Sunteți pe pagina 1din 3

Leacurile cu leurdă, vechi de

sute de ani
Lumea Credintei 9 mai 2015
SHARE

Leurda era cunoscută încă din vremea dacilor, care o foloseau atât în
alimentaţie, cât şi ca leac detoxifiant de primăvară, pentru curăţarea sângelui,
a plămânilor şi a tractului digestiv. Deşi usturoiul este un remediu naturist
adesea folosit de români, de sute de ani vechii monahi şi-au tămăduit bolile cu
leacuri obţinute din leurdă, care are o concentraţie de principii active
de câteva ori mai mare decât bătrânul usturoi. De la Părintele Casian de la
Mânăstirea Gura Motrului am aflat că „leurda are un bogat conţinut de
germaniu şi seleniu în formă organică, lucru rar întâlnit în lumea plantelor,
ceea ce face ca aceasta să aibă efecte antitumorale deosebite”.

Nu a putut fi aclimatizată nicăieri în lume în afară de Europa


Denumită ştiinţific Allium ursinum, leurda se mai numeşte şi aiurdă, usturoiţă,
usturoi sălbatic, usturoi de pădure sau usturoiul ursului. Această plantă erbacee
perenă creşte îndeosebi în pădurile mai rărite de la noi (în general de stejar sau pin)
pentru că acestea le conferă mai multă lumină. Leurda este o plantă care creşte
numai în Europa, neputând fi aclimatizată în nici o altă zonă. La o primă
vedere, aceasta se aseamănă cu alte flori albe de primăvară, la început având
frunzele de culoare verde crud, pentru ca mai târziu să se închidă la culoare până la
verde închis. Frunzele de leurdă seamănă foarte bine cu cele de
mărgăritar, particularitatea leurdei fiind aceea a mirosului identic cu cel de
usturoi, motiv pentru care nu poate fi confundată cu altă plantă. De la leurdă se
folosesc în scop terapeutic dar şi culinar frunzele. Acestea se taie primăvara
devreme (în martie sau aprilie), înainte ca planta să înflorească şi se prepară
în momentul imediat următor sau se depozitează la rece, pentru că are un timp de
alterare destul de rapid.

Sucul din frunze proaspete este antitumoral


Principiile active şi substanţele din această buruiană cu miros de usturoi au efecte
benefice în tratarea, dar şi în prevenirea a numeroase afecţiuni ale
organismului. Virtuţile terapeutice ale leurdei ajută la tratarea multor boli, fiind şi
un tonic natural de excepţie. Din frunzele de leurdă proaspăt culeasă se poate obţine
un suc mai puţin plăcut la gust, dar foarte eficient în tratarea problemelor
digestive. Pentru aceasta se toacă foarte fin o legătură de leurdă (aproximativ 50 g),
peste care se toarnă două pahare de apă plată, care trebuie să fie puţin călduţă. Se
lasă câteva ore la macerat într-un vas de sticlă, după care se strecoară printr-un
tifon dublu, storcându-se bine. Se păstrează la rece şi se bea în fiecare dimineaţă, pe
stomacul gol, cam 50 ml de suc. Cura nu trebuie să dureze mai mult de o
săptămână, eventual se poate repeta după şapte zile. Acest leac are efecte benefice
asupra sistemului digestiv refăcând flora intestinală, stopând evoluţia tumorală la
nivelul colonului. Paraziţii intestinali sunt eliminaţi, iar locul în care aceştia au
existat rămâne sterilizat pentru multă vreme.

Vinul de leurdă ţine departe virozele


Primăvara, virozele sunt de multe ori mai rebele decât cele din timpul iernii, motiv
pentru care se poate apela la un
antivirotic natural, folosit de sute de ani, mai ales în mânăstirile din zonele
submontane ale Europei. Vinul de leurdă
este un adjuvant puternic în faringite, laringite, în diverse forme de tuse şi
în afecţiunile respiratorii cauzate de virozele de primăvară. Acest vin medicinal
este un preparat pe care îl obţinem folosind ca bază vinul natural din struguri.
Pentru obţinerea acestuia este nevoie de 200 g frunze proaspete de leurdă, pe care
le tocăm ca pentru salată, apoi le aşezăm într-un vas de sticlă, iar peste ele se
toarnă un litru de vin roşu de ţară. Preparatul se agită cam de trei ori pe zi, timp de
10 zile, cât se lasă la macerat leurda şi vinul. După acest timp se strecoară
maceratul şi se păstrează în locuri bine aerisite, chiar reci, în sticle de culoare
închisă. O cură cu vin de leurdă se ţine timp de două săptămâni, luându-se câte o
lingură înaintea celor trei mese principale ale zilei.
Cataplasme antireumatice
Folosite sub formă de comprese sau cataplasme, frunzele de leurdă ajută
la calmarea durerilor reumatismale, la reducerea edemelor de la nivelul
articulaţiilor, dar şi a durerilor pectorale. Pentru aceasta este nevoie de un mănunchi
mai mare de frunze proaspete, care se toacă mărunt, după care se freacă într-un
mojar. Pasta obţinută se pune între două feşe de tifon, după care se aplică pe
zonele bolnave. În cazul afecţiunilor reumatice, compresele se ţin pe locul
afectat timp de câteva ore, iar pentru ameliorarea cât mai îndelungată a durerilor
aceste cataplasme se pun de două ori pe zi, timp de două săptămâni. În durerile
pectorale, leurda se ţine pe piept doar o jumătate de oră, iar deasupra
compreselor se pune o folie şi un prosop de bumbac.

Infuzia de leurdă înlătură palpitaţiile


Pentru oscilaţiile tensiunii arteriale, cât şi pentru tulburările de ritm cardiac, o cană
cu infuzie de leurdă este foarte bine venită. Peste o lingură de frunze uscate de
leurdă se toarnă o cană de apă clocotită, după care se acoperă şi se lasă la
infuzat timp de zece minute. Se poate îndulci cu miere de tei sau polifloră. Dacă se
bea timp de 30 de zile câte o cană de infuzie pe zi oscilaţiile tensionale pot fi ţinute
sub control, iar palpitaţiile dispar.
Mariana Borloveanu