Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Generalităţi
Aliniamentele sunt sectoarele din traseu în care axa căii este în linie dreaptă.
Se caracterizează prin orientare şi lungime.
Orientarea (Oi) este definită prin unghiul format de aliniament cu axa N - S.
Orientarea este importantă din punctul de vedere al studiului posibilităţilor de
înzăpezire a liniei, care depind de orientarea liniei faţă de direcţia vânturilor
dominante din timpul iernii.
O1
O3
V1 ά1 V3
Ti1 O2 ά3
Te1
AR2 Te3
RA2 Ti3
ά2
V2
Aliniamentele au lungimile Te - AR, sau RA - AR sau RA - Ti.
Aliniamentele lungi asigură viteze sporite, vizibilitate optimă, rezistenţe şi
uzuri minime.
Unul din indicii de calitate al unui traseu este raportul lungime aliniamente /
lungime totală, raport care depinde în special de relief. În Elveţia l a/lt = 63 %, în
Franţa la /lt = 69 %, în România la /lt = 70 % şi în fosta URSS la /lt = 75 %.
Pe plan mondial, cel mai lung aliniament este de 450 Km între Perth şi
Adelaїde în Australia. În România, cel mai lung aliniament este de 66 Km pe linia
Bucureşti - Constanţa între staţiile Bărăganu şi Lehliu.
Există factori majori: puncte obligate, condiţii topo, geo, hidrologici, care
obligă devierea aliniamentelor şi racordarea lor cu curbe.
Utilizarea curbelor prezintă următoarele avantaje:
- permit înscrierea optimă a liniei în relieful regiunii;
- evitarea lucrărilor de artă şi de terasamente de volume mari, şi costisitoare,
deci reducerea costului investiţiei;
- evitarea monotoniei traseului.
Introducerea curbelor - în general cu raze mici, prezintă următoarele
dezavantaje:
- lungirea traseului datorită abaterii de la linia dreaptă;
- reducerea vitezei de circulaţie;
- reducerea confortului şi a siguranţei circulaţiei, mai ales la viteze mari, prin
apariţia acceleraţiilor transversale neechilibrate întotdeauna;
- înscrierea mai dificilă a vehiculelor în curbe şi necesitatea amenajării speciale
a curbelor;
- necesarul suplimentar de forţă de tracţiune din cauza rezistenţelor
suplimentare ce apar în curbe;
- reducerea forţei de tracţiune prin reducerea coeficientului de aderenţă;
- sporirea uzurii şinelor şi a bandajelor roţilor;
- necesitatea consolidării suprastructurii căii şi sporirea cheltuielilor de
întreţinere a căii în curbă;
- reducerea vizibilităţii.
O parte din inconvenientele sus menţionate, se por reduce prin:
- utilizarea curbelor cu raze mari;
- introducerea curbelor progresive (de racordare) cu curbura variabilă;
- reducerea declivităţii longitudinale pe sectoarele în curbă;
- efectuarea şi a altor amenajări (supralărgiri, etc.).
Pentru curbele circulare există următoarele raze caracteristice:
Raza minimă admisibilă rezultă din condiţia de posibilitate a înscrierii
locomotivelor în curbă, deoarece vagoanele se pot înscrie şi în curbe cu raze mai
mici.
Pentru ecartamentul normal de 1435 mm, Rmin = 180 … 200 m.
În România, există pe unele linii curbe cu raze mici, după cum urmează:
- pe linia Bucureşti - Timişoara, între Balota şi Valea Albă, Rmin = 200 m;
- pe linia Simeria - Filiaşi, Rmin = 180 m;
- pe linia Timişoara - Reşiţa, între Bocşa şi Colţan, Rmin = 145 m;
- pe linia Dărmăneşti - Vatra Dornei, Rmin = 180 m;
- pe linia Dorneşti - Nisipitu, Rmin = 150 m;
- pe linia Oraviţa - Anina, Rmin = 114 m şi chiar 102 m (dmax = 21 0/00 ; rc = 32
0
/00);
- pe linii industriale Rmin = 100 m.
Locomotivele Diesel şi cele electrice, se pot înscrie în curbe cu raza minimă de
90 m, dar adoptarea unor raze sub 200 m este contraindicată pentru condiţii ulterioare
de exploatare.
Raza minimă recomandabilă cu posibilităţi în perspectivă de sporire a
vitezei, depinde de relieful regiunii şi este de 1.000 m la şes şi 300 m în regiuni
dificile.
Din motive economice, apare aşa numita rază maximă recomandabilă,
limitată la 4.000 - 5.000 m pentru liniile principale şi 2.000 m pentru liniile
secundare, din motive de limitare a costului investiţiilor şi a cheltuielilor de
întreţinere. Razele mari conduc la lungimi mari ale curbelor, deci cheltuieli sporite la
investiţii şi întreţinere. Odată cu tendinţa sporirii vitezei de circulaţie, limitarea
superioară a razelor îşi pierde importanţa.
Razele minime şi cele recomandabile sunt indicate funcţie de importanţa şi
tipul liniei, trafic, viteza maximă admisă, etc.
Principalele elemente ale curbelor circulare sunt:
- vârful de unghi (V) reprezintă intersecţia axelor a două aliniamente
succesive;
- unghiul de abatere () este unghiul la centru format de cele două raze;
- sensul de abatere (stânga / dreapta) este funcţie de sensul de mers. Coincide
cu poziţia curbei faţă de sensul de mers. De regulă, se consideră sensul
kilometrajului.
V
- tangenta adică segmentul „T” are valoarea T
B
T R tg M Te
2 Ti
- lungimea arcului de cerc „C” are valoarea ά
R 0 R g
C R R
180 200
- bisectoarea curbei circulare „B” este limitată de punctele „V” şi „M” (M
este în mijlocul curbei)
R R
RC CR
AR RA
1/ρ 1/R
Racordare Arc cerc rămas Racordare
Amplasarea racordărilor se face simetric faţă de punctele de intrare şi de ieşire
din curba primitivă (Ti şi Te), obligând în acest fel strămutarea arcului de cerc central
(sectorul RC - CR) spre centru curbei cu o mărime “m” şi deci modificând puţin raza
curbei de la R la R - m; întrucât strămutarea arcului, adică valoarea “m” este foarte
mică, această modificare este neesenţială. Se ajunge astfel la noţiunea se “curbă cu
racordări”, adică la ansamblul format din curba circulară centrală (RC - CR) şi cele
două curbe de racordare (AR - RC şi CR - RA) situate între aliniamente şi arcul de
cerc central.
Elementele principale ale unei curbe cu racordări sunt:
- punctele: V, Ti, Te, M, M’, AR, RC, CR, RA
- mărimile: R, m, (sau U), T, C, (lungimea Ti - Te), B, (distanţa VM), şi
lungimea l, adică lungimea curbei de racordare asimilată cu lungimea proiecţiei ei pe
lungimea aliniamentului.
Curbele de racordare îndeplinesc următoarele roluri:
v2
- elimină apariţia bruscă a acceleraţiilor normale şi deci elimină şocurile
R
ce apar la intrările şi ieşirile din curbele de arc de cerc;
- asigură un mers liniştit (confortabil) prin variaţia continuă a forţei centrifuge
de la valoarea zero (corespunzătoare aliniamentului) la valoarea constantă
m v2
de pe cuprinsul curbei circulare, precum şi a celorlalte forţe, respectiv
R
acceleraţii (acceleraţii unghiulare, acceleraţii de ridicare pe verticală, etc.);
- asigură introducerea în curbă a supraînălţării şi supralărgirii în mod treptat,
rampa supraînălţării şi racordarea supralărgirii, efectuându-se de regulă, pe
lungimea sau în cuprinsul curbelor de racordare.
y φo R dy/dx = R
tg φ ≈ φ
φ ρ
RC RC
ρ
yo
φo tg φo ≈ φo
AR AR
x ≈ lx x x
x ≈ lx
x≈l x≈l
dy
dx 0
x0
dy tg 0
dx x x 0
Între punctele AR şi RC, variaţia unghiului (tg ) trebuie să fie continuă şi
monotonă (crescătoare).
3. Între punctele AR şi RC variaţia forţei centrifuge trebuie să fie şi ea
continuă şi monotonă, de la valoarea zero în aliniament, la valoarea
m v2
Fc pe cuprinsul curbei circulare. Această condiţie este îndeplinită
R
1
dacă şi curbura are în acest interval o variaţie continuă şi monotonă,
mărginită de valorile:
1 d
0
x 0 dl lx 0
1 d 1
dl lx x 0 R
x x0
dφ/dx = an =
v2/ρ = Cv2 dC/dx = vr d2C/dx2 = ar
h
RC
1/R RC
1/ρ RC
h x x
x≈lx AR
AR xo ≈ l x AR
xo ≈ l
dhx dhx
dx 0
x 0
dlx lx 0
dhx
dhx
0
dx x x 0 dlx lx l
Având în vedere proporţionalitatea supraînălţării h cu curbura 1/ se poate
scrie:
1
d
dC 0
dlx dlx lx 0
lx 0
dC
0
dlx lx l
Ultima condiţie se mai poate explica după cum urmează: pe cuprinsul curbei de
racordare acceleraţia normală (an) care apare pe direcţia radială (normală la curbă)
v2
creşte odată cu curbura de la valoarea zero (în punctul AR) la valoarea în punctul
R
RC.
Creşterea acestei acceleraţii, adică şocul care se produce când acceleraţia
variază brusc, trebuie să fie mică (zero la începutul curbei) şi să varieze continuu
pe lungimea curbei de racordare, ajungând iar la zero la sfârşitul racordării.
v2 da n d v3 d 1 dC
an ; v3 v3
dt dlx dlx dlx
dlx 1
v cons tan t ; dlx v dt ; dt ; C
v
Creşterea acceleraţiei normale, adică smucitura, este limitată prin condiţii de
confort impuse de circulaţie.
5. Ultima condiţie, impusă numai pentru curbele de grad superior, cu variaţia
curburii de gradul 3 sau mai mare, folosite la viteze foarte mari, este: forţa
de inerţie corespunzătoare acceleraţiei de ridicare pe verticală pe rampa
supraînălţării trebuie să nu apară brusc. Această condiţie este îndeplinită
când în punctele AR şi RC acceleraţia de ridicare (cea care de fapt se
resimte) este zero, iar pe lungimea curbei de racordare valorile ei variază
cel puţin liniar, fără să depăşească anumite limite. În acest caz, pentru
punctele AR şi RC se poate scrie:
d 2 hx d 2 hx
2 0 şi 2 0
dt lx 0 dt lx l
În funcţie de curbură, acceleraţia de ridicare (ar) se poate exprima:
d 2 hx d dhx d dlx dhx d dhx d dlx dhx
ar v v
dt 2
dt dt dt dt dlx dlx dt dlx dt dlx
2 d dhx
2
2 d hx
v v
dlx dlx dlx2
Deoarece viteza v este constantă şi supraînălţarea hx este proporţională cu
curbura, adică hx = K x C, rezultă:
d 2 hx 2
2 d hx d 2C d 2C
ar v v K
2
K1
dt 2 dlx 2 dlx 2 dlx 2
Pentru punctele AR şi RC, relaţia devine:
d 2 C
2
0
dlx lx 0
2
d C
dlx 2 0
lx l
Observaţii
1
2. Legăturile dintre curburile , unghiurile şi ordonatele curbei de
racordare, în coordonate carteziene (X - Y) se pot prezenta şi invers, sub
formă de integrale (sume) pornind de la relaţia de legătură dintre arcul dl,
unghiul d şi raza de curbură . Înseamnă că unghiul corespunzător
punctului M este egal cu suprafaţa .
1/ρ
sin φ
≈φ RC
Ώ1 RC Ώ M
φ o lx 1/R
φ 1/ρ lx
AR AR
l lx
l
1 d y dφ
dlx d ;
dlx dlx
1 lx
1 RC
d dlx ; dlx lx
0 dy yo
AR φ y x
x ≈ lx dx
xo ≈ l
Parabola cubică
y R
R
ρ φo
=
R-m
P
Curba deplasată
P yC RC
RC m
l/2
yc
Curba primitivă
yRC
m
φo = φRC x
AR
Ti RC’
l/2 l/2
xo ≈ l
Coeficientul “a” se determină din condiţia că la sfârşitul curbei de racordare
= R iar x0 l, deci:
1 1 1 1
ax al a deci y" x
R Rl Rl
1
Prin integrare: y ' y" x2 c
2 Rl
Pentru x = 0, y = 0 (în AR curba este tangentă la aliniament) deci c = 0
1
deci: y ' x2
2 Rl
x3
Prin integrare: y d
3 2 R l
Pentru x = 0, y = 0, deci d = 0
x3
Ecuaţia curbei de racordare a parabolei cubice devine: y
6 Rl
În plan, prin introducerea curbei de racordare, curba arc de cerc se deplasează
faţă de poziţia iniţială (curba primitivă) cu o cantitate “m”, într-o poziţie paralelă,
tangentă la direcţii paralele cu aliniamentele iniţiale. Curba de racordare leagă arcul
de cerc deplasat cu valoarea “m” cu aliniamentele iniţiale.
Pentru calculul valorii strămutării “m”, se arată mai întâi că centrul de curbură
al arcului de cerc (primitiv şi deplasat) se găseşte pe verticala (ordonata) dusă prin
mijlocul lungimii “l” a parabolei, deoarece:
x2 l
tg 0 y x l
'
2 R l x l 2 R
Pentru simplificare, se consideră raza cercului primitiv R + m pentru ca prin
modificarea dată de “m”, raza curbei deplasate, păstrând centrul de curbură, să
rămână R. Socotind că pentru unghiurile mici sin tg , proiecţia centrului de
curbură pe abscisă se face la o distanţă faţă de RC dată de:
l l
P RC R sin 0 R tg 0 R
2R 2
Rezultă că proiecţia centrului de curbură al arcului de cerc înjumătăţeşte
lungimea curbei de racordare, sau că punctul Ti se găseşte situat la jumătatea
lungimii parabolei. Cu alte cuvinte, jumătate din curba de racordare este
amplasată pe aliniament, iar cealaltă jumătate pe arcul de cerc. Această situaţie
este convenabilă pentru că astfel se menţine poziţia curbelor faţă de aliniamente şi nu
1
se modifică nici unghiul de abatere al traseului primitiv dat de dl .
Pentru ca unghiul să rămână acelaşi
pe traseul iniţial (curba primitivă) şi pe curba 1/ρ L
cu racordări, va trebui ca suprafaţa
Ti, Ti’, Te’, Te să fie egală cu suprafaţa Ti’ RC CR Te
AR, RC, CR, RA (în radiani), adică: ’
Ti x
AR
Te 1 RA 1 1 L R
Te Te
d lx d lx d lx
Ti AR Ti R R R l/2 l/2 L-l l/2 l/2
( în radiani)
Egalitatea ariilor limitate de diagramele curburilor şi axa x, impune şi ea
amplasarea curbelor de racordare simetric faţă de punctele Ti şi Te din traseul
primitiv.
În aceste condiţii, valoarea strămutării „m” rezultă din figură:
m y RC yC
x3 l2
y RC
6 R l xl 6 R
2
l
yC 2 R y C y C
l2
prin neglijarealui yC2
2 8R
2 2
l l l2
m yRC yC
6 R 8 R 24 R
Trasarea parabolei cubice se face uşor cu ajutorul tabelelor, dând abscisei x
valori diferite x 0,1 l şi calculând valorile ordonatelor y corespunzătoare, raportate
la direcţia aliniamentului (metoda ordonatelor pe tangentă). Faţă de vârful de unghi
V, începutul racordării (AR) se află la distanţa:
l
T R m tg
2 2
unde este unghiul la centru al curbei primitive.
Alte elemente geometrice ale parabolei cubice sunt:
l2
- ordonata finală y RC
6R
x2 l
- unghiul 0 tg 0 y '
xl
2 R l x l 2 R
- lungimea reală ( l r) a parabolei cubice este mai mare decât proiecţia ei pe axa
OX
l
l3
lr dx dy l
2 2
0 40 R 2
Parabola cubică este folosită drept curbă de racordare de foarte multe
administraţii, inclusiv pe reţeaua CFR pentru viteze sub 120 Km / h datorită
avantajelor pe care le prezintă în ceea ce priveşte uşurinţa de calcul şi simplitate la
trasare.
Totuşi, folosirea parabolei cubice este limitată datorită aproximărilor făcute la
deducerea formulei de calcul după cum urmează:
a) Ecuaţia parabolei cubice s - a obţinut prin neglijarea lui (y’)2, ceea ce este
valabil numai la raze foarte mari deoarece:
2 2
l
y l
2 2
y ' '
0,25
max xl 2 R R
În acest caz, eroarea introdusă este neglijabilă numai dacă raportul l / R este
mai mic de 0,2, în care caz y' max 0 ,01 ; Aceasta corespunde unui unghi 0 de maxim
2
10 g. Pentru valori l / R mai mari de 0,2, erorile în calcul devin prea mari.
Rezultă de aici, limitele maxime pentru lungimea curbelor de racordare şi
pentru unghiul 0:
lmax 0,2 R şi 0 max 10 g
Limitarea utilizării parabolei cubice numai pentru unghiuri mici este impusă şi
de aproximaţia indusă în calcule sin tg , valabilă numai pentru unghiuri mici.
b) Domeniul de aplicabilitate al parabolei cubice este limitat şi de condiţia: 2
0 impusă de necesitatea amplasării curbelor de racordare în limitele unghiului
disponibil.
Din aceste motive, racordările complete numai cu arce de parabolă (fără arc de
cerc central), se fac foarte rar deoarece necesită lungimi de racordare mari şi ar
introduce erori inadmisibile.
c) În determinarea valorii strămutării “m” s - a neglijat termenul y C2 , ceea ce
poate produce o diferenţă de ordonate în punctul RC. Dacă valoarea lui yC se
determină exact prin dezvoltări în serii, rezultă:
1 l
2
1 l
4
l2 l4
yC R R 1
2 2R 8 2R 8 R 128R 3
l4
Rezultă o diferenţă în calculul strămutării “m” de : y
128 R 3
Apreciindu-se ca admisibilă valoarea y 0,008 m, rezultă:
lmax 4 R 3
Această limitare trebuie adăugată celorlalte condiţii privind valoarea lungimii
“l” a curbei de racordare.
d) Din punct de vedere constructiv, deplasarea “m” a curbei circulare
l2
m trebuie să aibă valori numerice aplicabile pe teren în funcţie de instrumentele
24 R
de măsură folosite la trasare. Practic, valoarea lui “m” s - a limitat la 2 cm.
l2
m 0,02 m lmin 0,7 R
24 R
e) Pentru l > lmax sau 0 0 max se poate utiliza parabola cubică îmbunătăţită
de ecuaţie:
3
l 2 2 1
y 1 x3
2 R 6 R l
Aceasta este dedusă la fel ca ecuaţia parabolei cubice obişnuite, dar fără a se
dy l
neglija termenul tg 0
dx 2R
Parabola cubică îmbunătăţită poate fi utilizată până la unghiuri 0 sporite la
circa 24 g, rezultând următoarele elemente geometrice:
3
2
l l 2
2
y RC 1
6R 2 R
3
l 3 l 2 3
2
tg 0 y' x l 1 y RC
6 R l 2 R l
m y RC y C y RC R 1 cos 0
f) Chiar şi ecuaţia corectată anterior, limitează domeniul de utilizare a
parabolei cubice deoarece raza curbei nu descreşte continuu de la infinit la zero, ci
trece printr-un minim:
1 y'
3
2 2
d
0 obţinut din pentru care se obţine omax 24 g 4 c 41cc
dx y"
Racordarea este posibilă numai dacă min sau 0 24 g 4 c 41cc .
g) Parabola cubică poate fi dedusă şi ca un caz particular al clotoidei, o curbă
de tranziţie mai exactă, obţinută prin dezvoltări în serie ale funcţiilor sinus şi cosinus.
Funcţie de precizia dorită, din termenii dezvoltării se pot lua unul sau mai mulţi
termeni, obţinându–se deci pentru curbele de racordare elemente geometrice mai
exacte.
1
Clotoida admite proporţionalitatea curburii cu lungimea arcului parcurs
(lx) pe care însă nu îl egalează cu proiecţia lui pe abscisă aşa cum s – a admis în cazul
parabolei. Deci rezultă:
1
C k lx
1
lx pentru l x l R
Rl
din : d l x d , rezultă
lx 1 lx
d lx C d lx
0 0
lx 1 l2
l x d l x x
0 R l 2Rl
y
C = 1/ρ
R
dφ C = k lx RC
RC
AR dy x AR 1/φ 1/R
φ x
dx lx
x
xo l
lx l 2
3 5
lx l x2 l x2 1 l x2 1
y sin d l x
x
2 Rl
2 R l 3! 2 R l 5! d lx
0 2 R l 0
deci:
l x5 l x9
x lx
40 R 2 l 2 3456 R 4 l 4
l x3 l x7 l x11
y
6R l 336 R 3 l 3 42240 R 5 l 5
Acestea sunt ecuaţiile clotoidei. Seriile sunt rapid convergente, deci în calcule
se pot lua numai primii termeni. Deplasarea spre interior a arcului y0 de cerc primitiv,
adică mărimea „m” se determină din:
m y0 R R cos 0 y0 R1 cos 0 y O
2 4 6
l l l
y0 y lx l R cos φ
6 R 336 R 3
42240 R 5 R RC
l
0 lx l
2R φo yo x
AR m
p
2 4
l 1 l 1
cos 0 1
2 R 2! 2 R 4!
l2 l4
R1 cos 0
8 R 384 R 3
l2 l4 l2 l4 l2 l4
m
6 R 336 R 3 8 R 384 R 3 24 R 2688 R 3
l l3 l5
p x0 R sin 0
2 240 R 2 34740 R 4
Pentru simplificare, în relaţiile de mai sus, de altfel ca şi în calculele practice,
se admite că raza iniţială a arcului de cerc este R + m, deci după introducerea
racordărilor, raza scade la valoarea R. Se admite de asemenea, că centrul curbelor
circulare (primitivă şi după racordare) se menţine în punctul O.
Dacă în relaţiile de mai sus se iau numai primii termeni, se obţin chiar relaţiile
ce definesc parabola cubică:
x3 l2 l2 l
x l x ; x0 l ; y ; x ; m ; p
6 Rl 2Rl 24 R 2
Chiar cu îmbunătăţirile aduse, parabola cubică cu o variaţie liniară a curburii,
dC
neîndeplinind condiţiile privitoare la eliminarea şocurilor în punctele AR şi RC
dlx
d 2C
şi a variaţiei bruşte a acceleraţiei de ridicare pe rampa supraînălţării, este
dlx 2
limitată ca utilizare pe reţeaua CFR la Vmax = 120 Km / h. Pentru viteze mai mari, se
folosesc curbe de racordare cu variaţia curbilinie a curburii.
Parabola de gradul 4
B 1/R
1/2R x
AR
A D H F
l/4 l/4 l/4 l/4
x l-x
Pe sectorul AB ecuaţia curburii este de forma:
1 y"
y" y" a x 2 b x c (ecuaţia generală de gradul 2)
1 y' 2
Pentru determinarea coeficienţilor a, b, şi c, se dau valori particulare în ecuaţia
curburii şi în derivata ecuaţiei curburii (tangenta la curba AB), adică în expresia
y" ' 2 a x b
pentru x 0 y" 0 c0
pentru x 0 y" 0
b0
'
l 1 2
pentru x y"
a
2 2RR l2
1 2
Ecuaţia curburii devine: y" 2 x 2 (A)
Rl
R
ρ φo
=
R-m
Curba deplasată
P RC m
yc
Curba primitivă
yRC
AR m
φo = φRC x
Ti RC’
l/2 l/2
xo ≈ l
Prin integrare:
2 2 x3
y' y" x 3
d
3 R l2 3 R l2
Deoarece pentru x = 0, y’ (tangenta la parabolă în punctul AR) = 0 şi deci :
1 x4
y y' x 4
e pentru că pentru x = 0, y = 0, deci e = 0.
6 R l2 6 R l2
Ecuaţia parabolei de gradul 4 pe sectorul AB este:
x4
y
6 R l2
Pe sectorul BC
Într-un punct la distanţa (l - x) considerând ca valabilă ecuaţia curburii dedusă
anterior (A) şi pentru sectorul CB (originea în C), rezultă:
1 2
2 l x
2
y" (B)
R Rl
verificare: pentru
l 1 2 l2 1
x y" 2 ;
2 R Rl 4 2R
1
xl y"
R
Explicitând, relaţia (B) devine:
1 2 l2 4 l x 2 x2 1 4 x 2 x2
y"
R R l2 R l2 R l2 R R l R l2
Prin integrare:
x 2 x2 2 x3
y' d (C)
R R l 3 R l2
Coeficientul d se determină prin aplicarea condiţiilor la limită:
l x4 4 x3 1 l
pentru x , y' 2 2 (finalul sectorului AB)
2 6 R l x l 6 R l x l 12 R
2 2
1 l l 1 l 1 l l
d; d
12 R 2 R 2 R 12 R 6R
Înlocuind în (C) se obţine:
x 2 x2 2 x3 l
y' 2
R Rl 3Rl 6R
Prin integrare se obţine:
1 x2 2 x3 1 2 x4 lx
y 2 e (D)
2 R 3Rl 4 3 Rl 6R
Valoarea lui e rezultă din:
l x4 1 l4 l2
pentru: x ; y
2 6 R l 2 x l 6 R l 2 16 96 R
2
6 R l2 8
4
l l4
Deoarece: 2 x 2 x 4 4 l x 3 3 l 2 x 2 l 3 x
2 8
ecuaţia se mai poate scrie:
1 4 l
4
y x 2 x
6 R l2 2
Valori particulare:
l2
y l
x
2
96 R
1 4 2 l4 7 l2
y x l y RC l
6 R l2 16 48 R
l 2 l2 2 l3 l l
tg 0 y' x l 2
R Rl 3Rl 6R 2R
l 1 l
tg 0 d l x aria ABCFA aria DECFD aria HGCFH
0 2R
7 l2 2 R 7 l2
MC' y RC ctg 0
48 R l 24
2 2
7 l l l2
m y RC yC
48 R 8 R 48 R
Valoarea strămutării “m” este de două ori mai mică decât în cazul parabolei
cubice. Din aceeaşi condiţie m min = 2 cm, rezultă lungimi mai mari pentru parabola
de gradul patru:
l2
0,02 lmin R
48 R
Din cauza aproximaţiei introduse în calculul lui “m” prin acceptarea lui
2
l
yC , se impune limitarea lungimii parabolei la valoarea: lmax 4 R 3 , identică ca la
8R
parabola cubică.
Din cauza dificultăţilor de calcul, trasare, execuţie şi întreţinere, parabola de
gradul 4 se utilizează numai pentru viteze mai mari de 120 Km / h sau în cazuri
speciale (curbe scurte).
RC gradul II RC Diagrama
C gradul I
curburilor,
1/R supraînălţărilor
1/R x
AR x AR şi acceleraţiilor
a/2 a/2 a/2 a/2
vr = vr = gradul I
dC/dlx gradul 0 dC/dlx Diagrama
vitezelor de
Ψ ridicare a roţii
AR RC 1,41 Ψ RC x
x AR
a/2 a/2 a/2 a/2
d2C/ d2C/
dlx2 dlx2
gradul 0
Diagrama
a/2 a/2 acceleraţiilor de
S1
AR x B RC x ridicare a roţii
AR
a
RC S2
ordonate
infinite
Funcţie sinusoidală Funcţie de grad ≥ 5
Curbură sinusoidală Curbura de grad ≥ 3
y y
sin RC gradul V Diagrama
ordonatelor
AR x x
AR
φ φ
cos RC gradul IV Diagrama
unghiurilor
AR x x
AR
C C Diagrama curburilor,
sin RC gradul III supraînălţărilor şi a
acceleraţiilor
AR x x
AR normale
d2C/ d2C/
dlx2 Diagrama
dlx2 sin gradul I
acceleraţiilor
RC x RC x de ridicare a
S1 S1
AR roţii
S2 S2
AR
1/R D’
A’ A D
li li
lf lf
1/R1
1/R2
1/ρ = 0
Vmax
Dacă aliniamentul intermediar este mai mic decât , curbele se numesc
2
alăturate şi se tratează împreună. Aliniamentul intermediar poate avea valori mai
mici sau poate chiar lipsi dacă între cele două curbe circulare se introduce o curbă de
racordare comună, respectiv un arc de curbă de racordare a cărei rază să varieze între
raza R1 şi raza R2, acestea fiind razele curbelor alăturate.
Curbele alăturate pot fi de acelaşi sens sau de sens contrar.
Pentru calculul curbelor alăturate se admit două ipoteze:
- variaţia curburii se face după o ecuaţie de gradul 1 (liniar);
- suprafaţa diagramei curburilor rămâne nemodificată.
În cazul curbelor succesive de acelaşi sens, curbura medie are valoarea:
1 1 1 R1 R2
2 R1 R2 2 R1 R2
Ecuaţia curburii are forma:
y" a x b 1
Pentru determinarea valorilor “a” şi “b”, se impun condiţii la limită:
l 1
pentru x y"
2 R2
l 1
pentru x y"
2 R1
y
R1 R2
B
A
m2 yB
m y
yA x
m1
x
l/2 l/2
S2
1/ρ
S1
R1 + R2 1/R2
1/R1 2 R1 R2 x
φ02 R2
yB
I yI m2 y
m
m1
yA xI x
A
l/2 l/2
R1 φ02
1/ρ
R1 + R2
2 R1 R2 S2 1/R2
x
R1 – R2
2 R1 R2
- 1/R1 S1