INTRODUCERE

Realităţile actuale ne arată că dezvoltarea economiei de piaţă şi sporirea gradului de

complexitate a acesteia necesită asigurarea unei informaţii economice operative si complete.
Astfel de informaţii economice ne ofera bilanţul contabil şi ne ajută să cunoaştem şi să
controlăm modul de utilizare a resurselor materiale şi umane, în vederea luării deciziilor ce se
impun.
Toate informaţiile contabilităţii rezultate din bilanţ constituie suportul analizei
acestuia şi stau la baza elaborarii şi fundamentării deciziilor. De aceea, bilanţul contabil
reprezintă cea mai complexă si exactă sursă de caracterizare a activităţii trecute dar şi de
elaborare a prognozelor pentru întreprindere.
Lucrarea de faţă este abordată pe baza prevederilor Legii contabilitaţii nr.82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a Regulamentului pentru aplicarea
Legii contabilităţii, a legislaţiei în vigoare privind armonizarea cu normele contabile
internaţionale, a unor lucrari de specialitate precum şi a documentării personale făcute la
diferite societăţi comerciale .
Lucrarea de faţă intitulată „ Analiza indicatorilor economico – financiari pe bază de
bilanţ la S.C. Altur S.A.” conţine trei capitole, concluzii, anexe si bibliografie . Lucrarea îşi
propune să prezinte succint o analiză a principalilor indicatori economico – financiari pe
baza bilanţului contabil încheiat la 31.12.2008 comparativ cu cel încheiat la 31.12. 2007 .

Cele trei capitole ale lucrarii cuprind urmatoarele aspecte, astfel :

Capitolul 1 cuprinde elemente teoretice cu privire la bilanţul contabil, analiză
economico – financiara .
Capitolul 2 cuprinde studiul de caz privind analiza indicatorilor economico –
financiari la S.C. Altur S.A.
Capitolul 3 cuprinde ca obiect de analiză creativitatea si originalitatea acestei lucrari.
În final sunt enumerate concluziile privind lucrarea abordată, „ Analiza indicatorilor
economico – financiari pe bază de bilant la S.C. Altur S.A.”.

1
 CAPITOLUL I

Bilanţul contabil – instrument de analiză si diagnostic al situaţiei

financiare
1.1 __Bilanţul contabil – rol şi importanţă

Bilanţul este o noţiune de bază deosebit de importantă, cu care se operează frecvent

în teoria si practica contabilităţii, perceput ca „ un instrument de control al înregistrărilor
contabile şi de cunoaştere şi caracterizare la un moment dat a situaţiei economico –
financiare a intreprinderii.”__ (C. G. Demetrescu, Istoria contabilităţii, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti , 1972 , p.110 ) .
Bilanţul este o oglindă economică a activităţii unităţilor patrimoniale, care asigură
prezentarea în forma generalizată, sintetizată în etalon valoric, la un moment dat, a
elementelor patrimoniale şi a rezultatelor activităţii .
Pentru a îndeplini funcţia de prezentare generala a activităţii, bilanţul „ trebuie să fie
real , sincer , clar , corect si întocmit la timp ”.
Conţinutul informaţional al bilanţului este deosebit de cuprinzător si complex. Astfel,
daca avem în vedere toate condiţiile foarte riguroase de întocmire şi conţinut, se poate aprecia
ca bilanţul contabil, în toată complexitatea lui, este un tablou sintetic de informaţii, un model
economic şi un instrument de control al gestiunii, conţinând un bogat material pentru analiza
şi studierea situaţiei întreprinderii .
În sistemul contabilităţii, „bilanţul îndeplineşte o funcţie tehnico–contabilă,
asigurând închiderea şi deschiderea conturilor, precum şi prezentarea la sfarşit de perioadă
a mijloacelor economice existente cu resursele lor de formar , inclusiv rezultatele activităţii
desfăşurate”.__(M. Paraschivescu, W.Păvăloaia, C.Toma, Contabilitate şi modele de analiză
economică , Fundaţia Academică Iaşi , 1993 , p.348 ).
Potrivit art.10 al Legii contabilităţii, bilanţul contabil, “ca document oficial de
gestiune, trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei
financiare şi a rezultatelor obţinute”.
Bilanţul contabil trebuie să creeze imaginea reală a întreprinderii. Astfel, Bernard
Colasse spunea în lucrarea “ Contabilitate generală” că : “bilanţul nu redă imaginea
întreprinderii, aşa cum o oglindă reflectă imaginea noastră, ci creează o imagine a acesteia.”
În condiţiile economiei de piaţă sau concurenţiale, datele conţinute în bilanţ pot oferi
o imagine cuprinzătoare şi reală asupra situaţiilor economice si financiare a fiecărui agent

2
economic. Asemenea informaţii sunt la fel de utile atât pentru întreprinderea însăşi, cât şi
pentru terţi .
Creaţie a contabilităţii în partidă dublă, bilanţul, de la a cărui primă apariţie într-un
tratat de contabilitate s-au scurs mai bine de cinci sute de ani, asigură o imagine fidelă, clară
şi completă a patrimoniului, a situaţie financiare şi a rezultatului obţinut.
În calitatea sa de model informaţional, bilanţul are rolul de a stabili o serie de
indicatori economico–financiari, ceea ce îi oferă caracterul de model contabil şi
informaţional, dar şi de model de gestiune a valorilor materiale şi băneşti delimitate
patrimonial.
Ca model de gestiune, bilanţul contribuie în mod substanţial la asigurarea
reproducţiei patrimoniului în condiţii maxime de eficienţă. Pe baza a ceea ce se cheamă bilanţ
se fundamentează deciziile privind alocarea, utilizarea si recuperarea fondurilor. Totodată,
prin bilanţ se realizează controlul asupra realizării deciziilor, se asumă drepturi şi obligaţii, se
stabilesc răspunderi privind gospodărirea şi dezvoltarea patrimoniului.
Bilanţul se constituie ca o bază de referină, ca mijloc de optimizare în procesul
decizional. Analiza pe bază de bilanţ este analiza diagnostic, fiind orientată spre dezvăluirea
poziţiei financiare a întreprinderii, a capacităţii acesteia de a genera lichidităţi şi performanţă
prin profitabilitate.
În România ultimilor ani, ştiinţa economică a făcut paşi serioşi înainte în ceea ce
priveşte perfecţionarea modelelor de analiză a activităţii economico–financiare a
întreprinderilor în contextul trecerii la economia de piaţă. A fost deschis astfel drumul
cercetărilor în domeniul economic şi au fost introduse procedee şi concepte noi de analiză
utilizate curent în ţările cu economie avansată, cum ar fi : fondul de rulment, necesarul de
fond de rulment, trezoreria pozitivă, trezoreria negativă, trezoreria netă, fluxul de
numerar(engl. „ cash – flow „) etc.
Bilanţul poate fi considerat a fi „ cel mai reprezentativ instrument de înregistrare şi
control folosit de contabilitate, pentru realizarea acesteia, deosebit de util pentru analiza
situaţiei financiare si caracterizarea activităţii economice a întreprinderii într–o anumită
perioadă de gestiune, atât în totalitatea lor, cât si pe diferite stadii ale circuitului economic ,
cu indicarea beneficiului sau pierderii realizate; elementul principal pentru explicarea dublei
inregistrari; mijlocul de a oglindi la un moment dat situatia întreprinderii evaluate în bani
prin punerea faţă în faţa a mijloacelor şi resurselor; un calcul de sinteză al contabilităţii ,
prin care se prezinta la un moment dat situaţia economică dintr-un perimetru al mişcărilor
de valori, evaluata in bani, punandu – se fata in fata activul cu pasivul; un document
contabil alcatuit pe baza datelor evidentei contabile, asa cum rezulta ele din inregistrarile

3
curente facute in conturi; instrument specific contabilitati, cu ajutorul caruia se prezinta in
mod centralizat si grupate sistematic datele contabile privind situatia valorica a mijloacelor
economi , sursele de formare ale acestora si rezultatele activitatii la un moment dat „ .

1.2. __Bilanţul contabil – conţinut si structură

1.2.1.Bilanţul contabil – conţinut si structură conform Standardului
Internaţional de Contabilitate (IAS 1 )

IAS 1 cere prezentarea tuturor politicilor contabile semnificative care sunt utilizate la
întocmirea situaţiilor financiare. De asemenea, indica unele principii care stau la baza tuturor
aspectelor privind politica contabilă:

 Principiul continuităţii activităţii - situaţiile financiare trebuie întocmite pornind de

la presupunerea că entitatea îşi va continua activitatea în viitor .
 Principiul consecvenţei - modul de prezentare şi clasificare a diferitelor elemente din
situatiile financiare trebuie mentinut de la o perioada la alta.
 Contabilitatea de angajamente - tranzactiile si evenimentele trebuie recunoscute
atunci cand acestea se produc si raportate in perioadele aferente.
 Pragul de semnificaţie - un element este semnificativ şi trebuie prezentat daca poate
influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatilor financiare.
 Cumularea / compensarea - fiecare element semnificativ trebuie prezentat în mod
separat în situatiile financiare: elementele semnificative nu trebuie cumulate sau
compensate.

Acestea sunt discutate în continuare în paragrafele 23-37 din IAS 1 şi sunt în conformitate
cu acele principii stabilite în sectiunea 5 din volumul de Reglementări contabile armonizate
cu directiva a IV-a a CEE si cu IAS.

Mai mult, acolo unde nu exista cerinte specifice ale IAS privind politica contabilă ce
trebuie aplicată unui anumit element, conducerea trebuie să selecteze politicile contabile care
să asigure faptul că situatiile financiare ofera informatii care sunt:

 relevante pentru nevoile decizionale ale utilizatorilor; şi

 credibile, în sensul că: reprezintă fidel rezultatele şi pozitia financiara a întreprinderii;
reflectă substanta economică a evenimentelor şi tranzactiilor şi nu doar forma lor
juridica; neutre (adică nepartinitoare); sunt prudente (adică estimarea valorilor incerte
se face cu precautie, astfel încat activele sau veniturile nu sunt supraevaluate, iar
4
 datoriile sau cheltuielile nu sunt subevaluate); şi sunt complete sub toate aspectele
semnificative.

Bilanţ - distincţia curent /imobilizat (termen lung)

În conformitate cu IAS 1, întreprinderile trebuie să determine, pe baza naturii

operatiunilor pe care le desfasoara, daca să prezinte sau nu în bilanţ activele curente, activele
imobilizate, datoriile curente şi cele pe termen lung, clasificate separat. Cu toate acestea,
volumul de Reglementari contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere ca
acestea sa fie clasificate şi raportate separat in bilant.

Trebuie notat faptul că, dacă exista active sau datorii ce combina sume asteptate a fi
recuperate sau achitate atat înainte cat şi dupa 12 luni de la data bilantului, valorile ce se
asteaptă a fi recuperate sau achitate dupa mai mult de 12 luni trebuie prezentate.

Active curente

În conformitate cu IAS 1 un activ este clasificat ca activ curent atunci cand în deplineste
oricare dintre criteriile de mai jos:

se asteapta a fi realizat, sau este deţinut pentru consum sau vanzare, pe parcursul
ciclului de exploatare normal al întreprinderii; sau
este deţinut, în principal, în scopul comercializarii sau pe termen scurt ;sau
se asteapta a fi realizat în termen de 12 luni de la data bilanţului; sau
reprezinta numerar sau echivalente de numerar (asa cum sunt definite în IAS 7 –
Situatiile fluxurilor de numerar), cu exceptia schimbarii lor sau folosirii pentru plata
unei datorii pentru cel puţin 12 luni de la data bilanţului.

Toate celelalte active trebuie clasificate ca active imobilizate.Prezentul Standard

utilizeaza termenul de “imobilizate” pentru a cuprinde imobilizarile corporale, necorporale şi
financiare pe termen lung. Acesta nu interzice utilizarea descrierilor alternative, atata timp cât
sensul este clar.

Activele curente cuprind stocurile si creanţele comerciale care sunt vândute, consumate
sau realizate ca parte a ciclului normal de exploatare, chiar şi atunci când nu se asteapta să fie
realizate în 12 luni de la data bilanţului.Titlurile de plasament sunt clasificate ca active
curente daca se asteapta să fie realizate in 12 luni de la data bilanţului; altfel ele sunt
clasificate ca active imobilizate.
5
 În practica, toate stocurile, plăţile în avans pentru stocuri si creantele comerciale sunt, în
mod normal, incluse în categoria activelor curente, chiar daca nu se preconizeaza a fi
realizate în termen de 12 luni de la data bilantului.Daca exista creante şi stocuri ce nu se
asteapta a fi realizate în termen de 12 luni de la data bilantului, valoarea acestora trebuie
prezentata separat.

Asa cum s-a mentionat mai sus, numerarul sau echivalentele de numerar a caror utilizare
nu este restrictionata trebuie tratate ca active curente.Numerarul şi echivalentele de numerar a
caror utilizare este restrictionata trebuie tratate ca active imobilizate.

Datorii curente

În conformitate cu IAS 1 o datorie este clasificata ca fiind curenta atunci cand

îndeplineste oricare dintre criteriile urmatoare:

se asteapta să fie decontata în cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii;

sau
este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului;sau
este deţinuta în principal în scopul comercializării;sau
întreprinderea nu are un drept necondiţionat de a amâna decontarea datoriei pentru cel
puţin 12 luni de la data bilanţului.

Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

Tratamentul contabil

Principiul de baza este că activele curente trebuie evaluate, în mod normal, la minimul
dintre cost si valoarea realizabila netă.

Activele imobilizate sunt, în mod normal, înregistrate la cost sau la valoarea reevaluata
minus orice amortizare cumulata sau provizioane pentru depreciere. Amortizarea implica
extinderea costului capitalului (sau a valorii reevaluate) a unui activ minus valoarea lui
reziduală pe durata estimată de viată utilă.

Momentul recunoaşterii

Recunoaşterea initială are loc atunci când:

6
 este probabil ca vor fi generate de sau către întreprindere beneficii economice viitoare
asociate activului (sau datoriei); şi
costul activului (sau datoriei) poate fi evaluat cu o certitudine rezonabilă.

Situaţii financiare

IAS 1 cere prezentarea urmatoarelor situaţii financiare:

 Bilanţ;
 Cont de profit şi pierdere;
 Situaţia modificărilor capitalurilor proprii;
 Situaţia fluxurilor de numerar; şi
 Note explicative

Structura bilanţului, a contului de profit şi pierdere şi a situatiei modificărilor capitalurilor

proprii este reglementată de IAS 1 (vezi mai jos) şi de volumul de Reglementări contabile
armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS. Situatia fluxurilor de numerar este
reglementată de IAS 7.

În situaţiile financiare trebuie prezentate cifre comparative pentru toate informatiile

numerice, mai putin în cazul în care un IAS permite neprezentarea lor.

Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ

IAS 1 prescrie minimul de elemente care trebuie să apară în bilanţ. Acestea sunt:

a. imobilizari corporale
b. active necorporale
c. active financiare, mai putin valorile de la punctele (d), (f) si (g)
d. investitii contabilizate utilizandu-se metoda punerii in echivalenta ;
e. stocuri ;
f. creante comerciale şi alte creante;
g. numerar şi echivalente de numerar ;
h. datorii comerciale şi alte datorii;
i. datorii şi active fiscale în conformitate cu IAS 12
j. provizioane
k. datorii pe termen lung purtatoare de dobanda

7
 l. interes minoritar (numai pentru situatii financiare ale grupului) prezentat în
capitalurile proprii;
m. capital emis şi rezerve atribuibile detinatorilor de capitaluri proprii ale societatii –
mama.

Bilanţul trebuie să includa, de asemenea, elemente – randuri care prezinta urmatoarele

valori :

totalul activelor clasificate că fiind detinute pentru vanzare şi activele incluse în

grupurile destinate cedarii clasificate ca fiind detinute pentru vanzarea în
conformitate cu IFRS 5;
active imobilizate detinute în vederea vanzarii şi operatiuni întrerupte,etc.

Conformitatea cu formatul de bilanţ stabilit în volumul de Reglementari contabile

armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS va asigura în mod normal satisfacerea acestor
cerinte.

Informaţii ce trebuie prezentate în bilanţ sau în note

Raţionamentele privind prezentarea separată în bilanţ a altor elemente au la bază 3

criterii:

1. natura si lichiditatea activelor precum şi pragul lor de semnificatie conducand la

prezentarea separata a fondului comercial şi a activelor provenind din cheltuielile de
dezvoltare, a activelor monetare şi nemonetare, precum şi a activelor curente şi a celor
imobilizate.
2. functia activelor în cadrul întreprinderii conducand la prezentarea separată a activelor
financiare şi de exploatare, a stocurilor, a creantelor, numerarului şi a echivalentelor
de numerar.
3. suma, natura şi delimitarea în timp a datoriilor conducând la prezentarea separată a
datoriilor purtatoare şi nepurtatoare de dobanda şi a provizioanelor, clasificate în
curente şi pe termen lung.

IAS 1 cere unei întreprinderi să prezinte alte subclasificari ale elementelor-randuri

prezentate într-o maniera corespunzatoare activităţii întreprinderii. Astfel de subclasificări
posibile sunt discutate în paragraful 73 din IAS 1. De fapt, volumul de Reglementări

8
contabile armonizate cu directiva a IV-a a CEE şi cu IAS cere prezentarea unor astfel de
subclasificări.

1.2.2. Bilanţul contabil – conţinut şi structură conform Ordinului nr.1752/2005

pentru aprobarea reglementărilor contabile conforme cu directivele europene si OMEF
nr.2374/2007
Obiectivele legate de unificarea pieţei financiare în cadrul Uniunii Europene au
presupus preocupari pentru armonizarea legislaţiei în domeniul contabilitaţii a ţărilor
membre.
Data fiind importanţa covârşitoare a contabilităţii pentru bunul mers al activităţii
unităţilor patrimoniale, trecerea la economia de piaţă a impus ca sistemul de contabilitate
existent în România să fie restructurat corespunzător cerinţelor şi condiţiilor noii etape de
tranziţie într-o strânsă corelaţie cu noile reglementări apărute privind finanţele, controlul
finaciar, activitatea bancară, preţurile, investiţiile de capital străin şi privatizarea proprietăţii
de stat, precum şi cu alte reglementări.
Drept urmare, normele sistemului contabil român au fost aşezate pe coordonatele
contabilităţii europene, cu o paletă largă de concepţii şi soluţii practice noi.
În bilanţ elementele de activ şi datoriile sunt grupate dupa natură şi lichiditate,
respectiv natură şi exigibilitate.
Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor
evenimente trecute, de la care se asteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru
entitate şi al carui cost poate fi evaluat in mod credibil .
O datorie reprezinta o obligatie actuala a entitatii ce decurge din evenimente trecute şi
prin decontarea careia se asteapta să rezulte o iesire de resurse care încorporeaza beneficii
economice .
Capitalurile proprii reprezinta interesul rezidual al actionarilor în activele unei entitati
dupa deducerea tuturor datoriilor sale.
Daca un activ sau o datorie are legatura cu mai mult de un element din formatul de
bilant, relatia sa cu alte elemente trebuie prezentata în notele explicative, daca o asemenea
prezentare este esentiala pentru întelegerea situatiilor financiare anuale.
Actiunile detinute la entitatile afiliate trebuie prezentate numai în cadrul elementelor
prevazute în acest scop.
Toate angajamentele sub forma garantiilor de orice fel trebuie, în cazul în care nu
exista obligatia de a le prezenta ca datorii, să fie în mod clar prezentate în notele explicative,
şi trebuie facuta distinctie între diferitele tipuri de garantii recunoscute de legislatia

9
nationala.Trebuie facuta o prezentare separata a oricarei garantii valorice care a fost
prevazuta. Angajamentele de acest tip care exista în relatia cu entitatile afiliate trebuie
prezentate distinct.
Prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de scopul
caruia îi sunt destinate.
Activele imobilizate cuprind acele active destinate utilizarii pe o baza continua, în
scopul desfasurarii activitatilor entitatii.
Miscarile diverselor elemente de imobilizari se prezinta în notele explicative. În acest
scop, se prezinta distinct, începand cu preţul de achiziţie sau costul de producţie, pentru
fiecare element de imobilizare, pe de o parte, cresterile, cedarile şi transferurile în cursul
exercitiului financiar iar, pe de alta parte, ajustarile cumulate de valoare la inceputul
exercitiului financiar şi la data bilantului, precum şi rectificarile efectuate în cursul
exercitiului financiar asupra ajustarilor de valoare din exercitiile financiare precedente.
Ajustarile de valoare se prezinta în bilant ca deduceri clare din elementele corespunzatoare.
Daca, atunci cand situatiile financiare anuale se intocmesc conform prezentelor
reglementari pentru prima oara, pretul de achizitie sau costul de productie al unei imobilizari
nu poate fi determinat fara cheltuieli sau în tarzieri exagerate, valoarea reziduala de la
începutul exercitiului financiar poate fi tratata drept pret de achizitie sau cost de productie.
Orice aplicare a acestei prevederi trebuie prezentata în notele explicative.
Atunci cand se efectueaza reevaluarea imobilizarilor corporale, miscarile diverselor
elemente de imobilizari, prevazute la alin. (1), se prezinta în cepand cu pretul de achizitie sau
costul de productie, rezultat din reevaluare. În acest scop, valoarea reevaluata se substituie
valorii de intrare a imobilizarilor corporale.
Drepturile asupra proprietatilor imobiliare şi alte drepturi similare, aşa cum sunt
definite de legislatia nationala, trebuie prezentate la "Terenuri şi constructii".
În sensul prezentelor reglementari, prin interese de participare se întelege drepturile în
capitalul altor entităţi, reprezentate sau nu prin certificate, care, prin crearea unei legaturi
durabile cu aceste entitati, sunt destinate sa contribuie la activitatile entitatii. Deţinerea unei
parti din capitalul unei alte entitati se presupune ca reprezinta un interes de participare, atunci
cand depaseste un procentaj de 20%.
Cheltuielile efectuate în cursul exercitiului financiar, dar care sunt aferente unui
exercitiu financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Cheltuieli în avans".
Veniturile care, desi se refera la exercitiul financiar în cauza, nu se incaseaza pana la
expirarea acestuia, trebuie prezentate la "Creanţe". În cazul în care astfel de venituri sunt
semnificative, acestea trebuie prezentate şi în notele explicative.

10
 Ajustările de valoare cuprind toate corecţiile destinate să ţina seama de reducerile
valorilor activelor individuale, stabilite la data bilanţului, indiferent dacă acea reducere este
sau nu definitivă.
Ajustările de valoare pot fi: ajustări permanente, denumite in continuare amortizări,
si/sau ajustările provizorii, denumite in continuare ajustări pentru depreciere sau pierdere de
valoare, in functie de caracterul permanent sau provizoriu al ajustării activelor.
Provizioanele sunt destinate să acopere datoriile a caror natura este clar definită si
care la data bilanţului este probabil să existe, sau este cert că vor exista, dar care sunt incerte
în ceea ce priveşte valoarea sau data la care vor apărea.
Provizioanele nu pot fi utilizate pentru ajustarea valorilor activelor.
Veniturile de încasat înainte de data bilanţului, dar care se referă la un exerciţiu
financiar ulterior, trebuie prezentate sub titlul de "Venituri in avans".
Cheltuielile care, desi se refera la exerciţiul financiar în cauza, se vor plati numai în
cursul exerciţiului financiar ulterior, trebuie prezentate la "Datorii". În cazul în care astfel de
cheltuieli sunt semnificative, ele trebuie prezentate si în notele explicative.

1.3. __ Analiza economico - financiară pe bază de bilanţ

1.3.1. Rolul analizei economico – financiare
Necesitatea şi utilitatea analizei financiare ca instrument de supraveghere a activităţii
şi performanţelor întreprinderii se concretizează prin impactul complex şi permanent asupra
deciziilor privind opţiunile în alocarea resurselor, dimensiunea alocării, respectiv investirii şi
eficienţa utilizării lor în vederea asigurării marjei concurenţiale şi a viabilităţii.
Există opinii diferite cu privire la definiţia analizei financiare. Astfel, analiza
financiară este definită ca fiind “activitatea de diagnosticare a stării de performanţă
financiară a întreprinderii la încheierea exerciţiului. Ea îşi propune să stabilească punctele
tari şi punctele slabe ale gestiunii financiare în vederea fundamentării unei noi strategii de
menţinere şi de dezvoltare într-un mediu concurenţial.”__( I.Stancu , Gestiunea financiară a
agenţilor economici, Editura Economica, Bucureşti, 1994, p.26).
Analiza financiară este “un instrument deosebit de preţios de care dispun factorii de
decizie pentru a cerceta şi evalua o stare de fapt din domeniul financiar contabil”__
(M.D.Paraschivescu,W.Păvăloaia, Modele de contabilitate şi analiză financiară, Editura
Neuron, Focşani, 1994, p.419).
“Analiza financiară conduce la un diagnostic al întreprinderii.”__(J.Peyrard ,
Analyse financiere,Vuibert gestion, Paris, 1986, p.19).

11
 Analiza economico-financiară este un proces complex de cunoaştere a stării
economico-financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei naţionale în
ansamblul ei, în condiţii concrete de loc şi timp, folosind metode adecvate şi indicatori
specifici în vederea individualizării şi dimensionării factorilor şi cauzelor cu acţiune pozitivă
sau negativă, care au determinat o anumită condiţie economico-financiară, precum şi reglarea
prin decizii tactice şi strategice a echilibrului dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea
elementelor de pasiv, a echilibrului funcţional dintre nevoile curente şi resursele implicate,
precum şi a corelaţiei globale a costului resurselor cu randamentul întrebuinţărilor.
Din punct de vedere al raportului între momentul în care se efectuează analiza şi
momentul producerii fenomenelor se disting două tipuri fundamentale de analiză economico-
financiară:
Analiza post-factum - denumită şi analiza post-operatorie sau analiza activităţii
(respectiv analiza comparativă în profil dinamic, teritorial sau în raport cu planul) se referă la
analiza situaţiei fenomenelor care au înregistrat o anumită configuraţie în trecut sau în
prezent. Această formă de analiză este, în esenţă, o analiză diagnostic, prin care se cercetează
rezultatele unui agent economic, se evidenţiază în principal rezultatele obţinute în raport cu
obiectivele din programul propus sau în dinamică, factorii care au influenţat pozitiv sau
negativ nivelul acestora, precum şi rezervele potenţiale nevalorificate.
Analiza previzională - denumită şi analiza prospectivă sau analiza de prognoză, are
ca scop estimarea evoluţiei viitoare a unui fenomen economico-financiar folosind metode de
cercetare previzională sau de prognoză, precum şi metode de simulare a rezultatelor
economico-financiare în variante de condiţii posibile. Analiza previzională prezintă o
importanţă deosebită pentru fundamentarea programelor de consolidare şi dezvoltare
economică.
După perioada la care se referă, se disting următoarele tipuri de analiză economico-
financiară:
Analiza curentă (analiza operativă) - se efectuează, de regulă, zilnic sau se referă la
perioade scurte de timp. Această analiză prezintă o importanţă deosebită pentru conducerea şi
controlul operativ al activităţii economico-financiare de către organele care asigură
conducerea executivă, pentru reglarea proceselor economice imediat ce se constată anumite
disfuncţionalităţi, pentru adoptarea instantanee a măsurilor care se impun în vederea
asigurării condiţiilor necesare realizării integrale şi la timp a obligaţiilor asumate sau
obţinerea rezultatelor economico-financiare dorite. Analiza curentă se efectuează pe baza
datelor furnizate de evidenţa tehnico-operativă şi contabilă sau a constatărilor faptice.

12
 Analiza periodică - această analiză se efectuează, de regulă, la intervale mai mari de
timp şi se referă la o lună, trimestru, semestru sau an. Acest tip de analiză are o sferă mai
cuprinzătoare, incluzând totalitatea aspectelor sau subsistemelor care privesc activitatea
economico-financiară. În acest caz se caracterizează atât dinamica cât şi modul de realizare a
obiectivelor stabilite pentru perioada respectivă.
Analiza special organizată - în această categorie se includ analizele solicitate de
diverse organisme exterioare sistemului economico-social studiat, cum ar fi analizele
efectuate de către organele de control fiscal ale Ministerului Finanţelor Publice, de Curtea de
Conturi şi alte analize similare.
Analiza economico-financiară este finalizată prin propuneri şi măsuri concrete, cu
certă aplicabilitate şi eficienţă. În cazul unor aspecte importante privind strategia dezvoltării
economice prezintă o importanţă deosebită fundamentarea mai multor variante de soluţii, prin
care să se ofere organelor de decizie posibilitatea de a adopta cea mai eficientă variantă în
anumite condiţii date.

1.3.2. Funcţiile analizei economico-financiare

Un rol important în întregul proces de comandă şi corecţie a modului de funcţionare a
mecanismului dinamic al agenţilor economici il are funcţia de diagnoză şi reglare a analizei .
O sarcină importantă a analizei economico-financiare este îndeplinită prin
manifestarea funcţiei de gestiune eficientă a patrimoniului şi capitalurilor. Această funcţie
acţionează în sensul canalizării eforturilor manageriale pentru îmbunătăţirea continuă a
activităţii economico-financiare, creşterea performanţelor financiare, întărirea sistemului de
evidenţă, expertizare şi auditare financiară internă.
Analiza economico-financiară, prin modul în care este efectuată îndeplineşte şi o
funcţie de realizare a conexiunii agentului economic cu mediul exterior. Se remarcă în
contextul acţiunii acestei funcţii, că orice agent economic întreţine o strânsă interdependenţă
cu sistemul financiar prin fiscalitatea la care îi sunt supuse rezultatele, cu sistemul bancar prin
funcţionarea unor conturi de disponibilităţi băneşti la bănci, sau prin solicitarea unor credite
băneşti, cu bursele de valori, precum şi cu partenerii economici de piaţă, agenţi economici
sau consumatori finali.
Analiza economico-financiara isi dovedeste utilitatea la realizarea procesului
decizional al conducerii si prin manifestarea funcţiei de informare. Această funcţie se
concretizează în transmiterea către conducerea agentului economic a unor rapoarte de analiză
cu conţinut informativ economico-financiar, specifice ca structură şi profunzime de detaliere,
în funcţie de nivelul ierarhic către care sunt destinate.

13
 1.3.3. Metode folosite în analiza economico-financiară
Funcţiilor analizei economico-financiare sunt puse in practică prin utilizarea unui
ansamblu de metode specifice din punct de vedere al conţinutului şi sferei de aplicabilitate.
Acestea sunt :
 Metoda comparaţiei indicatorilor economico-financiari în profil static,
dinamic şi teritorial.
 Metoda grupărilor
 Metoda mărimilor relative
 Metoda mărimilor medii
 Metoda divizării rezultatelor
 Metoda balanţieră
 Metode de analiză a influenţei factorilor
Analiza indicatorilor complecşi prin prisma factorilor care au determinat o anumită
modificare a acestora se poate realiza pe baza unor expresii absolute sau relative.Metodele
cele mai utilizate pentru calculul determinărilor enunţate sunt:
Metoda substituirilor succesive sau în lanţ ;
Metoda separării acţiunii izolate a fiecărui factor cu repartizare proporţională a
interacţiunii factorilor sau metoda creşterilor proporţionale;
Metoda ponderilor logaritmice (Fisher);
Metoda creşterilor finite (Lagrange) ;
Metoda ponderilor medii (Edgeworth) :
 Metoda indicilor statistici
 Metode statistico-matematice de analiză a corelaţiilor
 Metode de analiză grafică
“Metoda lanţurilor Markov” – pentru analiza şi proiecţia structurii indicatorilor a
căror mărime poate fi divizată pe subactivităţi componente sau pe tipuri de produse;
procedeele care se bazează pe calculul şi interpretarea indicatorilor: coeficientul de
variaţie, energia informaţională sau entropia informaţională – pentru analiza
ritmicităţii obţinerii unor rezultate economice;
calculul şi interpretarea coeficienţilor de elasticitate – pentru analiza modificării unor
indicatori rezultativi în funcţie de modificarea altor indicatori care le determină
comportamentul;
metode ale programării matematice – pentru fundamentarea unor niveluri optime.

14
 1.3.4. Prezentarea şi analiza echilibrelor financiare ale bilanţului
Analiza financiară evidenţiază modalităţile de realizare a echilibrelor financiare pe
termen lung şi pe termen scurt ca obiectiv al analizei pe bază de bilanţ. Din punct de vedere
financiar bilanţul este analizat ca o descriere a resurselor investite (pasiv) şi alocarea acestor
resurse (activ).
Echilibrele financiare sunt calculate plecând de la bilanţul financiar al întreprinderii,
concretizându-se în special în 3 indicatori, pe care ne permitem să-i analizăm în continuare:

fondul de rulment ;
necesarul de fond de rulment ;
trezoreria .

1. Fondul de rulment (FR)

Fondul de rulment exprimă excedentul capitalurilor permanente (capitaluri proprii +
datorii pe termen mediu şi lung) asupra activului imobilizat. Altfel spus, el reprezintă acea
parte din capitalurile permanente ce este afectată finanţării ciclului de exploatare.
O întreprindere, pentru a funcţiona normal, trebuie să-şi finanţeze atât imobilizările,
cât şi activele circulante. Astfel, ea are nevoie de un stoc minim de materii prime şi materiale,
de un stoc minim de producţie în curs de execuţie, de produse finite sau de mărfuri. Nivelul
acestor stocuri se stabileşte în funcţie de durata ciclului de aprovizionare, producţie şi de
stocaj al produselor finite.
Plecând de la aceste considerente, există două modalităţi de determinare a fondului de
rulment şi anume:
 metoda varfului bilantului financiar
 metoda piciorului bilantului financiar
a) Metoda de calcul pe baza datelor din partea superioară a bilanţului financiar,
unde activele au o lichiditate scăzută, iar pasivele o exigibilitate redusă. Fondul de rulment
reprezintă în acest caz diferenţa dintre capitalurile permanente şi imobilizările nete.
Fondul de rulment = Capitaluri permanente - Imobilizări nete
sau
Fondul de rulment = Capitaluri permanente – Necesar permanent
Acest mod de calcul pune accentul pe originea fondului de rulment şi pe variabilele
determinante ale acestuia, reprezentând aşa numita analiză externă a fondului de rulment .
Schematic acest calcul se poate prezenta astfel (vezi figura nr.1.):

15
 Activ
imobilizat
Capitaluri
Fond de permanente
rulment

Fig.nr.1. Calculul fondului de rulment

Cresterea fondului de rulment este determinata de cresterea capitalului permanent prin

emisiuni de noi obligatiuni sau actiuni, prin contractarea de noi credite pe termen lung si de
scaderea imobilizarilor nete prin vanzarea de titluri si cesiuni de investitii.
Prin cresterea fondului de rulment se asigura marja de securitate a intreprinderii si
astfel o parte tot mai insemnata a activelor circulante este finantata de capitalul permanent al
intreprinderii.
Scaderea fondului de rulment este cauzata de diminuarea capitalului permanent prin
rambursarea creditelor pe termen lung, precum si prin rambursari de obligatiuni si de
cresterea imobilizarilor nete prin noi investitii.
b) Metoda de calcul pe baza datelor din partea inferioară a bilanţului financiar
Conform acestei metode, fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante
faţă de datoriile pe termen scurt, adică:
Fond de rulment = Active circulante - Datorii pe termen scurt
Această metodă de calcul evidenţiază mai bine utilizarea fondului de rulment, punând
accentul pe finalitatea sa, care este finanţarea activului circulant. Aceasta reprezintă analiza
internă a fondului de rulment.
Schematic acest calcul se prezintă ca în figura nr.2:

Datorii pe
termen scurt
Active
circulante Fond de
rulment

Fig.nr.2. Calculul fondului de rulment

Teoretic, fondul de rulment trebuie să fie pozitiv, ceea ce nu înseamnă că în anumite

situaţii nu poate exista un fond de rulment negativ fără a compromite buna funcţionare a
întreprinderii.

16
 Un fond de rulment pozitiv (capitaluri permanente > imobilizări nete) constituie marja
de securitate a întreprinderii pentru exploatarea sa cotidiană, permiţându-i să-şi asigure un
nivel minim al unor active circulante strict necesare funcţionării (stocuri minime, fond de
casă minim), activul circulant fiind superior datoriilor pe termen scurt (activ circulant net >
datorii sub 1 an).
Un fond de rulment negativ constituie un semnal de alarmă pentru întreprindere, care
va fi lipsită de capitaluri permanente suficiente să-i asigure finanţarea imobilizărilor
(capitaluri permanente < imobilizări nete), sau care are active circulante inferioare datoriilor
scadente pe termen scurt, pe care nu le va putea achita (activ circulant net < datorii sub 1 an).
Această situaţie se întâlneşte mai frecvent în sectorul de distribuţie, unde viteza de rotaţie a
stocurilor este foarte rapidă (sub o lună) şi unde există credite-furnizori însemnate.
Dacă activele circulante sunt inferioare datoriilor pe termen scurt, fondul de rulment
este negativ, prezentând o situaţie financiară dificilă a întreprinderii, iar dacă activele
circulante sunt excedentare faţă de datoriile pe termen scurt, fondul de rulment este pozitiv şi
prezintă o situaţie normală a întreprinderii.
Se consideră că un fond de rulment negativ înseamnă dificultăţi financiare previzibile
pe linia solvabilităţii, ceea ce necesită o îmbunătăţire a finanţării. Această concluzie este
valabilă în condiţiile în care viteza de rotaţie a activelor este identică sau foarte apropiată de
cea a pasivelor şi când aceste anticipări rămân nemodificate. Dacă activele circulante se
rotesc mai repede decât datoriile pe termen scurt, întreprinderea realizează lichidităţi mai
repede decât ritmul datoriilor pe termen scurt rezultând că este posibilă realizarea unui
echilibru financiar chiar în condiţiile unui fond de rulment negativ.
Mărimea fondului de rulment este influenţată de o serie de factori, dintre care o
importanţă remarcabilă prezintă politica de amortizare. Astfel, dacă se utilizează amortizarea
degresivă, fondul de rulment este mai mare decât în cazul amortizării liniare.
Pe lângă analiza statică, se poate realiza şi o analiză a dinamicii fondului de rulment
în timp, putându-se constata o creştere a fondului de rulment, o diminuare a fondului de
rulment sau un fond de rulment neschimbat.
Creşterea fondului de rulment semnifică o situaţie pozitivă, dar trebuie studiat dacă
această creştere a fondului de rulment nu este determinată de creşterea gradului de îndatorare
a întreprinderii, ceea ce ar fi în detrimentul autonomiei sale financiare.
Diminuarea fondului de rulment semnifică o marjă de siguranţă mai redusă, dar dacă
această diminuare se datorează finanţării de noi investiţii rentabile, pe termen lung aceste
investiţii vor contribui la creşterea fondului de rulment. În cazul în care fondul de rulment

17
rămâne neschimbat se apreciază că întreprinderea a stagnat creşterea sa din diverse cauze şi
se impune efectuarea unui studiu al rentabilităţii.
In structura capitalului permanent , ponderea capitalului imprumutat nu trebuie sa
depaseasca 50 % , deci nu trebuie sa fie excesiva capitalului propriu , ceea ce impune
determinarea fondului de rulment propriu ( FR p) si fondului de rulment strain (FR s) .

FR p = Capitaluri proprii – Imobilizari nete

FR s = Datorii pe termen lung - Imobilizari nete

Fondul de Rulment propriu pune în evidenţă influenţa structurii de finanţare asupra

constituirii sale, adică măsura în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii,
ceea ce reflectă gradul de autonomie financiară.
Fondul de Rulment împrumutat (străin) reflectă gradul de îndatorare pe termen lung
pentru a finanţa nevoi pe termen scurt.

2. Necesarul de fond de rulment (NFR)

Comparând resursele pe termen scurt cu activele investite pe termen scurt, în afara
trezoreriei, se obţine dimensiunea valorică a necesarului de fond de rulment. Astfel, necesarul
de fond de rulment “reprezintă diferenţa dintre necesităţile de finanţare a ciclului de
exploatare şi datoriile de exploatare”__ (Ion Stancu, Gestiunea financiară a agenţilor
economici, Editura Economică, Bucureşti, 1994, p.32) .
Ciclul de exploatare generează necesar de finanţat şi resurse de finanţare. În general
însă necesarul depăşeşte resursele, astfel că diferenţa dintre ele reprezintă un necesar de
finanţat care solicită o resursă de acoperire.
“Necesarul financiar al exploatării mai poate fi exprimat ca diferenţă între banii
blocaţi pentru constituirea stocurilor şi formarea creanţelor clienţi şi asimilatele acestora, pe
de o parte şi finanţarea înglobată în datoriile neachitate furnizorilor şi asimilatelor acestora,
pe de altă parte”__(Nicolae Antoniu, ş.a. , Finanţele întreprinderilor, Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1993, p.79) .
Necesarul fondului de rulment al ciclului de exploatare diferă în funcţie de specificul
activităţii, nivelul de activitate (cifra de afaceri), mărimea întreprinderii şi politica sa
comercială.
Schematic, necesarul de fond de rulment poate fi reprezentat ca în figura nr.3:

18
 Active Datorii de
circulante exploatare
de exploatare
Datorii în
afara
Active exploatării
circulante Necesar fond
în afara de
exploatării rulment

Fig.nr.3. Calculul necesarului de fond de rulment

Necesarul de fond de rulment poate fi pozitiv şi o asemenea situaţie poate fi

considerată ca fiind normală dacă este rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea
nevoii de finanţare a ciclului de exploatare, iar în caz contrar, necesarul de fond de rulment
poate evidenţia un decalaj nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor şi
exigibilitatea datoriilor de exploatare.
Dacă necesarul de fond de rulment este negativ, poate semnifica un surplus de resurse
în raport cu necesităţile de active circulante. O asemenea situaţie este considerată pozitivă
dacă este rezultatul accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante, iar în caz contrar este
consecinţa unei întreruperi temporare în aprovizionarea şi reînnoirea stocurilor.
Având în vedere ansamblul operaţiunilor desfăşurate de o întreprindere care sunt
grupate în operaţiuni de exploatare şi operaţiuni în afara exploatării, necesarul de fond de
rulment poate fi analizat ca:
necesar de fond de rulment din exploatare (NFRE)
necesar de fond de rulment din afara exploatării (NFRA)
Plecând de la bilanţ, atât activele circulante cât şi datoriile pot fi grupate în funcţie de
apartenenţa lor la ciclul de exploatare sau în afara exploatării, astfel:
 Activele circulante de exploatare (ACE) sunt reprezentate de:
stocuri de materii prime şi materiale consumabile;
stocuri de produse în curs şi produse finite;
avansuri acordate furnizorilor;
clienţi şi conturi asimilate;
cheltuieli efectuate în avans privind activitatea de exploatare.
 Datoriile de exploatare (DE) sunt reprezentate de:
furnizori şi conturi asimilate;
avansuri clienţi;
datorii fiscale şi sociale;

19
 venituri înregistrate în avans ce privesc activitatea de exploatare.
Ţinând cont de aceste elemente, necesarul de fond de rulment din exploatare se
calculează astfel:
NFRE = ACE – DE
La rândul lor :
 Activele circulante din afara exploatării (ACA) sunt reprezentate de:
alte creanţe;
decontări cu asociaţii privind capitalul.
 Datoriile din afara exploatării (DA) sunt reprezentate de:
datorii fiscale (impozitul asupra societăţii);
datorii asupra imobilizărilor.
Necesarul de fond de rulment din afara exploatării se calculează astfel:
NFRA = ACA - DA
iar necesarul de fond de rulment (NFR) va fi:
NFR = NFRE + NFRA
In cazul in care vom avea un NFR negativ (reprezentat ca un surplus de resurse in
raport cu nevoile de active circulante), o asemenea situatie poate fi considerata favorabila
doar datorita accelerarii vitezei de rotatie a activelor circulante.
Este evident faptul că, accelerarea vitezei de rotaţie a stocurilor are ca efect
diminuarea necesarului de fond de rulment aferent exploatării iar încetinirea vitezei de rotaţie
a stocurilor determină o creştere a cuantumului necesarului de fond de rulment.
Previziunea necesarului de fond de rulment are un rol important în activitatea unei
întreprinderi. Calculul previzional al necesarului de fond de rulment se realizează pe baza
următoarelor elemente:

durata de rotaţie a stocurilor;

durata creditului acordat clienţilor (decalajul în timp între momentul livrării-
facturării şi cel al încasării facturilor);
durata creditului acordat de furnizori (decalajul în timp între momentul
livrării-facturării şi cel al plăţii).

3. Trezoreria (T)
Fondul de rulment este destinat finanţării necesarului de fond de rulment. Comparând
fondul de rulment (FR) cu necesarul de fond de rulment (NFR) se obţine trezoreria (T) :

20
 T = FR - NFR
Trezoreria are un rol fundamental într-o întreprindere deoarece caracterizează
mărimea disponibilităţilor băneşti de care dispune aceasta la un moment dat. În general,
trezoreria este masa de disponibilităţi făcută disponibilă din jocul plăţilor şi încasărilor şi care
trebuie să facă faţă permanent scadenţelor. Prin urmare, trebuie evaluate necesităţile în fluxuri
monetare de ieşire (-) şi mijloacele furnizate de fluxurile monetare de intrare (+). Suma
algebrică a necesităţilor şi mijloacelor trebuie să fie pozitive pentru a face faţă situaţiilor
neprevăzute.
Trezoreria poate fi cu atât mai mică cu cât fluxurile de intrare şi cele de ieşire sunt
mai coordonate şi se apropie de o regularitate perfectă. Toate operaţiile efectuate de o
întreprindere (cum ar fi: operaţiile de exploatare, de repartiţie, de investiţii sau de finanţare)
se realizează prin intrări şi ieşiri de trezorerie.
Rolul trezoreriei în gestiunea financiară a întreprinderii capătă o importanţă şi mai
mare ca urmare a accentuării proceselor inflaţioniste, creşterii dobânzilor, insuficienţei
fondurilor proprii, etc. Starea trezoreriei întreprinderii reflectă sănătatea sa financiară.
Trezoreria netǎ rezultǎ din operaţiuni ce afectează capitalurile permanente şi activul
imobilizat, precum şi din operaţiuni care privesc activele circulante şi datoriile pe termen
scurt.
O creştere a trezoreriei nete se poate realiza fie prin creşterea fondului de rulment şi
scăderea necesarului de fond de rulment, fie prin scăderea creditelor bancare de trezorerie şi
creşterea disponibilităţilor băneşti.
Trezoreria netǎ determinatǎ prin cele două modele de calcul poate fi pozitivǎ, sau
negativǎ, astfel:
1. Trezoreria netă pozitivǎ indică un echilibru financiar la nivelul întreprinderii, fiind
un excedent de finanţare ce urmează a fi plasat eficient şi sigur pe piaţa monetară şi/sau
financiară.
Trezoreria este pozitivǎ când:
FR > NFR
şi
Disponibilităţi > Credite de trezorerie
Intervin urmatoarele situatii :
Dacǎ fondul de rulment este pozitiv si necesarul de fond de rulment este
pozitiv, ne aflam in situatia unui necesar de fond de rulment finantat din
fondul de rulment, care degaja disponibilitati ce pot ascunde o subutilizare a
capitalurilor ;

21
 Daca fondul de rulment este pozitiv si necesarul de fond de rulment este
negativ, atunci resursele din activitatea de exploatare se adauga la un excedent
de resurse permanente pentru a degaja un excedent mare de lichiditati ce pot
ascunde subutilizari de capitaluri ;
In situatia in care fondul de rulment este negativ si necesarul de fond de
rulment este deasemenea negativ, atunci resursele din exploatare acopera un
excedent de lichiditati si o parte a activului imobilizat, o alta parte este
finantata din datorii pe termen scurt, fiind necesara cresterea resurselor
permanente.
2. Trezoreria netă negativă pune în evidenţă un echilibru financiar precar, un deficit
monetar care a fost acoperit prin angajarea de noi credite.
Trezoreria este negativǎ când:
FR < NFR
si
Disponibilităţile < Credite de trezorerie
Şi aici intervin trei situaţii:
necesarul de fond de rulment este finanţat parţial din fondul de rulment şi
parţial din credite bancare curente care sunt mai mari decât disponibilităţile;
dacǎ fondul de rulment este negativ şi nevoia de fond de rulment este pozitivǎ,
trebuie sǎ se revadă structura finanţării, întrucât creditele bancare curente
acoperă o parte din imobilizări;
dacǎ fondul de rulment este negativ şi nevoia de fond de rulment este
negativǎ, este situaţia în care resursele permanente acoperă o parte a
activului imobilizat, restul fiind acoperit de datoriile pe termen scurt, inclusiv
credite bancare curente. De asemeni este necesarǎ revederea structurii
finanţării.
4. Cash – flow (CF)
Variaţia trezoreriei nete reprezintă ceea ce în mod curent se exprimă prin termenul
anglo-saxon Cash-flow (flux de numerar), care permite evidenţierea fondurilor obţinute de
întreprindere în ultimul exerciţiu financiar pe tipuri de activităţi (exploatare, investiţii,
finanţare), a modului în care au fost utilizate şi măsura în care s-a apelat la alte surse decât
cele din exploatare.
Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar serveşte la estimarea
necesităţilor viitoare de numerar pe baza situaţiei trecute, cunoaşterea acestora fiind utilă atât

22
acţionarilor, interesaţi în existenţa unui numerar suficient pentru plata dividendelor, cât şi
creditorilor, interesaţi în recuperarea împrumuturilor acordate.
Creşterea trezoreriei de la un exerciţiu financiar la altul reprezintă Cash – flow-ul
perioadei (CF) şi se calculează după relaţia:
CF = TNN- TNN-1
Cash-flow-ul poate fi pozitiv şi negativ.
Un cash-flow pozitiv reprezintă o îmbogăţire a activului real, o majorare a averii
proprietarului, conducând la creşterea capacităţii de autofinanţare a investiţiilor, în timp ce
un cash-flow negativ semnifică o diminuare a capacităţii de autofinanţare a investiţiilor, o
sărăcire a activului real şi o reducere a valorii proprietăţii.

1.3.5. Prezentarea şi analiza lichidităţii si solvabilităţii

Pentru ca întreprinderea să fie într-o situaţie satisfăcătoare, nu este suficient ca ea să-
şi poată achita datoriile (să fie solvabilă), ci trebuie să le poată achita la scadenţa convenită.
Întreprinderea poate fi solvabilă, având un activ total superior datoriilor (situaţie netă
pozitivă), dar să nu posede suficiente lichidităţi pentru a respecta scadenţele, ceea ce impune
analiza separată a lichidităţii sale.
Dacă solvabilitatea vizează aptitudinea întreprinderii de a-şi regla datoriile pe termen
mediu şi lung şi oferă o informaţie parţială asupra lichidităţii pe termen scurt, gradul de
lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen scurt.

1. Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor

scadente care rezultă fie din angajamente anterioare contractate, fie din operaţii curente a
căror realizare condiţionează continuarea activităţii, fie din prelevări obligatorii. Analiza
aptitudinii întreprinderii de a fi solvabilă şi de a învinge riscul de faliment ocupă un loc
central în cadrul analizei financiare şi controlului de gestiune. Menţinerea solvabilităţii este o
restricţie ce se impune întreprinderii în mod curent, fiind un imperativ permanent. Orice
dereglare privind achitarea obligaţiilor generează prejudicii.
În practică, o întreprindere care cunoaşte o perioadă mai dificilă poate să renunţe
provizoriu la unele obiective de creştere, dar nu poate renunţa la asigurarea obiectivului de
solvabilitate care constituie condiţia financiară de supravieţuire.
Întreprinderea poate cunoaşte dificultăţi financiare periodice, ca de exemplu
întârzierea plăţilor în anumite momente ale anului sau în perioade de accelerare a creşterii.
Chiar dacă viabilitatea întreprinderii nu este pusă în pericol, imaginea sa se poate degrada
datorită perturbărilor periodice.

23
 Astfel, o reputaţie de rău platnic sau o anumită suspiciune asupra solidităţii sale
financiare poate genera cel puţin două efecte. Pe de o parte, anumiţi furnizori pot refuza
continuitatea livrărilor, iar pe de altă parte, întreprinderea este nevoită să solicite credite de
urgenţă şi să accepte condiţii neavantajoase de creditare.
Permanenţa unor dificultăţi în achitarea obligaţiilor este expresia unei fragilităţi
economice şi financiare. Ele pot genera restrângerea activităţii, reducerea efectivului de
salariaţi, restructurarea sistemului de gestiune sau, în cazuri foarte grave, falimentul
întreprinderii.
În vederea evaluării riscului de faliment se pot utiliza ratele de solvabilitate care
realizează o raportare a activelor realizabile la datoriile exigibile. Ratele de solvabilitate cel
mai frecvent utilizate sunt:
1.1. Rata solvabilităţii generale (RSG) care compară ansamblul lichidităţilor
potenţiale asociate activelor circulante cu ansamblul datoriilor scadente în termen de sub un
an, se calculează astfel:
R SG = Activ circulant / Datorii pe termen scurt
Acest indicator permite aprecierea gradului de acoperire a datoriilor pe termen scurt
de către activul circulant. O valoare unitară arată o corespondenţă deplină între activele
circulante şi resursele corespunzătoare, iar o valoare supraunitară indică existenţa unor active
circulante mai mari decât datoriile pe termen scurt.
1.2. Rata solvabilităţii parţiale (R SP) care exclude stocurile din activele circulante
deoarece acestea constituie elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii şi
lichidităţii lor, se calculează astfel:
R SP = (Activ circulant – Stocuri) / Datorii pe termen scurt
Sau
R SP = (Creanţe + Plasamente + Disponibilităţi) / Datorii pe termen scurt
Acest indicator exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen
scurt din creanţe şi disponibilităţi. Analizarea şi interpretarea acestui indicator trebuie făcută
prin luarea în calcul a unor aspecte de detaliu privind structura creanţelor cum ar fi numărul
de clienţi, ponderea lor în totalul creanţelor, etc.
Se consideră că o rată cuprinsă între 0,8 şi 1 ar reprezenta o situaţie optimă în ceea ce
priveşte solvabilitatea.
1.3. Rata solvabilităţii imediate (RSI) care pune în corespondenţă elementele cele
mai lichide ale activului cu datoriile pe termen scurt.
Se calculează astfel:
R SI = (Plasamente + Disponibilităţi) / Datorii pe termen scurt

24
 Se apreciază că valoarea acestei rate trebuie să fie mai mare de 0,3 si o evolutie
ascendenta . Deşi, în mod teoretic, o valoare ridicată a acestei rate indică o solvabilitate
ridicată, în mod practic poate avea şi alte semnificaţii cum ar fi o folosire mai puţin
performantă a resurselor disponibile. O valoare sub 0,3 este un semnal de prudenţă deosebită
ce impune o alertă crescută din partea băncii finanţatoare, întreprinderea fiind cvasi-
falimentară.
1.4. Rata autonomiei financiare (Raf) :
Capitaluri proprii
Raf = Datorii totale >1,

fiind în relaţie inversă cu levierul financiar (Raf = 1/LF).

1.5. Rata îndatorarii la termen – exprimă dependenta financiară a întreprinderii de
creditorii pe termen lung, este afectată de inflatie si este un indicator de risc. În vederea
evaluării riscului financiar, se pun în corespondenţă datoriile pe termen mediu şi lung cu
capitalul propriu.
Se calculează astfel:
R AF = Datorii pe termen mediu şi lung / Capital propriu
Creditorii impun ca această rată să fie > 1.
1.6. Rata îndatorarii totale (Rd) – exprimă dependenţa întreprinderii faţă de
creditori , fiind numită şi levierul financiar. Depinde de structura finanţării, cu efecte asupra
ratei rentabilităţii capitalurilor proprii, fiind un indicator de risc financiar în corelaţie cu
randamentul activelor şi rata dobânzii. Reducerea levierului financiar reflectă scăderea
gradului de îndatorare ca urmare a creşterii ponderii capitalurilor proprii, avînd ca efect
creşterea gradului de autonomie financiară la valori supraunitare.
Se calculează astfel:
Rd = Datorii totale / Capitaluri proprii
1.7. Capacitatea de îndatorare (C î) – exprima ponderea capitalului propriu în
capitalul permanent, fiind dependentă de structura de finanţare a întreprinderii si exprimă
posibilitaţile de îndatorare ale întreprinderii.
Se calculează astfel:
C î = Capital propriu / Capital permanent
Valoarea indicatorului este ≥ 0.5. Indica o îndatorare crescută dacă are o valoare mai
mare de 0.5.
1.8. Capacitatea de rambursare (C r) – exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi
rambursa datoriile totale . O valoare minimă acceptabilă este ≥ 0,25.

25
 Se calculează astfel:
C r = Capacitatea de autofinanţare / Datorii totale
1.9. Rata cheltuielilor financiare (Rch.fin.) – exprimă indirect insolvabilitatea prin
aprecierea gradului în care cheltuielile financiare cu dobanda sunt acoperite din rezultatul de
exploatare,de aceea raportul trebuie sa fie cât mai mic pentru a evita riscul de neplată.
Se calculează astfel:
Rch.fin. = Cheltuieli financiare / Rezultatul din exploatare
Valoarea trebuie sa fie mai mare de 3 %.

2. Lichiditatea reprezintă capacitatea de achitare la termen a obligaţiilor pe termen

scurt din resursele băneşti disponibile. Ea trebuie să aibă valori supraunitare pentru a arăta
existenţa unui supliment de resurse care să facă faţă incidentelor ce pot apare în mişcarea
capitalului circulant, adică un fond de rulment pozitiv.
Dacă solvabilitatea vizeaza aptitudinea întreprinderii de a-si regla datoriile pe termen
mediu şi lung şi oferă o informaţie parţială asupra lichidităţii pe termen scurt, gradul de
lichiditate exprimă calitatea echilibrului financiar al întreprinderii pe termen scurt.
O întreprindere este lichidă atunci când resursele degajate de operaţiunile curente ale
exerciţiului îi furnizeaza disponibilităţile băneşti pentru a face faţă scadenţelor pe termen
scurt.
Noţiunea de lichiditate poate viza bilanţul şi activele acestuia: lichiditatea bilanţului
se referă la faptul că activele sub 1 an sunt superioare datoriilor sub 1 an, ceea ce fereşte
întreprinderea de faliment pe termen scurt.
2.1. Rata lichidităţii generale (R lg) sau current ratio – exprimă faptul că dacă
activele circulante sunt superioare datoriilor sub un an întreprinderea e ferită de riscul unui
faliment pe termen scurt.
Valoarea acestei rate trebuie comparată cu întreprinderi similare şi ea depinde de
viteza de rotaţie a stocurilor şi a datoriilor pe termen scurt. Ea variază după sectorul
economic: este subunitar în sectorul de distribuţie şi aproape 2 în sectoarele industriale cu
ciclu lung.
Valorile supraunitare ale ratei arată o lichiditate satisfăcătoare, în caz contrar, lipsa de
lichidităţi, ca urmare a unui fond de rulment negativ, poate conduce la încetare de plăţi, ceea
ce echivalează cu riscul de faliment sau de insolvabilitate.
Se calculează astfel:
Activ circulant
R lg =
Datorii / termen scurt
≥1

26
si exprimă gradul de lichiditate potenţială (echilibrul financiar pe termen scurt), din care:
2.2. Rata de lichiditate reduse (R lr):
Se calculează astfel:
Active circulant - Stocuri
Rlr =
Datorii pe termen scurt

care reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor pe termen scurt, valoarea optimă peste 0,5
confirmă o lichiditate normală.
2.3. Rata lichidităţii imediate (rapide) sau quick ratio - exprimă aptitudinea
întreprinderii de rambursare a datoriilor cu scadenţa sub 1 an. Este numită rată de trezorerie,
sau Testul acid .
Se calculează astfel:
Disponibilităţi
Rli =
Datorii pe termen scurt
Valoarea minimă de 0,2 - 0,3 reflectă o garanţie de lichiditate satisfăcătoare.

1.3.6. Prezentarea si analiza indicatorilor de rentabilitate

Rentabilitatea financiara exprima eficienta activitatii desfasurata de intreprindere, in
sensul capacitatii acesteia de a obtine profit net din activitatea desfasurata , prin utilizarea
capitalurilor proprii . Este favorizată de recurgerea la împrumuturi ca urmare a unui efect de
levier financiar pozitiv.
Rentabilitatea constituie capacitatea unui capital investit sau plasat de a asigura
venituri exprimate în termeni financiari, aceasta fiind evaluată în mărimi absolute (prin
marje) şi în mărimi relative (prin rate).

1. Rata de acoperire a stocurilor sau rata de finantare a stocurilor – se obtine prin

raportul dintre fondul de rulment si valoarea stocurilor , si arata proportia de finantare a
stocurilor prin capitalul permanent.
In general, raportul se considera satisfacator daca fondul de rulment reprezinta cca
2/3 din stocuri. O gestiune buna poate avea ca efect un nivel mai redus al fondului de
rulment, fără să compromită situaţia financiară a întreprinderii.
Se calculează astfel:
Rata de finantare a stocurilor =
Fondul de rulment / Stocuri
Poate fi negativa, cand fondul de rulment este negativ, si rezulta situatia cand
intreprinderea nu-si poate permite acoperirea stocurilor din fondul de rulment de care
dispune, sau poate fi pozitiva.
27
 2. Rata de finantare cu capitaluri proprii sau rata de autofinantare a activelor – se
calculeaza ca raport intre capitalul propriu si active.
Când raportul este supraunitar, înseamnă că activele fixe sunt acoperite numai cu
capitaluri proprii, care finanţează în plus şi active circulante. În acest caz se poate spune că
întreprinderea are un fond de rulment propriu (format din capitaluri proprii) spre deosebire
de fondul de rulment străin, care se constituie din datorii pe termen mediu şi lung.
Se calculează astfel:
Rata de finantare cu capitaluri proprii =
Capital propriu /( Active fixe + Active circulante)

3. Rata de îndatorare sau rata autonomiei financiare - permite să se examineze

repartiţia sau structura capitalurilor de care dispune întreprinderea, adică a capitalurilor
proprii şi a celor împrumutate.
Se calculează astfel:
Rata autonomiei financiare =
Capital propriu /( Capital propriu + Capital imprumutat)
Această rată reflectă mărimea sumelor împrumutate şi a capitalului propriu. Cu cât
acest raport este mai mare, cu atât întreprinderea va depinde mai mult de debitorii sai, de
aceea se mai numeşte şi rată de autonomie financiară. Cu cât raportul este mai mic, cu atât
întreprinderea va putea depăşi o criză de restrângere a creditului.

4. Rata capacitatii de rambursare sau rata de acoperire - reflectă puterea

întreprinderii de a-şi rambursa datoriile pe termen lung şi mediu prin sumele generate de
autofinanţare şi se calculează ca raport între datoriile pe termen mediu şi lung şi
autofinanţare.
Se calculează astfel:
Rata datoriilor = 1 – Rata de autofinantare a activelor

Cu cat rata este mai mica, cu atat capacitatea de rambursare este mai mare.
Toti acesti indicatori se utilizeaza pentru a caracteriza echilibrul economico –
financiar al unei intreprinderi.

1.3.7. Prezentarea si analiza vitezei de rotatie a activelor circulante

Unul dintre cei mai sintetici indicatori de eficienţă este viteza de rotaţie a posturilor
de bilanţ, prin intermediul numărului de rotaţii (N) şi al duratei unei rotaţii (D). Între aceste

28
rate există o relaţie inversă: creşterea numărului de rotaţii antrenează reducerea duratei unei
rotaţii, ceea ce reflectă acelaşi lucru: accelerarea vitezei de rotaţie.
Numărul de rotaţii (N) al unui post de bilanţ compară un flux de activitate (vânzări,
aprovizionări-cumpărări) cu elemente de patrimoniu (activul total, activul circulant, capitalul
total, capitalul propriu) încredinţate întreprinderii, indicând intensitatea cu care este
valorificat patrimoniul întreprinderii.
Durata în zile (luni, ani) a unei rotaţii (D), în relaţie inversă cu numărul de rotaţii,
reflectă rapiditatea unei încasări (plăţi): un decalaj între termenul de recuperare a creanţelor şi
termenul de plată a furnizorilor poate fi benefic pe termen scurt, crescând lichidităţile
întreprinderii.
Viteza de rotaţie a activelor circulante caracterizează eficienţa cu care sunt folosite
activele circulante ale întreprinderii. Cu cât viteza de rotaţie este mai mare, cu atât volumul
de active circulante necesare pentru obţinerea unei anumite producţii este mai mic sau,
producţia obţinută într-o anumită perioadă de timp cu acelaşi volum de active circulante este
mai mare. De aici decurge importanţa accelerării vitezei de rotaţie în vederea creşterii
eficienţei generale a activităţii economice a întreprinderii.
Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează prin intermediul
următorilor indicatori:

1. Numărul de rotaţii (N) – aproximeaza de cate ori stocul a fost rulat de-a lungul
exercitiului financiar.
CA
Se calculează astfel: N= (rotaţii)
Sm
în care:
CA = Cifra de afaceri;
Sm = Soldul mediu al activelor circulante, calculat ca medie între soldul iniţial (Si) şi

Si + Sf
soldul final (Sf): Sm = .
2
2. Durata unei rotaţii (Dz) – in zile, indica numarul de zile in care bunurile sunt
stocate in intreprindere.
T T × Sm
Dz = = (zile / rotaţie),
N CA
în care: T = durata perioadei financiare de referinţă (360, 180, 90, 30 zile)

3. Active circulante la 1000 lei cifră de afaceri:

29
 Sm 1
Ac = × 1000 = × 1000 ,
CA N
în care:
N = numar de rotatii
CA = cifra de afaceri
Sm = soldul mediu al activelor circulante
Analiza indicatorilor ce caracterizeză viteza de rotaţie vizează factorii de accelerare
(încetinire) atât pe total cât şi din punct de vedere al structurii activelor circulante aferente
celor trei stadii ale circuitului economic aprovizionare – producţie – desfacere, precum şi pe
fiecare element al activelor circulante în parte: stocuri (materii prime şi materiale
consumabile, produse finite şi mărfuri, producţie în curs de execuţie, avansuri pentru
cumpărări de stocuri), creanţe, investiţii financiare pe termen scurt, casa şi conturi la bănci.
Totodată analiza urmăreşte efectele accelerării (încetinirii) vitezei de rotaţie a
activelor circulante asupra performanţelor financiare, accelerarea fiind caracterizată prin
creşterea numărului de rotaţii care antrenează reducerea duratei de rotaţie şi respectiv,
reducerea activelor circulante la 1000 lei cifră de afaceri.

4. Viteza de rotaţie a debitelor clienţi – calculează eficienţa întreprinderii în

colectarea debitelor sale. Exprimă numărul de zile până la data la care debitorii îşi achită
datoriile către întreprindere.
Se calculează astfel – ca raport între soldul mediu clienţi si cifra de afaceri :
(Sold mediu clienti / CA) * T, zile
în care: T = durata perioadei financiare de referinţă (360, 180, 90, 30 zile)
În general, viteza de rotaţie a activelor circulante influenţează cei mai importanţi
indicatori de performanţă ai întreprinderii. Orice accelerare a vitezei de rotaţie va determina
o evoluţie favorabilă a acestor indicatori, după cum orice încetinire va avea efecte negative
asupra lor.
Se obţine un efect favorabil al accelerării vitezei de rotaţie a activelor circulante prin
reducerea duratei unei rotaţii, ceea ce conduce la eliberări de active circulante şi la creşterea
profitului. Implicit, creşterea numărului de rotaţii majorează ratele de rentabilitate economică
şi financiară, alături de creşterea gradului de lichiditate a activului şi de profitabilitatea cifrei
de afaceri.

1.3.8. Prezentarea şi analiza tabloului fluxurilor de trezorerie

30
 Analiza fluxurilor de trezorerie reprezintă o etapă importantă în examinarea
documentelor de sinteză privind situaţia financiară a întreprinderii, după analiza contului de
rezultat, a bilanţului şi a modificării capitalurilor proprii statuate prin IAS 1.
Ansamblul fluxurilor financiare completează diagnosticul întreprinderii printr-o
abordare mai dinamică şi mai globală, deşi acestea nu apar explicit nici în bilanţ, nici în
contul de rezultat. Din acest motiv, analiştii financiari construiesc tablouri de fluxuri de
trezorerie (numerar), care permit reconstituirea fluxurilor financiare ale perioadei.
Fluxurile financiare reprezintă modificările mijloacelor din activul bilanţului, ale
datoriilor, situaţiei nete şi circulaţiei efective a monedei.
Tablourile fluxurilor de numerar, o variantă a tabloului de finanţare, sunt obligatorii
în cazul întreprinderilor cotate la bursă şi al marilor întreprinderi .
Totodata, introducerea Situaţiei fluxurilor de numerar (trezorerie) ca o componentă a
situaţiilor financiare anuale (IAS 7), obligatorie în cazul întreprinderilor mari şi opţională în
cazul întreprinderilor mici şi mijlocii (OMFP 1752/2005) permite o analiză dinamică a
echilibrului financiar, prin descrierea operaţiunilor pe tipuri de activităţi (exploatare,
investiţii, finanţare) care au antrenat transformarea patrimoniului.
Această situaţie exprimă evoluţia poziţiei financiare a întreprinderii faţă de situaţia de
la începutul anului, generând o dimensiune ipotetică a performanţelor, deoarece profitul
prezentat la sfârşitul anului nu coincide cu soldul disponibilităţilor băneşti la acel moment,
singurele care pot conferi autenticitate bunei gestionări a întreprinderii.
Situaţia fluxurilor de numerar oferă informaţii referitoare la gradul în care diferitele
activităţi ale întreprinderii degajă fluxuri (excedente sau deficite) de numerar, aceste fluxuri
fiind structurate în trei categorii:
Fluxuri de numerar din activitatea de exploatare;
Fluxuri de numerar din activitatea de investiţii;
Fluxuri de numerar din activitatea de finanţare.
Situaţia fluxurilor de numerar (trezorerie) descrie şi consideră trezoreria ca fiind o
variabilă centrală care este expresia intrărilor şi ieşirilor de lichidităţi şi de echivalente, iar
variaţia trezoreriei se explică prin fluxurile de încasări şi de plăţi înregistrate în cursul
perioadei. Încasările în numerar sunt afectate de semnul (+), iar plăţile efectuate în numerar
pentru aceleaşi activităţi sunt afectate de (-).
Deşi trezoreria întreprinderii este unică, toate fluxurile trecând prin trezorerie, această
situaţie (tablou) explică contribuţia fiecărei “funcţii” la variaţia globală a trezoreriei nete
(ΔTN) .
Fluxurile de numerar pot fi determinate prin două metode: directă şi indirectă.

31
 Metoda directă presupune deducerea plăţilor din încasările aferente ale exerciţiului
financiar pe tipuri de activităţi şi permite estimarea fluxurilor viitoare de numerar pe total şi
pe activităţi.
Conform metodei directe, fluxurile de numerar din activitatea curentă reprezintă un
indicator-cheie al generării de numerar pentru alte activităţi: rambursarea împrumuturilor,
menţinerea capacităţii de funcţionare a întreprinderii, plata dividendelor, noi investiţii fără
finanţare externă.
Fluxurile de numerar din investiţii reflectă măsura în care cheltuielile efectuate au
generat resurse care vor produce venituri în viitor (clădiri, instalaţii).
Fluxurile de numerar din activităţi de finanţare permit estimarea cererii viitoare de
fluxuri de numerar din partea finanţatorilor întreprinderii (primiri sau rambursări de credite,
încasări din emisiuni de titluri, plăţi pentru răscumpărarea titlurilor emise, încasări sau plăţi
din contracte de leasing).
Metoda indirectă diferă în privinţa fluxurilor de numerar din exploatare, care se
determină corectând rezultatul net cu influenţele unor operaţiuni ce nu au caracter monetar
(amortizări, provizioane, diferenţe de curs valutar), precum şi cu variaţia necesarului de fond
de rulment net (capitalul circulant).
La aceste fluxuri se adaugă numerarul net al celorlalte activităţi, rezultă numerarul
net total, la începutul şi sfârşitul perioadei, diferenţa obţinută reprezentând variaţia (±)
fluxului de numerar.

CAPITOLUL II

Studiu de caz privind analiza economico–financiară pa bază de bilanţ la

S.C. ALTUR S.A.

2.1. Prezentarea generală a societăţii

Constituire

32
 Societatea comercială ALTUR S.A. a luat fiinţă în anul 1979 prin Decretul nr.108 sub
denumirea de Întreprinderea de Piese Turnate din Aluminiu si Pistoane Auto (IPTAPA)

Slatina ca furnizor pentru industria constructoare de autocamioane, tractoare, autoturisme de

teren şi de oraş (tip OLTCIT şi DACIA) şi, de asemenea, pentru producătorii de autovehicule

cu destinaţie specială,  si s-a transformat – prin reorganizare – în societatea comerciala pe

acţiuni în   conformitate   cu   prevederile   Legii15/1990,  S.C. ALTUR S.A. Slatina , prin

preluarea activului şi pasivului fostei Întreprinderi de Piese Turnate din Aluminiu şi Pistoane

Auto Slatina , prin Hotarare de Guvern nr. 116 / 15.02.1991.

Forma juridică
Este persoană juridica română, are forma juridică de societate pe acţiuni
-S.A.conform Legii nr.31 / 1990 republicată, cu capital integral privat, deţinută public şi îşi
desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi statutul ei. Societatea nu are filiale
sau sucursale în ţară sau străinătate.
Sediul social
Sediul social al societăţii este în Slatina, str.Pitesti nr. 14, judetul Olt . Numerele de

telefon si fax sunt: 0249.436030, 0249.436034.Adresa de e­mail este: marksales@altursa.ro.
Adresa de web este www.altursa.ro .
Societatea este inregistrată la Oficiul Registrului Comerţului O.R.C. Olt sub numărul
J28/131/1991 , cod unic de inregistrare 1520249 , avand atribut fiscal RO.
Obiect de activitate
In conformitate cu documentele de infiinţare, obiectul de activitate al S.C. Altur S.A.
Slatina este: proiectarea, producerea, şi comercializarea în ţara şi strainatate a pistoanelor
pentru autovehicule, a pieselor turnate din aluminiu inclusiv servicii de asistenţă tehnică.
Cod CAEN
Potrivit Clasificării Activităţilor din Economia Naţională – CAEN, aprobat prin
Hotararea Guvernului nr.656 / 1997, cu actualizarile ulterioare, activitatea principală a
societăţii este „ Producţia de piese şi accesorii pentru autovehicule şi de motoare pentru
autovehicule” – cod CAEN 2932 .
Este o societate deţinută public , conform terminologiei prevazută in Legea 297 / 2004
privind piaţa de capital, fiind înregistrată la Comisia Natională a Valorilor Mobiliare – Oficiul
pentru Evidenţa Valorilor Mobiliare.
Acţiunile societăţii sunt înscrise şi se tranzacţionează la Bursa de Valori Bucureşti –
B.V.B., din 03.12.2004, având ca simbol „ALT”.Acţiunile au fost tranzactionate la preţuri

33
diferite pe parcursul anului, atingând un minim de 0,19 lei / acţiune şi un maxim de 1,35 lei/
acţiune. Evidenţa acţionarilor este înregistrată la Depozitarul Central S.A. conform
contractului nr. 26886 / 01.02.2005 .

Capitalul social
Capitalul social este de 20.692.760 lei, subscris si integral vărsat, fiind divizat în
206.927.595 acţiuni nominative cu o valoare nominală de 0,1 lei fiecare, inregistrat la Oficiul
Registrului Comerţului Olt conform Certificatului de înscriere de menţiuni nr.
6660/05.04.2008.
Menţionăm că la 01.01.2007 capitalul social era format dintr-un numar de
41.385.519 acţiuni, cu o valoare nominală de 0,5 lei / acţiune. Conform hotararii AGEA
nr.1/21.03.2007 s-a hotărat splitarea acţiunilor de la valoarea de 0,5 lei / acţiune la 0,1 lei /
acţiune, procentul de deţinere de catre acţionari rămânând acelaşi.

Structura acţionariatului
Structura sintetica consolidată a acţionariatului S.C. Altur S.A. Slatina la data de
15.12.2008 se prezintă astfel (vezi tabel nr. 1 – Structura acţionariatului):

Nr. Acţionari Numar de acţiuni Valoare capital(lei) Procent

crt. (%)
1. S.I.F.Oltenia S.A. 166.910.326,00 16.691.032,60 86 %
2. Acţionari-persoane fizice 663.116,00 66.311,60 0.35 %
3. Acţionari-persoane juridice 25.541.248,00 2.554.124,80 13.25 %
4. Total 193.114.690,00 19.311.469,00 100,00 %

Tabel nr. 1 – Structura acţionariatului

Angajaţi
Numarul mediu de salariaţi la data de 31.12.2008 era de 807 salariaţi, faţa de 840 de
salariaţi în anul 2007, din care:
direct productivi : 539 (2007) 514 (2008)
indirect productivi : 150 143
personal TESA : 151 150
Societatea este organizată si funcţionează în conformitate cu legislaţia românească în
vigoare, Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată şi modificată,
conducerea fiind asigurată de :

34
  Adunarea Generala a Acţionarilor care , în conformitate cu legislaţia
romaneasca în vigoare şi cu actul constitutiv al S.C. Altur S.A. Slatina,
decide asupra activitaţii societaţii şi asigură politica economică şi
comercială ;
 Consiliul de Administraţie este ales de către acţionari în Adunarea
Generala a Acţionarilor si prezintă urmatoarea componenţă :
Toţi membrii Consiliului au fost aleşi la propunerea acţionarului majoritar SIF
Oltenia.
Consiliul de Administraţie s-a întrunit lunar în sedinţe, potrivit prevederilor Legii
nr.31/1990 privind societaţile comerciale, republicată şi modificată, şi în conformitate cu
prevederile Actului Constitutiv .
Consiliul de Administratie a monitorizat performantele operationale şi financiare ale
conducerii executive prin intermediul indicatorilor şi criteriilor de performantă stabiliti în
Bugetul de venituri şi cheltuieli şi a altor programe aprobate .
Situatiile financiare au fost autorizate de Consiliul de Administratie al societăţii, în
şedinţa din 15.01.2009 .
 Conducerea executivă prezintă urmatoarea componenţă :
ing. Gheorghe Nitu Rizea - Director General
ing. Mihai Alecu - Asistent manager
ec. Marin Carstea - Director Economic
ing. Viorel Mazilu - Director Producţie
ing. Valeriu Turcu - Director Tehnic

Toate eforturile Consiliul de Administraţie şi ale conducerii executive au fost orientate

spre îndeplinirea misiunii societăţii de a asigura servicii de calitate, cu ajutorul unui personal
calificat. Deasemenea, obiectivul prioritar este dezvoltarea dotării tehnico– materiale ,
reabilitarea , modernizarea şi exploatarea mai eficientă a celei existente, printr-un program
coerent si consecvent de investitii, în condiţiile unei reale protecţii a mediului înconjurător .
Pe parcursul anului 2008 activitatea administratorilor a fost concentrată pe realizarea
obiectului de activitate al societăţii în conformitate cu hotararile AGA , prevederile legale şi
prevederile Actului Constitutiv .
Activitatea Consiliul de Administratie s-a îndreptat cu prioritate spre urmatoarele
activitati :
a fost derulata cu succes strategia de restructurare , prin vanzarea prin licitatie
publică a activelor societăţii;

35
 a fost finalizat proiectul de modernizare a Complexului de hale de producţie ,
si a Halei de turnare sub presiune ;
a fost finalizată implementarea proiectului „ Dotarea laboratorului de control
nedistructiv a pieselor din metale in vederea acreditarii „ ;
au fost continuate demersurile pentru evitarea unor pierderi patrimoniale
cauzate de executari silite;
au fost adoptate o serie de masuri pentru informatizarea unitară a activităţii
societăţii , adoptandu – se programul de contabilitate „Athos” si programul de
gestiune ‚ stocuri de marfă si materiale „Storm” ;
au fost adoptate o serie de măsuri pentru a preveni apariţia unor debite ca
urmare a neincasării la timp a unor creanţe.
Consiliul de Administratie a urmarit realizarea programului de activitate propus
pentru anul 2008, executia bugetului de venituri şi cheltuieli lunar şi trimestrial şi a
programului de investitii şi reparatii aprobate.
Efortul previzional si de organizare al Consiliul de Administratie s-a concretizat in
programe de dezvoltare viitoare a societatii, programe de marketing, programe de
informatizare, programe de promovare şi recrutare a personalului şi de crestere a calitatii
produselor şi serviciilor prestate, sisteme de proceduri pentru principalele activitati ale
societatii şi reconsiderarea structurii organizatorice a acesteia .
Continuitatea activitatii
Pentru anul 2009, societatea nu intentioneaza şi nu exista actualmente motive care să
determine reducerea semnificativa a activitatii sau încetarea acesteia .
Pentru asigurarea profitabilitatii societatii se impun , din contra , masuri care să duca
la cresterea volumului de activitate.
Nu există în derulare procese care să puna probleme deosebite societăţii.
Pentru anul 2009 societatea a reinnoit contractele cu partenerii externi , pe fondul
acestora s-a reuşit o creştere a ponderii exportului de aproximativ 80 % în total producţie.
Având în vedere investiţiile puse în funcţiune în anul 2008 , societatea contează pe o
reducere în continuare a consumurilor specifice şi pe o creştere relativă a productivităţii
muncii care să - i asigure o sporire a eficienţei economice din activitatea de exploatare .
Infuzia de lichiditate realizată la începutul anului 2009 pe calea majorării capitalului
social va determina, de asemenea, o influienţă pozitivă în ceea ce priveşte acţiunea de
reducere a costurilor de exploatare şi implicit în programul de realizare a investiţiilor.

2.2 Bazele întocmirii situaţiilor financiare la S.C. Altur S.A. Slatina

36
 Din punct de vedere al întocmirii situaţiilor financiare, societatea aplică
Reglementările Contabile armonizate cu Directiva a IV – a a Uniunii Europene şi Standardele
Internationale de Contabilitate (IAS).
Evidenţa contabilă în cadrul S.C. Altur S.A. Slatina este organizată în concordanţă cu
principiile şi practicile contabile cerute de legislaţia în vigoare în Romania: OMFP
nr.1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene,
modificată şi completată de OMFP2001 /2006, şi de OMEF2374 /2007, Legea contabilităţii
82/91 republicată, modificată şi completată de Legea 259 / 2007 şi Legea 31/ 1990
republicată .
Situaţiile financiare anuale se întocmesc pe baza balanţei de verificare rezultată după
aplicarea IAS. Regimul de amortizare este liniar, iar evidenţa stocurilor se face la costul
istoric, folosindu-se metoda FIFO .
Societatea efectueaza înregistrarile contabile în moneda naţională RON.
Bilanţul la S.C. Altur S.A. Slatina încheiat la 31.12.2008 oferă informaţii despre
poziţia financiară a socieţătii. Elementele prezentate în bilanţ legate în mod direct de
evaluarea pozitiei financiare sunt : activele , datoriile si capitalurile proprii , grupate după
natură şi lichiditate , respectiv natură şi exigibilitate.
Elementele patrimoniale sunt prezentate astfel:
1. Active imobilizate – au fost structurate pe clase de imobilizari, ponderea deţinând-
o activele corporale ( formularul cod 40 ).
Activele corporale de natura mijloacelor fixe, tratate de IAS 16 , au fost prezentate în
bilanţ astfel :
au fost recunoscute la valoarea contabilă (valoare dupa scăderea
amortizarii cumulate şi a pierderii cumulate din depreciere;
mijloacele fixe au fost reevaluate conform prevederilor legale, inclusiv
H.G. nr.1553 / 2003;
amortizarea mijloacelor fixe aflate în exploatare se calculează la
valoarea rămasă folosind metoda liniară în raport de durata utila de
viaţă.
2. Active circulante – au fost structurate astfel :
2.1. Stocuri
Stocuri de materii prime, în suma de 1.375.770 lei ;
Stocuri de produse finite, în suma de 23.960 lei.
La ieşire, stocurile au fost evaluate folosind metoda FIFO.

37
 2.2. Creanţe – prezentate în bilanţ la valoare netă
2.3. Investiţii financiare pe termen scurt – în suma de 1.244.886 lei, reprezintă
depozit bancar constituit la B.R.D. – G.S.G. S.A. – Sucursala Olt.
2.4. Casa şi conturi la bănci – tratate de IAS 7, sunt reflectate în situaţiile financiare
la cursul pieţei valutare comunicat de BNR la 31.12.2008 .
3. Datorii totale
Exigibilitatea datoriilor este urmatoarea : sub un an şi peste un an.
3.1. Sumele datorate instituţiilor de credit sunt:
facilitate de credit – linie de credit de 500.000 euro acordată în scopul
finanţării capitalului de lucru, acordată pe un an, de către banca B.R.D. –
G.S.G. S.A., Sucursala Olt , pentru un an, creditul urmând a fi rambursat până
la sfarşitul lunii martie a anului 2009. S-a pus la dispoziţie urmatoarele
produse de credit: descoperire de cont (overdraft), emitere de scrisori de
garanţie şi deschidere de acreditive .
facilitate de credit de 650.000 euro pe 5 ani, de către banca ABN – AMRO
BANK Craiova, facilitate acordată în scopul finanţării investiţiilor si a
finanţării echipamentului de lucru - maşini de turnat Buhler, achiziţionate de
firmă de la TEXIMP SA Elvetia. Facilitatea s-a acordat pentru deschiderea
unui acreditiv de import. Acest credit se rambursează conform unui grafic de
rambursare, prima plată fiind stabilită în anul 2009.
3.2. Datorii comerciale – furnizori în suma de 77.606 lei, reprezintă obligaţii către
furnizori. Principalul furnizor neachitat este SC ALRO SA Slatina, care reprezintă 80 % din
totalul furnizorilor neachitati.
3.3. Datorii cu personalul şi asigurarile sociale sunt în sumă de 335.085 lei şi sunt
datorii curente plătite în luna ianuarie 2009.

Informaţii conţinute de Contul de Profit şi Pierderi , la 31.12.2008

Contul de Profit şi Pierderi oferă imaginea performanţei societăţii. S.C. Altur S.A.
Slatina a întocmit Contul de Profit şi Pierderi conform modelului agreat de Reglementările
contabilităţii armonizate cu directivele Uniunii Europene, aprobate prin OMFP 1752/2005,
modificată de OMEF 2374/2007 si Legea 82/1991, art.26, alin.(3) modificată si completată
prin OG 61 / 2001.

38
 Veniturile şi cheltuielile au fost structurate în Contul de Profit şi Pierderi după natura
lor, respectând principiul conectării cheltuielilor cu veniturile care au fost generate în
respectiva perioada de timp (01.01.2008 - 31.12.2008) .

2.3. Prezentarea bilanţului contabil al societăţii S.C. Altur S.A. Slatina

La data de 31 decembrie 2008, conform bilanţului întocmit la sfarşitul exerciţiului
financiar 2008, situaţia economico–financiară a societăţii S.C. Altur S.A. Slatina se prezintă
astfel (vezi anexa nr.1. Situaţii financiare) :
Bilanţul contabil elaborat în optica patrimonial – juridică utilizat până la adoptarea
Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele
Internationale de Contabilitate s-a dovedit insuficient adaptat analizei financiare orientate
spre gestiune, ceea ce a impus utilizarea unui bilanţ mai operaţional, pentru a evidenţia relaţia
dintre resursele disponibile si nevoile de finantare ale întreprinderii, ştiut fiind că orice nevoie
de finanţare trebuie acoperită din resurse financiare.
În întâmpinarea acestui deziderat vine bilanţul financiar, elaborat în optica
patrimonială, care constituie suportul analizei financiare tradiţionale care are drept finalitate
descrierea patrimoniului întreprinderii în vederea evaluarii patrimoniale care suscita interes
atat pentru proprietari , cât şi pentru creditori . În masura în care creditorii utilizeaza un astfel
de studiu, se procedeaza la o analiză financiară externă , ce vizează recuperarea capitalurilor
investite , foarte importantă în cazul lichidarii întreprinderii.
Logica bilanţului financiar, denumit si bilanţ lichiditate – exigibilitate, se bazează pe
criteriul lichidităţii crescătoare a activului şi al exigibilitatii crescatoare a pasivului, ceea ce
implică separarea elementelor de activ în funcţie de gradul de lichiditate şi a elementelor de
pasiv în funcţie de scadenţă .
Prezentarea bilanţului financiar pune în evidenţă două părţi distincte pe orizontală:
partea superioară care reflectă structura financiară prin stabilitatea elementelor care îl
compun (necesarul de finanţat şi resursele de finanţare permanente) şi partea inferioară care
reflectă finanţarea ciclului de activitate (necesarul de finanţat pe termen scurt şi resursele
temporare de finanţare).
Clasamentul activelor şi pasivelor după criteriul vechimii pune în evidenţă, printr-o
simplă lectură orizontală, echilibrele sau dezechilibrele structurale ale bilanţului, conform
Normei 13 din IASC şi în cazul conturilor consolidate.
Importanţa bilanţului financiar în analiza financiară decurge din faptul că el serveşte
la determinarea marjei de securitate financiară prin intermediul fondului de rulment, care
permite întreprinderii să facă faţă riscurilor pe termen scurt, garantând solvabilitatea acesteia.

39
 La data de 31 decembrie 2008, bilanţului financiar al societăţii S.C. Altur S.A. Slatina
se prezintă astfel (vezi tabelul nr.2. Bilanţul financiar ):

Bilanţ Financiar : lichiditate – exigibilitate

2007 – 2008

ACTIV PASIV - LEI -

NECESAR 2007 2008 RESURSE 2007 2008
1. Necesar Permanent 202029293 211861938 1. Capital Permanent 217858311 225365191
1.1. Imobilizari necorporale 626724 391664 1.2. Capital propriu 216804162 222268549
1.2. Imobilizari corporale 200651559 210369441 1.2.1. Capital social 19265351 19311469
1.3. Imobilizari financiare 751010 1100833 1.2.2. Prime de capital 1609586 1895814
1.2.3. Rezerve 15041240 24174244
1.2.4. Rezerve din reevaluare 172757455 172092191
1.2.5. Rezultatul reportat 8130530 4794831
1.3. Provizioane 866277 531939
1.4. Datorii pe termen lung 187872 2564703
2. Necesar Temporar 16734652 16819401 2. Resurse Temporare 918246 2687857
2.1. Stocuri 648360 1399730 2.1. Datorii pe termen scurt 918246 2330857
2.2. Clienti,furnizori,debitori 2421047 6496463 2.1.1. Furnizori 670420 712230
2.3. Investitii pe termen scurt 1104380 1244886 2.1.2. Clienti creditori 54334 706860
2.4. Disponibilitati banesti 12560865 7678322 2.1.3. Alte datorii 193492 911767
2.2. Credite bancare curente 0 357000
3. Cheltuieli in avans 13536 22101 3. Venituri in avans 924 650392

TOTAL ACTIV 218777481 228703440 TOTAL PASIV 218777481 228703440

Tabelul nr.2. Bilanţul financiar

2.4. Analiza indicatorilor economico – financiari pe baza bilanţului

2.4.1. Calculul si analiza indicatorilor echilibrului financiar – Situaţia netă, Fond

de rulment, Nevoia de fond de rulment, Trezoreria netă, Cash – Flow
Din analiza acestor indicatori obţinem urmatoarele informatii despre societatea S.C.
Altur S.A. (tabelul nr.2.1. Evoluţia indicatorilor echilibrului financiar) :

40
 1. Situaţia netă (SN) – exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat.

SN 2007 = Active – Datorii = 218.777.481. – 1.107.042 = 217.670.439 lei

SN 2008 = Active – Datorii = 228.703.440 – 5.902.952 = 222.800.488 lei

SITUATIA NETA
225,000,000

220,000,000
222,800,488
217,670,439
215,000,000
2007 2008

Fig.nr.2.1.Evoluţia Situaţiei nete

Prin înnoirea dotarii tehnico – materiale, reabilitarea, modernizarea si exploatarea mai

eficientă a celei existente, printr-un program coerent şi consecvent de investiţii, prin proiectul
de modernizare a Complexului de hale de producţie şi a Halei de turnare sub presiune şi
prin implementarea proiectului „ Dotarea laboratorului de control nedistructiv a pieselor
din metale în vederea acreditării “ , aprobate în anul 2008 în AGA, au fost efectuate investiţii
care au dus la o uşoară creştere a situaţiei nete (activului net) în anul 2008 faţă de anul 2007
(vezi fig. nr.2.1.), ceea ce reflectă o gestiune sanatoasă a societăţii S.C. Altur S.A.. Această
situaţie arata atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, si anume maximizarea
valorii capitalurilor.
Deasemenea, se observă şi o creştere a datoriilor ca urmare a contractarii creditului în
scopul finantarii capitalului de lucru şi a creditului pentru investiţii pe termen lung (mai mare
de un an) în valoare de peste 1,1 milioane euro.

2. Fondul de rulment (FR)

Fondul de rulment ocupă un loc central în bilanţ şi masoară echilibrul financiar parţial
al societăţii.
FR 2007 = Capital permanent – Necesar permanent
= 217.858.311 – 202.029.293 = 15.829.018 lei
FR 2008 = Capital permanent – Necesar permanent
= 225.365.191 – 211.861.938 = 13.503.253 lei

41
 Fond de rulment
16,000,000

14,000,000 15,829,018
13,503,253
12,000,000
2007 2008

Fig.nr.2.2.Evoluţia Fondului de rulment

Analiza fondului de rulment evidenţiază o scădere cu 14,69 % (vezi fig.nr.2.2),

scădere care are drept cauză creşterea imobilizarilor nete ca urmare a investiţiilor făcute
(achiziţia unor utilaje noi, performante). Totuşi, valoarea sa se menţine pozitivă, în
concordanţă cu cerinţele gestiunii financiare - o parte din capitalurile permanente trebuie să
acopere nevoile ciclice – temporare – reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare
ale societăţii S.C. Altur S.A. .
Se poate remarca faptul că a crescut partea de active circulante finanţate din resurse
stabile . Activele circulante transformabile în lichidităti într-un termen scurt (sub un an ) vor
permite rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt exigibile într-un interval de timp
sub un an, dar si degajarea lichiditatilor excedentare, acest lucru fiind favorabil societăţii
analizate sub aspectul solvabilitatii sale.

3. Fond de rulment propriu (FRp)

Fondul de rulment propriu nu coincide cu fondul de rulment net, deci societatea va
avea datorii pe termen lung.

FRp 2007 = Capital propriu – Imobilizari nete

= 216.804.162 – 202.029.293 = 14.774.869 lei
FRp 2008 = Capital propriu – Imobilizari nete
= 222.268.549 – 211.861.938 = 10.406.611 lei

Pentru reabilitarea constructiei Hala turnare pistoane, în suprafata construita de

8.998.76 mp, s-a avut în vedere : refacerea instalatiei de ventilatie, redimensionarea şi
efectuarea lucrarilor de instalaţii electrice necesare noilor utilaje, realizarea de instalaţii
termotehnice, înlocuirea completa a instalaţiilor sanitare si de evacuare menajeră si reziduuri ,
recompartimentarea halei , etc.

42
 Efectuarea acestor investitii la Hala de turnare pistoane a dus la scaderea fondului de
rulment propriu cu cca. 30 %.

4. Fond de rulment străin (FRs)

FRs 2007 = Datorii pe TL – Imobilizari nete

= 187.872 – 202.029.293 = - 201.841.421 lei
FRs 2008 = Datorii pe TL – Imobilizari nete
= 2.564.703 – 211.861.938 = - 209.297.235 lei

Fondul de rulment străin este negativ, ceea ce arată că nevoile pe termen scurt nu pot
fi finanţate prin îndatorare pe termen lung.
Societatea S.C. Altur S.A. şi-a desfasurat activitatea financiara şi de investiţii prin
utilizarea pe parcursul anului 2008, în principal, a surselor proprii de finantare, recurgand
într-o masura mai mica la credite bancare.Totuşi, societatea a contractat un credit pe temen
lung (peste 5 ani ) de aproximativ 650.00 euro, credit necesar efectuarii de investiţii.Acest
credit se rambursează conform unui grafic de rambursare, prima plată fiind stabilită în anul
2009.
În conditiile în care datoriile pe termen lung au crescut cu 130 %, si investiţiile
efectuate pe parcursul anului 2008 au crescut cu aproximativ 104 %, si se poate observa că
fondul de rulment străin a scazut cu cca 103.7 %.

5. Necesarul de fond de rulment (NFR) – reflectă echilibrul curent.

Mărimea sa trebuie să fie egală sau inferioară fondului de rulment, în cazul analizat
fiind inferioara fondului de rulment.
NFR = Necesităţi ciclice – Resurse ciclice
= (Stocuri + Creanţe) – Datorii de exploatare

NFR 2007 = (16.734.652 – 12.560.865) – 918.246 = 3.255.541 lei

NFR 2008 = (16.819.401 – 7.678.322 ) – 2.687.857 = 6.453.222 lei

43
 Nevoia de F.R.
10,000,000

5,000,000
6,453,222
3,255,541
0
2007 2008

Fig.nr.2.3. Evoluţia necesarului de fond de rulment

Se constată că în cei doi ani analizati (vezi fig.nr.2.3.) nevoia de fond de rulment are
valori pozitive si în creştere, ceea ce semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu
sursele temporare disponibile ce pot fi mobilizate, fiind o situaţie normală pentru că este
consecinţa unor investiţii privind creşterea necesarului de finanţare a ciclului de exploatare.
Factorii care determină acest lucru sunt urmatorii: existenţa unei politici de investiţii
privind creşterea stocurilor şi a creantelor şi nicidecum existenta unui decalaj nefavorabili
între lichiditatea stocurilor şi a creantelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul
încetinirii încasarilor şi accelerării plăţilor.
Creştera substanţială (aproape dublul NFR precedent) a fost consecinţa creşterii
necesităţilor ciclice ca urmare a creşterii în mica masura a activelor circulante şi a reducerii
disponibilităţilor băneşti, în condiţiile în care resursele ciclice au crescut substanţial, de la
918.246 lei în 2007 la 2.687.857 lei în 2008 , ca urmare a contractării unei linii de credit în
scopul finanţării capitalului de lucru si a investiţiilor.
Facilitatea s-a acordat de către banca B.R.D. – G.S.G. S.A., Sucursala Olt , pentru un
an, creditul urmând a fi rambursat până la sfarşitul lunii martie a anului 2009. S-a pus la
dispoziţie urmatoarele produse de credit : descoperire de cont (overdraft), emitere de scrisori
de garanţie şi deschidere de acreditive .

6. Trezoreria netă (TN) – pozitivă, este rezultatul întregului echilibru financiar al

întreprinderii.
TN2007 = Fond de rulment – Necesarul de fond de rulment
= 15.829.018 – 3.255.541 = 12.573.477 lei
TN2008 = Fond de rulment – Necesarul de fond de rulment
= 13.503.253 – 6.453.222 = 7.050.031 lei
Observăm în intervalul analizat (vezi fig.2.4.), 2007 – 2008, o scădere considerabila a
trezoreriei nete , acest lucru datorându-se reducerii disponibilului, în 2008, cu 39 % faţă de

44
 anul precedent şi creşterii datoriei pe termen scurt, prin contractarea liniei de credit la banca
B.R.D. – G.S.G. S.A., Sucursala Olt.

Trezoreria neta
15,000,000

10,000,000
12,573,477
5,000,000
7,050,031
0
2007 2008

Fig. Nr 2.4. Evoluţia Trezoreriei nete

Trezoreria netă înregistrează niveluri pozitive în ambele momente, 12.573.477 lei în

2007 şi 7.050.031 lei în 2008, ceea ce reflectă încheierea exerciţiului financiar în 2007 cu
surplus monetar ca urmare a creşterii disponibilităţilor băneşti .Trezoreria netă pozitivă arată
înregistrarea unui excedent de finanţare datorită desfăşurarii unei activităţi eficiente, care îi
vor permite rambursarea datoriei contractate în 2008.

7. Cash – Flow (CF)

Cash – flow = Trezoreria netă la sfarşitul exerciţiului contabil – Trezoreria netă
la începutul exerciţiului contabil
CF = TN 2008 – TN 2007 = 7.050.031 – 12.573.477 = - 5.523.446 lei
Deoarece fluxul monetar net al exerciţiului (cash – flow-ul perioadei exerciţiului )
este negativ, capacitatea reală de autofinanţare a investiţiilor a scăzut, înregistrându-se o
scădere a valorii societăţii, o sărăcire a activului net real .

Indicatori Formula de calcul 2007(lei) 2008(lei) Indici(

%)
Situatia neta(SN) Active – Datorii 217.670.439 222.800.488 102.36
Fondul de rulment(FR) Capital perm.–Necesar perm. 15.829.018 13.503.253 85.31
Fond de rulment propriu(FRp) Capital propriu– Imobilizari nete 14.774.869 10.406.611 70.43
Fond de rulment strain(FRs) Datorii pe TL – Imobilizari nete -201.841.421 -209.297.235 103.69
Necesar de fond de rulm.(NFR) Necesitati ciclice–Res. ciclice 3.255.541 6.453.222 198.22
Trezoreria neta(TN) FR - NFR 12.573.477 7.050.031 56.07

Tabelul nr.2.1. Evoluţia indicatorilor echilibrului financiar

45
 2.4.2. Calculul şi analiza lichidităţii şi solvabilităţii
Analizând indicatorii de solvabilitate si lichiditate sub forma unor rate, se obţin
urmatoarele informaţii (Vezi tabelul 2.2. – Evoluţia indicatorilor de solvabilitate şi
lichiditate) :
1. Rata solvabilităţii generale (Rsg) – exprimă gradul de autonomie financiară, şi
este inversul levierului financiar.
Rsg 2007 = Active / Datorii totale
= 218.777.481 / 1.107.042 = 197,62
Rsg 2008 = Active / Datorii totale
= 228.703.440 / 5.902.952 = 38,74
Se constată o valoare supraunitară dar în scadere accentuată a ratei solvabilităţii
generale a întreprinderii (abaterea ±Δ este de 158,88), şi acest lucru se datorează în principal
creşterii datoriilor pe termen lung ca urmare a contractării unui credit pentru investitii.
2. Rata îndatorării totale (R d) - levierul financiar

Rd 2007 = Datorii totale / Capitalul propriu

= 1.107.042 / 216.804.162 = 0.0051
Rd 2008 = Datorii totale / Capitalul propriu
= 5.902.952 / 222.268.549 = 0.0266
Capitalul propriu a crescut cu 102.52%, iar datoriile totale au crescut în aceeaşi
perioadă cu 533.22%, iar efectul este creşterea ratei îndatorării şi creşterea riscului financiar
de a nu face faţă angajamentelor, afectând solvabilitatea.
3. Rata îndatorării pe termen lung (Rdtl) – exprimă dependenţa de creditele pe
termen lung, este majorată de inflaţie, şi un indicator de risc direct proporţional cu valoarea
ratei .
Rdtl 2007 = Datorii termen lung / Capitalul propriu
= 187.872 / 216.804.162 = 0.0009
Rdtl 2008 = Datorii termen lung / Capitalul propriu
= 2.564.703 / 222.268.549 = 0.0115
Prin contractarea creditului pe termen lung a rezultat atât creşterea ratei de îndatorare
totală (abaterea ±Δ este de 0.0215) cât şi a ratei îndatorarii pe termen lung (abaterea ±Δ este
de 0.0106) a întreprinderii. Ponderea datoriilor pe termen lung în capitalul propriu trebuie să
fie cât mai mică pentru a evita riscul de neplată.

46
 4. Capacitatea de îndatorare (Cd) – depinde de structura financiară a întreprinderii.
Cd 2007 = Capitalul propriu / Capitalul permanent
= 216.804.162 / 217.858.311 = 0.9952
Cd 2008 = Capitalul propriu / Capitalul permanent
= 222.268.549 / 225.365.191 = 0.9863
Capacitatea de îndatorare devine crescută pentru valori ≥ 0,5. Capacitatea de
îndatorare a întreprinderii analizate indica o îndatorare crescută de 0.9863, dar în scădere faţă
de anul precedent, ceea ce indica faptul că întreprinderea şi-a propus şi a realizat creşterea
ponderii capitalului propriu în structura capitalului permanent .
5. Rata lichidităţii generale (Rlg) – exprima gradul de lichiditate potenţială,
echilibrul pe termen scurt.
Rlg 2007 = Active circulante / Datorii pe termen scurt
= 16.734.652 / 918.246 = 18,22
Rlg 2008 = Active circulante / Datorii pe termen scurt
= 16.819.401 / 2.687.857 = 6,26
Rata lichidităţii generale este pozitivă si supraunitară datorită unui fond de rulment
financiar pozitiv, dar a înregistrat o scădere cu 65,64 procente faţă de anul precedent (2007),
scădere datorată contractării liniei de credit pentru finanţarea activităţii curente şi implicit
creşterii datoriilor pe termen scurt .
6. Rata lichidităţii imediate (Rli) sau Testul acid – valoarea minimă pentru o
garanţie de lichiditate satisfacătoare este de 0,3.
Rli 2007 = Disponibilităţi / Datorii pe termen scurt
= 12.560.865 / 918.246 = 13,68
Rli 2008 = Disponibilităţi / Datorii pe termen scurt
= 7.678.322 / 2.687.857 = 2,86
Chiar daca valorile sunt în scădere accentuată, de la 13.68 în 2007 la 2.86 în 2008,
întreprinderea analizată dispune de capacitatea de a rambursa datoriile pe termen scurt. Nu se
întrevăd dificultăţi în trezoreria imediată, deoarece valorile sunt pozitive si supraunitare.
7. Rata lichidităţii reduse (Rls) – reflectă capacitatea de rambursare a datoriilor sub
un an.
Rls 2007 = (Creanţe + Disponibilităţi) / Datorii pe termen scurt
= (2.421.047 + 12.560.865) / 918.246 = 16.32
Rls 2008 = (Creanţe + Disponibilităţi) / Datorii pe termen scurt
= (6.496.463 + 7.678.322) / 2.687.857 = 5.27

47
 Datorită fondului de rulment pozitiv, rata de lichiditate redusă în perioada curentă este
supraunitară; la fel şi rata de lichiditate rapidă.Totuşi, se înregistrează valori în scădere ca
urmare a creşterii datoriilor pe termen scurt – linia de credit, pe de o parte, dar şi a scăderii
disponibilităţilor băneşti în 2007.
Valorile supraunitare şi în crestere ale ratelor de lichiditate (generală,redusă,imediată)
confirmă echilibrul financiar pe termen scurt, fondul de rulment pozitiv,capacitatea de a face
faţă obligaţiilor sub un an.

Nr. Indicatori Formula de calcul 2007 2008

crt.
1. Rata solvabilitatii generale (Rsg) Active / Datorii totale 197,62 38,74
2. Rata indatorarii totale (Rd) Datorii totale / Capital propriu 0,0051 0,0266
3. Rata indatorarii pe termen lung (Rdtl) Datorii TL / Capital propriu 0,0009 0,0115
4. Capacitatea de indatorare(Cd) Capital propriu / Capital permanent 0,9952 0,9863
5. Rata lichiditatii generale(Rlg) Active circulante / Datorii TS 18,2246 6,2576
6. Rata lichiditatii reduse(Rls) (Creante + Disponibilitati)/Datorii TS 16,3158 5,2736
7. Rata lichiditatii imediate(Rli) Disponibilitati / Datorii TS 13,6792 2,8567

Tabelul nr.2.2. Evoluţia indicatorilor de solvabilitate si lichiditate

2.3.3. Calculul şi analiza indicatorilor de rentabilitate

Analizand indicatorii de rentabilitate sub forma unor rate, se obţin urmatoarele
informaţii (Vezi tabelul 2.3. – Evoluţia indicatorilor de rentabilitate) :

1. Rata de acoperire a stocurilor sau rata de finanţare a stocurilor

Rata de finanţare a stocurilor 2007 = Fondul de rulment / Stocuri
= 15.829.018 / 648.360 = 24.41
Rata de finanţare a stocurilor 2008 = Fondul de rulment / Stocuri
= 13.503.253 / 1.399.730 = 9.65
Aceasta rata înregistrează o scădere semnificativă, scădere datorată în primul rând
creşterii volumului stocurilor şi scăderii fondului de rulment .
Creşterea stocurilor de la 648.360 lei în 2007 la 1.399.730 lei în 2008 este determinata
în mare masura de stocurile existente în magaziile societăţii ca urmare a aprovizionării, în
luna decembrie 2007 cu o parte din necesarul de materiale pentru reparaţii şi investiţii în
dotarea tehnica.
2. Rata de finanţare cu capitaluri proprii sau rata de autofinantare a activelor
Rata de finanţare cu capitaluri proprii 2007 = Capital propriu /( Active fixe +
Active circulante) = 216.804.162 / (202.029.293 + 16.734.652) = 0.99

48
 Rata de finanţare cu capitaluri proprii 2008 = Capital propriu /( Active fixe +
Active circulante) = 222.268.549 / (211.861.938 + 16.819.401) = 0.97
Creşterea uşoară a activelor fixe de la 202.029.293 lei în 2007 la 211.861.938 lei în
2008(cca.5 %) dar şi creşterea nesemnificativa a capitalului propriu (cca.2.6 %) a dus la
scaderea nesemnificativa a ratei de autofinantare a activelor cu cca.1.92 %, în perioada
analizata. Însa raportul capital propriu/active (fixe + circulante) care trebuie să fie
supraunitar, este foarte aproape de aceasta valoare, dar subunitar.Activele (fixe + circulante)
nu sunt acoperite doar din capitaluri proprii.

3. Rata autonomiei financiare (Raf) – trebuie să înregistreze valori supraunitare.

Raf 2007 = Capitaluri proprii / Datorii totale
= 216.804.162 / (216.804.162 + 187.872) = 0,9991
Raf 2008 = Capitaluri proprii / Datorii totale
= 222.268.549 / (222.268.549 + 2.564.703) = 0.9904
Valorile înregistrate în perioada analizata nu sunt supraunitare, aşa cum prevede
literatura de specialitate, dar sunt foarte aproape de valoarea 1. Întreprinderea înregistreaza o
autonomie financiară la limită.

4. Levierul financiar (LF) –exprimă rata îndatorării globale,

LF 2007 = Datorii totale / Capitaluri proprii
= (216.804.162 + 187.872) / 216.804.162 = 1,00
LF 2008 = Datorii totale / Capitaluri proprii
= (222.268.549 + 2.564.703) / 222.268.549 = 1,01
Autonomie financiară la limită, întreprinderea apelând la noi împrumuturi (capitaluri)
datorită insuficienţei capitalurilor proprii, crescând astfel gradul de îndatorare.

5. Rata datoriilor
Rata datoriilor 2007 = 1 – Rata de autofinanţare a activelor = 1 – 0,99 = 0.01
Rata datoriilor 2008 = 1 – Rata de autofinanţare a activelor = 1 – 0.97 = 0.03
Investiţiile care s-au realizat conform planului şi a bugetului de investiţii, în perioada
2008 , au influienţat nesemnificativ creşterea ratei datoriilor comparativ cu anul 2007. Facem
referire la finalizarea investiţiilor pe anul 2008, şi anume: proiectul de modernizare a
Complexului de hale de producţie, şi a Halei de turnare sub presiune, implementarea
proiectului „ Dotarea laboratorului de control nedistructiv a pieselor din metale in vederea
acreditarii “, informatizarea unitară a activităţii societăţii, etc.

49
Nr. Indicatori Formula de calcul 2007 2008 Indici
crt. (%)
1. Rata de finantare a stocurilor Fond de rulment / Stocuri 24,41 9,65 99.04
2. Rata de autofinantare a activelor Capital propriu/(Active fixe+ circulante) 0,99 0,97 39.51
3. Rata autonomiei financiare Capital propriu/(Capital propriu+imprumutat) 0,9991 0,9904 98.07
4. Levierul financiar (Capital propriu+imprumutat)/ Capital propriu 1,00 1,01 100.09
5. Rata datoriilor 1 – Rata autofinantarii activelor 0,01 0,03 313.03

Tabelul nr.2.3. Evoluţia indicatorilor de rentabilitate

1.3.7. Calculul şi analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante

Analiza vitezei de rotaţie a activelor circulante se realizează prin intermediul
următorilor indicatori:

1. Număr de rotaţii active circulante (N):

N = Cifra de afaceri / Sm (rotaţii)
unde: Sm = Soldul mediu al activelor circulante, calculat ca medie între soldul iniţial

Si + Sf
(Si) şi soldul final (Sf): Sm = .
2
Sm 2007 = (15.903.003 + 16.734.652) / 2 = 16.318.827,5 lei
Sm 2008 = (16.734.652 + 16.819.401) / 2 = 16.777.026,5 lei
N 2007 = 37.251.511 / 16.318.827,5 = 2.28 rotaţii
N 2008 = 39.539.514 / 16.777.026,5 = 2.36 rotaţii
Comparativ cu anul 2007 viteza de rotaţie a activelor circulante a crescut, însă într-o
proporţie nesemnificativă.Creşterea vitezei de rotaţie a activelor a dus la creşterea ratelor de
rentabilitate economico – financiară, şi în final la creşterea cifrei de afaceri, pentru anul 2008.
2. Durata unei rotaţii a activelor circulante (Dz)
T T × Sm
Dz = = (zile / rotaţie),
N CA
unde: T = durata perioadei financiare de referinţă (360, 180, 90, 30 zile)
Dz 2007 = 16.318.827,5 / 37.251.511 * 365 = 159,89 zile / rotaţie
Dz 2008 = 16.777.026,5 / 39.539.514 * 365 = 154,87zile / rotaţie
Comparativ cu anul 2007 durata în zile a unei rotaţii a activelor circulante a scăzut cu
aproximativ 5 zile (3 %), acest lucru datorându-se creşterii vitezei de rotaţie a activelor
circulante, efectul fiind favorabil pentru întreprinderea analizată, prin eliberarea de active
circulante si în final prin creşterea profitului pentru anul 2008 la 5.961.239 lei.

50
 3. Active circulante la 1000 lei cifră de afaceri (Ac)
Sm 1
Ac = × 1000 = × 1000 ; unde: N = număr de rotaţii
CA N
CA = cifra de afaceri
Sm=soldul mediu al activelor circulante
Ac 2007 = 1 / 2,28 * 1000 = 438,59 lei
Ac 2008 = 1 / 2,36 * 1000 = 423,73 lei
Comparativ cu anul 2007 creşterea numărului de rotaţii a activelor circulante cu 0.08
antrenează reducerea duratei de rotaţie cu 5 zile şi respectiv, reducerea activelor circulante la
1000 lei cifră de afaceri cu 14,86 lei.
4. Viteza de rotaţie a debitelor clienţi (Dd)
Dd = (Sold mediu clienţi / CA) * T ( zile)
Dd 2007 = 486.391 / 37.251.511 * 365 = 4,76 zile
Dd 2008 = 748.559 / 39.539.514 * 365 = 6,89 zile
Se constată că eficienţa întreprinderii în colectarea debitelor sale a scazut în 2008, de
la 4,76 zile la 6,89 zile, un lucru nefavorabil bunei funcţionări a activităţii.Creanţele sunt
prezentate în bilanţ la valoarea netă. Clienţii neîncasaţi se prezintă în structura astfel: clienţi
interni si externi.Principalul client extern este T.R.W.Automotive, care datorează suma de
88.594 lei.
5. Numărul de rotaţii al debitelor clienţi (Nd)
Nd 2007 = 37.251.511 / 486.391 = 75,59 rotaţii
Nd 2008 = 39.539.514 / 748.559 = 52,82 rotaţii
6. Numărul de rotaţii ale capitalurilor proprii (Nc)
Nc = Cifra de afaceri / Capital propriu (rotaţii)
Nc 2007 = 37.251.511 / 216.804.162 = 0,17 rotaţii
Nc 2008 = 39.539.514 / 222.268.549 = 0,18 rotaţii
Se constată o creştere a numarului de rotaţii a capitalului propriu, însă
nesemnificativă.
7. Durata unei rotaţii (Dc)
Dc 2007 = 5,82 * 360= 2095,2 zile
Dc 2008 = 5,62 * 360 = 2016,0 zile
8. Numarul de rotaţii ale stocurilor (Ns)
N = Cifra de afaceri / Sm (rotaţii)
unde: Sm = Soldul mediu al stocurilor, calculat ca medie între soldul iniţial (Si) şi

Si + Sf
soldul final (Sf): Sm = .
2

51
 Sm 2007 = (501.330 + 648.360) / 2 = 574.845 lei
Sm 2008 = (648.360 + 1.399.730) / 2 = 1.024.045 lei
Ns 2007 = 37.251.511 / 574.845 = 64,80 rotaţii
Ns 2008 = 39.539.514 / 1.024.045 = 38,61 rotaţii

9. Durata unei rotaţii a stocurilor (Ds)

Ds 2007 = 574.845 / 37.251.511 * 360 = 5,56 zile
Ds 2008 = 1.024.045 / 39.539.514 * 360 = 9,32 zile

Nr. Numarul de rotatii (N)-rotatii 2007 2008 Durata unei rotatii (Dz)-zile 2007 2008
crt.
1. Nr.rotatii active circulante 2,28 2,36 Dz active circulante 159,89 154,87
2. Active circ. la 1000lei CA 438,60 423,73 Active circulante la 1000lei CA 438,59 423,73
3. Nr.de rotatii debite clienti 4,76 6,89 Dz debite clienti 75,59 52,82
4. Nr.rotatii capitaluri proprii 0,17 0,18 Dz capitaluri proprii 2092,2 2016
5. Nr.rotatii stocuri 64,80 38,61 Dz stocuri 5,56 9,32

Tabelul nr.2.4. Ratele de rotaţie a unor posturi din bilanţ

Numarul de rotaţii a unor posturi din bilanţ au cunoscut modificări, având valori
supraunitare, cu excepţia capitalurilor proprii, insuficiente într-o proporţie foarte mare,
necesitând apelarea la capitaluri străine pentru investiţii.
Viteza de rotaţie a posturilor din bilanţ supuse analizei înregistreaza o încetinire, cu
excepţia stocurilor, unde numarul de rotaţii a scăzut şi durata unei rotaţii a crescut aproape la
jumătate. Însa cea mai alarmantă este durata unei rotaţii în ce priveşte capitalurile proprii,
care este foarte mare, chiar dacă ea a scăzut în raport cu anul precedent, acest lucru
reflectându-se în împrumuturile contractate în 2008 pentru finanţarea activităţii şi a
investiţiilor din anul 2009.

2.4.5. Calculul şi analiza tabloului fluxurilor de trezorerie

Tablourile fluxurilor de numerar, o variantă a tabloului de finanţare, sunt obligatorii

în cazul întreprinderilor cotate la bursă şi al marilor întreprinderi. Deasemenea, introducerea
Situaţiei fluxurilor de numerar (trezorerie) ca o componentă a situaţiilor financiare anuale
(IAS 7), obligatorie în cazul întreprinderilor mari şi opţională în cazul întreprinderilor mici şi
mijlocii (OMFP 1752/2005) permite o analiză dinamică a echilibrului financiar.
Analiza echilibrului financiar prin prisma fluxurilor de numerar serveşte la estimarea
necesităţilor viitoare de numerar pe baza situaţiei trecute, cunoaşterea acestora fiind utilă atât

52
 acţionarilor, interesaţi în existenţa unui numerar suficient pentru plata dividendelor, cât şi
creditorilor, interesaţi în recuperarea împrumuturilor acordate.
In ultimii doi ani evolutia principalilor indicatori ai Contului de profit şi pierdere se
prezinta astfel(vezi Tabelul nr.2.5. Date conţinute de Contul de profit şi pierdere):

- lei -
Denumirea fluxurilor 2007 2008 Modificari
+ Cifra de afaceri 37.251.510 39.539.514 2.288.004
+ Productia stocata (+ / - ) 620.046 356.389 - 263.657
+ Productia imobilizata 160.516 46.489 114.027
+ Subventii de exploatare 0 0 0
+ Alte venituri din exploatare si provizioane 1.712.825 3.729.287 2.016.462
+ = Total venituri din exploatare 39.744.897 43.671.680 3.926.783
+ Cheltuieli privind mf.,mat.prime si mat.consumabile 5.823.309 10.073.129 4.249.820
+ Energie,combustibil,etc. 2.971.686 2.972.696 1.010
+ Cheltuieli cu personalul 9.053.380 10.019.160 965.780
+ Impozite,taxe si alte varsaminte asimilate 1.751.160 1.348.147 - 403.013
+ Amortizari si provizioane 4.415.614 4.238.024 - 177.590
+ Alte cheltuieli de exploatare 12.452.519 7.991.161 - 4.461.358
- = Total cheltuieli de exploatare 36.467.667 36.642.317 174.650
= Rezultatul din exploatare ( +/ - ) 3.277.230 7.029.363 3.752.133
+ Venituri financiare 1.174.968 518.633 - 656.335
- Cheltuieli financiare 408.116 432.010 23.894
+ = Rezultatul financiar ( + / - ) 766.852 86.624 - 680.228
+ Venituri extraordinare 0 0 0
- Cheltuieli extraordinare 0 0 0
+ = Rezultatul extraordinar ( + / - ) 0 0 0
= Rezultatul brut al exercitiului ( + / - ) 4.044.082 7.115.987 3.071.905
- Impozitul pe profit 717.196 1.154.748 437.552
= Rezultatul net al exercitiului ( + / - ) 3.326.886 5.961.239 2.634.353

Tabelul nr.2.5. Date conţinute de Contul de profit şi pierdere

53
 - lei -
Flux de numerar 2007 2008 Modificari
+/- Profit sau pierdere 3.326.886 5.961.239 2.634.353
+ Amortizarea inclusa pe costuri 4.611.940 5.080.417 468.477
- Variatia stocurilor ( + / - ) - 1.320.486 751.369 2.071.855
- Variatia creantelor ( + / - ) - 2.748.389 4.075.490 6.823.879
+ Variatia furnizorilor si clientilor creditori ( + / - ) - 1.307.647 584.072 1.891.719
- Variatia altor elemente de activ ( + / - ) 158.174.187 1.340.952 - 156.833.235
+ Variatia altor elemente de pasiv ( + / - ) 222.079.938 6.832.878 - 215.247.060
= Flux de numerar din activitatea de exploatare (A) 74.605.805 12.290.795 - 62.315.010
+ Reduceri de imobilizari 35.045.202 19.694.158 - 15.351.044
- Cresteri de imobilizari 107.611.790 34.287.253 - 73.324.537
- Cheltuieli pt.imob.corp.si necorp.execut.in regie proprie 160.516 46.489 - 114.027
+ = Flux de numerar din activitatea de investitii (B) - 72.727.104 - 14.639.584 58.087.520
+ Variatia imprumuturilor( + / - ), din care:
+ Credite pe termen scurt de primit 87.872 - - 87.872
- Restituiri de credite pe termen scurt - 357.000 357.000
+ Credite pe termen mediu si lung de primit - - -
- Restituiri de credite pe termen mediu si lung - 2.152.010 2.152.010
+ Subventii pentru investitii - - -
- Dividende de platit 32.828 24.744 - 8.084
+ = Flux de numerar din activitatea financiara (C) 55.044 - 2.533.754 - 2.588.798
+ Disponibilitati banesti la inceputul perioadei 10.627.120 12.560.865 1.933.745
+ Flux de numerar net (A + B + C ) 1.933.745 - 4.882.543 - 6.816.288
= Disponibilitati banesti la sfarsitul perioadei 12.560.865 7.678.322 - 4.882.543

Tabelul nr.2.6. Tabloul fluxurilor de numerar (trezorerie)

Din analiza informaţiilor conţinute de tabelul nr.2.5. Date conţinute de Contul de

profit şi pierdere şi de tabelul nr.2.6. Tabloul fluxurilor de numerar (trezorerie) se constată
modificări ale fluxului de numerar şi echivalente de numerar, modificări de natura scăderii
acestor fluxuri datorate activităţii de exploatare şi a activităţii financiare a întreprinderii în
perioada supusă analizei.
Se remarcă scăderea accentuată a fluxului de numerar din activitatea de exploatare
(A) cu 62.315.010 lei , datorită scăderii încasărilor în anul 2008.
Se remarcă fluxul de numerar din activitatea de investiţii (B) care înregistrează o
creştere majoră, determinată de reducerea intrărilor de imobilizări.
Deasemenea, se remarcă apariţia în anul 2008 a unor elemente noi faţă de anul 2007
în ceea ce priveşte activitatea financiară (C), şi anume restituiri de credite pe termen scurt şi
restituiri de credite pe termen mediu si lung, ceea ce face ca fluxul de numerar al acestei
activităţi să scadă cu 2.588.798 lei.

54
 CAPITOLUL III

3.1. Concluzii
În perioada supusă analizei indicatorii analizaţi au valori ce reprezintă un nivel
normal pentru caracteristicile sectorului de activitate al firmei analizate, S.C. Altur S.A. .
Printr-un program coerent şi consecvent de investiţii, prin proiectul de modernizare a
Complexului de hale de productie şi a Halei de turnare sub presiune şi prin implementarea
proiectului „ Dotarea laboratorului de control nedistructiv a pieselor din metale în vederea
acreditarii “ , aprobate în anul 2008 în AGA, au fost efectuate investiţii care au dus la o
uşoară creştere a situaţiei nete (activului net) în anul 2008. Această situaţie arată atingerea
obiectivului major al gestiunii financiare, şi anume maximizarea valorii capitalurilor.
Deasemenea, datoriile au crescut ca urmare a contractării creditului în valoare de
peste 1,1 milioane euro .
Analiza fondului de rulment scoate în evidenţă o scădere care are drept cauză
creşterea imobilizarilor nete ca urmare a investiţiilor făcute (achiziţia unor utilaje noi,
performante). Însa, valoarea sa se menţine pozitivă, în concordanţă cu cerinţele gestiunii
financiare - o parte din capitalurile permanente trebuie să acopere nevoile ciclice – temporare
– reînnoibile permanent în cadrul ciclurilor de exploatare ale societatii S.C. Altur S.A., ceea
ce arata o stare de echilibru a resurselor si alocarilor.
Pentru reabilitarea construcţiei Hală turnare pistoane s-au realizat investiţii în
refacerea instalaţiei de ventilaţie, redimensionarea şi efectuarea lucrărilor de instalaţii
electrice necesare noilor utilaje, înlocuirea completă a instalaţiilor de evacuare a deşeurilor,
etc. şi au avut drept consecinţă scăderea fondului de rulment propriu cu cca. 30 %.
Fondul de rulment strain este negativ, ceea ce arată că nevoile pe termen scurt nu pot
fi finanţate prin îndatorare pe termen lung.
Societatea a contractat un credit pe temen lung (peste 5 ani) de aproximativ 650.00
euro, credit necesar efectuării de investiţii, credit ce se rambursează conform unui grafic de
rambursare, prima plată fiind stabilită în anul 2009.
Se constată că nevoia de fond de rulment are valori pozitive şi în creştere, ceea ce
semnifică un surplus de nevoi temporare în raport cu sursele temporare disponibile ce pot fi
mobilizate, fiind o situaţie normală pentru că este consecinţa unor investiţii privind creşterea
necesarului de finanţare a ciclului de exploatare.
Factorii care determină acest lucru sunt următorii: existenţa unei politici de investiţii
privind creşterea stocurilor şi a creanţelor şi nicidecum existenţa unui decalaj nefavorabil

55
între lichiditatea stocurilor şi a creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de exploatare, în sensul
încetinirii încasărilor şi accelerarii plăţilor.
Se constată o scădere considerabilă a trezoreriei nete, acest lucru datorându-se
reducerii disponibilului şi creşterii datoriei pe termen scurt, prin contractarea liniei de credit
la banca B.R.D. – G.S.G. S.A. , Sucursala Olt.
Trezoreria netă înregistrează niveluri pozitive în ambele momente, ceea ce reflectă
încheierea exerciţiului financiar în 2007 cu surplus monetar ca urmare a creşterii
disponibilităţilor băneşti. Trezoreria netă pozitivă arată înregistrarea unui excedent de
finanţare datorită desfăşurării unei activităţi eficiente, care îi vor permite rambursarea datoriei
contractate în 2008.
Situatia netă are o marime pozitivă, crescând cu 5.130.049 lei, ceea ce arată ca firma
este solvabilă şi există o creştere mai rapidă a activelor în raport cu cea a datoriilor.
Reglementările româneşti impun întocmirea Notei Explicative 9 “Exemple de calcul şi
analiză a principalilor indicatori economico-financiari”, document prezentat sistematic în
cadrul situaţiilor financiare anuale, care cuprinde o sinteză a ratelor de bilanţ cu următorii
indicatori relevanţi :
I. Indicatori de lichiditate:
Active curente
1) Lichiditatea generală: Lg = Datorii curente

Active circulante - Stocuri

2) Lichiditatea imediată: Li = Datorii curente

II. Indicatori de risc:

Capital împrumutat
1) Gradul de îndatorare: Gd = Capital propriu
× 100

Pr ofit îna int e de dobândă şi impozit pe profit

2) Acoperirea dobânzilor: Cheltuieli cu dobânda

III. Indicatori de activitate:

Costul vânzărilor
1) Viteza de rotaţie a stocurilor: Vrs = Stocul mediu

Stocul mediu
2) Numărul de zile de stocare = Costul vânzărilor 365

Soldul mediu clienţi

3) Viteza de rotaţie a debitelor clienţi = Cifra de afaceri
365

Soldul mediu furnizori

4) Viteza de rotaţie a creditelor furnizori = Achiziţii de bunuri

Cifra de afaceri
5) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate = Active imobilizate

56
 Cifra de afaceri
6) Viteza de rotaţie a activelor totale = Total active

Calculul indicatorilor din Nota explicativă 9 ataşată situaţiilor financiare anuale ale
întreprinderii analizate conduce la rezultatele din Tabelul nr.2.7. Principalii indicatori
economico-financiari, din care se desprind următoarele concluzii privind sinteza ratelor de
solvabilitate-lichiditate pe baza bilanţului:

Nr. Rate de solvabilitate - lichiditate 2007 2008 Abateri indici

crt. (± Δ) %
I. Indicatori de lichiditate
 Active curente 
1. Lichiditatea generală  Datorii curente  18,22 6,26 - 11,96 34,4
 Active circ.  Stocuri 
2. Lichiditatea imediată  
Datorii curente 
13,68 2,86 -10,82 20,9
II. Indicatori de risc
 Capital împrumutat 
1. Gradul de îndatorare   -%
Capital propriu  
99,52 98,63 - 0,89 99,1
III. Indicatori de activitate
 Cost vânzări 
1. Viteza de rotaţie a stocurilor  Stoc mediu  64,8 ori 38,61or -26,2ori 59,6
i
 Stoc mediu 
2. Numărul de zile stocare  Cost vânzări  365  5,6 zile 9,3 zile +3,8 zile 167,6
Vit. de rotaţie debite - clienţi
3.  Sold mediu clienţi  75,6 52,8 zile -22,8 zile 69,5

 Cifra de afaceri  
 
zile
Vit. de rotaţie active imobiliz.
4.  Cifra de afaceri  1,07 ori 1,05 ori - 0,02 ori 98,1
 
 Active imobilizate 
Viteza de rotaţie active totale
5.  Cifra de afaceri  2,28 ori 2,36 ori +0,08 103,5

 Active totale  
 
IV. Indicatori de profitabilitate
Rentabilit. capitalului angajat
1.  Pr ofit brut  1,86 % 3,16 % 1,3 % 169,8

 Capital permanent 

 

Tabelul nr.2.7. Principalii indicatori economico-financiari

Din analiza datelor obţinute se constată o valoare supraunitară dar în scădere

accentuată a ratei solvabilităţii generale a întreprinderii (abaterea ±Δ este de 158,88), şi acest
lucru se datorează în principal creşterii datoriilor pe termen lung ca urmare a contractării unui
credit pe termen lung, pentru investiţii.Cu toate acestea, întreprinderea are capacitatea de a-şi
achita obligaţiile băneşti imediate şi îndepărtate.

57
 Capacitatea de îndatorare a întreprinderii analizate indică o îndatorare crescută de
0.9863, dar în scădere faţă de anul precedent, ceea ce indică faptul că întreprinderea şi -a
propus şi a realizat creşterea ponderii capitalului propriu în structura capitalului permanent .
Rata lichidităţii generale este pozitivă şi supraunitară datorită unui fond de rulment
financiar pozitiv, dar a înregistrat o scădere datorată contractării liniei de credit pentru
finanţarea activităţii curente şi implicit creşterii datoriilor pe termen scurt .
Chiar dacă valorile sunt în scădere accentuată, de la 13,68 la 2,86, întreprinderea
analizată dispune de capacitatea de a rambursa datoriile pe termen scurt, dar la limită. Nu se
întrevăd dificultăţi în trezoreria imediată, deoarece valorile sunt pozitive şi supraunitare, dar
totuşi situaţia în care se află întreprinderea trebuie supusă unei permanente observaţii.
Rata de finanţare a stocurilor înregistrează o scădere semnificativă, scădere datorată
în primul rând creşterii volumului stocurilor şi scaderii fondului de rulment, ceea ce nu este
tocmai în avantajul firmei deoarece stocurile nu pot fi finanţate integral din fondul de
rulment.
Numarul de rotaţii a unor posturi din bilanţ au cunoscut modificări, având valori
supraunitare, cu excepţia capitalurilor proprii, insuficiente într-o proportie foarte mare,
necesitând apelarea la capitaluri străine pentru investiţii.
Cu toate dificultăţile întâmpinate, societatea a încheiat activitatea cu profit,
programele de investiţii au fost realizate, au fost respectate prevederile Contractului Colectiv
de Muncă, prin acordarea în anul 2008 de ajutoare, prime, salarii achitate la termen şi
majorate, echipamente de protecţie, tichete de masă şi tichete cadou, îmbunătăţirea condiţiilor
de muncă, a protecţiei şi securităţii muncii,etc.
Pentru activitatea anului 2008 valorile indicatorilor înregistrate la finalul exerciţiului
au asigurat echilibrul economico – financiar necesar desfăşurării unei activităţi de exploatare
eficiente a întreprinderii.
Societatea are profit atât la începutul anului cât şi la sfarşitul perioadei analizate, iar
valoarea este în creştere, înregistrând o valoare de 5.691.239 lei pentru încheierea exerciţiului
financiar 2008. Deasemenea, se înregistrează şi creşterea cifrei de afaceri de la 37.251.510 lei
în 2007 la 39.539.514 lei în in 2008.
Situaţiile financiare anuale pentru anul 2008 au fost întocmite în mod clar şi în
concordanţă cu principiile şi practicile contabile cerute de legislaţia în vigoare în România:
OMFP nr.1752/2005 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, modificată şi completată de OMFP 2001/2006, şi de OMEF 2374/2007, Legea
contabiliţătii 82/91 republicată, modificată şi completată de Legea 259/2007 şi Legea

58
31/1990 republicată, modificată prin Legea 441/2006, prezentând o imagine fidela a
activelor, datoriilor, poziţiei financiare şi a rezultatului financiar.
Societatea are organizat auditul intern conform OUG 75/1999, cu modificările
ulterioare, şi audit extern realizat la data de 06.04.2008 de către firma Cenzor Consult SRL
Craiova, autorizaţie C.A.F.R.100/2001.
Auditorul financiar a procedat la auditarea situaţiilor financiare anuale, constituite
din:
 Bilanţ contabil;
 Contul de profit şi pierdere;
 Situaţia modificărilor capitalurilor;
 Politici contabile şi note explicative.
Principalele informaţii care se regăsesc în situaţiile financiare menţionate, care au fost
întocmite sub responsabilitatea conducerii, şi care configureaza tabloul pozitiei economice a
societatii sunt:
Cifra de afaceri 39.539.514 lei
Capitaluri proprii 222.268.549 lei
Active circulante 16.819.401 lei
Active fixe 211.861.938 lei
Activ net 228.703.440 lei
Rezultatul net al exercitiului 5.961.239 lei

3.2. Aport personal.Propuneri.

59
 Pentru evidenţierea trendului ascendent sau descendent pe care îl au societăţile
comerciale într-un interval de analiză dat, de obicei 2 – 5 ani, se prezintă evoluţia
indicatorilor relevanţi, care definesc criteriile de performanţă (rezultate) obţinute de
management prin conducerea, organizarea şi gestionarea societăţii respective. Nivelul
indicatorilor analizaţi reflectă în totalitate situaţia prin care trece societatea în intervalul
analizat, situaţie care poate fi favorabilă sau mai dificilă.
Reglementările contabile româneşti armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor
Economice Europene, parte componentă a Reglementărilor contabile conforme cu directivele
europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr.1752 / 2005, cu modificările
şi completările prevăzute în Ordinul ministrului economiei şi finanţelor nr. 2374 / 12.12.2007
impun întocmirea Notei Explicative 9 “Exemple de calcul şi analiză a principalilor indicatori
economico-financiari”, document prezentat sistematic în cadrul situaţiilor financiare anuale,
care cuprinde o sinteză a ratelor de bilanţ .
Situaţiile financiare anuale au ca scop prezentarea rezultatelor şi a poziţiei financiare a
unei entităţi patrimoniale la sfarşitul exerciţiului financiar, oferind informaţii pertinente şi
utile unei game largi de utilizatori în vederea luării deciziilor economice conforme cu situaţia
dată. Ansamblul de decizii asigură reglarea fluxurilor financiare ale întreprinderii, ceea ce
implica procurarea fondurilor necesare activităţii la cel mai mic cost fără a-i afecta echilibrul
financiar şi asigurarea unui control constant al utilizării corecte şi eficiente a fondurilor, ca
principală restricţie a rentabilităţii.
Aceste decizii vor fi fundamentate pe anumiti factori, cum ar fi: cât de semnificative
sunt informaţiile şi dacă acestea trebuiesc prezentate separat fie în bilanţ, fie în contul de
profit şi pierdere, fie prin note, precum şi cât de interesaţi sunt utilizatorii situaţiilor
financiare să aibă acces la informaţie.
Astfel, pentru o evidenţă cat mai clară a facturilor emise de către furnizori, dar şi de
către clienţi, propun întocmirea de către departamentul financiar – contabilitate a unor
situaţii financiare săptămânale privind încasările de la clienţi, plăţile către furnizori şi
angajaţi, urmărind termenele scadente de plată sau de încasare a facturilor, informaţii care să
fie credibile (utilizatorii interni – departamente, sau externi, trebuie să aibă încredere în
acestea), să aibă o validare sociala, în sensul înţelegerii informaţiilor de către utilizatori,
indiferent de compartimentul din care aceştia fac parte.
Veniturile, respectiv cheltuielile angajate de o entitate patrimonială, sunt înregistrate şi
reflectate în contul de rezultate în exerciţiul financiar în care au fost generate, fără a ţine
seama de momentul efectiv al încasării, respectiv plăţii acestora.

60
 De aceea, consider ca este important să se ţină seama de momentul efectiv al
încasării/plăţii, din urmatoarele considerente:
pentru identificarea de investiţii si mijloace de finanţare care permit obţinerea
valorii celei mai ridicate pentru întreprindere, managmentul trebuie să fie la
curent şi cu situaţia clară a facturilor emise de către furnizori sau de către
clienţi, precum şi cu finalitatea acestora – plata către furnizori sau încasarea
clienţilor;
compartimentul aprovizionare ar avea o viziune de ansamblu mai clară asupra
cererii şi ofertei din piaţă, pe termen scurt ;
deasemenea, gestiunea stocurilor ar fi mai usor de ţinut şi controlat ;
aprovizionarea cu materie primă să se facă în funcţie de stocurile existente şi
în strânsă legatură cu previzionarea activităţii de aprovizionare, în funcţie de
programul de fabricaţie şi în funcţie de programul de comercializare .
Propun elaborarea unui tablou financiar complet, care să reflecte performanţa unei
întreprinderi, întrucât utilizatorii acordă mult mai mare importanţă contului de profit şi
pierdere în analiza performanţei decât situaţiei modificării capitalului propriu. Tabloul trebuie
să cuprindă trei componente majore: rezultatul activităţii operaţionale, rezultatul activităţii
financiare şi rezultatul privind alte câştiguri şi pierderi.
Propun elaborarea unui tablou de bord al managerului (vezi fig.nr.3.1. Tablou de
bord general – reprezentare grafică), văzut ca un instrument de “pilotaj” al afacerii. Acest
tablou de bord general trebuie să conţină informaţii sintetice, uşor de înţeles şi relevante
pentru luarea unor decizii rapide şi corecte, în care să fie cuprinşi toţi indicatorii importanţi,
atât cei pe bază de bilanţ, cât şi cei calculaţi pe baza Contului de profit şi pierderi, interpretaţi
în cele două intervale: perioada precedentă/perioada curentă, cu o rubrică de diferenţe
înregistrate, cât şi cu o rubrică de alte probleme.
Consider că acest tablou ar putea fi mult mai reprezentativ, complet şi poate veni în
sprijinul persoanelor care au nevoie de aceste informaţii dar nu au pregătirea necesară să le
înţeleagă din alte situaţii prezentate deoarece se diferenţiază prin tipul de pregătire
profesională (unii sunt economişti, alţii ingineri, jurişti, programatori, psihologi, etc.), dar
au un scop comun, şi anume: dezvoltarea echilibrată a afacerii. În acest mod se pun bazele
dezvoltării unui sistem de raportări manageriale care se transformă într-o adevarată retea
de tablouri de bord cu care se poate "pilota"afacerea în direcţia stabilită .

61
 Informaţie oferită de tabloul de bord
general:

Profitul realizat din tranzacţiile comerciale

cu clienţii strategici reprezintă doar 31% din
profitul comercial total al companiei.

Alte solicitări, derivate din informaţia

prezentată:

Care este topul clienţilor strategici, din

punctul de vedere al profitului realizat din
tranzacţiile comerciale?

Cum se stabilesc preţurile de vânzare?

Care este nivelul discount-urilor acordate?

Fig.nr.3.1. Tablou de bord general – reprezentare grafică

În opinia mea, situaţia fluxurilor de numerar nu oferă utilizatorilor de situaţii

financiare un suport real pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a genera numerar (cash
– flow), fiind mai mult o analiza internă care aduce la un loc intrările şi ieşirile de mijloace
băneşti, fiind doar o situaţie de flux.
Indicatorii economico – financiari în schimb au un potenţial spectaculos să genereze
schimbări importante în piaţă, cum ar fi oscilaţia preţurilor si totodată să afecteze volumul
tranzacţiilor din piaţă, să ofere informaţii financiare oportune pentru cei interesaţi în a lua
decizii de investiţii sau creditare, dar pe baza rezultatelor obţinute într-un interval prea lung
de timp.
De aceea propun ca situaţiile financiare care au la bază calculul şi analiza principalilor
indicatori economico-financiari să acopere perioade de timp mai scurte decât un an sau un
semestru financiar, cum ar fi situaţii financiare trimestriale de genul rapoartelor trimestriale
care să conţină informaţii economice şi financiare semnificative care să vizeze operaţiuni
financiare de genul: stabilirea bugetelor de trezorerie, procurarea creditelor pe termen scurt,
gestiunea încasarilor la termen, situaţia finanţării si autofinanţării, legate de rentabilitate şi
riscuri, de optimizarea utilizării capitalurilor proprii.
O problemă foarte importantă în prezentarea situaţiilor financiare o constituie
informaţiile privitoare la capitalul propriu. Capitalul propriu este compus din toate sumele de
capital care intră în entitate: capitalul subscris şi vărsat, prime de capital, rezerve statutare sau
legale, rezerve generale şi excedentul din reevaluare, la care se adaugă rezultatul reportat. De
aceea s-ar impune :

62
 prezentarea mai detaliată a informaţiilor cu privire la sursele de provenienţă a
capitalului;
în bilanţ să fie prezentate conturi diferite de capital vărsat;
să fie prezentate drepturile fiecărei categorii de acţionari, etc.
În ceea ce priveşte analiza rezultatelor societăţii S.C. Altur S.A Slatina, în perioada
31.12.2007 – 31.12.2008 s-ar impune unele măsuri menite să imbunătăţească situaţia privind
rentabilitatea pe termen scurt, echilibrul financiar pe termen lung, rentabilitatea investiţiilor,
să asigure perenitatea întreprinderii si să evite riscul de faliment.
Disfuncţionalitaţile cu care s-a confruntat întreprinderea pe parcursul perioadei
analizate s-au datorat în principal urmatorilor factori :
creşterea preţurilor la materialele energetice, creşterea preţului mediu
la aliajul de aluminiu, care afectează bugetul alocat materiilor prime;
deprecierea leu-lui comparativ cu moneda europeană, care afectează
exportul;
uzura morala a utilajelor şi a instalaţiilor existente în dotarea tehnică;
dotari tehnico–materiale necorespunzatoare cerinţelor actuale de
securitate şi mediu;
fluxuri tehnologice care nu mai corespund normelor actuale;etc.
Acţiunile acestor factori nu au putut fi anihilate de societate în cursul anului 2008 prin
măsurile luate, care au vizat în principal reducerea de personal, diminuarea consumurilor
specifice, îmbunataţirea tehnologiilor de fabricaţie prin achiziţionarea unor echipamente noi –
maşini de turnat Buhler,etc.
Societatea va trebui să propuna AGA aprobarea continuării investiţiilor începute în
2008, includerea lor într-un plan investiţional pe o perioada mai mare de timp, 2009 – 2014,
demararea acţiunilor putând fi operaţională dupa asigurarea integrală a finanţărilor.
Investiţiile au, de regulă, o durată de recuperare lungă, de aceea se va solicita pentru
anul 2009 identificarea unor surse de finanţare pe termen lung, deoarece societatea
înregistrează un deficit de resurse.
Consiliul de Administraţie ar putea să propună acţionarilor să identifice noi surse de
finanţare, inclusiv majorarea capitalului social cu aport în numerar al acţionarilor,
proporţional cu cota de capital deţinută, oferte publice sau alte forme de atragere a resurselor
financiare necesare finanţarii programului investiţional, dar şi o strategie de restructurare a
activelor din patrimoniul societaţii, prin licitaţie publică.

63
 Bibliografie

1. __Demetrescu C. G., Istoria contabilităţii, Editura Ştiinţifică, Bucuresti ,1972 , p.110.

2. __Florea Ştefan, Contabilitatea societăţilor comerciale, Constanţa, Editura Ex Ponto,
2007.
3. __Gheorghe Dumitru, Contabilitatea financiară în context european, Editura ,
2008.
4. __M.D.Paraschivescu, W.Păvăloaia, Modele de contabilitate şi analiză financiară,
Editura Neuron, Focşani, 1994, p.419.
5.__ Petru P
6. __Petrescu Silvia, Diagnostic economic financiar. Metodologie. Studii de caz, Editura
Sedcom Libris, Iaşi, 2004.
7. __Stancu I., Gestiunea financiară a agenţilor economici, Editura Economica,
Bucureşti, 1994, p.26.
8.*** I.F.R.S. – Standardele Internaţionale de Contabilitate şi Raportare Financiară.
9.*** IAS 1 – Prezentarea situaţiilor financiare.
10.*** Legea contabilităţii 82/91 republicată, modificată si completată de Legea 259/
2007.
11.*** Ministerul Finanţelor Publice, Ghid practic de aplicare a Standardelor
Internaţionale de Contabilitate, Ed. Economică, Bucureşti, 2005.
12.*** Ordinul Ministrului Finanţelor Publice nr.1752/17.11.2005 pentru aprobarea
Reglementărilor contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE şi cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate.
13.*** Ordinul Ministrului Economiei si Finanţelor nr.2374/12.12.2007 pentru
modificarea si completarea OMFP nr. 1752/2005.
14. *** Situaţii financiare la 31.12.2008, la S.C. Alro S.A. Slatina.

64