CAPITOLUL II

Migraţia - generalităţi

Definiţii ale conceptului de migraţie

În dicţionarele de sociologie, termenul de „migraţie” este explicat drept un fenomen ce

constă în plasarea unor mulţimi de persoane dintr-o arie teritorială în alta urmată de schimbarea
domiciliului şi/sau de încadrarea într-o formă de activitate în zona de sosire. [Zamfir şi
Vlăsceanu, 1998, p. 193]. Migraţia este definită drept o mişcare de mutare în masă în alte zone
geografice [Grosu, 1999, p. 221], sau o deplasare a populaţiilor dintr-o ţară în alta sau dintr-o
regiune în alta [Ferreol, 1998, p.114]. Unii autori explică mobilitatea socială în strânsă legatură
cu mobilitatea profesională. Astfel, Hoffman Oscar (1996) defineşte mobilitatea profesională
drept un moment de trecere de la o profesie la alta, de la un strat profesional la altul în cadrul
mobilităţii individuale şi de grup. Constantin Vert (2001) afirmă că migraţia este în ultimă
instanţă nu numai o schimbare de domiciliu, ci şi o schimbare de mediu social, cultural,
economic şi afectiv ceea ce denotă complexitatea fenomenului migraţionist. Migraţia este
deplasarea oamenilor dintr-un loc în altul. Migraţia poate avea loc în cadrul aceleiaşi ţări sau
între ţări diferite. Migraţia diferă de turism deoarece migraţia se foloseşte vizavi de persoanele
care merg într-un loc nou ca să se stabilească şi să locuiască pe termen mai lung şi cu care
stabilesc relaţii profunde [Trebici, 1975, p. 65]. Mobilitatea teritorială atât în graniţele unui stat,
cât şi în afara acestora reprezintă fenomenul de migraţie care se prezintă a fi , de fapt, o încercare
a populaţiei de a reduce dezechilibrele existente între numărul de locuitori şi resurse [Nedea,
2012, p.16].

A migra înseamnă, în definitiv, a părăsi locaţia de origine şi stabilirea într-una nouă:

migraţia umană înseamnă deplasarea indivizilor dintr-un loc în altul, având drept scop
schimbarea reşedinţei, de obicei în afara graniţelor statului de origine. În cazul în care oamenii
decid singuri să migreze, este vorba despre migraţie voluntară, iar dacă sunt forţaţi să migreze,

1
întâlnim migraţia involuntară [Mureşan, 2005, p. 34]. Potrivit lui Dumitru Sandu (1984),
migraţia, privită ca un eveniment sociodemografic, se referă la deplasarea unei persoane
(individual sau în cadrul unui grup) în afara comunităţii sale de rezidenţă, în decursul unei
perioade de referinţă date, pentru a schimba domiciliul stabil şi/sau locul de muncă obişnuit. O
mulţime de evenimente de acest tip constituie un fenomen de migraţie, iar prin proces de
migraţie se înţelege, pe de o parte, schimbarea caracteristicilor fenomenului de migraţie de la un
interval de referinţă la altul; iar pe de altă parte, procesul de migraţie desemnează, la nivel
individual, succesiunea secvenţelor implicate în luarea deciziei de migraţie şi realizarea
evenimentului respectiv [Sandu, 1984, p.20].

Cauzele migraţiei

Mobilitatea teritorială a populaţiei îmbracă diferite forme în funcţie de scopul acesteia,

ritmicitate, periodicitate şi durată. Potrivit lui Constantin Vert [2001, p. 47], principalele cauze
ale fenomenului migraţionist sunt: suprapopularea, dezvoltarea căilor de comunicaţie – ceea ce
favorizează extinderea industriei şi care produce migraţia forţei de muncă, transportul maritim –
a constituit în secolele trecute nucleul migraţiilor intercontinentale; cauzele de ordin social – se
referă la considerentele de ordin politic, religios, cultural, istoric, tradiţii, cataclismele şi
maladiile, cauzele de ordin psihologic.

Factorii cei mai importanţi care pot determina mobilitatea teritorială a populaţiei pot fi
grupaţi astfel :

a. Factorii naturali, grupaţi în factori puternici de respingere pentru populaţie a cărei

existenţă devine precară: condiţiile naturale (climat excesiv, relief inaccesibil, soluri nefertile),
catastrofele naturale (inundaţiile, erupţiile vulcanice, cutremurele sau uraganele); şi elementele
de atractivitate caracterizate de climat mai blând, soluri fertile, preponderenţa scăzută a
catastrofelor naturale.

b. Factorii economici. Şomajul, nivelul scăzut al veniturilor, suprapopularea, sărăcia şi

2
foametea constituie factorii de respingere; în timp ce prezenţa resurselor minerale, dezvoltarea
masivă a industriei şi serviciilor reprezintă criteriile economice ce atrag migranţi.

c. Factorii sociali. În acest caz, factorul de respingere este legat de schimbarea statutului sau
mărimii familiei: cuplurile tinere preferă să locuiască separat de părinţi, iar apariţia propriilor
copii implică schimbarea locuinţei, înlocuirea uneia mai mici cu alta mai spaţioasă. Lipsa unor
activităţi sociale sau culturale din zonele rurale poate constitui un alt factor de respingere, în timp
ce centrele sociale, culturale, educaţionale din oraşe pot contribui la creşterea populaţiei, prin
atracţia exercitată asupra tinerilor.

d. Factorii politici. Deşi rare, există situaţii în care anumite persoane intră în conflict sau
sunt în dezacord cu politica dusă la nivel local, regional sau naţional. Aceste persoane migrează
spre regiuni ori ţări în care opiniile lor sunt acceptate.

Tipuri de migraţii

O tipologie a fenomenului migraţionist este structurată de Dumitru Sandu [1984, pp. 24-
27], care supune această clasificare următoarelor criterii:

1. În funcţie de evenimentul de migraţie, regăsim:

a. cine decide (unitatea de migraţie): migraţie individuală şi migraţie în grup (familial, de

muncă);

b. de ce (motivaţia migraţiei): migraţie pentru muncă sau de lucru; migraţie pentru/prin

căsătorie; migraţie de pensionare; migraţie derivată, de însoţire, a dependenţilor;

c. cum se parcurge distanţa dintre origine şi destinaţie: migraţie în stadii/pas cu pas;

migraţie directă;

d. în ce sens se desfăşoară evenimentul de migraţie: rural-rural; rural-urban; urban-urban;

urban-rural;

e. cu ce ritm, pe ce durată: migraţie definitvă; navetismul; migraţie sezonieră; migraţia la

revenire – părăsirea temporară şi nerepetată a localităţii de rezidenţă;

f. modul de luare a deciziei de migraţie: migraţie voluntară/spontană; migraţie forţată/

prin constrângere; migranţi activi/inovatori ( sunt cei care adoptă un comportament de selectare a

3
posibilelor destinaţii); migranţi pasivi/conservatori (sunt cei care adoptă un comportament de
imitaţie, optând pentru locurile de destinaţie alese de migranţii activi);

g. etapa de luare a deciziei de migraţie: migranţi potenţiali (în care decizia este luată sau
este în curs de a fi luată, dar evenimentul nu este realizat); migranţi actuali (în care evenimentul
de migraţie este realizat deja);

h. experienţa de migraţie: migranţi primari (care se referă la acei indivizi care se află la
prima schimbare de domiciliu); secundari, terţiari;

i. care sunt efectele asupra migrantului şi canalele de realizare a migraţiei: migraţie fără
mobilitate socială; migraţie însoţită de mobilitate socială (realizată prin instituţii precum: şcoala,
întreprinderea, biserica).

2. În funcţie de fenomenul de migraţie, identificăm:

a. intensitatea fenomenului între două localităţi O (origine) şi D (destinaţie): curent sau

flux de migraţiune (reprezintă curentul cel mai puternic dintre cele două localităţi); contracurent
sau contraflux de migraţie (care reprezintă curentul cu intensitatea minimă dintre cele două
localităţi);

b. volumul absolut se referă la deplasarea în masă, într-un timp scurt, a populaţiei dintr-
un loc de origine dat;

c. selectivitatea se referă la raportul dintre caracterisiticile migranţilor şi cele ale

nonmigranţilor: migraţie selectivă (caracterizată de diferenţe majore între migranţi şi
nonmigranţi); migraţie neselectivă (în cadrul căreia se remarcă absenţa diferenţelor dintre
migranţi şi nonmigranţi);

d. modul de agregare a evenimentelor în fenomen: migraţie de/prin contagiune

(reprezintă modul în care plecările se realizează sub anumite condiţii; nu există un mod social de
agregare a evenimentelor de migraţie de la o aceeaşi origine;

e. cauzele: migraţie în flux (caracterizată de cauze sociale la origine şi la destinaţie, cu

interacţiune între ele); migraţii determinate social la origine sau la destinaţie şi absenţa
interacţiunii dintre cauzele de la origine şi cele de la destinaţie; migraţie dispersată (în care se
remarcă absenţa cauzelor sociale atât la origine, cât şi la destinaţie, având caracteristic
motivaţiile individuale ale migraţiei);

f. raportul dintre factorii de respingere şi cei de atracţie ai migrantului: migraţie de

respingere (în care factorii de respingere de la origine acţionează cel mai eficient); migraţie de
atracţie (în care factorii de atracţie de la destinaţie acţionează cel mai eficient);

g. funcţionalitatea migraţiei: migraţie de urbanizare (este specifică tipului de migraţie

care contribuie la menţinerea gradului de urbanizare); migraţie de colonizare (se referă la
4
migraţia realizată în absenţa unor structuri sociale de integrare la destinaţie); migraţie rural-urban
produsă de industrializarea urbană versus migraţie rural-urban necorelată cu creşterea industrială,
generează “superurbanizarea”.

3. În funcţie de perspectivele de abordare ale fenomenului, identificăm următoarele tipuri

de migraţii:

a. sensul migraţiei din punct de vedere al unei localităţi: emigrare (sinonimă cu plecarea
din localitate); imigrare (sinonimă cu sosirea în localitate);

b. raportul dintre localităţile de origine şi destinaţie: migraţie de reîntoarcere

(caracterizată de un raport de identitate între origine şi destinaţie, fapt realizabil după un anume
interval de timp de la migraţia primară, în care destinaţia diferă de origine);

c. raportul dintre imigrare şi emigrare: migraţie netă (caracterizată de diferenţa dintre

volumul imigrării şi cel al emigrării); imigrare netă (caracterizată de sosiri necompensate de
plecări); emigrare netă (caracterizată de plecări necompensate de sosiri); migraţie de înlocuire (în
cazul acesteia, plecările compensate de sosiri);

d. perioada de referinţă: migraţie pe durata vieţii (în care perioada de referinţă este
variabilă de la migrant la migrant, fiind cuprinsă între momentul naşterii şi cel al înregistrării
domiciliului stabil); migraţie în decursul unui interval fix (în care perioada de referinţă este egală
pentru toate persoanele supuse înregistrării); migraţie faţă de ultima rezidenţă (în cazul căreia
perioada de referinţă este nespecificată);

e. succesiunea dintre diferite categorii de migranţi într-o localitate: migraţie în lanţ

(prezenţa unei astfel de succesiuni precum în cazul plecărilor din oraşele mici în cele mari,
urmată de sosirea ruralilor în oraşele mici);

f. zona de apartenenţă a originii şi a destinaţiei de migraţie: migraţie intrazonală (în cazul

acesteia, originea şi destinaţia sunt în aceeaşi zonă); migraţie interzonală (în cazul în care
originea şi destinaţia se află în zone diferite).

Fenomenul migraţionist deţine un întreg arsenal de cauze general-valabile, dar şi cauze

particulare întâlnite doar în anumite condiţii sociale, istorice şi politice. Pe baza acestora,
Constantin Vert [2001, p. 47] propune o clasificare a migraţiei, după următoarele criterii:

a. după mediul rezidenţial, întâlnim: migraţii rural-urbane, urban-rurale, interrurale,

intrarurale, interurbane şi intraurbane;

b. după durata şi natura deplasărilor, avem: migraţii definitive, temporare/sezoniere,

ritmice şi diurne;

c. după criteriul administrativ, deosebim: migraţii interne (navetismul şi exodul rural) şi

externe (internaţionale şi intercontinentale);
5
 d. după efectiv, întâlnim: migraţii individuale, pe grupe sau în masă;

e. după modul de desfăşurare, avem: migraţii organizate sau neorganizate;

f. după scopul lor, deosebim: migraţii economice, turistice, pelerinaje.

6
 Bibliografie generală

1) Cace, Sorin, (2004), Statul bunăstării. Evoluţii şi tendinţe, Bucureşti, Editura Expert.

2) Chelcea, S., (2001), Metodologia cercetării sociologice, Bucureşti, Editura Economi-

că.

3) Chelcea, S., (2003), Metodologia elaborării unei lucrări ştiinţifice, Bucureşti, Editura
Comunicare.ro

4) Croitoru, Alin, (2015), Antreprenoriatul în migraţia românească, Sibiu, Editura

Universităţii „Lucian Blaga”.

5) Erdeli, George şi Dumitrache Liliana (2009), Geografia populaţiei mondiale,

Bucureşti, Editura Universitară.

6) Ferreol, Gilles coord., (1998), Dicţionar de sociologie, Bucureşti, Editura Polirom.

7) Grosu, Nicolae, (1999), Tratat de sociologie. Abordarea teoretică, Bucureşti, Editura

Expert.

8) Hoffman, Oscar (1996), Sociologia muncii, Bucureşti, Editura Hyperion.

9) Krueger, Richard A., Mary Anne Casey, (2005), Metoda focus-grup. Ghid practic
pentru cercetarea aplicată, Iaşi, Editura Polirom.

10) MacArthur, Robert H., Joseph H. Connell, (1970), Biologia populaţiilor, tradus de
Grigore Strungaru, Bucureşti, Editura Ştiinţifică.

11) Mureşan, Cornelia (2005), Introducere în demografie, Cluj-Napoca, Presa

Universitară Clujeană.

12) Nedea, Petronela-Sonia, (2012), Geografie economică: manual de studiu individual,

Bucureşti, Editura Universitară.

13) Rad, I., (2008), Cum se scrie un text ştiinţific, Iaşi, Editura Polirom.

7
 14) Rotariu, Traian, (2003), Demografie şi sociologia populaţiei: Fenomene
demografice, Iaşi, Editura Polirom.

15) Rotariu, Traian, (2009), Demografie şi sociologia populaţiei: Structuri şi procese

demografice, Iaşi, Editura Polirom.

16) Rughiniş, Cosima, (2007), Explicaţia sociologică. Metodă şi imaginaţie, Iaşi, Editura
Polirom.

17) Sandu, Dumitru (1984), Fluxurile migraţiei în România, Bucureşti, Editura

Academiei Republicii Socialiste România.

18) Sora, Virgil coord., (1996), Demografie şi statistică socială, Bucureşti, Editura
Economică.

19) Stănescu, Nina şi Rus Mihaela coord., (2013), Exodul tinerilor – migraţie, şomaj,
consiliere, Iaşi Editura Vasiliana ’98.

20) Trebici, Vladimir, (1975), Mică enciclopedie de demografie, Bucureşti, Editura

Ştiinţifică şi Enciclopedică.

21) Ţarcă, Mihai, (1997), Demografie: Informaţie, metode analiză, prognoză, Bucureşti,
Editura Economică.

22) Vert, Constantin (2001), Geografia populaţiei. Teorie şi metodologie, Timişoara,

Edi-tura Mirton.

23) Zamfir, Cătălin şi Vlăsceanu Lazăr coord., (1998), Dicţionar de sociologie,

Bucureşti, Editura Babel.

24) Zamfir, Cătălin şi Simona Stănescu coord., (2007), Enciclopedia dezvoltării sociale,
Iaşi, Editura Polirom.

8
 Articole

1) Arsene, Andreea, (2010), Călători în marele spaţiu al globalizării – Fenomenul

migraţiei şi implicaţiile sale la nivelul familiei, în Revista de Administraţie Publică şi Politici
Sociale, nr. 2, p. 30-39.

2) Câmpeanu, Alexandru, (2000), Evoluţiile demografice în perioada de tranziţie, în

Drept, economie şi informatică, nr. 4, p. 83-87.

3) Constantinescu, Monica, (2002), Teorii ale migraţiei internaţionale, în Sociologie

Românească, nr. 3-4, p. 93-114.

4) Diminescu, Dana, (1996), Deplasările oşenilor în străinătate. Un nou model de

migraţie, în Revista de cercetări sociale, nr. 2, p. 18-20.

5) Guruianu, Virgil şi Traian Rotariu, (2010), Studii demografice: apariţie

editorială, în Viaţa liberă p. 21.

6) Perţ, Steliana, (2003), Migraţia regională, în Studii şi cercetări economice, vol. 6-

7, p. 23-27.

7) Săvoiu, Gheorghe, (2005), Statistică demografică - repere istorice şi

caracteristici ale recensămintelor moderne, în Revista română de statistică, nr. 2, p. 41-61.

Webografie

http://www.nytimes.com/2015/11/01/world/europe/a-mass-migration-crisis-and-it-may-
yet-get-worse.html, accesat la 29 aprilie 2016.

http://www.ft.com/migration, accesat la 5 mai 2016.

http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/eu/11959111/Migration-crisis-EU-
running-out-of-money-warns-Jean-Claude-Juncker.html, accesat la 5 mai 2016.

http://www.lemonde.fr/idees/article/2014/05/13/le-multiculturalisme.html, 12 mai 2016.

9
 http://revistapolis.ro/succes-sau-esec-al-modelului-multiculturalismului-in-uniunea-
europeana, accesat la 17 mai 2016.

http://www.unesco.org/new/en/social-and-human-sciences/themes/international-
migration/glossary/xenophobia/, accesat la 17 mai 2016.

http://www.encyclopedia.com/topic/Xenophobia.aspx, accesat la 17 mai 2016.

http://europa.eu/pol/pdf/flipbook/ro/migration_ro.pdf, accesat la 19 mai 2016.

http://www.ladocumentationfrancaise.fr/var/storage/rapports-publics/024000590.pdf,
accesat la 20 mai 2016.

http://www.europarl.europa.eu/workingpapers/libe/pdf/104_en.pdf, accesat la 20 mai

2016.

http://migration.oxfordjournals.org/content/1/2/156.full, accesat la 20 mai 2016.

10