Page 1 of 196 Definiţie - în prezent, prin neoplasm înţelegem o populaţie celulară caracterizată printr-o proliferare excesivă, nestăvilită, autonomă, care nu mai răspunde la mecanismele normale de control şi influenţele ţesuturilor adiacente şi cu capacitatea de a disemina pe diferite căi la distanţă de locul de origine. Populaţia descinde dintr-o celulă suşă transformată care generează o clonă celulară, care, prin dezvoltare anarhică, duce în final la dezvoltarea unei tumori. Aceasta, în evoluţia ei naturală, se dezvoltă spontan prin extensie locală şi la distanţă, cu invazie şi metastazare, ducând în final la deces.
Page 4 of 196 3. Traumatismele mici si repetate, pe cicatrice, fistule cronice si nevi pigmentari 4. Azbestul fibrele dure de crocidolit subtire inhalate pot produce mezotelioame pleurale si carcinome pulmonare dupa o latenta de aproximativ 20 de ani. 5. Corpii straini • Membranele si tubulatura de plastic • Fibrele de sticla • Polimerii de dextran produc produc sarcoame la razatoare. • Omul are o rezistenta naturala foarte crescuta fata de corpi straini.
Page 7 of 196 4) Băuturile: ● Cafeaua solubilă din boabe prăjite conţine metilglioxal neoplasmului colorectal, de vezică urinară, pancreas, sân. ● Alcoolul: whisky-ul, cogniacul conţin substanţe mutagene în suspensie găsite în reziduurile obţinute prin evaporarea lor. 5) Fumatul Cei ce fumează mai mult de 10 ţigări pe zi au risc cu 20% mai mare de aface cancer bronhopulmonar, iar un fumător pasiv (care inhalează fumul fără a fuma) risc mai mare de 53% faţă de nefumători. Un fumător ar trăi cu aproximativ 20 ani mai mult dacă nu ar fuma.
Page 9 of 196 3) Virusurile a) Virusurile cu genom ADN - conţin gene care codifică proteine ce se cuplează cu proteinele oncosupresoare ale celulei gazdă, inactivându-le (proteinele oncosupresoare sunt produse ale antioncogenelor - gene supresoare tumorale - implicate în reglarea proliferării celulare). Astfel, ele decuplează proliferarea celulară de sub controlul inhibitor şi joacă rol în transformarea fenotipică a celulei canceroase. Virusurile Papilloma umane (HPV) - sunt virusuri cu ADN dublu catenar (d.c.) circular, cu tropism crescut pentru celulele epiteliale, în special scuamoase. La om produc condiloame acuminate, papiloame laringiene ce pot evolua spre carcinoame scuamoase. Hepadnavirusurile umane- virusul hepatitei B (HBV) are ADN dublu catenar circular carcinomul hepatocelular Virusul Herpex simplex uman • Are genom ADN • Este limfotopic • Produce sarcomul Kaposi (angiosarcomatoza multicentrica)
Page 10 of 196 3) Virusurile Virusurile Epstein – Barr – este un virus herpetic cu genom ADN dublu catenar liniar, cu tropism pentru limfocitele B – la om produc: • limfom Burkitt (limfom malign non- Hodgkin cu celule B, cu grad crescut de malignitate) • Carcinom scuamos nasofaringian • Limfoproliferari clonale in imunodeficiente (SIDA, sindrom ataxie- telangiectazie) b) Virusurile cu genom ARN (retrovirusuri) 1. Cu capacitate de transformare rapida (prin proces de transductie) 2. Cu capacitate de de transformare lenta (prin proces de mutageneza insertionala) singurul virus ARN demonstrat ce produce cancer la om este HTLV1 (human T-cell leukemia virus) - retrovirus care infecteaza limfocitele T helper CD4 si care determina aparitia leucemiei acute cu celule T a adultului
Page 11 of 196 1. Factori imunologici Din punct de vedere antigenic, tumora este un mozaic celular, puterea antigenica a unei tumori fiind maxima in faza G1 a ciclului celular. Antigenele tumorilor sunt histotipice si caracteristice pentru un anumit tip de tumora, fiind consderate markeri tumorali ce ajuta la precizarea diagnosticului si monitorizarea bolnavului: • CA 19-9 adenocarcinom de colon • CA 15-3 si TAG 73 neoplasm mamar • CA 125 neoplasm ovarian • PSA neoplasm de prostata • β- HCG teratoame si tumori trofoblastice 2. Factorii genetici – exista 3 teorii majore in explicarea mecanismelor carcinogenezei 1. Teoria mutaţiei somatice - admite existenţa unor modificări de structură, induse de agenţii cancerigeni, a unor gene ce codifică creşterea şi diferenţierea celulară. 2. Teoria epigenetică - admite unele modificări funcţionale în controlul expresiei genice, cu apariţia unei proliferări anormale. 3. Teoria genetică - reuneşte primele 2 teorii