Oglinda tablei

Moara cu noroc

de Ioan Slavici

Încadrare în curent literar:

Opera Moara cu noroc de Ioan Slavici aparține realismului clasic, deoarece prezintă următoarele
trăsături: tema, atitudinea critică față de aspecte ale societății, veridicitatea întâmplărilor, personaje
tipice în situații tipice, repere spațio- temporale precise, dialogul viu, autentic. Tot de realism ține și
analiza psihologică, oferindu-i titlul de nuvelă psihologică.

Încadrare în specie literară

Moara cu noroc este o nuvelă, o specie a genulu epic, cu un singur fir narativ, personaje puține
care pun în evidență evoluția personajului principal, timp de desfășurare relativ redus.

Titlul nuvelei – denotativ- două substantive, indicând spațiul unde se desfășoară cea mai mare
parte a acțiunii; - conotativ- titlul este ironic, moara dovedindu-se a fi, de fapt, Moara cu ghinion, Moara
care aduce nenorocire

Timp și spațiu – Acțiunea se desfășoară la sfârșitul secolului XIX, pe parcursul unui an, între două
repere temporale cu valoare religioasă: de la Sf. Gheorghe până la Paște. Evenimentele se petrec în
partea de vest a țării, mai exact, într-un sat transilvănean- Ineu, din județul Arad.

Tema prezintă dorința de înavuțire a personajului principal, care se dezumanizează sub influența
banilor, având efecte negative și asupra relațiilor cu familia.

Conflictul nuvelei este unul dual. Pe de-o parte, Ghiță intră în conflict cu Lică(exterior), pe de
altă parte, se declanșează un confict interior în sufletul lui Ghiță dominat de două dorințe: de a se
îmbogăți alături de Lică sau de a rămâne om cinstit.

Perspectiva narativă este obiectivă, naratorul este detașat în relatarea acțiunii, povestind la
persoana a III-a. Se remarcă intervenția autorului în text prin replicile bătrânei, utilizând tehnica
punctului de vedere asupra conceptelor de fericire și forța destinului.

Relația incipit final – Simetria incipitului cu finalul se realizează prin descrierea drumului. În final,
replica „ Apoi ea luă copiii și plecă mai departe”, sugerează continuarea drumului vieții, după tragedia de
la moară.