Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CursUIS Fin PDF
CursUIS Fin PDF
ANALIZA DIMENSIONALĂ
3
a1 A2
=
a2 A1
Această relaţie a primit denumirea de teorema fundamentală a unităţilor de
măsură şi se enunţă astfel :
1.2.
SISTEME DE UNITĂŢI DE MĂSURĂ,
SISTEMUL INTERNAŢIONAL DE UNITĂŢI DE
MĂSURĂ (SI)
Cuvinte cheie
Forma cantitativă a unei legi fizice poate fi
exprimată în două moduri diferite :
Formula matematică şi formula matematică, adică relaţia matematică
formula fizica dintre mărimile fizice
Sistem de unităţi de măsură A0 = f ( A1 , A2 ..., An )
Coeficienţi paraziţi
formula fizică, adică relaţia matematică dintre
Mărimi fizice fundamentale,
valorile mărimilor fizice
respectiv derivate
a0 = g (a1 ,a2 ...,an )
Sisteme coerente de unităţi de
măsură În general, determinarea unei legi a fizicii se
face pe cale experimentală, găsindu-se corelaţiile
între valorile mărimilor fizice care intervin. Aceste valori sunt stabilite utilizând
unităţi de măsură specifice fiecăreia dintre mărimile fizice implicate.
4
EXEMPLU
putem extrage următoarele date din Mersul Trenurilor :
km localitatea A-821 P-8013 E-28 A-829
0 Bucureşti 1:00 8:25 9:15 19:00
109 Ciulniţa 2:26 10:29 - 20:09
146 Feteşti 2:52 11:14 - 20:31
190 Medgidia 3:37 12:35 - 21:13
225 Constanţa 4:12 13:34 11:40 21:42
Reprezentând grafic distanţa parcursă în funcţie de ora trecerii prin gări,
observăm că legea de deplasare a celor patru trenuri este similară, fiind aproximativ o
funcţie liniară de timp
225 225
200 200
175 175
150 150
125 125
100 100
75 75
50 50
25 25
0 0
9 10 11 12 13 14 15 0 1 2 3 4 5 6
expres 28 avion 1 Mach
Dacă convenim să notăm panta acestor drepte cu V şi s-o numim viteză, putem
scrie formula matematică corespunzătoare legii de deplasare a trenurilor sub forma :
D = V ⋅ (T − T0 )
unde :
D = mărimea fizică distanţa parcursă
T = mărimea fizică ora de sosire
T0 = mărimea fizică ora de plecare
5
experimental, putem constata că un avion zburând cu viteză egală cu cea a
sunetului ajunge la Constanţa la 11 minute după plecarea din Bucureşti.
formula matematică a legii de deplasare a avionului are aceeaşi formă ca şi în
cazul trenurilor :
D = V ⋅ (T − T0 )
dacă pentru a exprima legea de mişcare a avionului am încerca să folosim o
formulă fizică asemănătoare formulei matematice, ar trebui să scriem :
d Bucuresti-Constanta = vavion ⋅ (t − t0 )avion
înlocuind valorile numerice ar rezulta :
225 = 1 · 11
(km) (mach) (min)
evident, această relaţie este incorectă matematic !
de aceea, trebuie să scriem formula fizică sub forma :
d = K ⋅ v ⋅ (t − t0 )
unde K este o constantă de proporţionalitate, denumită coeficient parazit, care
are rolul de a corecta din punct de vedere matematic formula fizică.
Rezultă :
225 = K · 1 · 11
(km) (mach) (min)
sau :
225 ⎛ km ⎞
K= ⎜ ⎟
11 ⎝ mach ⋅ min ⎠
Deci formula fizică corespunzătoare formulei matematice :
D = V ⋅ (T − T0 )
este :
225
d= ⋅ v ⋅ (t − t0 )
11
Cele două moduri de exprimare ale aceleiaşi legi a fizicii sunt diferite, fapt
care reprezintă consecinţa alegerii arbitrare a celor trei unităţi de măsură folosite
(kilometru, minut şi mach).
6
225 ⎛ km ⎞
225 (km ) = ⎜ ⎟ ⋅ v821 ⋅ 192 ( min )
11 ⎝ mach ⋅ min ⎠
sau :
11
v821 = ≅ 0,0573 ( mach )
192
Cu toate acestea, formele diferite ale formulei fizice şi formulei matematice
implică dificultăţi care pot fi înlăturate renunţând să mai alegem în mod arbitrar
toate unităţile de măsură
" Mărimile fizice ale căror unităţi de măsură pot fi alese arbitrar se
numesc mărimi fizice fundamentale, iar unităţile lor de măsură unităţi de
măsură fundamentale.
" Unităţile de măsură care se exprimă în funcţie de unităţile de
măsură ale altor mărimi fizice se numesc unităţi de măsură derivate, iar
mărimile fizice corespunzătoare se numesc mărimi fizice derivate.
7
Obţinem în acest caz n relaţii între unităţile de măsură ale celor N mărimi fizice.
Prin urmare, numărul unităţilor de măsură fundamentale este egal cu (N - n). Notând
mărimile fizice fundamentale cu :
F1 , F2 ........ FN-n
şi unităţile lor de măsură (stabilite arbitrar) cu :
F1 , F2 ........... FN − n
rezultă că unităţile de măsură derivate se pot exprima ca produse ale unor
anumite puteri ale unităţilor fundamentale :
ϕ ϕ ϕ
Ak = F1 1k ⋅ F2 2 k ...... FN −n ( N − n )k
8
1.3.OMOGENITATEA DIMENSIONALĂ A
LEGILOR FIZICII, FORMULA DIMENSIONALĂ
A UNEI MĂRIMI FIZICE
Cuvinte cheie
Fie un de unităţi de măsură sistem coerent şi fie
F1 , F2 ........ Fm mărimile fizice fundamentale ale
Condiţia de omogenitate
acestuia. Fie de asemenea formula matematică
Formula dimensională a unei
A0 = f ( A1 , A2 ,....An ) şi formula fizică
mărimi fizice
a 0 = f (a1 , a 2 ,....a n ) ale unei legi a fizicii. Deoarece
sistemul de unităţi de măsură este coerent, forma matematică a celor două formule
este identică. În această situaţie, unitatea de măsură a mărimii A0 se exprimă astfel :
f ( A1 , A2 ,....An )
A0 =
f (a1 , a 2 ,....a n )
Dar, unitatea de măsură 〈A0〉 nu poate depinde de valorile particulare a1,
a2,... an pe care le iau mărimile fizice A1, A2,.... An ! Rezultă că legea fizică
a0 = f (a1 ,a2 ,....an ) trebuie să fie o funcţie omogenă în raport cu unităţile de
măsură ale mărimilor fizice de care depinde :
f ( A1 , A2 ,....An ) = f (a1 A1 ,a2 A2 ,....an An ) = A1 1 ⋅ A2 2 ...... An n f (a1 , a2 ,....an )
α α α
sau :
ϕ10 ϕ 20 ϕm 0 ϕ11α1 + ϕ12 α 2 + ....+ ϕ1 n α n
F1 ⋅ F2 ...... Fm = F1 ⋅
ϕ 21α1 + ϕ 22 α 2 + ....+ ϕ 2 n α n ϕ m 1α1 + ϕ m 2 α 2 + ....+ ϕ mn α n
⋅ F2 ...... Fm
Deoarece unităţile de măsură 〈F0〉 , 〈F1〉 ,... 〈Fm〉 au fost definite arbitrar, relaţia
poate fi satisfăcută doar dacă exponenţii aceleiaşi unităţi de măsură valori egale în cei
doi membri ai ecuaţiei :
9
⎧ϕ10 = ϕ11α1 + ϕ12 α 2 + .... + ϕ1n α n
⎪ϕ = ϕ α + ϕ α + .... + ϕ α
⎪ 20 21 1 22 2 2n n
⎨
⎪.....................................................
⎪⎩ϕ m 0 = ϕ m1α1 + ϕ m 2 α 2 + .... + ϕ mn α n
Aceste relaţii pot fi puse sub forma matricială :
⎛ ϕ10 ⎞ ⎛ ϕ11 ϕ12 .... ϕ1n ⎞ ⎛ α1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
ϕ
⎜ 20 ⎟ ⎜ 21 ϕ ϕ 22 .... ϕ 2n ⎟ ⎜ 2 ⎟α
⎜ .... ⎟ = ⎜ .... .... .... .... ⎟ ⋅ ⎜ .... ⎟
⎜⎜ ⎟⎟ ⎜⎜ ⎟⎟ ⎜⎜ ⎟⎟
ϕ
⎝ m 0 ⎠ ⎝ m1 ϕ ϕ m2 .... ϕ mn ⎠ ⎝ m ⎠α
Ele sunt echivalente următoarei formulări a condiţiei de omogenitate :
10
ϕ10 ϕm 0 ϕ11α1 + ..+ ϕ1nα n
K1ϕ10 F1 ...K mϕm 0 Fm = K1ϕ11α1 +..+ϕ1nα n F1 ⋅
ϕm1α1 + ..+ ϕmnα n
⋅ ....K mϕm1α1 +..+ϕmnα n Fm
În virtutea condiţiei de omogenitate, ϕ10 = ϕ11α1 + ϕ12 α 2 + .... + ϕ1n α n , rezultând :
K 1ϕ10 = K 1ϕ11α1 + ..+ ϕ1nα n
În final, toţi coeficienţii numerici se simplifică, rămânându-ne :
ϕ10 ϕm 0 ϕ11α1 + ..+ ϕ1n α n ϕm1α1 + ..+ ϕmnα n
F1 ... Fm = F1 ⋅ .... Fm
⎣ 2 ⎦ T
11
1.4. METODA RAYLEIGH
Să presupunem că suntem în situaţia de a trebui să determinăm expresia exactă a
unei legi încă necunoscută fizicii, de forma
A0 = f ( A1 ,A2 ,...An )
Există o infinitate de relaţii matematice posibile între mărimile fizice A0,A1,… An. Nu
toate aceste relaţii matematice au şi sens fizic! Pot avea sens fizic doar expresiile
care verifică condiţia de omogenitate
[A0 ]= [A1 ]α1 [A2 ]α2 .....[An ]αn
Ce avantaje ar putea rezulta din acest fapt ? Pentru a înţelege cum putem utiliza
condiţia de omogenitate dimensională, să examinăm în continuare un
EXEMPLU
12
sau :
[v] = [gh]
se ştie că legea vitezei căderii libere a unui corp în câmpul gravitaţional terestru
este :
v = 2 gh
comparând condiţia de omogenitate dimensională cu legea vitezei, remarcăm
asemănarea lor ! Diferenţa este dată doar de un coeficient numeric adimensional.
13
Numărul ecuaţiilor independente ale sistemului de ecuaţii, p ≤ m, este mai mic
decât numărul n al exponenţilor αj. În acest caz, sistemul de ecuaţii este compatibil
nedeterminat. Dintre exponenţii αj , p se exprimă în funcţie de ceilalţi (n - p)
exponenţi, luaţi ca parametri. Sensul fizic este că există mai multe expresii
matematice compatibile cu legea fizică căutată.
14
2. MECANICA CLASICĂ
2.1. INTRODUCERE
Mecanica este ştiinţa care studiază mişcările
corpurilor materiale. Acest studiu cuprinde două di-
Cuvinte cheie recţii esenţiale : cunoaşterea şi punerea într-o formă
Mecanică matematică a legilor de mişcare, respectiv cunoaşte-
Cinematică rea cauzelor care determină un anumit tip de mişca-
Dinamică re. În primul caz, vorbim despre o ramură a mecani-
Statică cii numită cinematică, iar în al doilea de o altă ra-
Mecanică analitică mură, numită dinamică. Dacă sistemul fizic studiat
este în echilibru mecanic, acest echilibru constituie
un caz special, explicat de legile dinamicii şi care studiat în particular este subiectul
staticii. Matematizarea şi generalizarea legilor dinamicii s-a constituit într-un capitol
special al mecanicii, denumit mecanică analitică.
2.2. CINEMATICA
Experienţa pe care ne-am însuşit-o prin simţuri-
le noastre ne spune că existăm în spaţiu şi spaţiul
Cuvinte cheie are trei dimensiuni. Deşi pot exista multe discuţii
Spaţiu referitoare la noţiunea de spaţiu, ceea ce ne intere-
Dimensiuni spaţiale sează aici este o abordare, simplă, pragmatică a rea-
Timp lităţii înconjurătoare, care să ne permită să extragem
Proprietăţile spaţiului şi tim- concluzii şi legi folositoare în activitatea noastră de
pului fiecare zi. Prin urmare, ne vom mărgini să afirmăm
următoarele :
" Spaţiul este infinit în toate direcţiile. Spaţiul este omogen şi izo-
trop, adică proprietăţile sale sunt aceleaşi în orice punct şi în orice direcţie.
Spaţiul are trei dimensiuni.
O altă percepţie a simţurilor noastre este aceea a trecerii timpului. Cu alte cuvin-
te, trăim în timp. Se pot spune multe şi despre timp. Restrângându-ne la abordarea
pragmatică despre care discutam, vom afirma următoarele :
15
Spaţiul din jurul nostru este populat cu corpuri
Cuvinte cheie
materiale. Unele dintre aceste corpuri îşi modifică
poziţia în raport cu celelalte, iar altele nu. Cu late
Sistem de referinţă cuvinte unele corpuri sunt mobile şi se află în stare
de mişcare, iar altele sunt imobile şi se află în stare
de repaus.
16
COMENTARIU
q Construirea sistemului de axe de
coordonate ca şi afirmaţia că mo-
r1,4
o dulul unui versor este unitar nu
presupun doar aspecte matematice
r1,2 ci şi aspecte fizice. Rezultatul fi-
nal este bazat pe cunoaşterea ra-
poartelor între modulele celor trei
vectori de poziţie iniţiali. De ase-
n r1,3
p menea, matematic vorbind, coor-
donatele x, y şi z sunt simple nu-
mere, incapabile să exprime prin
ele însele poziţia unui corp. De
aceea, sensul fizic al noţiunii de
z sistem de axe de coordonate pre-
supune existenţa unui etalon de
lungime. Coordonatele x, y, z sunt
ez
ey y numerele care arată de câte ori se
cuprinde etalonul de lungime în
O distanţele Ox, Oy sau Oz măsurate
ex
x în lungul axelor de coordonate fi-
zice. De altfel, chiar şi axele de
coordonate din desenul alăturat
sunt de natură fizică şi nu abstrac-
tă (adică sunt trasate pe un suport
material, au anumite dimensiuni
z
spaţiale ş.a.m.d.)
r
ez Vectorul de poziţie al unui punct din
ey y spaţiu (zis şi rază vectoare) se exprimă în
O funcţie de proiecţiile ortogonale ale punctu-
ex lui pe cele trei axe de coordonate (adică, pe
x scurt, coordonatele punctului) şi versorii
axelor de coordonate :
r = x ex + y ey + z ez
În practică, coordonatele nu sunt simple
numere, ci mărimi fizice măsurate cu etalonul de lungime ales.
Cu trecerea timpului, poziţia ocupată de un corp se poate modifica în raport cu
corpurile de referinţă şi, implicit, în raport cu sistemul de coordonate.
17
Sistemul de referinţă este un concept fizic care include următoarele elemente :
Un ansamblu de corpuri de referinţă considerate fixe
Dacă aş afirma
că baronul von
Münchhausen, că-
lare pe o ghiulea în
zbor, este în repa-
us, în vreme ce
melcul se depla-
sează cu o viteză
de aproximativ 30
km/s, m-aţi crede probabil la fel de „sincer” ca şi pe celebrul mincinos-baron, sau la
fel de „inteligent” ca pe melc. Cu toate acestea s-ar putea să am dreptate, fireşte omi-
ţând să vă fi spus ceva de la bun început. Ce ar fi trebuit să vă comunic era că atunci
când mă refeream la starea de mişcare a baronului, corpul de referinţă era ghiuleaua,
iar când pomeneam melcul, corpul de referinţă era Soarele. Cei care m-ar fi contrazis
ar fi făcut-o, fireşte, cu bună credinţă, dar se lăsau ei înşişi înşelaţi de o prejudecată,
şi anume că pământul pe care ne desfăşurăm existenţa este în repaus absolut. Prin
urmare, raţionamentul lor, bazat pe ideea (şi ea preconcepută) că o ghiulea în zbor se
mişcă faţă de pământ mai repede decât un melc, li s-ar fi părut perfect valabil. Şi, ca
să întregesc şirul de ciudăţenii din acest paragraf, vă voi mai spune că s-ar putea să
am dreptate şi atunci când, păstrând pământul ca sistem de referinţă, afirm că există
un interval de timp, chiar şi dacă este aparent mic, în care ghiuleaua se mişcă mai în-
18
cet decât melcul (de exemplu, dacă ghiuleaua este lansată vertical în sus, în punctul
de înălţime maximă pe care-l atinge ea este o clipă în repaus).
" Grupul format din cele trei coordonate spaţiale şi momentul de timp
corespunzător se numeşte eveniment.
19
Remarcaţi că legea de mişcare este o ecuaţie vectorială, echivalentă cu trei
ecuaţii scalare referitoare la componentele vectorului de poziţie. Acestea din
urmă se mai numesc ecuaţiile parametrice de mişcare.
Şi atunci, cum putem face distincţia dintre stările de mişcare ale corpurilor?
Simpla precizare a coordonatelor spaţio-temporale este insuficientă, ceea ce
înseamnă că este necesară definirea unei mărimi fizice, a cărei valoare măsoară
cantitativ diferenţa dintre obiectul fix şi cel în mişcare. Această mărime fizică se
numeşte viteză momentană, sau pur şi simplu viteză.
" Deosebirea între definiţia dată vitezei medii şi aceea dată vitezei
momentane este aceea că, în cazul vitezei momentane, intervalul de timp
luat în considerare trebuie să fie cât mai scurt, astfel încât şirul de stări
prin care trece corpul să fie cât mai mic (idealizat, să se reducă doar la stări
extrem de apropiate de starea căreia i se atribuie viteza momentană).
Conform celor spuse, putem defini viteza momentană după cum urmează :
20
" Viteza momentană este mărimea fizică vectorială calculată ca ra-
portul dintre vectorul deplasare şi durata necesară deplasării, atunci când
durata este foarte mică, adică este prima derivată a vectorului de poziţie în
raport cu timpul. Formula corespunzătoare este :
∆r dr
v = lim = sau v = r&
∆t →0 ∆t dt
21
Similar cu vectorul vite-
ză, se poate construi geome-
∆ v, ∆ t → 0 tric şi vectorul acceleraţie
v 1 , t1 v 2 , t2 (vezi figura alăturată).
a,t
În general, vectorul
v 1 , t1 acceleraţie este orientat
sub un anumit unghi în
raport cu vectorul viteză,
v,t iar cei doi vectori for-
mează un plan.
at , t a,t Alegând în acest plan
două axe de coordonate per-
an , t pendiculare, una dintre ele fi-
ind îndreptată în sensul vite-
zei, există două componente
ale acceleraţiei : acceleraţia
tangenţială, orientată paralel cu vectorul viteză, şi acceleraţia normală, orientată
perpendicular pe vectorul viteză. Evident, vectorul acceleraţie nu are şi o compo-
nentă perpendiculară pe acest plan.
# Din cele discutate până acum reiese faptul că starea momentană a unui
corp în mişcare este caracterizată de trei mărimi fizice vectoriale : vectorul de
poziţie r, viteza v şi acceleraţia a, la care se adaugă momentul de timp t. Valori-
le şi orientările celor trei mărimi vectoriale se pot modifica în timp.
" Funcţiile matematice care permit aflarea poziţiei, vitezei sau accele-
raţiei la un moment de timp dat se numesc legi de mişcare sau ecuaţii de
mişcare (legea/ecuaţia spaţiului, legea/ecuaţia vitezei, sau legea/ecuaţia
acceleraţiei).
În principiu, dacă cunoaştem ecuaţia acceleraţiei, poziţia şi viteza iniţială ale
unui mobil, putem să determinăm atât ecuaţia vitezei, cât şi ecuaţia spaţiului.
t
Astfel, ecuaţia vitezei se determină cu ajutorul integralei : v(t ) = v(t0 ) + ∫ a(t )dt ,
t0
t
iar ecuaţia spaţiului cu ajutorul integralei : r (t ) = r (t 0 ) + ∫ v (t )dt
t0
22
2.2.3. Clasificarea mişcărilor după traiectorie şi
legea de mişcare
23
" Când vorbim despre tipul de mişcare al unui corp trebuie să furni-
zăm ambele informaţii necesare : forma traiectoriei şi legea de mişcare.
Există, astfel, mişcări circulare uniforme, mişcări rectilinii uniform va-
riate, mişcări curbilinii variate, ş.a.m.d.
sau :
a(t − t 0 )
2
Ecuaţia spaţiului în mişcarea rectilinie
x = x0 + v0 (t − t 0 ) + uniform variată
2
24
O altă ecuaţie importantă a mişcării uniform variate se poate obţine eliminând
termenul (t - t0) între ecuaţia vitezei şi ecuaţia spaţiului :
v − v0
v = v 0 + a (t − t 0 ) ⇔ (t − t 0 ) =
a
2
1 ⎛ v − v0 ⎞ 1 ⎛ v − v0 ⎞
x = x0 + v0 (t − t 0 ) + a(t − t 0 ) ⇔ x = x0 + v0 ⎜ ⎟ + a⎜ ⎟
2 ⎝ a ⎠ 2 ⎝ a ⎠
sau :
v 2 = v 02 + 2a ( x − x 0 )
25
Relaţia dintre vectorii de poziţie este :
r = r0 + r'
" Pentru că sistemul de referinţă mobil (avionul) este în translaţie
uniformă în raport cu sistemul de referinţă fix (solul), iar viteza sa este v0,
vectorul de poziţie r0 poate fi exprimat utilizând legea mişcării rectilinii
uniforme (r0(i) este vectorul de poziţie al originii sistemului mobil la mo-
mentul de timp t0) :
(i )
r0 = r0 + v 0 (t − t0 )
În consecinţă, relaţia între vectorii de poziţie devine :
Acceleraţia unui mobil are aceeaşi valoare şi aceeaşi orientare în două
sisteme de referinţă aflate unul faţă de celălalt în mişcare de translaţie rec-
tilinie şi uniformă.
26
2.3. DINAMICA
2.3.1. Forţe
∆x
∆x
27
Să discutăm acum şi despre bile. Fiecare dintre ele stă în repaus pe taler. De ce
bilele nu mai cad ? Nu se mai află ele sub influenţa Pământului ?
Răspunsul cel mai simplu pe care îl putem da este că talerul nu suprimă in-
fluenţa Pământului, dar exercită, la rândul său, o influenţă asupra bilelor, care
anulează influenţa Pământului. Putem desprinde de aici o idee fundamentală :
deşi cauzele care fac ca un corp să exercite o influenţă asupra altui corp pot fi di-
ferite, efectele acestor influenţe pot fi comparate ! Faptul că efectele pot fi
comparate între ele deschide calea, deosebit de importantă, a posibilităţii de a
măsura efectul influenţei pe care o are un corp asupra altuia.
Un alt aspect important relevat de această experienţă este următorul : se ob-
servă că bila influenţează talerul, dar şi că talerul influenţează bila. Cu alte cu-
vinte, există o reciprocitate : influenţa pe care o exercită un corp A asupra
unui corp B este însoţită de un „răspuns” al corpului B asupra corpului A.
"
Cuvinte cheie Vom conveni să numim acum îna-
inte, pe scurt, „influenţa pe care un corp o
Forţă
exercită asupra altui corp” şi care are
Echilibru mecanic
drept ca rezultat schimbarea stării de
Condiţia de echilibru mecanic
mişcare sau deformarea acestuia din ur-
Greutate
mă : „acţiunea unui corp asupra altui
Masă
corp”. Mărimea fizică prin care măsurăm
Inerţie
tăria acţiunii o vom numi forţă.
Din cele discutate până acum, rezulta că acceleraţia sau mărimea deformării
se pot constitui în măsuri ale acţiunii exercitate de un corp asupra altui corp. De
aceea, forţa ar trebui să fie proporţională fie cu acceleraţia, fie cu mărimea de-
formării :
F∼a
F ∼ ∆x
" Situaţia în care acceleraţia unui corp este nulă se numeşte stare de
echilibru mecanic.
28
Notând forţele care acţionează asupra bilei prin F1 (acţiunea Pământului) şi F2
(acţiunea talerului), afirmaţia : „cele două acţiuni se compensează reciproc, ceea ce
explică rămânerea în echilibru a bilei” se poate exprima matematic prin condiţia de
echilibru :
F1 - F2 = 0
Remarcasem că acţiunea talerului depinde de mărimea deformării resortului, dar
şi de caracteristicile resortului (un resort mai „tare” se deformează mai puţin decât
unul mai „slab”). Vom exprima matematic aceasta afirmaţie astfel :
F2 = k∆x
unde ∆x este valoarea deformării, iar k este o constantă care ia în considerare caracte-
risticile resortului şi se numeşte constanta de elasticitate.
Forţa cu care Pământul acţionează asupra bilei se numeşte greutate, fiind notată
cu G (F1 = G). Efectul pe care-l produce greutatea, în absenţa altor forţe, este accele-
rarea corpului asupra căruia acţionează. Prin urmare, greutatea trebuie să fie măsurată
prin acceleraţia gravitaţională, dar şi printr-o mărime caracteristică corpului, pentru
că nu toate corpurile au aceeaşi greutate. Remarcasem, de asemenea, că :
efectul deformator al acţiunii bilei asupra resortului este proporţional cu cantita-
tea de substanţă materială înglobată în bilă
acţiunea bilei asupra talerului este rezultatul faptului că sub influenţa gravitaţiei
bila tinde să coboare
Am putea concluziona de aici că forţa cu care bila acţionează asupra talerului
este egală numeric cu greutatea bilei şi că aceasta din urmă este proporţională cu
cantitatea de substanţă materială conţinută de bilă.
Cum greutatea este o forţă, putem face ipoteza că, în general, orice forţă care
are ca efect accelerarea unui corp ar trebui să fie proporţională cu produsul din-
tre masa corpului şi acceleraţia imprimată acestuia :
F = ma
În particular, în experienţa pe care o comentăm, ar fi trebuit să scriem zeroul
din membrul drept al condiţiei de echilibru astfel 0 = m⋅0 :
mg - k∆x = m⋅0
înţelegând astfel că suprapunerea a două acţiuni diferite este echivalentă unei
singure acţiuni, numită acţiune rezultantă, care produce un singur efect mă-
surabil (în cazul nostru, lipsa acceleraţiei).
29
În fine, pentru a încheia discutarea experienţei cu bile şi resort elastic, să ne
amintim că am remarcat că acţiunea bilelor asupra talerului este orientată vertical, de
sus în jos. Aceasta înseamnă că forţele sunt reprezentabile prin mărimi vectoriale.
Forţa cu care talerul acţionează asupra bilei este orientată în sens opus vectorului de-
formare. Prin urmare, această forţă se scrie astfel :
F2 = − k∆x
Constanta de elasticitate k este un scalar pozitiv. Greutatea este un vector îndreptat
în direcţia şi în sensul acceleraţiei gravitaţionale :
G = mg
Şi masa m este un scalar pozitiv.
# În relaţia : F = ma, masa joacă rolul unei mărimi care ne arată cât de difi-
cil este să schimbăm starea de mişcare a unui corp dat. Aceeaşi forţă va accelera
mai puţin un corp cu masă mare decât un corp cu masă mică. Din acest motiv,
spunem că în această relaţie masa este o măsură a inerţiei corpurilor. Inerţia
este definită ca fiind proprietatea corpurilor de a tinde să-şi păstreze starea de
mişcare rectilinie uniformă sau de repaus relativ.
30
# Rezultatul unei aceleiaşi experienţe de mecanică poate depinde de sis-
temul de referinţă în care este efectuată !
În consecinţă, spaţiul liber este omogen şi izotrop, iar timpul este universal.
Răspunsul „logic şi firesc”, pe care l-a dat Newton, este acela că el îşi păstrea-
ză starea iniţială de mişcare, adică ori rămâne în repaus, ori se mişcă cu viteză con-
stantă (are o mişcare rectilinie şi uniformă).
Evident, nu putem proba prin experienţă sau teoretic această ultimă afirma-
ţie. Ceea ce putem demonstra experimental este doar că în anumite sisteme de refe-
rinţă, în condiţiile în care influenţele externe cunoscute care se exercită asupra unui
corp se anulează reciproc, corpul rămâne în repaus sau în mişcare rectilinie uniformă.
De aceea afirmaţia lui Newton trebuie tratată ca un principiu. Un principiu este o
afirmaţie considerată corectă atâta timp cât nu se prezintă dovezi experimentale care
să o contrazică. În consecinţă, vom spune că afirmaţia lui Newton reprezintă un prim
principiu la dinamicii, numit principiul inerţiei :
PRINCIPIUL INERŢIEI
31
" În enunţul principiului inerţiei se foloseşte termenul punct materi-
al, care desemnează un corp a cărui mişcare poate fi reprezentată de mişca-
rea unui singur punct al său, punct în care se consideră concentrată întreaga
sa masă. Pot fi considerate puncte materiale corpurile aflate în mişcare de
translaţie sau corpurile de dimensiuni mici în raport cu distanţele care le
separă de corpurile învecinate.
32
2.3.2.4. Principiul acţiunii şi al reacţiunii
Să ne mai punem acum o
riglă întrebare : putem verifica expe-
rimental principiul fundamen-
a F tal al mecanicii ? Dacă insistăm
F resort elastic să-l verificăm, am putea face ex-
perienţa ilustrată în figura alătu-
12
rată. Cu rigla măsurăm deplasa-
ceasornic rea căruciorului, iar cu ceasorni-
6
cul durata necesară. Putem cal-
cula astfel acceleraţia. Masa că-
ruciorului o putem măsura sepa-
rat. Înmulţind acceleraţia cu masa, ar trebui să găsim valoarea forţei, indicată de
alungirea resortului elastic. Pare corect, dar nu este ! De ce ? Pentru că produsul
dintre masă şi acceleraţie trebuie să fie egal cu forţa care acţionează asupra cor-
pului, pe când forţa măsurată de resortul elastic este aceea care acţionează asu-
pra lui însuşi ! Se poate spune : da, dar corpul este cel care trage de resort cu forţa
măsurată, iar experienţa indică că resortul, la rândul său, răspunde şi el corpului cu o
forţă. Problema care se pune este : sunt aceste două forţe egale în modul sau nu ?
Dacă răspunsul este DA, atunci experienţa descrisă poate fi folosită pentru veri-
ficarea principiului fundamental al dinamicii, iar în caz contrar nu.
33
2.3.2.5. Principul acţiunii independente a forţelor simultane
Realitatea fizică din jurul nostru cuprinde nenumărate corpuri aflate în interacţi-
une. O carte aflată pe o masă înseamnă interacţiuni între ea şi masă, între ea şi aerul
înconjurător, între ea şi Pământ, între filele ei… În aceste condiţii, este greu de crezut
că am putea găsi vreun corp asupra căruia să nu acţioneze nici-o forţă, sau, eventual,
să acţioneze o singură forţă. Dată fiind această situaţie ne mai putem pune alte două
întrebări :
Ce se întâmplă dacă asupra unui corp acţionează simultan mai multe for-
ţe?
În ce măsură acţiunea unei forţe este „alterată” de acţiunea altei forţe ?
Cele trei principii ale mecanicii nu oferă răspuns acestor întrebări. De aceea, răs-
punsul nu poate fi determinat decât pe cale experimentală.
În figura alăturată se poate vedea schiţa
unei experienţe care urmăreşte să clarifice
F1 aceste aspecte. Experienţa se desfăşoară ast-
fel :
se acţionează mai întâi cu forţa F1, se-
a
parat. Se măsoară acceleraţia a1 şi se deter-
mină direcţia ei.
se acţionează apoi cu forţa F2, tot sepa-
F2 rat. Se determină în acelaşi mod caracteristi-
cile acceleraţiei a2.
se aplică simultan forţele F1 şi F2. Se măsoară acceleraţia a şi se determină di-
recţia sa.
34
În calcule, este mai comod să utilizăm o combinaţie între principiul fundamen-
tal al dinamicii şi principiul acţiunii independente a forţelor simultane. Astfel, obser-
văm că :
F F
a = 1 + 2 + ... ⇔ ma = F1 + F2 + ...
m m
" Produsul dintre masa şi acceleraţia unui punct material este numeric
egal cu forţa rezultantă care acţionează asupra punctului material :
ma = R
Acceleraţia unui mobil are aceeaşi valoare şi aceeaşi orientare în două
sisteme de referinţă aflate unul faţă de celălalt în mişcare de translaţie rec-
tilinie şi uniformă.
Criteriul după care stabilim că un sistem de referinţă inerţial sau nu este respec-
tarea principiului inerţiei, mai precis faptul că dacă rezultanta forţelor externe care ac-
ţionează asupra unui corp este nulă, corpul îşi păstrează starea de mişcare rectilinie şi
uniformă sau de repaus relativ. Într-o asemenea stare acceleraţia mişcării corpului es-
te egală cu zero. Să presupunem acum că există un sistem de referinţă inerţial, în care
acceleraţia corpului este zero. Conform proprietăţilor transformării Galilei, în toate
sistemele de referinţă care se află în translaţie uniformă faţă de sistemul de referinţă
inerţial acceleraţia este de asemenea zero. Rezultă de aici că :
Fiind dat un sistem de referinţă inerţial, toate celelalte sisteme de refe-
rinţă aflate în translaţie uniformă faţă de acesta sunt de asemenea sisteme
de referinţă inerţiale.
Pe de altă parte, mecanica clasică, bazată pe legile lui Newton, mai postulează
implicit (postulat = teză teoretică generală care este recunoscută ca justă fără demon-
straţie) alături de proprietăţile spaţiului şi timpului şi o proprietate a masei :
35
Masa unui corp nu depinde de sistemul de referinţă în care se află acesta
Această afirmaţie este acceptată deoarece experienţa de toate zilele nu pare să o pună
la îndoială (de exemplu, ni se pare greu de crezut că un kilogram de roşii cumpărat
din piaţă are o altă masă în tramvaiul cu care îl transportăm acasă).
Aşa cum discutat anterior, starea de mişcare a unui corp poate fi caracterizată de
trei mărimi de stare mai importante : raza vectoare, viteza şi acceleraţia. Dinamica ia
în considerare atât starea de mişcare a unui corp cât şi masa corpului, iar, pe de altă
parte, ia în considerare acţiunile externe care se exercită asupra corpului. Principala
relaţie de legătură dintre mărimile cinematice, masa corpului şi acţiunile externe este
conţinută de principiul fundamental al dinamicii :
F = ma
36
În relaţie, forţa este o mărime dinamică asociată acţiunii externe, masa este o mărime
dinamică asociată corpului, iar acceleraţia este mărimea cinematică asociată stării de
mişcare a corpului. Produsul dintre masă şi acceleraţie capătă semnificaţia unei mă-
rimi dinamice care caracterizează starea de mişcare a unui anumit corp.
" Prin definiţie, energia cinetică este mărimea fizică scalară numeric
egală cu semiprodusul dintre masa punctului material şi pătratul vitezei de
mv 2
deplasare a acestuia: Wc = . Energia cinetică se măsoară în kg⋅m2/s2 = J
2
" Prin definiţie, puterea este mărimea fizică scalară numeric egală cu
produsul scalar dintre vectorii forţă şi viteză : P = F⋅v. Puterea se măsoară
în kg⋅m2/s3 = W. Puterea este egală cu produsul între modulele forţei şi vi-
tezei şi cosinusul unghiului dintre cei doi vectori : P = Fv cosα .
37
" Prin definiţie, momentul forţei este mărimea fizică vectorială numeric egală
cu produsul vectorial dintre vectorul de poziţie al punctului material şi forţa care
acţionează asupra acestuia : M = r×F. Direcţia vectorului momentul forţei este per-
pendiculară pe planul format de vectorul de poziţie şi vectorul forţă. Sensul vecto-
rului momentul forţei este dat de regula burghiului drept. Modulul vectorului mo-
mentul forţei este egal cu produsul între modulele razei vectoare şi forţei şi sinusul
unghiului dintre cei doi vectori : M = rF sinα . Momentul forţei se măsoară în
kg⋅m2/s2 = N⋅m.
38
" Viteza de variaţie a impulsului unui punct material este nume-
ric egală cu rezultanta forţelor externe care acţionează asupra sa.
Relaţia diferenţială poate fi pusă şi sub forma :
dp = Rdt
Rezultanta forţelor externe este în general o funcţie de timp. Relaţia anterioară se
poate integra, rezultând :
t2
p 2 − p1 = ∫ R (t ) dt
t1
sau :
Teorema variaţiei impulsului pentru un
∆p1,2 = H1,2 punct material. Forma integrală.
39
t2 t2 t2
(p 12 ) ( )
+ p 22 − p11 + p 21 = ∫ (R1 (t ) + R1 (t )) dt = ∫ (F2 ,1 (t ) + F1,2 (t ) )dt + ∫ (Fe1 (t ) + Fe 2 (t ) )dt
t1 t1 t1
" În cursul unui proces, variaţia impulsului unui sistem de puncte ma-
teriale este numeric egală cu impulsul forţei rezultante externe care acţio-
nează asupra sistemului de puncte materiale pe durata procesului.
Teorema variaţiei impulsului unui sistem de puncte materiale poate fi scrisă şi sub
forma diferenţială :
Teorema variaţiei impulsului unui sistem de punc-
dp
= Re te materiale. Forma integrală.
dt
Enunţul teoremei este :
" Viteza de variaţie a impulsului total al unui sistem de puncte
materiale este numeric egală cu rezultanta forţelor externe care acţio-
nează asupra sistemului.
În cazul particular în care sistemul de puncte materiale este izolat de exterior,
rezultanta forţelor externe este nulă. Rezultă că şi viteza de variaţie a impulsului
total al sistemului este nulă. Prin urmare, impulsul total al sistemului de puncte
materiale este constant în timp. Obţinem în acest caz o formă particulară a teo-
remei variaţiei impulsului, numită : teorema conservării impulsului, şi care se
enunţă după cum urmează :
40
" Impulsul total al unui sistem de puncte materiale izolat de exte-
rior este constant în timp.
F ⋅ v = mv ⋅
dv 1 ⎛ dv dv ⎞ 1 d (v ⋅ v ) 1 d v 2
⇒ F ⋅ v = m⎜ v ⋅ + ⋅ v⎟ = m = m
( )
d ⎛ mv 2 ⎞
= ⎜⎜ ⎟
dt 2 ⎝ dt dt ⎠ 2 dt 2 dt dt ⎝ 2 ⎟⎠
Deoarece factorul mv2/2 reprezintă energia cinetică Wc, iar factorul F⋅v este puterea,
putem scrie :
Pornind de la relaţia :
d ⎛ mv 2 ⎞ dWc
F⋅v = ⎜ ⎟=
dt ⎜⎝ 2 ⎟⎠ dt
şi ţinând cont că viteza este prima derivată a vectorului de poziţie în raport cu timpul,
mai putem scrie :
dr dWc
F⋅ = ⇒ F ⋅ dr = dWc
dt dt
Integrând pe traiectoria urmată de punctul material, obţinem :
(B ) (B )
∫ F ⋅ dr = ∫ dWc = Wc ,B − Wc ,A
(A ) (A )
sau :
41
Enunţul teoremei este :
" În cursul unui proces, variaţia energiei cinetice a unui punct
material este numeric egală cu lucrul mecanic efectuat de forţa rezul-
tantă care acţionează asupra sa în cursul procesului.
(B )
" Factorul LAB = ∫ F ⋅ dr reprezintă o mărime dinamică de proces,
( A)
denumită lucru mecanic. Unitatea de măsură a lucrului mecanic este
kg⋅m2/s2 = J.
(B )
Wc 2 ,B − Wc 2 ,A = ∫ (Fe 2 + F2 ,1 ) ⋅ dr = LF e 2 ,AB
+ LF1,2 ,AB
( A)
Adunând cele două relaţii, obţinem :
( ) (
(Wc1,B + Wc 2 ,B ) − (Wc1,A + Wc 2 ,A ) = LFe1 ,AB + LFe1 ,AB + LF1,2 ,AB + LF2 ,1 ,AB )
" Suma energiilor cinetice ale tuturor punctelor materiale care alcătu-
iesc un sistem este o mărime de stare a sistemului de puncte materiale şi se
numeşte energia cinetică totală a sistemului de puncte materiale, sau, pe
scurt, energia cinetică a sistemului. Ea se poate nota simplu prin Wc.
" Sumând lucrul mecanic făcut de toate forţele externe care acţionea-
ză asupra componentelor sistemului de puncte materiale, obţinem lucrul
mecanic extern total Lext, total. Sumând lucrul mecanic făcut de toate forţele
interne cu care interacţionează componentele sistemului de puncte materia-
le, obţinem lucrul mecanic intern total Lint, total.
42
Utilizând definiţia anterioară, ultima relaţie se poate scrie după cum urmează :
∆Wc = Ltotal = Lint,total + Lext ,total Teorema variaţiei energiei cinetice a unui sistem
de puncte materiale. Forma integrală
" În cursul unui proces, variaţia energiei cinetice totale a unui sis-
tem de puncte materiale este numeric egală cu lucrul mecanic total
efectuat de toate forţele care acţionează asupra tuturor punctelor ma-
teriale, indiferent că ele reprezintă interacţiuni interne sau interacţiuni
cu corpuri din exteriorul sistemului.
43
EXEMPLU
44
astfel încât în final expresia energiei potenţiale a forţei de greutate capătă expre-
sia: W p (h ) = mgh .
Energia potenţială nu poate fi atribuită unui singur punct material. Ener-
gia potenţială poate fi definită doar în sisteme de corpuri care interac-
ţionează prin forţe conservative. De exemplu, energia potenţială gravita-
ţională este energia sistemului format din punctul material considerat şi
Pământ. Din acest punct de vedere, energia potenţială este o energie de
configuraţie a unui sistem de corpuri care interacţionează prin forţe con-
servative. Fiecărei configuraţii posibile a sistemului îi corespunde o valoare
a energiei potenţiale. Dacă configuraţia sistemului se modifică în cursul
unui proces, forţele conservative fac lucru mecanic, iar variaţia energiei po-
tenţiale a sistemului este egală cu acest lucru mecanic luat cu semn schim-
bat. Energia potenţială este o mărime de stare a sistemului fizic.
Pentru că această relaţia este satisfăcută oricare ar drumul de integrare, rezul-
tă că integrandul trebuie să fie nul, ceea ce atrage după sine următoarele egali-
tăţi:
∂W p ∂W p ∂W p
Fx = − ; Fy = − ; Fz = −
∂x ∂y ∂z
45
În aceste condiţii, vectorul forţă se poate exprima în modul următor :
⎛ ∂W p ∂W p ∂W p ⎞ ⎛ ∂ ∂ ∂⎞
F = Fxe x + Fy e y + Fz e z = −⎜⎜ e x + ey + ez ⎟⎟ = −⎜⎜ e x + e y + e z ⎟⎟W p
⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠ ⎝ ∂x ∂y ∂z ⎠
Pe scurt această relaţie se scrie sub forma :
Există sisteme de puncte materiale în care se manifestă acţiunea unor forţe in-
terne conservative.
Ştim deja că lucrul forţelor conservative este legat de variaţia energiei potenţiale a
sistemului :
Lint,total ,conservativ = − ∆W p
46
Prin urmare, obţinem :
În cazul particular în care sistemul de puncte materiale este izolat de exterior,
lucrul mecanic al forţelor externe este nul. Dacă între corpurile din sistem nu se
exercită forţe neconservative, lucrul mecanic total intern conservativ este de
asemenea nul. Rezultă că variaţia energiei mecanice a sistemului este şi ea nulă.
Prin urmare, energia mecanică a sistemului de puncte materiale este constantă în
timp. Obţinem în acest caz o formă particulară a teoremei variaţiei energiei me-
canice, numită : teorema conservării energiei mecanice, şi care se enunţă după
cum urmează :
" Energia mecanică a unui sistem de puncte materiale izolat de
exterior şi în care nu există forţe neconservative este constantă în timp.
47
Putem înmulţi vectorial fiecare membru al acestei egalităţi cu vectorul de pozi-
ţie:
dv
mr × = r × R (t )
dt
Remarcăm că membrul drept al ecuaţiei este momentul forţei rezultante în raport cu
polul ales : M. Membrul stâng al ecuaţiei se poate prelucra după cum urmează :
dv ⎡d dr ⎤ ⎡d ⎤ d
mr × = m ⎢ (r × v ) − × v ⎥ = m ⎢ (r × v ) − v{
× v ⎥ = m (r × v )
dt ⎣ dt dt ⎦ ⎣⎢ dt 0 ⎦⎥ dt
Masa fiind constantă, mai putem scrie (l este momentul cinetic al punctului material):
dv d d dl
mr × = (r × mv ) = (r × p ) =
dt dt dt dt
Trebuie remarcat că integrala momentului forţei în raport timpul este o mă-
rime de proces la fel cum sunt impulsul forţei şi lucrul mecanic.
48
2.3.9.2. Teorema variaţiei momentului cinetic pentru un sistem
de puncte materiale
Să luăm în discuţie cel mai simplu
Fe1 sistem de puncte materiale : cel din fi-
F2,1 F1,2 gura alăturată. Asupra punctelor mate-
Fe2 riale ce alcătuiesc sistemul acţionează
forţele externe Fe1, respectiv Fe2. Între
r2 - r1
r1 cele două puncte materiale se exercită
r2 forţele interne de interacţiune F1,2, res-
pectiv F2,1. Fiecăruia dintre cele două
puncte materiale care alcătuiesc siste-
mul i se poate aplica teorema momentu-
lui cinetic :
dl1
O (pol) = M Fe1 + M F2 ,1 = r1 × Fe1 + r1 × F2 ,1
dt
dl 2
= M Fe 2 + M F1,2 = r2 × Fe 2 + r2 × F1,2
dt
Cele două relaţii se pot aduna :
d (l1 + l 2 )
= r1 × Fe1 + r2 × Fe 2 + r1 × F2 ,1 + r2 × F1,2
dt
49
Enunţul teoremei este :
50
3. MECANICA RELATIVISTĂ
51
Înainte de a face calcu-
Viteza Pă- l'x lele legate de experienţa lui
mântului
Michelson şi Morley, să fa-
Oglindă cem o listă a mărimilor fizi-
ce cunoscute cu certitudi-
v'y1 v'y2 ne de către experimentatori:
l'y viteza luminii faţă de
eter c
Sursă de distanţele l'x şi l'y par-
v'x1
lumină curse de razele de lumină
Oglindă semi- v'x2 faţă de Pământ
transparentă diferenţa τ'x - τ'y din-
Oglindă
tre intervalele de timp nece-
Experienţa sare propagării celor două
Interferenţă Michelson şi Morley raze de lumină, măsurată pe
Pământ
Observăm că există o anumită nepotrivire : viteza luminii este cunoscută doar
în raport cu eterul, pe când toate celelalte date sunt cunoscute doar în raport cu
Pământul.
Poziţia oglinzilor la
lx uτx1
momentul iniţial
Poziţia oglinzilor la
lx momentul τx1
Poziţia oglinzilor la
lx
uτx2 momentul τx1+τx2
Drumul razelor de
lumină
cτx2 u
Viteza Pă-
cτx1
mântului
Analizând schiţa, determinăm relaţiile :
52
lx
cτ x1 = l x + uτ x1 ⇒ τ x1 =
c−u
l
uτ x 2 + cτ x 2 = l x ⇒ τ x 2 = x
c+u
Intervalul de timp necesar propagării razei paralele cu direcţia de deplasare a Pămân-
tului este :
l l 2cl
τ x = τ x1 + τ x 2 = x + x = 2 x 2
c−u c+u c −u
53
⎛ ⎞
⎜ ⎟
2 ⎜ l' x ⎟
τ' x −τ' y = ⎜ − l' y ⎟
u2 ⎜ u2 ⎟
c 1− 2 ⎜ 1− 2 ⎟
c ⎝ c ⎠
Pentru că razele de lumină parcurg distanţe de egale în dispozitivul experimental
Michelson şi Morley, rezultă :
⎛ ⎞ ⎛ ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
2l' ⎜ 1 ⎟ 1 ⎜ 1 ⎟ c(τ' x − τ' y )
τ' x − τ' y = ⎜ − 1⎟ ⇒ − 1⎟=
2 ⎜ 2l'
u2 ⎜ u2 ⎟ u ⎜ 1− u 2
⎟
c 1− 2 ⎜ 1− 2 ⎟ 1 − ⎜ ⎟
c ⎝ c ⎠ c2 ⎝ c2 ⎠
Această ultimă relaţie face posibilă calcularea vitezei Pământului faţă de eter, în fun-
cţie de valorile măsurate ale decalajului temporal τ'x - τ'y şi parcursului razelor de lu-
mină l' şi de viteza luminii în eter c.
Care a fost rezultatul experienţei ? Ei bine, a fost
SENZAŢIONAL ! Măsurătorile au arătat cu certitudine, în limi-
tele unor erori experimentale extrem de mici, că DECALAJUL
TEMPORAL ÎNTRE CELE DOUĂ RAZE DE LUMINĂ NU EXISTĂ!
Mai precis
τ'x - τ'y = 0
În acest caz, utilizând formula de calcul găsită anterior, re-
zultă :
u2
1− 2 = 1 ⇒ u = 0
c
Cu alte cuvinte, PĂMÂNTUL NU SE DEPLASEAZĂ ÎN RAPORT
CU ETERUL !!! Evident, UN ASEMENEA REZULTAT NU PUTEA
FI ACCEPTAT ! Nu se poate crede că tocmai Pământul este
singurul corp în repaus absolut din tot Universul !
Ultima dintre concluzii este deosebit de importantă pentru că pune la îndoială în-
treaga mecanică clasică şi, odată cu ea, toate aserţiunile despre spaţiu şi timp care se
acceptau ca fiind certe (!?).
54
3.2. TRANSFORMĂRILE DE COORDONATE
ŞI TIMP LORENTZ – EINSTEIN
55
⎧x = 0 ⎧ x' = 0
⎨ ⇔ ⎨
⎩t = 0 ⎩ t' = 0
Înlocuind în relaţiile care dau transformarea de coordonate, rezultă :
ε=0
ϕ=0
Ne rămân relaţiile :
x = αx' +βt'
t = γx' +δt'
Principiul relativităţii restrânse fiind un principiu general al fizicii trebuie să
fie respectat şi în cazul transformărilor de coordonate şi de timp.
56
deoarece la momentul iniţial originile sistemelor de referinţă coincid, la mo-
mentul t1 originea sistemului O' trebuie să ocupe poziţia :
x1 = u t1
introducând aceste valori în relaţiile de transformare :
x = αx' +β t'
t = γx' +δt'
Rezultă :
ut1 = β t'1
t1 = δ t'1
să considerăm acum evenimentul 2 care
y y'
pentru observatorul din O are loc la momentul
t2 chiar în originea O (adică în punctul de co-
x'2 ordonată x2 = 0).
t'2 acest eveniment are pentru observatorul
-u' O' x' din O coordonatele x'2 şi t'2
O
deoarece la momentul iniţial originile
x2 = 0 x sistemelor de referinţă coincid, la momentul
t2 t'2 originea sistemului O trebuie să ocupe po-
x'2 = -u't'2 ziţia :
− x'2 = −u' t'2
(viteza şi coordonata x'2 sunt negative pentru
că, relativ la observatorul O', mişcarea are loc în sens contrar).
introducând aceste valori în relaţiile de transformare, obţinem :
0 = α(− u' t'2 ) + βt'2
t2 = γ (− u' t'2 ) + δt'2
este momentul să folosim principiul relativităţii restrânse :
Nici-un observator nu este îndreptăţit să afirme că viteza cu care el îl vede
deplasându-se pe celălalt observator este mai mare decât viteza de deplasare pe
care i-ar atribui-o lui celălalt observator
u = u'
Dacă evenimentele 1 şi 2 corespund aceleiaşi stări în care se află sistemele de
referinţă, nici-un observator nu este îndreptăţit să afirme că intervalul de timp în
care el îl vede deplasându-se pe celălalt observator este mai mare decât interva-
lul de timp de deplasare pe care i l-ar atribui lui celălalt observator
t1 = t'2
t2 = t'1
57
⎧ut1 = β t'1
⎪t = δ t'
⎪1 1
⎪0 = α(− u' t' 2 ) + βt' 2
⎪
⎨t 2 = γ (− u' t' 2 ) + δ t' 2
⎪u = u'
⎪
⎪t1 = t' 2
⎪
⎩t 2 = t'1
Eliminând u', t'1 şi t'2, ne rămâne :
⎧ut1 = β t 2
⎪t = δ t
⎪1 2
⎨
⎪0 = −αut1 + βt1
⎪⎩t 2 = − γut1 + δ t1
Eliminând şi pe t1, obţinem :
⎧uδ t 2 = β t 2
⎪
⎨0 = δ (− αu + β)t 2
⎪t = δ (− γu + δ )t
⎩2 2
Momentul de timp t2 fiind arbitrar, rezultă :
β = αu
δ=α
α2 − 1
γ=
αu
Relaţiile de transformare ale coordonatei x şi momentului de timp t devin :
x = α( x' +ut' )
⎛ α2 − 1 ⎞
t = α⎜⎜ t' + 2 x' ⎟⎟
⎝ αu ⎠
Să presupunem că viteza relativă are o valoare foarte mică : u → 0. În aceste
condiţii, factorul
α2 − 1
α 2u
trebuie să se anuleze pentru că t → t’.
A) O primă soluţie ar fi chiar :
α2 − 1
= 0 ⇒ α =1
α 2u
În acest caz se obţin transformările de coordonate ale lui Galilei :
x = x' +u t'
t = t'
58
Se observă că alegerea α = 1 corespunde afirmaţiei din mecanica clasică pre-
cum că timpul se scurge la fel pentru toţi observatorii inerţiali. Această afirmaţie
are putere de principiu al mecanicii clasice, fiind cunoscută sub numele de prin-
cipiul simultaneităţii.
u
t' + x'
ξ(u )
2
t=
u2
1−
ξ(u )
2
59
u
t' +x'
x' +ut' C 2
x= t=
u2 u2
1− 2 1− 2
C C
Extrem de interesant este faptul că principiul relativităţii relevă existenţa unei
constante fizice universale, cu dimensiuni de viteză : C.
Caracterul universal al constantei C ne arată că toţi observatorii inerţiali dis-
pun de acelaşi etalon de determinare a lungimilor prin măsurători de timp !
60
surate de observatorul de pe Pământ. Momentul de timp t corespunde momentelor de
timp t'1 în cazul oglinzii semitransparente, respectiv t'2 în cazul celeilalte oglinzi. Re-
zultă relaţiile :
⎛ α2 −1 ⎞
x = α( x' + ut'1 ) , t = α⎜⎜ t'1 + 2 x' ⎟⎟
⎝ α u ⎠
⎛ α2 −1 α2 −1 ⎞
x + l x = α( x' + l' x + ut' 2 ) , t = α⎜⎜ t' 2 + 2 x' + 2 l' x ⎟⎟
⎝ α u α u ⎠
De aici obţinem :
l x = αl' x + αu (t' 2 − t'1 )
α2 −1
t' 2 − t'1 = − l' x
α 2u
sau :
α2 −1 1
l x = αl' x − l' x = l' x
α α
Distanţa ly reprezintă diferenţa dintre coordonatele oglinzii aflate pe direcţia perpen-
diculară direcţiei de mişcare a Pământului y + ly şi oglinzii semitransparente y, măsu-
rate de observatorul din eter. Distanţa l'y reprezintă diferenţa dintre coordonatele
oglinzii aflate pe direcţia perpendiculară direcţiei de mişcare a Pământului y' + l'y şi
oglinzii semitransparente y', măsurate de observatorul de pe Pământ. Rezultă relaţiile
y = y'
y + l y = y' + l' y
sau :
l y = l' y
Relaţia
u2
lx = l y 1 −
c2
devine
1 u2
l' x = l' y 1 − 2
α c
iar cum l'x şi l'y sunt egale, rezultă :
1 1 1
α= ⇒ = ⇒ C =c
2 2 2
u u u
1− 1− 1−
c2 C2 c2
Constanta universală cu dimensiune de viteză C este egală chiar cu viteza
luminii în eter c.
61
Înlocuind constanta C prin viteza luminii, relaţiile de transformare ale coordona-
telor devin :
x' +ut'
x=
u2
1− 2
c
y = y' Grupul de transformări de coordonate
z = z' Lorentz-Einstein
u
t' +
2
x'
t= c
u2
1− 2
c
Este momentul unui ultim cuvânt despre eter. Această noţiune a fost des aminti-
tă în paginile anterioare. Am folosit-o doar din raţiuni istorice, pentru că toată discu-
ţia de la începutul secolului al XX-lea care a condus la formularea teoriei relativităţii
restrânse s-a centrat în jurul ei. În realitate, eterul nu există. Nu este nevoie de nici-
un mediu special care să permită propagarea luminii prin spaţiul cosmic. Descoperi-
rea ecuaţiilor lui Maxwell şi, pe baza lor, a ecuaţiei propagării undelor electromagne-
tice au condus la concluzia că lumina este o undă electromagnetică şi se poate propa-
ga în vid, adică într-un spaţiu care nu conţine substanţă. Mai mult, sensul fizic care se
poate atribui transformărilor de coordonate Lorentz-Einstein este acela că ele au pro-
prietatea de a face invariantă ecuaţia undelor electromagnetice la schimbarea sistemu-
lui de referinţă inerţial. „Viteza luminii faţă de eter” despre care se vorbea reprezintă
de fapt viteza luminii în vid.
Einstein a fost acela care analizând experienţa lui Michelson şi Morley a remar-
cat primul că viteza luminii în vid ar trebui să fie o constantă universală având ace-
eaşi valoare pentru toţi observatorii inerţiali. Astfel, el impune un nou principiu, me-
62
nit să înlocuiască principiul simultaneităţii. Acest nou principiu se numeşte : princi-
piul invarianţei vitezei luminii în vid.
3.3.
CONSECINŢE CINEMATICE ALE
TRANSFORMĂRILOR LORENTZ-EINSTEIN
Stabilirea celor două coordonate formează un cuplu de evenimente: (x1, t), res-
pectiv (x2, t). Celor două evenimente din referenţialul O le corespund evenimentele
(x'1, t'1) şi (x'2, t'2) în referenţialul O'. Conform relaţiilor de transformare de coordona-
te Lorentz-Einstein, putem scrie :
63
u
t'1 + x'
x'1 + ut'1 c 2 1
x1 = , t=
2
u u2
1− 2 1− 2
c c
u
t' 2 + 2 x' 2
x' + ut' 2 c
x2 = 2 , t=
u2 u2
1− 2 1− 2
c c
Lungimea barei faţă de observatorul O este :
x' − x' + u (t' 2 − t'1 )
l x = x 2 − x1 = 2 1
u2
1− 2
c
Egalând ecuaţiile de transformare ale timpului, rezultă :
u u u
t'1 + 2 x'1 = t' 2 + 2 x' 2 ⇒ t' 2 − t'1 = − 2 ( x' 2 − x'1 )
c c c
Substituind diferenţa momentelor de timp în ecuaţia lungimii barei, obţinem :
u2
(x' 2 − x'1 ) − 2 (x' 2 − x'1 ) u2
l x = x2 − x1 = c = ( x' 2 − x'1 ) 1 − 2
u2 c
1− 2
c
sau :
Cuvinte cheie u2
l x = l' x 1 − 2
Contracţia lungimilor paralele c
cu direcţia de mişcare Deoarece radicalul din această expresie este subuni-
tar, rezultă că lungimea lx este mai mică decât lungi-
mea l'x.
În concluzie :
Cu definiţia :
" Sistemul de referinţă propriu este sistemul de referinţă în care
corpul studiat este în repaus,
putem enunţa această consecinţă a relaţiilor de transformare ale coordonatelor şi ast-
fel :
64
# Lungimile longitudinale au valori maxime în sistemul de referinţă pro-
priu.
65
u
t'1 + 2
x'
t1 = c
u2
1− 2
c
u
t' 2 + 2 x'
t2 = c
u2
1− 2
c
Durata procesului pentru observatorul din O este τ = t2 - t1, iar durata aceluiaşi proces
are valoarea τ' = t'2 - t'1 pentru observatorul din O'. Rezultă :
Cuvinte cheie
Deoarece radicalul din această expresie este subuni-
tar, rezultă că durata τ este mai mare decât durata τ'.
Dilatarea timpului
În concluzie :
# Măsurarea duratelor unor procese fizice oferă întotdeauna valori mai mari
observatorului aflat în mişcare decât observatorului aflat în repaus în raport cu
locul în care se desfăşoară procesul.
Putem spune că duratele „se dilată” pentru observatorul aflat în mişcare, ceea ce
vine din nou în contradicţie cu mecanica clasică.
66
observatorul din O viteza v. Ne propunem să găsim relaţiile între componentele vite-
zei în cele două sisteme de referinţă. Putem scrie :
⎛ ⎞
⎜ ⎟
⎜ x' + ut' ⎟
d⎜
2 ⎟
⎜ 1− u ⎟ dx'
⎜ 2 ⎟ +u
dx ⎝ c ⎠ dx' + u dt' dt'
vx = = = =
dt ⎛ ⎞ u u dx'
⎜ t' + u x' ⎟ dt' + 2 dx' 1 + 2
⎜ 2 ⎟ c c dt'
d⎜ c
2 ⎟
⎜ 1− u ⎟
⎜ 2 ⎟
⎝ c ⎠
Deci :
v' + u
vx = x
uv'
1 + 2x
c
De asemenea :
u2 dx' u2
dy' 1 − 2 1− 2
dy d ( y' ) c dt' c
vy = = = =
dt ⎛ ⎞ u u dx'
⎜ t' + u x' ⎟ dt' + 2 dx' 1+ 2
⎜ 2 ⎟ c c dt'
d⎜ c
2 ⎟
⎜ 1− u ⎟
⎜ 2 ⎟
⎝ c ⎠
sau :
u2
v' y 1 − 2
vy = c
uv'
1 + 2x
c
Analog :
u2
v' z 1 − 2
vz = c
uv'
1 + 2x
c
Pătratul modulului vitezei se poate calcula astfel :
⎛ u2 ⎞
( )
⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
v' y2 + v' z2
(v' x + u )2 ⎝ c ⎠
v 2 = v x2 + v 2y + v z2 = 2
+ 2
⎛ uv' x ⎞ ⎛ uv' x ⎞
⎜1 + 2 ⎟ ⎜1 + 2 ⎟
⎝ c ⎠ ⎝ c ⎠
67
Putem prelucra expresia astfel :
⎛ u2 ⎞ 2⎛ u2 ⎞
v' x2 + 2v' x 2
u +u − v' x2 ⎜1 − c 2 ⎟ v' ⎜1 − c 2 ⎟⎟
⎜ ⎟ ⎜
v2 = ⎝ ⎠+ ⎝ ⎠
2 2
⎛ uv' x ⎞ ⎛ uv' x ⎞
⎜1 + 2 ⎟ ⎜1 + 2 ⎟
⎝ c ⎠ ⎝ c ⎠
2 ⎛ u v' x 2v' x u ⎞ 2
2 2
2⎛ u ⎞ 2⎛ u2 ⎞
2
u 2 v' x2 2 ⎜
v' ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ c ⎜ 4 + 2 + 1⎟ − c + u ⎟ 2
v' ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
+ 2v' x u + u
2
⎝ c ⎠= ⎝ c c ⎠ ⎝ c ⎠
v2 = c 2
+ 2 2
+ 2
⎛ uv' x ⎞ ⎛ uv' x ⎞ ⎛ uv' x ⎞ ⎛ uv' x ⎞
⎜1 + 2 ⎟ ⎜1 + 2 ⎟ ⎜1 + 2 ⎟ ⎜1 + 2 ⎟
⎝ c ⎠ ⎝ c ⎠ ⎝ c ⎠ ⎝ c ⎠
În final, expresia pătratului modului vitezei devine :
⎛ v' 2 ⎞⎛ u 2 ⎞
c 2 ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
c ⎠⎝ c ⎠
v2 = c2 − ⎝ 2
⎛ uv' x ⎞
⎜1 + 2 ⎟
⎝ c ⎠
Rezultă că :
Cantitatea
ds 2 = dx 2 + dy 2 + dz 2 − c 2 dt 2
68
se numeşte pătratul elementului de lungime spaţio-temporal. Conform relaţiilor de
transformare ale coordonatelor şi timpului din mecanica relativistă, obţinem :
2
⎛ u ⎞
⎜ dt' + 2 dx' ⎟
2
ds =
(dx' +udt' )
2
2
+ dy' + dz' −c 2 2⎝ c ⎠
2 2
u u
1− 2 1− 2
c c
sau :
ds 2 = dx' 2 + dy' 2 + dz' 2 −c 2 dt' 2 = ds' 2
În concluzie :
# Cuvinte cheie
Şi această caracteristică vine în contradicţie cu
afirmaţiile mecanicii clasice. Astfel, în mecanica cla-
Invarianţa intervalului de lun- sică, există două cantităţi invariante: intervalul spaţi-
gime spaţio-temporal al ds2 = dx2 + dy2 + dz2 şi intervalul temporal dt.
69
acela că vitezele de deplasare ale corpurilor studiate au valori extrem de mici în
comparaţie cu viteza luminii. Putem concluziona că :
Utilizând aceste afirmaţii, putem elabora o strategie de lucru care să ne per-
mită generalizarea legilor mecanicii clasice pentru a le face valabile în cadrul re-
lativităţii restrânse : considerăm legile clasice valabile într-un sistem de refe-
rinţă în care deplasările se fac cu viteze foarte mici în comparaţie cu viteza
luminii şi apoi extrapolăm rezultatele, utilizând transformările de coordo-
nate Lorentz-Einstein, astfel încât să reflecte punctul de vedere al unui ob-
servator pentru care vitezele de deplasare ar fi comparabile cu viteza lumi-
nii.
70
dW ' dt' = dp' x dx' + dp' y dy' + dp' z dz'
Conform relaţiilor de transformare de coordonate :
u
dt' + dx'
dx' +u dt' c2
dx = ; dy = dy' ; dz = dz' ; dt =
u2 u2
1− 2 1− 2
c c
Înlocuind în expresia anterioară, obţinem :
u
dt' + 2 dx'
c dx' +u dt'
dW = dpx + dp y dy' + dp z dz'
u2 u2
1− 2 1− 2
c c
Regrupând termenii, obţinem :
u
dpx − 2 dW
dW − u dp x c
dt' = dx' + dp y dy' + dp z dz'
2 2
u u
1− 2 1− 2
c c
u
px − W
c2 W − u px
p' x = ; p' y = p y ; p' z = pz ; W' =
u2 u2
1− 2 1− 2
c c
71
3.4.2. Relaţia între impuls şi energie, invarianţa
acesteia la transformarea de coordonate Lorentz-
Einstein
c 2 p' 2 −W ' 2 = c 2
+ c 2 p y + c 2 pz
2
2
u
1− 2
c
sau :
2⎛ u2 ⎞ ⎛ u2 ⎞
c 2 p x ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ − W 2 ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
c 2 p' 2 −W ' 2 = ⎝ c ⎠ ⎝ c ⎠ + c2 p 2 + c2 p 2 = c2 p2 − W 2
y z
u2
1− 2
c
Cuvinte cheie
Această ultimă relaţie exprimă legătura între
impulsul şi energia unui corp în dinamica relati-
Relaţia de legătură între im- vistă.
pulsul şi energia unui corp în Se poate remarca în primul rând că formula din
dinamica relativistă mecanica relativistă este complet diferită de aceea
din mecanica clasică, unde
mv 2
p = mv ; W = ⇒ p = 2mW
2
O a doua remarcă poate fi aceea că impulsul relativist depinde de energia corpului în
repaus W0 (adică energia corpului în sistemul propriu de referinţă). Aceasta este o altă
deosebire faţă de mecanica clasică, în care corpul în repaus nu posedă energie.
72
3.4.3. Energia de repaus, relaţia lui Einstein din-
tre masă şi energie, alte relaţii ale dinamicii rela-
tiviste
Să considerăm trei sisteme de
referinţă:
Sistemul O0 în care corpul de
masă m0 este în repaus. Energia cor-
pului în acest referenţial este W0.
Sistemul O’ faţă de care corpul
m0 O0 v0 se deplasează cu viteza v0, viteză
O’ u mult mai mică decât viteza luminii.
Sistemul O faţă de care siste-
O
mul O’ se deplasează cu o viteză
comparabilă cu viteza luminii.
Pentru că viteza de deplasare a corpului în raport cu O’ este mică, în acest re-
ferenţial sunt valabile legile mecanicii clasice.
Exprimând impulsul corpului ca în mecanica clasică şi introducând în relaţia relati-
vistă, obţinem :
1 1
m0v0 = W 2 − W02 = (W − W0 )(W + W0 )
c c
Termenul W – W 0 reprezintă diferenţa dintre energia corpului în stare de miş-
care şi energia corpului în stare de repaus. Dar, această diferenţă este tocmai
energia cinetică a corpului faţă de observatorul O’!
Înlocuind în expresie cu formula clasică a energiei cinetice, obţinem :
1 m0v02
m0v0 = (W + W0 ) ⇒ W + W0 = 2m0c 2
c 2
Observând că suma W + W0 este proporţională cu c2, iar diferenţa W - W0 este propor-
ţională doar cu v02 (deci mult mai mică decât suma), rezultă că termenii W şi W0 au
valori apropiate, practic egale.
În concluzie, obţinem ecuaţia :
W0 = m0c 2
Cuvinte cheie
În dinamica relativistă orice corp aflat în re-
Relaţia dintre masă şi energie paus posedă o cantitate de energie, denumită
în teoria relativităţii energie de repaus, proporţională cu masa (mai
Masa de mişcare precis, cu masa de repaus m0) şi cu pătratul vi-
Energia cinetică tezei luminii.
Expresia impulsului
73
Să găsim în continuare expresiile componentelor impulsului corpului pentru ob-
servatorul din O. Vom afla mai întâi viteza corpului faţă de observatorul din O. Utili-
zăm relaţia de compunere ale vitezelor :
2⎛ v02 ⎞⎛ u 2 ⎞
c ⎜1 − 2 ⎟⎟⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
⎜
c ⎠⎝ c ⎠
v2 = c2 − ⎝ 2
⎛ uv0 x ⎞
⎜1 + 2 ⎟
⎝ c ⎠
În ipoteza v0 << c
⎛ u2 ⎞
v 2 ≅ c 2 − c 2 ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ = u 2
⎝ c ⎠
iar componentele vitezei v sunt :
⎧
⎪ u + v0 x
⎪vx = uv0 x
≅ u + v0 x
⎪ 1+ 2
⎪ c
⎪
⎪ u2
v0 y 1 − 2
⎪ c v2
⎨v y = uv0 x
≅ v0 y 1 − 2
⎪ 1+ 2 c
⎪ c
⎪
⎪ u2
v0 z 1 − 2
⎪v c v2
⎪ z= uv0 x
≅ v0 z 1 − 2
c
⎪ 1+ 2
⎩ c
Conform relaţiilor de transformare ale componentelor impulsului, avem :
u
p' x + 2 W '
px = c
u2
1− 2
c
2
Dar p’x = m0v0x şi W’ = m0c , astfel încât
u
m0v0 x + 2 m0c 2
c m (u + v0 x ) m0
px = = 0 = ⋅ vx = mvx
u2 v2 v2
1− 2 1− 2 1− 2
c c c
unde am făcut notaţia
m0
m=
v2
1− 2
c
Această relaţie defineşte aşa numita masă de mişcare m.
74
Masa de mişcare este o mărime care depinde de viteza de deplasare a corpu-
lui. Valoarea masei de mişcare creşte la creşterea vitezei de deplasare a corpului
considerat. Masa de mişcare tinde către o valoare infinită atunci când viteza cor-
pului se apropie de viteza luminii.
Relaţia dintre componentele impulsului şi componentele vitezei are aceeaşi
formă în mecanica relativistă ca şi în mecanica clasică, cu deosebirea că în for-
mula relativistă apare masa de mişcare, iar în aceea clasică masa de repaus.
În teoria relativităţii, energia totală a unui corp în mişcare este proporţională
cu masa de mişcare a corpului şi cu pătratul vitezei luminii în vid.
75
dp
" În dinamica relativistă relaţia de definiţie a forţei este : F =
dt
Relaţia este asemănătoare aceleia din mecanica clasică, dar există o mare diferenţă:
masa cuprinsă în expresia impulsului poate varia şi ea în timp. Din acest motiv
expresia clasică F = ma nu mai este valabilă şi în teoria relativităţii. De exemplu,
considerând un corp în deplasare de-a lungul axei Ox, aflat sub acţiunea unei forţe
paralele cu aceeaşi axă, putem scrie :
⎡ ⎤
⎛ ⎞ ⎢ 2v ⎥
⎜ ⎟ − 2x
dpx d ⎜ m0vx ⎟ m0 dvx ⎢ 1 dvx ⎥
Fx = = = + m0vx ⎢− c ⎥
dt dt ⎜ v 2 ⎟
v 2 dt
⎢ 2 3
dt ⎥
⎜⎜ 1 − x2 ⎟⎟ 1 − x2 ⎛ vx ⎞ 2
2
⎢ ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟ ⎥
⎝ c ⎠ c
⎢⎣ c ⎥⎦
⎝ ⎠
sau :
⎡ vx2 ⎤
m0 dvx ⎢ c 2 ⎥ m0 ax max
Fx = ⎢ 1 + 2 ⎥ = 3
=
vx2 dt ⎢ 1 − vx ⎥ ⎛ vx2
1− 2 v 2 2
⎞ 1 −
c ⎢⎣ c 2 ⎥⎦ ⎜⎜1 − x2 ⎟⎟ c2
⎝ c ⎠
De aici :
Fx Fx ⎛ vx2 ⎞
ax = = ⎜⎜1 − 2 ⎟⎟
m0 m⎝ c ⎠
3
⎛ vx2 ⎞2
⎜⎜1 − ⎟⎟
2
⎝ c ⎠
76
4. OSCILAŢII MECANICE
77
Evident, intervalul de timp minim corespunde valorii întregi k = 1, astfel încât pe-
rioada oscilatorului armonic are expresia :
2π
T0 =
ω
Inversul perioadei de oscilaţie se numeşte frecvenţă. Rezultă :
1 ω
ν0 = =
T0 2π
Când elongaţia oscilatorului armonic reprezintă distanţa la care se află oscilato-
rul faţă de poziţia de echilibru, prima derivată a elongaţiei în raport cu timpul are
semnificaţia de viteză, iar a doua derivată pe aceea de acceleraţie :
x = A sin(ωt + ϕ) ⇒ v = = x& = ωA cos(ωt + ϕ)
dx
dt
d 2 x dv
x = A sin(ωt + ϕ) ⇒ a = 2 = = &x& = −ω2 A sin(ωt + ϕ)
dt dt
Examinând aceste relaţii, observăm că :
a = −ω2 x ⇔ &x& + ω2 x = 0
ecuaţie care poartă numele de ecuaţia diferenţială a oscilatorului armonic.
Fie cele două cărucioare ataşate resorturilor elastice din figura alăturată. Scoţând
cărucioarele din poziţiile lor de echilibru ele vor efectua oscilaţii armonice.
78
Să presupunem că pulsaţiile acestor oscilaţii sunt egale
x
(ceea ce înseamnă că şi frecvenţele de oscilaţie sau pe-
x2 x1 rioadele sunt egale). Elongaţia oscilaţiei căruciorului
inferior este egală cu deplasarea acestuia faţă de repe-
rul fix din stânga şi are expresia matematică :
x1 = A1 sin(ωt + ϕ1 )
x1 Elongaţia oscilaţiei căruciorului superior, măsurată în
raport cu reperul din stânga solitar cu căruciorul
inferior, este :
x2 = A2 sin (ωt + ϕ2 )
În raport cu reperul fix, elongaţia căruciorului su-
perior este :
x = x1 + x2 = A1 sin(ωt + ϕ1 ) + A2 sin(ωt + ϕ2 )
Putem extrage din acest exemplu următoarea concluzie generală
Cuvinte cheie
# Dacă un punct material participă simultan
la două oscilaţii care se fac pe direcţii paralele,
Compunerea oscilaţiilor para- elongaţia rezultantă este suma algebrică a elon-
lele de frecvenţe egale gaţiilor celor două oscilaţii
Să examinăm consecinţele matematice ale re-
laţiilor precedente. Cu binecunoscuta relaţie :
sin(a + b ) = sin a cos b + sin b cos a
putem obţine :
x = ( A1 cos ϕ1 + A2 cos ϕ2 ) sin ωt + ( A1 sin ϕ1 + A2 sin ϕ2 )cos ωt
Cu notaţiile :
⎧ A sin ϕ = A1 sin ϕ1 + A2 sin ϕ2
⎨
⎩ A cos ϕ = A1 cos ϕ1 + A2 cos ϕ2
putem aduce expresia la forma :
x = A(sin ωt cos ϕ + sin ϕ cos ωt ) = A sin(ωt + ϕ)
Expresia elongaţiei x este aceea a unei oscilaţii armonice de amplitudine A şi fază ini-
ţială ϕ, având aceeaşi frecvenţă ca şi cele două oscilaţii care se compun. Concluzia
este următoarea :
Din expresiile care definesc amplitudinea şi faza iniţială ale oscilaţiei rezultante, ob-
ţinem :
A2 sin 2 ϕ + A2 cos 2 ϕ = A12 sin 2 ϕ1 + A12 cos 2 ϕ1 + A22 sin 2 ϕ2 + A22 cos 2 ϕ2 +
+ 2 A1 A2 (sin ϕ1 sin ϕ2 + cos ϕ1 cos ϕ2 )
Putem restrânge expresia astfel :
A2 = A12 + A22 + 2 A1 A2 cos (ϕ2 − ϕ1 )
De aici obţinem expresia amplitudinii rezultante :
79
A = A12 + A22 + 2 A1 A2 cos(ϕ2 − ϕ1 )
De asemenea, expresia fazei iniţiale rezultante este :
A sin ϕ1 + A2 sin ϕ2
tg ϕ = 1
A1 cos ϕ1 + A2 cos ϕ2
Putem remarca că valoarea amplitudinii rezultante depinde de diferenţa de fa-
ză dintre cele două oscilaţii. Dacă oscilaţiile sunt în fază, adică diferenţa de fază
este nulă : ϕ2 - ϕ1 = 0, amplitudinea rezultantă are valoare maximă : A = A1 + A2.
Când oscilaţiile sunt în opoziţie de fază, adică : ϕ2 - ϕ1 = π, amplitudinea rezul-
tantă îşi atinge valoarea minimă : A = ⏐A1 - A2⏐.
Cuvinte cheie
Observăm că ecuaţia care descrie rezultatul
compunerii celor două oscilaţii are o formă
Compunerea oscilaţiilor para- asemănătoare cu aceea a unei oscilaţii armonice
lele de frecvenţe apropiate de pulsaţie ω0, cu deosebirea că amplitudinea
Bătăi nu mai este constantă în timp. Perioada noii
amplitudini T = 2π/ω are valoare mult mai mare
decât perioada oscilaţiilor T0 = 2π/ω0. Din acest motiv, spunem că prin compu-
nerea celor două oscilaţii se obţine o oscilaţie cvasiarmonică modulată în am-
plitudine.
80
1
0 20 40 60 80 100
1
Celedouă
Cele două oscilaţii
oscilaţii
0 20 40 60 80 100
2
Rezultatul compunerii
Rezultatul compuneriicelorcelor
două oscilaţii
două oscilaţii
2π 2π
Graficele de mai sus reprezintă oscilaţiile sin t şi sin t , precum şi rezultatul
9 11
4π 40π
compunerii lor 2 cos ⋅ sin . Se observă că amplitudinea rezultantă variază peri-
99 99
odic în timp între o valoare minimă nulă şi o valoare maximă egală cu dublul ampli-
tudinii oscilaţiilor care se compun. Dacă cele două oscilaţii ar fi reprezentat sunete
emise de două diapazoane identice, dintre care unul uşor dezacordat, atunci la ure-
chea noastră ar ajunge un sunet cu o frecvenţă practic egală cu aceea a sunetului emis
de diapazonul acordat corect, dar a cărui intensitate variază periodic în timp între va-
lori minime şi maxime. Senzaţia auditivă este aceea a ecoului unor lovituri periodice
(bătăi), care se petrec undeva în depărtare. De aici provine şi numele dat acestui fe-
nomen.
81
4.2.3. Compunerea oscilaţiilor având aceeaşi
frecvenţă şi direcţii perpendiculare
82
⎛ A1 cos ϕ1 x ⎞
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ 2
A cos ϕ y ⎠ − xA2 cos ϕ2 + yA1 cos ϕ1
cos ωt = 2
=
⎛ A1 cos ϕ1 A1 sin ϕ1 ⎞ A1 A2 sin(ϕ2 − ϕ1 )
⎜⎜ ⎟⎟
⎝ A2 cos ϕ2 A2 sin ϕ2 ⎠
ridicând la pătrat şi adunând, obţinem :
x 2 A22 + y 2 A12 − 2 xyA1 A2 (cos ϕ1 cos ϕ2 + sin ϕ1 sin ϕ2 )
=1
A12 A22 sin 2 (ϕ2 − ϕ1 )
sau :
x2 y2
cos(ϕ2 − ϕ1 ) = sin 2 (ϕ2 − ϕ1 )
xy
2
+ 2
− 2
A1 A2 A1 A2
Acest rezultat matematic ne permite să
tragem următoarele concluzii :
y ∆ϕ = 0
∆ϕ = π
A1
83
Concluzia este următoarea :
Dacă diferenţa de fază dintre cele două oscilaţii este nulă, (spunem în acest caz
că oscilaţiile sunt în fază) ecuaţia traiectoriei devine :
2
x2 y2 xy ⎛ x y ⎞ A2
+ − 2 = 0 ⇒ ⎜ A A ⎟⎟ = 0 ⇒
⎜ − y= x
A12 A22 A1 A2 ⎝ 1 2⎠ A1
Concluzia este următoarea :
Dacă diferenţa de fază dintre cele două oscilaţii este egală cu π, (spunem în
acest caz că oscilaţiile sunt în opoziţie de fază) ecuaţia traiectoriei devine :
2
x2 y2 xy ⎛ x y ⎞ A2
2
+ 2 +2 = 0 ⇒ ⎜⎜ + ⎟⎟ = 0 ⇒ y=− x
A1 A2 A1 A2 ⎝ A1 A2 ⎠ A1
Concluzia este următoarea:
84
Traiectoria este închisă dacă există un interval de timp T astfel încât coordo-
natele x şi y ale punctului material la momentul de timp t şi coordonatele la mo-
mentul de timp t + T să aibă aceleaşi valori, oricare ar fi momentul de timp t.
∃T aî x(t + T ) = x(t ), y (t + T ) = y (t ), ∀t
Cele două oscilaţii sunt periodice şi, prin urmare, intervalul de timp T nu poate fi de-
cât un multiplu întreg al perioadelor oscilaţiilor :
2π
T = k1T1 = k1 ; k1 ∈ℵ
ω1
2π
T = k2T2 = k2 ; k2 ∈ℵ
ω2
De aici, obţinem :
2π 2π ω1 k2
k1 = k2 ⇒ = ; k1 ,k2 ∈ℵ
ω1 ω2 ω2 k1
Concluzia este că :
Care este aspectul unei traiectorii închise ? Pentru a răspunde la această între-
bare să remarcăm mai întâi că sunt valabile relaţiile :
− A1 ≤ x ≤ A1 ; − A2 ≤ y ≤ A2
Traiectoria este conţinută în interiorul unui dreptunghi cu laturile 2A , respec-
1
tiv 2A2.
Prin eliminarea timpului între cele două ecuaţii de mişcare, obţinem ecuaţia tra-
iectoriei ca o funcţie y = y(x). Această funcţie are extreme, corespunzătoare condiţiei :
dy
=0
dx
Putem scrie şi :
dy d ( A2 sin(ω2t + ϕ2 ))( A1 sin(ω1t + ϕ1 )) ω2 A2 cos(ω2t + ϕ2 )
= = =0
dx d ( A1 sin(ω1t + ϕ1 )) ω1 A1 cos(ω1t + ϕ1 )
85
Graficul traiectoriei închise are k 2puncte de tangenţă la dreapta y = A2, k2
puncte de tangenţă la dreapta y = -A2, k1 puncte de tangenţă la dreapta x = A1 şi
k1 puncte de tangenţă la dreapta x = A1.
86
Conform principiilor mecanicii newtoniene, acceleraţia unui corp este determi-
nată de rezultanta forţelor externe care acţionează asupra acestuia :
m a = R ⇔ m &x& = R
a Înmulţind ecuaţia diferenţială a mişcării oscilatorii
m R armonice cu masa oscilatorului, obţinem
m&x& = − mω2 x
x sau, în conformitate cu principiul fundamental al di-
namicii :
R = − mω2 x = − k x ⇒ R = mω2 x = k x
Putem trage următoarea concluzie :
Cuvinte cheie
Ecuaţia diferenţială a oscila-
Un punct material execută o oscilaţie armo-
torului armonic nică dacă rezultanta forţelor externe care acţio-
Forţe elastice nează asupra sa este proporţională cu elongaţia
Energia potenţială a oscilato- şi are sens opus acesteia. Un asemenea tip de
rului armonic forţă se numeşte forţă elastică, iar constanta de
Energia totală a oscilatorului proporţionalitate k se numeşte constantă de
armonic elasticitate.
Ecuaţia de mişcare a oscilato-
rului armonic Forţele elastice sunt forţe conservative. Prin
urmare, lucrul mecanic al forţei elastice egalează va-
riaţia de energie potenţială, luată cu semn schimbat :
L = −∆W p = Wi − W f
Lucrul mecanic este dat de relaţia :
(f ) (f ) kx 2f kxi2
L = ∫ R dx = ∫ − kx dx = − +
(i ) (i ) 2 2
Rezultă :
kx 2f kxi2
Wf − = Wi −
2 2
Cum această egalitate este adevărată oricare ar fi cele două elongaţii implicate, rezul-
tă :
kx 2 kx 2
( )
Wp x − = const ⇔ W p x = ( ) + const
2 2
adică energia potenţială a oscilatorului armonic este proporţională cu pătratul elonga-
ţiei şi este definită până la o constantă aditivă arbitrară. Considerând prin convenţie
că energia potenţială în poziţia de echilibru este nulă :
x = 0 ⇒ Wp (x ) = 0
atribuim o valoare nulă constantei arbitrare, astfel încât expresia energiei potenţiale
a oscilatorului armonic devine :
kx 2
W p (x ) =
2
87
Energia cinetică a oscilatorului armonic este :
mv 2 mx& 2
Wc = =
2 2
Pătratul vitezei oscilatorului poate fi calculat utilizând ecuaţia diferenţială de mişcare
m&x& = −mω2 x = − k x ⇒ m &x&x& = − k xx& ⇔ m ⋅
( )
1 d x& 2
= −k ⋅
( )
1 d x2
2 dt 2 dt
Prin integrare în raport cu timpul, rezultă :
mx& 2 kx 2
=− + const
2 2
sau :
mx& 2 kx 2
+ = const ⇔ Wc + W p = const
2 2
Ecuaţia de mişcare a oscilatorului armonic poate fi obţinută prin integrarea
ecuaţiei diferenţiale de mişcare.
Pornind de la relaţia :
2
mx& 2 kx 2 2W0 1 d⎛ m ⎞ ⎛ m ⎞
=− + W0 ⇒ x& = − ω2 x 2 ⇒ ⎜ ω x ⎟ = 1− ⎜ ωx ⎟
2 2 m ω dt ⎜⎝ 2W0 ⎟⎠ ⎜ 2W
⎝ 0
⎟
⎠
Rezultă :
⎛ m ⎞
d ⎜⎜ ωx ⎟⎟
⎝ 2W0 ⎠ = ωdt
2
⎛ m ⎞
1 − ⎜⎜ ωx ⎟⎟
⎝ 2 W 0 ⎠
Cu notaţia :
m ⎛ m ⎞
ωx = sin u ⇒ d ⎜⎜ ωx ⎟⎟ = cos u du
2W0 ⎝ 2W0 ⎠
obţinem :
du = ω dt ⇒ ∫ du = ∫ ω dt ⇒ u = ωt + ϕ
ϕ fiind o constantă de integrare. Rezultă :
88
1 2W0 2W0
x= sin(ωt + ϕ) = sin(ωt + ϕ)
ω m k
Notând :
2W0 kA2
A= ⇔ W0 =
k 2
unde A se numeşte amplitudinea oscilaţiei armonice, rezultă în final :
x = A sin(ωt + ϕ)
ecuaţie care reprezintă ecuaţia de mişcare a oscilatorului armonic liniar. Din ex-
presie, se remarcă că amplitudinea reprezintă distanţa maximă la care oscilatorul
armonic poate ajunge faţă de poziţia de echilibru. Mai putem remarca că energia
mecanică a oscilatorului armonic este proporţională cu constanta de elasticitate şi cu
pătratul amplitudinii oscilaţiei.
Această expresie arată că mişcarea oscilatorie amortizată este determinată de
acţiunea a două forţe : o forţă de tip elastic –kx şi o forţă de rezistenţă –fv pro-
porţională cu viteza oscilatorului şi orientată în sens opus.
Cuvinte cheie
Vom încerca în continuare să găsim forma ma-
tematică a ecuaţiei de mişcare a oscilatorului amorti-
Ecuaţia diferenţială a oscila- zat. Pentru aceasta, vom face mai întâi următoarea
torului amortizat schimbare de funcţie :
Forţa de rezistenţă
x(t ) = eαt X (t )
Ecuaţia de mişcare a oscilato-
rului amortizat Conform acestei schimbări de funcţie, obţinem :
x& = αe αt X + e αt X&
şi :
89
&x& = α 2e αt X + 2αe αt X& + e αt X&&
Înlocuind în ecuaţia diferenţială de mişcare, obţinem :
α 2eαt X + 2αeαt X& + eαt X&& + 2 γαeαt X + 2 γeαt X& + ω02eαt X = 0
sau :
[ (
eαt X&& + 2(α + γ ) X& + α 2 + 2 γα + ω02 X = 0 ) ]
Cum eαt nu poate fi un termen nul, rezultă :
(
X&& + 2(α + γ )X& + α 2 + 2 γα + ω02 X = 0 )
Alegând α = -γ, rezultă :
x = e − γt X
şi :
(
X&& + − γ 2 + ω02 X = 0 )
sau :
(
X&& = − − γ 2 + ω02 X )
Putem distinge trei situaţii :
A) ( )
− − γ 2 + ω02 = γ 2 − ω02 = Ω 2 ≥ 0
În acest caz :
X&& = Ω 2 X
Mai putem scrie :
1 dX& 2 Ω 2 dX 2
X&&X& = Ω 2 X&X⇒ = ⇒ X& 2 = Ω 2 X 2 + C
2 dt 2 dt
unde C este o constantă de integrare. Mai putem scrie :
⎛ ΩX ⎞
d⎜ ⎟
dX
= dt ⇒ ⎝ C⎠
= Ωdt
Ω2 X 2 + C ⎛ ΩX ⎞
2
⎜ ⎟ +1
⎝ C⎠
Cu schimbarea de funcţie :
ΩX C
= sh u ⇒ dX = ch u du
C Ω
obţinem :
ch u du
= Ωdt ⇒ du = Ωdt ⇒ u = Ωt + ϕ
2
sh u + 1
unde ϕ este o constantă de integrare. Rezultă :
C
X= sh(Ωt + ϕ) sau X = A sh(Ωt + ϕ)
Ω
În final, ecuaţia de mişcare a oscilatorului amortizat în cazul A) este :
(
x = e − γt X = Ae − γt sh(Ωt + ϕ) = Ae − γt sh γ 2 − ω02 t + ϕ ) ; γ > ω0
90
Viteza oscilatorului este dată de expresia :
v = x& = − γAe−γt sh(Ωt + ϕ) + ΩAe−γt ch(Ωt + ϕ) = Ae−γt [− γsh(Ωt + ϕ) + Ωch(Ωt + ϕ)]
La momentul iniţial (t = 0), elongaţia şi viteza au expresiile :
⎧ x0 = A sh ϕ
⎨
⎩v0 = − γA sh ϕ + ΩA ch ϕ
În cazul în care punctul de plecare se află în zona negativă a axei (x0 < 0),
rezultă sh ϕ < 0 astfel încât v0 > 0 (adică oscilatorul se mişcă în sensul pozitiv al
axei). Ecuaţia :
x = Ae− γt sh(Ωt + ϕ) = Ae− γt sh(Ωt − ϕ ) = 0
admite soluţia :
ϕ
t1 =
Ω
ceea ce înseamnă că oscilatorul trece la acest moment de timp prin poziţia de echili-
bru, cu viteza :
ϕ
−γ
v = AΩe >0
Ω
91
Dacă viteza iniţială este negativă, punctul
15 material va evolua asimptotic către poziţia de
echilibru (vezi graficul alăturat).
10
Şi în aceste două situaţii mişcarea punctu-
5 lui material este una aperiodică.
# În concluzie, în cazul
0 5 10 ( )
− − γ 2 + ω02 = γ 2 − ω02 = Ω 2 ≥ 0
x=exp(-1,1t)*sh(t+3) mişcarea punctului material este aperiodi-
că.
B) − γ 2 + ω02 = 0
În acest caz :
X&& = 0
Prin integrare, rezultă :
X& = A ⇒ X = At + B
unde A şi B sunt două constante de integrare. Soluţia completă este :
x = ( At + B )e − γt
Poziţia şi viteza iniţială sunt :
⎧ x0 = B
5 ⎨
⎩v0 = A − γB
Şi în acest caz, în funcţie de valori-
le iniţiale ale elongaţiei şi vitezei,
putem întâlni trei forme de mişcare,
asemănătoare cu cele obţinute în
0 2 4 6 cazul precedent.
# În concluzie, în cazul
− γ 2 + ω02 = 0
5 mişcarea punctului material
este aperiodică şi numită ape-
Mişcare aperiodică critică riodică critică.
C) − γ 2 + ω02 = ω2 > 0
În acest caz :
X&& = −ω2 X
Aşa cum am arătat în cazul oscilatorului armonic liniar, soluţia unei ecuaţii de acest
tip este :
X = A sin(ωt + ϕ)
Prin urmare, soluţia completă a ecuaţiei oscilatorului amortizat devine :
x = Ae −γt sin(ωt + ϕ)
92
5
0 2 4 6
Oscilaţie pseudoarmonică
x = 4 exp(-x) sin(20x)
Aşa cum se poate vedea din graficul alăturat, în acest caz mişcarea punctului
material este oscilatorie, dar amplitudinea oscilaţiei scade exponenţial în timp. Carac-
terul de mişcare oscilatorie, asemănătoare oscilaţiei armonice, este cu atât mai pro-
nunţat cu cât ω0 are valori mai mari decât γ. Un asemenea tip de mişcare se numeşte
oscilaţie pseudoarmonică.
# În concluzie, în cazul
− γ 2 + ω02 = ω2 > 0
mişcarea punctului material este periodică şi este numită oscilaţie pseudoar-
monică.
93
Se observă că valoarea decrementului logaritmic este cu atât mai mare cu cât
factorul γ are o valoare mai mare. Din acest motiv, factorul γ se mai numeşte co-
eficient de atenuare. Mai putem remarca şi faptul că pentru acelaşi coeficient
de atenuare, amortizarea este mai pronunţată la frecvenţe de oscilaţie mari.
94
5. UNDE MECANICE
5.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Într-un mediu elastic, se pot produce uneori per-
Cuvinte cheie
turbaţii. Datorită elasticităţii mediului, perturbaţiile
se pot transmite punctelor vecine, propagându-se ast-
Unde elastice fel în interiorul mediului elastic.
Funcţia de undă
Ecuaţia diferenţială a undelor
" Prin definiţie, propagarea unei per-
turbaţii într-un mediu elastic se numeşte
Clasificări ale undelor
undă mecanică elastică.
O caracteristică foarte importantă a undelor elastice este aceea că propagarea
perturbaţiei prin mediul elastic se face cu viteză finită şi din aproape în aproape.
De asemenea, undele elastice nu transportă substanţă (adică nu au loc transferuri
de materie în interiorul mediului elastic). Totuşi, undele elastice transportă ener-
gie şi impuls.
Termenul de „perturbaţie” pe care l-am folosit anterior se referă la micile va-
riaţii ale valorilor unor mărimi fizice care caracterizează interiorul mediului elastic,
pe care acestea le pot suferi faţă de valorile corespunzătoare stării de echilibru.
Exemple de asemenea mărimi fizice pot fi : deplasarea unei porţiuni a mediului, vite-
za sa de deplasare, energia cinetică dobândită, ca şi multe altele. Oricare dintre abate-
rile valorilor acestor mărimi fizice faţă de starea de echilibru poate fi socotită ca o
măsură a modificărilor induse în prezenţa undei elastice. Din acest motiv, putem face
următoarea definiţie :
" Diferenţa dintre valoarea atinsă de o mărime fizică care caracteri-
zează mediul elastic în prezenţa undei elastice şi valoarea de echilibru a
respectivei mărimi fizice se numeşte în general funcţie de undă şi se no-
tează cu Ψ.
Funcţiile de undă pot fi atât mărimi fizice scalare, cât şi mărimi fizice vectori-
ale, iar din punct de vedere matematic ele sunt funcţii de momentul de timp şi de
raza vectoare a punctului pe care îl reprezintă în interiorul mediului :
Ψ = Ψ (r ,t )
95
Pentru a răspunde acestei în-
c
trebări, să începem prin a examina
situaţia din schiţa alăturată. Presu-
Ψ(x,t) Ψ(x+cdt,dt) punem că o perturbaţie se propagă
cu viteza constantă c, fără ca aspec-
tul său să se modifice (de exemplu,
x cdt x + cdt ca propagarea unui val în largul
mării). În consecinţă, după trecerea
unui interval de timp dt, valoarea funcţiei de undă corespunzătoare punctului de co-
ordonată x va fi regăsită în punctul de coordonată x + cdt. Putem scrie :
Ψ ( x ,t ) = Ψ ( x + cdt ,t + dt )
Prin dezvoltarea în serie Taylor şi considerând că intervalul de timp dt este suficient
de mic pentru ca termenii de ordin superior să poată fi neglijaţi, rezultă :
∂Ψ ( x ,t ) ∂Ψ ( x ,t )
Ψ ( x ,t ) = Ψ ( x ,t ) +
∂x x ,t
c dt +
∂t x ,t
( )
dt + 0 dt 2
sau :
∂Ψ ( x ,t ) 1 ∂Ψ ( x ,t )
=−
∂x c ∂t
În concluzie, derivatele de ordinul întâi ale funcţiei de undă în raport cu coor-
donata sau cu momentul de timp sunt proporţionale.
A) Mai întâi stabilim legătura dintre Ψ(x + dx, t + dt) şi Ψ(x + dx, t):
∂Ψ ( x + dx ,t )
Ψ ( x + dx ,t + dt ) ≅ Ψ ( x + dx ,t ) + dt
∂t x+ dx ,t
şi apoi, utilizând relaţiile :
∂Ψ ( x ,t )
t Ψ ( x + dx ,t ) ≅ Ψ ( x ,t ) + dx
∂x x ,t
∂Ψ ( x + dx ,t ) ∂Ψ ( x ,t ) ∂ 2 Ψ ( x ,t )
≅ + dx
Ψ(x,t) Ψ(x+dx,t) ∂t ∂t ∂x∂t x ,t
stabilim relaţia cu Ψ(x, t) :
t+dt ∂Ψ ( x ,t )
Ψ ( x + dx ,t + dt ) ≅ Ψ ( x ,t ) + dx +
∂x
∂Ψ ( x ,t ) ∂ 2 Ψ ( x ,t )
Ψ(x,t+dt) Ψ(x+dx,t+dt) + dt + dtdx
∂t ∂x∂t
x x+dx
96
B) Mai întâi stabilim legătura dintre Ψ(x + dx, t + dt) şi Ψ(x, t + dt) :
∂Ψ ( x ,t + dt )
Ψ ( x + dx ,t + dt ) ≅ Ψ ( x ,t + dt ) + dx
∂x x ,t + dt
şi apoi utilizând relaţiile :
∂Ψ ( x ,t )
Ψ ( x ,t + dt ) ≅ Ψ ( x ,t ) + dt
∂t x ,t
∂Ψ ( x ,t + dt ) ∂Ψ ( x ,t ) ∂ 2 Ψ ( x ,t )
≅ + dt
∂x ∂x ∂t∂x x ,t
stabilim relaţia cu Ψ(x, t) :
∂Ψ ( x ,t ) ∂Ψ ( x ,t ) ∂ 2 Ψ ( x ,t )
Ψ ( x + dx ,t + dt ) ≅ Ψ ( x ,t ) + dt + dx + dxdt
∂t ∂x ∂t∂x
Egalând expresiile obţinute şi reducând termenii egali, rezultă :
∂ 2Ψ ( x ,t ) ∂ 2Ψ ( x ,t ) ∂ ⎛ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ ∂Ψ ⎞
= ⇔ ⎜ ⎟= ⎜ ⎟
∂x∂t ∂t∂x ∂x ⎝ ∂t ⎠ ∂t ⎝ ∂x ⎠
Dacă ţinem cont de relaţia obţinută anterior între derivatele de ordinul întâi în raport
cu coordonata sau cu timpul, rezultă :
∂ ⎛ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ 1 ∂Ψ ⎞ ∂ 2Ψ 1 ∂ 2Ψ
⎜− c ⎟ = ⎜− ⎟ ⇔ c 2 =
∂x ⎝ ∂x ⎠ ∂t ⎝ c ∂t ⎠ ∂x c ∂t 2
sau :
∂ 2Ψ 1 ∂ 2Ψ
− =0
∂x 2 c 2 ∂t 2
Această ecuaţie se numeşte ecuaţia diferenţială a undelor plane şi reprezintă cea
mai generală relaţie matematică care descrie propagarea unei unde elastice plane.
Generalizarea în trei dimensiuni spaţiale a acestei ecuaţii :
∂ 2Ψ ∂ 2Ψ ∂ 2Ψ 1 ∂ 2Ψ
+ 2 + 2 − 2 2 =0
∂x 2 ∂y ∂z c ∂t
se numeşte ecuaţia diferenţială a undelor şi poate reprezenta matematic orice pro-
ces ondulatoriu.
Utilizând operatorul lui Laplace :
2 ∂2 ∂2 ∂2
∇ = 2 + 2 + 2
∂x ∂y ∂z
ecuaţia diferenţială a undelor se scrie sub o formă simplificată :
2 1 ∂ 2Ψ
∇ Ψ− 2 2 =0
c ∂t
97
Front de Undele se pot clasifica în funcţie
c undă de forma frontului de undă. Astfel,
putem întâlni
Unde plane, ale căror front de
undă este o suprafaţă plană
Unde cilindrice, ale căror front
de undă este o suprafaţă cilindrică
Unde sferice, ale căror front de
undă este o suprafaţă sferică
98
∂ξ d ( x + ct ) ∂ξ d ( x + ct )
= =1 ; = =c
∂x ∂x ∂t ∂t
∂η d ( x − ct ) ∂η d ( x − ct )
= =1 ; = = −c
∂x ∂x ∂t ∂t
se calculează derivatele :
∂Ψ ∂Ψ ∂ξ ∂Ψ ∂η ∂Ψ ∂Ψ
= + = +
∂x ∂ξ ∂x ∂η ∂x ∂ξ ∂η
∂ 2 Ψ ∂ ⎛ ∂Ψ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ ∂Ψ ⎞
= ⎜ + ⎟= ⎜ ⎟+ ⎜ ⎟= ⎜ ⎟+ ⎜ ⎟=
∂x 2 ∂x ⎝ ∂ξ ∂η ⎠ ∂x ⎝ ∂ξ ⎠ ∂x ⎝ ∂η ⎠ ∂ξ ⎝ ∂x ⎠ ∂η ⎝ ∂x ⎠
∂ ⎛ ∂Ψ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ ∂Ψ ∂Ψ ⎞ ∂ 2Ψ ∂ 2Ψ ∂ 2Ψ
= ⎜ + ⎟+ ⎜ + ⎟= +2 +
∂ξ ⎝ ∂ξ ∂η ⎠ ∂η ⎝ ∂ξ ∂η ⎠ ∂ξ2 ∂ξ∂η ∂η2
∂Ψ ∂Ψ ∂ξ ∂Ψ ∂η ∂Ψ ∂Ψ
= + =c −c
∂t ∂ξ ∂t ∂η ∂t ∂ξ ∂η
∂ 2 Ψ ∂ ⎛ ∂Ψ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ ∂Ψ ⎞
= ⎜c −c ⎟=c ⎜ ⎟−c ⎜ ⎟=c ⎜ ⎟−c ⎜ ⎟=
∂t 2
∂t ⎝ ∂ξ ∂η ⎠ ∂t ⎝ ∂ξ ⎠ ∂t ⎝ ∂η ⎠ ∂ξ ⎝ ∂t ⎠ ∂η ⎝ ∂t ⎠
∂ ⎛ ∂Ψ ∂Ψ ⎞ ∂ ⎛ ∂Ψ ∂Ψ ⎞ 2 ∂ 2 Ψ 2
2 ∂ Ψ
2
2∂ Ψ
= c ⎜c −c ⎟ − c ⎜c −c ⎟=c − 2c +c
∂ξ ⎝ ∂ξ ∂η ⎠ ∂η ⎝ ∂ξ ∂η ⎠ ∂ξ2 ∂ξ∂η ∂η2
Se înlocuiesc derivatele de ordinul al doilea în ecuaţia undei plane :
∂ 2 Ψ ( x ,t ) 1 ∂ 2 Ψ ( x ,t )
− 2 =0
∂x 2 c ∂t 2
rezultând :
∂ 2Ψ
4 =0
∂ξ∂η
Putem scrie :
∂ ⎛ ∂Ψ ⎞
⎜ ⎟=0
∂ξ ⎝ ∂η ⎠
Deoarece derivata parţială în raport cu ξ este nulă, termenul ∂Ψ/∂η nu poate repre-
zenta decât o constantă în raport cu ξ, fiind cel mult o funcţie de variabila η :
∂Ψ df (η)
= f ' (η) =
∂η dη
Prin integrarea acestei ecuaţii, obţinem :
Ψ = f (η) + const
Constanta de integrare este de fapt constantă în raport cu variabila η, deci poate totuşi
reprezenta o funcţie de variabila ξ :
Ψ = f (η) + g (ξ)
Revenind la variabilele iniţiale, obţinem :
Ψ( x ,t ) = f ( x − ct ) + g ( x + ct )
99
Concluzia este că soluţia generală a ecuaţiei undelor plane este o sumă de do-
uă funcţii arbitrare, care depind de variabilele x - ct, respectiv x + ct. Aceste do-
uă variabile se numesc faze.
100
5.2.2. Soluţia ecuaţiei undelor sferice
Concluzia este că funcţia de undă caracteristică unei unde sferice este o fun-
cţie doar de modulul razei vectoare şi momentul de timp :
Ψ = Ψ(r, t)
101
∂ 2Ψ ∂ 2Ψ ∂ 2Ψ 1 ∂ 2Ψ
+ 2 + 2 − 2 2 =0
∂x 2 ∂y ∂z c ∂t
obţinem :
3 ∂Ψ x 2 + y 2 + z 2 ∂Ψ x 2 + y 2 + z 2 ∂ 2 Ψ 1 ∂ 2 Ψ
− + − =0
r ∂r r3 ∂r r2 ∂r 2 c 2 ∂t 2
sau :
∂ 2 Ψ 2 ∂Ψ 1 ∂ 2 Ψ
+ − =0
∂r 2 r ∂r c 2 ∂t 2
ecuaţie care se numeşte ecuaţia diferenţială a undelor sferice.
facem schimbarea de funcţie :
1
Ψ (r ,t ) = ψ (r ,t )
r
astfel încât :
∂Ψ ∂ ⎛ 1 ⎞ 1 1 ∂ψ
= ⎜ ψ⎟ = − 2 ψ +
∂r ∂r ⎝ r ⎠ r r ∂r
∂ 2Ψ ∂ ⎛ 1 1 ∂ψ ⎞ 2 1 ∂ψ 1 ∂ψ 1 ∂ 2 ψ 2 2 ∂ψ 1 ∂ 2 ψ
= ⎜− ψ + ⎟= ψ− 2 − + = ψ− 2 +
∂r 2 ∂r ⎝ r 2 r ∂r ⎠ r 3 r ∂r r 2 ∂r r ∂r 2 r 3 r ∂r r ∂r 2
rezultând :
2 2 ∂ψ 1 ∂ 2ψ 2 ⎛ 1 1 ∂ψ ⎞ 1 1 ∂ 2ψ
ψ− 2 + + ⎜− ψ + ⎟− =0
r3 r ∂r r ∂r 2 r ⎝ r 2 r ∂r ⎠ c 2 r ∂t 2
sau :
∂ 2ψ 1 ∂ 2ψ
− =0
∂r 2 c 2 ∂t 2
soluţia ultimei ecuaţii este :
ψ(r ,t ) = f (r − ct ) + g (r + ct )
astfel încât în final obţinem :
1
Ψ (r ,t ) = ( f (r − ct ) + g (r + ct ))
r
ecuaţie care este soluţia generală a ecuaţiei diferenţiale a undelor sferice.
Un caz particular este :
A ⎡ ⎛t r⎞ ⎤
Ψ (r ,t ) = sin ⎢ 2π⎜ − ⎟ + ϕ0 ⎥
r ⎣ ⎝T λ ⎠ ⎦
care reprezintă unda sferică armonică progresivă (sau divergentă).
102
Să examinăm în continuare propagarea unei unde longitudinale într-un mediu
elastic.
Sub acţiunea undei, starea unui element de volum dV al materialului se modifi-
că. Efectele produse sunt de două tipuri :
Principiul fundamental al dinamicii ne spune că acceleraţia elementului de vo-
lum este rezultatul acţiunii forţelor externe, adică al forţelor elastice cu care me-
diul acţionează asupra elementului de volum.
Notând masa elementului de volum cu dm, putem scrie :
dm a = F ( x + dx,t ) − F ( x ,t )
Cum
dm = ρdV = ρdx dy dz
unde ρ este densitatea materialului, prin dezvoltare în serie Taylor şi neglijarea facto-
rilor de ordin superior
∂F ( x ,t ) 1 ∂ 2 F ( x ,t ) 2 ∂F ( x ,t )
F ( x + dx ,t ) = F ( x ,t ) + dx + dx + ... ≅ F ( x ,t ) + dx
∂x 2 ∂x 2
∂x
rezultă :
∂ 2 Ψ ( x ,t ) ∂F ( x ,t )
ρ dy dz =
∂t 2
∂x
103
dx' = [x + dx + Ψ ( x + dx ,t )] − [x + Ψ ( x ,t )]
dx' = [x + dx + Ψ ( x + dx ,t )] − [x + Ψ ( x ,t )] = dx + Ψ ( x + dx ,t ) − Ψ ( x ,t )
Recurgând din nou la dezvoltarea în serie Taylor şi neglijarea termenilor de ordin su-
perior, rezultă :
∂Ψ ( x ,t )
dx' = dx + dx
∂x
Alungirea elementului de volum este diferenţa dintre lungimea sa în stare perturbată
şi lungimea în stare neperturbată :
∂Ψ ( x ,t )
δ(dx ) = dx' −dx = dx
∂x
Conform legii lui Hooke, alungirea δ(dx) este proporţională cu forţa de întin-
dere F(x, t) şi cu lungimea în stare nedeformată dx şi invers proporţională cu aria
secţiunii transversale dS = dydz şi cu modulul de elasticitate al materialului E
Înlocuind expresia deformării, rezultă :
F ( x ,t )dx
δ(dx ) =
E dy dz
sau
∂Ψ ( x ,t ) F ( x ,t )
=
∂x E dy dz
sau
∂Ψ ( x ,t )
F ( x ,t ) = E dy dz
∂x
104
∂ 2 Ψ ( x ,t ) ρ ∂ 2 Ψ ( x ,t )
− =0
∂x 2 E ∂t 2
Comparând cu ecuaţia diferenţială a undelor plane :
∂ 2 Ψ ( x ,t ) 1 ∂ 2 Ψ ( x ,t )
− 2 =0
Cuvinte cheie ∂x 2
c ∂t 2
Perturbaţiile care au loc în direcţie longitudinală se propagă prin materialul
elastic sub forma unei unde plane longitudinale.
Viteza de fază a undelor longitudinale are expresia
E
c=
ρ
unde E este modulul de elasticitate al mediului, iar ρ densitatea mediului. Remarcăm
din această expresie că viteza de propagare este cu atât mai mare cu cât mediul este
mai elastic şi are densitate mai mică (de exemplu, în aluminiu viteza undelor longitu-
dinale este mult mai mare decât în bronz).
105
unde F = Sdl este forţa care comprimă elementul de volum. Comparând cu legea lui
Hooke :
Fl
dl =
ES
rezultă :
1
E=
β
Modulul de elasticitate al unui fluid este egal cu inversul coeficientului de
compresibilitate al fluidului.
Coeficientul de compresibilitate poate depinde de parametrii de stare ai flui-
dului şi de tipul transformării de stare pe care o suferă fluidul în cursul propagă-
rii undei.
Dacă variaţiile de presiune sunt lente, putem considera că gazul din jurul
punctului considerat schimbă căldură cu mediul înconjurător, menţinându-şi
constantă temperatura. În acest caz, gazul suferă o transformare izotermă.
Într-o transformare izotermă este valabilă legea Boyle-Mariotte care afirmă că produ-
sul dintre presiunea şi volumul gazului este constant :
pV = p0V0
Diferenţiind această relaţie, obţinem :
1 dV 1
p dV + V dp = 0 ⇒ β = − =
V dp p
Ecuaţia vitezei de propagare capătă forma :
p
c=
ρ
Din ecuaţia de stare a gazului ideal
m
pV = RT
µ
unde m este masa de gaz, iar µ este masa molară a gazului obţinem :
p p RT
= =
ρ m µ
V
106
astfel încât forma finală a formulei vitezei de propagare a undelor longitudinale
care determină transformarea izotermă a gazelor ideale se scrie astfel
RT
cT =
µ
Dacă variaţiile de presiune sunt rapide, putem considera că gazul din jurul
punctului considerat nu are timp să schimbe căldură cu mediul înconjurător. În
acest caz, gazul suferă o transformare adiabatică.
Într-o transformare adiabatică este valabilă legea lui Poisson care se scrie astfel
pV γ = p0V0γ
unde γ este exponentul adiabatic al gazului. Diferenţiind această relaţie, obţinem :
1 dV γ
γpV γ −1dV + V γ dp = 0 ⇒ β = − =
V dp p
Ecuaţia vitezei de propagare capătă forma :
γp
c=
ρ
Din ecuaţia de stare a gazului ideal rezultă :
p RT
=
ρ µ
iar forma finală a formulei vitezei de propagare a undelor longitudinale care de-
termină transformarea adiabatică a gazelor ideale se scrie astfel :
γRT
cQ =
µ
Examinând aceste expresii tragem următoarele concluzii :
107
J
1,4 ⋅ 8310 ⋅ 300 K
kmol K m
cQ = ≅ 347
kg s
29
kmol
Analizând aceste rezultate tragem concluzia :
108
putem scrie :
E ⎛ ∂Ψ ( x ,t ) ⎞
2
dW p
wp = = ⎜ ⎟
dV 2 ⎝ ∂x ⎠
109
dW ( x ,t + dt ) = w( x ,t + dt )dxdydz
w(x, t) → w(x, t+dt)
În intervalul de timp dt, variaţia energiei
mecanice a elementului de volum este
J(x, t) J(x+dx, t) δ(dW ) = (w( x ,t + dt ) − w( x ,t ))dxdydz
Prin dezvoltare în serie Taylor şi prin negli-
dz jarea termenilor de ordin superior obţinem :
w( x ,t + dt ) =
dy
∂w( x ,t ) 1 ∂ 2 w( x ,t ) 2
x x + dx c = w( x ,t ) + dt + dt + ... ≅
∂t 2 ∂t 2
∂w( x ,t )
≅ w( x ,t ) + dt
∂t
rezultând :
∂w( x ,t )
δ(dW ) = dt dx dy dz
∂t
În lumina principiului conservării energiei mecanice, modificarea energiei
elementului de volum nu poate fi acceptată decât dacă admitem că are loc un
transport de energie în interiorul mediului elastic, transport făcut prin propaga-
rea undei longitudinale.
Cuvinte cheie
Curentul de energie introduce în elementul de
volum, în intervalul de timp dt, energia :
Transport de energie dW← = J ( x ,t )dSn dt = J ( x ,t )dydz dt
Densitatea curentului de
Tot în acest interval de timp, elementul de volum
energie
pierde energia :
Ecuaţia de continuitate
dW→ = J ( x + dx,t )dydz dt
Bilanţul energetic este :
δ(dW ) = dW← − dW→ = ( J ( x ,t ) − J ( x + dx ,t ))dydz dt
Prin dezvoltare în serie Taylor şi prin neglijarea termenilor de ordin superior, rezultă :
⎛ ∂J ( x ,t ) ⎞ ∂J ( x ,t )
δ(dW ) ≅ ⎜ J ( x ,t ) − J ( x ,t ) − dx ⎟dy dz dt = − dx dy dz dt
⎝ ∂x ⎠ ∂x
110
∂w( x ,t ) ∂J ( x ,t )
dt dx dy dz = − dx dy dz dt
∂t ∂x
sau :
∂J ( x ,t ) ∂w( x ,t )
+ =0
∂x ∂t
Această relaţie se numeşte ecuaţia de continuitate şi reprezintă exprimarea mate-
matică cea mai generală a principiului conservării energiei mecanice în cursul
propagării unei unde elastice plane, longitudinale.
Dacă remarcăm că atât densitatea de energie, cât şi densitatea curentului de
energie pot fi la rândul lor funcţii de undă, adică funcţii care depind de faza undei
plane Φ = x - ct, rezultă :
∂J ( x ,t ) dJ ∂Φ dJ
= =
∂x dΦ ∂x dΦ
∂w( x ,t ) dw ∂Φ dw
= = −c
∂t dΦ ∂t dΦ
astfel încât ecuaţia de continuitate devine :
d
( J (x ,t ) − cw(x ,t )) = 0
dΦ
Prin integrare, rezultă :
J ( x ,t ) = cw( x ,t )
expresie care are forma vectorială :
J( x ,t ) = w( x ,t )c
111
" Expresia matematică a funcţiei de undă care caracterizează o per-
turbaţie periodică se poate scrie ca o suprapunere de unde armonice pla-
ne, numită serie Fourier, având forma :
Ψ ( x ,t ) = ∑ A j sin ( jω0t − k j x ) ; j ∈ ℵ
j
Dacă fiecare undă componentă a pachetului de unde are altă viteză de fază,
ce mai înseamnă oare „viteza de propagare a perturbaţiei ? Noţiunea care se folo-
seşte în acest caz este aceea de viteză de grup.
112
dk (ω)
k (ω0 + δω) ≅ k (ω0 ) + δω
dω ω0
dk (ω)
k (ω0 − δω) ≅ k (ω0 )− δω
dω ω0
mai putem scrie :
⎛ dk (ω) ⎞
Ψ = 2 A cos δω⎜ t − x ⎟ sin (ω0t − k (ω0 )x )
⎜ dω ω0 ⎟⎠
⎝
Această expresie este echivalentă unei unde plane :
Ψ = A ( x ,t ) sin(ω0t − k (ω0 )x )
a cărei amplitudine :
⎛ dk (ω) ⎞
A ( x ,t ) = 2 A cos δω⎜ t − x⎟
⎜ dω ω0 ⎟⎠
⎝
depinde de timp şi poziţie. Faza amplitudinii este :
⎛ dk (ω) ⎞
Φ = δω⎜ t − x⎟
⎜ dω ω0 ⎟⎠
⎝
Să presupunem că luăm în considerare un moment de timp ulterior t’ şi un alt punct
din spaţiu x’, cu condiţia ca faza să nu-şi modifice valoarea :
⎛ dk (ω) ⎞
Φ = δω⎜ t' − x' ⎟
⎜ dω ω0 ⎟⎠
⎝
Fazele fiind egale, amplitudinile pachetului de unde în cele două situaţii sunt de ase-
menea egale. Putem spune în acest caz că pachetul de unde s-a propagat din punctul
de coordonată x în punctul de coordonată x’. Putem scrie :
dk (ω) dk (ω) dk (ω) ∆x 1
t− x = t' − x' ⇒ ( x' − x ) = t' −t ⇒ =
dω ω0 dω ω0 dω ω0 ∆t dk (ω)
dω ω0
Pentru că raportul ∆x/∆t are semnificaţia unei viteze, care este chiar viteza de grup,
mai rezultă :
dω
vg =
dk (ω)
Ştiind că :
2π 2π
k= ⇒ dk = − 2 dλ
λ λ
şi că :
2π 2πc 2πc 2πc 2π
ω= = = ⇒ dω = − 2 dλ + dc
T cT λ λ λ
113
2πc 2π
− d λ + dc
vg = λ2 λ
2π
− 2 dλ
λ
sau :
dc
vg = c − λ
dλ
Aceasta este relaţia de legătură între viteza de grup a unui pachet de unde şi
viteza de fază. Ea poartă numele de relaţia lui Rayleigh şi caracterizează medii-
le dispersive în care viteza de fază a unei unde plane armonice depinde de lun-
gimea de undă a aceleiaşi unde.
În mediile numite nedispersive, viteza de fază nu depinde de lungimea de
undă (dc/dλ = 0) astfel încât viteza de grup este egală cu viteza de fază. În ase-
menea medii forma perturbaţiei nu se modifică în cursul propagării prin me-
diu.
114
momentul de timp t1. Ne propunem să calculăm întârzierea t1. Studiind figura alătura-
tă putem scrie relaţia :
ct1 = d 0 + vo t1
Obţinem :
d0
t1 =
c − vo
Următoarea perturbaţie are loc la sursă după un interval de timp egal cu o perioadă
T0. Întârzierea cu care aceasta ajunge la observator este :
d
t2 = 1
c − vo
unde d1 este distanţa sursă-observator la momentul producerii celei de-a doua pertur-
baţii. Această distanţă este egală cu distanţa iniţială, la care se adaugă distanţa parcur-
să de observator în timpul T0 şi se scade distanţa parcursă de sursă în acelaşi interval
de timp :
d1 = d 0 + voT0 − vsT0
Rezultă :
d0 v − vs
t2 = + o ⋅ T0
c − vo c − vo
Să calculăm acum perioada perturbaţiilor recepţionate de observator. Prima dintre ele
este recepţionată la momentul t1, iar a doua la momentul T0 + t2, astfel încât :
v − vs
T = (T0 + t 2 ) − t1 = T0 + o ⋅ T0
c − vo
sau :
T c − vs
=
Cuvinte cheie T 0 c − vo
Efectul Doppler
Decalajul de frecvenţă între Din expresie, observăm că perioada undelor re-
undele emise şi undele recep- cepţionate T este diferită de perioada undelor
ţionate emise T0. Aceasta este însăşi esenţa efectului
Unde de şoc Doppler. Putem trage următoarea concluzie :
115
În cazul particular în care observatorul este imobil iar sursa este mobilă, formula de-
calajului de frecvenţă devine :
v 1
ν − ν0 = s ⋅ ν0 = ⋅ ν0
c − vs c
−1
vs
Frecvenţa la recepţie este maximă când sursa se apropie de observator pe direcţia de
propagare a undei (adică când vs > 0, vo < 0) :
1
ν max − ν 0 = ⋅ ν0
c
−1
vs
Frecvenţa la recepţie este minimă când sursa se depărtează de observator pe direcţia
de propagare a undei (adică când vs < 0, vo > 0) :
1
ν 0 − ν min = ⋅ ν0
c
+1
vs
Se observă că în primul caz semnalul re-
cepţionat are frecvenţă mai mare decât
cel emis, iar în al doilea caz semnalul re-
cepţionat are frecvenţă mai mică decât
r = ct α cel emis. Dacă undele sunt unde sonore,
vs > c
în primul caz sunetul recepţionat este mai
înalt decât cel emis, iar în al doilea caz
sunetul recepţionat este mai jos decât cel
emis. Această proprietate ar putea fi folo-
d = vst sită pentru calcularea vitezei de deplasare
a sursei în cazul în care se cunoaşte frec-
venţa la emisie şi se măsoară decalajul de
frecvenţă la recepţie.
Efectul Doppler nu se mai mani-
festă dacă viteza de deplasare a sur-
sei depăşeşte viteza de propagare a
undelor emise de aceasta.
În acest caz, îşi face apariţia aşa numita
undă de şoc. Fronturile de undă succesi-
ve, respectiv întreaga energie, sunt cu-
prinse într-un con caracterizat de unghiul α format de înălţimea sa şi generatoare
r c
sin α = =
d vs
La limita acestui con, undele vin în contact cu receptorul producând un şoc mecanic
extrem de pronunţat şi periculos. Acesta este şi motivul pentru care avioanele su-
personice nu au permisiunea de a survola cu viteză supersonică zonele locuite. De
altfel, chiar momentul atingerii vitezei sunetului este periculos pentru avion, deoarece
116
(vezi şi figura alăturată) acest moment înseamnă penetrarea unui strat de aer puternic
comprimat, care se comportă ca un adevărat „zid” de care avionul se poate „strivi”.
Atenuarea acestui şoc mecanic se poate face utilizând forme aerodinamice speciale,
caracteristice avioanelor supersonice.
Urechea umană este capabilă să sesizeze doar undele sonore cu frecvenţe cu-
prinse între 20 Hz şi 20 kHz.
De aceea se face următoarea clasificare a undelor sonore :
Infrasunete, adică unde sonore cu frecvenţă inferioară valorii de 20 Hz
Sunete, adică unde sonore cu frecvenţă cuprinsă între 20 Hz şi 20 kHz
Ultrasunete, adică unde sonore cu frecvenţă superioară valorii de 20 kHz
Sunetele, în calitate de unde mecanice, au toate proprietăţile acestora, dar au şi
proprietăţi specifice care vor fi discutate în continuare.
117
5.6.2. Câmp sonor, presiune sonoră
118
Factorul ρc se numeşte impedanţă sonoră, iar raportul ps ,max / 2 este cunoscut ca
presiunea sonoră efectivă pef.
Densitatea medie de energie a undei sonore este :
I ps2,max
w = =
c 2ρc 2
Să considerăm mai întâi un ton muzical pur, adică o undă sonoră de frecvenţă
bine stabilită.
" Tăria unui ton muzical pur poate fi caracterizată din punct de vede-
re obiectiv de intensitatea sonoră, adică de cantitatea de energie sonoră
transportată în unitatea de timp, prin unitatea de suprafaţă perpendiculară
direcţiei de propagare a sunetului :
dWs
Iν =
dSn dt
" Intensitatea sonoră minimă care mai poate fi sesizată de analizato-
rul auditiv uman se numeşte intensitatea pragului de audibilitate.
119
" S-a ales ca valoare standard a pragului de audibilitate intensita-
tea pragului de audibilitate al sunetului pur cu frecvenţa de 1000 Hz :
I0 = 10-12 W/m2
Pentru fiecare frecvenţă, există şi o valoare maximă a intensităţii care mai poate
fi suportată fără a produce efecte ireversibile asupra aparatului auditiv.
Efectul auditiv al unor sunete, în funcţie de distanţa până la locul unde au fost
generate, este prezentat în următorul tabel :
Sursa sunetului Distanţa Intensitatea Nivelul inten-
(m) (W/m2) sităţii (dB)
şoaptă (prag de audibilitate) 1 10-12 0
căderea picăturilor de apă 1 10-10 20
conversaţie normală 1 10-8 40
automobile rulând pe asfalt 5-10 10-6 60
orchestră simfonică 3-5 10-4 80
ciocan de nituit 1 10-2 100
motor de avion (prag de durere) 10 1 120
120
între 500 şi 5000 de Hz. Pentru a descrie tăria unui sunet, aşa cum este el perceput de
urechea umană, se foloseşte o mărime denumită nivel de tărie a sunetului.
Cuvinte cheie
În funcţie de înălţimea lor tonurile muzicale pu-
re sunt grupate în octave. Octava începe cu o notă
Înălţimea sunetului muzicală (de obicei nota do) şi se încheie cu aceeaşi
Timbrul sunetului notă, corespunzând acum octavei următoare. Rapor-
tul dintre frecvenţa ultimei note a octavei şi frecvenţa
primei note este egal cu doi. În interiorul unei octave există douăsprezece intervale de
frecvenţă. Frecvenţa notei la din prima octavă a fost stabilită la valoarea de 440 Hz.
Frecvenţele tuturor celorlalte note muzicale pot fi calculate în funcţie de această frec-
venţă după relaţia :
m −10
n −1+
ν = 440 ⋅ 2 12
unde n este numărul octavei şi m poziţia notei în interiorul octavei. Urechii umane îi
este accesibilă gama de frecvenţe 20 Hz - 20000 Hz, adică aproximativ 10 octave.
" Tonul muzical complex este sunetul format dintr-un ton muzical
pur fundamental, însoţit de alte tonuri muzicale pure, având frecvenţele
121
egale cu multipli întregi ai frecvenţei fundamentale, numite armonice de
ordin superior.
În funcţie de proporţia în care armonicele superioare se compun cu tonul fun-
damental, sunetul rezultat este auzit într-un mod diferit.
" Calitatea sunetului de-a fi perceput într-un mod distinct, deşi este
bazat pe acelaşi ton fundamental, se numeşte timbru.
122
6. GAZUL IDEAL
6.1. LEGILE EXPERIMENTALE ALE
GAZULUI IDEAL
Gazele împreună cu lichidele fac parte din categoria fluidelor.
" Starea termodinamică a unui fluid este perfect determinată de
trei parametri de stare : presiunea, volumul şi temperatura. Cantita-
tea de fluid este măsurată prin masă sau prin numărul de moli.
" Diferenţa dintre gaze şi lichide constă în faptul că gazele sunt
compresibile, în timp ce lichidele sunt practic incompresibile.
" Transformările în care unul dintre cei trei parametri de stare ai
unui fluid este menţinut constant, urmărindu-se variaţia celorlalţi doi
parametri, se numesc transformări simple.
123
" Enunţul legii transformării izocore este : într-o transformare
izocoră raportul dintre presiunea gazului şi temperatura absolută
a gazului este constant.
124
" Enunţul legii transformării izobare este : într-o transformare
izobară raportul dintre volumul gazului şi temperatura absolută a
gazului este constant.
125
" Enunţul legii transformării izoterme este: într-o transformare
izotermă produsul dintre presiunea gazului şi volumul gazului es-
te constant.
126
6.2. TRANSFORMAREA GENERALĂ A
GAZULUI IDEAL, ECUAŢIA DE STARE A
GAZULUI IDEAL
127
1 dp 1 dV dp dV
dT = + =T +T
α p p αV V p V
Aducem expresia la forma :
dT dp dV
= +
T p V
şi integrăm :
T p V
dT dp dV
∫T ∫p ∫V
= +
T0 p0 V0
T dp dV
ln = ln + ln ⇒ ln p + lnV − ln T = ln p0 + lnV0 − ln T0
T0 p V
pV pV pV p0V0
ln = ln 0 0 ⇒ =
T T0 T T0
Această ecuaţie este expresia matematică a legii transformării generale a gaze-
lor ideale. Enunţul corespunzător este :
" În cursul transformării generale a gazului ideal raportul dintre
produsul presiune-volum şi temperatura absolută a gazului este con-
stant.
128
nea şi temperatura nu se vor modifica, iar gazul va conţine nN molecule care
ocupă volumul nV :
p nV pV
= f (nN ) ⇒ n = f (nN )
T T
Folosindu-ne de relaţia precedentă, obţinem :
nf ( N ) = f (nN )
Dând valori particulare lui n, obţinem
5f(N) graficul alăturat. Rezultă că f(N) este o
funcţie liniară de numărul N de mole-
4f(N)
cule :
3f(N) f ( N ) = kN
2f(N) Cu această concluzie, rezultă :
f(N) pV
= kN
T
0 N 2N 3N 4N 5N Relaţia poate fi pusă şi sub forma :
pV = NkT
Această ecuaţie poartă numele de ecuaţia de stare a gazului ideal. Conform
acesteia :
" Produsul dintre presiunea şi volumul unei cantităţi de gaz ideal
este proporţional cu produsul dintre numărul de molecule al gazului şi
temperatura absolută a acestuia.
" Constanta de proporţionalitate se numeşte constanta lui
Boltzmann şi are valoarea k = 1,38⋅10-23 J/K.
129
" Constanta R = kNA se numeşte constanta gazelor ideale şi are
valoarea R = 8310 J/(kmol⋅K).
130
7. ELEMENTE DE
TERMODINAMICĂ
7.1. NOŢIUNI INTRODUCTIVE
Termodinamica este o ştiinţă în bună parte
experimentală. Aceasta înseamnă că principiile
Cuvinte cheie şi legile termodinamicii derivă din experienţă,
Sistem termodinamic fără se facă ipoteze sau modele structurale ale
Stare termodinamică şi proces sistemelor termodinamice.
termodinamic Formalismul matematic adoptat pentru a
Parametrii de stare şi exprima legile fizicii ne cere să definim o serie
clasificarea lor de mărimi fizice măsurabile, capabile să descrie
Mărimi de stare şi mărimi de sistemele termodinamice. Rolul acestei
proces introduceri este acela de a defini principalele
Echilibrul termodinamic. noţiuni din „limbajul” termodinamicii.
131
parametri de stare interni - valoarea acestora depinde de mişcarea de
ansamblu şi distribuţia în spaţiu ale componentelor microscopice ale sistemului
termodinamic
Diferenţa esenţială între mărimile de stare şi mărimile de proces este
aceea că primele depind doar de stările iniţială şi finală ale sistemului
termodinamic, pe când celelalte depind şi de şirul de stări intermediare prin
care a trecut sistemul.
132
7.2. POSTULATELE TERMODINAMICII
133
Temperatura unui sistem termodinamic
este un parametru de stare care are următoarele
Cuvinte cheie proprietăţi :
Temperatura Temperatura este o mărime care poate fi
Caracteristicile temperaturii definită doar pentru un sistem termodinamic
aflat în stare de echilibru termodinamic şi
format dintr-un număr extrem de mare de microentităţi componente. Dacă aceste
condiţii nu sunt îndeplinite noţiunea de temperatură nu are sens.
Dacă sistemul termodinamic considerat este în echilibru termodinamic,
având deci o anumită temperatură, şi dacă el este format din mai multe
subsisteme, fiecare dintre subsistemele componente este la echilibru
termodinamic, având fiecare aceeaşi temperatură.
Dacă două sisteme termodinamice în contact nu schimbă energie când
parametrii lor de poziţie sunt constanţi în timp, atunci temperatura lor empirică
este egală. Echivalentul acestei afirmaţii este : sistemele termodinamice se pot
afla în echilibru termic când temperaturile lor sunt egale.
134
" Această ecuaţie se numeşte ecuaţia calorică de stare. Pentru
orice sistem termodinamic în echilibru există o singură ecuaţie
calorică de stare.
135
Singura formă de energie pe care o posedă moleculele de gaz ideal este
energia cinetică. Energia internă a gazului ideal reprezintă deci energia
cinetică totală a tuturor moleculelor gazului.
" În cazul unui gaz cu moleculă monoatomică ecuaţia calorică
de stare are forma :
3
U = U (V ,T ) = νRT
2
" În general, oricare ar fi gazul ideal, putem scrie ecuaţia
calorică de stare sub forma :
U = νCV T
unde CV se numeşte căldura molară la volum constant a gazului.
Se poate remarca faptul că energia internă a unui gaz ideal nu depinde
de volumul pe care-l ocupă gazul!
În procesul cvasistatic sistemul termodinamic poate fi considerat ca
trecând printr-o succesiune de stări de echilibru !
Din acest motiv, parametrii interni sunt chiar parametrii de forţă, iar
lucrul mecanic elementar în procesul cvasistatic este :
n
dL = ∑ Ai (a1 ,a2 ,...an ,T )dai
i =1
136
" Orice sistem termodinamic
Cuvinte cheie este mărginit la exterior de o
suprafaţă care poate fi numită înveliş.
Transformarea adiabatică Există o categorie specială de
învelişuri care nu permit schimbul de
energie cu exteriorul decât prin variaţia parametrilor de poziţie, adică
doar prin efectuarea de lucru mecanic. Acest tip de înveliş se numeşte
înveliş adiabatic.
" Procesul suferit de un sistem termodinamic mărginit de un
înveliş adiabatic se numeşte proces adiabatic sau transformare
adiabatică.
Experienţele efectuate în cursul timpului au arătat că nu este posibil
experimental ca în transformarea ciclică adiabatică, lucrul mecanic
total să fie pozitiv sau negativ. Cazul contrar ar însemna că sistemul
termodinamic face sau primeşte lucru mecanic fără ca în mediul exterior să
aibă loc nici-o schimbare !
Generalizând această constatare, stabilim de fapt un principiu al
termodinamicii, pe care îl vom enunţa ceva mai târziu.
Experimental putem obţine doar ca lucrul mecanic total efectuat în
transformarea adiabatică ciclică să fie nul :
Lad ,AMBNA = 0
sau :
Lad ,AMB + Lad ,BNA = 0 ⇔ Lad ,AMB − Lad ,ANB = 0 ⇔ Lad ,AMB = Lad ,ANB
(am ţinut cont de faptul că la inversarea sensului unei transformări
termodinamice lucrul mecanic îşi schimbă semnul).
137
# Concluzia este că într-o transformare adiabatică lucrul mecanic
efectuat de sistemul termodinamic la trecerea din starea A în starea B nu
depinde de stările intermediare prin care trece sistemul ci doar de stările
iniţială şi finală !
138
şi pe vârful unui munte ca şi în laboratorul facultăţii, cu singura condiţie ca şi
temperatura să aibă aceeaşi valoare).
Cuvinte cheie
Putem scrie :
Formularea cantitativă a dU = dQ − dL
primului principiu al
Aceasta este ecuaţia corespunzătoare
termodinamicii
formulării cantitative a primului principiu al
termodinamicii.
139
Enunţul asociat este :
" Variaţia energiei interne într-o transformare oarecare a
unui sistem termodinamic este numeric egală cu diferenţa între
căldura primită de sistem din exterior şi lucrul mecanic făcut de
sistem asupra exteriorului.
140
de poziţie ak este numeric egală cu căldura transferată între sistemul
termodinamic şi exterior atunci când parametrul ak creşte cu o unitate,
iar toţi ceilalţi parametri de poziţie şi temperatura rămân constanţi.
" Factorul C se numeşte capacitate calorică a sistemului
termodinamic. Capacitatea termică este numeric egală cu căldura
transferată între sistemul termodinamic şi exterior atunci când
temperatura creşte cu o unitate, iar toţi parametrii de poziţie rămân
constanţi.
Deoarece căldura este mărime de proces, rezultă că toate capacităţile
latente şi capacitatea calorică sunt de asemenea mărimi de proces.
Conform principiului întâi al termodinamicii, putem scrie :
n
∂U ∂U n
dQ = dU (a1 ,a2 ,...an ,T ) + dL = ∑ dak + dT + ∑ Ak dak
k =1 ∂ak ∂T k =1
sau :
⎛ ∂U
n ⎞ ∂U
dQ = ∑ ⎜⎜ + Ak ⎟⎟dak + dT
k =1 ⎝ ∂ak ⎠ ∂T
Prin comparaţie cu relaţia :
n
dQ = ∑ λ k dak + CdT
k =1
rezultă expresiile capacităţilor latente şi capacităţii calorice :
∂U
λk = + Ak ; ∀k = 1,2...n
∂ak
∂U
C=
∂T
" Capacitatea termică a unui sistem termodinamic este definită
prin relaţia
n ⎛ ⎞ da
dQ n da ∂U ∂U
C0 = = ∑ λ k k + C = ∑ ⎜⎜ + Ak ⎟⎟ k +
dT k =1 dT k =1 ⎝ ∂ak ⎠ dT ∂T
141
∂U
λV = +p
∂V
o capacitate calorică :
∂U
C=
∂T
şi o capacitate termică :
⎛ ∂U ⎞ dV ∂U
C0 = ⎜ + p⎟ +
⎝ ∂V ⎠ dT ∂T
În cazul gazului ideal, energia internă are expresia :
∂U ∂U
U = νCV T ⇒ = νCV ; =0
∂T ∂V
relaţii în care ν este numărul de moli, iar CV este căldura molară la volum
constant. Rezultă :
νRT
λV = p =
V
C = νCV
dV T dV
C0 = p + νCV = νR + νCV
dT V dT
142
dQ p dQV ⎛ ∂U ⎞ ∂V
− =⎜ + p⎟
dT dT ⎝ ∂V ⎠ ∂T p =const
sau :
⎛ ∂U ⎞ ∂V ∂V
C0 , p − C0 ,V = ⎜ + p⎟ = λV
⎝ ∂V ⎠ ∂T p =const ∂T p =const
C p − CV = R
" Diferenţa dintre căldura molară la presiune constantă şi
căldura molară la volum constant ale unui gaz ideal este o constantă
(constanta gazelor ideale) care nu depinde de natura gazului ideal.
143
7.5.3. Lucrul mecanic, căldura şi variaţia de
energie internă în transformarea politropă a
gazului ideal
7.5.3.1. Ecuaţia transformării politrope a fluidelor
144
7.5.3.2. Ecuaţia transformării politrope a gazelor ideale
În cazul gazelor ideale, putem scrie :
pV ∂T V ∂T p
T= ⇒ = ; =
νR ∂p V =const νR ∂V p =const νR
Înlocuind în ecuaţia diferenţială a transformării politrope, obţinem :
p V
x dV + dp = 0
νR νR
sau :
dV dp
x + =0
V p
Integrând, obţinem :
V p
dV dp V p
x∫ +∫ = 0 ⇒ x ln + ln =0
V0
V p0
p V 0 p 0
sau :
pV x = p0V0x = const
" Aceasta este ecuaţia transformării politrope a gazelor
ideale.
Transformarea izocoră a unui gaz ideal este transformarea politropă
corespunzătoare unei valori infinite a indicelui politropei.
Transformarea izobară
Observăm că ecuaţia izobarei p = p0 este respectată dacă x = 0. Deci :
Transformarea izobară a unui gaz ideal este transformarea politropă
corespunzătoare unei valori nule a indicelui politropei.
145
Transformarea izotermă
Observăm că ecuaţia izotermei pV = p0V0 este respectată dacă x = 1. Deci :
Transformarea izotermă a unui gaz ideal este transformarea politropă
corespunzătoare unei valori unitare a indicelui politropei.
Transformarea adiabatică
Într-o transformare adiabatică gazul ideal nu schimbă căldură cu exteriorul :
dQγ = 0
(am notat indicele corespunzător al politropei cu γ). Această condiţie este
îndeplinită dacă :
⎛ p V ⎞
0 = dU + pdV = νCV dT + pdV = νCV ⎜ dV + dp ⎟ + pdV
⎝ νR νR ⎠
Utilizând şi relaţia Robert-Mayer, rezultă :
⎛ CV ⎞ dV CV dp CV + R dV dp C p dV dp
⎜1 + ⎟ + =0 ⇔ ⋅ + =0 ⇔ ⋅ + =0
⎝ R ⎠V R p CV V p CV V p
pV γ = p0V0γ = const
unde γ poartă numele de exponent adiabatic.
Transformarea adiabatică a unui gaz ideal este transformarea politropă
corespunzătoare unei valori a indicelui politropei egală cu exponentul
adiabatic al gazului.
146
7.5.3.4. Căldura, lucrul mecanic, variaţia de energie internă
în transformarea politropă a gazului ideal
În cazul gazului ideal, variaţia infinitezimală a energiei interne este :
dU = νCV dT
Prin integrare, rezultă :
T2
∆U = ∫ νCV dT = νCV (T2 − T1 ) = νCV ∆T
T1
sau :
1 ⎛ p0V0x p0V0x ⎞ p2V2 − p2V2 νR∆T
L= ⎜ ⋅ p V − p V ⎟= =
(1 − x ) ⎜⎝ p2V2x 2 2 p1V1x 1 1 ⎟⎠ 1− x 1− x
" În orice transformare politropă a unui gaz ideal lucrul mecanic
este proporţional cu numărul de moli al gazului, cu constanta gazelor
ideale, cu variaţia temperaturii absolute a gazului şi depinde de
indicele politropei.
147
" În particular, în transformarea izotermă lucrul mecanic este
proporţional cu numărul de moli al gazului, cu constanta gazelor
ideale, cu temperatura absolută a gazului şi cu logaritmul natural al
raportului dintre volumul final şi volumul iniţial ale gazului.
Căldura infinitezimală schimbată într-o transformare politropă a gazului
ideal are expresia :
dQ = νC x dT
unde Cx este căldura molară corespunzătoare transformării politrope considerate:
C
C x = 0 ,x
ν
Prin integrare, rezultă :
T2
Q = ∫ νC x dT = νC x (T2 − T1 ) = νC x ∆T
T1
148
7.6. PRINCIPIUL AL DOILEA AL
TERMODINAMICII
În procesele ciclice starea iniţială coincide cu starea finală, efectul fiind că
variaţia totală a energiei interne este nulă.
Conform primului principiu al termodinamicii, variaţia energiei interne
fiind nulă, rezultă că lucrul mecanic total efectuat în cursul transformării
ciclice, monoterme, reversibile este egal cu căldura schimbată cu
termostatul :
L=Q
149
2. Sistemul cedează căldură spre exterior (Q < 0), pe seama lucrului
mecanic pe care îl primeşte din exterior (L < 0). Transformarea ciclică
monotermă fiind reversibilă, posibilitatea de a realiza în practică un
asemenea proces este exclusă pentru că parcurgând ciclul în sens invers am
ajunge în prima situaţie, aceea care nu a putut fi confirmată experimental.
3. Atât lucrul mecanic total, cât şi căldura totală sunt nule. Aceasta este
singura posibilitate care se poate confirma experimental.
Cuvinte cheie
Generalizarea acestor constatări
experimentale a condus la formularea celui de-
Al doilea principiu al al doilea principiu al termodinamicii (această
termodinamicii formulare aparţine lui William Thomson, lord
Kelvin).
150
În fine, consecinţa inginerească cea mai importantă este aceea că nu se
poate construi o maşină termică care să transforme integral căldura primită în
lucru mecanic. Aşadar :
151
Qcedat Qcedat
p η =1+ sau η = 1 −
Q primit Q primit
A
izotermă Tc În cazul ciclului Carnot, se primeşte
B căldură pe izoterma Tc şi se cedează căldură
adiabată adiabată pe izoterma Tr. Randamentul ciclului Carnot
D
este :
C Q
ηC = 1 + CD
izotermă Tr V QAB
Utilizând expresiile corespunzătoare
transferului de căldură în transformarea
izotermă, rezultă :
VD V
νRTr ln Tr ln D
VC VC
ηC = 1 + = 1+
V V
νRTc ln B Tc ln B
VA VA
În cele două transformări adiabatice, putem scrie :
1
νRTc γ νRTr γ ⎛T ⎞ −1
γ
p BVBγ = p C VCγ ⇒ VB = VC ⇒ VC = VB ⎜⎜ c ⎟⎟
VB VC ⎝ Tr ⎠
1
νRTr γ νRTc γ ⎛T ⎞ −1
γ
p DVDγ = p AVAγ ⇒ VD = VA ⇒ VD = VA ⎜⎜ c ⎟⎟
VD VA ⎝ Tr ⎠
Rezultă :
VD VA V V V
= ⇒ ln D = ln A = − ln B
VC VB VC VB VA
Expresia randamentului ciclului Carnot devine :
Tr
ηC = 1 −
Tc
" Randamentul ciclului Carnot depinde doar de temperaturile
absolute ale izvoarelor de căldură (termostatelor) şi nu depinde de
natura gazului ideal participant la ciclu.
Ţinând cont şi de expresia randamentului în funcţie de căldurile schimbate în
cursul ciclului Carnot, rezultă :
QCD T QAB QCD
=− r ⇒ + =0
QAB Tc Tc Tr
152
7.7.2. Maşini termice biterme, teorema lui
Carnot
În acest mod, ansamblul motor termic-ciclu Carnot nu schimbă căldură
cu termostatul de temperatură T2, iar transformările care au loc
alcătuiesc un ciclu monoterm.
Conform celui de-al doilea principiu al termodinamicii, lucrul mecanic
total nu poate fi decât negativ (sistemul primeşte lucru mecanic din
exterior)
Lt = Lt ,MT + Lt ,C = (Q1 + Q2 ) + (Q'1 +Q'2 ) = Q1 + Q'1 +Q2 + Q'2 = Q1 + Q'1 ≤ 0
În ciclul Carnot :
T1
Q'1 = −Q'2
T2
Conform condiţiei impuse Q’2 = -Q2, rezultând :
T Q2 T2 Q T
Q1 + Q2 1 ≤ 0 ⇒ + ≤ 0 ⇒ 1+ 2 ≤1− 2
T2 Q1 T1 Q1 T1
sau :
Q2 T
1− ≤1− 2 ⇔ η ≤ ηC
Q1 T1
# Randamentul oricărui motor termic biterm este mai mic sau cel mult
egal cu randamentul unui ciclu Carnot care s-ar desfăşura între aceleaşi
temperaturi extreme.
153
7.7.3. Inegalitatea lui Clausius, entropia
154
Relaţia ne arată că integrala mărimii dQ rev/T
depinde de starea iniţială şi
finală, dar nu depinde de şirul de stări prin care trece sistemul
termodinamic, ceea ce înseamnă că mărimea dQrev/T este de fapt variaţia
foarte mică a unei funcţii de stare.
155
Faptul că entropia creşte în cursul proceselor ireversibile ale unui sistem
termodinamic izolat ne arată că entropia este legată de sensul de
desfăşurare pe care îl poate avea o transformare termodinamică.
Din relaţia :
dU = TdS − pdV
obţinem :
dU + pdV
dS =
T
Ştiind că :
dU = νCV dT
şi că :
p νR
pV = νRT ⇒ =
T V
ajungem la relaţia :
dT dV
dS = νCV + νR
T V
Prin integrare :
T V
dT dV T V
S − S0 = νCV ∫ + νR ∫ = νCV ln + νR ln
T0
T V0
V T0 V0
sau :
S (V ,T ) = νCV ln T + νR ln V + const
Aceasta este expresia entropiei unui gaz ideal.
Deşi entropia se exprimă în general ca funcţie de volum şi temperatură, se
poate găsi şi expresia entropiei în funcţie de presiune şi temperatură. Din ecuaţia
de stare a gazului ideal, putem obţine :
156
νRT
pV = νRT ⇒ V= ⇒ lnV = ln T − ln p + ln(νR ) = ln T − ln p + const
p
Înlocuind în formula entropiei, rezultă :
S ( p ,T ) = νCV ln T + νR(ln T − ln p + const ) + const = ν(CV + R )ln T − νR ln p + const
157
T T
dQ mc T
∆S' = S' f − S'i = ∫ =∫ dT = mc ln
T1
T T1 T T1
Analog se obţine variaţia de entropie a corpului al doilea :
T
S" f − S"i = mc ln
T2
Entropia este şi ea o funcţie de stare aditivă, aşa încât :
⎛ T T ⎞ T2
S f − Si = (S' f − S'i ) + (S" f − S"i ) = mc⎜⎜ ln + ln ⎟⎟ = mc ln
⎝ T1 T2 ⎠ T1T2
Înlocuind expresia temperaturii de echilibru, rezultă :
S f − Si = mc ln
(T1 + T2 )
2
= mc ln
T12 + T22 + 2T1T2
4T1T2 4T1T2
Putem scrie :
T12 + T22 − 2T1T2 + 4T1T2 ⎡ (T1 − T2 )2 ⎤
S f − Si = mc ln = mc ln ⎢1 + ⎥>0
4T1T2 ⎣ 4 T T
1 2 ⎦
158
" Teorema lui Nernst : în apropierea temperaturii de 0 K şi în
sisteme termodinamice la echilibru, entropia tinde către o valoare
constantă, independentă de temperatură.
159
# Dacă sistemul termodinamic nu este în stare de echilibru, chiar dacă
temperatura absolută tinde către valori nule, entropia sistemului nu se
anulează.
Experienţele arată că această afirmaţie este valabilă pentru aliaje, corpuri amorfe
sau unii compuşi chimici, care nu se află în stare de echilibru.
160
CUPRINS
1. Analiza dimensională……………………………………………………..…....3
1.1. Măsurare, teorema fundamentală a unităţilor de măsură………………..3
1.2. Sisteme de unităţi de măsură, Sistemul Internaţional de Unităţi de măsu-
ră (SI).............................................................................................................................4
1.3. Omogenitatea dimensională a legilor fizicii, formula dimensională a unei
mărimi fizice………………………………………………………………………….9
1.4. Metoda Rayleigh………………………………………………............12
2. Mecanica clasică……………………………………...……………………….15
2.1. Introducere……………………………………………………………..15
2.2. Cinematica……………………………………………………………..15
2.2.1. Relativitatea mişcării şi a repausului…………………………………..18
2.2.2. Principalele mărimi cinematice………………………………………..19
2.2.3. Clasificarea mişcărilor după traiectorie şi legea de mişcare…………...23
2.2.4. Transformarea Galilei………………………………………………….25
2.3. Dinamica……………………………………………………………….27
2.3.1. Forţe……………………………………………………………………27
2.3.2. Principiile dinamicii newtoniene………………………………………30
2.3.2.1. Principiul inerţiei……………………………………………...30
2.3.2.2. Sisteme de referinţă inerţiale şi sisteme de referinţă neinerţiale32
2.3.2.3. Principiul fundamental al dinamicii…………………………...32
2.3.2.4. Principiul acţiunii şi al reacţiunii……………………………...33
2.3.2.5. Principul acţiunii independente a forţelor simultane………….34
2.3.3. Principiul relativităţii în mecanica clasică……………………………..35
2.3.4. Principalele mărimi de stare în dinamică………………………………36
2.3.5. Teorema variaţiei impulsului…………………………………………..38
2.3.5.1. Teorema variaţiei impulsului pentru un punct material……….38
2.3.5.2. Teorema variaţiei impulsului pentru un sistem de puncte materi-
ale……………………………………………………………………………………39
2.3.6. Teorema variaţiei energiei cinetice…………………………………….41
2.3.6.1. Teorema variaţiei energiei cinetice pentru un punct material…41
2.3.6.2. Teorema variaţiei energiei cinetice pentru un sistem de puncte
materiale……………………………………………………………………………..42
2.3.7. Forţe conservative, energie potenţială…………………………………43
2.3.7.1. Relaţia între forţă şi energia potenţială………………………..45
2.3.8. Teorema variaţiei energiei mecanice pentru un sistem de puncte materia-
le……………………………………………………………………………………..46
2.3.9. Teorema variaţiei momentului cinetic…………………………………47
2.3.9.1. Teorema variaţiei momentului cinetic pentru un punct materi-
al……………………………………………………………………………………..47
2.3.9.2. Teorema variaţiei momentului cinetic pentru un sistem de punc-
te materiale …………………………………………………………………………49
3. Mecanica relativistă ……………………………………………….……51
161
3.1. Experienţa lui Michelson şi Morley……………………………………51
3.2. Transformările de coordonate şi timp Lorentz – Einstein……………...55
3.2.1. Consideraţii introductive,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,55
3.2.2. Aplicarea principiului relativităţii……………………………………...56
3.2.3. Principiul invarianţei vitezei luminii în vid……………………………60
3.3. Consecinţe cinematice ale transformărilor Lorentz-Einstein…………..63
3.3.1. Contracţia lungimilor…………………………………………………..63
3.3.2. Dilatarea timpului……………………………………………………...65
3.3.3. Compunerea relativistă a vitezelor…………………………………….66
3.3.4. Invarianţa intervalului de lungime spaţio-temporal……………………68
3.4. Consecinţe dinamice ale transformărilor de coordonate Lorentz-
Einstein………………………………………………………………………………69
3.4.1. Transformarea impulsului şi energiei………………………………….70
3.4.2. Relaţia între impuls şi energie, invarianţa acesteia la transformarea de
coordonate Lorentz-Einstein…………………………………………………………72
3.4.3. Energia de repaus, relaţia lui Einstein dintre masă şi energie, alte relaţii
ale dinamicii relativiste………………………………………………………………73
4. Oscilaţii mecanice……………………………………………………………..77
4.1. Noţiuni introductive……………………………………………………77
4.2. Compunerea oscilaţiilor armonice……………………………………..78
4.2.1. Compunerea oscilaţiilor având aceeaşi frecvenţă şi direcţii paralele….78
4.2.2. Compunerea oscilaţiilor paralele de frecvenţe apropiate, fenomenul de
bătăi ………………………………………………………………………………….80
4.2.3. Compunerea oscilaţiilor având aceeaşi frecvenţă şi direcţii perpendicula-
re……………………………………………………………………………………..82
4.2.4. Compunerea oscilaţiilor perpendiculare de frecvenţe diferite, figurile
Lissajous……………………………………………………………………………..84
4.3. Tipuri de mişcări oscilatorii……………………………………………86
4.3.1. Mişcarea oscilatorie armonică…………………………………………86
4.3.2. Mişcarea oscilatorie amortizată………………………………………..89
5. Unde mecanice………………………………………………………………...95
5.1. Noţiuni introductive……………………………………………………95
5.2. Soluţii ale ecuaţiei undelor în unele cazuri particulare………………...98
5.2.1. Soluţia generală a ecuaţiei undei plane………………………………...98
5.2.2. Soluţia ecuaţiei undelor sferice……………………………………….101
5.3. Unde elastice longitudinale…………………………………………...102
5.3.1. Viteza de propagare a undelor elastice longitudinale………………...104
5.3.1.1. Viteza de propagare a undelor longitudinale în fluide….105
5.3.2. Densitatea de energie în cazul undelor longitudinale………………...108
5.3.3. Transportul de energie………………………………………………..109
5.4. Dispersia undelor……………………………………………………..111
5.5. Efectul Doppler……………………………………………………….114
5.6. Noţiuni de acustică……………………………………………………117
5.6.1. Generalităţi……………………………………………………………117
5.6.2. Câmp sonor, presiune sonoră…………………………………………118
162
5.6.3. Caracteristicile sunetelor……………………………………………..119
5.6.3.1. Tăria…………………………………………………….119
5.6.3.2. Înălţimea şi timbrul……………………………………..121
6. Gazul ideal……………………………………………………………………123
6.1. Legile experimentale ale gazului ideal………………………………..123
6.1.1. Legea transformării izocore…………………………………………..123
6.1.2. Transformarea izobară………………………………………………..124
6.1.3. Transformarea izotermă………………………………………………125
6.1.4. Legea lui Avogadro…………………………………………………..126
6.2. Transformarea generală a gazului ideal, ecuaţia de stare a gazului
ideal………………………………………………………………………………...127
6.2.1. Ecuaţia transformării generale a gazului ideal………………………..127
6.2.2. Ecuaţia de stare a gazului ideal……………………………………….128
7. Elemente de termodinamică………………………………………………...131
7.1. Noţiuni introductive…………………………………………………..131
7.2. Postulatele termodinamicii……………………………………………133
7.3. Ecuaţiile termice de stare şi ecuaţia calorică de stare………………...134
7.3.1. Ecuaţiile de stare calorică şi termică pentru gazul ideal……………...135
7.4. Primul principiu al termodinamicii…………………………………...136
7.5. Aplicaţii ale primului principiu al termodinamicii…………………...140
7.5.1. Coeficienţi calorici……………………………………………………140
7.5.2. Relaţia Robert-Mayer pentru fluide…………………………………..142
7.5.3. Lucrul mecanic, căldura şi variaţia de energie internă în transformarea
politropă a gazului ideal……………………………………………………………144
7.6. principiul al doilea al termodinamicii………………………………...149
7.7. consecinţe ale principiului al doilea al termodinamicii………………151
7.7.1. Ciclul Carnot………………………………………………………….151
7.7.2. Maşini termice biterme, teorema lui Carnot………………………….153
7.7.3. Inegalitatea lui Clausius, entropia…………………………………….154
7.8. Aplicaţii ale principiului al doilea al termodinamicii………………...156
7.8.1. Calculul entropiei gazului ideal………………………………………156
7.8.2. Creşterea entropiei unui sistem izolat de exterior…………………….157
7.9. Al treilea principiu al termodinamicii………………………………...158
163