Sunteți pe pagina 1din 93

Creează-ți conștient anul 2019

Pentru început vă invit să vă așezați comod și într-un mediu liniștit. Să vă faceți o


retrospectivă a anului care imediat se încheie. Să conștientizați ce acțiuni, schimbări și
experiențe noi ați trăit în anul 2018. Le puteți trece pe o hârtie și le faceți o bifă ca fiind un
fapt deja împlinit. Observatorul din voi(sinele divin) va vedea asta și vă va ajuta să vă
deschideți spre alte experiențe noi și diferite.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Apoi lăsați-vă cuprinși de visarea cu ochii deschiși întrebându-vă: Oare ce vreau eu să trăiesc
în anul 2019? Treceți mental prin toate ideile care vă apar în minte și alegeți-le pe cele care
chiar intră în aria voastră de acceptare.

După ce le cunoașteți și le acceptați, cu inima ușoară (fără atașamente) le scrieți pe prima


pagină a unei agende noi.

Dacă nu o veți încă în casă, mergeți și o cumpărați pentru a da acestei acțiuni de vă crea anul
conștient o atitudine diferită. Atunci când facem lucrurile diferit, la nivel cuantic deschidem
noi oportunități de experimentare. În același timp este foarte important să avem o intenție
clară care se aliniază pe toate dimensiunile existenței noastre: minte-suflet-corp.

Asta înseamnă că dacă accept ceva la nivel mental voi putea imprima la nivel de holograme în
câmpuri și la nivel de atitudine în corpul fizic. Dacă ceva încă nu este aliniat lucrăm pentru
asta conștient: adică repetăm o afirmație cu ceea ce ne dorim de 21 de ori/zi timp de 21 de
zile, și dacă e nevoie până la 6 luni-1 an de zile.

Acum mai avem puține zile până să scriem ce ne dorim dar dacă nu reușim să acceptăm că
ceea ce ne dorim poate fi adus în realitatea noastră, lucrăm mental și emoțional pentru ca în
timp să devină realitatea noastră.

Napoleon Hill într-o cartea de-a sa remarcabilă spune următoarea frază cel puțin interesantă:
“putem să ne dorim orice, atâta timp cât nu călcăm pe demnitatea cuiva”.

În alt registru maestrul Ramtha spune că: “orice dorință ne vine în minte ea este deja
împlinită în câmpul cuantic”– pentru că dacă ne-a venit înseamnă că o putem aduce în
materie, altfel nu ne venea nouă ci altuia.

Aceste două fraze interesante ne ajută să înțelegem următorul adevăr: dacă ne vine în minte
o idee(dorință) înseamnă că o putem împlini atât timp cât nu trecem peste demnitatea și
liberul arbitru al cuiva.

Mai avem de furnizat o întrebare către mintea noastră atunci când ne vine o dorință și anume:
Vreau eu cu adevărat să experimentez asta…? Această întrebare ne ajută să vedem dacă
dorința este spre evoluție și creștere sau pentru satisfacerea egoului limitat.

Când ne dorim ceva spre creștere și evoluție tot universul conspiră pentru a duce la împlinire
acea dorință.
Când ne dorim ceva pentru a crește egoul – să demonstrăm altora ce valoroși și puternici
suntem – atunci vom întâlni multe piedici și e semn că asta duce la suferință.

Dacă ne răspundem cu sinceritate la întrebarea de mai sus deja 90%din dorință este împlinită
ce mai avem de făcut este să aliniem conștient acțiunile și comportamentele noastre către
manifestarea împlinirii.

Când ați ajuns la momentul de a scrie conștient acele dorințe cu pasiune pe prima foaie a
agendei noi, rostiți cu voce tare (în care să vă auziți) ceea ce scrieți. După ce ați scris dorințele
în colțul din dreapta jos scrieți: Așa este și așa să fie! și semnați cu semnătura voastră.

Această acțiune este similară cu aceea a unui arhitect sau pictor care după ce își termină
creația se semnează pentru a lăsa o amprentă a muncii sale. Oricine va vedea un tablou sau
vreo lucrare de-a sa va ști cine a făcut acea lucrare. Autorul rămâne veșnic întipărit pe
lucrarea sa atât prin vibrația lucrării cât și prin semnătura din colțul lucrării.

Așa este și cu lista dorințelor voastre: în câmpul cuantic scrisul este ca o semnătură magnetică
așa că oricine în câmpul cuantic va vedea dorințele voastre scrise iar la finalul lor semnătura
voastră va ști că aceasta este creația voastră și va respecta asta cu strictețe.

În universul cuantic tot ceea ce vă doriți este deja împlinit așa că bucurați-vă și celebrați
manifestarea divinului prin voi aici, în planul materiei. Să aveți un an 2019 magic.

Mult succes în a vă crea conștient anul 2019.

Din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și creație


Primește ceea ce dorești

Fiecare dintre noi oamenii funcționăm după aceleași principii de relaționare.

Avem niște nevoi de bază care atunci când sunt împlinite, ne ajută să emitem anumite gânduri
care la rândul lor determină creierul să secrete anumite neurochimicale care ne dau o stare de
bine.

Iar atunci când aceste nevoi nu ne sunt împlinite creierul secretă anumite neurochimicale care
ne dau o stare de disconfort psihic, emoțional și în final și corporal.

Autor: Psiholog Niculina Gheorghiță

Nevoile de bază ale unei ființe umane în relație cu ceilalți sunt:

 de a fi iubit,
 de a fi văzut,
 de a fi simțit,
 de a fi acceptat,
 de a fi apreciat.

Aceste nevoi le avem de mici copii și le purtăm cu noi până părăsim acest plan. Dacă în
copilărie am avut parte de împlinirea lor de către părinți și de cei din jur, când ajungem adulți
vom atrage persoane care ne vor împlini aceste nevoi, dacă nu vom atrage persoane care nu ne
împlinesc aceste nevoi, însă noi le vrem mereu.

Asta ne face să intrăm mereu în conflicte, nemulțumiri, supărări, ceea ce duce la relații
distructive, toxice, etc.

Până aici cred că ați realizat toți că așa stau lucrurile. Ce vreau să discutăm astăzi este, cum să
facem să primi ceea ce ne dorim.

În studiile mele am găsit multe scrieri în care recomandarea de bază este: dacă vrei să
primești ceva, fă tu mai întâi acel ceva.

În acest articol voi aborda acest subiect din 3 perspective: fizică cuantică, spiritualitate și
neuroștiință.

Mai întâi ne îndreptăm atenția spre fizica cuantică care ne spune că tot ce se întâmplă în
realitatea noastră este conform intenție observatorului și astfel găsim reale următoarele
recomandări. Adică:

 dacă intenția ta este să oferi iubire, vei primi iubire.


 dacă intenția ta este să oferi adevăr și corectitudine vei primi adevăr și corectitudine.
 dacă intenția ta este să oferi afectivitate vei primi afectivitate,
 dacă intenția ta este să oferi răbdare vei primi răbdare.

Din punctul de vedere al spiritualității am găsit o carete minunată pe care v o recomand cu


drag: Karma iubirii, de Greshe Michael Roach, unde ne indică foarte mult faptul că, dacă
vrem ceva mai întâi să manifestă ceea ce vrem. Adică indiferent că este o stare, o apreciere, o
validare, un lucru etc. mai întâi să le manifestăm noi și abia apoi vor veni în realitatea noastră
prin alții. Spune autorul că dacă oferi, universul vede asta și îți trimite înapoi tot ceea ce ai
oferit. Spune că există un echilibru permanent între ceea ce oferi și ceea ce primești adică
nimic nu rămâne neechilibrat.

Cocluzia pe care am extras-o eu din această lucrare este următoarea:

– dacă vrei ca cineva să te îmbrățișeze, îmbrățișează copacii, copiii, oamenii;

– dacă vrei ca cineva să te asculte, ascultă păsări, animale, valurile mării, oamenii cu care intri
în contact,etc;

– dacă vrei ca ceilalți să te vadă, vezi tot ce este în calea ta: străzi, clădiri, oameni, zâmbete,
natură,etc;

– dacă vrei ca cineva să te aprecieze, apreciază arhitectură, comportamente, copaci, păsări,etc;

– dacă vrei ca cineva să te valorizeze, valorizează munca celuilalt, efortul altuia, perseverența
altuia, munca celuilalt,etc;

-dacă vrei ca cineva să-ți dăruiască afecțiune, oferă afecțiune: mângâie un câine, o pisici, un
copac, un om,etc;

Din punctul de vedere al neuroștiinței și neurobiologiei am găsit următoarele explicații cum


că: atunci când noi avem o experiență de învățare pe care o repetăm un anumit timp, se
creează în creier o conexiune neuronală care în timp devine atitudine. Ce înseamnă asta?
Înseamnă că acea experiență se implementează ca un program în creierul nostru mai exact în
zona din creier subconștientă adică de soft. Odată programul ajuns acolo, adică în soft, îl
manifestăm fără să stăm să ne gândim conștient dacă să facem sau nu acel ceva. Deci dacă am
o rețea neuronală consolidată în creier atunci înseamnă că voi atrage pe frecvență

Prin dăruirea aplicată, adică prin munca pe care am făcut-o conștient prin exerciții, tehnici,
comportamente, introducând o informație din conștient în subconștient, în timp voi primi din
exterior. Și aici se explică efectul de oglindă.

Așa că dacă vrem ca ceilalți să ne dăruiască iubire, pace, armonie, blândețe, afectivitate,
atenție mai întâi să manifestăm spre alții iubire, pace, armonie, blândețe, afectivitate,
atenție.

Si astfel paradigma Interiorul creează exteriorul devine reală.

Mecanismul prin care ajungem să primim ceea ce ne dorim este:

Descoperim ce vrem de fapt (Vreau eu cu adevărat asta?);

Introduci ceea ce vrei din conștient în subconștient printr-o practică, exerciții, antrenament
(tehnica afirmațiilor, tehnica cuvintelor rezonante, manifestări reale a ceea ce vrei;
În acest timp de antrenamente și disciplina minții, se creează la nivel cerebral o conexiune
neuronală;

Când am reușit să implementăm informația dorită din conștient în subconștient adică acea
conexiune este consolidată în câmpurile tale se va creea o hologramă – aici procesul poate
dura ca timp, între 6 luni și un an de zile, în funcție de capacitatea fiecăruia de
concentrare, de perseverență, și de lucru conștient.

Odată holograma creată, prin atenție devine atitudine;

Aceasta cu cât este mai luminată cu atât va atrage din exterior pe frecevnță specifică ceea
ce tu vrei;

Și astfel ceea ce ai vrut la un momen dat se împlinește, aparent de la sine, dar tu știi că ai
făcut niște eforturi conștiente măcar 6 luni – un an de zile, să vină spre tine ceea ce ai vrut;

Concluzia: ca să primești mai întâi e necesar să dăruiești: muncă, timp, energie,


atenție,răbdare, perseverență etc

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire


Iertarea – aduce pace și liniște

Iertarea este un subiect inepuizabil despre care se vorbește din toate timpurile și despre care se
va vorbi mereu. Am ales să vorbesc despre acest subiect deoarece, este cel care aduce liniștea
și pacea interioară necesară bunăstării vieții.

Autor: Psiholog Niculina Gheorghiță

Iertarea este un act complex de conştiinţă, unul care eliberează psihicul şi sufletul din
nevoia personală de răzbunare şi din percepţia de sine ca fiind o victimă. Ea este un act
spiritual esenţial, care atunci când are loc ne deschide complet puterii vindecătoare a
iubirii.

Când apare un subiect de neiertare sau suferință o parte din energia sufletului nostru rămâne
acolo, în acel moment din trecut. De fiecare dată când ne aducem aminte de acel eveniment
noi ne ducem cu conștiința noastră în trecut ca să ne recuperăm energia, dar dacă nu avem
cunoaștere să ne retragem conștient energia, ea va rămâne tot acolo. Prin fiecare moment în
care ne ducem în trecut noi ne devitalizăm, ne reîntoarcem mai supărați, fără vlagă iar în timp
devenim mai înrăiți pe acel subiect.

Românul spune că timpul le rezolvă pe toate. Eu am descoperit că timpul le adâncește și mai


mult, le cronicizează, iar această cronicizare duce la boli fizice, tulburări emoționale și
psihologice.

Iertarea este un fenomen deoarece anihilează sentimentele dureroase din spatele acelui
moment de suferință din trecut și ne eliberează sufletul pentru a continua călătoria vieții. Prin
acest fenomen ne retragem energia sufletească lăsată acolo iar starea noastră va fi de liniște și
pace, adică dispar fricile și toate acele voci din cap care ne creează suferință și neliniște. Când
ne retragem energia sufletească înapoi ne simțim mai viguroși, mai vitali și nu mai consumăm
din viața noastră rulând gânduri de răzbunare, de furie și de neîncredere.

Astfel iertarea duce la liniștea inimii și pacea minții iar acestea două duc la iubire divină.

Iertarea – Pace + Liniștea – Iubirea Divină

Pentru a putea realiza iertarea este necesar să ne aducem atenția asupra celor trei instanțe
implicate și anume: cel care s-a simțit ofensat, cel care a ofensat și mediul înconjurător sau
oceanul informațional și energetic (universul cuantic) unde prin acțiunile noastre am creat
dizarmonie.

Din tot ce am studiat, din tot ce am cercetat și din practica mea am descoperit că iertarea este
un proces cu trei pași esențiali. Aceștia sunt:

1. Iertarea de sine – este un pas destul de dificil de realizat pentru că, noi oamenii am fost
educați să ne criticăm pentru orice care nu funcționează bine, să ne blamăm și să ne
minimalizăm. Din acest motiv atunci când apare un subiect dureros sau de suferință în relație
cu alții sau cu o situație mereu ne învinovățim și ne culpabilizăm.
Pentru a reuși iertarea de sine am creat un algoritm sau o rugăciune care ne ajută să ne iertăm.
Acesta algoritm se spune o dată pe zi timp de 21 de zile pentru reuși să ne iertăm și să creăm
în creier o rețea neuronală a iertării de sine.

Algoritm pentru iertarea de sine:

– Mă iert pentru tot ce mi-am greşit de acum şi de altă dată, cu gândul,cu vorba sau cu fapta,
cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu voie sau fără de voie.

– Mă iert pentru tot ce am greşit, faţă de întreaga creaţie divină de acum şi de altădată, cu
gândul cu vorba sau cu fapta cu ştiinţă sau fără ştiinţă, cu voie sau fără de voie.

– Rog Sinele meu Divin să mă ajute să mă pot ierta și să anihilez cu puterea intenției toată
dizarmonia creată în jurul meu cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, de acum şi
de altă dată. AŞA SĂ FIE!

2. Iertarea pentru alții – este un pas prin care la nivel energetic și informațional recunoaștem
că atunci când apare o situație de dizarmonie, conflict sau suferință, adevărul este undeva la
mijloc adică am avut și noi partea noastră de neatenție sau lipsă de implicare prin care am
atras acea situație. Veți spune care ar fi partea noastră pentru că el sau ea….? Eu consider că
partea noastră a fost faptul că: fie nu am fost atenți, fie nu am comunicat la timp ce ne
deranjează, fie nu ne-am exprimat nevoile în relație cu altul, fie am făcut compromisuri (adică
am, călcat pe noi și am făcut ceva ce nu voiam doar ca să nu se supere celălalt), fie nu am vrut
să vedem imediat acea situație iar cu timpul s-a acutizat până am ajuns la conflict, etc. Dacă
reușim să ne iertăm pe noi ne va fi mult mai ușor să-i iertăm și pe alții.

Pentru a reuși iertarea altora am creat un algoritm sau rugăciune pe care vă recomand să-l
spuneți o dată pe zi,7 zile la rând pentru a putea să vă extrageți înapoi energia sufletească
lăsată în trecut, în acel moment de conflict sau suferință.

Algoritm pentru iertarea altora:

– Rog sufletul lui .…..(numele), să mă ierte pentru tot ce i-am greşit de acum şi de altă dată,
cu vorba, cu gândul sau cu fapta, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, de acum și de altădată.

– Iert sufletul lui ..…..(numele) pentru tot ce mi-a greşit de acum şi de altă dată, cu gândul, cu
vorba sau cu fapta, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, și-i dăruiesc din tot sufletul cu toată dragostea,
toată iubirea mea tot ce am mai bun şi mai frumos în mine.

– Anihilez cu puterea intenției divine toată dizarmonia creată în jurul nostru și în întreg
universul cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau fără ştiinţă, de acum şi de altă dată. AŞA SĂ
FIE!

3. Formula magică – este o formulare de cuvinte de frecvență înaltă. Atunci când rostești
aceste cuvinte, crești câmpul inimii tale iar prin această amplificare de câmp atingi câmpul
inimii celuilalt. Formula magică în acest proces se aplică în ultima zi a rugăciunii de iertare cu
alții, sau la nevoie atunci când vreți să comunicați și să fiți conectați cu cel cu care vreți să
vorbiți.
Formula magică: “Iartă-mă, Te iert, Te iubesc, Mulțumesc” – și îți imaginezi cum
îmbrățișezi mental persoana respectivă. Adică în mintea ta, te vezi cum îl/o îmbrățișezi ca și
cum persoana respectivă ar fi în fața ta.

Prin cuvântul Iartă-mă recunoști că nu ai fost prezent și atent la tine și a apărut acea situație;

Prin cuvântul Te iert, transmiți universului că-l ierți și ești responsabil de ce atragi în
realitatea ta prin gânduri, emoții, stări, iar cei din afară sunt niște instrumente care aduc în
viața ta ceea ce tu creezi la nivel mental.

Prin cuvântul Te iubesc, intri din nou în fluxul de iubire divină unde toți suntem unul, si
amplifici câmpul inimii tale.

Prin cuvântul Mulțumesc, recunoști că din toate experiențele ai ceva de învățat iar toate
aceste învățături te ajută să fii mai conștient de tine, de nevoile tale și de valoarea ta.

Aceasta etapă este foarte importantă deoarece cuvintele sunt cele care deschid universul
cuantic pentru a crea realitatea. Dacă prin exercițiu și antrenament reușești să menții la nivel
cuantic vibrația acestor cuvinte, toată viața ta va aduce manifestări ale acestor intenții
exprimate verbal prin cuvinte.

Mult succes în a manifesta iertarea pentru a trăi starea de liniște și pace interioară.

Pentru a reuși iertarea vă mai pot fi de ajutor afirmațiile următoare:

„Eu sunt dintotdeauna liniște și pace interioară”;

„Eu sunt dintotdeauna echilibru mental și emoțional”;

„Eu sunt dintotdeauna armonie în relații”.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iertare


Comunicarea nonviolentă sau compasivă

Noi oamenii suntem la bază buni și compasivi însă datorită creșterii în medii imature
emoțional și spiritual am ajuns să comunicăm violent, agresiv și fără rezultate.

Comunicarea este un proces bidirecțional unde avem un emițător, un receptor, un mesaj și un


canal de comunicare. În comunicare implicăm gândirea, emoțiile și starea interioară de
moment.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Fiecare dintre cei doi subiecți implicați în comunicare pot să transmită un mesaj în funcție
de educația primită vizavi de actul comunicării prin 2 moduri: Comunicarea violentă,
comunicarea nonviolentă (compasivă). În comunicarea reală întâlnim transmiterea unei
informații, a unei energii și a unui mesaj.

În comunicarea violentă informația este seacă, energia este distructivă iar mesajul este dur.

În comunicarea nonviolentă informația este complexă, energia este constructivă și mesajul


este cald, empatic și compasiv.

Am găsit câteva piedici în comunicarea nonviolentă sau compasivă. Acestea sunt:

1. judecăm oamenii, adică îi clasificăm conform unor prejudecăți dobândite. De


exemplu: ești egoist, ești rău, ești morocănos, etc.
2. facem comparații fie pe noi cu alții fie pe alții cu alții; Comparațiile sunt o formă de
judecată – spune Marshall Rosenberg.
3. negăm propria responsabilitate pentru propriile gânduri, emoții și acțiuni; una din
modalități este atunci când facem că TREBUIE. Când facem că trebuie nu ne
implicăm nici emoțional, nici cognitiv, nici energetic ci ne frustrăm foarte tare,
creștem în noi o furie imensă care apoi explodează atunci când este prea trârziu
deoarece ne-am deconectat de ceilalți. Aceasta este situația când te simți singur.

Noi suntem în permanență conectați cu tot și toate dar ne simțim singuri când ne separăm prin
acțiunile pe care le facem că trebuie, așa se face, morala…, ce zice lumea… etc

Societatea ne îndrumă să dăm responsabilitatea trăirilor noastre celorlalți prin credințe că Așa
vrea Dumnezeu, sistemul e responsabil, celălalt mă face să sufăr, etc.

Este important să conștientizăm că ce face celălalt, poate fi un stimul pentru sentimentele și


trăirile noastre, dar nu cauza lor.

4. dăm ordine sau obligăm; adu-mi aia…., să vii să mă iei…,etc.

5. oferim prin condiționări: meriți / nu meriți.

Din cauza acestor moduri alienate de comunicare dezvoltăm tipare de apărare, retragere sau
atac. Prin toate aceste tipare de comunicare manifestăm comunicarea violentă care aduce la
rândul ei din partea celorlalți aceleași mecanisme de exprimare fără rezultate constructive.
Cei mai mulți dintre noi am crescut folosind un limbaj care ne încurajează să etichetăm, să
comparăm, să comandăm și să formulăm judecăți, în loc să fim conștienți de ceea ce simțim și
de ce avem nevoie.

Comunicarea nonviolentă ne ajută să ne conectăm cu noi, cu nevoile noastre și cu


ceilalți și nevoile lor într-un mod plin de compasiune

Prin acest tip de comunicare ne exprimăm și îi ascultăm pe ceilalți prin concentrarea atenției
în patru zone: ce observăm, ce simțim, ce nevoi avem și ce anume cerem pentru a ne îmbogăți
viața.

Acest tip de comunicare dezvoltă ascultarea activă și profundă, empatia, respectul pentru sine
și pentru celălalt și generează o dorință reciprocă de a dărui din inimă.

Această dăruire din inimă ne crește la ambii câmpul energetic al ceakrei 4 – Anahata – si asta
duce la faptul că te simți în relație, adică nu mai simți singur.

Omul este o ființă socială iar în realații evoluează și crește mai ușor, decât singur.

Mai jos vă voi reda schema comunicării nonviolente expusă de Marshall Rosenberg

Schema Comunicării nonviolentă(CNV)

1. Observarea

Ce observ(văd, aud,îmi amintesc)și nu contribuie la starea mea de bine. Când aud, văd…

2. Exprimarea trăirii personale adică cum mă simt (emoție sau senzație- nu gând)în
legătură cu ce am observat: mă simt…

3. Recunosc și îmi exprim nevoile

Ce nevoi sau valori am(nu preferințe sau acțiuni concrete) și constituie cauza sentimentelor
mele: …pentru că am nevoie de…

4. Ce vreau de la celălalt ca să ….(Cerințe)

Acțiunile concrete pe care le-aș vrea întreprinse. Ai fi dispus să…


Cum ajungi să reușești în ceea ce vrei

Pentru a reuși ceva este necesar să ai un scop, un țel o direcție spre care să-ți canalizezi atenția
psihică, energia și puterea interioară.

Orice om care are un țel sau un ideal și îl urmează spre împlinire reușește în tot ce își propune.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Noi ca ființe umane suntem formați din corp-minte și spirit. Instrumentul cu care putem crea
un scop și îl putem alimenta cu energia noastră este mintea.

Mintea umană este ca un pământ roditor. Ea va rodi ceea ce semeni. Deci dacă semeni un
scop și o dorință aia va răsări, adică aia vei avea, dacă nu semeni nimic nu vei avea nimic, iar
dacă semeni gânduri distructive asta vei culege. Nu există noroc sau ghinion toate astea și le
face omul cu intenția și atenția lui.

Earl Nightingah spune că:

Succesul este îndeplinirea progresivă a unui ideal care merită urmat.

Interesantă afirmație și demnă de luat în seamă.

Din punctul meu de vedere asta înseamnă că orice ne dorim, să ne întrebăm dacă vrem cu
adevărat acel ceva, adică dacă vrem cu toată ființa. De ce ne ajută această întrebare? Pentru
că dacă vrem cu adevărat ne vom implica în împlinirea lui. Dacă nu vrem cu adevărat doar
vom încerca, vom avea speranță însă nu vom reuși.

Am sesizat că oamenii care nu vor să facă ceva folosesc cuvintele: încerc, sper, poate.

Iar cei care nu vor să-și asume responsabilitatea proprie pentru ceea ce fac, nu vor să-și asume
meritul rezultatului, folosesc cuvintele: trebuie, dacă…atunci(condiționarea)- adică eu fac că
trebuie dar eu nu vreau cu adevărat.

De aceea dacă ne autoobservăm și suntem atenți la vocabularul pe care-l folosim pe pilot


automat, vom descoperi de ce unele lucruri funcționează și altele nu duc la reușita noastră.

Concluzia lui Nightingah este că:

Are succes oricine face ceva VOIT, ce și-A PROPUS în prealabil și

pentru că asta și-a DORIT.

Mulți alți gânditori din antichitate spun că oamenii care nu reușesc sunt oameni care nu
gândesc ei cu propria lor minte, ci se conformează după ce cred și gândesc alții. Dacă ne
uităm în societate chiar așa este.

Eu personal dacă fac sau spun ceva mă gândesc mereu: de ce spun sau fac asta pentru că
vreau eu sau așa face lumea?
Să luăm un exemplu cu salutul de La mulți ani de la începutul unui an. Este un salut pe care–l
folosim fără să-l gândim adică nu suntem conștienți de ce-l spunem. La cursurile mele din
Ianuarie mulți cursanți când intrau în sală spuneau LA mulți ani. Rapsunsul meu la acest salut
a fost, De ce spui asta?

Mulți au răspuns pentru că așa se spune, sau așa face lumea. Ok, și dacă face lumea așa, tu
vrei să faci așa, știi ce înseamnă sau ce aduce acest salut?

În momentul în care gândești tu și ți-ai pus un scop pe care vrei să-l atingi cu adevărat reușita
este deja pornită. Asta înseamnă că vei canaliza toată energia ta disponibilă pentru acel scop și
spre acel scop și nu pe îndoieli, autocritică, perfecționism, soluții care nu sunt viabile, etc.

Este ca și cum ai deschis un flux de conștiință, un drum si drumul te duce la rezultatul dorit,
adică drumul tău se termină chiar la rezultatul final. Astfel oamenii care au un țel sau un scop
reușesc pentru că știu încotro merg.

Mulți autori de dezvoltare personală și motivaționali, folosesc sintagma: Devenim creea ce


gândim, dar foarte greu înțelegem asta. Știința și noile cercetări spun că fiecare celulă din
corp ne ascultă gândurile și cuvintele. De ce oare: Fiecare gând formează un câmp
electromagnetic sau o formă gând aceasta la rândul ei are o anumită frecvență sau vibrație. În
funcție de frecvența respectivă va atrage alte gânduri similare (emise de noi sau din conștiința
socială) care ne vor influența în ceea ce avem de făcut. Noi oamenii suntem formați din
trinitatea: informație, energie și materie. Astfel acea formă energetică pe care o emitem prin
gând intră în rezonanță cu ADN-ul nostru – care se spune că are un limbaj intern – și acesta se
transformă conform a ceea ce gândim și emitem. Asta apropo de sintagma: La început a fost
Cuvântul.

Legat de această afirmație Marcus Aurelius spune că:

“Viața unui om este ceea ce va crea gândul său”. – câtă profunzime.

Interesant, de meditat și de luat aminte.

În scrierile vechi mai găsim sintagma Crede și vei reuși, oare ce substrat ascunde și acest
îndemn?

Din cercetările mele am găsit următoarea explicație. Atunci când vrei ceva și crezi în reușită,
din interiorul tău ca un bulgăre de energie pleacă în viitor – până acolo unde mintea ta crede
că vei reuși – apoi acel bulgăre de energie se întoarce înapoi la tine și tu mergi ca și cum ești
tras ca un magnet de rezultatul final din viitor. Această explicație, am văzut-o, am simțit-o și
am trăit-o de nenumărate ori.

Singura piedică pe care o avem în împlinirea unei dorințe este mintea noastră și programele
mentale limitative pe care le conține.Aceste gânduri limitative, false, care sunt preluate din
familie și societate ne scot de pe direcția scopului nostru prin confuzie, îndoială, neîncredere,
frică, etc.

De exemplu conștient sau declarativ vreau ceva dar subconștient am programe de gen: nu ai
nici o șansă, doar cei speciali pot, stai în banca ta, întinde-te cât îți este plapuma, etc. – cred că
le cunoașteți destul de bine, pentru că în cultura românească sunt des uzitate.
Schema logică pentru reușită este:

1. SĂ ȘTII CE îți dorești – când vrei cu adevărat ceva acel ceva devine INTENTIE și
conform fizicii cuantice – totul se întâmplă conform intenției OBSERVATORULUI,
adică a omului;
2. Trimite atenție și energie asupra aceea ce îți vrei cu adevărat;
3. Imaginează-ți că deja ai ceea ce vrei cu adevărat;
4. Comportă-te în interiorul tău ca și cum dorința este deja împlinită.

Urmând acești pași și trăind conștient în prezent reușita este o experiență deja împlinită. Orice
vă doriți indică faptul că există acel potențial deja creat în câmpul cuantic iar ce aveți de făcut
este să fiți acasă să „deschideți ușa”. Mult succes în a trăi starea de reușită în tot ce vreți.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire


Ce ușor de spus și ce greu este să-ți implementezi asta ca o convingere, atunci când nu ai fost
dorit de părinți iar informația pe care o ai este că nu meriți să fii iubit, dorit, valorizat,
important, etc. Stăm zeci de ani cu această informație fără să ne dăm seama că durerea și
povestea aceasta a început de mult, chiar înainte de a ne naște, și că nu e vina noastră că
părinții ne-au conceput fiind inconștienți.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

În același timp noi i-am ales când am venit la trup încă din cer, ca oameni sub acoperământul
cărora ne vom desăvârși, vom crește și extinde ca minte și ca potențial divin manifest.

Paradoxul este că trăim cu această dualitate și anume: nu merit să fiu iubit(ă) dar e necesar să
evoluez și să mă dezvolt împreună cu ei.

Cum descoperi că ai programul nu meriți să fii iubit(ă) sau alt program distructiv?

Te uiți la viața ta, la gândurile tale (cele din interiorul tău nu cele pe care le declari), la
comportamentele tale vizavi de corpul tău și la acțiunile tale vizavi de ființa ta ca întreg.
Pentru asta e necesar să îți dai voie să fii vulnerabil, adică să ieși din controlul mental care
spune: asta nu se face, asta nu e adevărat, nu sunt eu așa, etc.

Când ieși din controlul mental și îți dai voie să te observi vei vedea de câte ori pe zi te
neglijezi, de câte ori pe zi îți supui corpul la tot felul de acțiuni dăunătoare (dependențe:
alcool, tutun, toxine de tot felul), de câte ori pe zi uiți de tine și de nevoile tale (apă, toaletă,
îmbrăcat corespunzător) implicându-te doar în ce vor ceilalți, etc.

Odată ce te-ai observat cu aceste acțini și comportamente împotriva ta îți recomand să-ți pui
măcar una din întrebările: De ce fac asta cu mine? De ce nu mă iubesc și nu mă respect? De
ce nu mă valorizez și nu mă validez? De unde vin toate astea?

Pentru că logic fiind, am venit pe Pământ să evoluez și să mă dezvolt.

Și nu pot face asta dacă nu am instrumentele necesare (mintea, corpul și inima) în deplină
stare de funcționare.

Așa că de undeva – nu știu de unde – am aceste programe auto-distructive. Oare de când și


de unde vin?

Întrebându-te doar fără să cauți conștient cu mintea limitată (deoarece atunci când descoperi
cu mintea limitată ești doar în personalitate și în programele pe care le conții conștient sau
subconștient) adică lăsând să vină la tine răspunsul, se poate ca într-o dimineață să te trezești
cu răspunsul clar în minte, sau se poate ca atunci când ești în natură un stimul din exterior să-
ți aducă răspunsul, sau ascultând o muzică care nu are legătură cu întrebarea ta să-ți aducă
răspunsul, etc.

Sunt multe modalități prin care să intri în contact cu memoria ta akashică (cosmică) – acolo
unde sunt implementate toate informațiile despre tine de acum și din veșnicie – și de acolo tu,
să extragi răspunsul real la întrebările despre tine.
După ce afli răspunsul începi să lucrezi de data aceasta conștient cu ajutorul unui plan creat de
tine, cu care treci prin toate dimensiunile ființei tale. Mai jos vă ofer un exemplu care pe mine
și pe sute de cursanți ne-a ajutat foarte mult pentru a scoate de sub preș acele convingeri
mentale inconștiente care sunt împotriva dezvoltării și creșterii noastre.

Planul de lucru este împărțit în două: o parte în care scriu în câteva cuvinte răspunsul la
întrebarea mea si tot ce fac eu și trăiesc pe pilot automat conform acelui răspuns pe toate
dimensiunile ființei mele iar a doua parte unde rescriu tot ce vreau să experimentez conștient
de data aceasta.

De obicei răspunsul pe care-l vom primi conține una din cele trei povești pe care ni le spunem
în dialogul nostru interior și anume:

1. Nu sunt suficient de bun(ă) ca să trăiesc o viață deplină – dacă părinții au vrut băiat
și noi am fost fată sau invers.
2. Nu merit să fiu iubit(ă) – atunci când unul sau ambii părinți nu ne-au dorit;
3. Nu sunt o parte importantă din univers – atunci când au fost indiferenți la venirea
noastră în acest plan.

Partea I: În această parte vă uitați la una din cele trei răspunsuri pe care ți le spui și le scrii
mai jos. După ce ai scris povestea pe care ți-o spui îți faci o analiză sinceră a emoțiilor pe care
le ai în subsidiar, cum este corpul tău (bolnav, agitat, etc.), ce gânduri îți trec mereu prin
minte, ce convingeri ai în spatele acestor gânduri, ce acțiuni ai legate de tine. Cu toate acestea
întrețineți povestea pe care o spuneți în interiorul vostru.

Povestea pe care mi-o spun este:

Emoțiile mele sunt :

Corpul meu este:

Gândurile mele sunt:

Convingerile mele sunt:

Acțiunile mele sunt:

După ce ați scris în câteva cuvinte cum v-ați manifestat până acum ca să fiți în ton cu
povestea pe care o aveți în subconștient treceți la

Partea a II a: Aici conștienți fiind de ceea ce vreți să trăiți în viitor, vă faceți un program de
lucru pentru minim 6 luni maxim un an de zile pe care să-l respectați întru totul pentru a
rescrie în subconștient o nouă convingere de viață.

În această parte modificăm povestea pe care ne-o spuneam cu o informație pe care vrem să o
conținem si anume:

1. Sunt suficient de bun(ă) pentru a trăi o viață deplină;


2. Merit să fiu iubit(ă);
3. Sunt o parte importantă din univers.
Scriem una din acestea în schema de mai jos și apoi creez ceea ce vreau să manifest pentru a
deveni un mod de viață corespunzător noii povești.

Povestea pe care mi-o scriu este:

Stările și Emoțiile pe care le simt sunt:

Intenția mea pentru Corpul meu este că se simte:

Afirmațiile și Gândurile mele prezente și conștiente sunt:

Noile mele Convingeri sunt:

Acțiunile mele conștiente sunt:

După ce ați finalizat și partea a doua, foaia pe care ați scris prima partea o rupeți și o aruncați
la gunoi iar partea a doua o țineți mereu la vedere (pe birou, în geantă, etc) ca să vă aducă
aminte că aveți de lucru cu voi. Tendința va fi să neglijați pentru că aveți încă în subconștient
acel program auto distructiv dar cu perseverență, liberă alegere și acțiune veți reuși. Astfel
viața va fi un dar și nu o corvoadă.

Mult succes pentru o viață trăită deplin.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire


Maestrul sau cel care-și creează conștient realitatea

Azi am ales să mă aplec asupra acestei titulaturi de “maestru”.

În acest articol am să vă redau ce înțeleg eu prin maestru, și care sunt caracteristicile celui
care-și creează conștient realitatea.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Din punctul meu de vedere a fi maestru înseamnă să-ți creezi conștient realitatea prin forțele
proprii, atunci când vrei tu fără să te folosești de alții pentru ați împlini niște nevoi.

Caracteristicile maestrului sau celui care-și creează conștient realitatea sunt:

1. Stabilește scopuri clare (adică o variantă clară fără alte posibilități)

Un maestru își alege scopurile în cunoștință de cauză și le face împlinite prin credință, voință
și disciplina minții. Adică prin eforturi susținute însoțite de aceste resurse interioare. Ceea ce
face nu este întâmplător și nu este nici rezultatul unor forțe exterioare. Această persoană știe
că el a ales cu liberul arbitru și în cunoștință de cauză ce vrea să împlinească și atunci este mai
dăruită scopurilor sale, este mai responsabilă cu autodisciplina minții pentru că trăiește
adevărul prin care nimeni și nimic din exterior nu poate face ceva în locul său. Acțiunile sale
sunt aduse în lumina conștiinței doar de eforturile sale de intenție, voință și credință.

În același timp știind că scopurile sunt alese de el conștient poate oricând să modifice
scopurile sau o parte din ele, ori de câte ori motivele menținerii lor nu mai au sens pentru
viața și evoluția sa. Deci avem de-a face cu o persoană fermă în care mintea-spiritul și corpul
sunt aliniate în același scop, și în același timp o persoană flexibilă adică detașată

2. Echilibrează posibilitățile de acțiune cu abilitățile personale

Prin această caracteristică un maestru se autoobservă și vede ce abilități îi sunt necesare


pentru împlinirea direcției propuse. După ce descoperă ce are nevoie își disciplinează mintea
pentru a crea o conexiune neuronală astfel încât să poată manifesta acea abilitate în aici și
acum.

O metodă simplă este tehnica afirmațiilor prin care zilnic să se repete o afirmație de genul: Eu
sunt dintotdeauna (o abilitate; de exemplu: răbdare, curaj, inteligență creatoare, inspirație
divină,claritatea minții, vitalitatea sinelui divin, minte nelimitată, credință, detașare, atenție,
voință, autodisciplină, etc.) ……….. în manifestare.

Pe toată durata lucrului cu o afirmație un maestru este atent la ce apare spre el și anume:
informații, oameni, evenimente, situații care îl susțin în manifestarea acelei afirmații de lucru.

Astfel lucrând cu mintea sa pentru ași dezvolta o abilitate va acționa în consecință pentru
împlinirea dorinței în echilibru mental și emoțional.

3. Concentrare și implicare totala în aici și acum


Pentru un maestru concentrarea duce la implicare și implicarea poate fi susținută prin aport
constant de atenție, adică prin credință nestrămutată în realizarea scopului propus.

Aici este necesară sarea de prezență maximă în tot ceea ce face. Adică este prezentă și atunci
când spală vasele și atunci când este într-o meditație și atunci când face o plimbare și atunci
când aleargă. Tratează fiecare activitate cu starea de prezență iar ceea ce face este o atenție
totală în aici și acum.

Această atenție este suportul maxim în împlinirea scopului sau dorinței inițiale.

4. Bucuria experienței subiective imediate

Un maestru este cel care și-a stăpânit mintea de a genera gânduri parazite.

Atunci când ți-ai stăpânit mintea și o poți controla orice se întâmplă poate fi o sursă de
bucurie. Activarea stării de bucurie în fiecare moment din viața de zi cu zi îl ține pe un flux de
conștiință a-l bucuriei de unde va face parte și realizarea scopului propus.

Pentru a trăi bucuria în fiecare moment este necesar de hotărârea, recunoștință și


autocunoaștere. Tot la baza stării de bucurie stă și intenția de a crea armonia în fiecare
moment experiențial.

5. Dăruiește din experiențele sale

O ultimă caracteristică destul de importantă este că dăruiește din experiențele și descoperirile


sale. Cunoaște legea dăruind vei dobândi această lege spune că atunci când dăruiești ceva,
fără condiții, tu de fapt faci loc pentru a aduce în viața ta și alte experiențe minunate.

Un maestru nu ia de la altul și nici nu îi este frică că va pierde ceva deoarece toate


experiențele sunt create și susținute din interiorul său, iar puterea interioară este activă, este
conectat la divinul din el și la întreg câmpul cuantic unificat.

Spor la a fi creatorii conștienți ai realității voastre.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire


Cuvintele și manifestarea lor

Un singur cuvânt are puterea de a influența manifestare genelor ce reglează stresul fizic și
emoțional. Când o persoană exprimă fie și cea mai mică notă de negativitate, acea negativitate
crește atât în creierul propriu cât și în creierul ascultătorului.

Autor articol: Psihlog Niculina Gheorghiță

Psihologul Barbara Fredrickson, spune că “este important să generezi 3-5 gânduri, cuvinte
constructive ca răspuns la fiecare reacție negativă pe care o ai”. Oare de ce este așa?

Deoarece creierul nostru percepe cel mai rapid negativitatea. Aceasta pentru că, el are trecut
în memoria ancestral, milioanele de ani în care omul era suspus diverselor pericole. De aceea
înregistrează pericolul mult mai ușor și mai repede decât o stare de bine. Așa că pentru a trăi
starea de bine e necesar de repetiție și implementare conștientă în subconștient a ceea ce vrem
să trăim.

Când vine vorba despre sentimentele distructive (furie, frică, iritabilitate, etc) și pozitive(pace,
bucurie, liniște) creierul reacționează ca un buton de pornire/oprire: nu se poate concentra
asupra amândorura în același timp. Așa că dacă suntem pe o frecvență de cuvinte disutructive
vor veni tot cuvinte și gânduri distructive. Creierul se poate concentra doar pe aceeași
frecvenă.

Conștienți fiind putem schimba butonul de frecvență coborâtă cu cel de frecvență ridicată
dacă repetăm de 3-5 ori un cuvânt constructiv.

De exemplu: pentru cuvântul nu pot – distructiv, imediat conștient fiind spunem: reușită,
succes, împlinire, geniu, bucurie. Făcând aceasta creierul se comută pe o frecvență înaltă și
noi începem să trăim emoțiile din spatele acestor cuvinte constructive.

Astfel la un singur cuvânt distructiv la care te gândești în mai puțin de o secundă în creier
crește activitatea amigdalei și se secretă zeci de hormoni și neurotransmițători producători de
stres.

Aceste chimicale întrerup imediat funcționarea normală a creierului în special în cazul


funcțiilor legate de logică, rațiune și procesare a limbajului și comunicării.

Dacă și verbalizezei acel cuvânt mai multe chimicale de stres vor fie eliberate atât de creierul
tău cât și de creierul ascultătorului.

Același lucru se întâmplă în creierul tău atunci când asculți o discuție contradictorie, citești un
articol cu vești rele sau o scenă violent într-un film.

Cum întrerupem conștient șirul gândurilor, cuvintelor și sentimentelor distructive:

Ne punem o întrebare: Este această situație cu adevărat o amenințare pentru supraviețuirea


mea? În 99% din cazuri răspunsul creierului este Nu.
Așa că următorul pas este să ne reformulăm o afirmație constructivă de genul: Eu sunt
dintotdeauna …..(de exemplu bucurie) care ne ajută să depășim situația dată iar prin această
afirmație ne trecem limbajul interior de la îngrilorare la optimism.

Dacă suntem în concversație cu alții, este indicat să vorbim despre ce iubim și apreciem cu
adevărat la noi sau la alții și nu să ne mai plângem. Orice plângere ne afectează mai întâi pe
noi.

Cuvintele creionează realitatea pe care o percepem

Dacă te concentrezi pe un cuvânt de pace, iubire, dragoste, centrii emoționali ai creierului se


liniștesc. Mediul înconjurător nu s-a modificat dar tu te simți în siguranță (pentru că aceste
cuvinte au frecvență ridicată și asta ne asigură siguranța). Acest gen de cuvinte pot schimba
modul de exprimare al genelor în creier și în corp.

Spune Maya Angelou că: “Cuvintele pătrund în corp”.

Asa că e interesant atunci când alegem cuvintele să ne gândim ce cuvinte vrem să intre în
corpul nostru. Pentru că ce va intra în corpul nostru ne va crea perceperea realității și asta vom
transmite și celor din jur.

S-a constatat in expementele realizate de cercetătorii din neuroștiințe și neurobiologie că


oamenii care folosesc mai multe cuvinte pozitive(constructive) își pot controla mai bine
emoțiile.

Se pare că cuvintele și gândurile constructive pun în mișcare centrii motivației din creier și ne
ajută să devenim rezistenți în fața dificultăților.

Anumite cuvinte constructive pot modifica genetic expresia creierului tău în 8 săptămâni
(descoperire experimentală) dacă te concentrezi pe ele între 10-20 minute pe zi.

Tehnica cuvintelor rezonante:

Cu ochii închiși își scanezi inițial corpul până ți-l relaxezi total și apoi repeți un cuvânt pozitiv
(constructive) în gând, de exemplu pace(bucurie, curaj, liniște,fericire). Dacă atunci când te
gândești și repeți acel cuvânt apare un gând intruziv îl observi și îl lași să plutească fără să îi
dai atenție, inspiri și expiri profund și apoi te întorci la cuvântul pe care te concentrezi.

Din cercetările privind citirea activității cerebrale s-a constatat că atunci când spui un cuvânt
pozitiv talamusul va recepționa mesajul cuvântului și îl transmite restului creierului.

Astfel tehnica cuvintelor rezonante crește dimensiunile neorcortexului și vor micșora


amigdala limbică.

La fel gândurile și cuvintele negative sau distructive întrerup manifestarea genelor care
reglează unul dintre cei mai importanți centri de limbaj ai creierului și anume zona Wernicke
(este o zonă din creier prin care învățăm cum să interpretăm înțelesul cuvintelor).
Întreaga acțiune este coordonată în creier de procese bazate pe limbaj. De aceea schimbând
modul în care folosim limbajul ne schimbăm conștiința iar acest lucru influențează fiecare
gând sentiment și comportament al vieții noastre.

Deci când îți modifici limbajul interior și exterior îți schimbi realitatea în care trăiești.

Aceasta te ajută să trăiești mereu în prezent. Iar atunci când ești în prezent apare ca o trezire a
conștiinței care luminează lobii frontali ca un foc de artificii.

Când se întâmplă acest lucru, în creier este inhibată capacitatea creierului de a genera
sentimente de anxietate, iritabilitate, sau stres.

În finalul acestui articol pot concluziona că: cuvintele reprezintă alegeri.

Așa că vă invit să vă gândiți înainte de a vorbi, la puterea cuvântului pe care vreți să-l rostiți.
Alegeți cuvintele conștient pentru a trăi conștient o viață minunată plină de bucurie.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire


Pasiunea-forța care mișcă lucrurile

Noi oamenii suntem formați din materie, informație și energie. Se pare că cea care mișcă
lucrurile este energia.

Atunci când facem ceva cu pasiune emitem o anumită cantitate de energie cu ajutorul căreia
ne conectăm cu câmpul cuantic unificat și asta duce la o descărcare mai mare d energie. Astfel
se mișcă lucrurile. Adică noi punem o mică parte de energie cu ajutorul căreia captăm mai
multă energie care dă un impuls spre schimbare sau transformare.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Un maestru spune următoarea frază în lucrările sale: “îndrăgostește-te de viitorul tău, pune
pasiune când vizualizezi viitorul tău și asta îl va aduce mai repede în prezent”.

Ce înseamnă viitorul tău, o creație mentală format din:

 dorință,
 o intenție clară și
 o stare emoțională superioară ca frecvență.

Aceste trei te vor face să -ți creezi destinul pe care vrei să-l trăiești în viitor.

Destinul ți-l faci singur prin gândurile pe care le emiți și apoi le rulezi. Aceste gânduri
rulate devin alegeri de viață care la rândul său creează atitudini și comportamente. Acele
comportamente sau manifestări duc la trăiri cu emoții corespunzătoare, iar acestea la rândul
lor generează alte gânduri de frecvență asemănătoare.

Așa că să luăm un exemplu

Creez un gând prin care spun că: azi voi întâlni oameni minunați cu care voi trăi starea de
armonie. Mă gândesc de câteva ori la acest gând și îl rulez încet în mintea mea. Când activez
câțiva neuroni împreună (prin acest gen de gând) ei se unesc și crează o conexiune neuronală.
Această conexiune neuronală mă face să fac anumite alegeri, adică să merg pe un anumit
traseu cu mașina, să ajung în anumite locuri, unde bineînțeles mă voi întâlni cu acei oameni
minunați cu care voi crea armonia.

Acea conexiune și alegere mă va susține să am o anumită percepție despre oamenii cu care


mă întâlnesc și anume: oamenii sunt minunați și creez armonie.

Această percepție mă va face să am o anumită atitudine cum ar fi: deschidere, încredere,


curaj, iubire, înțelegere și armonie. Atitudinea duce la anumite comportamente și manifestări
vizavi de oamenii cu care mă întâlnesc. Acele comportament vor crea anumite stări sau
emoții de frecvență superioară gen bucurie, mulțumire, pace, împăcare, căldură sufletească și
minunare (uimire).

Emoțiile la rândul lor mă vor duce să creez alte gânduri cum ar fi: Ce minunați sunt oamenii,
cât de frumos poți comunica atunci când crezi în frumos și armonie, viața e fantastică sunt
îndrăgostit(ă) de viață. Și uite cum încep să trăiesc cu pasiune viața din interiorul meu, din
exteriorul meu, împreună cu mediul înconjurător (oameni, locuri, evenimente, situații) și cu
întreg universul.

Și uite așa de la un gând constructiv ajungem să creăm armonie, să creăm alte gânduri
constructive care ne duc să trăim pasiunea pentru ceva sau altceva.

Astfel pasiunea mișcă energia, mișcă lucrurile, mișcă evenimentele și situațiile pentru a ne
aplifica câmpurile din jurul nostru și a le uni cu câmpul cuantic unificator și anume cu
Dumnezeu.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și armonie.

Dezvoltarea în plan personal

După cum ați constatat atunci când vreți ceva doar pentru voi întâmpinați o dificultate în a
vă alege dorințele. Spun asta din experiența proprie și a cursanților cu care mă întâlnesc.
Atunci când au ca recomandare să își dorească ceva pentru ei, îmi răspund: dar poate fi și
pentru cei din jur? Ca și cum ei ar fi separați și dacă le este bine lor, celorlalți le-ar fi altfel?

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Căutând informații și cercetări despre acest subiect și anume: De ce oamenii își doresc destul
de greu ceva pentru ei ca dezvoltare interioară? am găsit-o pe minunata Brene Brown
psiholog cu experiență și cercetare în domeniul rușinii și a empatiei.

Găsind multe similarități cu noi românii care suntem educați să facem pentru alții, pentru
exterior ca și cum noi nu suntem destul de buni, de minunați,nu merităm să…, m-am gândit că
ar fi minunat să afle cât mai mulți români de ce nu avem dorințe interioare dezvoltatoare.

Și pentru că am fost crescuți, educați și formați pe genul de credințe de mai sus, fiecare dintre
noi am dezvoltate o înstrăinare de noi și o viață trăită în rușine, vină și neîmplinire.

Minunata Brene a găsit după 6 ani de cercetare a rușinii, ce fac oamenii care trăiesc o viață
din plin. Ce a găsit? 10 atitudini pe care le manifestă și experimentează oamenii care trăiesc
viața din plin și sunt mereu într-o stare de bunăstare.
După Brene Brown a trăi viața din plin înseamnă: “Să te implici în viața ta, fiind conștient de
propria valoare. Înseamnă să cultivi curajul, compasiunea și legăturile profunde cu ceilalți,
astfel încât să-ți spui dimineața când te trezești – orice voi reuși să fac și oricât de multe
lucruri îmi vor rămâne de făcut, eu însumi sunt de ajuns”.

Mai jos vă voi reda cele 10 principii ale vieții trăite din plin așa cum le-a prezentat doamna în
cărțile scrise.

De aici veți avea măcar 10 idei despre cum să vă creați anul pe plan personal și relațional.

1. “Dezvoltă-ți autenticitatea;
2. Dezvoltă-ți compasiunea față de tine;
3. Dezvoltă-ți reziliența (adică combate apatia și sentimentul de neputință);
4. Dezvoltă-ți sentimente de recunoștință și bucurie;
5. Dezvoltă-ți intuiția și încrederea în tine și în ceilalți;
6. Dezvoltă-ți creativitatea;
7. Dedică mai mult timp jocului și odihnei;
8. Dezvoltă-ți o stare de calm și liniște;
9. Dedică-te muncii care are sens pentru tine;
10. Râzi, cântă și dansează.”

Dacă medităm un pic la ele ne dăm seama că într-adevăr aceste atitudini dezvoltate,
integrate și experimentate ne dau starea de bine și de bunăstare interioară, ne ajută să ne
centrăm pe interiorul nostru și vom regăsi puterea interioară, acolo unde au pus-o zeii – în
interiorul omului.

Când ești autentic ești liber.

Când ai compasiune față de tine ești iubire în manifestare.

Când ai reziliență, evoluezi.

Când ești recunoscător emani bucurie.

Când ai intuiție te simți în siguranță. Când ai încredere în tine știi și crezi că poți.

Când creezi intri în contact cu ființa ta divină.

Când te joci intri în starea copilului interior.

Când ești calm și liniștit devii observator.

Când te dedici muncii care are sens pentru tine ești fericit.

Când râzi, cânți și dansezi ești cu inima ușoară.

Toate astea pot fi ale tale dacă îți propui să le dezvolți. “Tot universal conspiră atunci când
vrei ceva.”
Când vrei, ai un gând pe care îl contempli (îi dai atenție), crezi în împlinire, simți starea
de împlinire și trăiești deplin.

Fie ca dorințele vostre să devină realitate.

Creează-ți conștient(ă) anul 2017!

Pentru fiecare început, fie că este anul, ziua sau luna e necesar să fim conștienți dacă și ce
vrem de fapt. E important să ne cunoaștem potențialul divin nelimitat și limitările, pe care ni
le creăm cu mintea noastră, prin gândurile, atitudinile și comportamentele noastre.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

De aceea azi, la finalul anului 2016 vă recomand să vă așezați în contact și comuniune cu


voi, cu ființa voastră, cu mintea și personalitatea voastră și să vă întrebați ce vreți de fapt să
realizați în anul 2017 pe cele 5 dimensiuni explicate mai jos.

În plan personal ce ați vrea să realizați pentru a vă crește inima și a manifesta cât mai mult
din potențialul divin lăuntric.

În plan familial ce vreți să realizați cu cei din familie, cum să vă îmbunătățiți relațiile ca să
trăiți în armonie, iubire și încredere manifestă.

În plan profesional ce vă propuneți să realizați, ce cursuri să mai faceți ca să vă


perfecționați, cum să fiți mai eficienți la serviciu în așa fel încât să plecați la finalul
programului într-o stare de bunăstare interioară și exterioară.

În plan social ce ați vrea să realizați pentru comunitatea în care trăiți, pentru cei din jurul
vostru în așa fel încât să vă bucurați că pe unde ați trecut ați lăsat ceva în urmă.

În plan spiritual ce atitudine vreți să dezvoltați, ce abilitate interioară să o activați și cum


să vă depășiți condiția umană limitată pentru a crește manifestarea divinului din voi.

După ce ați descoperit ce vreți de fapt, scrieți pe prima pagină a unei agende – alese cu grijă
– fiecare din dorințele de împlinit.

La finalul paginii scrieți: Așa este și așa să fie! – indică faptul că acceptați cu mintea
voastră că, dorințele sunt deja împlinite în câmpul cuantic.

În colțul din dreapta jos semnați cu semnătura voastră – este ca o pecete, ca o semnătură
magnetică pe care o transmiteți universului – adică sunteți conștienți, trezi și implicați cu toată
ființa în ce vreți să împliniți.

Așa că totul este foarte simplu și la îndemâna tuturor.

Ați crea conștient anul nu necesită tehnici sofisticate care să vă îndepărteze de ținta voastră
ci, este necesar să aveți luciditate, curaj în a îndrăzni și credință manifestă.
Mult succes și amintiți-vă că sunteți creatorii realității voastre dintotdeauna (conștient sau
inconștient), chiar dacă știți sau nu asta. Nimeni din acest univers nu poate face ceva în locul
vostru, așa că: Hai la Treabă!

După bine urmează foarte bine!

Câteva dintre credințele false care ne limitează dezvoltarea, bucuria, evoluția, creativitatea
sunt: “după bine urmează rău”, “după râs urmează plâns”,” după deal urmează vale”etc.

Așa că într-o zi fiind la un curs și realizând cum mai mulți cursanți se autolimitează și nu
îndrăznesc să se bucure de ceea ce fac, nu îndrăznesc să manifeste creativitatea și tot ceea ce-
și doresc am conștientizat că ceea cei împiedică sunt aceste credințe false.

Autor articol: psiholog Niculina Gheorghiță

Atnci le-am recomandat să repete mereu ca și o afirmație : După bine urmează foarte bine.

Vă recomand și d-voastră tuturor care vă este frică să trăiți ușor frumos și bine sau nu aveți
curaj să vă doriți ceva, să repetați această frază: după bine urmează foarte bine, de cât mai
multe ori pe zi, minim 6 luni până se implementează la nivel cerebral și dispare energia din
acele credințe false pe care le-am menținut prin atenția pe care le-am dat-o prin atitudinile și
comportamentele noastre limitative.

După ce această frază ajunge o credință, veți scăpa de autolimitarea prin care vă manifestați
viața și veți experimenta liberatea de manifestare a Sinelui divin, liberatea de manifestare a
creativității, dezvoltarea pe toate planurile și dimensiunile vieții, libertatea de a fi bucurie în
manifestare oricând și oriunde, se va active starea de prezență în aici și acum.

Așa că După bine urmează foarte bine poate fi poarta noastră spre bucuria nelimitată,
curajul nemărginit, creația magnifică și viața trăită ușor, frumos și bine. Spor la lucru cu voi.
Din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire

Posted in Articole personale, Regasirea puterii interioare, Spirit, minte, corp

Bucuria de a trăi conștient

Noi oamenii suntem un complex de energii, informații și materie. După unii autori am avea 7
corpuri. Corpul fizic care reprezintă 1% din ființa noastră iar celelalte 6 corpuri (mental,
emoțional, relațional, senzorial, cauzal, sinele Divin) reprezintă 99% din potențialul ființei
noastre. Datorită acestei complexități pentru a aduce ceva în materie (pe frecvența cea mai
lentă) atunci când vrem noi, este necesar să lucrăm conștient în câmpul cuantic.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Ce o fi acest câmp cuantic? Este suma tuturor potențialităților și a tuturor posibilităților, de


unde accesăm doar ceea ce vrem cu adevărat atât conștient cât și din subconștient. Pentru a
accesa conștient ceea ce ne dorim am conștientizat și creat câțiva pași necesari transmiterii
unei intenții și apoi să se materializează în planul concret.

Redau mai jos pașii concreți:

1. Autoobservarea a cum gândești, vorbești și te manifești – prin care îți vei da seama
cum trăiești; Prin acest exercițiu își dai seama Cine ești tu de fapt? și cum își creezi
realitatea.

2. Studiul conștient a ce ești, cum funcționezi ca ființă și cum te poți reinventa – aici
recomand să citiți măcar o carte de dezvoltare personală și autocunoaștere pe
săptămână;

Creierul are nevoie mereu de informații noi pentru a face noi conexiuni neuronale pentru a
reuși să schimbăm vechile programe sau credințe limitative cu altele noi, create și
implementate conștient în subconștient.

3. O dorință, intenție sau un plan creat conștient pentru a te reinventa (adică să scoți
credințele false conștient din subconștient și să introduci conștient alte credințe pe care
vrei să le manifești) și a-ți crea o viață așa cum o vrei tu. Pentru a ne schimba eu sunt-
ul avem nevoie teoretic de 6 luni până la un an de zile. Asta datorită transformărilor
cerebrale care trebuie să aibă loc pentru a manifesta o atitudine în permanență.

Pentru a reuși să împliniți dorința, intenția sau planul propus este necesar să vă implicați prin:

a) Disciplina necesară pentru a convinge mintea veche(creată cândva) că e posibil să


experimentez altceva, adică ceva ce vreau acum.
Disciplina implică cunoaștere, atenție și voință. Adică știu ce vreau să fac sau să am, voi da
atenția necesară și suficientă pentru asta și implic voința pentru a împlini disciplina așa cum
mi-am propus(adică nu amân nimic din ce mi-am propus).

b) Autocorectarea – este o etapă în care atunci când vă vin gânduri sau cădeți în pesimism și
rulați emisii de genul: nu am nici o șansă, nu voi reuși, sau e foarte greu să fac asta, etc.
spuneți STOP în mintea voastră și reveniți la gândul prin care vreți împlinit planul vostru.

c) Detașarea de rezultat – adică nu stăm mereu cu gândul la ce vrem, ci credem că se va


împlini și ne manifestăm ca atare.

4. Manifestarea recunoștinței și manifestarea atitudinii visului împlinit.

Acest pas face parte din ecuația materializării și se realizează astfel:

 prima dată îți mulțumești ție că ai știut ce vrei și că ai avut voința necesară de a
acționa;
 a doua oară mulțumești tuturor oamenilor, situaților, evenimentelor și conjuncturilor
care te-au ținut în prezent și au contribuit la realizarea visului;
 în final mulțumești Universului, potențialului cuantic și tuturor entităților de lumină
care te-au susținut în realizarea planului tău.

5. Celebrarea planului împlinit.

Este ultimul pas la fel de important ca primul. În plan fizic se cinstește sau celebrează cu un
pahar de vin roșu și brânză. Vinul conține rezveratrol iar brânza conține calciu. Cele două
elemente rezveratrolul și calciul împreună creează la nivel cerebral o reacție care consolidează
rețeaua sau conexiunea neuronală prin care ați trăit experiența dorinței sau visului vostru.
După această celebrare este ca și cum ați bifat un vis și puteți trece la următorul. Arătați
creierului și sinelui vostru că sunteți pregătiți pentru o nouă experiență. Spor la lucru conștient
cu voi pentru a putea trăi bucuria unei vieți creată conștient.

Increderea că şi el poate

3. Încrederea că şi el poate

Aşa cum copilul de mic are nevoie să-i arătăm încrederea noastră, atunci când face diverse
acţiuni, la adolescent această necesitate este şi mai pregnantă. Asta deoarece acţiunile
adolescentului încep să semene cu ale adultului şi are nevoie de aprobarea că ceea ce face este
bine şi în acord cu perioada adultă. Transformările din el sunt atât de mari încât se simte în
permanenţă pe nisipuri mişcătoare.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță


Atunci când părintele are încredere în adolescent, ceea ce face devine atitudine şi
consolidează nisipul sub forma unei cărămizi ca bază pentru o viaţă minunată.

O modalitate foarte uşoară de a-i dezvolta atitudinea încrederii în sine este să-l implici în
treburi domestice, făcând împreună activităţile respective şi nu punându-l doar pe el (ea).

Încrederea în Sine este unul din stâlpii Stimei de Sine. Acesta este motivul pentru care tânărul
are nevoie să audă cât mai des: „am încredere în tine că… (vei putea face cutare sau cutare; că
eşti destul de puternic să te vindeci, să rezişti la diverse, etc)”. Aceste exprimări a încrederii
trebuie să fie congruente cu ce credeţi cu adevărat despre el. Dacă una credeţi în interior şi
alta exprimaţi în exterior, el nu va simţi consistenţă în ceea ce spuneţi şi de obicei se face mai
mult rău.

Un aspect important în a-l securiza să aibă încredere în el este să vă asiguraţi că aveţi


încredere în dumneavoastră. Dacă nu aveţi încredere în voi nu veţi putea să-i transmiteţi că el
poate avea încredere în el. Vă voi sugera mai jos un exerciţiu de lucru cu dumneavoastră şi
câteva afirmaţii prin care să vă vindecaţi, pentru ca mai apoi să-i puteţi transmite şi lui acea
încredere.

Exerciţiu cu oglinda:

Acest exerciţiu presupune să vă uitaţi în oglindă privind ochi în ochii dumneavoastră.

După ce v-aţi identificat ochii, vă spuneţi cu voce tare, ca şi cum mama şi tatăl vostru (pe
care-i conţineţi genetic) vă spun prin ochi următoarele propoziţii care vă vor ajuta să vă
umpleţi golul interior, astfel încât să vă creşteţi nivelul stimei de sine. Acestea sunt:

„Te iubesc….(numele dumneavoastră);

Te respect…

Te apreciez…

Te accept …

Am încredere în tine…”

Spunând acestea cu voce joasă, mai coborâtă, cu credinţă şi focus maxim, vă veţi creşte
încrederea în dumneavoastră, ceea ce va duce la o transmitere a încerederii în şi pentru
adolescentul vostru.

Faceţi aceste exerciţiu timp de 21 de zile, de 3 ori, o dată pe zi. Din practică am observat că se
întâmplă cu adevărat ceva la nivel profund în transformarea unei atitudini sau a alteia lucrând
ca mai sus.

În tot acest timp de 21 de zile, spuneţi cu voce tare sau scrieţi de 7 ori pe zi afirmaţiile:

 „Eu sunt dintotdeauna manifestarea încrederii în Sine.”


 „Eu sunt dintotdeauna manifestarea respectului de Sine.”
 „Eu sunt dintotdeauna manifestarea acceptării de Sine.”
 „Eu sunt dintotdeauna manifestarea aprecierii de Sine.”
 „Eu sunt dintotdeauna manifestarea iubirii de Sine.”

Prin această disciplină veţi consolida aceste atitudini la nivel cerebral, veţi crea acele
holograme în corpurile din jurul vostru care conţin aceste informaţii şi vor deveni atitudine în
manifestările şi comportamentul vostru.

Pe scurt, puteţi să-i daţi adolescentului din realitatea voastră ceea ce conţineţi în voi şi
manifestaţi prin comportamente în exteriorul vostru.

Fiţi voi ceea ce vreţi să fie şi ei.

Mă iubesc și mă accept așa cum sunt”

Interesantă provocare mi-am zis.

Teoretic știm cu toții că în funcție de ce gândim și credem ne atragem din potențialul cuantic
ce vrem. Tot teoretic știm că ce conținem și în subconștient atragem din potențialul cuantic –
de obicei mult mai repede decât ce conținem în conștient.

Ajungând să citesc această frază, din titlu a vibrat ceva în mine, parcă s-a făcut un stop cadru,
parcă a înghețat o clipă și a apărut acea conștientizare de zile mari – cum le zic eu.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Aparent nici nu ne gândim că toată viața noastră se derulează după o credință falsă cum că:
“nu suntem suficient de…(buni, frumoși, inteligenți, etc.)”. Așa am crescut de mici și așa
rămânem până schimbăm conștient această credință sau până plecăm de pe acest tărâm.

În mica copilărie dacă am suferit o umilință (sau un gest de unde am judecat noi cu mintea
de copil că nu suntem buni) oarecare de la un părinte, bunic, unchi, mătușă, cadru didactic, a
rămas atât de bine implementată în subconștient încât ne marchează toată viață. Astfel ne-am
pricopsit cu această „rușine” pe care am integrat-o ca mod de viață.

Astfel ne-am creat o credință care spune că:

“dacă nu sunt suficient de bun pentru …, nu pot avea iubire și afecțiune de la cei din
jur”.

Așa că vom căuta toată viața ca cineva să ne iubească, să ne aprecieze, să ne valorizeze, să ne


accepte așa cum suntem, dar noi în subsidiar credem că:

„nu mă iubesc (apreciez, valorizez, accept) și nu merit să fiu iubit(ă)(apreciez, valorizez,


accept) pentru că…”

Întâlnesc multe persoane care spun: lucrez cu afirmații, se schimbă ceva dar după un timp
revin la nefericirea mea.
Interesant mi-am zis într-o zi. Ce din interiorul acestor persoane atrag în permanență situații
nefaste? Și am găsit un răspuns care cred că vă va ajuta și pe cei interesați, adică pe cei care
nu rămâneți constat în stare de bine pe care v-o creați conștient cu mintea voastră prin
disciplină.

Spuneți-vă pe rând câteva cuvinte de apreciere a propriei persoane și vedeți ce simțiți în


corpul vostru.

De exemplu faceți următorul exercițiu într-un loc liniștit când sunteți voi cu voi fără bruiaje
din exterior și spuneți:

– mă iubesc, apoi închideți ochii, respirați în 4 timpi de 4 ori și fiți atenți la ce se întâmplă în
corpul vostru;

– mă apreciez, apoi închideți ochii, respirați în 4 timpi de 4 ori și fiți atenți la ce se întâmplă
în corpul vostru;

– mă valorizez, apoi închideți ochii, respirați în 4 timpi de 4 ori și fiți atenți la ce se întâmplă
în corpul vostru;

– mă accept așa cum sunt, apoi închideți ochii, respirați în 4 timpi de 4 ori și fiți atenți la ce
se întâmplă în corpul vostru.

Apoi notați ce ați simțit în corp, care au fost stările care au apărut, ce emoții v-au încercat.
Astfel veți descoperi dacă conțineți sau nu aceste atitudini în subconștient.

Dacă ați avut palpitații, stări de tensiune sau disconfort înseamnă că nu conțineți aceste
atitudini vizavi de voi, ceea ce rezultă că nici nu le atrageți din potențialul cuantic sub formă
de manifestări reale în viața voastră.

Dacă starea din corp a fost de liniște, armonie, bine interior, înseamnă că aveți aceste atitudini
active în subconștientul d-voastră

Și cum totul este posibil atunci când vrei, chiar dacă nu le aveți în subconștient prin disciplină
puteți crea acum ca adulți, o rețea nouă de iubire, acceptare, pace, bucurie iar dacă reușiți prin
atenție să rămâneți în prezent în aici și acum, adică cu energia în sigiliile superioare, veți
magnifesta și creea acestea în realitatea voastră de zi cu zi.

Așa că vă recomad să faceți următoarea afirmație prin scris normal, scris invers sau spusă cu
voce(cât să vă auziți) de 21 de ori pe zi timp de 6 luni de zile.

De ce 6 luni? Pentru că în 6 luni (conform cercetărilor din neuroștiințe) o rețea neuronală se


crează, consolidează, și devine stare de “a fi”.

Afirmația este simplă de forma:

“Mă iubesc și mă accept așa cum sunt.”


Spunând această afirmație veți vedea cum în jurul vostru lumea se va schimba, percepția prin
care veți privi viața se va schimba, oamenii care apar în realitatea voastră se vor manifesta
diferit, vor fi alții și astfel apare schimbarea de perspectivă și evoluție a vieții tale.

Spunând această afirmație nu însemană că vă complaceți într-o dependență sau vulnerabilitate


ci că vă acceptați ca om care a venit să se dezvolte.

Apoi vă mai recomand o afirmație pentru a accepta că meritați să trăiți o realitate minunată:

“Merit să primesc iubire și afecțiune.”

Prin această a doua afirmație vă veți convinge că pentru a primi iubire și afecțiune din jur nu
trebuie să fiți perfecți, să faceți totul pe placul altora, să salvați omenirea, să faceți binele
impus de alții ci pur și simplu că existați și prin simpla existență meritați să primiți iubire și
apreciere din jur. Uneori chiar dacă iubirea și afecțiunea vin spre voi nu le vedeți din cauza
credinței că nu sunteți suficienți de buni, frumoși, inteligenți, înalți, slabi, etc.

Vă ajută afirmația cum că “sunt destul”, prin faptul că ați venit la trup să experimentați pe
planeta Pământ această existență spre creșterea dumneavoastră și manifestarea sinelui divin în
materie.

Mult succes în a vă crea o viață magnifică. Din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire

osted in Articole personale, Regasirea puterii interioare, Spirit, minte, corp

Sănătatea creierului

Creierul este cel mai fabulos și cel mai complicat instrument pe care-l avem la purtător. El
este centrul de comandă și control care ne conduce viața.

Autor articol: psiholog Niculina Gheorghiță

Creierul nostru este implicat în tot ceea ce facem, incusiv în ceea ce simțim, cum ne
comportăm și cum ne înțelegem cu cei din jur. Creierul este organul care ne conferă
personalitatea, caracterul, inteligența și fiecare decizie pe care o luăm. Calitatea deciziilor și
alegerilor pe care le luăm sunt cele care ne duc spre o viață lungă sau spre distrugere.

Pentru ca omul să poată fi activ, longeviv,bogat, înțelept, eficient, fericit și conștient în tot
ceea ce face are nevoie să-și mențină sănătatea creierului la cote cât mai înalte.

Deci creierul este cel mai important organ al omului și merită multă atenție și grijă pentru tot
ceea ce face ca să ne dirijeze în condiții optime corpul, mintea și viața.

Din studiile Dr. Amen se pare că una din cauzele care deterioarează creierul este greutatea
corporală peste cea optimă (adică un indice al grăsimii mare în corp), deci grăsimea sau
celulele adipoase în exces. Se pare că pe măsură ce omul crește în greutate, dimensiunea
creierului se reduce.

S-a descoperit că celulele adipoase produc substanțe chimice cu efect inflamator și stochează
toxinele în corp. Cea mai toxică grăsime este cea care se depozitează pe abdomen(burtă) atât
la femei cât și la bărbați. Pentru a vă verifica indicele de masă corporală o metodă foarte
simplă și la îndemâna tuturor este să vă măsurați cu un centimetru talia. Dacă vă știți
înălțimea și ați măsurat talia, optim este să aveți centimetri în talie mai puțin de jumătate din
înălțimea d-voastră. Dacă este mai mult e semn că aveți treabă să dați grăsimea jos de pe
abdomen, pentru că altfel ea este una din cauzele pentru care sunteți nefericiți, depresivi,
apatici, înceți la minte.

O altă cauză este glicemia crescută. Aceasta este o cauză în primul rând emoțională, adică
care pleacă tot din creier din sistemul limbic sau centrul emoțiilor. Pentru a vă determina să
rezolvați nevoile de afectivitate pe care le căutați în dulce, liniștiți sistemul limbic prin două
metode foarte simple:

1. alergatul sau mersul cu bicicleta 30 minute pe zi;


2. consumul de sunătoare sub formă de ceai (3 căni pe zi) sub formă de tablete 2 pe zi.

De ce aceste activități fizice liniștesc sistemul limbic?

Deoarece atunci când alergi sau mergi pe bicicletă este nevoie să fii în prezentul conștient
pentru că altfel te-ai împiedica, ai cădea, etc. De fiecare dată când ești în prezent, tu ești în
mijlocul creierului, ai o stare de conștiință superioară stării de supraviețuire și nu mai dai
energie traumelor și suferințelor, trăite în trecut și implementate în subconștient.

O altă cauză este tabloul lipidic mare adică, un colesterol peste 250 și trigliceridele peste 200.
Aceste valori ne indică o frică de supraviețuire și de viitor. Acea frică poate fi implementată
încă din mica copilărie dacă viața a fost mai grea, stresantă familial și cu multe
responsabilități. Astfel datorită acestor dificultăți din copilărie, la nivel cerebral se creează o
rețea neuronală de acumulare a grăsimii – de care să ai nevoie pentru a supraviețui în
eventualitatea unei situații de urgență.

Pentru a scăpa de aceste frici interne vă recomand ca o zi pe săptămână mai exact 36 de


ore să consumați doar apă. Făcând această practică un timp de 6 luni veți desface acele
conexiuni neurale care au dus la nevoia de acumulare, deoarece vezi că nu pățești nimic grav
dacă nu mănânci ci bei doar apă.

Dr. Amen spune că problemele de sănătate fizică sunt o “urgență cerebrală.”

Conform unor cercetări recente, doar 30% din longevitatea este condiționată de genetică,
restul de 70% depinde de noi. Obiceiurile de viață ne determină vârsta și sănătatea creierului.

Ca să creăm o minte genială și măreață cu care să acceptăm și să ne creăm o viață minunată


este necesar să avem instrumentul pregătit.

Instrumentul cu care creăm mintea este creierul. Aveți mare grijă de el!

Posted in Articole personale, Informații utile - cursuri


Conectarea cerebrală în relația părinte – copil

Conectarea cerebrală este o nevoie primordială pentru copilul nou născut. Încă de mic el are
frecvență specifică doar cu mama, ființa cu care a stat în comuniune 7- 9 luni de zile și cu tata
de la care are informații genetice și cu care a stat în câmpuri pe perioada sarcinii.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

De aceea atunci când vine pe lume, dacă este separat de mamă și ținut în altă parte (cameră,
salon) fără să interacționeze cu câmpurile mamei, va plânge continuu. Prin plâns, el caută ca
cineva să-l descopere și să-i satisfacă nevoia lui. Plânsul său este un efort cerebral destul de
mare, este ca un stress, pe care-l percepe creierul și va secreta neurotransmițători care
activează amigdala limbică, adică nevoia de apărare pentru că nu e nimeni lângă el (dintre cei
cunoscuți ca frecvență) cu care să fie conectat și să se simtă apărat și protejat.

Prin această zbatere (plâns, căutarea de conectare cu creierul mamei) își va mări concentrarea
pentru a percepe câmpurile mamei și asta duce la dezvoltarea peste limita normală a
ventriculilor cerebrali.

Ventriculii cerebrali mărindu-se peste măsură încă din perioada mică, atunci când în perioada
adolescenței crește și se dezvoltă lobul prefrontal, acești ventriculi măriți presează lobul
prefrontal și asta duce la tulburări psihice în adolescență și în perioada adultă.

Încă de când eram în facultate am auzit de la un domn profesor o remarcă cu care nu am fost
de acord și am zis că nu e drept pentru a trăi așa. Remarca era: “o dată ce o tulburare psihică
s-a declanșat este foarte greu ca omul să mai fie ca înainte fără medicație sau chimicale
din exterior”. În sinea mea am zis, dacă el s-a născut sănătos înseamnă că poate să fie
sănătos.

Așa am descoperit terapia bowen care resetează organismul și anihilează acele traume din
subconștient, traume care au dus la o anumită modificare cerebrală și ulterior la o tulburare
psihică.

Cercetând mai departe am găsit studii prin care se evidențiază clar că lucrând conștient, cu
atenție și concentrare conștientă, în creierul uman orice se poate reface și remedia.

Ce se întâmplă mai exact când lucrăm conștient prin atenție și disciplină?

Unde se duce atenția acolo se transmit impulsurile neuronale. Ce interesant. De fapt atenția
este cea care dă direcția impulsului nervos pentru a crea legături neuronale solide, ca
atitudine. Așa se explică faptul că unde se trimit impulsurile neuronale, acolo sunt întărite
conexiunile neuronale. Prin intermediul atenției, activăm circuite specifice, de aceeași
frecvență din creier și le întărim. Atunci când întărești conexiunile neurale care leagă diverse
părți diferențiate ale creierului înseamnă că creezi integrare și echilibru în interiorul acestuia.

Concentrarea atenției prin disciplină creează integrare cerebrală.


Disciplina, conștiința și prezența pe care le realizezi vor face creierul capabil să crească, la
propriu, mai multe fibre integrative care creează abilitatea de a regla emoțiile, atenția,
gândirea și comportamentul, iar sentimentul tău de bunăstare interioară și exterioară se va
îmbunătăți.

Așa că astăzi știința a ajuns la un așa nivel de explicare a acestui fenomen, încât am ajuns la
concluzia certă că: tot ce a fost din naștere sănătos poate deveni în urma unei suferințe
bolnav, dar cu ajutorul minții care va influența structura cerebrală să se refacă și să fie
iarăși sănătos.

Revin la conectarea cerebrală atât de importantă pentru copilul în formare cu un exemplu


personal.

Am născut pentru a treia oară la 42 de ani. În timpul sarcinii am descoperit când apare prima
frică la un copil. Aceasta apare atunci când copilul este luat brusc de lângă mamă la naștere.
Astfel am făcut tot felul de investigații cum să fac să nu-mi fie luat copilul la naștere de lângă
mine. Adică care este metoda optimă de naștere, la ce spital pot să nasc cum vreau eu, etc.
Am găsit studii din obstetrica franceză cum că ar fi bine ca copilului să i se taie cordonul
ombilical doar atunci când se liniștește mișcarea cordonului, adică nu se mai zbate deloc. În
termeni de timp între 15-30 minute după ce fătul a fost expulzat. Acest aspect îl ajută pe copil
să se adapteze ușor cu noul mediu, să o simtă pe mama aproape și astfel să nu se creeze la
nivel cerebral acea teamă care provine din faptul că fătul este deconectat brusc de la corpul și
creierul mamei sale.

Am găsit în sfârșit o clinică privată unde am creat un protocol de naștere și au fost de acord cu
toți acești termeni descriși mai sus.

Toate bune și frumoase până la termen când fetița mea avea 4500g și nu s-a putut naște
natural. În sala de naștere fiind am decis împreună cu d-na doctor – care mi-a spus că fata nu
se poate angaja pe canal deoarece fie este prea mare, fie are cordonul prea scurt – ca imediat
să facem cezariană.

Vreau să precizez de ce mi-am creat să nasc altfel (conform teoriei că noi ne creăm realitatea)
decât mi-am propus conștient. Cu 21 de zile înainte am început să lucrez conștient – prin
tehnica afirmațiilor – în fiecare zi afirmația: „Eu sunt dintotdeauna nașterea optimă în
confortul maxim al meu și al fetiței”. Așa că s-a creat realitate optimă pentru a naște în
confortul maxim adică cezariana în situația în care greutatea fetei era destul de mare.

Așa că am mers în sala de operație, în 5 minute fetița era scoasă din burtica mea, eu eram
super prezentă și conectată la tot ce se întâmpla. Așa că atunci când au scos-o și a început să
plângă mi-am zis: “Știu dintotdeauna ce să fac ca să nu se creeze frica de abandon la micuță”.
Și în câteva secunde (3-5 sec) am știut .

Vă veți întreba cum adică? Adică: deodată mi-a venit o idee și anume cum să îmi arunc
benzile (câmpurile subtile) din jurul meu peste fetiță ca și cum să o înfășor într-un scutec
subtil. În acea clipă fata nu a mai plâns, a deschis ochii și-a ridicat capul și se uita foarte
curioasă la aparatele din jur (asta îmi mărturisea în acele clipe medicul anestezist care stătea
lângă capul meu în timp ce ceilalți medici finalizau operația de cezariană).
Din cercetările realizate pe acest domeniu cum și în cât timp ne creăm o frică sau o emoție s-a
descoperit că orice emoție se implementează la nivel cerebral în maxim 7 secunde. Așa că
ținând cont de cât de repede mi-a venit ideea cu aruncatul benzilor peste fetiță, la nivel
cerebral nu i s-a implementa această frică ca informație și nu a fost consolidată prin energie
cu trăirea stării de frică.

Prin această experiență mi s-a confirmat a mia oară că: dacă cauți găsești, dacă bați ți se va
deschide și dacă ceri ți se va da.

Universul este un potențial magnific unde sunt implementate toate aceste informații de cum să
funcționăm în armonie, pace, bunăstare și bucurie.

De atunci urmăresc conștient această conectare cerebrală cu ea și am înțeles nevoia principală


a copilului ca în fiecare dimineață și seară înainte de culcare să se simtă conectat la creierul
părinților.

Această conectare dă copilului confort cerebral, starea de siguranță, de protecție iar părintelui
capacitatea de a intuit nevoia pe care o are copilul în fiecare moment, și anume dacă vrea apă
și nu lapte, dacă vrea schimbată sau nu, dacă vrea aer pentru că îi este foarte cald, etc.

Este o etapă fantastică dacă trăiești în prezent și conștient să vezi cum creezi realitatea prin
intenția ta, și anume cum să faci totul frumos, ușor şi bine.

Această conectare a părintelui cu copilul încă de la naștere va fi asigurarea faptului că tânăra


ființă se va dezvolta cerebral și afectiv în armonie, echilibru și bucurie.

Cu drag din cunoaștere și armonie pentru cunoaștere și armonie. Așa este și așa să fie!

Vindeca-te singur! (VI)

Alimentația și exercițiile fizice în ameliorarea activității sistemului limbic

Sistemul nostru limbic profund are nevoie de grăsimi pentru o funcționare corectă. La fel
proteinele sunt importante pentru o dietă sănătoasă a sistemului limbic. Proteinele sunt
cărămizile din care sunt construiți neurotransmițătorii. Este esențial să consumăm proteine,
grăsimi și carbohidrați într-un amestec echilibrat.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Cele mai bogate surse de proteine sunt peștele slab, brânza, fasolea, nucile și alunele.

Exercițiul fizic are efecte curative asupra sistemului limbic, asta deoarece efortul produs duce
la eliberarea endorfinelor care induc o senzație de bine.

Exercițiul fizic îmbunătățește circulația sangvină cerebrală, care hrănește creierul, astfel încât
acesta poate funcționa corect. Un bun flux sanguin la creier, readuce sistemul limbic profund
în parametrii normali, sănătoși de funcționare influențând astfel starea de spirit a persoanei.
Un program bun stabilit zilnic va recompensa sistemul limbic profund al persoanei. Este
necesar să înțelegem și să conștientizăm că:

1. Mișcarea vă dă mai multă energie și vă împiedică să vă simțiți letargici;

2. Mișcarea stimulează producția de melatonină în creier și îmbunătățește ciclul somnului;

3. Mișcarea duce la intensificarea metabolismului, vă ajută să vă controlați apetitul și să vă


mențineți o greutate echilibrată și sănătoasă.

4. Mișcarea facilitează pătrunderea în creier a unei cantități mai mari de aminoacid natural
triptofan, îmbunătățind stările de spirit.

Descoperiți ce sporturi sau programe de gimnastică vă plac cel mai mult și creați-vă un
program zilnic de 30 minute dimineața și 30 minute seara, în care puteți include mers pe
bicicletă, alergat, plimbare,etc.

De asemenea exercițiile de aerobică – care îmbunătățesc ritmul cardiac și nivelul de oxigen


din mușchi – de trei ori pe săptămână.

Aveți grijă de corpul vostru, de mintea voastră și de sufletul vostru și veți manifesta iubirea de
sine, ingredientul necesar pentru o viață magnifică. Cu drag

Vindeca-te singur! (V)

Sistemul limbic, contactul fizic și activitatea sexuală

Contactul fizic prin atingeri, mângâieri, alintături este esențial pentru o sănătate solidă a
cuplului și a ființei umane.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Persoanele care sunt irascibile și depresive sunt persoane care nu au contact fizic de acest gen
cu partenerii de cuplu. În practica mea profesională cât și în studiile științifice din domeniu s-
a constatat că, atunci când a revenit contactul fizic ca practică frecventă în relația de cuplu s-
au diminuat sau chiar au dispărut atât irascibilitatea cât și stările depresive. Ce simplu și la
îndemâna tuturor să ne autovindecăm.

“Atingerea este esențială pentru a trăi.”, spune Dr. Daniel Amen

O relație reprezintă o legătură cu două sensuri, adică afectivitatea care determină funcționarea
sănătoasă a relației de cuplu, este firesc să fie reciprocă.
Pentru consolidarea relației, cuplul este bine să se îmbrățișeze și să se sărute, să-și spună
vorbe de alint care le induc valoare, respect, bună dispoziție și să stabilească un contact vizual
afectuos.

Un cuplu real care vrea să se dezvolte unul pe lângă altul are nevoie de susținerea și
confirmarea celuilalt. Pentru aceasta vă recomand să vă salutați autentic partenerul de cuplu
prin formula:

Te iubesc,Te accept și Te apreciez așa cum ești.

Este un salut care face miracole. Testați și vedeți ce trăiți și ce simțiți lângă partener(ă).

În același timp relațiile intime au nevoie de dragoste intimă pentru a înflori. Relația nu poate
consta doar în conviețuirea sub aceluiași acoperiș a două persoane de sex opus care au făcut
niște copii, o casă, o afacere și discută din când în când despre facturi și cum e vremea de
afară.

Dacă nu există un contact fizic suficient, unei relații intime îi lipsește ceva esențial pentru
ființa umană. Fără acest element dragostea se va stinge în cele din urmă, iar persoana căreia îi
lipsește afecțiunea se va retrage și o va căuta probabil în altă parte sau va pica în depresie,
nefericire și în final în boală.

Atingerea este esențială pentru umanitate. Mângâiați-vă partenerul sau persoanele iubite în
mod regulat. Când vă îmbrățișați cu ei, mângâiați-i, veți simți o liniște și o siguranță maximă,
câmpurile energetice se mulează unele pe altele, iar sistemul limbic secretă endorfine și alți
neurotransmițători care ne ajută să ne vindecăm rănile emoționale din interior spre exterior.
Mesajele verbale și atingerea oferită și primită în mod regulat ne îmbunătățesc sănătatea
sistemului limbic și conexiunile formate la nivelul sistemului limbic profund.

“Ori de câte ori o persoană este implicată într-o relație de natură sexuală cu altcineva se
produc modificări neurochimice în creierul amândorura, care susțin crearea legăturilor
limbice, emoționale. Orgasmul este descris la nivel cerebral ca o convulsie la scară mică a
sistemului limbic, tinde să scadă sau să se elibereze de tensiune activitatea acestuia.
Sexualitatea este sănătoasă pentru creierul uman care este conceput pentru relaționare…. În
același timp, conexiunile limbice reprezintă motivul pentru care, în marea majoritatea a
cazurilor, sexul ocazional nu funcționează cu adevărat pentru a avea același efect în atingerea
întregii ființe cu suflet și trup.” – Dr. Daniel Amen

Interesant ce spune acest medic și cercetător în domeniu. De meditat, experimentat și vindecat


sistemul limbic profund. Cu drag pentru o viață fericită în cuplu.

Vindecă-te singur! (IV)

Sistemul limbic și mirosurile


Sistemul limbic profund este acea parte a creierului nostru care procesează mirosurile. De
aceea mirosurile de parfumuri și săpunuri frumos mirositoare ne atrag și ne relaxează, pe
când mirosurile neplăcute de transpirație, de aer închis ne deranjează și ne displac.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Există acum pe piață, o gamă largă de uleiuri esențiale care ajută sistemul limbic să se
relaxeze și să faciliteze somnul de noapte. Unul dintre ele cu efecte imediate este uleiul de
levănțică. Mirosul este procesat direct de nervii olfactivi care merg direct în sistemul limbic
profund și îl calmează pe acesta din urmă.

Sistemul limbic profund hiperactivat îți creează stări de: agitație, nemulțumire, dispoziție
schimbătoare, pesimism, irascibilitate, nemulțumire, plictiseală, neglijență și uitare, capacitate
scăzută de concentrare.

Mirosurile create prin aromoterapie, sunt un remediu la îndemâna tuturor pentru a ne ajuta
singuri să calmăm sistemul limbic profund și să ieșim din stările descrise mai sus.

Parfumurile și mirosurile ne influențează stările de spirit. Parfumurile potrivite calmează


sistemul limbic profund. De aceea mirosurile plăcute sunt ca niște medicamente
antiinflamatorii.

Din cercetări, reiese și faptul că mirosurile, aduc în prim planul conștiinței unele amintiri
trăite și experimentate cândva. Asta deoarece și mirosurile și amintirile sunt stocate și
procesate în aceiași zonă a creierului.

De aceea o plimbare într-o zonă cu miros de trandafiri atunci când ești îndrăgostit, te va duce
să trăiești aceeași senzație când treci prin mirosuri de trandafiri.

Înconjurați-vă de flori frumos mirositoare, de mirosuri plăcute prin aromoterapie, pentru că


astfel vă veți influența activitatea cerebrală într-un mod plăcut, constructiv și binefăcător
pentru viață, creații și bucurii. Cu drag

Vindeca-te singur! (III)

Creați și întrețineți relații armonioase cu oamenii din mediul intim

Cu cât ne înțelegem mai bine cu cei din jur cu atât ne simțim mai bine. Ce ziceți, ați observat
asta? Atunci când doi membri ai familiei sunt supărați unul pe altul parcă nimic nu mai are
sens, gust, farmec, etc.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Pentru crearea și întreținerea unor relații sănătoase și armonioase cu cei din jur vă recomand
următoarele principii:

1. Asumați-vă responsabilitatea și fiți prezenți în relațiile din jurul vostru.


Adică nu mai dați vina pe parteneri, copii sau cei din jur pentru eșecurile sau suferințele
voastre. Voi le-ați creat pentru a vă înțelepți. Mai degrabă căutați modalități de a crea o stare
de confort, liniște, armonie și înțelegere cu cei din jur. Voi sunteți nucleul lumii voastre
înconjurătoare, așa că tot voi sunteți cei care puteți schimba sensul și direcția unei relații.

2. Pentru ca o relație să fie de durată este necesar să o hrăniți constant.

Relațiile suferă dacă se află pe o poziție în josul scării de priorități a timpului și atenție
voastre. Este important să știți ce vreți într-o relație și să vă concentrați pe acele lucruri pentru
ca ele să se întâmple. Dacă vreți armonie, dragoste, mângâiere, implicare, concentrați-vă pe
ele și manifestați-le voi mai întâi. Dacă veți face asta, partenerul(a), copiii și cei din jur vă vor
dărui din plin aceste manifestări. Atunci când o persoană din grup manifestă un anumit
comportament, datorită legăturilor profunde create în sistemul limbic, ceilalți se vor molipsi.

3. Protejați-vă relația!

O cale sigură de a distruge o relație este să-l minimalizezi pe celălalt atât în intimitate cât și
în societate.

Pentru ca o relație să fie longevivă plină de admirație și confort psihic este foarte important
să-l ajuți pe celălalt să-și crească stima de sine. Dacă tu care ești persoana cea mai apropiată
nu-l susține în proiectele și visele sale, cine ar putea-o face mai bine?

Toți oamenii au nevoie de apreciere. Pentru ca un om să pornească pe o cale constructivă,


dezvoltatoare are nevoie măcar de aprecierea și încurajarea unei singure persoane. Dacă tu
care ești în imediata apropiere atât fizic cât și emoțional, nu-i dai această încurajare, nimeni
nu o poate face mai bine. Deci susțineți-vă partenerii, copii, familia și pe cei din imediata
apropiere pentru a avea un sistem limbic sănătos.

4. Presupuneți ce este mai bun despre acțiunile și intențiile celuilalt.

Avem mereu tendința să vedem partea mai puțin frumoasă în ceea ce facem noi sau alții. De
aceea vă recomand să fiți prezenți și indiferent ce face celălalt, presupuneți ce este mai bun
despre acțiunea sa. Votul vostru de încredere va stimula comportamentul pozitiv, constructiv,
a celeilalte persoane. Când crezi ceva despre acea persoană îl vei ajuta să se manifeste
conform esenței sale divine, adică în armonie, pace, iubire și înțelepciune.

5. Păstrați prospețimea relației.

Căutați mereu modalități diversificate de a da savoare și noutate relațiilor voastre. Evitați


același ritm relațional, ieșiți din obișnuințele clasice, pentru că acestea vor duce la
vulnerabilitate în erodarea relației. Ieșiți în medii și locuri diferite care vă aduc încântare și
informații noi pe care să le dezbateți și înfrumusețați în timp.

Fiți creativi în tot ce faceți și dați-vă voie să fiți divini.

6. Apreciați binele în relații.

Atunci când avem în intenție de aprecia în mod constructiv ce face celălalt vom observa mai
mult acele aspecte constructive în relație. Intenția de a vedea și manifesta iubirea, este pasul
cel mai importantă pentru a menține o viață în iubire. De obicei vedem în jur ceea ce credem
despre o acțiune sau alta, despre un om sau altul. Astfel vom sta pe un flux de conștiință de
frecvență ridicată iar prin această intenție vom ajuta și pe celălalt să se calibreze pe un flux
constructiv, de iubire, pace, dăruire, armonie.

7. Comunicați clar ce vreți, celeilalte persoane.

Cele mai multe certuri și neînțelegeri pornesc de la o comunicare defectuoasă. Așa că pentru
a avea un sistem limbic profund sănătos, dezvoltați comunicarea asertivă. Adică aveți răbdare
ca celălalt să termine ce are de spus până la capăt, adică să-și termine ideea. Nu mai
presupuneți ce credeți voi că ar vrea să vă spună. În momentul în care auziți ceea ce vă spune
celălalt veți înțelege cu adevărat ce vrea să vă comunice.

8. Mențineți o atmosferă de încredere.

Foarte multe relații se rup sau se destramă după ce a fost încălcată încrederea prin trădare,
minciună, ascunderea adevărului (aparent ca să nu-l superi pe celălalt), etc. Încrederea este
ingredientul de bază în menținerea unei relații vii și sănătoase. Fără încredere nu poți să
construiești lângă celălalt.

Dacă atmosfera de încredere a fost violată și totuși vă iubiți partenerul(a), găsiți cauza care a
dus la această situație, schimbați perspectiva, comunicați cu celălalt clar și treceți conștient pe
alt flux de co-creație cu partenerul de cuplu, copilul sau partenerul de afaceri.

9. Înfruntați problemele dificile care apar în relație.

Dacă apar probleme rezolvați-le imediat și cât mai pașnic, prin comunicare, dezvăluire,
implicare. De fiecare dată când cedați în fața cuiva pentru a evita o ceartă, de fapt călcați pe
voi și dați o parte din puterea voastră acelei persoane. Așa că în scurt timp în loc să fiți
parteneri de cuplu, sau de afaceri, unul va deveni sclav și celălalt stăpân, atât energetic cât și
atitudinal. Asta nu duce decât la ruperea emoțională a relației și la supra-activarea sistemului
limbic profund (depresie, lipsa motivației).

Evitați să trăiți ca “struțul” – adică dacă nu văd nu există, nu așteptați să ajungă relația în
derizoriu ca să o resuscitați, pentru că, de obicei nu mai sunt șanse.

10. Faceți-vă timp unul pentru altul.

Relațiile au nevoie de timp real și nu virtual pentru menținerea și întreținerea lor. Datorită
vitezei în care au intrat toți oamenii uită acest lucru elementar, în care avem nevoie de
prezența directă a celuilalt și nu prin intermediul unei mașinării (computerul, telefonul).

Prin prezență se realizează acea emulație a câmpurilor energetice și informaționale din jurul
nostru. Emulație care duce la comunicare de la sine la sine, care duce la intuirea nevoilor
celuilalt și la activarea iubirii divine.

Prin prezență comunică sistemele noastre limbice, unul cu altul direct imediat și rapid. Atunci
când ești prezent poți manifesta afectivitatea directă prin mângâieri, îmbrățișări în aici și
acum. Mângâierile ajută la întreținerea unei legături durabile și confortabile psihic pentru
ambii parteneri.
Prin prezență directă ne dezvoltăm, ne susținem și evoluăm mai ușor unul lângă altul.

Dacă faceți o “investiție de timp” în relațiile voastre speciale, veți câștiga dividende pentru
foarte multă vreme în co-creație.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.

Vindeca-te singur! (II)

2. Întăriți legăturile afective cu copiii voștri

Intensitatea legăturii dintre părinte și copil este atât de importantă încât influența sa devine
mai puternică decât a altor factori asociați în mod tradițional cu problemele comportamentale,
precum faptul că trăiesc cu un singur părinte sau că părinții trăiesc mai puțin timp cu ei.

Într-un studiu din 1997, cercetătorul Michael Resnick și colegii săi de la Univ. din Minnesota
au concluzionat că adolescenții care se simțeau iubiți și aveau legături puternice cu
părinții lor aveau o incidență mult mai redusă a sarcinilor adolescentine, abuzurilor,
violențelor, etc.

Modul în care funcționează sistemul limbic profund (legăturile afective) este esențial pentru
existența noastră, cu atât mai mult pentru viitorul copiilor noștri.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Noi adulții mereu avem foarte multe de făcut, suntem prea ocupați în zilele noastre pentru a
aduce acasă tot ce are nevoie copilul și familia, dar in plan fizic, material, și de cele mai multe
ori nu mai avem timp să stăm cu copiii noștri. De aceea de multe ori, într-o discuție cu
prietenii care au și ei copii și care au mai mult timp să stea cu copiii lor ne simțim vinovați că
nu prea știm nimic despre trăirile și emoțiile copilului, cu cine umblă, ce mai trăiește în
interiorul lui, etc. De obicei nu căutăm și bineînțeles că nu găsim soluțiile care să ne aducă
într-o relație mai apropiată cu copilul, astfel încât copilul să se simtă securizat emoțional, mai
ales în perioada adolescenței (12-18 ani) când vin buluc peste ei hormonii sexuali și emoțiile
de tot felul.

Pentru a vă sprijini în crearea unei legături mai apropiate cu proprii copii am găsit un exercițiu
foarte interesant și ușor de pus în practică. Este un exercițiu foarte eficient pentru
îmbunătățirea calității timpului petrecut cu copilul dumneavoastră.

Exercițiul se numește “un timp special”. Acest exercițiu vă va îmbunătăți rapid relația cu
copilul. Pașii în acest exercițiu sunt:

1. Petreceți 20 de minute în fiecare zi împreună cu copilul făcând ceva ce îi place. Este


important să îl abordați cu o atitudine constructivă, spunându-i: “Simt că nu ne-am bucurat
suficient timp împreună deși ești important pentru mine. Hai să petrecem un timp
special în fiecare zi. Ce ți-ar plăcea să facem?” Este important să aveți în minte că scopul
acestui timp special este construirea legăturii la nivel afectiv și a relației cu copilul
dumneavoastră. Mențineți o atmosferă cât mai adecvată cu putință.

2. Este foarte important ca, în timpul special, să nu existe ordine, întrebări sau indicații
părintești. Este un timp dedicat construirii relației voastre, nu disciplinării unui comportament
dificil. Dacă jucați un joc de exemplu, și copilul începe să trișeze, puteți să abordați
comportamentul său într-o manieră diferită. Puteți să îi spuneți ceva de genul: “Văd că ai
schimbat regulile jocului și voi juca și eu după regulile tale”. Nu uitați scopul timpului special
este să vă consolidați relația cu copilul, nu să îl învățați ceva. Bineînțeles că în restul timpului,
dacă vă surprindeți copilul trișând, este important să rezolvați situația direct și imediat.

3. Lăudați cât mai des posibil comportamentul constructiv, pozitiv al copilului. Aprecierea
binelui este mult mai eficient pentru modelarea unui comportament decât evidențierea răului
sau a unui comportament distructiv.

4. Ascultați mai mult decât să vorbiți.

{Sursa este: Schimbă-ți mintea ca să te vindeci de tulburările emoționale, de Dr.Daniel G.


Amen}.

Acționând în această manieră, veți vedea ce repede se va schimba relația cu copilul. Veți fi
primul la care va veni să vă povestească ce i s-a întâmplat, cu cine s-a împrietenit, ce a mai
făcut nou pe la școală, etc.

Concluzie: Părinții sunt singurii responsabili de relația pe care o au cu propriul copil. Așa că
dragi părinți priviți-vă copii ca pe niște spirite libere care au venit pe acest plan pentru a se
manifesta în plenitudinea lor și nu pentru a se distruge.

Oferiți-le încredere și aprecieri, valorizați-i când depășesc o anumită situație pe


propriile puteri și ajutați-i să rămână lumină, așa cum au venit. Spor la lucru și nu uitați
dacă vrem o societate constructivă și plină de bucurie totul pleacă de la noi spre generațiile
viitoare. Așa este și așa să fie! Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire

Vindeca-te singur! (I)

Sistemul limbic profund și relațiile

“Creierul este lăcașul sentimentelor și al comportamentului uman.” {Dr.Daniel


G. Amen}

Sistemul nostru limbic pofund este implicat în stabilirea stării noastre de spirit. Dacă aveți o
stare de spirit distructivă sau lipsită de armonie interioară și/ sau exterioară este necesar să
lucrați cu mintea voastră pentru a îmbunătăți, adică a calma activitatea sistemului limbic.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Interacțiunea cu ceilalți, mirosurile, sexualitatea și sistemul limbic profund sunt strâns legate
între ele.
Dacă vă observați acțiunile legate de cele trei dimensiuni (relații, mirosuri, sexualitate) veți
descoperi cât de intensă este activitatea sistemul limbic.

Pentru aceste dimensiuni tensionate, care nu sunt în echilibru cu voi, care vă aduc multe
frustrări și suferințe vă voi prezenta diferite modalități care vă vor ajuta să vă îmbunătățiți
activitatea sistemului limbic.

Când sistemul limbic este supra activat, emoțiile par să preia controlul.

Modalități de ameliorarea a sistemului limbic în interacțiunile cu ceilalți.

1. Înconjurați-vă de oameni care manifestă pozitivitatea, acțiuni creatoare, bucuria,


veselia, dragostea în ceea ce fac.

Observați-vă în acest moment viața voastră și implicarea în relații cu cei din jur.

Uitați-vă la oamenii care vă înconjoară?

– Sunt oameni care vă ajută să vă simțiți bine în pielea voastră?

– Sunt oameni care activează în voi potențialul vostru divin?

– Sunt oameni care vă minimalizeză ideile, visele, eforturile?

– Sunt oameni care vă acceptă și vă apreciază așa cum sunteți?

– Sunt oameni care mereu vă duc în fluxuri de bârfă, critici și nemulțumiri?

Faceți o listă cu 10 persoane cu care petreceți cel mai mult timp dintr-o zi și notați-vă cât de
mult vă susțin în momentul prezent.

Susținerea poate fi prin: prezență, cuvinte de încurajare, încredere în ceea ce faceți și ce vreți
să faceți, o mână de ajutor atunci când ai nevoie, o informație legată de proiectele voastre,
dacă se bucură sincer atunci când realizați ceva, etc.

Timpul petrecut cu persoanele care vă minimalizează eforturile, care cred că nu veți reuși
niciodată ce v-ați propus, care nu sunt lângă voi să vă susțină și să cocreați împreună este un
timp care va influența în mod distructiv sistemul limbic și vă va slăbi entuziasmul, energia
pentru ce aveți voi de făcut și vă vor îngreuna drumul spre obiectivele și visele pe care vi le-
ați propus.

Sunt oameni care prin modul lor de a vedea “viața în negru”, vă dau bătăi de cap în sensul că,
aveți de dat la o parte și obstacolele lor imaginare pe care vi le-au transmis și asta va supra
activa sistemul limbic și de aici apar fricile, îndoielile, nehotărârile legate de proiectele
voastre.

Pe de altă parte persoanele care vă inspiră încredere în forțele proprii printr-o atitudine care
transmite că “totul este posibil atunci când vrei și crezi ceva”, cele a căror energie este
molipsitoare și plină de viață, cele care au zâmbetul mereu pe chip, vă vor ajuta să dați viață
viselor și proiectelor voastre.
Când petreceți mult timp cu anumiți oameni, vă legați de aceștia în diferite moduri destul de
subtile, și de aceea, modul lor de a gândi, de a acționa și /sau reacționa, vă afectează direct
sistemul limbic.

Din cercetările mele am observat că fiecare om are nevoie de o confirmare fie internă (din
interiorul său) fie externă(de la cei din jurul lui), legată de faptul că că ceea ce vrea, se poate.

Atunci când ești în echilibru cu tine și ești mereu (24 din 24 de ore) conectat la Sinele tău
Divin ai confirmări interioare și nu vei avea în realitatea ta oameni care să-ți diminueze
încrederea în ceva sau altceva.

Atunci când ești separat de Sinele tău divin prin modul de a gândi, prin emoții și/ sau
comportamente ai nevoie de confirmări exterioare. Astfel vei aduce în realitatea ta oameni
care te vor susține sau nu.

Exercițiul de analiză de mai sus, privind dimensiunea relațională vă va ajuta să vedeți unde vă
situați, ce oameni ați atras în realitatea voastră și cum să schimbați modul de relaționare astfel
încât să vă diminuați activitatea sistemului limbic.

Și cum interiorul se reflectă întotdeauna în exterior, în timp veți observa că, datorită faptului
că ați îmbunătățit activitatea sistemului vostru limbic și v-ați conectat la Sinele vostru Divin,
prin acțiuni și comportamente constructive, de pace, liniște, armonie, veți atrage oameni co-
creatori în realitatea voastră.

În ceea ce mă privește, atunci când mi-am făcut această analiză nici nu a trebuit să mai
comunic cuiva că mă deranjează cum privește ceea ce vreau eu să fac, sau să dau explicații
sau să fac polemici că nu îmi place ceva sau altceva, ci în realitatea mea cei care erau
oportuniști, neîncrezători, lingușitori (pe care i-am atras cândva, prin salvatorul din mine) pur
și simplu au dispărut, sau nu ne-am mai corelat nici cu telefoanele, nici cu vizitele, datorită
activităților diferite desfășurate de mine.

Asta deoarece, conform fizicii cuantice nu am mai făcut frecvență specifică cu ei, deoarece eu
nu mai conțineam neîncrederea în mine, nevoia de confirmare din exterior, salvatorul (nevoia
de a demonstra că sunt bună), și ei nu au mai avut acces energetic și informațional (subtil) în
realitatea mea.

Prin faptul că mi-am îmbunătățit relația cu mine și cu Sinele meu divin, mi-am îmbunătățit
activitatea sistemului limbic și am făcut loc în viața mea, ca să vină oameni pe aceeași
frecvență cu mine, dornici de evoluție, de dezvoltare, de creație.

Concluzie: “Modul în care funcționează sistemul limbic profund este esențial pentru
existența noastră. De aceea petreceți cât mai mult timp în preajma oamenilor care vă ajută să
vă îmbunătățiți activitatea sistemului limbic profund, în loc să stați în preajma celor care îl
inflamează.” {Dr.Daniel G.Amen}. (Va urma).

Sistemul limbic profund


Dragi prieteni printr-o serie de articole, vă voi prezenta cum să vă ajutați singuri înțelegând
creierul uman și mai ales sistemul limbic profund. Activitatea sistemului limbic profund ne
determină interacțiunea cu ceilalți, construirea relațiilor cu cei din jur, sexualitatea și
mirosurile.

O hiperactivitate a sistemului limbic profund ne determină problemele care sunt redate mai
jos. În acest articol veți afla și funcțiile sistemului limbic profund, pentru a vedea cât de
importantă este această structură a creierului.

Sistemul limbic profund include structurile talamice și hipotalamusul, precum și structurile


din imediata vecinătate. Mai jos vă voi reda funcțiile sistemului limbic profund și problemele
care apar atunci când sistemul limbic este afectat. Pentru ameliorarea sistemului limbic, adică
pentru calmarea lui veți găsi mai jos câțiva pași care impun conștientizare, autoobservare,
acțiune în a schimba conștient gândurile distructive.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Funcțiile sistemului limbic profund sunt:

– Determină starea de spirit;

– Filtrează evenimentele externe prin intermediul stărilor interne (creează coloratura


emoțională);

– Etichetează evenimentele în funcție de importanța lor pentru lumea noastră interioară;

– Stochează amintirile cu încărcătură mare emoțională (adică în stările excedentare);

– Controlează motivația;

– Controlează apetitul și ciclurile somnului;

– Susține crearea legăturilor interumane;

– Procesează în mod direct simțul olfactiv;

– Controlează libidoul.

Problemele sistemului limbic profund sunt:

– stări sufletești schimbătoare, irascibilitate, depresie clinică;

– gândire negativă cu frecvență și intensitate crescute;

– percepția negativă a evenimentelor;

– motivație scăzută;

– aflux de emoții negative;


– dereglări ale apetitului și somnului;

– răspuns sexual prea intens sau prea scăzut;

– izolare socială.

Pentru vindecarea și ameliorarea activității sistemului limbic profund sunt câțiva pași de
urmat.

P1: Înțelege că gândurile tale sunt reale: când îți trece prin minte un gând creierul tău
eliberează anumite substanțe chimice. O transmisie electrică are loc în creier, așa că devino
conștient de ceea ce gândești. Orice gând pe care l-am rulat ne va crea o stare dată de acele
substanțe chimice emise de creier.

P2: Observă cum îți afectează gândurile distructive (negative) organismul: de fiecare dată
când îți trece prin minte un gând de supărare, tristețe, furie, creierul tău eliberează anumite
substanțe chimice care fac ca organismul să se simtă rău (și îți activează totodată sistemul
limbic profund). De cele mai multe ori când un om este furios mușchii se încordează, inima
bate mai repede, crește pulsul, mâinile încep să transpire, etc. Așa că observați-vă starea
corpului pentru a putea face ordine în gânduri și a le elimina pe cele care vă dau disconfort
fizic și emoțional.

P3: Observă cum îți afectează gândurile constructive (pozitive) organismul: de fiecare
dată când aveți un gând bun, pozitiv, de fericire, bucurie, creierul eliberează anumite
substanțe chimice care te fac să te simți bine (și calmează activitatea sistemului limbic
profund). De cele mai multe ori când omul este fericit mușchii se relaxează, inima bate mai
încet și ritmul respiratoriu devine mai lent. Corpul fizic este un radiograf a ceea ce emite
creierul. Deci dacă vă observați corpul și stările lui veți vedea cu ce gânduri vă faceți bine.

P4: Observă cum reacționează corpul tău la gândurile care îți trec prin minte: sistemul
limbic este responsabil cu traducerea stării noastre emoționale în senzații fizice de relaxare
sau tensiune. În acest sens cunoaștem testele cu poligraful – când omul este testat pentru a
vedea dacă spune sau nu adevărul cu ajutorul reacțiilor corporale. Corpul reacționează la
fiecare gând pe care îl avem indiferent din ce registru este: muncă, prieteni, familie, etc.

P5: Imaginați-vă gândurile distructive (negative) ca pe o formă de poluare: oamenii când


se supără suferă frecvent simptome fizice ca dureri de cap sau de stomac. Gândurile negative
poluează sistemul limbic, mintea și corpul. Aceste gânduri vă duc spre fluxuri de conștiință
unde veți experimenta suferința, tristețea, frustrarea, nemulțumirea, etc. Fiți observatorul
minții voastre și veți descoperi care sunt virușii care vă poluează dimensiunea interioară.

P6: Înțelegeți că gândurile voastre involuntare nu spun mereu adevărul: dacă gândurile
voastre nu trec prin filtrul rațiunii ele se ivesc din conștiința socială de grup, deci nu sunt ale
voastre. Atunci când stați liniștiți sau faceți ceva și dintr-odată apare un gând care nu are
legătură cu ce faceți, acela este un gând parazit care v-a venit din conștiința socială. Ce aveți
de făcut este să nu-i dați atenție și să nu-l rulați, adică nu vă creați o “scenarită” după vibrația
lui.

P7: Observați și eliminați conștient gândurile distructive (negative): când observați un


gând distructiv, nu-i dați atenție și cuplați-vă pe un gând constructiv opus celui ivit în minte.
(va urma)

“Cunoaște-te pe tine însuți” – între știință și viața de zi cu zi

… Conştiinţa deplină ajută la îmbunătăţirea şi menţinerea sănătăţii, lucru confirmat de aceste


studii. Cercetătorii s-au întrebat însă dacă e vorba doar de un efect al reducerii stresului sau
dacă există o altă explicaţie.

Pentru a răspunde la această întrebare, Dr. Yi-Yuan Tang, unul dintre cei mai importanţi
specialişti în neuroştiinţe din China, a efectuat un studiu în 2007. El a dorit să verifice
dacă „mindfulness” este doar o formă de antrenament de relaxare sau efectele sale se
datorează altui mecanism. În acest scop, 40 de voluntari au urmat un curs de 5 zile, în care
dedicau 20 de minute pe zi învăţării unei tehnici de mindfulness. Totodată, alţi voluntari au
dedicat 5 zile învăţării unor tehnici de relaxare. „După doar cinci zile de antrenament se
înregistrau diferenţe considerabile între cele două grupuri”, explică Tang. Testele de salivă
arătau că voluntarii care învăţaseră tehnicile de conştiinţă deplină prezentau un sistem
imunitar mai puternic şi un nivel mai scăzut al cortizolului. Aceste rezultate sugerează că
„mindfulness” e mai mult decât un tip de relaxare.

Ce este, atunci, şi de ce are un impact considerabil asupra multor aspecte ale vieţii? Răspunsul
l-ar putea oferi un studiu realizat în 2007.

O cercetare realizată de Norman Farb alături de colegii săi de la Universitatea din


Toronto a oferit o nouă perspectivă asupra conştiinţei. Pentru a înţelege pe deplin importanţa
acestui studiu este necesar să înţelegem un lucru esenţial despre noi înşine.

Fiecare dintre noi se naşte având capacitatea de a crea în creier reprezentări interne ale lumii
exterioare, reprezentări ce poartă numele de hărţi, reţele sau circuite. Hărţile se dezvoltă în
funcţie de lucrurile la care suntem atenţi de-a lungul timpului. Aşadar, un avocat are hărţi
pentru mii de procese, un boşiman din Kalahari are hărţi mentale pentru descoperit apă, iar o
mamă care tocmai a născut al treilea copil are hărţi mentale pentru a convinge copiii să se
culce.

De asemenea, suntem înzestraţi de la naştere cu abilitatea de a dezvolta automat anumite hărţi,


cum ar fi cea pentru simţul mirosului.

Farb a conceput alături de alţi şase cercetători o metodă prin care să studieze modul în care
oamenii trăiesc fiecare clipă. Ei au descoperit că oamenii au două moduri distincte de a
interacţiona cu lumea, ce folosesc seturi diferite de hărţi. Un set implică o regiune
supranumită „reţeaua standard”, ce include cortexul prefrontal medial şi regiuni asociate
memoriei, precum hipocampul. Această reţea e denumită „standard” deoarece devine activă
atunci când nu se întâmplă mare lucru şi ne gândim la noi înşine. Spre exemplu, când staţi
vara pe malul unui lac cu o bere în mână, iar vântul vă trece uşor prin păr, veţi descoperi că în
loc să apreciaţi ziua frumoasă vă gândiţi la ce urmează să gătiţi la cină şi dacă încercarea va fi
încununată de succes. Aceste gânduri reprezintă „reţeaua standard” în acţiune. Ea este
implicată în planificare, în visatul cu ochii deschişi şi în chibzuit.
Această „reţea standard” devine activă şi atunci când vă gândiţi la dumneavoastră sau la alte
persoane, creând o „poveste”în care personajele interacţionează de-a lungul unui fir narativ.
Creierul păstrează un volum uriaş de informaţii despre istoria personală şi despre cea a altor
persoane. Atunci când „reţeaua standard” este activă, vă gândiţi la trecutul şi viitorul
dumneavoastră şi la toate persoanele pe care le cunoaşteţi, inclusiv la propria persoană, şi la
modul în care se ţese toată această reţea de informaţii într-o uriaşă tapiserie. În studiul său,
Farb dă acestei reţele numele de „circuitul narativ”.

Când percepeţi lumea folosind această reţea narativă, acumulaţi informaţii din exterior, le
procesaţi printr-un filtru pentru a înţelege ce înseamnă fiecare lucru, iar apoi adăugaţi
interpretările personale. Aşadar, atunci când vă aflaţi pe malul lacului şi simţiţi o briză
răcoroasă, ea nu este o briză răcoroasă, ci un semn că vara se va încheia în curând, ceea ce vă
face să vă gândiţi la staţiunea de schi în care să mergeţi la iarnă şi dacă trebuie să vă spălaţi
costumul de schi.

Reţeaua standard este activă în majoritatea momentelor în care sunteţi treaz şi nu necesită
mult efort pentru a opera. Ea este utilă, însă nu este ideal să vă limitaţi la a percepe lumea
exclusiv prin intermediul ei.

Studiul efectuat de Farb arată că există o cale complet diferită de a percepe experienţa.

Oamenii de ştiinţă o denumesc „experienţă directă”. Atunci când funcţionează reţeaua de


„experienţă directă”, se intensifică activitatea mai multor regiuni cerebrale. Printre acestea se
numără insula, o regiune care are legătură cu perceperea senzaţiilor corporale. De asemenea,
se activează cortexul anterior cingulat, o regiune cu un rol cheie în detectarea erorilor şi
comutarea atenţiei.

Atunci când este activată reţeaua experienţei directe nu vă mai gândiţi la trecut şi la viitor,
la alţi oameni sau la propria persoană; de fapt, nu vă gândiţi la nimic – adică intrați în poziția
de observator.

Nu faceţi decât să percepeţi în timp real informaţia care vă ajunge la simţuri. La exmplul d
emai sus stând pe marginea lacului, atenţia dumneavoastră este concentrată asupra căldurii
soarelui pe care o resimţiţi pe piele, brizei răcoroase şi berii reci pe care o ţineţi în mână.

Mai multe studii au descoperit că aceste două circuite, cel narativ şi cel al experienţei
directe, prezintă o corelaţie inversă. Cu alte cuvinte, dacă în timp ce spălaţi vasele vă
gândiţi la o şedinţă la care urmaţi să participaţi, aveţi şanse mai mari să nu observaţi un pahar
spart şi să vă tăiaţi, pentru că harta cerebrală asociată percepţiei vizuale este mai puţin activă
atunci când este activată harta narativă.

Aşadar, vedem, auzim, mirosim şi simţim mai puţine lucruri atunci când suntem pierduţi în
gânduri (nici berea nu are un gust la fel de bun atunci când o bem în această stare).

Mecanismul funcţionează şi invers, astfel că activarea circuitului narativ este atenuată


atunci când ne concentrăm atenţia asupra datelor percepute de simţuri. Acest lucru
explică de ce atunci când suntem stresaţi ne liniştim dacă respirăm adânc şi ne
concentrăm pe momentul prezent.
Îndemnul de a ne cunoaşte propria fiinţă în profunzime este prezent în religiile lumii; în
creştinism, termenul de trezvie – desemnează atenţia la propriile gânduri, fiind o stare ce
apare „atunci când mintea supraveghează inima şi gândurile care intră şi ies din ea”.

“Cunoaste-te pe tine insuti” – intre stiinta si viata de zi cu zi (I)

Dragi prieteni creatori în articolul de mai jos vă voi reda câteva studii și explicații științifice în
care veți găsi corespondentul în ceea ce explic pe înțelesul tuturor de ceva timp.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

În ultimele decenii apare acest îndemn din ce în ce mai des în preocupările științei
(neuroștiința, psihologia, etc.). În limbajul ştiinţific, percepţia propriilor gânduri poartă
numele de „metacogniţie” – gândirea despre gândire.

Mai este folosit și termenul de „metaconştienţă” – conştientizarea propriei conştienţe.


Indiferent de numele sub care este cunoscut, acest fenomen joacă un rol esenţial în experienţa
umană, fiind consemnat în cele mai mare opere literare şi filozofice.

Cunoaşterea propriei persoane este un pas necesar pentru orice tip de schimbare pe care dorim
să o realizăm.

Cum putem să ne cunoaştem pe noi înşine? În ultimii ani, ştiinţa a făcut mari progrese în
această direcţie, oferindu-ne o cale spre această realizare mult dorită.

Diverși cercetători începând cu anii ‘70, fac diverse experimente să poată demonstra și
explica această conștiință de sine.

Astfel Kevin Ochsner, directorul Laboratorului de Neuroştiinţe Social Cognitive din


cadrul Universităţii Columbia din New York, este unul dintre cei doi fondatori ai acestui
nou domeniu ştiinţific.

„Cunoaşterea de sine este capacitatea de a ieşi în afara propriei fiinţe şi de a ne percepe cât
mai obiectiv cu putinţă. De multe ori, acest lucru înseamnă a adopta perspectiva altcuiva
asupra noastră, imaginându-ne că ne vedem prin ochii altei persoane. Astfel, eu aş deveni
camera, privindu-mă pe mine, observând care este răspunsul meu. A deveni conştient de sine,
a avea o meta-perspectivă asupra propriei persoane, este ca şi cum am interacţiona cu o alta.
Acesta este un aspect fundamental pe care neuroştiinţele sociale încearcă să-l facă înţeles,
explică Ochsner.

Fără această capacitate de a ne poziţiona în afara propriei experienţe, fără această conştiinţă
de sine, ne-ar fi imposibil să ne controlăm şi să ne direcţionăm comportamentul. Această
capacitate de modificare a comportamentului în timp real, în funcţie de obiective, este ceea ce
ne permite să ne comportăm ca un adult. Această abilitate este necesară pentru a ne elibera de
fluxul automat al experienţei şi pentru a ne putea direcţiona atenţia. Fără a avea conștiința de
sine, am funcţiona pe pilot automat, conduşi de lăcomie, frică, furie sau obiceiuri nocive.
Termenul tehnic folosit de mulţi specialişti în neuroştiinţe pentru a desemna această abilitate
este „mindfulness” – „conştiinţa deplină”.

Cuvântul desemna iniţial un străvechi concept budist, însă astăzi este folosit de cercetători
pentru a desemna experienţa de a acorda o atenţie profundă prezentului într-un mod deschis.
El se referă la ideea de a trăi „în prezent”, adică de a fi conştienţi de experienţă în timp real,
atunci când se petrece, şi de a accepta ceea ce vedem.

Daniel Siegel, unul dintre cercetătorii care au aprofundat acest domeniu şi totodată
codirector al Mindful Awareness Research Center din cadrul UCLA, defineşte „conştiinţa
deplină” ca fiind „abilitatea noastră de a lua o pauză înainte să reacţionăm, creându-ne
posibilitatea de a analiza mai multe opţiuni şi de a le alege pe cele mai potrivite”.

Această conștiință este o trăsătură pe care fiecare dintre noi o are într-o anumită măsură şi o
poate dezvolta în numeroase feluri. Este o stare pe care o putem activa, iar pe măsură ce o
activăm mai des, ea tinde să devină o trăsătură.

Kirk Brown de la Virginia Commonwealth University este unul dintre cele câteva sute de
cercetători care studiază astăzi conştiinţa deplină. Ca student, Brown a observat că unele
persoane se pricepeau mai bine decât altele la detectarea propriilor semnale interne atunci
când se recuperau după o problemă medicală. Oamenii care erau conştienţi de propriile trăiri
păreau să se vindece mai repede după operaţii decât cei care nu erau. Termenul ştiinţific
pentru conştientizarea semnalelor provenite din interiorul nostru este „interocepţie”.

Studiile realizate de un alt cercetător, Jon Kabat-Zinn, director fondator al Center for
Mindfulness in Medicine, Health Care, and Society din cadrul University of
Massachusetts Medical School, au arătat că oamenii se vindecau mai repede de boli de piele
dacă practicau „mindfulness”.

De asemenea, cercetările efectuate de Mark Williams de la Universitatea Oxford au arătat


că recurenţa depresiei poate fi scăzută cu 75% prin antrenamentul conştiinţei depline.

Conştiinţa deplină ajută la îmbunătăţirea şi menţinerea sănătăţii, lucru confirmat de aceste


studii. Cercetătorii s-au întrebat însă dacă e vorba doar de un efect al reducerii stresului sau
dacă există o altă explicaţie. (Va urma)

Șapte (7) Legi pentru atingerea Împlinirii

1. Dacă vrei să primești ceva, este firesc să dăruiești ceva!

Este o lege care te ajută să conștientizezi că Dumnezeu nu îți bagă în traistă.

Autor psiholog: Niculina Gheorghiță

Pentru a primi ceva e necesar să deschizi o linie de destin pe unde să vină ceva spre tine.
Dăruind deschizi acea ușă spre a primi și a se împlini. Universul este abundență dar el nu intră
peste tine cu forța ci așteaptă să-i deschizi ușa.
2. Când faci o alegere de fapt îți schimbi viitorul.

Este legea prin care dacă o conștientizezi cu adevărat realizezi că, alegând ceva tu de fapt
deschizi o nouă linie de potențial prin care ți se schimbă întreg viitorul conform vibrației pe
care ai declanșat-o la momentul alegerii. În spatele unei alegeri se află o intenție conștientă
sau de multe ori inconștientă.

Astfel indiferent ce stă la baza unei alegeri, o dată emisă intenția schimbi viitorul, conform
acelei emisii.

Importanța intenției este covârșitoare în crearea realității.

3. “Lasă-te dus de val”- în sensul acceptării a ceea ce apare pe traseu.

Este o lege prin care îți testezi credința și convingerea dacă vrei cu adevărat ce ai ales cu un
pas mai înainte. Adică nu mai controla nimic, ai credința că totul se va întâmpla așa cum ai
ales. Asta apare atunci când te iubești pe tine, ai încredere în alegerile tale, în univers, în
puterea ta interioară.

Așa că relaxează-te și vei trăi bucuria împlinii.

4. De fiecare dată când îți dorești sau visezi ceva, sădești o sămânță în planul subtil al
ființei tale și în mijlocul creierului tău.

Este o lege care te ajută să fii conștient că atunci când ai emis sau ai formulat o dorință tu ai
semănat în univers, în corpurile tale subtile și în creierul tău, o sămânță. Fiecare sămânță
pentru a crește mare are nevoie de soare, apă, pământ bun, protecție. Ce înseamnă toate astea
din partea celui care o însămânțează?

Acestea sunt date de atenția, concentrarea, grija zilnică, pe care o oferi acelui vis sau dorințe.
În același timp este foarte important să fii detașat și cu credință.

5. Bucură-te de călătoria spre împlinirea dorinței.

Este o lege care te ajută să înțelegi că nu e nevoie să stai crispat, încordat, și cu grija dacă se
va împlini sau nu. Ce ai tu de făcut după ce ai pus sămânța este doar să-i dai atenția necesară,
adică să observi dacă are toate ingredientele necesare bunei dezvoltări. De aceea la fiecare
frunzuliță a plantei care iese din pământ – adică la fiecare pas mic, pe drumul împliniri,
materializării –te bucuri și parcă îți crește sufletul în tine, te feliciți că ai îngăduit să fii părtaș
tu cu personalitatea ta la lucrarea Sinelui tău Divin (a lui Dumnezeu). Bucuria este starea
firească a Sinelui divin. Așa că, atunci când ești în starea de bucurie e semn clar că ești în
Sine.

6. Suntem aici dintr-o anumită intenție.

Este o lege prin care înțelegem și devenim responsabili în cunoașterea faptului că fiecare
intenție a fost emisă de fiecare Spirit spre experimentare. Conștientizând această lege afli că
puterea se află în tine, tu ai decis să experimentezi această realitate pentru a te înțelepți și a
depăși și stăpâni materia.
7. Fii împlinirea!

Este o lege prin care accepți ceea ce ai împlinit, conții ceea ce ai experimentat și manifești în
realitatea ta această înțelepciune. Împlinirea duce la înălțarea pe un alt flux de conștiință
superior și o experimentare din ce în ce mai profundă a ceea ce ești, adică experimentarea a
ceea ce ești din interior spre exterior conștient și prezent.

Dați-vă voie să fiți!

vinte blocante (VI)

Trebuie să…

În sfârșit am ajuns și la cel mai utilizat cuvânt în limbajul comun: „trebuie”. Este unul dintre
cele mai blocante cuvinte a cine ești tu de fapt, a creatorului din tine, a Sinelui tău Divin.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Este un cuvânt cu care am crescut de mici copii. Prin gura fiecărui părinte am auzit și auziți
„trebuie să….”. Întrebând un copil la o conferință, ce simte atunci când aude cuvântul
„trebuie”? Răspunsul a fost: „Simt cum mă strâng și mă închid”. În același context am
întrebat un alt copil ce simte când spune cuvântul „vreau”? Răspuns: „simt cum mă deschid ca
o floare, tot universul este al meu și simt cum pot orice”. Magnific cum copii de 7-10 ani au
putut da un răspuns pe cât de simplu pe atât de complex.

Vă recomand și vouă să vă întrebați și să vă răspundeți la întrebarea: ce simțiți la emiterea


cuvintelor „trebuie” și „vreau”.

Este o programare din mediu intim care pătrunde direct în corpul mental și emoțional, care îți
structurează „Eu sunt”-ul.

Este un program care te duce ca, la un moment dat să nu mai știi cine ești, ce vrei, unde te
îndrepți, pentru că totul „trebuie din și pentru exterior”.

Este un program care te duce la nefericire, zbucium interior și în final la depresie. Asta
deoarece tu nu mai știi cine ești și ce vrei de fapt.

Din punctul meu de vedere când faci ceva pentru că trebuie nu ești în prezent, nu te implici,
nu îți dai voie să fii tu cel adevărat ci îți pui măști ca să faci față tuturor „trebuie”, te irosești,
îți consumi energia, ajungi în depresie, emoții distructive pentru că te simți gol și neîmplinit.
Noi creștem și ne umplem prin și cu creațiile proprii, creații transpuse din Sine în materie.

Atunci când faci că trebuie tu de fapt nu creezi ci execuți ca să fie bine, să fii drăguț(ă), să fii
acceptat de mediu, să dai bine în ochii celorlalți, etc.
Cuvântul „trebuie” rostit, îți deschide fluxurile de conștiință ale trecutului, ale conștiinței
sociale și asta duce la stagnare, scurgere de energie și în final la moarte.

Vă recomand ca de fiecare dată când vă vine cuvântul „trebuie” pentru ceva sau cineva,
întrebați-vă:

„Chiar vreau eu cu adevărat să…”.

Atunci când folosiți cuvântul „adevăr” în orice exprimare veți constata că din interior vi se
luminează totul în minte, în simțire, în trăirea clipei respective.

Cuvântul „adevăr” are o frecvență foarte ridicată și te eliberează din chingile lui „trebuie să
…”. Această eliberare te ajută să te poți manifesta divin.

Cuvântul „adevăr” aduce eliberare, libertate și manifestarea conștientă a Sinelui Divin.

Când conții și îți dai voie să manifești adevărul din Sine lumea exterioară nu îți va mai cere să
„trebuiască să…”, deoarece tu din interior îți deschizi alte fluxuri de conștiință de frecvență
înaltă, astfel ești cu un pas înaintea celor din conștiința socială care gândesc și cred că „trebuie
să…”. Fiind în această poziție, intuiești ce e de făcut, declanșezi geniul din tine și atunci în
loc de „trebuie să…”, apar cuvintele și se formează tiparele de gândire noi, care duc la
credințe de felul următor: „e firesc să…”, „vreau să…”, „îmi place să…”, etc.

Dați-vă voie să știți și să vedeți adevărul, acesta vă va elibera, veți face mult mai multe lucruri
decât „trebuie să…”, iar toate celelalte vi se vor așeza vouă.

Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.

Posted in Articole personale, Regasirea puterii interioare, Spirit, minte, corp

Cuvinte blocante (V)

Dar…

Voi încheia șirul acestor articole a cuvintelor blocante cu un cuvânt banal, des utilizat în
vocabular care indică blocajul prin neimplicare în crearea reală a realității.

Când foloseşti cuvântul „dar”, anulezi tot ce ai spus mai înainte. De exemplu: „vreau să mă
întâlnesc cu tine, dar nu am timp”.

De fapt mesajul este „nu vreau să mă întâlnesc cu tine şi de aceea nu-mi fac timp”.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță


Folosind acest cuvânt devii bulversant pentru univers și deschizi fluxuri de conștiință
contradictorii. Adică una vrei să transmiți în exterior și alta transmiți.

Prin folosirea cuvântului „dar”, tu de fapt eviți transmiterea a ceea ce dorești cu adevărat, ceea
ce indică că tu conții și menții în tine, dualitatea. Prin folosirea acestui cuvânt rămâi ancorat în
trecut și te scurgi de viața ta, pentru că asta înseamnă dualitate. Când trăiești în dualitate rămâi
ancorat în dimensiunea a treia și finalul vieții este moartea.

Prin dar arăți nehotărârea, lipsa de autenticitate și evitarea asumării a ceea ce vrei să faci.
Transmiți o stare interioară de nesiguranță, frică, nehotărâre și te blochezi în fluxuri de
conștiință de aceeași frecvență.

Folosind cuvântul „dar” în limbajul interior cât și în cel exterior, creezi oportunități ca
„mintea limitată” sau personalitatea ta, creată în această dimensiune să fie cea care decide în
crearea realității personale. Făcând asta te îndepărtezi de Sinele tău Divin și de Dumnezeu și
deciziile legate despre tine, despre viața și trăirile tale vor fi luate doar din mintea limitată.
Atunci veți spune în stânga și în dreapta că nu puteți face ceva din motive exterioare, că nu vă
puteți crea singuri viața, că alții sunt de vină (sistemul, guvernul, familia, etc). Făcând acestea
iarăși intrați în mintea limitată.

Fiți observatorul vostru în folosirea limbajului propriu și veți descoperi carențele în


deschiderea spre fluxuri de conștiință în care realitatea se creează instant și la cote maxime
pentru evoluția și împlinirea personală și profesională.

Lumea din exterior este cea pe care o deschidem din interior iar cuvântul este cel care face
posibil acest lucru ușor, frumos și bine.

Cuvinte blocante (IV)

Sărut-mâna

Am ajuns și la acest cuvânt care este folosit foarte des și numai la noi în țară. Adică dacă treci
peste granițele țării, peste Prut și Dunăre nu mai este uzitat de cei de acolo. Cuvântul “sărut-
mâna” este un cuvânt care induce umilinţă şi te blochează pe un flux de conştiinţă al
neputinţei.

Interesant, când am analizat acest cuvânt am avut un șoc aș putea spune, deoarece nu mă
așteptam ca sub această formă de politețe să se ducă energia vieții sau chi-ul pe frecvențe
inferioare.

Astfel am început să analizez gestica, mimica și ce se ascunde sub aceast cuvânt.

Am constatat cu stupoare cum spunând acest cuvânt te plasezi pe un flux de conștiință al


umilinței, al stagnării. Acest cuvânt folosit îți indică faptul că alții sunt superiori ție pe toate
nivelurile. Folosind acest cuvânt ieși de sub incidența fluxului în care „toți suntem egali, toți
suntem eterni, toți suntem divini.” E adevărat că fiecare este unic, creează, înțelege și
experimentează diferit dar în esență toți suntem divini.
Folosind acest cuvânt transmiți universului că tu nu ești în stare să creezi sau să faci ceva în
realitatea ta și că dai altuia puterea ta. Adică altul poate face în locul tău și chiar mai bine. O
adevărată iluzie. Nimeni nu poate face ceva mai bine decât tine în realitatea ta. Deoarece tu ai
toate pârghiile din interior pentru a-ți crea realitatea interioară și apoi pe cea exterioară.

Umilinața indică faptul că își dai puterea în exterior și rămâi blocat pe un flux de conștiință
inferior. Degeaba aștepți să trăiești o viață minunată trăind în umilință. Așa ceva nu se poate.
Primești de la univers acele energii pe care le indici prin vocabular, stări, atitudini.

La polul opus stă cuvântul Mulțumesc – care indică recunoștință și un salt cuantic pe un flux
de conștiință de frecvență superioară.

Faceți un exercițiu simplu. Folosiți ambele cuvinte în aceeași conversație, unul după altul
dacă e posibil și vedeți ce simțiți în interiorul vostru?

Eu personal am descoperit o discrepanță de la cer la pământ folosind aceste cuvinte unul după
celălalt în conversație. Fiți atenți la ce simțiți în interior, cum vi se schimbă starea de la un
cuvânt la altul, vedeți ce gânduri vă apar după ce folosiți cuvântul “sărut-mâna” și apoi
“mulțumesc”. E foarte interesant să te observi și să poți să modifici realitatea printr-un cuvânt
sau altul.

Dați-vă voie să fiți observatorul conștient al vocabularului vostru și veți trăi divin, pentru că
veți putea corecta și vă veți putea elibera de pe fluxuri de conștiință blocante, limitative
urcând pe fluxuri de conștiință de frecvență înaltă. Cu drag din cunoaștere și iubire pentru
cunoaștere și iubire

Cuvinte blocante (III)

Nu ştiu, nu pot, nu am

Atunci când foloseşti negaţia în faţa celor mai puternice programe, te blochezi pe un flux de
conştiinţă al neîmplinirii. Astfel creezi în realitatea ta piedici prin care nu participi la crearea
conștientă a realității tale.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Spun acestor cuvinte: Cuvinte prin care te auto-sabotezi ca să nu participi conștient la


creația ta. Astfel te sustragi de la responsabilitatea conștientă a creației. Prin folosirea acestor
cuvinte tu de fapt îți dezvălui ție și celor din jurul tău că, încă nu vrei să schimbi ceva în
realitatea ta, că nu ai încredere în tine și în divinitate și că nu ești conștient(ă) de potențialul
divin din interiorul tău.

Veți observa atât la voi cât și la cei cu care intrați în contact o anumită negație pe un anumit
segment din viață. Acel segment este locul în care ai avut sau au avut eșecuri sau suferințe
emoționale.
Pentru a nu mai suferi omul alege negația sau dorința de a nu se mai implica. Doar că această
alegere te ține și îl ține tot mai mult în suferință. Asta se întâmplă deoarece omul are
implementat încă de la facere programul creației cel mai puternic program din ființa sa.
Atunci când nu creezi și te-ai închis, energetic vorbind pentru a crea „te mănânci pe tine”- , nu
ai de unde să te încarci ca să mergi mai departe să scoți frumosul, esența și măreția divină din
interiorul tău.

Prin creație noi deschidem izvorul cu apă vie din interiorul nostru.

Când creezi ești mereu plin de bucurie, voie bună, vitalitate, mănânci foarte puțin, dormi puțin
pentru că tu te încarci cu apa vie din izvorul interior care este de o frecvență net superioară
elementelor de hrană exterioară corpului și minții.

Prin folosirea acestor negații te închizi ca într-o închisoare, unde nimic nu vine spre tine și
nimic nu pleacă dinspre tine. Peste tot găsim sintagma „dăruiește dacă vrei să primești”,
adică vei crea în realitatea ta acele oportunități pentru că ai deschis anumite fluxuri de
conștiință prin care ființezi.

Observați-vă și înlocuiți negațiile pe care le folosiți în exprimare, observați segmentul din


viața voastră unde sunt des întâlnite și veți putea face curățenie, pace și lumină în crearea
conștientă a realității voastre. Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire

Cuvinte blocante (II)

Încerc…

„Încerc” este tot un cuvânt blocant, la fel de des folosit ca „sper” şi cu aceeaşi conotaţie și
anume că, nu ai încredere în tine că vei reuşi.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Când spui „încerc” tu de fapt te duci pe o buclă a succesului până la un punct după care cazi
tot în eșec. Imaginați-vă sau uitați-vă la un cerc. De oriunde porniți pe el în cerc te duce tot
acolo.

Când folosești cuvântul „încerc” subconștientul tău indică că încă nu vrei cu adevărat să
creezi acea realitate. Este o mare diferență atunci când rostești „încerc să iau examenul X”, și
„vreau să iau examenul X”. Experimentați să vedeți ce se întâmplă în realitatea voastră.

Priviți în interiorul vostru să vedeți ce simțiți la fiecare rostirea a acestor fraze. Este o
diferență colosală. Fiecare își creează realitatea conform cuvintelor pe care le rostește. Deci
când spui „încerc” îți creezi o realitatea unde nu ai șanse să reușești 100% pentru că, de fapt
încă nu vrei.

Când ai rostit cuvântul „încerc” tu de fapt pleci cu „frâna de mână” la mașină trasă, adică nu
pleci cu toată puterea înainte ci lași loc încercărilor să vină în calea ta. Asta pentru că din
interior tu nu ai încredere că reușești, iar concluzia finală din personalitatea este: să nu fie un
eșec total ci să poți spune ție și altora că „am încercat, dacă nu a mers, asta e!”
De aceea este un cuvânt blocant pentru că te ține pe loc, în stagnare și limitare. Faceți o
analiză în vocabularul vostru și în folosirea lui, măcar 7 zile. Veți descoperi în ce segmente
ale vieții folosiți foarte des cuvântul „încerc”. Acel sau acele segmente unde folosiți des acest
cuvânt sunt dimensiunile în care nu aveți încredere în voi, în prestația voastră sau aveți ceva
programe și credințe false și limitative.

Succes în a depista acest cuvânt și a-l înlocui cu unul care vă deschide o linie de destin
(potențial) unde veți fi creatori, fericiți, împliniți și cu eficiență maximă. Cu drag din iubire și
cunoaștere pentru iubire și cunoaștere

Cuvinte blocante

În urma unor cercetări destul de amănunţite, atât teoretice cât şi practice, am constatat că sunt
câteva cuvinte prin care ne blocăm drumul spre realizare sau împlinire. Ne blocăm drumul
spre creație și dăruire, spre manifestarea divinului din noi.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

În această serie de articole vă voi prezenta cât mai detaliat aceste cuvinte („sper”, „încerc”,
„nu…”, „dar…”, „sărut-mâna”) pentru a înţelege atât din punct de vedere psihologic cât şi din
punctul de vedere al conştiinţei cuantice, cum şi cât de uşor ne creăm subtil realitatea
înconjurătoare. Veți descoperi cum ne autosabotăm și cum trăim nefericirea și suferința din
interior spre exterior.

Am văzut oameni care se străduiesc să-şi creeze o viaţă frumoasă şi de multe ori nu reuşesc în
totalitate, mai apar „coborâşuri”. Am văzut cum aceste cuvinte blocante îi duc în starea de
neputinţă, necredinţă, neîmplinire. Stând în aceste stări ceva timp ajung şi la deznădejde –
virusul principal care îi ţine pe loc, adică în stagnare.

Folosim cuvinte pentru că ne-am obişnuit aşa, am auzit la unii sau la alţii, sau aşa e civilizat,
frumos, etc, dar în spatele lor stă o forţă la nivel cuantic care ne duce să trăim ceea ce rostim.

Vă recomand să vă observaţi vocabularul şi înainte să rostiţi astfel de cuvinte blocante să vă


gândiţi la consecinţe.

Azi vom analiza cuvântul blocant:

1. Sper…

Cuvântul „sper” este un cuvânt prin care laşi loc la îndoială. Când spui „sper” nu eşti sigur că
se va împlini ceea ce vrei. Este un cuvânt blocant deoarece te opreşte în registrul fluxului
neîmplinirii. Când spui „sper” pleci la drum cu „frâna de mână trasă”. Pentru a da drumul la
frâna de mână, vă recomand să folosiţi „cred” în loc de „sper” şi veţi vedea ce simţiţi în
interiorul fiinţei voastre. Practica conştientă va face diferenţa.
Vă spun ce am constatat eu: când spun „cred” parcă din interiorul meu se ridică forţa vieţii şi
din zona pieptului, anahatei, iese afară ca un curent care se duce direct în locul unde se va
împlini acea dorinţă, sau ceea ce îmi propun.

Când spun „sper” acea forţă rămâne în interiorul meu, ca şi cum aşteaptă ceva prin care să
declanşezi împlinirea. Prin cuvântul „sper” nesiguranţa duce la îndoială. Apar întrebări de
genul: „Oare o fi…, oare nu o fi…, oare ce să fac…?”.Această nesiguranță te face să stai pe
loc și să nu înaintezi.

Diminuând sau eliminând acest cuvânt din vocabularul vostru veţi trăi acceptarea că sunteţi
creatorii realităţii voastre, deveniţi responsabili şi împăcaţi pentru că ştiţi că puteţi schimba
orice vreţi.

Speranța este un cuvânt victimă, care nu este pentru viitor ci este din trecut. Acest cuvânt te
duce în starea de victimă și te oprește de la a face alegeri cu Liberul Arbitru.

Când trăiești sub influența lui „sper”, aceasta indică faptul că nu ai încredere în tine și aștepți
ca altul să te îndrume, să te călăuzească, te lași la aprecierea altora și mereu vei lua decizii din
personalitatea limitată.

Când trăiești sub influența lui „Cred” vei lua decizii din sine, vei avea forța necesară pentru a
decide, a alege, a face ce vrei tu pentru tine și experiența vieții tale pe toate planurile.

Transformarea modului de “a fi” se realizeaza prin schimbarea mintii

“Schimbarea înseamnă să gândim superior felului în care ne simțim”. {Dr.Joe Dispenza}

Ce interesant și la îndemâna noastră în același timp. A ne schimba înseamnă să acționăm pe o


frecvență superioară modului în care reacționam la o emoție sau comportament memorat.
Fiecare atitudine este un cumul de emoții și stări memorate cândva ca urmare a unor trăiri.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

De exemplu dacă v-ați supărat, enervat, înfuriat la o anumită situație exterioară, acea emoție
va fi memorată și de fiecare dată când veți întâlni același gen de situații sau evenimente
exterioare vă veți supăra sau enerva, fără să fiți conștienți măcar de acest fenomen.

De ce? Pentru că la nivel cerebral s-a creat o conexiune neurală care a transmis corpului
mesajul cum să reacționeze și acel gen de mesaj a fost memorat de creier. De fiecare dată
când apare în câmpul vizual sau în realitatea ta acel gen de situații imediat creierul va trimite
semnalele necesare corpului fizic care va secreta chimismul necesar creării emoției respective
susținut de fizic prin: roșeață a pielii, agitație, iritare, nerăbdare, etc. La câteva astfel de
situații consolidați acest fel de a vă simți, continuând să gândiți într-un registru de frustrare,
furie, iritare. Aceste gânduri repetitive însoțite de transformarea corpului fizic (roșu de furie,
agitație, nerăbdare etc.) dețin acum controlul asupra a ceea ce gândiți. Deci ajungeți să
gândiți așa cum vă simțiți. În acest moment corpul este cel care vă dirijează mintea.

Ca să reușești transformarea la nivel profund dintr-un om supărat, nervos, iritat, într-un om cu


atitudini de bucurie, pace, fericire, liniște, este nevoie de a schimba aceste conexiuni neurale
conștient. Pentru asta e nevoie de prezență și atenție la tot ceea ce întâlnești.

Veți spune: cred că e obositor acest fel de a fi atent chiar la toate?

Dar eu vă răspund că este minunat să trăiești așa pentru că prin această atenție tu de fapt
trăiești real și vezi ce se întâmplă în tine și faci corelații cu ce se întâmplă în exteriorul tău, te
bucuri de ceea ce faci pentru că realizezi că tu ai creat una sau alta și nu a fost mâna
„hazardului”. Prin această atenție poți schimba într-o clipă prin poziția de observator ce
manifești din interior spre exterior pentru crearea unei realități minunate așa cum vrei tu.

Cum spuneam mai sus dacă de obicei te supărai la un anumit comportament al cuiva, sau o
situație exterioară când ești în prezent poți spune: de fapt nu am motiv de supărare, e
alegerea lui(ei) să se comporte cum vrea, eu aleg să fiu bucuros și detașat de stările
interne ale cuiva. Eu sunt în mine, cu mine și doar așa îl pot ajuta pe celălalt să
manifeste ce vrea un timp și apoi dacă eu nu-i mai dau energie prin judecare, etichetare,
critică își va da seama că acel comportament sau atitudine nu este constructivă pentru
nimeni.

De cele mai multe ori când ești în această stare – de observator, detașare – și nu intri în
rezonanță cu cel supărat sau nervos deodată îl vezi că spune ”ce am zis, ce am făcut?” etc,
parcă se trezește dintr-o nebuloasă. Asta deoarece tu ai rămas ”treaz” și nu ai ”picat” în
emoțiile manifestate de el.

Am observat de-a lungul timpului că dacă unul este treaz în foarte scurt timp toți cei din jurul
lui se trezesc și devin conștienți de ei, de ce fac, de ce spun și de cum se comportă. Și uite așa
dacă tu ești atent îi ajuți implicit pe toți cei cu care te întâlnești în realitatea ta.

Și uite așa realizăm schimbarea în interiorul nostru, iar mesajul nu mai pleacă inconștient de
la creier spre corp ci tu fiind în observator transformi imediat acel gând în minte și la corp va
pleca ultimul mesaj creat conștient. Mult succes în a vă crea stările conștient prin observarea
gândurilor voastre. Cu drag din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.

Mecanismul prin care devii ceea ce gândești

Mereu auzim expresii de genul “omul este ceea ce gândește”, “prin gânduri ne determinăm și
creăm realitatea”, etc. De curând am descoperit o informație care m-a ajutat să înțeleg tot
mecanismul prin care devenim ceea ce gândim. Vă voi expune în acest articol concluziile și
descoperirile la care am ajuns, legate de acest mecanism.
Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Procesul de gândire este un proces subtil, destul de complex care nu are loc în vid, și nu este
niciodată în van. De fiecare dată când emitem sau întreținem un gând la nivelul creierului se
produce o substanță chimică. Apoi creierul emite în organism semnale chimice specifice care
acționează ca niște mesageri ai gândului respectiv. Când organismul recepționează aceste
semnale de la creier, el se conformează imediat – deoarece creierul este stăpânul – activând
un set de reacții corespunzătoare specifice gândului emis. Imediat corpul transmite un răspuns
creierului prin care îi comunică că acum reacționează și simte conform cerinței “stăpânului”.

“Pe măsură ce ne trec diverse gânduri prin creier pe care le susținem cu atenție, acele circuite
cerebrale se declanșează în succesiuni și tipare de gândire care generează niveluri mentale
specifice gândurilor emise. Odată activate aceste rețele specifice de neuroni, creierul produce
substanțe chimice specifice cu exact aceeași semnătură – pentru a corespunde acelor gânduri –
iar noi ne vom simți conform felului în care am gândit.” {Dr.Joe Dispenza}

Acesta este mecanismul prin care atunci când mintea ne este plină de gânduri mărețe, pline
iubire, generozitate, pace, încredere, bucurie, creierul produce substanțe chimice care ne fac
să ne simțim înălțători, plini de energie, vitali, iubitori, dăruitori, bucuroși, etc. Același lucru
este valabil și pentru situațiile când mintea ne este plină de ”gânduri negre”, de vinovăție,
plictiseală, neîncredere, furie, frică, nerăbdare, creierul emite substanțe chimice prin care în
câteva secunde ne simțim triști, abătuți, nefericiți, aparent fără un motiv exterior, doar cu
încărcătura gândurilor din minte.

Asta ne arată că există o mare sincronicitate, care apare clipă de clipă între creier și corp.
După un astfel de schimb în care ne simțim cum gândim, – din cauza permanentei comunicări
dintre creier și corp, începem și să gândim așa cum simțim. Și uite așa doar la vederea unui
stimul extern pentru care cândva am emis o emoție, corpul simte fără să mai rulezi un gând
nou din creier.

“Astfel dacă gândiți mereu aceleași gânduri, dacă întreprindeți neîncetat aceleași acțiuni, veți
începe să vă cablaţi creierul într-un tipar finit, care constituie reflecția direct a realității
dumneavoastră finite.” {Dr.Joe Dispenza}

De aici rezultă că mai întâi începem să ne simțim așa cum gândim, iar în timp – după ce
“creierul e cablat” corespunzător acelorași genuri de gânduri – ajungem să gândim așa cum ne
simțim.

Putem spune că acest proces permanent de gândire și simțire și simțire și gândire creează o
stare de a fi care ne determină realitatea concretă.

Mereu am spus că la baza unei emoții sau a unei stări este un gând, sau un fel de a gândi pe o
anumită frecvență.

Dacă mereu ați gândit că nu sunteți în stare sau nu puteți, etc, la un moment dat vă veți simți
un neputincios, că nu sunteți bun de nimic, iar aceste stări vă duc la emoții de genul furie,
nervozitate, nesiguranță, pesimism, frică, într-un cuvânt la suferință.

După ani de zile de gândire într-un anumit fel și apoi de simțire conform gândurilor
respective, ajungeți să memorați acea stare de a fi și astfel vă veți defini ca un “Eu sunt”,
adică dați valoare absolută acelei caracteristici dobândite prin mecanismul gândire – simțire
și apoi simțire – gândire.

Conform acestei definiri absolute rostim despre noi: Eu sunt pesimist, Eu sunt nefericit, Eu
sunt bucuros, Eu sunt fericit, Eu sunt mereu vesel, etc….

Aceste expresii ne fac să activăm starea fără să fim atenți dacă trăim așa. Cu fiecare astfel de
emisii (interne, în gând sau externe, în vocabular) a diverselor însușiri după „Eu sunt”, noi de
fapt ne deschidem niște fluxuri de conștiință de unde descărcăm informații prin care ne
manifestăm așa cum am spus mai înainte despre noi.

Vă recomand un exercițiu în care măcar o oră să vă autoobservați și să vă monitorizați de câte


ori rostiți despre voi că sunteți într-un anumit fel. Prin asta veți descoperi cum vă creați
realitatea conform celor expuse mai sus. Spor la lucru cu voi. (Va urma)

Ce gândești, crezi și faci, te face!

Interesantă sintagmă care ne arată cum ne creăm realitatea prin fluxurile (câmpurile) de
conștiință cuantică cu ajutorul intenției observatorului (a noastră a fiecăruia în parte).

Noi influențăm câmpul cuantic prin starea de “a fi”, adică trup, minte și spirit la unison, în
aceeași mișcare vibratorie. Ceea ce vine din spirit se transmite ca stare în minte, prin minte
creăm și implicăm corpul fizic în acțiuni, iar odată acțiunea trăită va mai aduce una pe aceeași
frecvență asemănătoare.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

De aceea atunci când cineva mereu se plânge că îi este greu, că nu are aia și cealaltă, că nu
merge ceva, că viața e grea, etc, acea persoană va crea la nivel cuantic aceleași neajunsuri și
suferințe, pentru că prin aceste credințe, convingeri și exprimări este ca și cum și-ar direcționa
electronii, să se miște în direcția emisă de el, adică de observator.

Auto-observați-vă și veți vedea cum direcționați câmpul cuantic din jurul vostru, spre
câmpuri cuantice de frecvențe înalte și atunci veți trăi și conține stări de bucurie, fericire,
pace, sau spre câmpuri cuantice de frecvențe joase și atunci trăiți și conțineți stări de neliniște,
nemulțumire, nefericire, etc.

“Aceasta deoarece noi suntem materie în proporție de 0,00001 iar energie restul de 99,99999.
Și conform fizicii cuantice, observatorul particulelor infime care alcătuiesc atomii
influențează atât energia cât și materia. Această afirmație se bazează pe explicațiile unor
fizicieni cuantici (Dr. Amit Goswami, Werner Heisenberg, Wolfgang Pauli) care afirmă că
realitatea este egală cu totalitatea fenomenelor observate – cu alte cuvinte realitatea nu există
în lipsa observatorului” {Joe Dispenza}.

Ce interesant dragii mei, ce ușor ne putem schimba și transforma realitatea cunoscând faptul
că întâi de toate acționăm prin intenție asupra energiei din spatele materiei. Dacă devenim
conștienți că noi suntem observatorii realității noastre sigur nu vom mai gândi, emite, vorbi și
face lucruri și acțiuni de frecvență coborâtă, care sunt distructive sau stagnante pentru fiecare
ființă umană.

Conștientizând aceste adevăruri realizezi ce ușor ieși din legea cauză-efect și intri în legea
prin care devii însăși cauza efectului.

Observatorul în realitatea ta poți fi doar tu, prin credințele și emisiile create și transmise de
tine.

Cred că aceste informații „puțin tehnice”, vă vor face mai conștienți de implicarea
credințelor, trăirilor și sentimentelor pe care le emiteți.

Pentru o viață minunată haideți să scăpăm de “vinovații închipuiți” din exteriorul nostru și să
realizăm că doar noi ne putem schimba traiectoria și direcția mișcării electronilor în realitatea
noastră, pentru că suntem observatorii acestora.

Deci o credință, preluată după o experiență a noastră sau a altora într-un anumit moment din
trecut ne influențează orice vom observa în viitor dacă nu conștientizăm că fiecare clipă este
unică și nu are de-a face cu ce am trăit acum ceva timp în urmă. Deci noi putem schimba
realitatea în fiecare moment.

Uitați-vă la viața voastră și vedeți câte frici sau credințe inoculate datorită unor experiențe
trecute, ați creat și le-ați experimentat, trăit iar și iar.

De exemplu credința că: toți oamenii sunt răi, mincinoși, etc – va adus în viața voastră în mare
parte doar oameni care s-au comportat cu voi așa cum credeați voi că sunt?

Aceeași oameni în alte relații sau realități diferite de a vostră s-au comportat și se comportă
diferit. Nu v-ați întrebat de ce? Eu m-am întrebat și am găsit răspunsul care are la bază
explicațiile de mai sus (fizica cuantică) și anume – în realitatea mea s-au comportat conform
credințelor mele despre ei, adică electronii din câmpurile mele au influențat mișcarea
electronilor din câmpurile lor cuantice conform credinței observatorului, adică ale mele.

Astfel menținând credința că în România nimic nu merge și nimic nu se face, trăiți aceste
credințe și nimic nu vă merge și nu reușiți să încropiți nimic. Eu vă zic că în Romania se pot
face multe și se poate trăi foarte bine dacă vrei, faci și creezi. Asta necesită implicare și nu
așteptarea zadarnică ca alții să facă în locul nostru, pentru că nimeni nu poate face nimic în
și pentru realitatea noastră, decât să fie spectator la cum ne direcționăm noi câmpul cuantic
în realitatea noastră.

Un alt exemplu de credință a perfecționistului și a celui care crede că el face cel mai bine
treaba, îl va duce la trăirea experienței în care nimeni din realitatea înconjurătoare nu se
implică în activitățile casnice, zilnice, cele de servici, pentru că această persoană direcționează
câmpul cuantic în așa fel încât ceilalți se simt respinși, marginalizați, nevalorizați, etc.
Simțindu-se așa nu se pot implica, ceva nu-i lasă. Ce nu-i lasă? Câmpul tău cuantic prin care
nu-i accepți să facă ceva deoarece nu fac bine, nu știu (astea fiind credințele tale din subsidiar,
adică de la nivel cuantic), etc.

Astfel dragilor ne creăm realitatea și ne izolăm, muncim exagerat, nu avem grijă de noi și apoi
găsim vinovați pe cei din jurul nostru. Vă recomand ca atunci când spuneți că nimeni nu vă
ajută, că faceți totul singuri, că…, uitați-vă cu un ochi obiectiv la credințele voastre. Când
veți avea încredere că și ceilalți pot face lucrurile foarte bine, se vor implica și veți vedea
măreția umană.

Acum probabil vă este mai clar de ce vorbesc și povestesc de atâția ani despre acele afirmații
pe care să le repetăm conștient în mintea noastră de cât mai multe ori, pentru a începe să
gândim, să credem și să trăim divin, adică conform frecvențelor foarte ridicate, care pot fi
accesate de noi pământenii.

În concluzie ceea ce gândim, credem (dăm atenție) și facem: despre noi și pentru noi, despre
cei din jurul nostru, despre cum să trăim, ne creează realitatea proprie.

Dacă crezi despre tine că ești minunat, creator, blând, răbdător, iubitor, te vei comporta
ca atare.

Dacă crezi despre altul că este minunat, genial, extraordinar, se va comporta ca atare în
realitatea ta.

Dacă crezi despre viață că este minunată, divină, vei vedea în realitatea ta doar aceste
caracteristici din viață.

Dacă crezi despre nație sau țară că este un popor minunat și că poți trăi magnific asta
vei trăi în realitatea ta.

Dă-ți voie să fii observatorul conștient al mișcării vibratorie al fluxului de conștiință


cuantică și atunci vei trăi divin, sau cum spune părintele Arsenie Boca, “vei aduce cerul
(Sinele Divin) să rodească pământul (realitatea de zi cu zi)”. Cu drag din cunoaștere și iubire
pentru cunoaștere și iubire.

Pamant si flori in Joia Mare.

Dragii mei prieteni creatori. Vă invit azi, Joia de dinainte de Paște, la un ritual care se practica
la mine în familie și în sat. În această minunată zi, se schimbă pământul la florile care au
nevoie pentru a renaște și a se regenera. În această zi intri în armonie cu pământul și cu florile
– cele mai sublime și sensibile existențe. Bucurați-vă. Așa arată minunatele mele flori, după
ce le-am schimbat pământul. Cu drag spre folos.

Voința – ingredientul necesar în procesul împlinirii întru materializare

În ultimul timp, mă preocupă foarte mult mecanismul din spatele împlinirilor, a diverselor
materializări. Astfel prin observație, cercetare, experimentare am constatat că în procesul
materializării sunt implicați următorii pași:

Eu vreau, Eu cred, Eu știu, Eu pot, Eu sunt.


Eu vreau indică intenția și voința din spatele dorinței. Dacă vrei cu adevărat ceva, atunci
parcă ți se deschid toate porțile necesare împlinirii. Când vrei ceva tot universul este de partea
ta.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Voința face diferența între credință și materializarea dorinței. Poți aștepta mult și bine ca să-ți
pice ceva din cer, doar când vrei tu cu adevărat acel ceva, se deschide un flux de conștiință
prin care să se împlinească ceea ce vrei. Vă recomand ca atunci când vă doriți ceva pentru a
decela dacă vreți cu ceva sau nu să vă ajutați de două întrebări fundamentale:

1. Vreau eu cu adevărat acel ceva?


2. Vreau acel ceva, pentru mine sau ca să demonstrez altora din afara mea, că pot?

Dacă răspunsul la prima întrebare este da sau nu, acționați conform răspunsului. Dacă
răspunsul sau vocea sinelui, a intuiției, este nu și tot vreți, atunci se irosește foarte multă
energie, timp, resurse și veți ajunge la aceeași concluzie, adică nu, dar prin suferință. Cu
ajutorul acestei întrebări și a răspunsului intuit alegeți dacă să fiți împliniți și fericiți sau să
suferiți și să ajungeți tot neîmpliniți. Dacă răspunsul este da vor apărea pașii următori, dacă
este nu sigur nu vi s eva deschide nimic, deoarece nu intrați în armonie cu universal și nu
aveți susținere.

Dacă răspunsul a a doua întrebare este că vrei mai puțin pentru tine și mai mult să vadă cei din
jur cât de potent ești, atunci iarăși nu ai susținere de la Sine. Asta deoarece în dimensiunea
subtilă, cuantică, evoluția nu se bazează pe cât de grozav ești în ochii lumii, ci doar cât de
necesar este ceva pentru tine pentru a face salturi de pe un flux de conștiință cuantică de un
nivel vibrațional mai coborât pe un flux de conștiință cuantică cu un nivel vibrațional mai
ridicat. Urcarea se face pas cu pas. Dacă răspunsul la a doua întrebare este da, ai toată puterea
din cer și de pe pământ, deoarece acel ceva este necesar pentru evoluția ta și nu vei întâlni
piedici sau blocaje.

La răspunsuri de DA la ambele întrebări veți observa cum se deschid diverse potențialități


prin care se activează eu cred. Credința este o atitudine care apare atunci când ești în contact
cu Sinele tău Divin și nu mai ai nici un dubiu sau îndoială care ar putea pleca de la minte sau
personalitatea ta limitată, cum că nu ar fi posibil. Când crezi, ai starea că ești unit cu tot și
toate și așa cum se spune: “toată lumea este a ta” – și chiar așa este, deoarece prin acea stare
de unime, vei ajunge să te întâlnești cu oameni, locuri, evenimente, situații care te susțin în
împlinirea dorinței tale.

Fluxurile de conștiință pe care le deschizi pentru că vrei și crezi, te propulsează spre a ști cum
să acționezi și ce să faci ca să împlinești ce vrei. Este ca și cum deodată știi ce ai de făcut, cu
cine să vorbești, la cine să mergi, etc. Din punctul meu de vedere este ca și când s-a deschis o
poartă spre cunoașterea necesară împlinirii dorinței tale. Deodată vin toate răspunsurile
necesare acționării și realizării în condițiile de consum minim de energie, timp, resurse.

Este un moment magic în care te miri tu de tine. De unde știu și asta și cum să fac asta și de
unde am eu atâtea în minte mea că până acum nu le aveam? De fapt noi le avem în noi în
permanență prin acea structură divină (Scânteia divină) care conține toată cunoașterea dar,
nefiind conectați cu ea, nu putem descărca informații care țin de univers și evoluție. Când
suntem doar în personalitate descărcăm și conținem doar informații care țin de supraviețuire.
Așa că merită să stăm conectați cu divinul din noi și astfel vom evita mult consum energetic
inutil, pe toate planurile.

Când știi ce vrei parcă se activează în interiorul tău o forță de a realiza, o putere
supraomenească, – adică în alte condiții nu ai fi activat-o – o putere care scoate la suprafață
măreția divină din interiorul tău.

Adică ai accesat pasul Eu pot, și apare acea putere interioară nemărginită care este dată de
conectarea la esența ta divină. Atunci când ești în contact cu tot și toate ești nelimitat. Toate
corpurile din jurul tău, fizic, mental, emoțional, relațional se aliniază voinței Sinelui Divin și
atunci devii supraom. Adică corpul fizic nu mai obosește, intelectul nu mai este surmenat,
emoțional ai o stare de bucurie care parcă te ține în priză, iar în domeniul relațiilor ești în
armonie cu tot și toate, te înțelegi cu cei implicați din priviri, comunicați telepatic și parcă
totul curge de la Sine.

În final ajungeți la ultimul pas și anume Eu Sunt.

Este stare finală în care conții cu toată ființa ceea ce vrei și abia în acest pas se colapsează
energia și se materializează dorința ta. Starea lui Eu sunt este o stare de nonatașament, fără
așteptări, doar ești și atât. Este momentul în care ești detașat și crezi, și știi că acel ceva este
deja împlinit. Doar mai ai nevoie de răbdarea necesară creării în spațiul fizic a locului și
momentului optim, adică aducerii în planul concret fizic, a dorinței tale.

Dați-vă voie să fiți și toate se vor așeza de la SINE. Cu drag din cunoaștere și iubire pentru
cunoaștere și iubire.

“Multumesc” drumul spre o noua realitate

Dacă nu te poți împăca cu cu o situație, un eveniment, mulțumește-i că a apărut în realitatea ta


pentru a te învăța să accesezi iubirea de sine. După ce mulțumești, începi să apreciezi, adică
vezi că după acea experiență ai crescut, te-ai dezvoltat și ești alt om. Când apreciezi o situație
toată frustrare, furia și agresivitatea adunate în interiorul tău vor dispărea ca un fum, iar tu te-
ai mai eliberat de un morman de balast care te făcea rigid, stresat, nefericit și împovărat.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Îmi povestea un cursant cum și-a imaginat el că scapă de ce a creat în trecut și a reușit să se
elibereze. S-a întins în pat și-a creat o imagerie vizuală în care și-a conștientizat tot balastul
creat și adunat în el, adică toate fricile, furia, așteptările, agresivitatea, etc, apoi le-a mulțumit
că l-au ajutat să ajungă unde este azi. După care, a vizualizat o mașina mare ca o balastieră în
care și-a imaginat cum încarcă toate aceste sentimente nefaste. Apoi s-a întrebat: Ce fac acum
cu acest balast? Și i-a venit un răspuns fin, du-le la groapa de gunoi a orașului. Așa a și făcut:
și-a imaginat cum acea balastieră a plecat de la el spre groapa de gunoi a orașului și apoi a
văzut cum s-au răsturnat toate acele gunoaie, iar el s-a simțit foarte ușor, cu mintea liniștită și
cu o bucurie imensă în interior. Asta deoarece s-a eliberat și a făcut ceva conștient care i-a
deschis un nou flux de conștiință cu frecvență ridicată. Frumos.
Prin aceptarea și folosirea acestui cuvânt cât mai des, tu de fapt crești în iubirea de sine.
Realizezi că, atunci când te iubești pe tine, nu e nevoie să te chinui și să suferi, ci poți prin
iubire să te desprinzi de ceva ce nu-ți mai este de folos, care te ține pe un flux inferior ca
frecvență și vrei conștient să crești, adică să accesezi altceva pentru evoluția ta.

Când mulțumesc vine din interior, fără să-l conștientizezi prea mult, dar așa “îți vine pe
limbă” și îl spui atunci se întâmplă miracolul și simți că te-ai ușurat. Acesta este semnul care
îți indică că te-ai desprins de acel flux unde ai creat și experimentat ceva și treci pe un flux de
conștiință superior.

Acesta este momentul când te desprinzi de ce ai experimentat, ai înțeles lecția de viață, te-ai
înțelepțit, adică ai crescut potențialul divin din tine și poți trece pe un flux de conștiință
superior ca frecvență.

După ce accesați informația de mai sus, mulțumesc va fi rostit conștient, dar după un timp în
care te auto-observi și vrei să schimbi fluxuri de conștiință conștient, mulțumesc va face parte
din tine și va fi ceva firesc, să mulțumești după orice experiență, după orice situație.

Mulțumesc este motorul care te duce de pe un flux de conștiință inferior pe un flux de


conștiință superior ca frecvență, și prin aceste salturi activezi cât mai mult din potențialul
divin.

Alegeți să fiți recunoștință și veți trăi cu bucurie darul care este viața.

“Multumesc” – folosit ca binecuvantare în relatii

Atunci când vrei să ieși dintr-o relație de dependență, sau o relație în care nu te mai simți
confortabil, o metodă ușoară de a reuși este să mulțumești. Cum faci efectiv: te îndrepți către
persoana respectivă fie direct fie mental și îi mulțumești că te-a susținut să crești și că a
contribuit la dezvoltarea și înțelepțirea ta și atunci dispare suferința și apare eliberarea
benefică pentru ambii parteneri.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Veți spune că e prea simplu ca să se poată așa sau că e prea ușor ca să fie adevărat. Și cum
totul se întâmplă conform credinței noastre dacă credem că ne trebuie ani să ne eliberăm sau
ne trebuie discuții interminabile, așa va fi. Dacă credem că se poate rezolva cu un cuvânt care
ne dezleagă de un flux de conștiință și ne propulsează pe un altul de o altă frecvență, atunci
așa se va întâmpla.

Prin gândurile și credințele noastre creem realitatea pe care apoi o trăim. Dacă vrem să ne
dezlegăm și să ne eliberăm chiar e necesar cuvântul mulțumesc și sentimental de recunoștință
autentic. Atunci când sui și trăiești autentic, înseamnă că ai învățat ce ai vut de învățat și chiar
vrei să faci un salt cuantic.
Discutam de curând cu o clientă care nu știe ce să facă într-o relație de cuplu, în care nu poate
să trăiască stare de fericire. Adică ea vrea mai mult de la viață, partenerul nu vrea decât ce are,
iar ea nu se poate desprinde, îi este milă, îi este frică de singurătate, nu mai are încredere în ea
că poate face ceva cu viața ei, etc. Toate acestea și ajungerea într-o astfel de situație se
datorează faptului că a făcut compromisuri în relație, a închis ochii și la una și la alta, și astfel
s-a creeat o relație de dependență.

De ce de dependență? Deoarece atunci când faci mai mult decât trebuie pentru cineva ții acea
persoană în realitatea ta până se echilibrează acel “prea mult”, adică până celălalt într-o formă
sau alta dă înapoi ce a fost în plus, adică ai creeat și celălalt a folosit fără contribuție. De aici
până la “iadul pe pământ în realații” este un singur pas. Și uite așa ne blocăm în relații
disfuncționale care aduc multă suferință și unei părți și celeilalte. Dar atunci când trăiești
conștient poți să decizi să te desprinzi fără să aștepți ca celălalt să înapoieze ce a luat în plus
de la tine. Asta se întâmplă prin-un mulțumesc autentic și sentimentul de recunoștința că a l-ai
atras în realitatea ta ca să înveți o lecție prin care să te înțelepțești.

Ceva asemănător dar diferit ca comportament și ca stare se întâmplă și în relațiile de prietenie.


De fiecare când dai prea mult cuiva, mai mult decât poate duce, îi trezești invidii, răutăți și
trece pe stradă pe lângă tine ca și cum nu te-ar fi cunoscut niciodată. Zilele trecute eram cu
băieții la un spectacol și mi sa revelat această situație, la finalul spectacolului. Nu aș fi
observat pentru că mă întâlnisem cu mulți prieteni vechi cu care vorbeam, dar băiatul meu cel
mare m-a făcut atentă, întrebându-mă: “Mama tu ai văzut cum au trecut pe lângă tine
persoanele x și y, și nici nu te-au salutat? După ce le-ai ajutat atât, după ce le-ai susținut atât
să treacă așa pe lângă tine este incredibil”.

Inițial am rămas surprinsă, dar după mi-am dat seama că unui om care nu are ceva, este
imposibil să-i ceri sau să aștepți acel ceva. Am conștientizat că unii oameni care au urmat
diverse recomandări primite de la mine sau de la alții -care sunt trăitori-,acești oameni care și-
au schimbat viața pe moment, datorită susținerii, suportului și experiențelor celor care
ființează, sunt cum erau și înainte de aceste îndrumări.

Și cum fiecare om pe care îl atragem în realitatea noastră este un mesager pentru noi m-am
observant pe mine și acea situație și de aici am extras niște învățături. Relațiile sunt mesageri
spirituali care aduc în viețile noastre și noi în viețile lor revelații despre puterile sau
slăbiciunile care mai există în noi, în comportamentul și atitudinile noastre.

În relațiile de familie, între frați, surori și rude apropiate se întâmplă și acolo diverse astfel de
blocaje și dizarmonii. De aceea un simplu mulțumesc și binecuvântarea faptului că te-ai
întâlnit cu ei și te-au ajutat să te șlefuiești ca „maestru”, te ajută să te desprinzi, să te dezlegi și
să urci pe fluxuri de conștiință superioare ca frecvență astfel încât să-ți trăiești propria viață
așa cum vrei tu.

Așa că folosiți mulțumesc în toate relațiile voastre și ele se vor transforma în binecuvântate
lecții de viață. Conștientizați și dați-vă voie să trăiți divin. Cu drag

Potentialul cunoasterii
“Cunoașterea nu ne este dată ca un dar. Darul pe care-l avem este potențialul cunoașterii. Noi
avem darul cel mai mare de a deveni potențiali cunoscători. Dacă vrem bine, dacă nu
consecințele le vom primi tot noi și nu universul sau cineva din afara noastră” – spune prof.
Leon Zagrean.

Ce interesant. E adevărat toți suntem egali, toți suntem divini, toți suntem eterni, însă acestea
sunt la nivel de potențial. Pentru a le manifestat prin comportamente, atitudini, gânduri, vorbe
e nevoie de muncă, disciplină și implicare personală.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

De aici și proverbul că „Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă în traistă”. De aceea noi la nivel de
potențial avem toată cunoașterea din cer și de pe pământ, putem accesa toate mințile celor mai
mari creatori, inventatori dar pentru asta e nevoie să intrăm în interiorul nostru, să vedem ce
vrem cu adevărat, dacă vrem și dacă știm că vrem.

În momentul în care te întrebi dacă vrei ceva atunci parcă la nivel cerebral se întâmplă începi
să te luminezi să-ți devină clar în minte ce vrei și începi să fii atent și conștient de tine și de
dorințele tale.

Pentru a transforma darul potențialului cunoașterii în cunoaștere pură, trăire reală și


transmiterea ei în exterior prin comportamente, atitudini, gânduri, vorbe, ingredientul
principal este voința.

Voința este cea care diferențiază un cunoscător a unor teorii de un practician sau trăitor a
aceleiași teorii. Un teoretician ia din cărți ce găsește și spune ca fiind adevărat, dar nu are
susținerea energetică a trăirii, așa că rămâne la nivel de demagog. Un trăitor a unei teorii este
cel care pune în practică teoria respectivă în viața sa prin intenție și voință, este cel care
susține ce spune prin energia trăirii sale, și este cel care de cele mai multe ori recreează acea
teorie, o îmbunătățește o adaptează conform trăirilor sale. Un trăitor devine un inventator.
Acesta este și farmecul evoluției: unul a trăit și experimentat ceva până la un anumit nivel,
vine altul preia ce a făcut înaintașul său iar prin propria implicare și experiență adaugă sau
îmbunătățește ce a făcut cel din trecut, etc.

Mereu le transmit cursanților și publicului ascultător că: eu nu vin să vă spun ceva ce am


inventat eu, acestea se cunosc încă din vechi timpuri dar conform viziunii, percepției și
trăirilor mele le trăiesc, înțeleg și percep altfel. De aceea ce transmit în exterior pare diferit.

Deci pentru ca un dar să devină stare de a fi, normală și firească e nevoie de muncă, disciplină
– cu tot ce implică ea, dăruire, autoobservare, etc.

Ce vreau să înțelegeți este că, dacă faceți o disciplină o faceți pentru voi, strict pentru voi și
nu ca să vadă alții ce minunați sunteți, și astfel să vă creșteți orgoliul și aroganța. Atunci când
lucrezi cu tine devii smerit. Asta deoarece preocuparea ta este la tine, la ce faci tu, la ce
gândești tu și nu te mai interesează ce face altul, ce gândește altul, cum se comportă altcineva
din afara ta. Interacționăm și socializăm cu oamenii din mediul nostru dar nu ca să-i critică,
judecăm blamăm, ci să comunicăm ce am mai făcut noi, ce am mai simțit sau trăit noi, ce am
mai experimentat nou.

Frumos este ca fiecare să vorbească despre el și din aceste discuții se capătă diverse
învățături, salturi cuantice în cunoaștere și pentru un partener la discuție și pentru celălalt.

Cunoașterea o dată accesată îți luminează ziua, calea, viața deoarece transcende ceea ce ai
acumulat și se transformă în esența, chintesența și bucuria dezvoltării și creșterii potențialului
divin.

De noii depinde dacă darul cunoașterii devine un fel de a fi sau rămâne la nivel potențial. Spor
la lucru cu voi și dați-vă voie să fiți cunoaștere.

Iubirea si stadiile ei de manifestare – continuare

Iubirea si stadiile ei de manifestare – partea a II-a

5. Iubirea de adevăr

Acest tip de iubire este o iubire în care experiențele pe care le trăiești le tratezi și le
interpretezi cu și din iubire. Iubești ce trăiești și realizezi că o experiență te-a condus la un
stadiu de înțelegere profund. În acest stadiu iubești adevărul, frumosul și tot ce conține un om.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Un om care se iubește pe Sine în adevăr, este impecabil față de Sinele său spiritual, se iubește
pentru ceea ce iese din ochii săi, pentru ceea ce rostesc buzele sale, pentru ceea ce creează
prin mintea sa. Un om care se iubește pe el în adevăr nu îi este rușine de ce poate face. Este
responsabil de fiecare gând, vorbă, cuvânt. Atunci când te iubești în adevăr perfecționezi
gândurile, perfecționezi visele tale și bucuria împlinirii lor te face să descoperi cât de măreț și
magnific ești în Sinele divin. În această stare corpul devine un templu perfect al unui
conducător măreț – Sinele divin, scânteia divină.

Iubirea de adevăr ne inspiră să căutăm frumusețea acolo unde alții nu o văd. Când forța vieții
urcă în sigiliul 5, adică în chakra Vishuda, trăiești iubirea de adevăr. Cu cât menții mai mult
timp energia în sigiliul 5, manifești iubirea de adevăr în tot și toate. O dată ce ai cunoscut
această stare, care este net superioară celor de dinainte, vei ști că oriunde ești, tu ești în tine și
indiferent ce oportunități apar în exteriorul tău, tu conții iubirea. Când forța vieții este în
sigiliul 5, conții specificul celorlalte sigilii doar că le manifești de pe un nivel superior de
frecvență. Iar iubirea pe care o manifești este ceva sublim, divin.

6. Iubirea văzută în tot și toate


Acest stadiu este stadiul în care te găsești în poziția de observator. În această poziție manifești
nonjudicativitatea, adică constați și mergi mai departe. Vezi pe Dumnezeu în tot și toate
deoarece : Dumnezeu este iubire şi cel care iubeşte este în Dumnezeu şi Dumnezeu este în
el.

În acest stadiu ai energia vieții sau ki-ul în sigiliul 6 sau chakra Ajna. Aici se găsește și ochiul
al treilea sau glanda Pineală, cea care controlează buna funcționare și echilibrul corpului.
Când ai energia în acest sigiliu, nu mai intri în emoții ci ești în armonie și echilibru cu tine și
cu alții. Iubirea și miracolul ei apare în afara timpului emoției. Iubirea este dincolo de timp și
de emoție. Emoția se creează în timp. Dar, iubirea în afara emoțiilor este o stare superioară
emoțiilor. Ea este și atât.

Orice aduci în realitatea ta prin gânduri nu le mai tratezi cu suferință, luptă, ci te uiți la situație
și moment cu iubire și cauți să vezi ce ai de învățat. Știi că ai adus acea situație pentru a vedea
iubirea în tot și toate. Cu cât menții mai mult energia în sigiliul 6 cu atât ești mai în echilibru
cu tine și cu ceilalți

7. Iubirea veșnică, eternă.

Este iubirea care îți dă libertate asupra timpului și spațiului. Adică, când iubești etern, nu mai
contează că tu ești într-un loc iar persoana iubită în alt loc, atunci ești oriunde vrei și simți
prezența persoanei respective oriunde ești fizic. Manifești starea de plenitudine, activezi
bucuria ființării și a nonlocării. Ești una cu totul. Acest gen de iubire se manifestă atunci când
ai energia în sigiliul 7 sau chakra Sahasrara.

Pentru a manifesta iubirea din sigiliile superioare ca frecvență, adică ultimele 3 sigilii e nevoie
de efort conștient, voință, responsabilitate, curaj, implicare, cunoaștere de sine, iubire de sine,
intenție. Acestea sunt caracteristici pe care le conținem în sigilii 3 și 4, adică cele care fac
trecere dinspre conștiința socială, efectul de turmă, în conștiința individuală unde sigur și
singur poți interveni.

Astfel doar tu singur poți să-ți aduci energia vieții în sigiliile superioare pentru a manifesta
iubirea divină din adevăr, a tot și toate și pe cea eternă, veșnică.

Poți duce energia vieții sau ki-ul în sigiliile superioare 5, 6 și 7 prin trei moduri:

a. Conștient pe concentrare, iar în timp prin antrenament și disciplină, îți creezi o rețea
neuronală prin care poți oricând să-ți ridici energia în sigiliile superioare. Prin această metodă
vei avea mereu energia vieții pe frecvențe superioare și nu mai e nevoie să fii conștient unde
este. Manifestările tale vor fi firesti și fără efort, pe frecvențe înalte. În această stare dăruiești
fără așteptări, fără limite de la Sine la Sine. Pentru asta e nevoie de exercițiu. Așa cum ați
învățat să scrieți și să mergeți, așa e nevoie de exercițiu pentru a duce energia în sigiliile
superioare. Și așa cum după un timp a fost firesc să scrieți sau să mergeți tot așa la un moment
dat va fi firesc să vă mențineți energia vieții în sigiliile superioare.

b. Prin atenția la ce iese din tine, prin gânduri, vorbe, acțiuni. Să emiți gânduri, vorbe și
fapte de frecvență înaltă cât mai mult timp dintr-o zi. Aici, dacă ai gândit ceva
necorespunzător, poți înlocui acel gând în 3 secunde și, astfel, creezi un alt gând de frecvență
înaltă. Asta înseamnă să fii în prezent pentru a nu „vorbi gura fără tine”. Și aici, în timp,
prin exercițiu conștient de a schimba gândurile sau vorbele distructive sau care te afectează pe
tine și pe alții, vei ajunge să emiți doar din iubire și pentru iubire.

c. Prin evoluția conștiinței sociale, adică, cum face lumea din jurul tău (asta e metoda cea
mai lentă și care se poate întinde pe mii de vieți). Aceasta este metoda prin care tot aștepți să-
ți de-a cineva, să te inițieze cineva și să-ți spună cineva că e bine să faci într-un fel sau altul.
Aici ai nevoie de tot felul de explicații raționale, nu te cunoști și ești în exteriorul tău. De
aceea, celor care stați și așteptați să vă pună cineva în traistă și să vă ridice cineva energia în
sigilii, vă transmit că așa ceva nu se poate. „Dumnezeu îți dă dar în traistă nu îți pune”,
adică nimeni în locul tău oricât de puternic ar fi (nici chiar Dumnezeu), nu poate să-ți ridice
energia în sigiliile superioare. Acesta este efortul nostru de pământeni, care am venit să
experimentăm cum să trăim cu iubire divină, eternă, într-o condiție limitată, materială,
concretă.

Scopul nostru al pământenilor este să experimentăm manifestarea Spiritului Divin, care


este IUBIRE, în materie.

Succes și spor la lucru cu voi! Dați-vă voie să iubiți divin.

Am o veste: Se poate!

Cu drag, din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.

Iubirea si stadiile ei de manifestare

Iubirea si stadiile ei de manifestare – partea I

Mereu vorbim despre iubire. Comentăm iubirea, scriem despre iubire, compunem poezii
despre iubire și așteptăm iubirea. Iubirea, ca orice altă stare, e unică și se manifestă diferit de
la persoană la persoană. Ea este o stare pe care o creăm cu mintea noastră și o trăim în
interior. Deci, degeaba o așteptăm din exterior pentru că nu ne-o poate băga nimeni în
interiorul ființei noastre.

Autor articol: psiholog Niculina Gheorghiță

Iubirea e legendară. Ea există în fiecare suflare. De aceea toți oamenii iubesc, pentru că asta
este energia care îi susține și îi ține în viață. Iubirea ne dă libertatea și, prin ea, accesăm
adevărul trăirilor noastre.

În funcție de nivelul de evoluție al fiecăruia, se manifestă un tip de iubire sau altul. În acest
articol vă voi transmite stadiile iubirii și, în funcție de ce manifestăm, vom ști în ce sigiliu
suntem și ce tip de iubire manifestăm. Sigiliu este locul unde se află forța vieții sau ki-ul
nostru într-un moment sau altul. Ne vom da seama singuri în ce stadiu sau sigiliu suntem după
manifestarea iubirii.

Stadiile iubirii sunt:


1. Iubirea senzuală;
2. Iubirea dependentă (suferința, poziția de victima);
3. Iubirea manipulatoare (suferință, poziția de salvator);
4. Iubirea divină;
5. Iubirea de adevăr;
6. Iubirea pentru tot și toate;
7. Iubirea veșnică, eternă.

În primele trei ipostaze vom întâlni iubirea prin condiționări, adică: „dacă…atunci”.

Iubirea prin condiționări ține de primele trei sigilii și se manifestă conform programelor din
conștiința socială, educație, manifestare colectivă etc.

În ipostazele 4-7, adică în ultimele 4 sigilii vom întâlni și manifesta iubirea de tip divin, prin
care accesăm fluxuri de conștiință superioară ca frecvență.

Vă voi exemplifica câteva manifestări din fiecare sigiliu ca să conștientizați unde vă aflați și
să vă cunoașteți cum vă manifestați prin iubire.

1.Iubirea senzuală

Este iubirea în care cei doi parteneri se iubesc doar la nivel fizic, corporal, îndrăgesc doar
„costumul” care este corpul fizic în care se află spiritul divin. Ea apare în prima parte a unei
relații intime, atunci când cei doi se plac foarte mult fizic și au tendința să se atingă mereu, să
se „devoreze”. Este stadiul prin care ei simt dacă se iubesc astfel vor putea să facă un salt
cuantic să-și ridice nivelul ki-ului mai sus. Da, chiar asta se întâmplă de obicei dar pentru
puțin timp, deoarece iubirea nu este susținută de forme superioare de manifestare. Pentru a
menține ki-ul pe un flux de conștiință ridicat e nevoie de manifestarea cel puțin a iubirii
Divine.

2. Iubirea dependentă

Este iubirea în care iubești pe cineva pentru împlinirea unor nevoi. E posibil ca cealaltă
persoană să aibă și ea nevoie de anumite împliniri, dar sigur nu vor fi aceleași tipuri de
manifestare, pentru că nevoile de cele mai multe ori sunt diferite, conform credinței că “vine
cineva, un partener, în realitatea mea ca să mă completeze”. Gândind și crezând asta, atragi un
partener care să-ți completeze nevoile nicidecum să manifeste iubirea divină.

Am găsit în practica mea mai multe tipuri de nevoi care, conform credințelor clienților, cred și
speră că cineva din exterior (o persoană cu care intri într-o relație mai mult sau mai puțin
intimă) îți poate împlini niște nevoi interioare.

Tipuri de nevoi întâlnite pe acest nivel de frecvență: de atenție, de protecție, de dezvoltare, de


confirmare etc. De cele mai multe ori cealaltă persoană are câteva nevoi asemănătoare –
pentru că altfel nu faci frecvență specifică cu ea – dar și multe altele diferite. Câți oameni nu
ați auzit „am iubit, dar nu m-a iubit la fel…”. Nimeni nu te poate iubi la fel, deoarece tu ești
unic și ai modul tău de a dărui și manifesta iubirea, în funcție de nivelul tău de evoluție.

Acest gen de iubire este iubirea dependentă prin care oamenii se păcălesc mult timp până
descoperă că în acea situație nu este iubire ci împlinirea unor nevoi. Dacă nu ar fi acest gen de
manifestare nu ar mai apărea violența domestică în care unul este și acceptă să fie maltratat,
umilit etc.

Uneori, am găsit persoane care se simt iubite dacă partenerul e gelos sau violent fizic –
citez „asta înseamnă că îi pasă de mine și este atent(ă) la mine”, deci prin faptul că celălalt e
gelos asta îți traduce că îți împlinește nevoia de atenție? Vă voi da o veste, dacă partenerul sau
partenera este gelos(ă) este o iubire pentru suferință, nicidecum una adevărată care să-ți dea
libertatea de care ai nevoie pentru a-ți dezvolta potențialul divin. În acest tip de iubire
manifești în comportament poziția de victimă.

Adică îl ții pe celălalt lângă tine chiar dacă știi și vezi că nu este iubirea care să te înalțe, prin:
“amenințări cum că …”, „prin boală”, „prin diverse”.

În această manifestare ambii parteneri sunt ținuți în “noroiul emoțiilor”, al dependențelor, al


suferinței, al „iadului pe pământ”. Iubirea dependentă este cea care te menține cu energia
vieții în sigiliul 2, iar de aici nu poți vedea sau concepe că se poate iubi și altfel.

Când te cunoști și te iubești pe tine, sigur vei putea ieși din astfel de iubiri dependente, care
creează doar minți în și pentru suferință, pentru așteptări, pentru atașamente, pentru
victimizări etc.

În momentul în care te-ai cunoscut și te poți iubi pentru ceea ce ești, energia vieții trece
în sigilii superioare și manifești iubirea de tip superior, divin.

3. Iubirea manipulatoare

Este iubirea prin care, ceea ce faci, dai, transmiți, au scopul (conștient sau inconștient), ca
celălalt să-ți întoarcă ajutorul. Dar, surpriză, de cele mai multe ori nu se întâmplă așa. Sigur vi
s-a întâmplat și v-ați întrebat: De Ce?

Spunem mereu i-am făcut bine și mi-a întors cu rău? Dar ce așteptai să-ți dea la fel? Nimeni
nu-ți mai poate întoarce vreodată acel moment, acel gest, acel act. Deoarece din punct de
vedere cuantic, un moment este un moment și nu se mai întoarce niciodată la fel,
deoarece totul este în evoluție. Așa că degeaba așteptăm să ne întoarcă fapta că așa ceva este
imposibil.

Și, uneori, ceea ce ți se pare că e de rău poate fi „un șut în fund un pas înainte”- vorba
românului. Acel gest al celeilalte persone (care nu te ajută când ai nevoie) te poate ambiționa
și determina să activezi potențialul în care tu poți face singur orice și oricând.

În acest gen de iubire manipulatoare stai în poziția de salvator, de cele mai multe ori nu ești
conștient de asta. Adică atragi în viața ta oameni la care să dăruiești, oferi pentru că ei îți
împlinesc o nevoie interioară. Este nevoia prin care tu îți demonstrezi ție că ești suficient de
bun ca să te accepte cei din jur, să te valorizeze, să te respecte, să-ți ridice osanale etc.

Ieși din iubirea manipulatoare atunci când iubești și dăruiești fără așteptări!

Vei ieși din acest tip de iubire, iar energia vieții se va ridica pe o treaptă superioară,
atunci când te respecți, te valorizezi, te apreciezi pentru ceea ce faci și nu pentru ce faci
pentru alții.
E necesar să ne susținem și să ne dezvoltăm iubind, dar nu ca un schimb, ci ca o nevoie
firească divină de a dărui. Cum frumos spunea Nicolae Stainhard: “Dăruind vei dobândi!”
Adică prin dăruire fără așteptări tu îți crești energia vieții, pe un nivel superior și astfel
accesezi fluxuri de conștiință cuantică de frecvență înaltă. Prin accesarea acestor fluxuri vei
întâlni oameni, situații, momente, evenimente de frecvență superioară, care te îmbogățesc ca
spirit și activează potențialul divin din tine. Deci, tu ești cel câștigat atunci când dăruiești.

4. Iubirea Divină

“Putem iubi pe altcineva datorită iubirii pe care o avem pentru noi înșine” – Maestrul
Ramtha.

Ne iubim atunci când ne dezlegăm de suferință, manipulare, poziția de victimă. Când nu mai
trăim în aceste stări nu mai creăm minte care să ne aducă astfel de momente de suferință.

Te iubești pe tine când nu te mai învinovățești, când nu te mai blamezi. Te iubești pe tine
atunci când consideri că o experiență este doar o experiență, prin care te dezvolți și înveți cum
să-ți manifești spiritual divinul prin instrumentul uman (corpul și mintea). Te iubești atunci
când stăpânești ego-ul, aroganța și iluziile pe care le dezvolți din și pentru personalitate.

Iubirea Divină apare atunci când te-ai iertat și te-ai dezlegat de trecut.

Pentru acest tip de manifestare a iubirii foarte frumos spune maestrul Ramtha –“Iubirea
divină se poate manifesta numai dacă nu există trecut” .

Ea se manifestă cu tot ceea ce conținem în spiritul divin, atunci când forța vieții sau ki-ul se
află în sigiliul 4, adică în chakra Anahata sau zona inimii. Când ai energia în sigiliul 4, totul
vine de la sine fără efort în manifestarea iubirii divine. În acel moment iubești pentru
bucuria actului dăruirii și a manifestării divinului din tine. Abia în acest nivel iubirea este
o stare interioară independentă care este activă indiferent de ce se întâmplă în exteriorul
tău. Iubirea divină este și atât.

Curajul, voința, perseverența și procesul creării realității proprii

Curajul, voința și perseverența sunt ingredientele principale în aplicarea cunoașterii.

Mai jos vă voi expune cum ajungem să le activăm.

Omul este veșnic în dezvoltare. De aceea orice dorință ați avea, aveți capacitatea ca, prin
cunoaștere, să o materializați. Materializați mai repede sau mai greu, în funcție de cât de mult
vă concentrați, vă valorizați, vă respectați, vă iubiți.

Autor articol:Psiholog Niculina Gheorghiță

Concentrarea, motivația şi voința se activează în funcție de cât de mult vă doriți acel ceva.
Când vă doriți cu adevărat ceva nu mai apar îndoieli, neîncredere şi justificări cum că nu se
poate. Atunci „când vrei cu adevărat, poți!”- adevărată expresie. În traducere liberă, voința
declanșează programul de „a putea”. Ele sunt în legătură unele cu altele. De aceea mai jos v-
am expus procesul prin care creați ce vă doriți, folosind cele trei ingrediente: curajul, voința
și perseverența.

Pentru a vă materializa dorințele, tot ce aveți de făcut este să simțiți ceea ce doriți.

Pentru a ajunge să le simțim avem nevoie să activăm în interiorul nostru următoarele forțe de
bază: curajul de a acționa, voința în a face și perseverența care aduce încredere că se va
împlini.

Curajul se declanșează de la sine când tu te valorizezi suficient și știi că pentru a accesa un


adevăr sau a face un salt cuantic este nevoie să știi cine ești, ce vrei, care sunt resursele tale și
care îți sunt vulnerabilitățile.

Curajul este forța noastră interioară care se activează de la Sine, doar atunci când ai
lucrat cu tine și prin focus, concentrare și prezență ți-ai dus energia vieții în sigiliul 3, adică
în chakra Manipura. De acolo pleacă forța curajului.

Când făceam arte marțiale (5 ani de lucru în această artă) la antrenamente ni se spunea să
„ridicăm hara” pentru a avea forță, prezență și atenție, adică să ridicăm energia din chakra
Svadisthana în Manipura. Ce înseamnă aceasta: să ne concentrăm la 3 degete sub buric și să
ținem burta suptă și fesele strânse. Adică inclusiv corporal e nevoie de concentrare pe anumite
părți ale corpului pentru a ridica Ki-ul sau energia vieții în sus, adică în sigiliul curajului.
Acum, aducând elementul curaj la suprafață prin ridicarea forței Vieții într-un sigiliu
superior, faci saltul cuantic de la fluxul de conștiință cuantică inferior, cel al supraviețuirii, la
un fluxul de conștiință cuantică superior, adică cel al creației.

Chiar dacă nu faceți arte marțiale, când mergeți fiți atenți la poziția corporală cu burta
suptă și fesele strânse și veți vedea cum vă simțiți.

După ce am urcat forța vieții în sigiliul 3, pentru a accesa voința e necesar să duci această
forță, tot prin concentrare și prezență, în sigiliul 5. Aici găsim voința, perseverența și
autodisciplina.

Rețineți că puteți ridica energia doar în sigiliile voastre și nu la alții, pentru că este un
proces intim, psihic, sufletesc, care ține de concentrarea și atenția fiecăruia.

Deci voința, perseverența și disciplina se activează atunci când ai urcat energia până în
sigiliul 5, adică chakra Vishuda. Dacă îți cunoști rolul și misiunea ta în acest plan, adică pe
Pământ, începi să nu mai aștepți să-ți facă sau dreagă realitatea ta, altcineva din afara ta.
Realizezi că nimeni nu poate să pună un bob de nisip în realitatea ta până tu nu ai creat acel
bob. Deci, „Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în traistă” și asta deoarece în traista ta poți pune
doar tu ceea ce vrei. Pentru asta ai nevoie să vrei să faci o acțiune, să perseverezi în ea pentru
a crea la nivel cerebral o nouă conexiune neuronală, care va duce la formarea unei noi
deprinderi sau atitudini. Pentru asta e nevoie de prezență în aici și acum.

Ca să reușești să ridici energia vieții în sigiliile superioare este important să știți ce vreți să
faceți, să vă concentrați pe ce vreți cât mai mult timp și să trăiți în prezent. În această stare
totul se aranjează de la Sine, deoarece tu ai lucrat din interior, din planul energetic și
informațional, iar exteriorul este doar o reflexie a interiorului tău.

Când vine cineva la mine și îmi povestește ce probleme are, cu ajutorul unor întrebări simple
îl aduc cu atenția în interiorul lui și astfel descoperă singur că problemele din exteriorul său, le
creează permanent din interior.

Cum creăm realitatea mai puțin plăcută din interior? Simplu, din cauza: emisiilor de gând
distructive, a stărilor de frică,a delăsării,a lipsei iubirii de Sine, a lipsei acceptării și valorizării
interioare. Prin acestea omul își calcă pe suflet, (face acțiuni în exterior pe care nu vrea să le
realizeze din interior), nu acordă atenție nevoilor sale și astfel ia decizii nesănătoase pentru
realitatea lui.

Una dintre întrebări este:

Pe o scală de la 1 la 10, unde sunteți în realitatea dumneavoastră?

Clientul răspunde într-un fel sau altul, apoi clarificăm răspunsul și își dă seama că e pe
nicăieri sau pe ultimul loc. Dragii mei, de aceea apar problemele în exterior, deoarece nu
sunteți în prezent, nu sunteți imediat după creator (Dumnezeu) în scala valorică a vieții și
realității voastre.

Priviți cu mare atenție la viața voastră și veți descoperi cauza bolilor, a nefericirilor, a
suferințelor, a nemulțumirilor.

Pentru că nu sunteți prezenți în viața voastră, ki-ul sau energiei vieții se află în sigiliul 1 sau
2, adică în supraviețuire, în frică, control, dualitate, neîncredere, lipsa curajului, a voinței și a
perseverenței. Când energia vieții este în sigiliile inferioare doar existați și nu trăiți.

Starea de prezență vă declanșează potențele divine pe care le aveți în interior.

Fiți prezenți în tot ceea ce faceți, adică faceți cu tot sufletul acea acțiune și viața va fi o
binecuvântare. Amintiți-vă că realitatea din exterior este o reflexie a ce conțineți în interior.

Cu drag, din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire.

Îți mulțumesc pentru că te iubesc

Mulţumesc pentru că te iubesc!

Interesantă afirmație: Cum să mulțumești cuiva pentru că-l iubești? Da, sunt foarte multe
motive pentru care poți să-i mulțumești cuiva pentru că-l poți iubi. Am să vă redau în acest
articol câteva motive pe care le-am conștientizat de curând într-o discuție cu mezinul meu.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță


De obicei, când spui cuiva „te iubesc”, imediat aștepți să-ți răspundă și celălalt cu aceleași
vorbe. De multe ori se întâmplă ca celălalt să răspundă ca un reflex, din cauza rutinei,
obișnuinței și el, de fapt, să nu fie în prezent, să nu fie acolo cu mintea. Există situații când și
celălalt simte să răspundă, dar sunt și cazuri când celălalt nu răspunde la semnal, și de aici
încep discuțiile și conflictele de genul: deci nu mă iubești; de ce nu-mi spui și tu la fel; iubești
pe altcineva; nu mai sunt bun(ă) pentru tine; etc.

Atunci când celălalt nu-ți spune aceleași cuvinte, din varii motive – fie e atent la altceva, fie
are altceva de făcut în acel moment, fie are un alt fel de a fi – iar tu aștepți, înseamnă că
părerea ta despre tine este că nu ești demn de iubire, ești un nimeni și nu valorezi nimic.

Aștepți toate astea din exteriorul tău atunci când tu nu te iubești. Astfel dacă cineva îți spune
“te iubesc” zici în sinea ta: deci sunt și eu bun de ceva, mă acceptă cineva, mă apreciază
cineva, mă respectă cineva etc.

Iubiți-vă pe voi și, fie că îți mărturisește cineva iubirea prin cuvinte, prin fapte sau prin
manifestare, fie că nu-ți mărturisește iubirea, dar simți că te iubește, tu te iubești pe tine, te
apreciezi pe tine, te respecți pe tine, asta este cel mai important în călătoria ta în pace în
această dimensiune. Aceasta se traduce prin IUBIREA DE SINE.

Acum ne întoarcem la întrebarea: De ce iubim Oamenii? Răspunsurile unui copil de 8 ani au


fost:

1. „Pentru că oamenii îți țin de cald”.

Ce-o fi însemnând că „îți țin de cald”? Iubirea este caldă deoarece tu când iubești te încălzești.
Din punct de vedere spiritual ți se ridică energia în sigiliile superioare și apare încălzirea
corpului. De asemenea, când cei doi se iubesc, se îmbrățișează foarte des și acea îmbrățișare,
adică atingerea corpurilor fizice, creează căldură și apare încălzirea, care dă o stare de bine, de
confort, de siguranță etc.

2. „Pentru că te ajută pe tine, când nu poți sau nu știi ceva, și ei știu mai bine.”

Interesant răspuns. Dacă tu nu știi ceva, cel mai ușor și mai repede îl întrebi pe cel pe care îl
iubești sau simți că te iubește. Deoarece este cel mai aproape și disponibil în realitatea ta.

Un om care te iubește, când îi ceri să te susțină în ceva ce nu știi dar, vrei să înveți și vrei să
creezi, de fiecare dată te va îndruma cum știe el mai bine. Noi ne atragem în iubire pe
frecvență specifică și dacă cineva a venit în realitatea ta, a apărut pentru că l-ai atras să vă
susțineți spre creșterea și dezvoltarea pe trepte superioare de evoluție. Asta nu înseamnă că ne
vom dezvolta la fel sau pe aceleași direcții? Fiecare se va dezvolta în funcție de experiențele
cu care are mai multă consonanță sau rezonanță; pe direcțiile unde are de experimentat și creat
ceva nou, în funcție de nivelul său de evoluție în experimentare. De aceea atragem în
realitatea noastră oamenii potriviți pentru a ne susține în salturile cuantice pe care le avem de
făcut și de aceea îi iubim.

Realizăm aceste salturi cuantice pe o nouă treaptă de evoluție cu ajutorul luminii – pe care o
au oamenii pe care-i iubim și care ne iubesc – din hologramele care sunt create și luminate de
o anumită experiență deja depășită de acea persoană. Când depășești o lecție sau activezi o
caracteristică divină din Sine, acea experiență se înscrie în câmpurile tale ca o hologramă,
activată prin lumină. Lumina aceea este dată de trăire, simțire și manifestare. O hologramă
din câmpuri odată activă devine adevăr pentru tine. Un adevăr cu care te vei susține în
călătoria ta în experimentare și vei susține și pe cei cu care vei intra în relații de iubire.

3. „Pentru că atunci când iubești, devii bucuros în inimă.”

Am întrebat: “cum adică devii bucuros în inimă? Adică în inima ta, în pieptul tău se extinde o
fericire, este ceva care te mângâie prin piept”.

Nu m-am gândit niciodată la o astfel de explicație. Cât de simplă și de logică este. Din punct
de vedere cuantic și spiritual așa se întâmplă. Urcă energia în sigiliul patru sau în Anahata,
adică în zona pieptului și, în acel salt al energiei, simți o mângâiere, o relaxare, o iubire pe
care o poți extinde către toți și toate. Când energia a ajuns în zona pieptului tu de fapt te
conectezi la fluxul de iubire divină. Este canalul energetic prin care toți suntem conectați din
iubire și pentru iubire. Am venit în acest plan pentru a ne iubi și cu ajutorul acestei stări să ne
susținem unii pe alții pentru a face salturile cuantice spre starea lui EU SUNT.

Eu zic că, după aceste explicații, avem motive să le mulțumim celor pe care i-am atras în
realitatea noastră în relații de iubire de diferite tipuri (cuplu, copii, părinți, rude,colegi etc.)
pentru că îi iubim.

Cu drag, din iubire și cunoaștere pentru cunoaștere și iubire!

Ziua buna se cunoaste de dimineata

Acest proverb românesc ne indică faptul că, încă de dimineață, tu îți creezi ziua, conștient sau
nu. Vă voi expune aici cum facem asta.

De dimineață ne stabilim ce va fi peste zi în funcție de fluxul de conștiință în care ne-am


trezit. Noi, seara când ne culcăm, în funcție de ultimul gând conștient care trece prin creierul
nostru, vom intra pe un flux de conștiință sau pe altul. Fluxurile sunt de frecvențe diferite. De
exemplu, dacă mă gândesc la ceva constructiv, ceva care mă face să mă simt bucuros, voi
intra pe un flux de frecvență înaltă, creierul meu va lucra toată noaptea să-mi imprime acea
frecvență iar dimineața, când mă trezesc, mă simt fericit, bucuros, aparent fără nici un motiv
exterior. Adică am ieșit din dependența de emoții.
Dependența de emoții apare când eu aștept un stimul exterior, care să declanșeze în mine
anumite comportamente sau stări. Dacă m-am trezit pe un flux de conștiință în care trăiesc o
stare de bine, toată ziua va fi asemenea!

Sigur vi s-a întâmplat cum mi s-a întâmplat și mie să mă trezesc bucuroasă fără motiv, apoi să
fac diverse activități pe care le amânam sau nu-mi găseam timp să le fac, să creez ceva care,
prin însăși activitatea respectivă, mi-a amplificat starea de bucurie și astfel toată ziua a fost o
bucurie. Și opusul este valabil. Nu-l mai dezvolt ca să nu intrăm într-un astfel de flux de
conștiință. Deci, ziua bună se cunoaște de dimineață.

Dați-vă voie să fiți observatorul conștient al stărilor, atitudinilor și comportamentelor


voastre. Astfel vă veți cunoaște, veți ști unde și cum să acționați pentru a avea o viață
minunată.

Copiii cresc cu afecțiune și încredere, pentru o viață fericită

Manifestarea afectivității părinților asupra copiilor îi vor duce pe copii spre o viață minunată
plină de realizări mărețe sau spre neîncredere, limitare și suferință.

Mereu m-am întrebat: de ce unii copii sunt timizi și se blochează mental când li se pune o
întrebare sau sunt evaluați și de ce alți copiii sunt dezinvolți au încredere în ei și se dezvoltă
armonios?

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Și atunci când te întrebi apare și un răspuns valid. Am găsit.În acest articol vreau să vă
împărtășesc contribuția majoră a părinților în primii 7 ani la activarea acestor trăiri, stări,
comportamente.

Cercetătorii din neuroștiințe, au făcut în ultimii 20 de ani două descoperiri surprinzătoare, și


anume:

1. O țesătură genetică va fi exprimată sau nu în funcție de mediul în care crește un


copil;
2. Gena – dublu helix care șerpuiește prin fiecare dintre celulele noastre – poate fi
activată sau dezactivată în funcție de experiențele pe care le avem;

Deci, experiențele vieții pot activa sau dezactiva gene. Cu alte cuvinte natura învinge gena.

În funcție de experiențele pe care un copil le-a avut în mica copilărie (primii 7 ani), el poate
sau nu să manifeste o bază genetică pentru timiditate, agresivitate, bucurie, degajare, etc.

Structura noastră AND este ca o colecție de muzică cu mai multe CD-uri. Ce muzică auzim
depinde de, ce muzică punem să cânte în CD-rom. Altfel spus genele pot conține diverse
informații, dar noi suntem cei care le accesăm sau nu prin ceea ce conținem și prelucrăm.
Deci computerul central, creierul, este cel care va activa în funcție de stimulii exterior,
anumiți neurotrasmițători pentru a declanșa stările, atitudinile și comportamentele noastre.

“Primele cercetări despre acest subiect au fost făcute pe animale. Și s-a constatat că puii de
șobolani care nu erau dezmierdați sau alintați, mângâiați (prin lins) de mamele lor, tresăreau
de spaimă la o experiență stresantă, iar la nivel cerebral eliminau un val de hormoni ai
stresului numiți glucocorticoizi, care le făceau inima să pompeze cu putere și le încordau
mușchii pentru goană sau atac.” Dr. Richard Davidson (părintele neuroștiinței moderne)
Unii cercetători printre care Meaney și colegii săi, în anul 1990 au descoperit că gena care
ordonă producerea de receptori ai hormonului de stres, este influențată de experiențele trăite
la o vârstă fragedă.

Dacă o mamă își manifestă rar afectivitatea – prin mângâieri, alintări, dezmierdări – asupra
copilului, gena responsabilă cu activarea stării de bine și siguranță este reprimată, și astfel un
ciorchine de atomi (cunoscut sub numele de grupare de metil) se așează la propriu pe genă și
o înăbușă.

Maltratarea copilului prin – ignoranță, critică, pedepsit la colț, țipat la el, agresat fizic,
comparat cu alții – alterează exprimarea genelor la nivelul creierului. Această alterare
deteriorează capacitatea de a face față adversităților și astfel aceasta, lasă individul vulnerabil
în fața experiențelor vieții.

Am mai spus că prima glandă care se formează la făt este pituitara. Ea are vibrația frecvenței
celei mai înalte și de aceea prin ea trec doar informații cu frecvență înaltă, cum ar fi: iubirea,
bucuria, pacea, liniștea, încrederea, curajul, veselia, joaca, siguranța, etc.

Se pare că noi, ființele umane încă de când ajungem în uterul mamei suntem setați să
activăm și să conținem doar starea de bucurie și fericire. Dar, dacă părinții manifestă
asupra noastră un comportament sau altul, aceasta face ca la nivel cerebral receptorii bucuriei
să fie înăbușiți de gruparea de metilen. Astfel creierul se activează mai mult în zona
prefrontală dreaptă care conform cercetărilor, experimentelor și studiilor este mai activă la
oamenii pesimiști, depresivi, timizi, debusolați, etc.

Încă din 1994, înainte de a concepe și aduce la trup proprii copiii, m-am preocupat de cum
influențez eu ca părinte, dezvoltarea copilului. Astfel am găsit diverse scrieri legate de
subiect. Cel mai semnificativ autor pe acest subiect, pentru mine a fost maestrul O.M.
Aivanhov. El vorbește cu multă dragoste cum îi spun încă de atunci: “ se exprimă pentru
inima și sufletul celor care-l citesc.”

Astfel în anul 1997 am cercetat și prezentat la un simpozion, o lucrare cu tema “relația părinți
– copii”, unde redam în termini observabili, influența părinților asupra copiilor încă dinainte
de concepere, în timpul sarcinii, după naștere până la un an și în perioada 1-7 ani.

Acum datorită studiilor de ultimă oră din neuroștiințe am descoperit ce se întâmplă cu această
relație de la nivel cerebral și până la nivelul structurii ADN.

Este extraordinar să afli cât de mult le poți influența viața și comportamentele viitoare ale
propriilor copiii. De părinți depinde dacă un copil va fi optimist, încrezător și stăpân pe sine în
experiențele vieții lui sau va fi timid, supus, fără inițiativă, neîncrezător, depresiv, etc.

Pentru mine este o descoperirea uluitoare: cum prin atitudinea și comportamentul nostru,
putem influența creierul copilului astfel încât să-și creeze la nivel cerebral rețele neuronale
proprii, prin care ei să rămână divini și să-și manifeste la maxim potențialul divin.

Așa cum știți deja, eu vorbesc în scrierile mele din fapte și trăire. Așa că vă voi expune o
situație pe care am trăit-o și experimentat-o personal. Băiatul meu cel mic când avea 3 anișori
îmi spune într-o zi: ”Mami tu trebuie să-mi spui doar BRAVO și eu știu, și pot să fac
orice.” Eu mă jucam cu el și a avut această remarcă, care, bineînțeles m-a lăsat pe gânduri și
pentru care am meditat. Atunci l-am îmbrățișat i-am spus bravo, el a râs și s-a gudurat la
pieptul meu. De atunci când făcea ceva sau făceam ceva împreună, îmi aduceam aminte de
afirmația sa. Așa că îi spun bravo și mă bucur cu el și pentru el când face ceva. Acest fapt
duce mereu la reușita cu succes a acelei sarcini, joc, temă,etc.

Astăzi am înțeles ce se întâmplă în interiorul copilului când îi spui bravo (începând de la


creier și terminând cu fiecare celulă din corp).

Pe lângă metoda cu bravo, mângâiați-vă copii, drăgăliții, dezmierdații, etc. Contactul fizic îl
ajută să creadă că ceea ce spuneți prin vorbă, conțineți și trăiți în interiorul vostru. Atingerea
fizică aduce credibilitate în mintea lor.

Prin aceste modalități de manifestare a dragostei noastre față de ei le crește încrederea în sine,
curajul, capacitatea de a îndrăzni, veselia, capacitatea de a se bucură din orice, bucuria de a
crea mereu, își dezvoltă inteligență cognitivă și emoțională, capacitatea de a se deschide spre
experiențe noi în siguranță. Prin toate acestea ei se vor iubi pe ei și nu vor activa
comportamente distructive la adresa corpului, a minții și a sufletului lor.

Dragi părinți iubiți-vă și onorați-vă copiii, pentru că:

De voi depinde dezvoltarea lor ca copii minunați și adulți responsabili.

De voi depinde dacă dezvoltă curajul sau timiditatea.

De voi depinde dacă au aripile deschise pentru dezvoltare sau frânte.

De voi depinde bucuria și fericirea vieții lor.

De voi depinde dacă au realizări mărețe sau fac dezvoltare personală toată viața.

Iubiți-vă pe voi, iubiți copiii voștri, iubiți mediul înconjurător pentru a crea iubire. Cu drag
din cunoaștere și iubire pentru cunoaștere și iubire

Gândul simțit aduce împlinirea unei dorințe

Vă veți întreba care este mecanismul prin care un gând poate să creeze experiențele din viața
noastră pentru împlinirea unei dorințe? Voi reda în acest articol întreg mecanismul, așa cum l-
am descoperit și cum îl simt eu. Am vorbit în alt articol despre glanda pineală care este cea
care amplifică vibrația unui gând și transformă cunoașterea în expresie materială.

Autor articol:psiholog Niculina Gheorghiță


Orice informație pe care o lăsăm să pătrundă în interiorul nostru, în creierul nostru, în corpul
nostru – prin concentrare și atenție – va deveni o realitate vibrațională mai întâi în corpul
fizic. Pineala transmite acest impuls ca pe un curent electric prin fiecare celulă până la nivelul
structurii ADN, iar acest impuls este înregistrat ca o emoție, trăire.

Cu cât gândul este de o frecvență mai înaltă cu atât ce simțim în corp este de o intensitate mai
mare. Sigur ați simțit și voi ce am simțit și eu de foarte multe ori, cum vă furnica ceva pe
coloana vertebrală, sau cum vă încălzeați brusc, aparent fără motiv.

După ce s-a instalat realitatea vibrațională în corpul fizic, acel gând face parte din noi, este ca
atunci când conținem sângele în corp sau diferitele sisteme care sunt ca niște programe prin
care corpul funcționează. Având acel fior sau căldură simțit în interiorul corpului fizic,
sufletul înregistrează acea senzație sub formă de trăire, într-o hologramă în câmpul auric din
jurul nostru.

Prin fiecare moment de atenție către acel gând, holograma din câmpuri luminează din ce în ce
mai puternic. Cu cât luminează mai mult timp cu atât atrage pe frecvență specifică, gânduri
asemănătoare de aceeași frecvență și aceeași consistență. De aici pot trage concluzia că creația
începe la nivel energetic și abia apoi când noi conținem acel gând al dorinței, și a atins un
punct critic al luminii apare forma. Acea lumină va atrage spre voi situații, evenimente,
momente , lucruri sau entități care vor crea aceleași sentimente trăite în corp, date de toate
gândurile pe care le conțineți voi.

Atragem spre noi ce conținem în interiorul nostru, adică cele nevăzute pentru a experimenta
gândul pe care-l conținem în planul concret, planul 3D, astfel încât să dobândim înțelepciune.

Orice gând odată simțit ca pe o certitudine în interiorul vostru: ” știu că așa este”, vă părăsește
corpul prin câmpurile electromagnetice din jur și intră în fluxul conștiinței sociale, și atrage
spre voi orice ar produce același sentiment dat de dorința sau gândul trăit în corpul vostru
fizic. Cu cât dorința este simțită mai intens cu atât mai completă va fi împlinirea ei.

Astfel orice dorință ați avea, aveți capacitatea ca prin cunoaștere să o materializați.
Materializați mai repede sau mai greu în funcție de cât de mult vă concentrați.

Concentararea, motivația și voința se activează în funcție de cât de mult vă doriți acel ceva.
Când vă doriți cu adevărat nu mai apar îndoieli, neâncredere și justificări cum că, nu se poate.
Atunci ” când vrei cu adevărat poți!”– adevărată expresie.

Pentru a vă materializa dorințele pe care le vreți, tot ce aveți de făcut este să simțiți ceea ce
doriți. Spor în tot ce faceți. Cu drag din iubire pentru iubire

“Cum este în interior așa este și în exterior”

Oamenii, lucrurile, evenimentele, situațiile ne vor arăta întotdeauna către noi, ceea ce noi
suntem în interior. Ceea ce noi conținem ca trăire ca vibrație în fiecare celulă a corpului fizic.

Legea realității noastre este că fiecare moment reflectă spre noi ceea ce suntem în
interiorul nostru.
Avem nevoie de oamenii din jurul nostru pentru a ne arăta cine suntem și ce conținem.

Mulțumiți-le!

Ei nu sunt vinovați pentru ce trăiți în exterior, ei sunt niște mesageri ai Dumnezeului Central
care reprezintă, unificarea tuturor părticelelor de Sine divin din fiecare. Și cum Sinele vrea să
ne desăvârșim, metoda cea mai ușoară este să vedem în afară ce conținem în noi, prin cei din
jurul nostru.

Dacă vreți să trăiți iubirea începeți să acceptați și să manifestați iubirea pentru voi ca spirite,
ființe și corp fizic. Manifestând pentru voi veți atrage oameni care se iubesc, se respectă pe ei
și astfel apare armonia. Armonia se simte și trăiește deoarece nimeni nu vrea să ia nimic de la
nimeni, nimeni nu pândește un moment în care să se simtă bine, luând ceva din exterior ci
fiecare conține și trăiește în interiorul său ceea ce dorește și vrea. Astfel nu mai aștepți pe
cineva din exterior să-ți dea, să-ți umple golul din interior.

Paradoxal când nu mai aștepți nimic de la nimeni ai totul, primești totul și bucuria este fără
margini.

Cum poți afla dacă te iubești și respecți? Aruncă o privire asupra vieții tale și întreabă-te:
Sunt o persoană care suferă? Am regrete? Sunt victima cuiva? Sunt plin(ă) de furie și
frustrări? Puneți-vă aceste întrebări, și dacă răspunsul la una dintre ele, sau la mai multe este
da, e semn că nu vă iubiți pe voi. Aflați și învățați cum să vă iubiți pe voi și veți avea puterea
să le dați la o parte și să aduceți în realitatea voastră pacea, detașarea și bucuria pentru ceea ce
sunteți.

Cum le dați la o parte? Înlocuiți vechea rețea neuronală de suferință cu o alta nouă în care
introduce-ți conștient în creierul vostru gânduri de frecvență înaltă – bucurie, împlinire,
prezență, dragoste, iubire de sine, respect de sine. Faceți asta cu concentrare și atenție pe
astfel de gânduri, cât mai mult timp dintr-o zi.

Observați-vă cum vă exprimați, ce gândiți și ce ziceți voi despre voi. Și când rostiți ceva cu
vibrație coborâtă opriți-vă din noianul gândurilor, rostiți în sinea voastră: STOP și veți vedea
că îngheață toate acele gânduri care veneau buluc peste conștiința voastră. După ce s-au oprit,
ștergeți cu un burete imaginar, ce ați spus, și înlocuiți rescriind sau rostind mental un gând
nou de pace, bucurie, iubire, odihnă, voință, putere interioară. Astfel conectați rețelele
neuronale la informații de frecvență ridicată. După ce ați făcut aceasta, de mai multe ori
printr-o disciplină adică cu atenție și concentrare, de câteva ori pe zi timp de 7-21 de zile, și
astfel schimbați programul vechi cu unul nou. Creierul care este un biocomputer, se prinde că
ați ales conștient alt program de rulare(adică prin focus și concentrare l-ați adus pe pagina
principală) și mereu îl va accesa pe cel nou.

Acesta este mecanismul prin care vă iubiți pe voi. Astfel eliminați programele de blamare,
critică, furie, frustrare pe care le-ați manifestat în interiorul vostru mult timp,și schimbați
programele de rulare cu gânduri de frecvență înaltă, iar într-un timp mai scurt s-au mai lung se
va instala pacea în interiorul vostru(în minte și inimă). Aducând pacea în interior veți atrage
prin frecvență specifică, ca un magnet pacea și în exterior, în manifestările, relațiile, serviciul
vostru, etc.

Iubiți-vă pe voi înșivă, nu vă mai comparați cu alții, nu există nimeni altcineva ca și voi.
Iubirea nu are de-a face cu modul cum arătați, ci are de-a face cu tot ceea ce este esențial în
voi. Așa că acordați-vă la frecvența iubirii. Fiți voi și scăpați de dorința de a fi ca toți ceilalți.
Eliminați gândurile prin care credeți că lumea, societatea, mama, tata, prietenii vă sunt datori
cu ceva. Voi vă sunteți datori cu datoria de a vă iubi pe voi înșivă, de a iubi Scânteia Divină
din voi, de a primi și accepta experiențele din viață cu inima ușoară. Iubiți-vă într-atât încât
să-i iertați pe oamenii din viața voastră, care nu fac lucrurile ca voi, care se manifestă diferit
decât voi.

Când lucrați în acest mod cu voi înșivă se schimbă percepția și înțelegerea vizavi de viață,
situații, momente, evenimente. Oamenii care apar în viața voastră devin vocea voastră
exterioară, care exprimă prin comportamente și manifestări, ceea ce conțineți voi în interiorul
vostru. Când apare o situație,un eveniment,un om care manifestă ceva ce nu îți place sau nu îți
este confortabil, nu mai dați vina pe cineva ci îți pui întrebarea: Ce din mine a adus în exterior
această situație? Ce am de învățat și înțeles de aici?. Stai câteva momente și deodată te
luminezi, primești răspunsul din interior și, pe loc conștient, aduci un gând constructiv,
dezvoltator, de pace, de frecvență ridicată în mintea ta și în câteva momente se modifică
situația exterioară. Parcă te luminezi deodată și știi ce să faci. Iar apoi observi cum se schimbă
la pol opus ceea ce se manifesta cu câteva clipe mai înainte în exterior. Adică dacă omul era
nervos, supărat, deodată se calmează și chiar îți spune nu știu ce m-a apucat mai înainte. Mi s-
a întâmplat de foarte multe ori în ultimii ani să schimb situațiile evenimentele și manifestări
din jurul meu, aplicând ce v-am scris mai sus.

Vă dau un exemplu petrecut recent. În excursia în care am fost de curând, când am ajuns în
aeroportul Lasha(Tibet). fetele de la ghișeul de control viză și pașapoarte erau încruntate.
Eram cu un grup de cursanți și am vorbit cu două dintre ele. Uite ce frumoase sunt și ce
încruntate, hai să le facem să zâmbească. Stăteam la rând și am început să emitem iubire și să
zâmbim gândindu-ne la ele în termeni de: Cât sunt de frumoase, ce minunate sunt, etc. Când
am ajuns la ghișeu și am întins pașaportul au ridicat privirea cu un zâmbet mare, au râs cu noi,
ne-au spus că suntem frumoase și arătăm bine în poza de pașaport, etc. Și atunci chiar am
comentat cu fetele: ați văzut de cât de puțin avem nevoie să ne schimbăm realitatea. În loc să
ne trateze cu rece, supărare și să ne influențeze cu aceste atitudini, ele au devenit ca noi, iar
după sunt convinsă că au avut zâmbetul pe buze încă o bună bucată de timp. Astfel devenim
creatorii realității noastre.

Deci, în timp, dacă voi vă iubiți și respectați pe voi vor veni oameni care se iubesc și se
respectă pe ei, și implicit manifestă aceste caracteristici și asupra voastră. Deci este o
interdependență magnifică între ce este în interiorul nostru și ce atragem în exteriorul nostru.
În viață căpătați întotdeauna ce conțineți în interiorul vostru.

Fiți iubire și veți primi iubire.

Fiți bucurie pentru că existați și puteți experimenta și veți primi bucurie.

Fiți pace și veți aduce în realitatea voastră pacea mult dorită.

Fiți încredere în voi și veți aduce în realitatea voastră oameni de încredere.

Fiți cinstiți și impecabili cu voi și veți aduce în realitatea voastră sinceritate și cinste din
partea altora.
Fiți blândețe cu voi și veți atrage blândețea în viața voastră.

Fiți ceea ce vă doriți și astfel veți atrage tot ceea ce sunteți în realitatea voastră.

Dați-vă voie să fiți și totul se va așeza de la Sine. Cu drag din iubire pentru iubire!

Gândul simțit și împlinirea sa

Vă veți întreba care este mecanismul prin care un gând poate să creeze experiențele din viața
noastră pentru împlinirea unei dorințe?

Voi reda în acest articol întreg mecanismul, așa cum l-am descoperit și cum îl simt eu. Am
vorbit în alt articol despre glanda pineală care este cea care amplifică vibrația unui gând și
transformă cunoașterea în expresie materială.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Orice informație pe care o lăsăm să pătrundă în interiorul nostru, în creierul nostru, în corpul
nostru – prin concentrare și atenție – va deveni o realitate vibrațională, mai întâi în corpul
fizic. Pineala transmite acest impuls ca pe un curent electric prin fiecare celulă până la nivelul
structurii ADN, iar acest impuls este înregistrat ca o emoție, trăire.

Cu cât gândul este de o frecvență mai înaltă cu atât ce simțim în corp este de o intensitate mai
mare. Sigur ați simțit și voi ce am simțit și eu de foarte multe ori cum vă furnica ceva pe
coloana vertebrală, sau cum vă încălzeați brusc, aparent fără motiv.

După ce s-a instalat realitatea vibrațională în corpul fizic, acel gând face parte din noi, este
ca atunci când conținem sângele în corp sau diferitele sisteme care sunt ca niște programe prin
care corpul funcționează. După ce am simțit acel fior sau căldură, etc. sufletul înregistrează
acea senzație sub formă de trăire, într-o hologramă în câmpul auric din jurul nostru.

Prin fiecare moment de atenție către acel gând, luminează holograma din câmpuri din ce în ce
mai puternic. Cu cât o hologramă este mai mult timp luminată, cu atât atrage pe frecvență
specifică, gânduri asemănătoare de aceeași frecvență și aceeași consistență. De aici pot trage
concluzia că creația începe la nivel energetic și abia apoi când noi conținem acel gând al
dorinței, și a atins un punct critic al luminii, apare forma. Acea lumină va atrage spre voi
situații, evenimente, momente, lucruri sau entități care vor crea aceleași sentimente trăite în
corp, date de toate gândurile pe care le conțineți voi.

Atragem spre noi ce conținem în interiorul nostru, adică cele nevăzute pentru a experimenta
gândul pe care-l conținem în planul concret, planul 3D, astfel încât să dobândim înțelepciune.

Orice gând odată simțit ca pe o certitudine în interiorul vostru: ” știu că așa este”, vă
părăsește corpul prin câmpurile electromagnetice din jur și intră în fluxul conștiinței sociale,
și atrage spre voi orice ar produce același sentiment dat de dorința sau gândul trăit în corpul
vostru fizic. Cu cât dorința este simțită mai intens cu atât mai completă va fi împlinirea ei.
Astfel orice dorință ați avea, aveți capacitatea ca prin cunoaștere să o materializați.
Materializați mai repede sau mai greu în funcție de cât de mult cunoașteți și vă concentrați.

Concentararea, motivația și voința se activează în funcție de cât de mult vă doriți acel


ceva. Când vă doriți cu adevărat nu mai apar îndoieli, neîncredere și justificări cum că, “nu se
poate”, “nu am cum”, etc. Atunci ” când vrei cu adevărat poți!”- adevărată expresie.

Pentru a vă materialize dorințele pe care le vreți, tot ce aveți de făcut este să simțiți ceea ce
doriți. Spor în tot ce faceți. Cu drag din iubire pentru iubire

Cunoașterea – sentimentul care înalță

Așa este, cum spuneți, în prima fază. Ea este mai întâi o informație care apoi prin atenție și
concentrare va pătrunde prin neurotransmițători în celulele corpului fizic și duce la formarea
unei stări, a unui sentiment.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Cum apare asta? După ce am preluat un gând, am rezonat cu el, l-am păstrat în creier
și l-am amplificat până la un punct critic – prin concentrare și atenție – se implementează în
corp și apoi ne înalță să facem un salt cuantic pe un alt flux de conștiință de frecvență
superioară.

Ce înseamnă punctul critic care te ajută să faci saltul cuantic? Acel punct critic apare ca
urmare a atenției și energiei pe care i-o dăm acelui gând sau informație.

Sigur vi s-a întâmplat să primiți o informație, iar în prima fază să fi spus, nu așa ceva nu se
poate să fie așa. A mai trecut un timp în care v-ați mai adus aminte din când în când de acea
informație dar nu ați insistat prea mult cu atenția asupra ei. La un moment dat vă apare un om,
o situație, o frază dintr-o carte, o emisiune TV în care vi se lămurește ceea ce nu ați crezut
inițial. Și atunci cum ați adus în viața d-voastră noile lămuriri? prin faptul că din când în când
ați adus în glanda voastră pineală, prin atenție și aducere aminte , acea informație. Deci prin
revenirea atenției către acea informație, ați încărcat energetic holograma care era formată în
câmpurile voastre, încă de la prima aplecare asupra acelui gând. Când energia transmisă a
atins un punct critic maxim informația a fost transmisă în corpul vostru. Astfel o conțineți și
apoi prin frecvență specifică ați adus și explicațiile cognitive în realitatea d-voastră apropiată.

Atunci când lucrezi pentru o minte nelimitată totul este posibil. Când crezi că totul este
posibil se întâmplă lucrurile și evenimentele conform credinței tale. Asta înseamnă acceptare.
Acceptarea apare când acel gând a pătruns în interiorul vostru. Sigur vi s-a întâmplat să
spuneți: „Eu niciodată nu pot să fac asta sau aia”. Dacă ai spus niciodată sigur vei face.
Subconștientul nu cunoaște niciodată sau negația, așa că în creier a intrat informația că voi
face asta sau aia. Iar după un timp faci acel ceva cu o mare ușurință, deoarece informația a
intrat în tine și atragi situații și momente prin care vei manifesta ce ai spus că nu poți. Totul
este posibil atunci când dai atenție gândului primordial.

Un gând este mai întâi simțit și abia apoi cunoscut. A cunoaște un gând înseamnă să-l
accepți în creier, iar apoi să îți dai voie să-l simți și să-l trăiești în întregul corp. Atunci când l-
ai simțit nimeni nu-ți mai poate spune că nu este așa. Cunoașterea este definirea unui lucru
prin sentiment, stare, ea nu implică demonstrarea acelei informații ci trăirea ei. Odată ce ai
sentimentul în interior, vei spune: “Știu. Am acest sentiment. Simt că așa este”– sigur ați
rostit această frază de multe ori și așa era. Această frază este cea care ne indică că am acceptat
și am integrat acea informație în interiorul nostru, și că acea informație a devenit adevăr
pentru mine.

Sunt mulți oameni care preiau diverse informații din cunoașteri străvechi minunate. În primă
fază spun că știu la nivel cognitiv dar ei nu intră în profunzime, adică nu dau atenție în fiecare
activitate acelei informații pe care spun că o știu și ea în timp se pierde, deoarece nu a primit
destulă energie prin focus pentru a putea fi implementată ca trăire, sentiment iar mai apoi să
devină adevăr. Dacă nu trăiești o informație, ea nu devine adevăr pentru tine și este ca și cum
„ți-a intrat pe o ureche și ți-a ieșit pe cealaltă” – cunoașteți expresia și sigur ați experimentat-
o.

Dacă vreți să știți ceva, orice, tot ce trebuie să faceți este să ține-ți în atenție acea dorință de a
cunoaște aia sau aia și în scurt timp apare din exterior ceva ce vă va confirma, cognitiv acea
informație. Iar când veți simți în interior acel gând, veți avea întotdeauna dreptate în realitatea
voastră, iar lucrurile se vor întâmpla așa cum le simțiți.

Deci când primești o informație în prima fază este doar o informație sub formă de cunoștință,
adică ai luat cunoștință despre. Ea nu are încă substanță adică trăire sau sentiment,și este doar
la nivel cognitiv. Când este doar la nivel cognitiv nu ești sigur dacă este așa sau altfel și atunci
poți fi influențat de părerea altora despre…. După un timp în care te mai gândești din când în
când la acel ceva începi să simți și să crezi că se poate să fie așa. După un alt timp ești
convins că așa este deoarece ai acea trăire în interiorul tău.

Mama mea avea o vorbă “când vrei să faci ceva nu spune altora până nu ai făcut”. M-am
întrebat de multe ori de ce spunea ea asta? Știa ea ceva ce eu nu știam. Da ea avea o
cunoaștere ancestrală preluată din moși strămoși fără prea multe explicații cognitive și
cercetări minuțioase. Abia acum îmi pot explica vorbele ei în lumina celor studiate, trăite și
conștientizate de mine.

Când vrei să faci ceva, în prima fază acea dorință este o informație fără suport energetic și
poți fi perturbat de adevărurile altora de la ce ai tu de făcut. De ce poți fi perturbat sau
influențat? Deoarece acea informație încă nu are suficientă energie încât să poată intra în
ființa ta, în interiorul tău. Datorită îndoielii, o fi așa sau așa, e bine ce fac sau nu, atragi în
realitatea ta oameni care confirmă nehotărârea ta și apoi te oprești, sau te răzgândești. De
aceea când vrei să faci ceva, sau ți-a venit o dorință sigur o poți împlini doar tu nu altul în
locul tău, așa că atunci când spui altcuiva te expui la diverse influențe, care nu sunt neapărat
din rea voință ci din lipsă de cunoaștere. Oamenii care se bucură de ce vrei tu să faci sunt doar
oamenii care au frecvență specifică cu tine și văd cunoașterea pe aceeași rezonanță.

De ce spunea mama să spun după ce am făcut? Deoarece după ce am făcut acel ceva, am trăit,
am simțit în ființa mea, și acea acțiune a devenit un adevăr care nu mai poate fi interpretat din
exterior. Eu transmit acel adevăr prin toți porii corpului meu și se crează în mine o atitudine
care transmite adevărul.

În lumina celor expuse până aici cunoașterea devine cheia spre înălțarea în fluxuri de
conștiință superioare. De aceea prin cunoașterea simțită, care face parte din tine evoluezi și te
împlinești. Împlinirea apare când ai acceptat ceva în interiorul tău și ai făcut un salt cuantic pe
un flux de conștiință de frecvență și vibrație superioară. Spor la lucru cu voi și dați-vă voie să
fiți, ce vreți să experimentați. Cu drag din iubire pentru iubire

Taina cunoașterii

De curând am conștientizat taina cunoașterii. Vreau să vă împărtășesc această conștientizare.


Pentru mine a venit ca o nouă deschidere spre crearea unei noi minți. Mi-a schimbat
perspectiva asupra credinței și a forței vieții.

De ce taină? Pentru că în spatele acestui proces se ascunde o adevărată minune, care se


manifestă la nivelul creierului. Din creier pleacă toate comenzile către interiorul corpului
nostru fizic și către crearea realității în exterior. Ceea ce conținem în interior se reflectă ca
într-o oglindă în exterior.Voi detalia mai jos acest proces.

Autor articol:Psiholog Niculina Gheorghiță

Conștiința din jurul nostru este format din toate emanațiile noastre, care sunt sub formă de
gând, emoție, trăire și emisiile tuturor obiectelor date prin formă, culoare,etc. din mediul
înconjurător. Aceste emanații care alcătuiesc conștiința au frecvențe electrice diferite. Unele
sunt de frecvență foarte coborâte și lente, anume cele care predomină în conștiința socială
planul material, în programul de supraviețuire, iar altele au frecvențe în lungimi de undă
foarte ridicate, înalte, în programul de creație și sunt gândurile nelimitate ale Supraconștiinței,
Sinelui Divin, Dumnezeu.

Conștiința este suma tuturor valorilor de frecvență diferită ale gândului, iar fiecare valoare de
gând atrage valori asemănătoare, adică fac frecvență specifică(asemănătoare) cu altele de
pretutindeni.

Creierul nostru este un mare receptor de frecvențe electrice ale gândului. El are diferite părți
specializate pentru a primi, găzdui și amplifica diversele frecvențe ale gândului.

Suntem alimentați în permanență cu toate aceste gânduri și emisii dar rezonăm cu cele pe care
le conținem ca frecvență aurică. În momentul în care acceptăm și contemplăm un gând și apoi
îl menținem în creierul nostru suficient timp (depinde de câtă concentrare și atenției îi dăm),
acel gând va face parte din noi.

Creierul transformă gândurile în curent electric, iar în funcție de concentrare îl amplifică mai
mult sau mai puțin și apoi îl trimite prin sistemul nervos central către fiecare parte din corpul
fizic până la nivelul structurii ADN. Prin acest proces acel gând face parte din noi, devine
înțelegere și crește sau diminuează nivelul de frecvență al ființei în general.
De aceea se spune că dacă faci cuiva ceva distructiv de fapt îți faci ție. Prin trăire, tu
implementezi acea faptă prin gândurile acceptate și amplificate în creier la nivelul corpului
care vor atrage la rândul lor evenimente, situații, momente prin care vei experimenta ceea ce
conții, ce ai implementat prin trăire în corp. Tot ceea ce trăiești devine înțelegerea care duce la
înțelepciune. Adică la rezultate care țin de distrugere sau dezvoltare. Noi alegem prin atenție
și concentrare ce vom trăi.

Capacitatea pe care o are creierul nostru de a primi diferite frecvențe de gând este controlată
de glanda pituitară care se situează între cele două emisfere cerebrale. Pituitara este cea care
de fapt guvernează creierul. Ea mai este numită și cea de-a 7 pecete, sigiliu, ceakră etc.
Glanda Pituitară este responsabilă de coordonarea diverselor părți din creier care se ocupă
cu recepționarea și găzduirea frecvenței unui gând.

Cum spune maestrul Ramtha: „Pituitara este poarta ce vă deschide capacitatea de a


contempla și a raționa cu gândul, de a-l realiza în corp și de a-l materializa apoi într-o
experiență”.

Creierul nostru este condus și controlat prin funcțiile acestei glande endocrine puternice,
printr-un sistem complex de secreții hormonale.

După pituitară, ca importanță în sistemul glandelor hormonale este glanda pineală. Ea este
denumită ochiul al treilea sau cekra Ajna. Aceasta se ocupă de amplificarea frecvenței
gândurilor noastre pentru a putea fi transmise la nivel celular în corpul fizic. Pineala răspunde
și de menținerea armoniei funcțiilor corpului prin secreția de hormonilor emiși de glandele
endocrine.

Pentru a amplifica un gând pineala are nevoie de un hormon care este secretat de glanda
Pituitară.

Cu cât frecvențele gândului pe care le acceptăm în creier sunt mai ridicate cu atât secreția
hormonală este mai abundentă în organism. De asemenea cu cât frecvențele sunt mai înalte cu
atât pituitara activează pineala, care își secretă hormonii care activează creierul pentru a primi
gânduri de frecvențe mai înalte.

Cu alte cuvinte cu cât stăm pe un flux de conștiință mai ridicat ca frecvență cu atât atragem
gânduri de frecvențe înalte. De exemplu cu cât primim și trăim o bucurie cu toată ființa cu atât
atragem alte bucurii în realitatea noastră. În același mod cu cât acceptăm în mintea noastră un
gând de supărare sau întristarea cu atât atragem în realitatea noastră evenimente, momente,
situații care aduc tristețe și supărare. De noi depinde ce acceptăm în creierul nostru.
Acceptarea se traduce prin faptul că dai atenție unui gând, un anumit timp cât să creeze calea
spre celulele corpului fizic.

De ce i se spune glandei pineale ochiul al treilea? Deoarece prin ochi tu poți vedea la
distanță. În funcție de cât de deschis este ochiul(câtă deschidere ai) vezi mai departe sau mai
aproape. Deschiderea apare ca urmare a acceptării că ceva este posibil. După acceptare
activezi credința că se poate. Și uite așa apare procesul materializării:

cunoaștere – acceptarea – credință – materializare.


Cunoașterea duce la acceptare. Acceptarea duce la activarea forței interioare care este
credința, iar credința duce la împlinirea gândului acceptat. Dați-vă voie să trăiți în bucurie,
pace armonie. Acceptați că e posibil și viața voastră va fi plină de evenimente, situații,
momente care vă vor aduce bucurie, pace și armonie.

Cu drag din iubire pentru iubire!

Cunoasterea – comoara cea mai de pret

Am fost de curând într-o călătorie aventură, unde, am conștientizat pregnant rolul cunoașterii
în evoluția și desăvârșirea omului ca ființă divină. Cunoașterea îți aduce trăirea stării de “A
FI”, împlinirea, iluminarea.

Cunoașterea este absolută. Adică o dată ce știi ceva nu mai poți să te faci că nu știi.
Cunoașterea vine din interior. Prin cunoaștere poți să vezi lumea cu alți ochi, poți să
întreprinzi alte comportamente conștient, poți să elimini ignoranța și poți creea o minte nouă.
Prin cunoaștere scoți la suprafață în planul concret potențialitățile scânteii divine din tine.

Autor articol: Psiholog Niculina Gheorghiță

Mă întreba ieri cineva cum îți dai seama dacă ce vrei este de la Sinele Divin sau din
personalitate(ego, eul fals, antichristul,etc).

Așa cum știți vorbesc din ceea ce fac eu , iar acum vă voi dezvălui cum aflu eu dacă e de la
Sine sau din ego.

Este destul de simplu să conștientizezi de unde vine dorința, gândul sau comportamentul
respectiv punându-ți întrebări, tu ție. Adică “intrând în ședință cu tine” – cum spunea foarte
frumos o cursantă de-a mea. Cum facem asta?

Orice gând sau dorință de care ești conștient(ă) îl analizezi punând câteva întrebări formulate
conform categoriilor de mai jos:

1. Vreau eu cu adevărat să fac asta? Fac eu asta pentru mine sau să demonstrez cuiva
cât de important și special sunt eu?
2. Ceea ce vreau să fac îmi aduce plus-valoare? Adică mă ajută să fiu eu, să mă manifest
fără măști și ascunzișuri, să cresc și să mă dezvolt?
3. Pe ce dimnesiune a vieții mă împlinește?
4. Trăiesc bucuria, pacea și liniștea făcând asta, sau îmi aduce noi griji, stres și agitație?

Mai jos vă voi reda o povestioară pe care am citit-o undeva – nu mai știu unde – dar e foarte
sugestivă pentru acest subiect:
“ Era o dată un om de afaceri American care stătea pe digul unui sat de pe coasta mexicană,
când a acostat o ambarcațiune de pescuit cu un singur pescar la bord. În ambarcațiune se aflau
mai mulți toni mari cu înotătoare galbene. Americanul îl felicită pe Mexican pentru calitatea
capturii sale și îl întrebă, cât timp i-a luat să-i pescuiască.

Mexicanul răspunde: Nu prea mult.

Apoi americanul întrebă de ce nu a rămas mai mult timp în larg ca să prindă mai mult pește.

Mexicanul răspunde că are suficient pește pentru nevoile imediate ale familiei sale.

Atunci americanul întrebă:” Dar ce faci cu tot timpul care-ți rămâne?”

Mexicanul spune: “Dorm până târziu dimineața, pescuiesc puțin, mă joc cu copiii, dorm
după-amiază cu soția mea, ies în fiecare seară în sat să beau vin și să cânt la chitară cu
prietenii. Am o viață foarte plină și ocupată senior.”

Americanul i-a spus zeflemitor: “Am o diplomă de master în economie la Harvard și aș putea
să te ajut. Ar trebui să petreci mai mult timp pescuind, iar din profituri să-ți cumperi o
ambarcațiune mai mare. Cu profiturile de pe urma ambarcațiunii mari vei putea să-ți cumperi
mai multe bărci. În cele din urmă vei avea o flotă de ambarcațini de pescuit. În loc să vinzi
captura unui intermediar mai bine o vinzi direct fabricii sau eventual îți poți deschide propria
fabric de conserve de pește. Așa ai controla producția, transformarea și distribuția. Va trebui
să pleci din acest sat de pescari și să mergi în Mexico City, apoi la Los Angeles și apoi chiar
la New York, de unde îți vei conduce afacerea în plină ascensiune.”

Pescarul Mexican întreabă: “Dar senior, cât timp îmi va lua toată treaba aceasta?”

La care americanul răspunde “între 15 și 20 de ani.”

“Și pe urmă?” – întrebă mexicanul.

Americanul râde și spune că “acum vine partea cea mai interesantă: La timpul potrivit vei
vinde acțiunile companiei și vei deveni foarte bogat. Vei câștiga milioane.”

“Milioane senior? Și apoi?”

Americanul îi răspunde. “Apoi ieși la pensie. Te vei muta într-un sătuc de pescari de pe
coastă, unde vei dormi până târzie dimineața, vei pescui puțin, vei dormi după-amiază
cu soția,vei ieși în fiecare seară în sat să bei vin și să cânți la chitară cu prietenii.”

Vă las să trageți concluziile proprii și să conștientizați care sunt adevăratele motivații din
spatele unei dorințe sau a unui gând. Vă rog să recitiți cele două fraze subliniate din această
povestioară și observați, conștientizați ce lipsește de la una și ce moment important pierdem
din experiența numită viață.

Creierul nostru este instrumentul care captează gândurile din fluxurile de conștiință
înconjurătoare. Orice gând se înregistrează în aceste fluxuri care au diferite frecvențe.
Dacă tu manifești comportamente, gânduri, acțiuni cu frecvență înaltă vei atrage gânduri cu
frecvență înaltă, creatoare, dezvoltatoare.

Dacă tu manifești comportamente, gânduri, acțiuni cu frecvență mai coborâtă, care țin doar de
supraviețuire vei atrage gânduri cu frecvență mai coborâte, limitative care te țin doar în fluxul
de conștiință socială.

După ce le-ai atras este important să-ți faci analiza, pentru a constata de unde vine dorința din
ego, sau din Sine.

Această autoanaliză te ajută să devii conștient și responsabil, atât spre a vedea dacă evoluezi
sau te împlinești prin acea acțiune cât și dându-ți seama ce fluxuri de conștiință ca vibrație
accesezi. Dacă ai dorințe limitative care te duc doar la “ce am”sau “ce posed” – e clar că
frecvența fluxurilor pe care stai mult timp, este de vibrație mai coborâtă, preponderent din
conștiința social. Asta nu înseamnă că e ceva rău ci că, acolo sunt deocamdată preocupările
tale, gândurile și sentimentele pe care le emiți, deoarece totul se întoarce la creator(care ești
tu).

Dumnezeu este cunoaștere nelimitată, viață nelimitată.

Cunoașterea este cea mai grandioasă comoară pe care o avem, deoarece atunci când trăiești o
experiență prin care pierzi posesiunile materiale concrete, unicul lucru pe care nu-l pierzi și
nici nu-l vei putea pierde vreodată este cunoașterea.

Cunoașterea ne dă capacitatea să creăm din nou, să o luăm oricând de la capăt.

Cunoașterea ne dă confortul psihic prin care spunem că: dacă am făcut odată ceva putem face
ori de câte ori mai vrem acel ceva sau ceva îmbunătățit prin învățămintele extrase din
experiențele trecute.

Dacă avem cunoaștere avem opțiuni, avem libertate. Dacă avem cunoaștere putem construi
nelimitat, pentru că este loc sub soare pentru tot omul care vrea să facă ceva.

Dacă avem cunoaștere scăpăm de temeri și frici deoarece atunci nu există nimic- nici un
element, nici o autoritate, nici o regulă- care ne-ar putea amenința, intimida sau înrobi.

Vezi exemplele supraviețuitorilor din lagărele și închisorile comuniste și nu numai.

Cunoașterea ne face să ne extindem, să căutăm o identitate prin care ne dezvoltăm mereu, să


devenim.

Prin cunoaștere și aventura învățării noi ne simplificăm viața și în această stare de simplitate
vom descoperi pace și bucuria vieții. Dați-vă voie șă fiți și veți cunoaște împărăția cerurilor
care se află în voi. Cu drag din iubire pentru iubire.