ME Masina Sincrona2016a1 PDF

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Departamentul Maşini, Materiale şi Acţionări Electrice
IV. Maşina Sincronă
2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 1

IV. 1. Elemente constructive şi mărimi nominale
Maşina sincrona este o maşina electrică de curent alternativ, rotativă, de

regulă realizată în construcţie trifazată. De asemenea se poate construi şi în
variantă monofazată, bifazată sau polifazată (cu mai mult de trei faze).
Este folosită în special ca generator în centralele electrice, pentru

producerea energiei electrice.
Ca motor este utilizată în tracţiunea electrică, în sistemele de pompare şi de

ventilaţie de foarte mare putere (>100kW) şi în acţionarea maşinilor unelte şi
a roboţilor industriali;
Poate funcţiona în regim de compensator sincron pentru controlul factorului

de putere al marilor consumatori.

Maşina sincronă cu poli aparenţi: Maşina sincronă cu poli înecaţi:

1. Axul maşinii; 2. Miezul inductorului; 2a. Butucul rotorului; 2b. Corpul polului inductor;
3. Înfăşurare de excitaţie; 4. Armatura indusa – stator; 5. Tălpi de fixare.
Maşina sincronă cu poli aparenţi: Maşina sincronă cu poli înecaţi:

1. Axul maşinii; 2. Miezul inductorului; 2a. Butucul rotorului; 2b. Corpul polului inductor;
3. Înfăşurare de excitaţie; 4. Armatura indusa – stator; 5. Tălpi de fixare.
Maşini sincrone cu magneţi permanenţi:
Înfăsurare
Miez stator
Miez rotor
MP
Ax
Directia de magnetizare a MP
Sensul fluxului Ax
Sensul curentului Sensul curentului
MP
Sensul de miscare Sensul de miscare
Maşină cu întrefier radial Maşină cu întrefier axial

Diferite variante constructive ale rotorului cu magneţi permanenţi al

maşinii sincrone cu întrefier radial:
e)
a. Cu magneţii permanenţi pe suprafaţa miezului (cu magneţii permanenţi in întrefier);

b. Cu magneţii permanenţi inseraţi pe suprafaţa miezului;
c. Cu magneţii permanenţi interiori, magnetizaţi tangenţial;
d. Cu magneţii permanenţi interiori, magnetizaţi radial;
e. Cu magneţii permanenţi şi bariere de flux;

Maşini sincrone cu magneţi permanenţi:

Mărimile nominale:
Putere nominală: Sn [kVA] – (Puterea electrica furnizată pe la borne la

Generatoare)
Pn [kW] – (Puterea mecanică furnizată pe la ax la
Motoare)
Tensiunea nominală de linie a indusului Un [V]
Curentul nominal de linie al indusului In [A]
Conexiunea înfăşurărilor indusului (Y sau Δ)
Factorul de putere nominal cos(ϕn)
Randamentul nominal ηn [%]
Frecvenţa nominală fn [Hz]
Turaţia nominală nn [rot/min]
Tensiunea nominală de excitaţie Uen [V]
Curentul nominal de excitaţie Ien [A]

IV. 2. Principiul de funcţionare şi diagrama energetică a generatorului sincron
P1=MΩ Puterea mecanică

Pex=UexIex Puterea necesară circuitului de excitaţie
Pm,v Pierderile mecanice şi de ventilaţie
Pem Puterea transmisă la nivelul întrefierului
PFe Pierderile în miezul magnetic al indusului
PJ Pierderile Joule în circuitul indusului
P2 Puterea electrică transmisă pe la borne P2 = 3UI cos(ϕ ) Pem = P1 − Pm,v
Randamentul generatorului sincron: P2 P2
η= =
P1 + Pex P2 + Pex + Pm,v + PFe + PJ
IV. 3. Tensiunea electromotoare a maşinii sincrone
IV. 3.1 Câmpul magnetic inductor
Solenaţia de excitaţie a unui pol

we I e
θe =
2p
Legea circuitului magnetic
∫ Hdl = 2θe
Γ
H js l js + 2 H d ld + 2 H p lp + 2 H δ δ + H jr l jr = 2θ e θe Ie
B
Hδ = δ
Bδ μ0 Bδ
Bd Hd
H js
B js
Bp Hp
H jr θ10
e (Ιe)
2016 - Facultatea de Inginerie Electrica
B jr
IV.3.2. Câmpul învârtitor al armăturii rotitoare
Câmpul magnetic al inductorului

văzut in punctul M:
b = Bm ⋅ cos(α )
α = θ−β
β = Ω ⋅ t + β0
b = Bm ⋅ cos(θ - Ω ⋅ t − β 0 )
b(θ, t ) = Bm ⋅ cos(Ω ⋅ t − θ + β 0 )
Câmpul magnetic produs de armătura

care se roteşte cu viteza unghiulara Ω
este văzut pe armatura fixa ca un
câmp magnetic învârtitor.

In cazul unei armaturi cu o singura

pereche de poli:
a = R ⋅α x = R ⋅θ D
τ = π⋅R = π⋅
2
⎛π ⎞
b = Bm ⋅ cos⎜ ⋅ a ⎟ a = x − c = x − Rβ
⎝τ ⎠
τ
a = x−c = x− (Ω ⋅ t + β0 )
π
⎛ π ⎞
b(x, t ) = Bm ⋅ cos⎜ Ω ⋅ t − ⋅ x + β 0 ⎟
⎝ τ ⎠
Unda progresivă care se deplasează în
sensul pozitiv al axei x cu viteza:
dx τ ⋅ Ω
v= = = R ⋅Ω 13
dt π 2016 - Facultatea de Inginerie Electrica
In cazul unei armaturi cu p perechi de poli:
b = Bm ⋅ cos( pα )
b(θ, t ) = Bm ⋅ cos( p ⋅ Ω ⋅ t − p ⋅ θ + pβ 0 )
π⋅D π⋅R
τ= =
2⋅ p p
⎛ π⋅ x ⎞
b(x, t ) = Bm ⋅ cos⎜ p ⋅ Ω ⋅ t − + p ⋅ β0 ⎟
⎝ τ ⎠
dx p ⋅ τ ⋅ Ω
v= = = R ⋅Ω
dt π
IV.3.3. Tensiunea indusă într-o spiră
1
+ y
2
dΦ sp
esp = −
dt
Φ sp = ∫ b ( x , t ) ⋅ l ⋅ dx
1
− y
2
1
+ y
2
⎛ π⋅ x ⎞
Φ sp = Bm ⋅ l ⋅ ∫
1
cos⎜ p ⋅ Ω ⋅ t −
⎝ τ
+ p ⋅ β 0 ⎟dx
⎠
− y
2
1
+ y
⎛ τ⎞ ⎛ π⋅x ⎞ 2
Φ sp = Bm ⋅ l ⋅ ⎜ − ⎟ ⋅ sin⎜ p ⋅ Ω ⋅ t − + p ⋅ β0 ⎟
⎝ π⎠ ⎝ τ ⎠ −1 y
2
l - lungimea axiala a armăturii.

⎛ τ⎞ ⎡ ⎛ y π ⎞ ⎛ y π ⎞⎤
Φ sp = Bm ⋅ l ⋅ ⎜ − ⎟ ⋅ ⎢sin⎜ p ⋅ Ω ⋅ t − ⋅ + p ⋅ β 0 ⎟ − sin⎜ p ⋅ Ω ⋅ t + ⋅ + p ⋅ β 0 ⎟⎥
⎝ π⎠ ⎣ ⎝ τ 2 ⎠ ⎝ τ 2 ⎠⎦
⎛ τ⎞ ⎡ ⎛ y π⎞ ⎛ y π ⎞⎤
Φ sp = Bm ⋅ l ⋅ ⎜ − ⎟ ⋅ ⎢sin ( p ⋅ Ω ⋅ t + p ⋅ β 0 ) ⋅ cos⎜ ⋅ ⎟ − cos( p ⋅ Ω ⋅ t + p ⋅ β 0 ) ⋅ sin⎜ ⋅ ⎟⎥ −
⎝ π⎠ ⎣ ⎝ τ 2⎠ ⎝ τ 2 ⎠⎦
⎛ τ⎞ ⎡ ⎛ y π⎞ ⎛ y π ⎞⎤
− Bm ⋅ l ⋅ ⎜ − ⎟ ⋅ ⎢sin ( p ⋅ Ω ⋅ t + p ⋅ β 0 ) ⋅ cos⎜ ⋅ ⎟ + cos( p ⋅ Ω ⋅ t + p ⋅ β 0 ) ⋅ sin ⎜ ⋅ ⎟⎥
⎝ π⎠ ⎣ ⎝ τ 2⎠ ⎝ τ 2 ⎠⎦
2 ⎛ y π⎞
Φ sp = ⋅ τ ⋅ l ⋅ Bm ⋅ sin⎜ ⋅ ⎟ ⋅ cos( p ⋅ Ω ⋅ t + p ⋅ β 0 )
π ⎝ τ 2⎠
Φ sp = Φ m ⋅ k s ⋅ cos( p ⋅ Ω ⋅ t + p ⋅ β 0 )
2 ⎛ y π⎞
Φ m = ⋅ τ ⋅ l ⋅ Bm - Amplitudinea fluxului. k s = sin⎜ ⋅ ⎟ - Factorul de scurtare.
π ⎝ τ 2⎠
dΦ sp Φ sp = Φ m ⋅ k s ⋅ cos( p ⋅ Ω ⋅ t + p ⋅ β 0 )
esp = −
dt
esp = Φ m ⋅ p ⋅ Ω ⋅ k s ⋅ sin ( p ⋅ Ω ⋅ t + p ⋅ β 0 ) = Φ m ⋅ ω ⋅ k s ⋅ sin (ω ⋅ t + p ⋅ β 0 )
Pulsaţia tensiunii induse: Frecvenţa tensiunii induse:
2π ⋅ n p⋅n
ω = p⋅Ω 2π ⋅ f = p ⋅
60
f =
60
Valoarea efectivă a tensiunii induse într-o spiră:
Φm ⋅ ω 2⋅π
Esp = ⋅ ks = ⋅ f ⋅ k s ⋅ Φ m = 4,44 ⋅ f ⋅ k s ⋅ Φ m
2 2
Valoarea efectivă a tensiunii induse într-o spiră cu pas diametral (y=τÙks=1):
Φm ⋅ ω 2⋅π
Espd = = ⋅ f ⋅ Φ m = 4,44 ⋅ f ⋅ Φ m
2 2
IV.3.4. Tensiunea indusă în înfăşurarea unei faze
Valoarea efectivă a tensiunii induse într-o

bobină cu wb spire:
2π
E b = wb ⋅ k s Espd = wb ⋅ k s ⋅ f ⋅ Φm
2
E b = 4,44 ⋅ wb ⋅ f ⋅ k s ⋅ Φ m
Exemplu înfăşurare trifazată:

m = 3; p = 1; q=3
Numărul de crestaturi Z
Numărul de faze m
Numărul de perechi de poli p
Z
Numărul de crestaturi pe pol si fază q =
2mp
Z = 2mpq = 18 2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 18
Bobine cu pas diametral: y = τ = Z / 2 p = 18 / 2 = 9

Distanţa între începuturile a două faze consecutive: y f = 2 q + 6kq = 6 , k = 0
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
A Z B X C Y

Tensiunile electromotoare induse în laturile bobinelor dispuse în două crestaturi vecine

vor fi defazate cu unghiul:
π ⋅ tc 2π
γ= = p ⋅ γg = p ⋅
τ Z
2 ⋅ p ⋅ τ 2π ⋅ R
tc = = Distanţa dintre axele a două crestături vecine:
Z Z
2π
γg = Unghiul geometric dintre două crestături vecine:
Z
γ Unghiul electric dintre două crestături vecine:


-6
Diagrama fazorială:
-5
14 15 -4
13 16
12 17 15
11 18
10 1 14
9 2 γ = 20°
8 3 13 1
7 6 5 4 2
3 -10
7 -11
-12
8
Steaua tensiunilor 9
electromotoare sau
-16
steaua crestaturilor
-18
-17

-6
Diagrama fazorială: EC
-5
14 15 -4
13 16
12 17 15
11 18
10 1 120°
14
9 2 γ = 20°
8 3 120° 13 1
7 6 5 4 2
3 -10
7 -11
-12
8
Steaua tensiunilor 9
EB 120° EA
electromotoare sau
-16
steaua crestaturilor
-18
-17
Bobine cu pas egal Bobine cu pas inegal
În cazul bobinelor cu pas egal tensiunile electromotoare induse vor avea aceeaşi
valoare efectivă, insa vor fi defazate cu unghiul γ=p·2π/Z
Eb1
γ = 20°
1-10
2-11
Eb2
Eb3
3-12

Eb1
⎛γ⎞
Eb = 2 ⋅ r ⋅ sin⎜ ⎟
1-10 γ = 20° ⎝2⎠
2-11
Eb2 ⎛ q⋅γ ⎞
r 3-12 E r = 2 ⋅ r ⋅ sin⎜ ⎟
⎝ 2 ⎠
r Eb3
r
Er ⎛ γ⎞
sin⎜ q ⎟
E 2⎠
kq = r = ⎝
qγ qEb ⎛γ⎞
r q sin⎜ ⎟
⎝2⎠
γ
- Factorul de repartiţie

Tensiunile electromotoare induse într-un grup de bobine dispus pe o pereche de poli:
2π
Er = q ⋅ k q ⋅ Eb = ⋅ wb ⋅ q ⋅ f ⋅ k s ⋅ k q ⋅ Φ m
2
2π
Er = q ⋅ k q ⋅ Eb = ⋅ wb ⋅ q ⋅ f ⋅ k w ⋅ Φ m kw = ks ⋅ kq Factorul de înfăşurare:
2
Daca armatura are 2p poli, înfăşurarea va avea p grupe de bobine.
Numărul total de spire va fi: w = p ⋅ q ⋅ w a - numărul de cai de curent in paralel

b
a
Tensiunea electromotoare a înfăşurării are valoarea efectiva:
2π
Er = ⋅ f ⋅ w ⋅ k w ⋅ Φ m = 4,44 ⋅ f ⋅ w ⋅ k w ⋅ Φ m
2
IV.3.5. Tensiunea electromotoare indusă de un câmp nesinusoidal
b(x) b1(x) b(x) Curba câmpului creată cu ajutorul

electromagneţilor sau a unor magneţi
permanenţi este alternantă simetrică,
b3(x) insa nu este perfect sinusoidală:
τ x x b( x ) = −b( x + τ )
Descompunerea în serie Fourier
conţine numai armonicile de ordin impar
ν =2k+1.
b5(x) b7(x) b11(x)
La rotirea inductorului fiecare
armonică va avea aceeaşi viteză de
rotaţie în raport cu armătura statorului.
Dacă fundamentala spaţială are p perechi de poli, armonica spaţiala de ordin ν va avea
νp perechi de poli, iar pasul polar corespunzător va fi τν=τ/ν. T.E.M. indusă de armonica
de ordinul ν, având amplitudinea Bmν va fi:
2π
= - Facultatea
E ν2016 ⋅ f νde⋅ w ⋅ k wνElectrica
Inginerie
⋅ Φ mν = 4,44 ⋅ f ν ⋅ w ⋅ k wν ⋅ Φ mν26
2

2π
Eν = ⋅ f ν ⋅ w ⋅ k wν ⋅ Φ mν = 4,44 ⋅ f ν ⋅ w ⋅ k wν ⋅ Φ mν
2
p⋅n
unde: fν = ν ⋅ = ν⋅ f - frecvenţa tensiunii induse de armonica ν
60
2 τ
Φ mν = ⋅ ⋅ l ⋅ Bmν - amplitudinea fluxului armonicii ν
π ν
k wν = ksν ⋅ kqν - factorul de înfăşurare al armonicii ν
⎛ y π⎞
ksν = sin⎜ ν ⎟ - factorul de scurtare al armonicii ν
⎝ τ 2⎠
⎛ γ⎞
sin⎜ νq ⎟
⎝ 2 ⎠ - factorul de repartiţie al armonicii ν
kqν =
⎛ γ⎞
sin-⎜Facultatea
q2016 ν ⎟ de Inginerie Electrica 27
⎝ 2⎠
Valoarea efectivă a T.E.M induse pe fază:
E = E12 + E 32 + E52 + E72 + E92 + ...
Prin alegerea convenabilă a parametrilor înfăşurării (q, y/τ), factorul de înfăşurare al

anumitor armonici poate fi micşorat foarte mult sau chiar anulat.
Observaţii:
- Pentru y/τ=2/3 se anulează armonicile de ordin 3 si multiplul de 3 deoarece factorul

de scurtare este nul:
⎛ 2 π⎞
ks,3k = sin⎜ 3k ⎟ = sin (kπ ) = 0
⎝ 3 2⎠
- Pentru y/τ=4/5 se anulează armonicile de ordin 5 si multiplul de 5:
⎛ 4 π⎞
ks,5k = sin⎜ 5k ⎟ = sin (2kπ ) = 0
⎝ 5 2⎠

Observaţii:
EA
- In cazul conexiunii stea a înfăşurărilor trifazate,
armonicile de ordinul trei existente in tensiunile de
fază nu mai apar in tensiunea de line deoarece πt
acestea sunt in fază:
eAB,3 = eA,3 − eB,3 = 0

EB
Diagrama de fazori
eAB eBC a fundamentalelor:
B πt
A eCA B C
iA iB iC
EAB,1 EBC,1 EC
A B C Z X
Y
eAX eBY eCZ πt
A ECA,1 C
X Y Z

Observaţii:
EA
- In cazul conexiunii triunghi a înfăşurărilor trifazate,
armonicile de ordinul trei existente in tensiunile de
fază produc un curent de circulaţie închis în triunghiul πt
înfăşurărilor. Aceşti curenţi produc o tensiune care
anulează armonicile de ordin 3 din curba tensiunii de
fază şi implicit din curba tensiunii de linie.
EB
Diagrama de fazori
eAB eBC a fundamentalelor:
A eCA B C B=X πt
iA iB iC
A B C EAB,1 EBC,1 EC
eAX eBY eCZ

πt
iAX
X iBYY iCZZ A=Z C=Y
ECA,1
IV. 4. Reacţia indusului maşini sincrone
IV. 4.1. Curba tensiunii magnetice din întrefier
Se consideră circuitul
magnetic al unei maşini
sincrone cu întrefier uniform,
r la care se neglijează
H1 crestăturile inductorului.
Pe stator se află o singura

bobină cu w spire, având
w deschiderea Y, fiind
parcursă de curentul:
w
i = I 2 sin (ω ⋅ t )
r
H2

Pe suprafaţa dinspre întrefier a unei armături

componenta normală a inducţiei se conservă:
Bna = Bnm
μ0
Bna = μ 0 H na H nm = H na
μm
Bnm = μ m H nm
Liniile inducţiei magnetice

μ0
H nm = H na
r μm
H1
Cum permeabilitatea magnetică din miezul
w feromagnetic este mult mai mare decât cea din
întrefier, se poate considera o ipoteză
simplificatoare prin care se neglijează
r tensiunea magnetică din miezurile magnetice:
H2 Γ
μ0
μ m >> μ 0 →0 H nm → 0
μm
Liniile câmpului magnetic


Legea circuitului magnetic pe conturul Γ3:
r v
r
H1 ∫
Γ3
H dr = 0
w
H 2 (x ' ) ⋅ δ '− H 2 (x ' ' ) ⋅ δ ' ' = 0
r Dacă întrefierul dintre două crestături vecine

H2 Γ este constant (δ’=δ”) atunci in zona din
întrefier dintre două crestaturi intensitatea
câmpului magnetic va fi constantă:
Γ3
H 2 (x ' ) = H 2 (x ' ' )
Liniile câmpului magnetic


Legea circuitului magnetic pe conturul Γ:
r v
r
H1 ∫
Γ
H dr = w ⋅ i
w δ1 δ2
r v
∫
Γ
H dr = ∫ H ds + ∫ H ds = w ⋅ i
0
1
0
2
r
Γ
V (x1 ) + V (x2 ) = w ⋅ i
H2
Notaţii:
δ1 δ2
Liniile câmpului magnetic V (x1 ) = ∫ H ds 1 V ( x2 ) = ∫ H ds

2
0 0
Dacă se presupune ca H este constant

( ) ( ) (x )
= HElectrica
V dexInginerie
2016 - Facultatea
de-a lungul liniei de câmp din întrefier:
x ⋅δ 35

Legea fluxului:
v v
∫
Σ
BdA = 0
r v r
∫
H1
Bdx = 0
Γ2
w Y 2τ
w ∫ B dx = ∫ B dx
0
1
Y
2
r B1 = μ 0 H1 B2 = μ 0 H 2
H2
Γ2 H1 ⋅ Y = H 2 ⋅ (2 τ − Y )
În cazul maşinii cu întrefier constant:
V (x1 ) = H1 ⋅ δ = V1
V (x2 ) = H 2 ⋅ δ = V2 V1 + V2 = w ⋅ i
V (x1 ) + V (x2 ) = w ⋅ i
H1 ⋅ Y = H 2 ⋅ (2 τ − Y ) /⋅ δ V1 ⋅ Y = V2 ⋅ (2τ − Y )

⎧ ⎡ Y⎤
Funcţia v(x) este o funcţie periodică pară definită de: ⎪V1 , x ∈ ⎢0, ⎥
⎪ ⎣ 2⎦
V (x ) = ⎨
⎪− V , ⎡Y ⎤
x ∈ ⎢ , τ⎥
⎪⎩ 2 ⎣2 ⎦
V (x ) = V (− x )
V1 + V2 = w ⋅ i
V1 ⋅ Y = V2 ⋅ (2τ − Y )

Dacă armatura are p bobine repartizate simetric, având aceeaşi deschidere, parcurse de
acelaşi curent curba tensiunii magnetice are p perioade iar armatura are p perechi de poli.
Dacă w reprezintă numărul total de spire de pe armatură, atunci numărul de spire al unei
bobine va fi:
w
wb = V1 + V2 = wb ⋅ i
p
v
V1
x
-V2 2 4

v
V1
x
-V2 2 4
Descompunerea in serie Fourier a curbei de mai sus conţine numai termenii in cosinus
deoarece funcţia este pară:
∞
⎡ x ⎤
V (x ) = ∑
ν =1
Aν ⋅ cos ⎢ ν π ⎥
⎣ τ ⎦
Amplitudinea armonicii de ordin ν este dată de relaţia:
τ
2 ⎡ x ⎤ 21 ⎛ Y π ⎞ 2 1 wi
Aν = V (x ) cos ⎢ ν π ⎥dx =
∫ (V1 + V2 )⋅ sin⎜ ν ⎟ = ksν
τ ⎣ τ ⎦ π ν ⎝ τ 2 ⎠ π ν p
0
v
V1
x
-V2 2 4
⎛ Y π⎞
ksν = sin⎜ ν ⋅ ⋅ ⎟ - Factorul de scurtare al armonicii de ordin ν.
⎝ τ 2⎠
∞
2 wi 1 ⎡ x ⎤
V (x ) =
π p ∑
ν =1
ν
⋅ ksν ⋅ cos ⎢ ν π ⎥
⎣ τ ⎦ ∞
1 ⎡ x ⎤
i = I 2 sin (ω ⋅ t )
V (x, t ) = V sin (ωt ) ⋅ ∑
ν =1
ν
⎣ τ ⎦
2w
Notaţie: V = I 2
π p 2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 41
∞
1 ⎡ x ⎤ ⎛ Y π⎞
∑
V (x, t ) = V sin (ωt ) ⋅
ν =1
ν
⎣ τ ⎦
ksν = sin⎜ ν ⋅ ⋅ ⎟
⎝ τ 2⎠
Observaţii:
a. În cazul înfăşurărilor cu pas diametral (Y=τ):
⎛ π ⎞ ⎧± 1, ν = 2k + 1
ksν = sin⎜ ν ⋅ ⎟ = ⎨ , unde k ∈ N
⎝ 2 ⎠ ⎩0, ν = 2k
- La aceste înfăşurări, în curba tensiunii magnetice apar numai armonicile de ordin impar.
b. Amplitudinea fundamentalei tensiunii magnetice la înfăşurările cu pas diametral:
2w
V1d = V = I 2
π p
c. Amplitudinea fundamentalei tensiunii magnetice la înfăşurările cu pas scurtat:

2w ⎛Y π ⎞
V1s = I 2 ⋅ sin⎜ ⋅ ⎟ = V1d ⋅ ks1
π p ⎝ τ 2⎠ 2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 42
∞
1 ⎡ x ⎤ ⎛ Y π⎞
∑
V (x, t ) = V sin (ωt ) ⋅
ν =1
ν
⎣ τ ⎦
ksν = sin⎜ ν ⋅ ⋅ ⎟
⎝ τ 2⎠
Observaţii:
d. Deschiderea bobinelor, Y, se poate alege astfel încât factorul de scurtare al anumitor
armonici sa fie nul. Dacă se doreşte eliminarea unei armonici se pune condiţia:
Y π Y 2k τ - Y ν − 2k
ν ⋅ ⋅ = k ⋅ π, k ∈Ν = =
τ 2 τ ν τ ν
τ - Y ν − 2k 1 3 5
= = , , ,L
τ ν ν ν ν


∞ ∞
1 ⎡ x ⎤ 1 1⎡ ⎛ x ⎞ ⎛ x ⎞⎤
V (x, t ) = V sin (ωt ) ⋅ ∑
ν =1
ν
⋅ ksν ⋅ cos ⎢ ν π ⎥ = V ⋅
⎣ τ ⎦ ν =1
ν ∑
⋅ ksν ⋅ ⎢sin⎜ ωt − ν π ⎟ + sin⎜ ωt + ν π ⎟⎥
2⎣ ⎝ τ ⎠ ⎝ τ ⎠⎦
Curba tensiunii magnetice se descompune în două unde învârtitoare:
∞
V ( x, t ) = ∑ [V
ν =1
dν (x, t ) + Viν (x, t )]
2w 1 ⎛ x ⎞
Vdν (x, t ) = ⋅ I 2 ⋅ ⋅ ksν ⋅ sin⎜ ωt − ν π ⎟
π p ν ⎝ τ ⎠
2w 1 ⎛ x ⎞
Viν (x, t ) = ⋅ I 2 ⋅ ⋅ ksν ⋅ sin⎜ ωt + ν π ⎟
π p ν ⎝ τ ⎠
Sensul şi viteza fiecărei unde învârtitoare se determină din condiţia de

menţinere constantă a fazei:
⎧⎛ πx ⎞ ⎧d ⎛ πx ⎞ ⎧ dx 1 ωτ 1
⎪⎜ ωt − ν τ ⎟ = ct. ⎪ dt ⎜ ω t − ν ⎟=0 ⎪⎪v+ ν = dt = ν π = ν 2τf
⎪⎝ ⎠ ⎪ ⎝ τ ⎠
⎨ ⎨ ⎨
⎪⎛⎜ ωt + ν πx ⎞⎟ = ct. ⎪ d ⎛⎜ ωt + ν πx ⎞⎟ = 0 ⎪v = dx = − 1 ωτ = − 1 2τf
⎪⎩⎝ τ ⎠ ⎪⎩ dt ⎝ τ ⎠ ⎪⎩ − ν dt ν π ν
⎧ 60 60 v+ ν 60 2τf 1 60 f
⎪ n + ν = 2 π Ω + ν = 2 π R = 2 p τ ν = pν
⎪
Turaţia corespunzătoare ⎨
fiecărei unde: ⎪n− ν = 60 Ω − ν = 60 v− ν = − 60 2τf 1 = − 60 f
⎪⎩ 2π 2π R 2p τ ν pν
IV. 4.2. Curba tensiunii magnetice din întrefier produsă de un grup de bobine
repartizate uniform în crestături
Exemplu q =3.
Se consideră o înfăşurare cu w
spire, bobinată pe o armătură cu
p perechi de poli, având q bobine
pe pol repartizate uniform.
Înfăşurarea are pq bobine

conectate în serie, fiecare având
w/(pq) spire, repartizate în 2pq
crestături, decalate cu unghiul
electric γ, respectiv unghiul
geometric γg=γ/p, fiind parcurse
de curentul:
i = I 2 sin (ω ⋅ t )
Exemplu q =3.
Expresiile tensiunilor magnetice
ale celor q bobine:
∞
2 w 1 ⎡ x ⎤
v1 (x, t ) = i⋅ ∑
π pq ν =1 ν
⎣ τ ⎦
∞
2 w 1 ⎡ ⎛x ⎞⎤
v 2 (x, t ) = ∑
i⋅
π pq ν =1 ν
⋅ ksν ⋅ cos ⎢ ν⎜ π − γ ⎟⎥
⎣ ⎝τ ⎠⎦
....................................................
2 w ∞
1 ⎧ ⎡x ⎤⎫
v q ( x, t ) = i ⋅ ∑ ⋅ ksν ⋅ cos ⎨ ν ⎢ π - (q − 1)γ ⎥ ⎬
π pq ν =1 ν ⎩ ⎣τ ⎦⎭

Exemplu q =3.
Expresiile tensiunilor magnetice
ale celor q bobine:
∞
2 w 1 ⎡ x ⎤
v1 (x, t ) = i⋅ ∑
π pq ν =1 ν
⎣ τ ⎦
∞
2 w 1 ⎡ ⎛x ⎞⎤
v 2 (x, t ) = ∑
i⋅
π pq ν =1 ν
⋅ ksν ⋅ cos ⎢ ν⎜ π − γ ⎟⎥
⎣ ⎝τ ⎠⎦
....................................................
∞
2 w 1 ⎧ ⎡x ⎤⎫
v q ( x, t ) = i⋅ ∑
π pq ν=1 ν
⋅ ksν ⋅ cos ⎨ ν ⎢ π - (q − 1)γ ⎥ ⎬
⎩ ⎣τ ⎦⎭
Tensiunea magnetică rezultantă:

v r (x, t ) = v1 (x, t ) + v 22016
(x-,Facultatea
t ) + ...de +Inginerie
v q (Electrica
x, t ) 48
Dacă se consideră numai fundamentalele (ν=1) se obţin q unde sinusoidale
decalate cu unghiul γ.
Fazorii acestor unde au acelaşi modul şi sunt defazaţi cu unghiul γ:
Vq
⎛γ⎞
Vr V1 = V2 = ... = Vq = V = R ⋅ sin⎜ ⎟
V3 ⎝2⎠
⎛ γ⎞
Vr = R sin⎜ q ⎟
qγ ⎝ 2⎠
γ V2
⎛ γ⎞
sin⎜ q ⎟
⎝ 2⎠
V1 Vr = ( qV )
γ ⎛γ⎞
q ⋅ sin⎜ ⎟
R ⎝2⎠
Datorită repartiţiei amplitudinea fundamentalei tensiunii rezultate este de kq1

ori mai mică.
⎛ γ⎞
sin⎜ q ⎟
Vr ⎝ 2⎠ - Factorul de repartiţie al fundamentalei
kq1 = =
( qV ) ⎛γ⎞
q ⋅ sin⎜ ⎟
⎝2⎠
Similar, datorită repartiţiei amplitudinea armonicii de ordinul ν a tensiunii
rezultate este de kqν ori mai mică.
⎛ γ⎞
sin⎜ qν ⎟
kqν = ⎝ 2⎠ - Factorul de repartiţie al armonicii de ordin ν
⎛ γ⎞
q ⋅ sin⎜ ν ⎟
⎝ 2⎠
Tensiunea magnetică rezultantă:

v r ( x, t ) = v1 ( x, t ) + v 2 ( x, t ) + ... + v q ( x, t )
⎛ γ⎞
∞ sin ⎜ ν ⋅ q ⎟
2 w 1 ⎝ 2 ⎠ ⎧ ⎡x γ ⎤⎫
v r ( x, t ) = i⋅ ∑
π pq ν=1 ν
⋅ ksν ⋅
⎛ γ ⎞
cos ⎨ ν ⎢ π - (q − 1) ⎥ ⎬
⎩ ⎣τ 2 ⎦⎭
q sin⎜ ν ⋅ ⎟
⎝ 2⎠
∞
2 w 1 ⎧ ⎡x γ ⎤⎫
v r ( x, t ) = i⋅ ∑
π pq ν=1 ν
⋅ ksν ⋅ kqν ⋅ cos ⎨ ν ⎢ π - (q − 1) ⎥ ⎬
⎩ ⎣τ 2 ⎦⎭
∞
2 w 1 ⎧ ⎡x γ ⎤⎫
v r (x, t ) = i⋅
π pq ν =1 ν∑⋅ k wν ⋅ cos ⎨ ν ⎢ π - (q − 1) ⎥ ⎬
⎩ ⎣τ 2 ⎦⎭
k wν = ksν ⋅ kqν - Factorul de înfăşurare al armonicii de ordin ν

IV. 4.3. Câmpului magnetic învârtitor circular produs de un sistem simetric
trifazat de curenţi, care parcurge o înfăşurare trifazată simetrică
IV. 4.3.1. Consideraţii calitative

Câmpul magnetic învârtitor
C Y i A i B iC
ωt
X A π π 3π 2π 5π
2 2 2
B Z
⎧iA = I msin (ωt )

⎪
⎨iB = I msin (ωt - 2π/ 3)
⎪i = I sin (ωt - 4π/ 3)
⎩C m
⎧iA = I m ⎧iA = ( 3 / 2) I m ⎧iA = I m / 2
π 2π 5π
ωt1 = ⎪ ωt 2 = ⎪ ωt 3 = ⎪
2 ⎨iB = − I m /2 3 ⎨iB = 0 6 ⎨iB = I m /2
⎪i = − I /2 ⎪ ⎪i = − I
⎩C m ⎩iC = −( 3 / 2) I m ⎩C m

C Y i A iB iC
ωt
2 2 2
B Z
⎧iA = I m ⎧iA = ( 3 / 2) I m ⎧iA = I m / 2

π ⎪ 2π ⎪ 5π ⎪
ωt1 = ⎨iB = − I m /2 ωt 2 = ⎨iB = 0 ωt 3 = ⎨iB = I m /2
2 ⎪i = − I /2 3 ⎪ 6 ⎪i = − I
⎩C m ⎩iC = −( 3 / 2) I m ⎩C m
Φ Φ
iC iC iC Φ
iA iA iA

iB iB iB
C Y i A iB iC
ωt
2 2 2
B Z
⎧iA = I m ⎧iA = ( 3 / 2) I m ⎧iA = I m / 2

π ⎪ 2π ⎪ 5π ⎪
ωt1 = ⎨iB = − I m /2 ωt 2 = ⎨iB = 0 ωt 3 = ⎨iB = I m /2
2 ⎪i = − I /2 3 ⎪ 6 ⎪i = − I
⎩C m ⎩iC = −( 3 / 2) I m ⎩C m
C Y C Y C Y
X A X A X A
B Z B
2016 - Facultatea de InginerieZElectrica B Z55
IV. 4.3.2. Consideraţii cantitative iA = I 2 sin (ωt )

Se consideră un sistem trifazat de curenţi simetric: ⎛ 2π ⎞
iB = I 2 sin⎜ ωt − ⎟
⎝ 3 ⎠
Tensiunile magnetice produse de înfăşurările celor 3
⎛ 4π ⎞
faze, decalate spaţial cu 2π/3 grade electrice, respectiv iC = I 2 sin⎜ ωt − ⎟
cu 2π/(3p) grade geometrice: ⎝ 3 ⎠
∞
1 Amplitudinea tensiunii magnetice:
v A (α, t ) = V ∑ ν
⋅ k wν ⋅ sin (ωt ) ⋅ cos(νpα )
2w
ν =1
V= I 2
∞
1 ⎛ 2π ⎞ ⎡ ⎛ 2 π ⎞⎤ π p
v B (α, t ) = V ∑
ν =1
ν
⋅ k wν ⋅ sin⎜ ωt − ⎟ ⋅ cos ⎢ν ⎜ pα − ⎟⎥
⎝ 3 ⎠ ⎣ ⎝ 3 ⎠⎦
Relaţia de trecere din coordonate
∞
1 ⎛ 4π ⎞ ⎡ ⎛ 4 π ⎞⎤ spaţiale carteziene in coordonate
v C (α, t ) = V ∑
ν =1
ν
⋅ k wν ⋅ sin⎜ ωt − ⎟ ⋅ cos ⎢ ν⎜ pα − ⎟⎥
⎝ 3 ⎠ ⎣ ⎝ 3 ⎠⎦ polare:
x 2πR x π
pα = p = p = 56x
R 2τp R τ
IV. 4.3.2. Consideraţii cantitative
∞
1
vA (α, t ) = V ∑ ν
⋅ kwν ⋅ sin(ωt ) ⋅ cos(νpα) =
ν=1
∞
V 1
=
2 ∑ ν
⋅ kwν [sin(ωt − νpα) + sin(ωt + νpα)]
ν=1
∞
1 ⎛ 2π ⎞ ⎡ ⎛ 2π ⎞⎤
vB (α, t ) = V ∑ ν
⋅ kwν ⋅ sin⎜ ωt − ⎟ ⋅ cos ⎢ν ⎜ pα − ⎟⎥ =
⎝ 3⎠ ⎣ ⎝ 3 ⎠⎦
ν=1
∞
V 1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 2π ⎤⎫
=
2 ∑ ν=1
ν
⋅ kwν ⎨sin⎢ωt − νpα + (ν - 1) ⎥ + sin⎢ωt + νpα - (ν + 1) ⎥⎬
⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭
∞
1 ⎛ 4π ⎞ ⎡ ⎛ 4π ⎞⎤
vC (α, t ) = V ∑
ν=1
ν
⋅ kwν ⋅ sin⎜ ωt − ⎟ ⋅ cos⎢ ν⎜ pα − ⎟⎥ =
⎝ 3⎠ ⎣ ⎝ 3 ⎠⎦
∞
V 1 ⎧ ⎡ 4π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
=
2 ∑
ν=1
ν
⋅ kwν ⎨sin⎢ωt − νpα + (ν - 1) ⎥ + sin⎢ωt + νpα - (ν + 1) ⎥⎬
⎩ ⎣ 2016 - Facultatea de3Inginerie
⎦ Electrica
⎣ 3 ⎦⎭ 57
v (α, t ) = vA (α, t ) + vB (α, t ) + vC (α, t )
∞
V 1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
v (α, t ) =
2 ∑ ν
⋅ kwν ⎨sin(ωt − νpα) + sin⎢ωt − νpα + (ν - 1) ⎥ + sin⎢ωt − νpα + (ν - 1) ⎥⎬ +
⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭
ν=1
∞
V 1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
+
2 ∑ ν
⋅ kwν ⎨sin(ωt + νpα) + sin⎢ωt + νpα - (ν + 1) ⎥ + sin⎢ωt + νpα - (ν + 1) ⎥⎬
⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭
ν=1
a. Fundamentala tensiunii magnetice rezultante (ν=1):
V
v1(α, t ) = kw1{sin(ωt − pα) + sin[ωt − pα] + sin[ωt − pα]}+
2
V ⎧ ⎡ 4π ⎤ ⎡ 8π ⎤⎫
+ kw1⎨sin(ωt + pα) + sin⎢ωt + pα - ⎥ + sin⎢ωt + pα - ⎥⎬
2 ⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭
V
v1(α, t ) = kw1{sin(ωt − pα) + sin[ωt − pα] + sin[ωt − pα]}+
2
V ⎧ ⎡ 4π ⎤ ⎡ 8π ⎤⎫
+ kw1⎨sin(ωt + pα) + sin⎢ωt + pα - ⎥ + sin⎢ωt + pα - ⎥⎬
2 ⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭
Considerând identităţile de mai jos:
8π 2π 6π 2π
= + = + 2π
3 3 3 3
⎡ 4π ⎤ ⎡ 2π ⎤
sin(ωt + pα) + sin⎢ωt + pα - ⎥ + sin⎢ωt + pα - ⎥ = 0
⎣ 3⎦ ⎣ 3⎦ 3
v1(α, t ) = ⋅V ⋅ kw1 ⋅ sin(ωt − pα)
2
3 2 w ⋅ kw1
v1(α, t ) = ⋅ ⋅ ⋅ I 2 ⋅ sin(ωt − pα) - Expresia matematică a câmpului
2 π p magnetic învârtitor.
Viteza undei învârtitoare se determină din condiţia de menţinere constantă a fazei:

d dα ω 60 60 2πf 60 f
(ωt − pα ) = ct. (ωt − pα ) = 0 Ω= = n= Ω= =
dt dt p 2π 2π p p
b. Tensiunea magnetică a armonicilor de ordin multiplu de trei (ν=3k):
∞
V 1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
v3k (α, t ) =
2 ∑
k =1
3k
⋅ kw,3k ⎨sin(ωt − 3kpα) + sin⎢ωt − 3kpα + (3k - 1) ⎥ + sin⎢ωt − 3kpα + (3k - 1) ⎥⎬ +
⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭
∞
V 1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
+
2 ∑ 3k
⋅ kw,3k ⎨sin(ωt + 3kp2016
⎩
α) +-sin⎢⎣ω t +
Facultatea
3kp α - (3k + 1 )
de Inginerie Electrica 3 ⎥
⎦
+ sin⎢
⎣
ωt + 3kpα - (3k + 1) 60 ⎥ ⎬
3 ⎦⎭
k =1
b. Tensiunea magnetică a armonicilor de ordin multiplu de trei (ν=3k):

∞
V 1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
v3k (α, t ) =
2 ∑
k =1
3k
⋅ kw,3k ⎨sin(ωt − 3kpα) + sin⎢ωt − 3kpα + (3k - 1) ⎥ + sin⎢ωt − 3kpα + (3k - 1) ⎥⎬ +
⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭
∞
V 1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
+
2 ∑ 3k
⋅ kw,3k ⎨sin(ωt + 3kpα) + sin⎢ωt + 3kpα - (3k + 1) ⎥ + sin⎢ωt + 3kpα - (3k + 1) ⎥⎬
⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭
k =1
∞
V 1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
v3k (α, t ) =
2 ∑
k =1
3k
⋅ kw,3k ⎨sin(ωt − 3kpα) + sin⎢ωt − 3kpα − ⎥ + sin⎢ωt − 3kpα − ⎥⎬ +
⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭
∞
V 1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
+
2 ∑
k =1
3k
⋅ kw,3k ⎨sin(ωt + 3kpα) + sin⎢ωt + 3kpα - ⎥ + sin⎢ωt + 3kpα - ⎥⎬ = 0
⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭

c. Tensiunea magnetică a armonicilor de ordin (ν=3k+1):
∞
V kw,3k+1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
v3k+1(α, t ) =
2 ∑
k =1
3k + 1 ⎩
⎨sin[ωt − (3k + 1) pα] + sin⎢
⎣
ωt − (3k + 1) pα + (3k )
3⎦⎥ + sin⎢
⎣
ωt − (3k + 1) pα + (3k ) ⎥
3 ⎦⎭
⎬+
∞
V kw,3k+1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
+
2 ∑
k =1
3k + 1
⎨
⎩
sin[ωt + (3k + 1) pα ] + sin⎢⎣ωt + (3k + 1) pα - (3k + 2 )
3 ⎥⎦ + sin⎢⎣ωt + (3k + 1) pα - (3k + 2 )
3 ⎥⎦⎬
⎭
∞
V kw,3k+1
v3k+1(α, t ) =
2 ∑
k =1
3k + 1
⋅ {sin[ωt − (3k + 1) pα] + sin[ωt − (3k + 1) pα] + sin[ωt − (3k + 1) pα]}+
∞
V kw,3k+1 ⎧ ⎡ 4π ⎤ ⎡ 2π ⎤⎫
+
2 ∑
k =1
⋅ ⎨sin[ωt + (3k + 1) pα] + sin⎢ωt + (3k + 1) pα - ⎥ + sin⎢ωt + (3k + 1) pα - ⎥⎬
3k + 1 ⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭
3 ∞ kw,3k+1 Armonicile de ordin (ν=3k+1 =7,13,19) produc

v3k+1(α, t ) = V ∑
2 k =1 3k + 1
⋅ sin[ωt − (3k + 1) pα] numai unde directe care au viteza unghiulară :
ω ω
Ων = =
2016 - Facultatea de Inginerie Electrica pν p(3k + 1) 62
d. Tensiunea magnetică a armonicilor de ordin (ν=3k-1):
∞
V kw,3k−1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
v3k−1(α, t ) =
2 ∑ 3k − 1
⎨
⎩
sin[ωt − (3k − 1) pα ] + sin⎢⎣ωt − (3k − 1) pα + (3k − 2 )
3 ⎥⎦ + sin⎢⎣ωt − (3k − 1) pα + (3k − 2 )
3 ⎥⎦⎬ +
⎭
k =1
∞
V kw,3k−1 ⎧ ⎡ 2π ⎤ ⎡ 4π ⎤⎫
+
2 ∑ 3k − 1
⎨
⎩
sin[ωt + (3k − 1) pα ] + sin⎢⎣ωt + (3k − 1) pα - (3k )
3 ⎥⎦ + sin⎢⎣ωt + (3k − 1) pα - (3k )
3 ⎥⎦⎬
⎭
k =1
∞
V kw,3k−1 ⎧ ⎡ 4π ⎤ ⎡ 2π ⎤⎫
v3k−1(α, t ) =
2 ∑
k =1
⋅ ⎨sin[ωt − (3k − 1) pα] + sin⎢ωt − (3k − 1) pα - ⎥ + sin⎢ωt − (3k − 1) pα - ⎥⎬ +
3k − 1 ⎩ ⎣ 3⎦ ⎣ 3 ⎦⎭
∞
V kw,3k-1
+
2 ∑
k =1
3k − 1
⋅ {sin[ωt + (3k − 1) pα] + sin[ωt + (3k − 1) pα] + sin[ωt + (3k − 1) pα]}
3 ∞ kw,3k-1 Armonicile de ordin (ν=3k-1 =5,11, 17) produc

v3k-1(α, t ) = V ∑
2 k =1 3k − 1
⋅ sin[ωt + (3k − 1) pα]
numai unde inverse care au viteza unghiulară :
ωω ωω
ΩΩ-ν = − == −
2016 - Facultatea de Inginerie Electrica pνν p(3k − 1) 63
Descompunerea în armonici a undei
tensiunii magnetice la înfăşurarea
trifazată cu q=1: V1
⎧iA = I msin (ωt ) ⎧iA = I m

V5
⎪
⎨iB = I msin (ωt - 2π/ 3) ωt1 =
π ⎪
⎨iB = − I m /2
⎪i = I sin (ωt - 4π/ 3) 2 ⎪i = − I /2
⎩C m ⎩C m
V7
V1
V5
⎧iA = − I m / 2
π 2π ⎪
ωt 2 = + ⎨iB = I m
2 3 ⎪i = − I / 2
⎩C m
V7
V1
V5
⎧iA = − I m / 2
π 4π ⎪
ωt 3 = + ⎨iB = − I m / 2
2 3 ⎪i = I
⎩C m

V7 64
IV. 5. Teoria maşinii sincrone polifazate in regim permanent
IV. 5.1 Ecuaţiile tensiunilor si solenaţiilor la maşina sincrona cu polii înecaţi
Ipoteze simplificatoare:
Maşina are o structura izotropa;

Circuitul magnetic este liniar (se neglijează saturaţia);
Întrefierul se consideră uniform iar înfăşurările aşezate la suprafaţa armaturilor. Se
neglijează armonicile de dantură;
Înfăşurările sunt repartizate sinusoidal. Se neglijează armonicile datorită repartiţiei
discrete a înfăşurărilor;

La funcţionarea în gol câmpul produs de inductor va induce în înfăşurarea

indusului o t.e.m.:
e0 ─ în instantaneu E 0 ─ în complex
La funcţionarea în sarcină câmpul de reacţie produs de curenţii din indus

va induce în înfăşurarea indusului o t.e.m.:
ea ─ în instantaneu E a ─ în complex
Daca se neglijează pierderile în fier, deoarece axa câmpului de reacţie

coincide cu axa înfăşurării fazei de referinţă în momentul în care curentul este
maxim, fluxul de reacţie Φa este în fază cu intensitatea curentului.
Φa
Prin urmare se poate defini o inductivitate ciclică a indusului: La =
i
T.e.m indusă în înfăşurarea indusului de câmpul de reacţie produs de

curenţii din indus la funcţionarea în sarcină este:
di
ea = − La ─ în instantaneu E a = − jX a I ─ în complex
dt
unde X a = ωLa ─ reactanţa de reacţie a indusului
Fluxul de dispersie va induce în înfăşurarea indusului o t.e.m.:
di
eσ = − Lσ ─ în instantaneu E σ = − jX σ I ─ în complex
dt
unde X σ = ωLσ ─ reactanţa de dispersie a indusului

Ecuaţia de tensiuni corespunzătoare unei faze este:
U ― tensiunea la borne;
E 0 + E a + E σ = U + R I unde
R ― rezistenţa indusului;
Circuitul echivalent al unei faze este:
E 0 = U + R I + jX a I + jX σ I = U + R I + jX s I
X s = X a + X σ ─ reactanţa sincronă
Ecuaţia solenaţiilor: θf + θi = θ r
θ f Solenaţia de excitaţie a inductorului este defazată cu π/2 înaintea lui E0
θi Solenaţia de reacţie a indusului este in fază cu curentul din indus I :
2 wk w1
θi = 3 I
π p
θ r Solenaţia rezultantă produce fluxul magnetic util care induce tensiunea
electromotoare rezultantă:
E '0 = E 0 − jX a I = U + R I + jX σ I

Diagrama fazorială:
E0 jX a I jX s I
jX σ I
E '0
β' RI
U
β
E 0 = U + R I + jX a I + jX σ I = U + R I + jX s I
ψ I
ϕ E 0 = U + R I + jX a I + jX σ I = E '0 + jX a I
θi θr
∠(θf , θ r ) = β' ≈ β ─ unghiul intern al maşinii

θf β'
Diagrame fazoriale la funcţionarea in regim de generator P>0

E 0 = U + R I + jX s I
jX s I
E0
jX s I RI
RI
U U
ϕ
ϕ E0
I I
Q>0 Q<0

Diagrame fazoriale la funcţionarea in regim de motor P<0

E 0 = U + R I + jX s I
jX s I
RI
U E0 U
RI
jX s I
ϕ
ϕ E0
I I
Q>0 Q<0

IV. 5.2 Ecuaţiile tensiunilor si solenaţiilor la maşina sincrona cu polii aparenţi
Ipoteze de lucru:
Maşina are o structura anizotropă;
Circuitul magnetic este liniar (se neglijează saturaţia);
Mărimea întrefierului este aproximativ constantă în dreptul polilor si mult mai mare in
zona dintre poli;
Inductivitatea înfăşurării unei faze variază cu poziţia rotorului. Aceasta este maximă
atunci când axa magnetică a înfăşurării coincide cu axa unui pol si minimă când
coincide cu axa neutra a polilor;
Câmpul magnetic de reacţie al indusului, la aceeaşi valoare a solenaţiei

rezultante a înfăşurării din indus, depinde de poziţia axei acestei solenaţii în
raport cu axa polilor, poziţie determinată de sarcina maşinii.

a. Funcţionarea in sarcina in cazul reacţiei αiπ

pur transversale Ψ=0 (sarcina rezistivă)
E0
ψ=0
t
I
θi
Φf
π π
θf − αi
2 2 π π
+ αi
2 2

⎧ vq ⎡⎛ π π⎞ ⎛π π ⎞⎤
⎪μ 0 , α ∈ ⎢⎜ − α i ⎟, ⎜ + α i ⎟⎥
⎪ δ ⎣⎝ 2 2⎠ ⎝2 2 ⎠⎦
Bq (α ) = ⎨
⎪μ vq ⎡ ⎛π π ⎞ ⎤ ⎡⎛ π π⎞ ⎤
, α ∈ ⎢0, ⎜ − α i ⎟⎥ ∪ ⎢⎜ + α i ⎟, π ⎥
⎪ 0 δt ⎣ ⎝2 2 ⎠ ⎦ ⎣⎝ 2 2⎠ ⎦
t
⎩
Factorul de forma al câmpului de reacţie

transversala:
Bq1
kq =
Bq max
Fluxul magnetic de reacţie al indusului

corespunzător fundamentalei se afla in
acelaşi raport kq cu fluxul de la maşina cu π
− αi
π
întrefier constant. 2 2 π
+ αi
π
2 2


acelaşi raport, kq, cu fluxul de la maşina cu
întrefier constant.
t
Reactanţa utila a înfăşurării de fază în
raport cu fundamentala câmpului magnetic
învârtitor de reacţie transversala este:
X aq = kq X a
Factorul de forma al câmpului inductor:
Bf 1 π π
kf = 2
− αi
2 π π
Bf max + αi
2 2
b. Funcţionarea in sarcina in cazul reacţiei αiπ

longitudinale demagnetizante Ψ=π/2
(sarcina pur inductiva)
E0
t
π
ψ=
2
Φf
π π
θf θi I 2
− αi
2 π π
+ αi
2 2
b. Funcţionarea in sarcina in cazul reacţiei αiπ

longitudinale demagnetizante Ψ=π/2
(sarcina pur inductiva)
Factorul de forma al câmpului de reacţie
longitudinală:
Bd1
kd =
Bd max
t
acelaşi raport, kd, cu fluxul de la maşina cu
întrefier constant.
Reactanţa utila a înfăşurării de fază în

raport cu fundamentala câmpului magnetic
învârtitor de reacţie longitudinala este:
π π
− αi
2 2
X ad = kd X a π
+ αi
π
2 2
c. Funcţionarea in sarcina in cazul reacţiei αiπ

longitudinale magnetizante Ψ=-π/2
(sarcina pur capacitiva)
E0
t
π
ψ=−
2
π π
I θf Φ f θi 2
− αi
2 π π
+ αi
2 2
d. Funcţionarea intr-o sarcina αiπ

oarecare Ψ≠0.
v
E0
t
I
ψ
0
θi
θf Φf

oarecare Ψ≠0.
Unda tensiunii magnetice a câmpului de reacţie:
v = Vm cos(ψ + α )
v
v = −Vm sin (ψ )sin (α ) + Vm cos(ψ ) cos(α ) =
t
= vd + vq
unde:
vd = −Vm sin (ψ )sin (α ) = −Vd sin (α )

vq = Vm cos(ψ )cos(α ) = Vq cos(α )
0


oarecare Ψ≠0.
Unda tensiunii magnetice a câmpului de reacţie:
v = Vm cos(ψ + α )
v
v = −Vm sin (ψ )sin (α ) + Vm cos(ψ ) cos(α ) =
t
= vd + vq
unde:
vd = −Vm sin (ψ )sin (α ) = −Vd sin (α ) d
vq = Vm cos(ψ )cos(α ) = Vq cos(α )

0


oarecare Ψ≠0.
In ipoteza ca maşina este liniara, comportarea
maşinii intr-o sarcina oarecare este determinata
de amplitudinile componentelor vd si vq:
v
3 2 2 wk w1
Vd = Vm sin (ψ ) = I sin (ψ )
t
2 π p
3 2 2 wk w1
Vq = Vm cos(ψ ) = I cos(ψ )
2 π p
Acestor amplitudini ale tensiunii magnetice le
corespund amplitudini ale componentelor
solenaţiei de reacţie după cele doua axe
d
principale:
0
θd = 2Vd
q
θq = 2Vq

oarecare Ψ≠0.
2 2 wk w1
θd = 3 I sin (ψ ) = θisin (ψ )
π p
2 2 wk w1 v
θq = 3 I cos(ψ ) = θicos(ψ )
π p
t
Descompunerea solenaţiei de reacţie după
cele doua axe principale ale maşinii sincrone si
tratarea fenomenelor separat după fiecare axa
este cunoscuta sub denumirea de teoria celor
doua reacţii si a fost elaborata de Blondel.
Corespunzător celor doua solenaţii se d
considera cele doua componente ortogonale ale

0
curentului din indus:
I d = I sin (ψ )
q
I q = I cos(ψ )

oarecare Ψ≠0.
I d = I sin (ψ )
I q = I cos(ψ ) v
E0
t
I
Iq ψ
d
0
θi
q
Id
θf Φf

oarecare Ψ≠0.
Compensarea fundamentalei câmpului
de reacţie longitudinală se poate realiza
prin intermediul unei solenaţii de excitaţie
suplimentara care ar trebui sa producă o v
componentă a câmpului inductor cu
t
aceeaşi fundamentală si de sens opus.
Componenta solenaţiei de excitaţie
echivalentă: kd
θad = θd
kf
Factorul de raportare al solenaţiilor dupa
axa longitudinală: θ k d
kad = ad
= d
θd kf 0
Factorul de raportare al solenaţiilor dupa
q
axa transversala: θ kaq q
kaq = = 86
θq kf 2016 - Facultatea de Inginerie Electrica

Diagrama fazorială: Ecuaţia de tensiuni:
E0 jX ad I d E 0 = U + R I + jX ad I d + jX aq I q + jX σ I
jX aq I q
I = Id + Iq
jX σ I π
- j( - ψ)
E '0 Id = I sin( ψ)e 2
β' RI I q = I cos( ψ)e jψ
U
β E '0 = U + R I + jX σ I
ψ I θ r = θf + θad + θaq
θ aq θ r Iq ϕ
axa
─ unghiul intern al maşinii
( )
longitudinala
θ ad β' I2016 ∠ θf , θ r = β' ≈ β

θf d - Facultatea de Inginerie Electrica 87

Diagrama fazorială: Ecuaţia de tensiuni:
E0 E 0 = U + R I + jX ad I d + jX aq I q + jX σ I
jX d I d
E 0 = U + R I + jX ad I d + jX aq I q + jX σ I d + jX σ I q
jX q I q E 0 = U + R I + j ( X ad + X σ ) I d + j ( X aq + X σ ) I q
RIq
E 0 = U + R I + jX d I d + jX q I q
RId
U Notaţii:
β Reactanţa sincrona longitudinala:
X d = X ad + X σ
ψ I
Reactanţa sincrona transversala:
θ aq θ r Iq ϕ
X q = X aq + X σ
axa
longitudinala
E 0 = U + R I d + R I q + jX d I d + jX q I q
θf θ ad β' I2016
d - Facultatea de Inginerie Electrica 88
IV. 6. Caracteristicile de funcţionare ale maşinii sincrone
• Ecuaţiile de funcţionare in sarcina:
E 0 = U + R I + jX σ I + jX ad I d + jX aq I q I = Id + Iq
π
- j( - ψ)
E '0 = U + R I + jX σ I Id = I sin( ψ)e 2
I q = I cos( ψ)e jψ
U = Z s I = ( Rs + jX s ) I - Ecuaţia corespunzătoare sarcinii (circuitul receptor)
2πf
E '0 = − j wk w1 Φ r - Ecuaţia tensiunii induse
2
θ r = θf + θad + θaq - Ecuaţia solenaţiilor
Φ r = f (θ r ) - Ecuaţia caracteristicii magnetice

a. Caracteristica de gol: U 0 = E = f (I f ) |I = 0
n = nn
b. Caracteristica externa: U = f (I ) |I f =ct .

n = nn
cos (ϕ )= ct .
c. Caracteristica de reglaj: I f = f (I ) |U =ct .

n = nn
cos(ϕ )= ct .
d. Caracteristica in V: I = f (I f ) |P =mUI cos(ϕ ) =ct .

a. Caracteristica de funcţionare în gol
U 0 = f (I f ) n = nn
I =0
2πf
U 0 = E0 = wk w1Φ 0
2
I f ~ θf
Caracteristica de funcţionare în gol este

proporţională cu caracteristica magnetică a maşinii:
Φ 0 = f (θf )

Caracteristica magnetică a maşinii

Solenaţia de excitaţie a unui pol
wf I f
θf =
2p
Legea circuitului magnetic
∫ Hdl = 2θ
Γ
f
B
H js l js + 2 H d ld + 2 H p lp + 2 H δ δ + H jr l jr = 2θ f θf If
Hδ = δ
Bδ μ0 Φ 0 ( Bδ )
Bd Hd
H js
B js
Bp Hp
B jr 2016 - Facultatea de Inginerie Electrica H jr θf

92 (If )
a. Caracteristica de funcţionare în gol
U 0 = f (I f ) n = nn
I =0
U 0 = E0 ~ Φ 0 ─ caracteristica de funcţionare în gol este

proporţională cu caracteristica magnetică a maşinii:
I f ~ θf Φ 0 = f (θf )

b. Caracteristica externa: E0
U = f (I ) nI f==ctct. .
X s I cos(ϕ ) − RI sin (ϕ )
cos (ϕ )= ct . jX s I
β ϕ ϕ
ϕ U RI
I RI cos(ϕ ) + X s I sin (ϕ )
E02 = [U + RI cos(ϕ ) + X s I sin(ϕ )]2 + [X s I cos(ϕ ) − RI sin(ϕ )]2
U = E02 − [X s I cos(ϕ ) − RI sin(ϕ )]2 − (RI cos(ϕ ) + X s I sin(ϕ ))

b. Caracteristica externa: U = f (I ) nI f==ctct. .

cos(ϕ )= ct .
U = E02 − [X s I cos(ϕ ) − RI sin(ϕ )]2 − (RI cos(ϕ ) + X s I sin(ϕ ))
U
RC cos(ϕ 2 ) = 0,6 cos(ϕ 2 ) = 0,6
Un R cos(ϕ 2 ) = 1 cos(ϕ 2 ) = 1
RL cos(ϕ 2 ) = 0,6 cos(ϕ 2 ) = 0,6
In I
Generatorul are la borne tensiunea Generatorul are la borne tensiunea

nominală la funcţionarea în gol nominală la curent nominal
c. Caracteristica de reglaj: I f = f (I ) Un ==ctct..

cos (ϕ )= ct .
cos(ϕ 2 ) = 0,6
cos(ϕ 2 ) = 1
cos(ϕ 2 ) = 0,6
Caracteristica externă

d. Caracteristica in V: d1 E0
d2
I = f (I f ) |P =3UI cos(ϕ )=ct .
ϕ X s I cos(ϕ )
jX s I
In cazul unei masini sincrone β
cuplata la reţea, prin modificarea ϕ
curentului de excitaţie şi implicit a U
tensiunii electromotoare se poate I
modifica valoarea lui I şi a factorului
de putere cos (ϕ).
I cos(ϕ )
Daca puterea activă este constanta P = 3UI cos(ϕ ) = ct. si tensiunea este constanta U = ct.
rezultă I cos(ϕ ) = ct.
Locul geometric al vârfului fazorului curentului I se va afla pe dreapta d1
perpendiculară pe fazorul U aflata la distanţa I cos(ϕ ) = ct. faţă de originea lui I.
Locul geometric al vârfului fazorului t.e.m., E0 se va afla pe dreapta d2 paralelă cu

fazorul U aflata la distanţa X I cos(ϕ ) = ct. faţă de acesta.
s
d. Caracteristica in V: I = f (I f ) |P =3UI cos(ϕ )=ct .
d1 E0
d2
ϕ cos(ϕ ) > 0 Cedează P

jX s I
β sin(ϕ ) > 0 Cedează Q
ϕ
U
I
d1 E0 d2
cos(ϕ ) = 1 Cedează P
jX s I sin(ϕ ) = 0 Nu face transfer de Q
β
U
I
d. Caracteristica in V: I = f (I f ) |P =mUI cos(ϕ ) = ct .
d1 E0
d2
ϕ cos(ϕ ) > 0 Cedează P

jX s I
β sin(ϕ ) > 0 Cedează Q
ϕ
U
I
d1 E0 jX s I d2
I cos(ϕ ) > 0 Cedează P
β
ϕ
sin (ϕ ) < 0 Absoarbe Q
ϕ
U
d. Caracteristica in V: I = f (I f ) |P =3UI cos(ϕ )=ct .
În cazul funcţionari la tensiune de alimentare constantă şi putere activa constanta, prin

modificarea curentului de excitaţie, If, se modifică curentul din indus şi factorul de putere.
În acest mod se poate controla transferul de energie reactivă dintre maşina şi reţea.
Există o limită inferioară a excitaţiei pentru

care se atinge limita de stabilitate.
Odată cu modificarea excitaţiei se modifică şi

capacitatea de supraîncărcare a generatorului.
Curbele în V. 2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 100

IV. 7. Conectarea in paralel si funcţionarea in sarcina a maşinii sincrone
IV. 7. 1 Conectarea in paralel cu reteaua
a.Conectarea prin metoda sincronizării fine
Condiţiile de cuplare:
- Valoarea efectivă a tensiunii generatorului trebuie sa fie egala cu cea a reţelei;
- Frecvenţa tensiunii generatorului trebuie sa fie egală cu cea a reţelei;
- Sistemul de tensiuni al generatorului trebuie sa aibă aceeaşi succesiune cu sistemul de
tensiuni al reţelei.
- In momentul cuplării tensiunile de la generator trebuie să fie in fază cu cele ale reţelei
Maşina este antrenată la turaţia nominală;

Se alimentează excitaţia astfel încât tensiunea de la borne sa fie egală cu cea nominală;
Egalitatea dintre tensiunea generatorului si cea a reţelei se obţine prin reglajul fin al
curentului de excitaţie;
Egalitatea frecvenţelor se obţine prin reglajul fin al turaţiei.
Verificarea egalităţii frecvenţelor, a succesiunii fazelor şi identificarea momentului
cuplării se face cu ajutorul sincronoscopului.
Conectarea prin metoda sincronizării fine
Sincronoscopul cu becuri stinse
Aceeaşi succesiune a fazelor Succesiunea fazelor diferită
UU UV
U L3 U L3
U L 3W U L 3W
ωG U L1U
U L2V
UW UW
ωR U L1 ωR U L1
U L2
f L1U = f G − f R U L2
ωG U L1U
UV
UU
U L2V
Becurile se aprind si se sting Becurile se aprind si se sting

simultan. unul după altul, in mod succesiv.
Conectarea prin metoda sincronizării fine
Sincronoscopul cu foc învârtitor (cu montaj mixt)
Aceeaşi succesiune a fazelor Succesiunea fazelor diferită
UV
U L 3W U L3 U L3
UU U L1V
UW ωG
U L2U
U L 3W
ωR U L1
ωR U L1
f L1U = f G − f R ωG
UU
U L2 U L1V U L2
UW
U L2U
UV
Becurile se aprind si se sting Becurile se aprind si se sting

unul după altul, in mod succesiv simultan.
IV. 7. 1 Conectarea in paralel
Dacă succesiunea fazelor este identica iar celelalte condiţii nu sunt îndeplinite riguros, la
cuplare apar şocuri de curent iar sincronizarea este însoţită de pendulaţii ale rotorului.

IV. 7.2. Funcţionarea maşinii sincrone ca motor electric
d1 E0 d2
Generator:
jX s I
β
U
I
Maşina sincronă conectată la reţea poate funcţiona în regim de motor sau generator în
funcţie de sensul cuplului mecanic la ax. La trecerea din regim de generator în regim de
motor se schimbă semnul unghiului intern, β. Componenta activă a curentului I devine
negativă în convenţia de asociere a sensurilor de referinţă folosite la generatorul sincron.
Dacă se foloseşte convenţia de semne de la consumatoare: I' = − I ϕ ' = − π + ϕ
Motor:
I’ R Xs
β
ϕ'
U
d1 jX s I'
I'
U
E0
E0
d2
IV. 7.2. Funcţionarea maşinii sincrone ca motor electric
IV.7.2.1 Funcţionarea motorului sincron la excitaţie variabilă
β
ϕ'
U cos(ϕ ' ) = −1 Absoarbe P
d1 jX s I'
I'
E0 sin(ϕ ') = 0 Nu face transfer de Q
d2
β
U cos(ϕ ' ) < 0 Absoarbe P
ϕ'
I' jX s I'
d1 d2 sin(ϕ ' ) > 0 Cedează Q
E0
I'
U ϕ'
β cos(ϕ ' ) < 0 Absoarbe P

ϕ'
jX s I' sin(ϕ ' ) < 0 Absoarbe Q
d1 E0 d2
IV. 7. 3 Încărcarea in sarcina
a. In regim de generator
Încărcarea cu putere activă se face prin creşterea cuplului si implicit a puterii mecanice
furnizată de motorul sau de turbina de antrenare.
Încărcarea cu putere reactivă se face prin intermediul curentului de excitaţie.
b. In regim de motor
Încărcarea cu putere activă se face prin creşterea cuplului rezistent impus de

mecanismul acţionat.
Încărcarea cu putere reactivă se face prin intermediul curentului de excitaţie.
Uneori motorul sincron se foloseşte numai pentru producerea energiei reactive, fără a
livra putere mecanică.
În acest caz el funcţionează în gol supraexcitat şi se numeşte compensator sincron.

IV. 8 Puterea si cuplul electromagnetic
Diagrama fazorială E 0 = U + R I + jX d I d + jX q I q
E0 cos(ϕ + β ) = U cos(ϕ ) + RI − X q I q sin (ϕ + β ) + X d I d cos(ϕ + β ) • / 3I

E0 jX d I d
3E0 I cos(ϕ + β ) + 3 X q I q I sin (ϕ + β ) − 3 X d I d I cos(ϕ + β ) =
= 3UI cos(ϕ ) + 3RI 2
jX q I q
β +ϕ RI 3UI cos(ϕ ) = P Puterea activă cedată de generator
3RI 2 = PJ Pierderile Joule din indus

U
β 3E0 I cos(ϕ + β ) + 3 X q I q I sin (ϕ + β ) − 3 X d I d I cos(ϕ + β ) = Pem
ψ I Puterea primită de indus în procesul conversiei

electromecanice = Puterea electromagnetică
ϕ
Iq Pem = 3E0 I cos(ψ ) + 3 X q I q I sin (ψ ) − 3 X d I d I cos(ψ )
axa
longitudinala
Pem = 3E0 I q + 3 X q I q I d − 3 X d I d I q
Id 2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 108
Diagrama fazorială simplificata (R≈0)

U sin(β)
Iq =
axa d : U sin(β) = X q I q Xq
axa q : U cos(β) + X d I d = E0 E0 − U cos(β)

E0 jX d I d Id =
Xd
Pem = 3E0 I q + 3 X q I q I d − 3 X d I d I q
jX q I q
U sin(β) E − U cos(β) U sin(β)
Pem = 3E0 + 3( X q − X d ) 0
Xq Xd Xq
β
U
Pem =3
E0U sin(β) ⎛⎜ 1
Xq
+3 −
1 ⎞⎟
⎜ Xd Xq ⎟
[
E0U sin(β) − U 2 sin(β) cos(β) ]
⎝ ⎠
ψ I E0U sin(β) 3 2 ⎛⎜ 1 1 ⎞⎟
Pem =3 + U − sin(2β)
ϕ Xd ⎜
2 ⎝ Xq Xd ⎠ ⎟
Iq
axa
longitudinala
Id 2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 109

Puterea electromagnetică:
E0U sin(β) 3 2 ⎛⎜ 1 1 ⎞⎟
Pem =3 + U − sin(2β)
Xd ⎜
2 ⎝ Xq Xd ⎠ ⎟
Cuplul electromagnetic:
Pem Pem E0U sin(β) 3 p 2 ⎛⎜ 1 1 ⎞⎟

M em = =p = 3p + U − sin(2β)
Ω ω ωX d ⎜
2ω ⎝ X q X d ⎠ ⎟
Cuplul electromagnetic la maşina cu poli înecaţi, X d = X q :
E0U sin(β)
M em = 3p
ωX d

Cuplul electromagnetic la maşina cu poli înecaţi, X d = X q :
E0U sin(β)
M em = 3 p
ωX d
Generator Maşina funcţionează stabil pentru:

M em
⎡ π π⎤
β ∈ ⎢− , ⎥
⎣ 2 2⎦
β
-π -π/2 π/2 π
Motor
Cuplul electromagnetic la maşina cu poli aparenţi, X d ≠ X q :
Pem Pem E0U sin(β) 3 p 2 ⎛⎜ 1 1 ⎞⎟

M em = =p = 3p + U − sin(2β)
Ω ω ωX d ⎜
2ω ⎝ X q X d ⎠ ⎟
M em Generator Maşina funcţionează stabil pentru:
β ∈ [− β m , β m ]
-β m βm β
-π -π/2 π/2 π
Motor
IV. 9 Maşini sincrone speciale
IV. 9.1 Generatoare de medie frecventa f ∈ (500,10000)Hz
IV. 9.1.1 Generatorul cu polii in gheara f ∈ (500, 3000)Hz

IV. 9.1.1 Generatorul cu polii in gheara f ∈ (500, 3000)Hz
pn Exemplu: n = 3000 rot / min

f = 12 ⋅ 3000
60
p = 12 f = = 600 Hz
60

IV. 9.1.2 Generatorul cu câmp modulat
f ∈ (3000, 5000)Hz
n
f = Zr
60
Z r - Numărul de dinţi ai rotorului

IV. 9.1.3 Generatorul cu câmp

magnetic pulsatoriu
S S N N S
f ∈ (5000,10000)Hz
n
f =Z
60
Z - Numărul de dinţi
ϕ=

IV. 9.2 Maşini sincrone cu magneţi permanenţi
IV. 9.2.1. Magneţii permanenţi
Mărimile câmpului magnetic la Caracteristica de demagnetizare

suprafaţa magnetului permanent
μ0M B
magnet aer intrinsecă ideală
intrinsecă reală
Bm μ0Hm Be Br
μ0M μ0He
(BH)max
Bm = Be
B e = μ 0 (H e )
normală reală
Hm = He − M normală ideală
B m = μ 0 (H m + M ) H -Hci -Hc

În construcţia maşinilor electrice se folosesc:
- Magneţii din ferite ceramice;
- Magneţii de tip Al-Ni-Co;
- Magnetii de tip Sm-Co;
- Magneţii de tip Nd-Fe-B.


FERITE CERAMICE
Compoziţie Mn(Fe2O3), unde M este Ba sau Sr iar 5,8<n<6,0;
Pulberea trebuie măcinată la nivelul unui domeniu magnetic;
Tehnologie: sinterizare sau legare cu liant;
Anizotropia se obţine prin formarea în câmp magnetic sau prin extrudare;
Relativi ieftini;
μ0M(T) B(T)
Rezistenţi la coroziune; intrinsecă 0,45
normală
Rezistenţi la temperaturi înalte . 0,40
0,35
0,30
0,25
-60°C 0,20
-20°C
0,15
+20°C
+60°C 0,10
+100°C 0,05
H(kA/m)
-320 -240 -160 -80 0

ALNICO
Compoziţie Fe, Al, Ni, Co (Cu, Ti, Nb, Zr, Si)
Tehnologie: turnare, sinterizare sau legare cu liant
Anizotropia se obţine prin formarea în câmp magnetic
Cei mai ieftini
Au stabilitate termică B (T)
1,4
Alnico 5-7
Alnico 5 1,2
1,0
Alnico 5
0,8
Alnico 8 Turnat
0,6
Alnico 8
0,4
0,2
Alnico 2 Sinterizat
0
H(kA/m) 128 96 64 32 0


SAMARIU-COBALT
Compoziţie SmCo5 sau Sm2Co17

Anizotropia se obţine prin formarea în câmp
magnetic;
Scumpi;
μ0M(T) B (T)
Stabilitate în timp; -60°C normală 1,2
+25°C intrinsecă
Îşi diminuează proprietăţile odată cu creşterea +100°C 1,0
temperaturii; +200°C
0,8
0,6
0,4
0,2
H (kA/m) 0
-2000 -1500 -1000 -500 0

NEODIM-FIER-BOR
Compoziţie Nd2Fe14B;
Obţinerea grăunţilor se face prin solidificare
rapidă;
normală μ0M(T) B (T)
Anizotropia se obţine prin formarea în câmp intrinsecă
magnetic; 1,2
Relativ scumpi; 1,0
Îşi diminuează proprietăţile odată cu creşterea 0,8

20ºC 60ºC 100ºC 140ºC
temperaturii; 0,6
0,4
0,2
0
H (kA/m) -1200 -800 -400 0122

PROBLEME SPECIFICE
Stabilitatea termică
Modificarea punctului de remanenţă
Ferită ceramică SmCo5 Sm2Co17 Nd2Fe14B Alnico 8
Coeficientul reversibil de temperatură al
-0,20 -0,045 -0,03 -0,10 -0,016
inducţiei remanente [%/°C]
Modificarea punctului de coercitivitate normală

intrinsecă
μ0M[T] B[T]
Pierderea ireversibilă a proprietăţilor magnetice +100°C +140°C
+60°C
1,2
Coroziunea suprafeţelor magnetice
1,0
Cei mai rezistenţi sunt magneţii pe bază de ferite +20°C
0,8
Cei mai afectaţi sunt cei realizaţi din pământuri rare
Există doua tipuri de coroziuni: superficială şi in masa magnetului 0,6
-20°C
NdFeB este cel mai afectat deoarece Nd este avid de oxigen
0,4
Oxidarea se accentuează odată cu creşterea temperaturii
NdFeB absoarbe si hidrogenul din atmosfera umedă, devenind casant 0,2
Este necesară acoperirea magneţilor cu 2016straturi protectoare -H(kA/m)
- Facultatea de Inginerie Electrica 123 0
1600 1200 800 400 0

IV. 9.2.2. Proiectarea circuitelor magnetice cu magneţi permanenţi
Determinarea punctul de funcţionare al magnetului permanent.
∫ H d l =∫ H d l + ∫Hd l + ∫H d l = 0
S
δ
Aδ
Γ lm δ Fe
∫∫ B dA = 0
S
k2>1 Tine cont de tensiunea

Γ
H mlm + k2 H δδ = 0
magnetică din piesele feromagnetice.
k1>1 Tine cont de fluxul de
Bm Am − k1 Bδ Aδ = 0 dispersie.
M
k1 Aδ l m
Αm lm Bδ = μ 0 H δ Bm = −μ 0 Hm
k 2 Am δ

Determinarea punctul de funcţionare al magnetului permanent.
S Caracteristica de demagnetizare Bm = μ 0 (H m + M )
δ Bm
Aδ Dreapta de sarcină de pantă:
k1 Aδ l m
− μ0
k 2 Am δ
Bfm
Γ Punct de funcţionare
M Hm Hfm
k1 Aδ l m
Αm lm Bδ = μ 0 H δ Bm = −μ 0 Hm
k 2 Am δ
DREAPTA DE SARCINĂ ŞI PUNCTUL DE FUNCŢIONARE
Influenţa mărimii întrefierului echivalent Dreapta de sarcină pentru +140°
θ=0° şi θ=180° B[T]
a. întrefier minim θ=0° b. întrefier maxim θ=90° 1,2
Dreapta de sarcină pentru
θ=90° şi θ=270°
1,0
+100°
+60° 0,8
+20° A
0,6
-20°C B
0,4
0,2
H[kA/m]
0
B[T] -1600 -1200 -800 -400 0
1
0.8
0.6
0.4
0.2
θ[grd]
0 2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 126
0 90 180 270 360
DREAPTA DE SARCINĂ ŞI PUNCTUL DE FUNCŢIONARE
Influenţa câmpurilor exterioare Dreapta de sarcină
pentru i=-Imax +140°C
a. reacţie magnetizantă b. reacţie demagnetizantă B[T]
Dreapta de sarcină wi wi 1,2
pentru i=-I max lm lm
+100°C B1
1,0
+60°C
0,8
+20°C
A
0,6
-20°C B2
0,4
0,2
H[kA/m]
B[T] 0
i (t ) = I max sin(100 π t ) -1600 -1200 -800 -400 0
1
0.8
H m l m + k 2 H δ 2δ = wi ⎛ k ⎞⎛ A l ⎞⎛ wi ⎞
0.6
0.4 Bm = −μ 0 ⎜⎜ 1 ⎟⎟⎜⎜ δ m ⎟⎟⎜⎜ H m − ⎟⎟

0.2
Bm Am = μ 0 k1 H δ Aδ ⎝ k 2 ⎠⎝ Am δ ⎠⎝ lm ⎠
t[ms]
0
0 5 10 15 20
Dacă din diverse cauze, punctul de funcţionare ajunge
sub cotul curbei de demagnetizare, în zona B
demagnetizărilor ireversibile, la întoarcerea la condiţiile
anterioare demagnetizării revenirea punctului de
funcţionare nu se va mai face pe curba iniţială, majoră, de
demagnetizare, ci pe o nouă curbă situată sub cea iniţială.
Daca un magnet a suferit pierderi parţiale ireversibile ale
magnetizaţiei, deplasarea punctului de funcţionare, se va
face pe curbe ce alcătuiesc aşa numitele bucle minore, ale
caracteristicii de demagnetizare. Acestea îşi au originea H
pe curba majoră de demagnetizare, în punctul
corespunzător câmpului maxim demagnetizant la care a
fost supus magnetul. Dreapta de revenire aproximează Buclele minore ale
curba ascendentă şi cea descendentă a buclei minore şi caracteristicii de revenire
reprezintă axa de simetrie a buclei.
Dreptele de revenire au practic aceeaşi pantă indiferent de punctul de origine al lor.
Valoarea pantei defineşte o mărime importantă a magneţilor permanenţi:
permeabilitatea de revenire, μrev.
IV. 9.2.3. Variante constructive
a.Inductor magneţi înglobaţi cu trei bariere de flux,

Xq>>Xd.
b. Inductor cu magneţi înglobati in “V”, Xq>Xd.
c. Inductor cu magneţi înglobaţi cu poli aparenţi; ,

Xq<Xd.
d. Inductor cu magneţi lipiţi suprafaţa (cu poli

innecaţi), Xq=Xd.

IV. 9.2.3. Variante constructive
a. Inductor cu magneţi lipiţi suprafaţa (cu poli

innecaţi), Xq=Xd.
b. Inductor cu magneţi înglobaţi cu poli aparenţi; ,

Xq<Xd.
c. Inductor cu magneţi îngropaţi in “V”,

Xq>Xd.
d. Inductor cu poli aparenţi cu magneţi

înglobaţi, magnetizaţi tangenţial,
Xq<<Xd.
c. d.
IV. 9.2.4 Tahogeneratorul sincron
Zf
Zv
Z f = Rf + jωLf
Z v = Rv + jωLv
U e = U b + Z f I = (Z f + Z v )I
br = Br cos( pα r ) = − Br cos[ p (α s − θ(t ))]
Z U keΩ
ue = U e 2 sin(ωt ) Ub = ZvI = v e Ub =
Zf + Zv Rf + jpΩLf
1+
ω = pΩ Rv + jpΩLv
U e = kBr Ω = ke Ω 2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 131

ME Masina Sincrona2016a1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

S-ar putea să vă placă și

ME Masina Sincrona2016a1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ME Masina Sincrona2016a1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti

Departamentul Maşini, Materiale şi Acţionări Electrice

IV. Maşina Sincronă

2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 1

Maşina sincrona este o maşina electrică de curent alternativ, rotativă, de

Este folosită în special ca generator în centralele electrice, pentru

Ca motor este utilizată în tracţiunea electrică, în sistemele de pompare şi de

Poate funcţiona în regim de compensator sincron pentru controlul factorului

2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 2

Maşina sincronă cu poli aparenţi: Maşina sincronă cu poli înecaţi:

Maşina sincronă cu poli aparenţi: Maşina sincronă cu poli înecaţi:

Maşini sincrone cu magneţi permanenţi:

Maşină cu întrefier radial Maşină cu întrefier axial

2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 5

Diferite variante constructive ale rotorului cu magneţi permanenţi al

a. Cu magneţii permanenţi pe suprafaţa miezului (cu magneţii permanenţi in întrefier);

2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 6

2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 7

 Putere nominală: Sn [kVA] – (Puterea electrica furnizată pe la borne la

2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 8

 P1=MΩ Puterea mecanică

 Solenaţia de excitaţie a unui pol

IV.3.2. Câmpul învârtitor al armăturii rotitoare

Câmpul magnetic al inductorului

Câmpul magnetic produs de armătura

IV.3.2. Câmpul învârtitor al armăturii rotitoare

2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 12

IV.3.2. Câmpul învârtitor al armăturii rotitoare

In cazul unei armaturi cu o singura

IV.3.2. Câmpul învârtitor al armăturii rotitoare

In cazul unei armaturi cu p perechi de poli:

IV.3.3. Tensiunea indusă într-o spiră

l - lungimea axiala a armăturii.

IV.3.3. Tensiunea indusă într-o spiră

IV.3.3. Tensiunea indusă într-o spiră

esp = Φ m ⋅ p ⋅ Ω ⋅ k s ⋅ sin ( p ⋅ Ω ⋅ t + p ⋅ β 0 ) = Φ m ⋅ ω ⋅ k s ⋅ sin (ω ⋅ t + p ⋅ β 0 )

Pulsaţia tensiunii induse: Frecvenţa tensiunii induse:

IV.3.4. Tensiunea indusă în înfăşurarea unei faze

Valoarea efectivă a tensiunii induse într-o

Exemplu înfăşurare trifazată:

IV.3.4. Tensiunea indusă în înfăşurarea unei faze

 Bobine cu pas diametral: y = τ = Z / 2 p = 18 / 2 = 9

2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 19

IV.3.4. Tensiunea indusă în înfăşurarea unei faze

Tensiunile electromotoare induse în laturile bobinelor dispuse în două crestaturi vecine

γ  Unghiul electric dintre două crestături vecine:

2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 20

IV.3.4. Tensiunea indusă în înfăşurarea unei faze

IV.3.4. Tensiunea indusă în înfăşurarea unei faze

IV.3.4. Tensiunea indusă în înfăşurarea unei faze

Bobine cu pas egal Bobine cu pas inegal

IV.3.4. Tensiunea indusă în înfăşurarea unei faze

2016 - Facultatea de Inginerie Electrica 24

IV.3.4. Tensiunea indusă în înfăşurarea unei faze

Tensiunile electromotoare induse într-un grup de bobine dispus pe o pereche de poli:

Numărul total de spire va fi: w = p ⋅ q ⋅ w a - numărul de cai de curent in paralel

Tensiunea electromotoare a înfăşurării are valoarea efectiva:

IV.3.5. Tensiunea electromotoare indusă de un câmp nesinusoidal

Putere nominală: Sn [kVA] – (Puterea electrica furnizată pe la borne la

P1=MΩ Puterea mecanică

Solenaţia de excitaţie a unui pol

Bobine cu pas diametral: y = τ = Z / 2 p = 18 / 2 = 9

γ Unghiul electric dintre două crestături vecine:

Maşina are o structura izotropa;