directă a analitului
fără prelevarea probelor , prelevarea de probe înainte de tratare, analiza rapidă cu
rezultatele ulterioare, costurile reduse, perspectivele de formare și portabilitate.
Nu în ultimul rând, biosenzorii sunt foarte ușor de utilizat și nu necesită un
personal bine instruit și, prin urmare, dispozitivele disponibile pe piață pot fi
ușor lansate pe piața consumatorilor. Controlul calității alimentelor necesită o
analiză rapidă și în ceea ce privește domeniile disponibile de testare ai diferiţilor

8
 Universitatea Valahia Târgoviște

parametrii. Biosensorii respectă aceste cerințe și justifică interesul sporit al

dezvoltării biosenzorilor pentru controlul calității alimentelor. În general, există
aceleași tipuri de compuși analizați: compuși ai căror concentrații sunt inerente
pentru alimentație și calitate de contaminanți, care nu se referă la produsele
alimentare.
1.8 Clasificarea biosenzorilor
Se poate realiza pe baza unor criterii specifice ale bioreceptorului sau
traducătorului, analitilor sau reacțiilor monitorizate, detectate sau măsurate.
Mecanismul de recunoaștere biochimică a fost luat în considerare în această
revizuire pentru clasificarea biosenzorilor, iar principalele tipuri de biosenzori
utilizați pentru analiza produselor alimentare. Biosenzorii enzimelor reprezintă
clasa principală a biosenzorilor electrochimici utilizați pentru analiza
alimentelor. Două principii sunt utilizate în acest sens: detectarea substratului
prin conversia sa într-o reacție catalizată de o enzimă cu consum sau formare a
unui compus electroactiv și detectarea inhibitorilor de enzime. Detectarea
substratului utilizează alte tipuri de enzime de oxid de hidroxid (oxidaze,
peroxidaze, dehidrogenaze) și principalul compus electroactiv detectat de
peroxidul de hidrogen sau forma redusă de nicotinamidă adeninucleotidă
(NADH). Determinarea inhibitorilor a fost efectuată prin măsurarea activității de
substituție în prezența inhibitorului și corelarea gradului de inhibare cu o
concentrație de inhibitor. Un biosenzor de fidelitate cu o clasă de senzori, dar
această revizuire va acoperi doar aspectele legate de electrochimicele bazate pe
polimerii polimericiimprimați pentru analiza alimentelor.

2. PRINCIPIUL METODEI

1. Reacţii analitice de tip enzimatic. Determinarea glucozei prin metoda

god (glucozoxidază).
Selectivitatea şi specificitatea biosenzorului este conferită de către
traductorul biologic. El asigură detectarea rapidă a moleculelor sau a reacţiilor
chimice specifice, ceea ce produce o modificare a structurii biocomponentei sau
a mediului de reacţie ce produce stimularea traductorului fizic.
Funcţia de traductor biologic o poate avea: enzimele, microorganismele,
ţesuturile, organitele celulare, membrane biologice etc. Acestea sunt imobilizate
direct pe suprafaţa traductorului fizic.

9
 Universitatea Valahia Târgoviște

Pentru a cunoaşte funcţionarea traductoarelor biologice este necesar să se

cunoască enzima şi reacţia enzimatică catalizată de aceasta.
Schema unei reacţii enzimatice este:
k1 k3
S+E k2 SE P+E

S – substratul;
E – enzima;
P – produsul;
SE – complexul substrat – enzimă.
O serie de reacţii enzimatice sunt folosite drept metode analitice pentru
determinarea unor compuşi biochimici în laboratoarele clinice, laboratoarele de
siguranţa şi calitatea produselor alimentare, laboratoarele pentru controlul
calităţii mediului.
Glucozoxidaza (GOD E.C. 1.1.3.4.) este o enzimă izolată din Aspergillus
niger (MM 160000) sau Penicillium notatum (MM 152000). Aceasta este o
glicoproteină alcătuită din două subunităţi identice unite prin punţi disulfitice.
Fiecare subunitatea conţine o moleculă de FAD drept grupare prostetică.
GOD realizează oxidarea  - D –glucozei la D – glucono -  - lactonă şi de
aici la acid gluconic în prezenţa unui acceptor de electroni ca oxigenul
atmosferic sau hexofericianatul:
GOD
Glucoza + O2 Acid gluconic + H2O2

POD
2 H2O2 + Fenol + 4 - Aminoantipirina quinona rosie + 4H2O

Glucozoxidaza (GOD) converteşte glucoza din probă în gluconat. Apa

oxigenată produsă în reacţie este descompusă de către peroxidază (POD) şi
produce culoare cu fenolul şi 4 – aminoantipirină care se măsoară
spectrofotometric la  = 505 nm. Absorbanţa este corelată cu concentraţia
glucozei din probă.
Determinarea concentraţiei de glucoză este importantă în diagnosticul şi
tratamentul tulburărilor metabolismului glucidic.
Reactivi:
R1 Tampon fosfat, pH 7,5 90 mmol / l;
Fenol 0,5 mmol / l;
R2 Glucozoxidază  10000 U/l
Peroxidază  1000 U/l
4 – aminoantipirină 2,5 mmol/l

10
 Universitatea Valahia Târgoviște

R3 Standard de glucoză 5,56 mmol/l (1g/l).

Reactivi sunt stabili la temperatura cuprinsă între 2 – 8 0C şi la păstrare la
întuneric.

Mod de lucru:
Blank Standard Proba
Reactiv R2 2 ml 2 ml 2 ml
Apă distilată 20 l - -
Standard - 20 l -
Proba - - 20 l

Termostatare: 10 minute la 370 C sau menţinerea 20 minute la temperatura

camerei. Absorbanţa se citeşte la spectrofotometrul UV – VIS la  = 490 – 520
nm.

2 ml R2 AD 20 l 2 ml R2 Standard 2 ml R2 Proba
20 l
20 l

Blank Standard Proba

Termostatare 370 C/ 10 min.

Spectrofotometrare,  = 490 -
520 nm

Calcul:

11
 Universitatea Valahia Târgoviște

Aproba
 c s tan dard  c proba
As tan dard
A – absorbanţa;
C – concentraţia.

Valori normale:
Ser, plasmă: 70 – 105 mg/dl (3,85 – 5,84 mmol/l)

3.APLICAŢII ALE BIOSENZORILOR IN INDUSTRIA

ALIMENTARĂ

Biosenzorii au aplicaţii în numeroase domenii precum medicină, industria

farmaceutică, industria alimentară, monitorizarea mediului, biotehnologie,
apărare şi securitate. Totuşi, cea mai răspândită utilizare este în medicină, mai
exact în diagnosticul medical, biosenzorul de glucoză pentru persoanele care
suferă de diabet zaharat ocupând primul loc pe piaţă.
Cercetările extinse din domeniul biomedical au contribuit la reducerea
decalajelor dintre conceptul teoretic al unui biosenzor integrat, biosenzorul
prototip ca dovadă a conceptului teoretic şi punerea în aplicare practică.

3.1 Biosenzori în ambalarea inteligentă a alimentelor

În industria alimentară, biosenzorii sunt utilizați îndeosebi pentru
detectarea microorganismelor patogene în alimente cu scopul asigurării
siguranţei alimentelor, cu toate că există aplicaţii ale biosenzorilor pentru a
indica prospețimea unor alimente uşor perisabile precum carnea şi peștele.
Biosenzorii pot fi introduși în interiorul ambalajului care conţine alimentul sau
pot fi integrați în materialul de ambalaj, deşi există şi biosenzori portabili sau cu
poziție fixă, de tip desktop. Atunci când sunt utilizați în ambalarea inteligentă a
alimentelor, biosenzorii au dezavantajul că, adesea, nu pot monitoriza mod
continuu calitatea produselor alimentare. De asemenea, o atenție deosebită
trebuie acordată efectelor periculoase posibile ale componentelor biologice din
biosenzori asupra produselor alimentare conținute în ambalajele inteligente
prevăzute cu biosenzori.
Microorganismele cel mai frecvent detectate de către biosenzori sunt bacterii
patogene precum Salmonella typhimurium în lapte degresat, Staphylococcus
aureus în lapte , coliformi, în special Escherichia coli sau Salmonella enteritidis
12
 Universitatea Valahia Târgoviște

şi virusuri ca Vibrio.
În industria alimentară, biosenzorii sunt utilizați îndeosebi pentru
detectarea microorganismelor patogene în alimente.
Un grup aparte de biosenzori este reprezentat de nanosenzori. Aceştia
conţin nanoparticule care atacă patogenii sau alţi contaminanţi, cei mai mulţi
fiind utilizați pentru detectarea patogenilor în pește. Identificarea selectivă se
bazează pe fluorescență, dispozitive magnetice, conductanță sau bioluminiscență,
enzime şi anticorpi. Printre patogenii din pește detectați în cele mai recente
cercetări se numără bacterii precum Aeromonas hydrophyla, Aphanomyces
invadans şi virusuri cum este virusul necrozei nervoase a peștelui .
3.2.Alte aplicatii ale biosenzorilor
Biosenzorii au aplicaţii în numeroase domenii precum medicină, industria
farmaceutică, industria alimentară, monitorizarea mediului, biotehnologie,
apărare şi securitate. Totuşi, cea mai răspândită utilizare este în medicină, mai
exact în diagnosticul medical, biosenzorul de glucoză pentru persoanele care
suferă de diabet zaharat ocupând primul loc pe piaţă.
Cercetările extinse din domeniul biomedical au contribuit la reducerea
decalajelor dintre conceptul teoretic al unui biosenzor integrat, biosenzorul
prototip ca dovadă a conceptului teoretic şi punerea în aplicare practică.

4. DEZVOLTAREA DE NOI METODE PENTRU CONTROLUL ȘI

STANDARDIZAREA PRODUSELOR BIOTEHNOLOGICE (biosenzori,
sisteme de analiza in flux).

Necesitatea asigurării unei siguranţe maxime a alimentelor a impus

dezvoltarea unor metode avantajoase economic pentru determinarea rapidă a
contaminanţilor alimentari, care să constituie o alternativă viabilă la metodele
convenţionale de analiza. Metodele şi sistemele de analiza dezvoltate pot fi
extrem de utile pentru determinările pe teren a contaminanţilor din diverse
produse alimentare, în special din produsele aflate în formă lichidă.
Impactul tehnologiei biosensibilizării crește în toate sectoarele, cum ar fi sectorul
farmaceutic, sănătatea, mediul și alimentația. Siguranța alimentară este o
problemă globală în contextul actual al dezvoltării intensive a agriculturii și
industriei alimentare. Monitorizarea nutrienților și screening-ul rapid al
contaminanților reprezintă câteva din problemele cheie ale domeniului
agroalimentar pentru evaluarea calității alimentelor.

13
 Universitatea Valahia Târgoviște

Cererea de a dezvolta instrumente simple, rapide, precise, cu costuri

reduse și portabile și care să le ridice și să le îndeplinească cerințele. Analiza
actuală se bazează pe progresele foarte recente în materie de biosensibilizare a
controlului de bună calitate din celi 3 ani și nu va acoperi lucrările publicate
anterior, decât dacă se consideră necesar. Publicațiile mai vechi sunt acoperite de
multe articole de revizuire publicate mai devreme
Am propus o privire de ansamblu asupra principalelor tipuri de biosenzori
electrochimici cu aplicaţii în analiza alimentelor şi cele mai recente configuraţii
de biosensare cu caracteristici de performanţă îmbunătăţite bazate pe materiale
carbonate şi nanomateriale, metalenoparticule şi evaluându-se valoarea
produsului. Luăm în considerare mecanismul de bio-recunoaștere. Sunt discutate
aplicațiile pentru detectarea alimentelor și sunt prezentate exemple de publicații
curente. Avansările în materie de nanotehnologie promovează domeniul
biosensibilității. Prin urmare, partea a doua se ocupă cu unele dintre cele mai
utilizate materiale și nanomateriale utilizate pentru a îmbunătăți performanțele
traductorului sau întregului biosenzor sau ca matrice de imobilizare pentru
bioreceptor. Cele mai recente lucrări sunt discutate subliniind avantajele
abordării propuse. Un accent deosebit se acordă unui nou pas în acest domeniu -
de la bancă la piață. Pentru implementarea lor în viața de zi cu zi, biosenzorii
trebuie să iasă din laborator. Miniaturarea, analiza automată, consumul scăzut de
reactivi, portabilitatea, cererea minimă privind timpul utilizatorului sau abilitățile
și conectivitatea reprezintă cerințele pentru trecerea la biosenzorii disponibili
comercial.
Micro şi nano biosenzorii reprezintă în mod cert una din direcţiile viitoare
în cercetarea din domeniul biosenzorilor.

5. AVANTAJELE UTILIZARII BIOSENZORILOR

Prezinta avantaje analitice:

 Specificitate mare
 Sensibilitate
 Ofera posibilitatea determinarii nu numai a compusilor chimici dar si a
efectelor biologice;
 Pot furniza atat concentratia totala cat si cea biodisponibila a
substantei;
 Portabilitate,miniaturizare,lucrul on-site,capacitatea de a masura
substante direct din matrice complexe cu minim de prelucrari,raspuns
rapid,etc.
14
 Universitatea Valahia Târgoviște

6. DEZAVANTAJELE UTILIZARII BIOSENZORILOR

Dezavantaje ale senzorilor electrochimici:
- selectivitate limitată, fiind necesară utilizarea mediatorilor pentru
îmbunătăţirea acesteia
- poate fi aplicată numai sistemlor la car eparticipa specii electrochimic
active.

7. BIBLIOGRAFIE

1. Carmen, Nicolescu, 2010.Metode si tehnici de control si analiza a

alimentelor-Note de curs,Universitatea „Valahia”din Targoviste;
2. Zhu L., Zhai J., Yang R., Tian C., Guo L., Biosensors and
Bioelectronics 22 (2007)
3. Ashok Kumar S., Chen S.M., Sensors 8 (2008),
4. Ciucu, Anton, Biosensors for Environmental Monitoring,Ed
Niculescu,Bucuresti,(2000).
5. Ciucu, Anton, Aplicatiile Analitice ale Biosenzorilor in Controlul
Poluarii Mediului,Ed Ars Docendi,Bucuresti,(2000).

15
Universitatea Valahia Târgoviște

16