Sunteți pe pagina 1din 33

GEOMETRIA CĂII

CALEA FERATĂ ÎN PLAN

Generalităţi

În proiectarea liniilor noi de cale ferată şi în reconstrucţia celor existente, o


problemă deosebită o constituie stabilirea poziţiei axei în plan orizontal, adică
rezolvarea planului de situaţie, şi fixarea niveletei căii, adică rezolvarea profilului
longitudinal. Aceste elemente de bază în proiectarea unei căi ferate au o mare
însemnătate deoarece de ele depind caracteristicile tehnice şi economice de
construcţie şi exploatare ale căii ferate (timpi de mers, tonaje, viteze etc.), cheltuieli
de execuţie, de întreţinere şi exploatare, durata de exploatare, eficienţa economică,
confortul şi siguranţa circulaţiei.
Modificările ulterioare ale planului de situaţie sau ale profilului în lung impuse
de noi indici tehnico - economici, presupun dificultăţi deosebite, mai ales dacă se fac
sub circulaţie. Costul unei lucrări sub circulaţie - dacă se ţine cont şi de pierderile
datorate întreruperilor de circulaţie - este cel puţin dublu faţă de costul lucrărilor
efectuate în condiţii normale.
Caracteristicile geometrice ale traseelor de cale ferată diferă pentru linia
curentă şi pentru liniile din staţii.

Aliniamente şi curbe circulare

Aliniamentele sunt sectoarele din traseu în care axa căii este în linie dreaptă.
Se caracterizează prin orientare şi lungime.
Orientarea (Oi) este definită prin unghiul format de aliniament cu axa N - S.
Orientarea este importantă din punctul de vedere al studiului posibilităţilor de
înzăpezire a liniei, care depind de orientarea liniei faţă de direcţia vânturilor
dominante din timpul iernii.
O1
O3
V1 ά1 V3
Ti1 O2 ά3
Te1
AR2 Te3
RA2 Ti3

ά2
V2
Aliniamentele au lungimile Te - AR, sau RA - AR sau RA - Ti.
Aliniamentele lungi asigură viteze sporite, vizibilitate optimă, rezistenţe şi
uzuri minime.
Unul din indicii de calitate al unui traseu este raportul lungime aliniamente /
lungime totală, raport care depinde în special de relief. În Elveţia l a/lt = 63 %, în
Franţa la /lt = 69 %, în România la /lt = 70 % şi în fosta URSS la /lt = 75 %.
Pe plan mondial, cel mai lung aliniament este de 450 Km între Perth şi
Adelaїde în Australia. În România, cel mai lung aliniament este de 66 Km pe linia
Bucureşti - Constanţa între staţiile Bărăganu şi Lehliu.
Există factori majori: puncte obligate, condiţii topo, geo, hidrologici, care
obligă devierea aliniamentelor şi racordarea lor cu curbe.
Utilizarea curbelor prezintă următoarele avantaje:
- permit înscrierea optimă a liniei în relieful regiunii;
- evitarea lucrărilor de artă şi de terasamente de volume mari, şi costisitoare,
deci reducerea costului investiţiei;
- evitarea monotoniei traseului.
Introducerea curbelor - în general cu raze mici, prezintă următoarele
dezavantaje:
- lungirea traseului datorită abaterii de la linia dreaptă;
- reducerea vitezei de circulaţie;
- reducerea confortului şi a siguranţei circulaţiei, mai ales la viteze mari, prin
apariţia acceleraţiilor transversale neechilibrate întotdeauna;
- înscrierea mai dificilă a vehiculelor în curbe şi necesitatea amenajării speciale
a curbelor;
- necesarul suplimentar de forţă de tracţiune din cauza rezistenţelor
suplimentare ce apar în curbe;
- reducerea forţei de tracţiune prin reducerea coeficientului de aderenţă;
- sporirea uzurii şinelor şi a bandajelor roţilor;
- necesitatea consolidării suprastructurii căii şi sporirea cheltuielilor de
întreţinere a căii în curbă;
- reducerea vizibilităţii.
O parte din inconvenientele sus menţionate, se por reduce prin:
- utilizarea curbelor cu raze mari;
- introducerea curbelor progresive (de racordare) cu curbura variabilă;
- reducerea declivităţii longitudinale pe sectoarele în curbă;
- efectuarea şi a altor amenajări (supralărgiri, etc.).
Pentru curbele circulare există următoarele raze caracteristice:
Raza minimă admisibilă rezultă din condiţia de posibilitate a înscrierii
locomotivelor în curbă, deoarece vagoanele se pot înscrie şi în curbe cu raze mai
mici.
Pentru ecartamentul normal de 1435 mm, Rmin = 180 … 200 m.
În România, există pe unele linii curbe cu raze mici, după cum urmează:
- pe linia Bucureşti - Timişoara, între Balota şi Valea Albă, Rmin = 200 m;
- pe linia Simeria - Filiaşi, Rmin = 180 m;
- pe linia Timişoara - Reşiţa, între Bocşa şi Colţan, Rmin = 145 m;
- pe linia Dărmăneşti - Vatra Dornei, Rmin = 180 m;
- pe linia Dorneşti - Nisipitu, Rmin = 150 m;
- pe linia Oraviţa - Anina, Rmin = 114 m şi chiar 102 m (dmax = 21 0/00 ; rc = 32
0
/00);
- pe linii industriale Rmin = 100 m.
Locomotivele Diesel şi cele electrice, se pot înscrie în curbe cu raza minimă de
90 m, dar adoptarea unor raze sub 200 m este contraindicată pentru condiţii ulterioare
de exploatare.
Raza minimă recomandabilă cu posibilităţi în perspectivă de sporire a
vitezei, depinde de relieful regiunii şi este de 1.000 m la şes şi 300 m în regiuni
dificile.
Din motive economice, apare aşa numita rază maximă recomandabilă,
limitată la 4.000 - 5.000 m pentru liniile principale şi 2.000 m pentru liniile
secundare, din motive de limitare a costului investiţiilor şi a cheltuielilor de
întreţinere. Razele mari conduc la lungimi mari ale curbelor, deci cheltuieli sporite la
investiţii şi întreţinere. Odată cu tendinţa sporirii vitezei de circulaţie, limitarea
superioară a razelor îşi pierde importanţa.
Razele minime şi cele recomandabile sunt indicate funcţie de importanţa şi
tipul liniei, trafic, viteza maximă admisă, etc.
Principalele elemente ale curbelor circulare sunt:
- vârful de unghi (V) reprezintă intersecţia axelor a două aliniamente
succesive;
- unghiul de abatere () este unghiul la centru format de cele două raze;
- sensul de abatere (stânga / dreapta) este funcţie de sensul de mers. Coincide
cu poziţia curbei faţă de sensul de mers. De regulă, se consideră sensul
kilometrajului.
V
- tangenta adică segmentul „T” are valoarea T
B

T  R tg M Te
2 Ti
- lungimea arcului de cerc „C” are valoarea ά
 R 0  R  g
C  R R
180 200
- bisectoarea curbei circulare „B” este limitată de punctele „V” şi „M” (M
este în mijlocul curbei)

- tangentele de intrare şi ieşire Ti şi Te

Metode de trasare a curbelor pe teren

Există mai multe metode de trasare a curbelor pe teren funcţie de configuraţia


terenului şi particularităţile curbei.
La curbele de lungime redusă este recomandabilă metoda ordonatelor pe
tangentă, iar la curbele de lungime mare metoda polară.
După trasarea topografică prin una din metodele susmenţionate, se face
rectificarea curbelor prin metoda săgeţilor, adică o retrasare obişnuită, deoarece
la calea ferată erorile de trasare care nu por fi evitate sunt mult mai mari decât cele
admise de circulaţia feroviară. Trasarea iniţială trebuie să se facă cu multă acurateţe
deoarece rectificarea ulterioară prin ripare – operaţie costisitoare – poate modifica
unele elemente geometrice sau constructive (rosturi de dilataţie), modificări
neindicate şi costisitoare.
Pentru uşurinţa calculării, executării, trasării şi întreţinerii, valoarea razelor se
rotunjeşte de obicei la multiplu de 25,00 m pentru razele până la 500,00 m, la 50 ,00
m pentru razele până la 1.000,00 m şi de 100,00 m pentru razele mai mari de
1.000,00 m.
În afară de curbele circulare, traseele de cale ferată mai cuprind şi curbe de
racordare introduse între aliniamente şi arcele de cerc.

Curbe de racordare (tranziţie). Generalităţi

Un mobil de masă „m” circulă cu viteza „v” pe o curbă oarecare. M şi M` sunt


două poziţii succesive ale mobilului la intervalul de timp  t , at acceleraţia
tangenţială şi a n acceleraţia normală sunt pe direcţiile tangentă şi normală în punctul
M.
dv v
at 
dt at dθ
M
a
vdv d 
v d dv d

ds M`
n
dt dt dt an dθ
dv d v+dv
sunt foarte mici şi se neglijează. ρ
dt
Arcul MM` fiind foarte mic, este: dS   d O
1
deci d  dS

d v dS v 2
an  v  
dt  dt 
Se observă:
- acceleraţia tangenţială este aceeaşi ca valoare cu acceleraţia rectilinie, dar
de direcţie schimbată;
- acceleraţia normală este proporţională cu pătratul vitezei şi invers
proporţională cu raza instantanee   , este caracteristică mişcărilor curbe.
 m v2 
Corespunde forţei centripete  Fc   care obligă mobilul (vehiculul) să se
  
menţină pe curba dată.
În cazul vehiculelor de cale ferată, forţa centripetă este dată de acţiunea de
ghidare a firului exterior, care prin buza bandajului obligă vehiculul să se menţină pe
traseul impus, descriind curba.
Dacă în mişcarea curbă acceleraţia tangenţială nu pune probleme, acceleraţia
normală are valoare semnificativă şi este orientată spre exteriorul curbei, egală şi de
sens contrar cu acceleraţia centripetă an , şi tinde să scoată vehiculul de pe traiectoria
curbă dirijându-l spre exterior.
În afară de condiţiile de siguranţă a circulaţiei ameninţate de tendinţa forţei
centrifuge - reacţiune a forţei centripete - de a scoate vehiculul de pe şine, la calea
ferată, de altfel ca şi la drumuri, se impun şi condiţii de comoditate şi confort care
trebuie îndeplinite şi respectate la proiectarea, construcţia şi întreţinerea căii.
La curbele circulare, raza de curbură  este constantă R şi deci acceleraţia
centrifugă (ac) este:
v2 V2 V2
ac  an   
R 3,6 2 R 13 R
La traseele la care racordarea aliniamentelor se face numai arce de cerc,
 v2 
acceleraţia normală   apare brusc la intrarea în curbă (Ti) şi dispare la fel de brusc
 R
la ieşirea din curbă (Te), menţinându-se
constantă pe lungimea curbei.
În aceste condiţii, din cauza faptului Ti L = A Te
că vehiculul este dirijat de cale, în punctele
Ti şi Te apar şocuri puternice asupra vehiculului Ti Te
şi asupra căii, ameninţând nu numai stabilitatea
mărfurilor, comoditatea şi confortul călătorilor, dar chiar şi securitatea circulaţiei. În
zonele Ti şi Te calea suferă deformaţii mari. Din cauza şocurilor şi frecărilor, şinele
(mai ales firul exterior) şi materialul rulant (bandajele) se uzează exagerat şi
prematur, întreţinerea şi menţinerea căii în anumite limite de toleranţă fiind foarte
dificilă.
Curbele de racordare sau curbele de tranziţie sau mai simplu racordările,
se intercalează între aliniamentele şi curbele circulare cu rostul de a elimina o
parte din neajunsurile menţionate anterior. Ele sunt astfel calculate, încât
apariţia şi dispariţia forţei centrifuge să se facă în mod continuu pe o anumită
lungime “l”, eliminând şocurile, uzurile şi deformaţiile.
Considerând că pe parcursul curbelor viteza de circulaţie nu se modifică, în
 m v2 
expresia forţei centripete   , singura variabilă este raza de curbură , variaţia
  
 v2 
forţei centrifuge coincide cu variaţia acceleraţiei normale   şi cu variaţia curburii
 
 1
  , motiv pentru care în cele ce urmează, comentariile privind forţa centrifugă se
 
vor referi şi la acceleraţia normală şi în acelaşi timp şi la curbură. Aceste elemente
1
(Fc , an şi ) variază după anumite legi pe parcursul racordărilor şi se menţin

constante pe lungimea arcului de cerc. U V
l
T l/2
m M CR
RC l/2
Ti ’
M Te
Arc cerc rămas RA
AR Racordare
Racordare

R R

RC CR
AR RA
1/ρ 1/R
Racordare Arc cerc rămas Racordare
Amplasarea racordărilor se face simetric faţă de punctele de intrare şi de ieşire
din curba primitivă (Ti şi Te), obligând în acest fel strămutarea arcului de cerc central
(sectorul RC - CR) spre centru curbei cu o mărime “m” şi deci modificând puţin raza
curbei de la R la R - m; întrucât strămutarea arcului, adică valoarea “m” este foarte
mică, această modificare este neesenţială. Se ajunge astfel la noţiunea se “curbă cu
racordări”, adică la ansamblul format din curba circulară centrală (RC - CR) şi cele
două curbe de racordare (AR - RC şi CR - RA) situate între aliniamente şi arcul de
cerc central.
Elementele principale ale unei curbe cu racordări sunt:
- punctele: V, Ti, Te, M, M’, AR, RC, CR, RA
- mărimile: R, m,  (sau U), T, C, (lungimea Ti - Te), B, (distanţa VM), şi
lungimea l, adică lungimea curbei de racordare asimilată cu lungimea proiecţiei ei pe
lungimea aliniamentului.
Curbele de racordare îndeplinesc următoarele roluri:
 v2 
- elimină apariţia bruscă a acceleraţiilor normale   şi deci elimină şocurile
 R
ce apar la intrările şi ieşirile din curbele de arc de cerc;
- asigură un mers liniştit (confortabil) prin variaţia continuă a forţei centrifuge
de la valoarea zero (corespunzătoare aliniamentului) la valoarea constantă
 m v2 
  de pe cuprinsul curbei circulare, precum şi a celorlalte forţe, respectiv
 R 
acceleraţii (acceleraţii unghiulare, acceleraţii de ridicare pe verticală, etc.);
- asigură introducerea în curbă a supraînălţării şi supralărgirii în mod treptat,
rampa supraînălţării şi racordarea supralărgirii, efectuându-se de regulă, pe
lungimea sau în cuprinsul curbelor de racordare.

Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o curbă de racordare

Având în vedere că pe lungimea curbelor de tranziţie se face şi introducerea


supraînălţării, curbele de racordare sunt curbe în spaţiu.
Lungimea unei curbe de racordare este de circa 70 ... 100 m, funcţie de raza
curbei şi viteza de circulaţie.
Supraînălţarea maximă este de 150 mm, deci în axul căii, supraînălţarea
maximă este de 75 mm.
Curba de racordare
Z
Proiecţia pe planul XOZ
RC’
RC
AR ≡ O
RC " X
Y
Proiecţia pe planul XOY

Rampa (panta) supraînălţării este raportul dintre supraînălţare şi lungimea


curbei de racordare, care în cazul de faţă are valori foarte mici. Din acest motiv,
curba de racordare care în realitate este o curbă în spaţiu, poate fi considerată ca
o curbă plană.
În aceste condiţii, studiind curba de racordare în planul XOY aşezat normal,
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
1. Pentru a se asigura continuitatea racordării cu aliniamentul şi arcul de cerc
adiacent, ordonatele curbei de racordare trebuie să fie:
- nule în punctul AR;
- egale cu y0 în punctul RC;
- să varieze continuu şi monoton între punctele AR şi RC.
 y x  0  0

 y x  x 0  y 0
2. În punctele AR şi RC, curba de racordare trebuie să se racordeze cu
aliniamentul şi cu arcul de cerc, adică trebuie să aibă o tangentă comună:

y φo R dy/dx = R
tg φ ≈ φ
φ ρ
RC RC
ρ
yo
φo tg φo ≈ φo
AR AR
x ≈ lx x x
x ≈ lx
x≈l x≈l

Curba de racordare Diagrama unghiurilor

 dy 
 dx  0
 x0

 dy   tg  0
 dx  x  x 0

Între punctele AR şi RC, variaţia unghiului  (tg ) trebuie să fie continuă şi
monotonă (crescătoare).
3. Între punctele AR şi RC variaţia forţei centrifuge trebuie să fie şi ea
continuă şi monotonă, de la valoarea zero în aliniament, la valoarea
m v2
Fc  pe cuprinsul curbei circulare. Această condiţie este îndeplinită
R
 1
dacă şi curbura   are în acest interval o variaţie continuă şi monotonă,
 
mărginită de valorile:
 1   d 
    0
   x  0  dl  lx  0

 1   d  1
 
      
 dl  lx  x 0 R
 x  x0
dφ/dx = an =
v2/ρ = Cv2 dC/dx = vr d2C/dx2 = ar
h
RC
1/R RC
1/ρ RC
h x x
x≈lx AR
AR xo ≈ l x AR
xo ≈ l

Diagrama curburilor şi a Diagrama vitezei de Diagrama acceleraţiilor


supraînălţărilor ridicare a roţii de ridicare a roţii

Aceasta înseamnă că la începutul curbei de racordare, adică în punctul AR,


 1
curbura   respectiv forţa centrifugă sunt nule, iar la sfârşitul curbei de racordare în
 
 1 m v2
punctul RC, curbura este   iar forţa centrifugă Fc  .
 R R
 v2 
Condiţia exprimă faptul că acceleraţia normală  a n   , adică ceea ce simt
 
călătorii când trenul parcurge o curbă, trebuie să fie nulă la începutul curbei, să
 v2 
varieze continuu şi monoton pe intervalul AR - RC şi să ajungă la valoarea   la
 R
sfârşitul curbei de racordare. La o viteză constantă, variaţia curburii este aceeaşi cu
variaţia acceleraţiei normale.
4. La curbele prevăzute cu supraînălţare şi racordări, aşa cum se prevede în
majoritatea cazurilor, introducerea supraînălţării se face pe lungimea curbei
de tranziţie, adică pe distanţa “1”, denumită în aceste cazuri şi rampa
supraînălţării sau rampa de racordare şi constă în ridicarea treptată a firului
de şină exterior faţă de firul interior, cu valori care variază de la zero la “h”.
Această ridicare (supraînălţare) este proporţională cu valoarea forţei
centrifuge, adică proporţională cu valoarea curburii întrucât produsul m v 2 
m v2
din expresia forţei centrifuge este constant. Deci, variaţia
R
supraînălţării “h” pe lungimea rampei de racordare se conduce după
 1
aceleaşi legi ca şi curbura   . În cazul rampei liniare a supraînălţării,
 
roata de pe firul exterior, la intrarea sau ieşirea din curba de racordare
provoacă o forţă de lovire asupra şinei. În punctul K, la intrarea vehiculului
pe rampa de racordare, adică pe curba de tranziţie, se produce o ciocnire
între bandaj şi faţa de rulare a şinei. Pentru a elimina această ciocnire din
apropierea punctului AR, precum şi trecerea discontinuă prin punctul RC,
vor trebui să fie îndeplinite condiţiile care impun o continuitate în punctele
AR şi RC, adică o tangentă comună a rampei supraînălţării cu firul de şină
exterior nesupraînălţat (punctul AR) şi supraînălţat (punctul RC), adică:
poziţia 1 poziţia 2
nivel fir a roţii a roţii
exterior
h x (lx) x (lx)
AR RC nivel fir AR K RC
rampa
supraînălţării interior rampa
supraînălţării

 dhx   dhx 
 dx    0
 x 0
 dlx  lx  0

 dhx  
 dhx 
0
 dx  x  x 0  dlx  lx  l
Având în vedere proporţionalitatea supraînălţării h cu curbura 1/ se poate
scrie:
  1  
 d   
      dC  0
 dlx   dlx lx  0
 
  lx  0
 dC 
  0
 dlx lx  l
Ultima condiţie se mai poate explica după cum urmează: pe cuprinsul curbei de
racordare acceleraţia normală (an) care apare pe direcţia radială (normală la curbă)
v2
creşte odată cu curbura de la valoarea zero (în punctul AR) la valoarea în punctul
R
RC.
Creşterea acestei acceleraţii, adică şocul care se produce când acceleraţia
variază brusc, trebuie să fie mică (zero la începutul curbei) şi să varieze continuu
pe lungimea curbei de racordare, ajungând iar la zero la sfârşitul racordării.
v2 da n d  v3  d  1 dC
an  ;     v3    v3
 dt dlx    dlx    dlx
 dlx 1
 v  cons tan t ; dlx  v dt ; dt  ; C 
 v 
Creşterea acceleraţiei normale, adică smucitura, este limitată prin condiţii de
confort impuse de circulaţie.
5. Ultima condiţie, impusă numai pentru curbele de grad superior, cu variaţia
curburii de gradul 3 sau mai mare, folosite la viteze foarte mari, este: forţa
de inerţie corespunzătoare acceleraţiei de ridicare pe verticală pe rampa
supraînălţării trebuie să nu apară brusc. Această condiţie este îndeplinită
când în punctele AR şi RC acceleraţia de ridicare (cea care de fapt se
resimte) este zero, iar pe lungimea curbei de racordare valorile ei variază
cel puţin liniar, fără să depăşească anumite limite. În acest caz, pentru
punctele AR şi RC se poate scrie:
 d 2 hx   d 2 hx 
 2   0 şi  2  0
 dt  lx  0  dt  lx  l
În funcţie de curbură, acceleraţia de ridicare (ar) se poate exprima:
d 2 hx d  dhx  d  dlx dhx  d  dhx  d  dlx dhx 
ar      v  v  
dt 2
dt  dt  dt  dt dlx  dlx  dt  dlx  dt dlx 
2 d  dhx 
2
2 d hx
v  v
dlx  dlx  dlx2
Deoarece viteza v este constantă şi supraînălţarea hx este proporţională cu
curbura, adică hx = K x C, rezultă:
d 2 hx 2
2 d hx d 2C d 2C
ar  v v K
2
 K1
dt 2 dlx 2 dlx 2 dlx 2
Pentru punctele AR şi RC, relaţia devine:
 d 2 C 
 2
0
 dlx  lx  0
 2
 d C 
 dlx 2  0
 lx  l

Limitele valorii acceleraţiei de ridicare pe intervalul AR - RC se poate realiza


prin alegerea corespunzătoare a lungimii curbei de racordare (l). Pentru ca forţa de
inerţie să nu prezinte salturi, este indicat ca variaţia acestei accelaraţii să fie continuă
şi monotonă.
 d 2
Condiţiile se obţin prin limitarea acceleraţiei unghiulare  2  corespunzător
 dt 
rotirii în jurul unei axe longitudinale cu unghiul  faţă de orizontală, pe care
vehiculul o suferă pe lungimea curbei de racordare datorită supraînălţării.

Observaţii

1. Din condiţiile anterioare, dacă se respectă şi cele de la punctul 5, adică se


impune ca derivata a II-a a curburii să fie
cel puţin de gradul 1, funcţia curburii va fi 1/ρ RC
de gradul 3, iar ecuaţia curbei de racordare de lx
gradul 5, lucru mai greu de realizat în practică. AR
l
Dificultatea constă mai ales în menţinerea
curbelor de racordare în spaţiu din cauza condiţiilor de rezemare, de
transmitere a sarcinilor şi de deformabilitate a căii. Chiar dacă în plan
orizontal curbele de grad superior s - ar putea menţine, în plan vertical
forma lor este alterată esenţial de elasticitatea căii. O valoare constantă a
acceleraţiei de ridicare ar conduce la variaţii de gradul 2 al curburii şi la
curbe de racordare de gradul 4, ceea ce este mai uşor de realizat. În schimb,
o variaţie liniară a curburii corespunzător unei variaţii tot liniare a
supraînălţării şi deci o curbă de racordare de gradul 3, aşa cum se utilizează
în calea ferată pentru viteze mici, (până la 120 km/h), este practic imposibil
de realizat din cauza şinelor care nu se pot realiza cu frânturile din punctele
AR şi RC, unde vor apare chiar şi în cazul rampelor liniare racordări curbe.
Acest fapt îmbunătăţeşte circulaţia peste curbele de racordare eliminând
atât salturile pronunţate în variaţia acceleraţiei de ridicare a roţilor (foarte
neplăcute) cât şi şocurile (variaţia bruscă a acceleraţiei normale).

 1
2. Legăturile dintre curburile   , unghiurile  şi ordonatele curbei de
 
racordare, în coordonate carteziene (X - Y) se pot prezenta şi invers, sub
formă de integrale (sume) pornind de la relaţia de legătură dintre arcul dl,
unghiul d şi raza de curbură  . Înseamnă că unghiul  corespunzător
punctului M este egal cu suprafaţa  .
1/ρ
sin φ
≈φ RC
Ώ1 RC Ώ M
φ o lx 1/R
φ 1/ρ lx
AR AR
l lx
l

1 d y dφ
dlx   d ; 
 dlx dlx
1 lx
1 RC
d  dlx ;    dlx lx
 0  dy yo
AR φ y x
x ≈ lx dx
xo ≈ l

Deoarece odată cu creşterea abscisei lx creşte şi suprafaţa  , funcţia  este o


1
funcţie continuă şi monotonă ca şi funcţia .

lx lx
Ordonata y în punctul M rezultă din dy  dl sin  ; y    sin   dlx    dlx
0 0

Asimilând pentru unghiurile mici valoarea sinusului cu valoarea unghiului,


rezultă că ordonata y este egală cu suprafaţa 1 ; Similar funcţiei  , şi funcţia y este
continuă şi monotonă (crescătoare) în raport cu arcul lx.
Asemănător se poate arăta că şi abscisa x este o funcţie continuă şi monotonă
în raport cu arcul lx. De altfel, aşa cum s-a mai arătat, pentru curbele de tranziţie
simplificate şi pentru unghiuri  mici, se pot admite egalităţile:
x  l x ; x0  l ; sin   tg   

Lungimea curbelor de tranziţie (racordare)

Lungimea curbelor de racordare se stabileşte astfel încât să asigure trecerea


vehiculelor din aliniamente în curba arc de cerc în mod treptat, liniştit, fără şocuri, în
condiţii optime de confort. Cu cât creşte lungimea curbei de racordare, cu atât cresc
confortul şi siguranţa circulaţiei.
Lungimea curbelor de racordare se determină pe criterii mecanice şi
constructive.
Criteriile mecanice impun o serie de condiţii - privind confortul circulaţiei -
asupra variaţiei acceleraţiilor ce apar în mişcarea curbilinie şi asupra vitezei de
ridicare a roţii exterioare pe rampa supraînălţării.
Acceleraţia tangenţială nu este importantă deoarece la viteze constante este
nulă
 v2 
Acceleraţia normală   creşte odată cu timpul pe toată durata parcurgerii
 
curbei de racordare. Condiţii de comoditate şi confort impun ca variaţia acceleraţiei
normale „j” în m/s3 să nu depăşească anumite limite deduse experimental. În ipoteza
vitezei constante, acceleraţia normală este proporţională cu curbura C, iar spaţiul
parcurs lx este proporţional cu timpul, deci creşterea acceleraţiei în timp
 da n 
j  reprezintă chiar derivata curburii în raport cu timpul.
 dt 
dan d  v2  d 1
j     v 2   (m / s3)
dt dt  dt   
dl
sau deoarece dl  v dt şi dt 
v
d v 2
d v  3
d  1 dC
j      v3    v3 (m / s3)
dt    dl x    dl x    dl x
În cazul variaţiei liniare a curburii: RC
C=
1 1
C  tg  l x  lx 1/ρ
 Rl
1 1 1 1/ρ 1/ρ = 1/R
tg   
R l Rl AR α lx
d  lx  v 3 lx
adică j  v 3  
dl x  R l  R l l
v3
sau j 
 lx
v3
La sfârşitul curbei de racordare lx = l , iar  = R, rezultă că l 
R j
Valorile limită deduse experimental pentru „j” sunt:
- j = 0,3  0,5 m/s3 pentru linii de cale ferată cu confort sporit;
- j = 0,5  1,0 m/s3 pentru linii de cale ferată cu confort redus.
Pentru j = 0,3 m/s3, lungimea minimă a curbei de racordare devine:
v3 V3 V3
lmin    (m)
R j 3,6 3 R  0,3 14 R
În cazul vitezelor mari, adică a variaţiei de gradul 2 a curburii, pentru a nu fi
depăşită valoarea maximă a lui „j”, respectiv a unghiului , lungimea de racordare
necesară va fi dublă ca în cazul precedent: l  = 2 l. Deoarece în acest caz, pe lungimea
curbei de tranziţie creşterea acceleraţiei normale „j” atinge valoarea maximă într-un
singur punct M, se pot accepta pentru j valori mai ridicate.
Pentru j = 0,5 m/s3, valoarea lui „l” devine:
C= RC
2v 3 2V 3 V3 1/ρ
l  2l 
'
  (m)
R j 3,6 3 R 0 ,5 12R
min
M
Pentru j = 1,0 m / s3, 1/R
3 3 3 lx
2v 2V V AR
'
lmin 2l   (m)
R j 3,6 R  1,0 24 R
3
l/2 l l/2
l’ = 2 l

Acceleraţia unghiulară a  este limitată prin condiţiile de confort la valori


între 0,02  0,05 rad/sec2 (10 10  20 50 / sec2), valori deduse tot experimental.
Notând viteza unghiulară cu  (unghiul în radiani sau grade cu care vehiculul se
roteşte în jurul unei axe verticale în unitatea de timp), această viteză unghiulară creşte
pe lungimea curbei de racordare până la intrarea în arcul de cerc pe parcursul căruia
rămâne constantă. Pentru o circulaţie confortabilă, se impune ca variaţia vitezei
unghiulare să nu depăşească valorile susmenţionate:
d
a   0,02 ... 0,05 rad /sec2
dt
Pentru o acceleraţie unghiulară constantă (variaţie liniară a curburii), rezultă:
 v lx
a  ; v    ;   ; t
t  v
2
v v v
deci : a   
 lx  lx
La sfârşitul curbei de racordare, R =  şi lx = l
v2 v2 V2 V2
a  deci l min    4
Rl 0,02 R 3,6 2 0,02 R R

Limitarea vitezei de ridicare a roţii de pe firul exterior supraînălţat apare tot


ca o condiţie de confort, deoarece, dacă lungimea curbei de racordare, deci a rampei
supraînălţării ar fi prea mică, urcarea roţii ar fi însoţită de un şoc. Pentru diminuarea
acestuia, se limitează valoarea vitezei de ridicare a roţilor (v r) la valori stabilite
experimental ca acceptabile: vr = 0,027  0,070 m/s.
dhx dhx dlx h h
vr   i  v i vr  v
dt dlx dt l l
v r dhx h
 
v dlx l
 hx h 
unde: i reprezintă înclinarea rampei supraînălţării  i    iar
 lx l 
v este viteza în m / s.
h h  v h V
v r  0,027....0,070  v deci l  
l vr 3,6 v r
Admiţând pentru viteza de ridicare a roţii valoarea vr = 0,027 m / s, rezultă:
h V
lmin   10  h  V (m) (supraînălţarea este în metri)
3,6  0,027
sau lmin  0,01  h  V (m) (supraînălţarea este în milimetri)
La curbele existente, când condiţiile locale nu permit realizarea unor lungimi
mai mari, pentru „l” se admite valoarea minimă excepţională:
lmin excepţ  0,06  h  V (m) (supraînălţarea este în milimetri)
Pentru viteze mari, de peste 120 km/h, rampele de racordare se prevăd cu o
variaţie de gradul 2 sau mai mare (acelaşi ca la variaţia curburii). În aceste cazuri,
deoarece viteza maximă de ridicare, proporţională cu tg  se realizează într-un singur
punct M, limita ei admisă se poate ridica până la valoarea maximă (0,070 m/s) şi
lungimea minimă a curbei de racordare rezultă:
vr  i  v ; i  tg  hx RC
h V 2h V
0 ,070  x  x M
l 3 ,6 l 3 ,6
h
2 hx lx
deci, lmin  8  h  V (mm) AR
sau lmin  0,008  h  V (m) l/2 l l/2
(h în mm şi V în km/h) l’ = 2 l

Pentru aceeaşi lungime a curbelor de racordare, valoarea maximă a vitezei de


ridicare de 0,070 m/s pentru rampa curbilinie, corespunde cu o valoare a vitezei de
ridicare de 0,035 m/s într-o rampă cu variaţia liniară.

Parabola cubică

În funcţie de importanţa liniei, de viteza de circulaţie şi de confortul dorit, la


calea ferată se pot folosi diferite tipuri de curbe de racordare determinate prin funcţii
algebrice (parabole, clotoide, lemniscate) sau prin funcţii trigonometrice (sinusoida).
Pe reţeaua feroviară din România, se folosesc:
- pentru viteze sub 120 km/h parabola cubică (curbura cu variaţia liniară);
- pentru viteze peste 120 km/h parabola de gradul 4 (curbura cu variaţie
curbilinie, în formă de S).
Celelalte curbe (clotoida, lemniscata, sinusoida etc.) se folosesc mai rar pentru
că prezintă dificultăţi la construcţia şi întreţinerea căii din cauza complicaţiilor de
trasare şi retrasare a curbelor, la realizarea şi menţinerea supraînălţării care are
variaţia identică cu a curburii şi pentru că pentru vitezele curente de circulaţie de pe
reţeaua CFR, care nu depăşesc 140 km/h, curbele de racordare cu variaţie parabolică
(gradul 3 şi 4), sunt suficient de exacte.
Parabola cubică admite o variaţie liniară a curburii, adică se neglijează
condiţia a 4 - a (variaţia supraînălţării h pe lungimea rampei de racordare se poate
1
conduce după aceleaşi legi ca şi curbura ).

În coordonate carteziene, ecuaţia curburii are expresia:
d2y 1/ρ
1 dx 2 y" RC
 
   dy   1 y 
2 3 3
'2 M
 1     2 2
1/R
  dx   1/2R
AR
l/2 x
l/2
2
 dy 
deoarece   este foarte mic, se poate neglija, deci expresia curburii devine:
 dx 
1 d2y
  y"
 dx 2

În ipoteza unei variaţii liniare, ecuaţia curburii este de forma:


1
 y"  a x  b

1
pentru x = 0, = 0, deci b = 0

1
Rezultă că  y"  a x

y R
R
ρ φo
=
R-m
P
Curba deplasată
P yC RC
RC m
l/2
yc
Curba primitivă
yRC
m
φo = φRC x
AR
Ti RC’
l/2 l/2
xo ≈ l
Coeficientul “a” se determină din condiţia că la sfârşitul curbei de racordare
 = R iar x0  l, deci:
1 1 1 1
  ax  al a deci y"  x
 R Rl Rl
1
Prin integrare: y '   y"  x2  c
2 Rl
Pentru x = 0, y = 0 (în AR curba este tangentă la aliniament) deci c = 0
1
deci: y '  x2
2 Rl
x3
Prin integrare: y  d
3 2  R  l
Pentru x = 0, y = 0, deci d = 0
x3
Ecuaţia curbei de racordare a parabolei cubice devine: y 
6  Rl
În plan, prin introducerea curbei de racordare, curba arc de cerc se deplasează
faţă de poziţia iniţială (curba primitivă) cu o cantitate “m”, într-o poziţie paralelă,
tangentă la direcţii paralele cu aliniamentele iniţiale. Curba de racordare leagă arcul
de cerc deplasat cu valoarea “m” cu aliniamentele iniţiale.
Pentru calculul valorii strămutării “m”, se arată mai întâi că centrul de curbură
al arcului de cerc (primitiv şi deplasat) se găseşte pe verticala (ordonata) dusă prin
mijlocul lungimii “l” a parabolei, deoarece:
 x2  l
tg  0  y x  l   
'
 
 2  R  l   x  l 2  R
Pentru simplificare, se consideră raza cercului primitiv R + m pentru ca prin
modificarea dată de “m”, raza curbei deplasate, păstrând centrul de curbură, să
rămână R. Socotind că pentru unghiurile mici sin   tg  , proiecţia centrului de
curbură pe abscisă se face la o distanţă faţă de RC dată de:
l l
P RC  R sin  0  R tg  0  R 
2R 2
Rezultă că proiecţia centrului de curbură al arcului de cerc înjumătăţeşte
lungimea curbei de racordare, sau că punctul Ti se găseşte situat la jumătatea
lungimii parabolei. Cu alte cuvinte, jumătate din curba de racordare este
amplasată pe aliniament, iar cealaltă jumătate pe arcul de cerc. Această situaţie
este convenabilă pentru că astfel se menţine poziţia curbelor faţă de aliniamente şi nu
1
se modifică nici unghiul de abatere al traseului primitiv dat de    dl .

Pentru ca unghiul  să rămână acelaşi
pe traseul iniţial (curba primitivă) şi pe curba 1/ρ L
cu racordări, va trebui ca suprafaţa
Ti, Ti’, Te’, Te să fie egală cu suprafaţa Ti’ RC CR Te
AR, RC, CR, RA (în radiani), adică: ’
Ti x
AR
Te 1 RA 1 1 L R
Te Te
 d lx   d lx   d lx  
Ti  AR  Ti R R R l/2 l/2 L-l l/2 l/2
( în radiani)
Egalitatea ariilor limitate de diagramele curburilor şi axa x, impune şi ea
amplasarea curbelor de racordare simetric faţă de punctele Ti şi Te din traseul
primitiv.
În aceste condiţii, valoarea strămutării „m” rezultă din figură:
m  y RC  yC
 x3  l2
y RC    
 6 R l  xl 6 R
2
l
   yC 2 R  y C   y C 
l2

prin neglijarealui yC2 
2 8R
2 2
l l l2
m  yRC  yC   
6 R 8 R 24 R
Trasarea parabolei cubice se face uşor cu ajutorul tabelelor, dând abscisei x
valori diferite  x  0,1 l  şi calculând valorile ordonatelor y corespunzătoare, raportate
la direcţia aliniamentului (metoda ordonatelor pe tangentă). Faţă de vârful de unghi
V, începutul racordării (AR) se află la distanţa:
l 
T   R  m tg
2 2
unde  este unghiul la centru al curbei primitive.
Alte elemente geometrice ale parabolei cubice sunt:
l2
- ordonata finală y RC 
6R
 x2  l
- unghiul  0 tg  0   y '
   
xl
 2 R l x  l 2 R
- lungimea reală ( l r) a parabolei cubice este mai mare decât proiecţia ei pe axa
OX
l
l3
lr   dx  dy  l 
2 2

0 40 R 2
Parabola cubică este folosită drept curbă de racordare de foarte multe
administraţii, inclusiv pe reţeaua CFR pentru viteze sub 120 Km / h datorită
avantajelor pe care le prezintă în ceea ce priveşte uşurinţa de calcul şi simplitate la
trasare.
Totuşi, folosirea parabolei cubice este limitată datorită aproximărilor făcute la
deducerea formulei de calcul după cum urmează:
a) Ecuaţia parabolei cubice s - a obţinut prin neglijarea lui (y’)2, ceea ce este
valabil numai la raze foarte mari deoarece:
2 2
 l 
   y  l
2 2
y ' '
   0,25  
max xl  2 R  R
În acest caz, eroarea introdusă este neglijabilă numai dacă raportul l / R este
mai mic de 0,2, în care caz  y' max 0 ,01 ; Aceasta corespunde unui unghi 0 de maxim
2

10 g. Pentru valori l / R mai mari de 0,2, erorile în calcul devin prea mari.
Rezultă de aici, limitele maxime pentru lungimea curbelor de racordare şi
pentru unghiul 0:
lmax  0,2 R şi 0 max  10 g
Limitarea utilizării parabolei cubice numai pentru unghiuri mici este impusă şi
de aproximaţia indusă în calcule sin   tg , valabilă numai pentru unghiuri mici.
b) Domeniul de aplicabilitate al parabolei cubice este limitat şi de condiţia: 2
0   impusă de necesitatea amplasării curbelor de racordare în limitele unghiului 
disponibil.
Din aceste motive, racordările complete numai cu arce de parabolă (fără arc de
cerc central), se fac foarte rar deoarece necesită lungimi de racordare mari şi ar
introduce erori inadmisibile.
c) În determinarea valorii strămutării “m” s - a neglijat termenul y C2 , ceea ce
poate produce o diferenţă de ordonate în punctul RC. Dacă valoarea lui yC se
determină exact prin dezvoltări în serii, rezultă:
 1 l 
2
1 l  
4
l2 l4
yC  R  R 1         
 2  2R  8  2R   8 R 128R 3

l4
Rezultă o diferenţă în calculul strămutării “m” de : y 
128 R 3
Apreciindu-se ca admisibilă valoarea y  0,008 m, rezultă:
lmax  4 R 3
Această limitare trebuie adăugată celorlalte condiţii privind valoarea lungimii
“l” a curbei de racordare.
d) Din punct de vedere constructiv, deplasarea “m” a curbei circulare
l2
m trebuie să aibă valori numerice aplicabile pe teren în funcţie de instrumentele
24 R
de măsură folosite la trasare. Practic, valoarea lui “m” s - a limitat la 2 cm.
l2
m  0,02 m  lmin  0,7 R
24 R
e) Pentru l > lmax sau 0  0 max se poate utiliza parabola cubică îmbunătăţită
de ecuaţie:
3
  l  2 2 1
y  1     x3
  2 R   6 R l
Aceasta este dedusă la fel ca ecuaţia parabolei cubice obişnuite, dar fără a se
dy l
neglija termenul  tg  0 
dx 2R
Parabola cubică îmbunătăţită poate fi utilizată până la unghiuri  0 sporite la
circa 24 g, rezultând următoarele elemente geometrice:
3
2
l   l  2
 2

y RC  1    
6R   2 R  
3

l 3   l  2 3
2

tg  0  y'  x  l   1      y RC
6 R l   2 R   l

m  y RC  y C  y RC  R 1  cos  0 
f) Chiar şi ecuaţia corectată anterior, limitează domeniul de utilizare a
parabolei cubice deoarece raza curbei nu descreşte continuu de la infinit la zero, ci
trece printr-un minim:

1   y'  
3
2 2
d
0 obţinut din   pentru care se obţine  omax 24 g 4 c 41cc
dx y"
Racordarea este posibilă numai dacă   min sau 0  24 g 4 c 41cc .
g) Parabola cubică poate fi dedusă şi ca un caz particular al clotoidei, o curbă
de tranziţie mai exactă, obţinută prin dezvoltări în serie ale funcţiilor sinus şi cosinus.
Funcţie de precizia dorită, din termenii dezvoltării se pot lua unul sau mai mulţi
termeni, obţinându–se deci pentru curbele de racordare elemente geometrice mai
exacte.
1
Clotoida admite proporţionalitatea curburii   cu lungimea arcului parcurs

(lx) pe care însă nu îl egalează cu proiecţia lui pe abscisă aşa cum s – a admis în cazul
parabolei. Deci rezultă:
1
 C  k lx 
1
lx  pentru l x  l    R
 Rl
din : d l x   d , rezultă
lx 1 lx
 d lx   C d lx
0  0

lx  1  l2
    l x  d l x  x
0 R l  2Rl

y
C = 1/ρ
R
dφ C = k lx RC
RC

AR dy x AR 1/φ 1/R
φ x
dx lx
x
xo l

Ecuaţiile parametrice ale clotoidei se obţin din:


lx
dx  d l x cos   x   cos  d l x
0
lx
dy  d l x sin   y   sin  d l x
0

Prin dezvoltarea în serie a funcţiilor cos  şi sin  se obţine:


2 4 6 8
cos   1      
2! 4! 6! 8!
3 5 7 9
sin         
3! 5! 7! 9!
Ecuaţiile parametrice ale curbei generale de racordare vor fi:
lx  
2 4 6
lx  l x2   l x2  1  l x2  1  l x2  1
x   cos   d l x   1  

      
2 Rl 2! 2 Rl 4! 2 Rl 6 !     d lx
2 Rl 0       

0

lx  l 2 
3 5
lx  l x2    l x2  1  l x2  1
y   sin   d l x   

x
2 Rl
     
2 R l 3! 2 R l 5!     d lx
0  2 R l  0 
      
deci:
l x5 l x9
x  lx    
40 R 2 l 2 3456 R 4 l 4
l x3 l x7 l x11
y      
6R l 336 R 3 l 3 42240 R 5 l 5
Acestea sunt ecuaţiile clotoidei. Seriile sunt rapid convergente, deci în calcule
se pot lua numai primii termeni. Deplasarea spre interior a arcului y0 de cerc primitiv,
adică mărimea „m” se determină din:
m  y0  R  R cos  0   y0  R1  cos  0  y O
2 4 6
l l l
y0  y lx  l       R cos φ
6 R 336 R 3
42240 R 5 R RC
l
 0   lx  l  
2R φo yo x
AR m
p
2 4
 l  1  l  1
cos  0  1        
2 R 2! 2 R 4!
l2 l4
R1  cos  0     
8 R 384 R 3
l2 l4 l2 l4 l2 l4
m             
6 R 336 R 3 8 R 384 R 3 24 R 2688 R 3
l l3 l5
p  x0  R sin  0     
2 240 R 2 34740 R 4
Pentru simplificare, în relaţiile de mai sus, de altfel ca şi în calculele practice,
se admite că raza iniţială a arcului de cerc este R + m, deci după introducerea
racordărilor, raza scade la valoarea R. Se admite de asemenea, că centrul curbelor
circulare (primitivă şi după racordare) se menţine în punctul O.
Dacă în relaţiile de mai sus se iau numai primii termeni, se obţin chiar relaţiile
ce definesc parabola cubică:
x3 l2 l2 l
x  l x ; x0  l ; y  ;   x ; m ; p
6 Rl 2Rl 24 R 2
Chiar cu îmbunătăţirile aduse, parabola cubică cu o variaţie liniară a curburii,
 dC 
neîndeplinind condiţiile privitoare la eliminarea şocurilor   în punctele AR şi RC
 dlx 
 d 2C 
şi a variaţiei bruşte a acceleraţiei de ridicare   pe rampa supraînălţării, este
 dlx 2 
limitată ca utilizare pe reţeaua CFR la Vmax = 120 Km / h. Pentru viteze mai mari, se
folosesc curbe de racordare cu variaţia curbilinie a curburii.

Parabola de gradul 4

Dacă pentru curbură se admite o variaţie de grad superior, adică o variaţie de


forma unui “S”, apariţia forţei centrifuge şi a acceleraţiei de ridicare a rotii se face
mai lin, fără şocuri, deci se îmbunătăţesc condiţiile de comoditate şi confort. Se obţin
astfel curbe de racordare de gradul 4, care, faţă de avantajele privind circulaţia,
prezintă dezavantajul unei proiectări, trasări, execuţii, verificări şi întreţineri mai
dificile, în special în privinţa nivelului căii pe lungimea racordărilor.
Admiţând o variaţie a curburii în “S”, determinarea ecuaţiei curbei de
racordare ca parabolă de gradul 4 se face separat pe sectoarele AB şi BC.
1/ρ
G E C RC

B 1/R
1/2R x
AR
A D H F
l/4 l/4 l/4 l/4

x l-x
Pe sectorul AB ecuaţia curburii este de forma:
1 y"
  y" y"  a x 2  b x  c (ecuaţia generală de gradul 2)
 1  y' 2 
Pentru determinarea coeficienţilor a, b, şi c, se dau valori particulare în ecuaţia
curburii şi în derivata ecuaţiei curburii (tangenta la curba AB), adică în expresia
y" '  2 a x  b
pentru x  0 y"  0  c0
pentru x  0 y"  0
 b0
'

l 1 2
pentru x  y" 
 a
2 2RR l2
1 2
Ecuaţia curburii devine:  y"  2 x 2 (A)
 Rl

R
ρ φo
=
R-m

Curba deplasată
P RC m

yc
Curba primitivă
yRC
AR m
φo = φRC x
Ti RC’
l/2 l/2
xo ≈ l

Prin integrare:
2 2 x3
y'   y"  x 3
 d 
3 R l2 3 R l2
Deoarece pentru x = 0, y’ (tangenta la parabolă în punctul AR) = 0 şi deci :
1 x4
y   y'  x 4
 e  pentru că pentru x = 0, y = 0, deci e = 0.
6 R l2 6 R l2
Ecuaţia parabolei de gradul 4 pe sectorul AB este:
x4
y
6 R l2
Pe sectorul BC
Într-un punct la distanţa (l - x) considerând ca valabilă ecuaţia curburii dedusă
anterior (A) şi pentru sectorul CB (originea în C), rezultă:
1 2
2 l  x 
2
y"   (B)
R Rl
verificare: pentru
l 1 2 l2 1
x  y"   2  ;
2 R Rl 4 2R
1
xl  y" 
R
Explicitând, relaţia (B) devine:
1 2 l2 4 l x 2 x2 1 4 x 2 x2
y"       
R R l2 R l2 R l2 R R l R l2
Prin integrare:
x 2 x2 2 x3
y'     d (C)
R R l 3 R l2
Coeficientul d se determină prin aplicarea condiţiilor la limită:
l  x4   4 x3  1 l
pentru x  , y'   2  2  (finalul sectorului AB)
2  6 R l  x  l  6 R l  x  l 12 R
2 2

1 l l 1 l 1 l l
   d;  d
12 R 2 R 2 R 12 R 6R
Înlocuind în (C) se obţine:
x 2 x2 2 x3 l
y'     2 
R Rl 3Rl 6R
Prin integrare se obţine:
1 x2 2 x3 1 2 x4 lx
y   2  e (D)
2 R 3Rl 4 3 Rl 6R
Valoarea lui e rezultă din:
l  x4  1 l4 l2
pentru: x  ; y   
2  6 R l 2  x  l 6 R l 2 16 96 R
2

Din (D), rezultă:


l2 1 l 2 l3 1 l4 l l
   2  e
96 R 2 4 R 3 8 R l 6 16 R l 6R 2
l2  1 1 1 1 1 l2
e      
R  96 8 12 96 12  48 R
În acest caz, ecuaţia finală va fi:
x2 2 x3 x4 lx l2
y      D'  sau
2 R 3 R l 6 R l 2 6 R 48 R
1  l4 
y  x  4 l x  3 l x  l x  
4 3 2 2 3

6 R l2  8
4
 l l4
Deoarece: 2  x    2 x 4  4 l x 3  3 l 2 x 2  l 3 x 
 2 8
ecuaţia se mai poate scrie:
1  4  l 
4

y  x  2  x   
6 R l2   2  
Valori particulare:
l2
y l 
x
2
96 R
1  4 2 l4  7 l2
y x  l  y RC  l  
6 R l2  16  48 R
l 2 l2 2 l3 l l
tg  0  y' x  l     2  
R Rl 3Rl 6R 2R
l 1 l
tg  0   d l x  aria ABCFA aria DECFD  aria HGCFH 
0  2R
7 l2 2 R 7 l2
MC'  y RC ctg  0  
48 R l 24
2 2
7 l l l2
m  y RC  yC   
48 R 8 R 48 R
Valoarea strămutării “m” este de două ori mai mică decât în cazul parabolei
cubice. Din aceeaşi condiţie m min = 2 cm, rezultă lungimi mai mari pentru parabola
de gradul patru:
l2
 0,02  lmin  R
48 R
Din cauza aproximaţiei introduse în calculul lui “m” prin acceptarea lui
2
l
yC  , se impune limitarea lungimii parabolei la valoarea: lmax  4 R 3 , identică ca la
8R
parabola cubică.
Din cauza dificultăţilor de calcul, trasare, execuţie şi întreţinere, parabola de
gradul 4 se utilizează numai pentru viteze mai mari de 120 Km / h sau în cazuri
speciale (curbe scurte).

Concluzii asupra curbelor de racordare

Condiţiile prevăzute se referă la elementele geometrice şi mecanice ale


curbelor de racordare şi conduc la un număr mare de curbe, unele mai simple, altele
mai complexe.
Folosirea uneia sau a alteia depinde de importanţa liniei, de pretenţiile de
confort şi de viteza de circulaţie.
Se alege de regulă expresia curburii echivalentă în general cu variaţia
supraînălţării.
Majoritatea administraţiilor de cale ferată au adoptat parabola cubică din
motive de simplitate de proiectare, trasare, execuţie şi întreţinere. În România, este
utilizată numai pentru vitezele sub 120 Km / h. Linia şocurilor prezintă salturi în
 d 2C 
punctele AR şi RC, iar acceleraţia de ridicare a roţii   teoretic este infinită în
 dl x2 
aceste puncte.
Din cauza racordărilor naturale ale şinei, racordări cărora francezii le spun
“doucine”, care în realitate se produc la rampa supraînălţării în punctele AR şi RC, pe
distanţele “a” dispuse  simetric în jurul acestor puncte (a  5  7 m), salturile din
dC d C
diagramele şi 2 sunt estompate, la aceasta contribuind şi cedarea elastică a
dl x dl x
căii şi a arcurilor vehiculului. Astfel, apariţia supraînălţării se face treptat, linia
şocurilor are o variaţie continuă (după o curbă greu de precizat), acceleraţiile de
ridicare devin acceptabile, condiţiile de confort sporesc, parabola cubică putând fi
utilizată până la viteza de 120 Km / h.
Pentru viteze mai mari, de peste 120 Km / h, se utilizează frecvent parabola de
grad 4, cu o variaţie a curburii de gradul 2, în formă de “S”. Curbura şi supraînălţarea
au forma a două parabole pătrate cap la cap care se pot picheta uşor. Înclinarea
rampei variază continuu având valoarea maximă la jumătatea curbei de racordare
unde apare un maxim (şoc) şi respectiv un salt pronunţat în diagrama acceleraţilor de
ridicare de la valori pozitive la valori negative (în punctul B). Sunt îndeplinite
condiţiile 1….4. Mărimea deplasării curbei spre interior “m” este jumătate din cea
corespunzătoare parabolei cubice. Confortul este mult sporit, curba putând fi utilizată
pentru viteze de până la 200 Km / h. Teoretic, pentru viteze mai mari de 200 Km / h,
d 2C
se impune îndeplinirea şi a condiţiei 5. alegându - se funcţia f  l   2 a  în mod
dl x
corespunzător, cu valori nule în punctele AR şi RC şi cu o variaţie continuă.
Expresia (a) poate fi de tip algebric sau trigonometric.
Între parabola cubică şi de gradul patru, se poate face o paralelă, după cum
urmează:
În diagramele acceleraţiilor de ridicare a roţii, suprafeţele pozitive trebuie să
fie egale cu cele negative (S1 = S2), iar constanta nedeterminată rezultă din condiţia
1
ca în punctul de abscisă “l”, curbura să fie . Funcţiile algebrice se folosesc mai rar.
R
În schimb, curbele de tip trigonometric cu variaţia curburii şi a acceleraţiei de ridicare
de tip sinusoidal sunt indicate pentru viteze foarte mari şi au fost aplicate pe linia
Tokio - Osaka şi în Spania.
Sinusoida satisface integral şi condiţiile 4 şi 5. Linia şocurilor este continuă,
are forma curbei cos, valoarea maximă apare succesiv şi nu depăşeşte decât cu 24 %
valoarea maximă din cazul parabolei cubice. Ridicarea dinamică (variaţia acceleraţiei
de ridicare a roţii) este şi ea continuă, asupra vehiculelor acţionează în mod curent
numai forţe verticale care cresc şi scad succesiv, circulaţia este mult îmbunătăţită,
mersul este liniştit, confortul asigurat.
Curbele de racordare de formă sinusoidală pot fi folosite până la viteze de 260
- 280 Km / h, viteze peste care construcţia căii de tip convenţional (sustentaţie şi
ghidare roată - şină) necesită ample amenajări.
Parabola cubică Parabola de gradul patru

y gradul III y gradul IV


RC RC Diagrama
ordonatelor
AR x AR x

φ gradul II φ gradul III


IIIIII Diagrama
RC RC unghiurilor
AR x AR x

RC gradul II RC Diagrama
C gradul I
curburilor,
1/R supraînălţărilor
1/R x
AR x AR şi acceleraţiilor
a/2 a/2 a/2 a/2

vr = vr = gradul I
dC/dlx gradul 0 dC/dlx Diagrama
vitezelor de
Ψ ridicare a roţii
AR RC 1,41 Ψ RC x
x AR
a/2 a/2 a/2 a/2

d2C/ d2C/
dlx2 dlx2
gradul 0
Diagrama
a/2 a/2 acceleraţiilor de
S1
AR x B RC x ridicare a roţii
AR
a
RC S2

ordonate
infinite
Funcţie sinusoidală Funcţie de grad ≥ 5
Curbură sinusoidală Curbura de grad ≥ 3

y y
sin RC gradul V Diagrama
ordonatelor
AR x x
AR

φ φ
cos RC gradul IV Diagrama
unghiurilor
AR x x
AR

C C Diagrama curburilor,
sin RC gradul III supraînălţărilor şi a
acceleraţiilor
AR x x
AR normale

dC/ dC/ gradul II


cos Diagrama
dlx dlx
vitezelor de
1,24Ψ RC AR RC ridicare a roţii
x
AR x

d2C/ d2C/
dlx2 Diagrama
dlx2 sin gradul I
acceleraţiilor
RC x RC x de ridicare a
S1 S1
AR roţii
S2 S2
AR

Deoarece la calea ferată se pune frecvent problema sporirii vitezei de circulaţie


pe linii existente, şi deci adoptarea elementelor geometrice noi ale căii la condiţiile
existente, va trebui să se ţină cont de:
- păstrarea razei de curbură R pe sectorul arcului de cerc;
- păstrarea poziţiei arcului de cerc central (“m” nemodificat);
- păstrarea unghiului aliniamentelor (suprafaţa diagramei curburilor pe toată
lungimea curbei, adică pe lungimea celor două racordări şi a arcului de cerc central să
rămână ne modificate).
Prima condiţie este uşor de realizat, impunând în calcule, la sfârşitul curbei de
racordare o curbură egală cu 1/R.
Condiţia păstrării aceleiaşi deplasări “m” a arcului de cerc central, în cazurile
în care din condiţii de teren curbele nu permit deplasări laterale, se realizează prin
modificarea lungimii “l” a curbei de racordare prin:
- trecerea de la parabola cubică de lungime “l3” la parabola de gradul 4 de
lungime “l4” se face cu relaţiile:
l32 l42 l32 l42
m3  ; m4  ; m3  m4 ;   l4  1,41 l3
24 R 48 R 24 R 48 R
- trecerea de la parabola de la parabola de gradul 4 “l4” la sinusoidă “l1”
l42 l12
m4  ; m1  ; m4  m1 ;  l1  117
, l4
48 R 61,2 R
- trecerea de la parabola de gradul 3 “l3” la sinusoidă “l1”
m1  m3 ;  l1  16
, l3
Pentru alte modificări, rezultă alte rapoarte între lungimile curbelor de
racordare - existente şi modificate - sau dacă se păstrează aceeaşi lungime de
racordare, apar modificări în valoarea lui “m” şi curba nouă părăseşte traseul existent.
Condiţia păstrării unghiurilor aliniamentelor revine la a păstra nemodificată
suprafaţa diagramei curburilor, adică prin modificarea lungimilor de racordare iniţiale
(li) în lungimi finale (lf) să se păstreze egalitatea: aria ABCD = aria A’B’C’D’, adică
mărimea unghiului central iniţial obţinut prin integrarea curburilor.
B B’ C’ C

1/R D’
A’ A D
li li
lf lf

Racordarea curbelor alăturate

Între două curbe care se succed, conform instrucţiunilor în vigoare, trebuie să


Vmax
existe un aliniament “a” de mărime a  (m) pentru o perioadă de oscilaţie a
2
vagonului de 1,8 sec.
În cazul curbelor apropiate, în Japonia se consideră pentru viteze mari o
perioadă de oscilaţie a vagonului de circa 1,5 sec, ceea ce conduce la lungimea
minimă a aliniamentelor de
15
, V V
a  (m)
3,6 2 ,4
Instrucţia 314 prevede că lungimea minimă a aliniamentelor este
V
a 6 (m), unde V reprezintă viteza maximă de circulaţie în Km / h pe porţiunea
5
respectivă.
Această lungime minimă este necesară deoarece:
- vehiculul de o anumită lungime să nu fie amplasat simultan pe două curbe,
mai ales în cazul curbelor de sens contrar;
- apar şocuri care conduc la inconfort;
- la curbe şi contracurbe se pot depăşi lateral tampoanele, ceea ce poate
conduce la deraiere.
Aliniamentul intermediar poate fi redus până la:
- amin = 20 m pentru viteze  120 Km / h;
- amin = 30 m pentru viteze  120 Km / h.
În acest sens, va trebui ca între vârfurile de unghi a două curbe succesive să fie
o distanţă de minim:
l1 l
V1V2  T1   amin  2  T2
2 2
unde:
- T1 şi T2 sunt valorile tangentelor curbelor circulare primitive (T = R tg /2);
- l1 şi l2 sunt lungimile curbelor de racordare pentru curbele 1, respectiv 2
(curbele de racordare fiind amplasate jumătate pe aliniament şi jumătate pe arcul de
cerc primitiv). Fiecare curbă se tratează în acest caz independent.
R1
R2
RC1
AR1 RC2 CR2 RA2
CR
Ti1 1 Te2

V1 Te1 RA1 AR2 Ti2 V2


T1 l/2 Aliniament l/2 T2

1/R1
1/R2
1/ρ = 0

Vmax
Dacă aliniamentul intermediar este mai mic decât , curbele se numesc
2
alăturate şi se tratează împreună. Aliniamentul intermediar poate avea valori mai
mici sau poate chiar lipsi dacă între cele două curbe circulare se introduce o curbă de
racordare comună, respectiv un arc de curbă de racordare a cărei rază să varieze între
raza R1 şi raza R2, acestea fiind razele curbelor alăturate.
Curbele alăturate pot fi de acelaşi sens sau de sens contrar.
Pentru calculul curbelor alăturate se admit două ipoteze:
- variaţia curburii se face după o ecuaţie de gradul 1 (liniar);
- suprafaţa diagramei curburilor rămâne nemodificată.
În cazul curbelor succesive de acelaşi sens, curbura medie are valoarea:
1 1 1  R1  R2
  
2  R1 R2  2 R1 R2
Ecuaţia curburii are forma:
y"  a x  b 1
Pentru determinarea valorilor “a” şi “b”, se impun condiţii la limită:
l 1
pentru x  y" 
2 R2
l 1
pentru x   y" 
2 R1
y

R1 R2

B
A
m2 yB
m y
yA x
m1
x
l/2 l/2

S2
1/ρ
S1

R1 + R2 1/R2
1/R1 2 R1 R2 x

Înlocuind în (1) se obţine:


1 l
R  2 a  b
 2

 1  l ab
 R1 2
deci:
 R1  R2
a  l R1 R2


b  R1  R2
 2 R1 R2
Ecuaţia curburii devine:
R1  R2 R1  R2
y"  x
l R1 R2 2 R1 R2
Prin integrare:
R1  R2 x 2 R1  R2
y'   xc
l R1 R2 2 2 R1 R2
l l 1 lR1  R2 
Pentru x  ; y'  tg02  sin02  ; si c 
2 2 R2 8 R1 R2
R1  R2 x 2 R1  R2 l R1  R2 
adică: y'   x
l R1 R2 2 2R1 R2 8 R1 R2
Integrând din nou se obţine:
y
R1  R2  x3 
R1  R2  x 2 
l R1  R2  x
d
6 l R1 R2 4 R1 R2 8 R1 R2
l l2
Pentru x   ; y  YA  (din cercul de rază R1)
2 8 R1
l 2  R1  R2 
deci: d 
48 R1 R2
R1  R2 3 R1  R2 2 l R1  R2  l 2 R1  R2 
y x  x  x
6 l R1 R2 4 R1 R2 8 R1 R2 48 R1 R2
3
R1  R2  l  x2
sau : y    x 
6 l R1 R2  2  2 R1
Pentru a se introduce racordarea parabolică, este necesar să se facă deplasarea
unei curbe faţă de cealaltă cu cantitatea “m”. Aceasta se face prin deplasarea unei
singure curbe circulare cu mărimea totală “m” sau prin deplasarea ambelor curbe cu
valorile “m1” şi “m2” cu condiţia ca: m1 + m2 = m
Valoarea strămutării “m” rezultă din:
l2 R1  R2 3 l2 l2  R1  R2  l 2
m  yB   l   
8 R2 6 l R1 R2 8 R1 8 R2 24 R 1 R2
l 2  R1  R2 
Din figură, pentru x  0 ; y  m1 
48 R1 R2
m
Deci: m1  m2 
2
Lungimea “l” se determină din limitarea declivităţii rampei supraînălţării pe
sectorul A - B, supraînălţarea fiind proporţională cu mărimea curburii. În general, nu
1 1
se pune problema limitării superioare a lui “l” (lmax) deoarece diferenţele  ,
R2 R1
fiind în majoritatea cazurilor mică, nu rezultă pentru “l” valori prea mari. În schimb,
valoarea minimă rezultă din condiţionarea valorii minime a lui “m”:
l 2  R1  R2  R1 R2 R1 R2
m  0,02 ; l 2  0,48  l  0,7
24 R1 R2 R1  R2 R1  R2
Curbele de racordare nu sunt necesare în cazul curbelor alăturate de acelaşi
R1 R1
sens dacă raportul razelor: , pentru linii principale şi
 15 2 pentru linii
R2 R2
secundare.
Această regulă nu mai este valabilă în cazul în care s-ar spori viteza faţă de cea
admisă în curba cu rază minimă, ceea ce intervine rar deoarece nu se obişnuieşte
sporirea vitezei la viteza admisă de curba cu raza mai mare.
În cazul curbelor succesive de sens contrar, nu se poate renunţa la curba de
racordare. Principiul de bază în stabilirea elementelor geometrice ale racordărilor
dintre curbele alăturate de sens contrar, este, ca şi la curbele alăturate de acelaşi sens,
menţinerea nemodificată a suprafeţelor diagramelor curburii, printr-o racordare
liniară a curburilor pe lungimea curbei de tranziţie.
Cele două suprafeţe triunghiulare S1 şi S2 fiind egale ca valoare algebrică,
suprafaţa diagramelor curburilor rămâne ne modificată şi egală pe lungimea “l” a
curbei de racordare cu:
l  1 1  l R1  R2
  
2  R1 R2  2 R1 R2
Ecuaţia curburii are forma:
y"  a x  b 1
Pentru determinarea valorilor “a” şi “b”, se impun condiţii la limită:
l 1
pentru x  y" 
2 R2
l 1
pentru x   y"  
2 R1

φ02 R2

yB
I yI m2 y
m
m1
yA xI x
A
l/2 l/2

R1 φ02

1/ρ

R1 + R2
2 R1 R2 S2 1/R2
x
R1 – R2
2 R1 R2
- 1/R1 S1

Înlocuind în (1) se obţine:


1 l
R  2 a  b
 2

 1   l a  b
 R1 2
deci:
 R1  R2
a  l R R
 1 2

b  R1  R2
 2 R1 R2
Ecuaţia curburii devine:
R1  R2 R1  R2
y"  x
l R1 R2 2 R1 R2
Prin integrare:
R1  R2 x 2 R1  R2
y'   xc
l R1 R2 2 2 R1 R2
l l 1 l  R1  R2 
Pentru x  ; y'  tg  02  sin  02  ; şi c 
2 2 R2 8 R1 R2
R1  R2 x 2 R1  R2 l  R1  R2 
adică: y'   x
l R1 R2 2 2 R1 R2 8 R1 R2
Integrând din nou se obţine:
R
1  R2  x 3 R
1  R2  x 2 l  R1  R2  x
y   d
6 l R1 R2 4 R1 R2 8 R1 R2
l l2
Pentru x   ; y
2 8 R1
l 2  R1  R2 
deci: d 
48 R1 R2
R1  R2 3 R1  R2 2 l  R1  R2  l 2  R1  R2 
y x  x  x
6 l R1 R2 4 R1 R2 8 R1 R2 48 R1 R2
3
R1  R2  l  x2
sau : y    x 
6 l R1 R2  2  2 R1
Celelalte elemente geometrice ale racordării sunt:
l2 R1  R2 3 l2 l2  R1  R2  l 2
m  yB   l   
8 R2 6 l R1 R2 8 R1 8 R2 24 R 1 R2
l 2  R1  R2  m
Din figură, pentru y x  0  m1    m2
48 R1 R2 2
Coordonatele punctului de inflexiune I sunt:
l R1  R2
xi  x y"  0  
2 R1  R2
l 2  R22  6 R1 R2  3 R12 
yi  y x  xi 
24 R1  R1  R2 
2

În practică se lucrează cu tabele de calcul.


În afara cazurilor prezentate, mai pot interveni şi următoarele cazuri
particulare:
- curbe alăturate de acelaşi sens cu aliniament intermediar;
- curbe alăturate de sens contrar cu aliniament intermediar;
- racordări introduse ulterior pentru curbe existente fără deplasarea curbei
circulare;
- curbe alăturate numai din racordări;
- racordarea liniilor paralele aflate în aliniament;
 cu sau fără supraînălţări;
 cu sau fără curbe circulare;
 cu sau fără racordări parabolice;
 cu sau fără aliniament intermediar;
- racordarea liniilor paralele situate în curbă.
Aceste cazuri se tratează pe baza particularităţilor pe care le prezintă fiecare şi
formează aplicaţii ale principiilor stabilite anterior.
Se menţionează că introducerea curbelor de racordare nu rezolvă integral
şocurile şi acceleraţiile necompensate care apar în curbe. Curbele de racordare
distribuie pe o anumită lungime apariţia şi dispariţia forţei centrifuge, dar efectul
acesteia rămâne necompensat, motiv pentru care se prevăd şi alte amenajări ale
curbelor, pentru satisfacerea exigenţelor impuse de siguranţa şi confortul circulaţiei.
Pentru racordarea a două aliniamente pot fi utilizate curbele circulare fără
curbe de racordare numai în cazul unor raze foarte mari, caz în care supraînălţările
normale „hn” sunt mai mici sau egale cu 15 mm .
Pentru valori ale supraînălţării „hn” rezultate din calcule mai mari de 15 mm,
între aliniamente şi curbele circulare se introduc curbe de racordare sub formă de
parabolă cubică, parabolă de gradul patru sau alte ecuaţii algebrice sau
trigonometrice.
Pe lungimea curbelor de racordare de gradul trei, curbura şi rampa
supraînălţării variază liniar.
Pe lungimea curbelor de racordare de gradul patru, curbura şi rampa
supraînălţării variază în formă de „S”.

S-ar putea să vă placă și