Sunteți pe pagina 1din 6

UNIVERSITATEA OVIDIUS DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

Servicii și calitatea vieții. Impactul serviciilor


asupra timpului liber

PROFESOR: Florea Oana


STUDENT: Dodu Cristina

Constanța 2019
Introducere
Un rol esențial în satisfacerea la un nivel corespunzător al cerințelor societății moderne, a
nevoilor de trai materiale și spirituale ale populației îl au serviciile.
Acestea satisfac o paleta largă de nevoi ale oamenilor, începând de la cele primare (de transport,
de asigurare a condițiilor de bază ale existenței: apa, căldura, energie electrica, de îngrijire a
sănătății, de comunicare etc.) și până la cele de nivel superior (legate de asigurarea confortului,
ridicarea nivelului de cultura, petrecerea agreabila a timpului liber etc.)
Funcțiile serviciilor precum ridicarea calităţii vieţii se remarcă prin diversificarea surselor de trai,
prin gospodăria comunală, transporturi, sănătate, cultură, turism etc., pe când folosirea raţională
a timpului liber şi refacerea capacităţi de muncă este caracterizată prin destindere, repaus
intelectual prin efort fizic, diminuarea stresu-lui, repaus fizic prin îndeletniciri culturale,
proceduri pentru revitalizarea funcţiilor organismului.1
Conceptul de calitatea vieții și influența serviciilor asupra acesteia
Încă din antichitate, se pot sesiza unele formulări referitoare la repaus şi la timp liber în sens larg,
însă accepţiuni clare privind acest concept apar mult mai târziu în literatura de specialitate.
(Coralia Angelescu, 1997).
Conceptul de calitate a vieţii şi cercetările circumscrise acestuia s-au afirmat în urmă cu câteva
decenii în sfera ştiinţelor sociale; între cauzele majore care au favorizat iniţierea şi aprofundarea
studiilor în această direcţie s-au numărat:
- constatarea că progresul economic nu duce automat la bunăstarea generală, aşa cum s-a
considerat multă vreme;
- faptul că, perturbările mediului provocate de industrializarea şi urbanizarea necontrolate au
efecte dramatice asupra vieţii şi existenţei individului.
Complexitate a conţinutului calităţii vieţii se reflectă în numărul impresionant de indicatori –
după unii autori circa 250 – prin intermediul cărora se poate asigura o evaluare obiectivă a
acesteia; între aceştia pot fi enumeraţi: calitatea mediului social-politic, nivelul şi evoluţia
veniturilor, nivelul şi structura consumului, condiţiile de muncă şi satisfacţia muncii, calitatea
condiţiilor de locuit, gradul de dezvoltare al învăţământului, nivelul de cultură, raportul dintre
timpul de muncă şi timpul liber, precum şi modul de utilizare a timpului liber, calitatea mediul
înconjurător, starea de sănătate a populaţiei, etc. 2
Cunoscutul economist de origine română Lionel Stoleru recomandă regruparea diferiților indici
în trei categorii:
1. economici
2. socio-demografici
3. ecologici.
Dintre indicatorii economici, PNB/locuitor este cel mai semnificativ dar, el reflectă mai ales
latura cantitativă a bunăstarii naționale.
Cea mai dificilă este exprimarea aspectelor psihologice, a elementelor subiective, a satisfacției
interioare personale.
Serviciile sunt implicate profund în toate aceste aspecte, consumul de servicii al populației fiind
un element important al calității vieții.
Astfel, încă din secolul al 19-lea statisticianul Engel observase că cu cât veniturile familiilor erau
mai ridicate, cu atât partea cheltuielilor pentru mărfuri alimentare era mai mică, iar partea
serviciilor, considerate ca cheltuieli accesorii, în consumul total al familiilor crește.
Într-adevăr, analiza coeficienților bugetari, adică a părții relative a cheltuielilor pentru bunuri și
servicii în consumul familiilor arată tendința de creștere a ponderii cheltuielilor pentru servicii,
în țările dezvoltate cu economie de piață.
Astfel, în cazul țărilor puternic industrializate partea serviciilor în consumul final privat se
situează între 1/3 și 1/2, cu o ușoară tendință de majorare.
Pentru țările est-europene ponderea serviciilor este mult mai modestă – circa 15-20% -
explicabilă prin nivelul mai scăzut de dezvoltare, prin deosebirile de prețuri sau de obiceiuri de
consum, dar și prin neconcordanțe de ordin metodologic.
În România, scăderea puterii de cumpărare a populației după 1990 s-a reflectat și în ponderea
redusă a serviciilor în totalul cheltuielilor de consum ale populației, până în 1997 înregistrându-
se chiar o scădere a ponderii cheltuielilor pentru servicii (tabelul nr. 1).
Pe de altă parte, ponderea comparativ mai ridicată a cheltuielilor pentru servicii la categoriile
socio-profesionale cu venituri mai ridicate (patroni, salariați) față de țărani, pensionari, șomeri
demonstrează dependența directă a consumului de servicii de nivelul veniturilor.
Tabelul nr. 1
Structura cheltuielilor totale de consum ale populației
-%-
1990 1995 1997 1999 2000
Produse alimentare 40,4 48,2 58,8 53,5 53,4
Mărfuri nealimentare 43,8 38,7 29,0 29,3 28,9
Servicii 15,8 13,1 12,2 17,2 17,7
Total 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0
Sursa Buletin statistic trimestrial, CNS, 1996, Anuarul Statistic al României, CNS, 1998, p. 181,
Anuarul statistic al României, INS, 200, p. 144 și 2001, p. 140
Conceptul de timpul liber și influența serviciilor asupra acestuia
O altă relație importantă este aceea a serviciilor cu timpul liber care se referă atât la mărimea
acestuia cât și la modalitățile lui de utilizare.
Vehiculate încă din antichitate, în special prin studii filozofice, ideile despre timpul liber îmbracă
o paletă destul de variată. Conceput într-un sens larg în opoziţie cu timpul de muncă, timpul într-
adevăr liber, „loisirul” reprezintă acel timp destinat unui „ansamblu de activităţi cărora individul
li se dedică în mod liber, de bunăvoie şi cu plăcere, fie pentru a se odihni, fie pentru a se distra şi
a-şi satisface nevoile estetice, fie pentru a-şi îmbogăţi informaţia sau a-şi completa în chip
dezinteresat informaţia, pentru a-şi lărgi şi dezvolta partea socială voluntară sau capacitatea
creatoare, după ce s-a eliberat de obligaţiile profesionale, sociale şi familiale”.( J.M.
Dumazedier, 1962)
Prin urmare, mărimea timpului liber este strâns condiționată de dimensiunile componente ale
bugetului de timp al oamenilor (fig. 1).
Timp fiziologic de Timp
bază (somn,
de muncă
repaus,
Timp
etc.)de Alte secvențe de Timp liber
transport timp impuse

Fig. 1. Structura bugetului de timp (după Coralia Angelescu, Dorin Jula, op. cit.)
În decursul a două secole în condițiile dublării duratei medii a vieții de la circa 36 ani în jurul
anului 1800 la circa 72 ani la orizontul anului 2000, timpul liber a crescut de mai bine de șase ori
de la 3 ani la 19 ani.
Această creștere s-a realizat mai ales pe seama scăderii timpului de muncă urmare a sporirii
productivității muncii, în special în sectoarele primar și secundar, dar și în ramuri ale sectorului
terțiar (transporturi, de exemplu).
Reducerea timpului de muncă a fost atât absolută (de la 11 ani la 8 ani) cât și relativă ca pondere
în totalul bugetului de timp (de la 30% la 11%), după cum se poate observa din tabelul nr. 2.
Tabelul nr. 2
Structura bugetului de timp în anii 1800 şi 2000
Anul 1800 2000
Timp liber 3 ani (8%) 19 ani (27%)
Muncă 11 ani (30%) 8 ani (11%)
Transport 2 ani (6%) 6 ani (8%)
Copilăria și școala 5 ani (14%) 8 ani (11%)
Timp fiziologic de bază 15 ani (42%) 31 ani (43%)
(somn, hrană, igienă, repaus
etc.)
Total 36 72

Referitor la celelalte secvențe ale bugetului de timp, se remarcă menținerea la o pondere relativ
constantă și substanțială (43%) a timpului fiziologic de bază (somn, hrană, igienă, repaus etc),
sporirea timpului destinat transportului urmare a creșterii mobilității spațiale a populației și a
distanțelor de deplasare precum și mărirea timpului de școlarizare.
Bineînțeles că acestea sunt cifre medii care diferă de la o țară la alta precum și pe categorii socio-
profesionale (de exemplu, oamenii de afacere și personalul de conducere mai ales în anumite
domenii petrec un timp îndelungat la locul de muncă).
Căile de mărire a timpului liber (din punct de vedere economic). Sunt aduse în discuţie 2 aspecte:
a) reducerea timpului de muncă;
b) diminuarea timpului afectat satisfacerii cerinţelor existenţei;
Serviciile sunt implicate atât în favorizarea reducerii timpului de muncă (în principal prin
impulsionarea creșterii productivității), cât și reducerea timpului afectat cerințelor existenței
(efectuarea cumpărăturilor, prepararea hranei, întreținerea locuinței, îngrijirea sănătății). Un rol
deosebit de important revine în acest sens comerțului, dar și altor servicii cum ar fi cele de
asistență medicală și socială, alimentație publică, transport, spălătorii și curățătorii chimice etc.
În ceea ce privește utilizarea timpului liber, acesta este destinat odihnei, distracţiei, recreării,
turism, agrement, dar şi autoeducaţiei, autoinstruirei sau practicării unor hobby-uri etc.
Între modalitățile principale de utilizare a timpului liber se înscriu: urmărirea programelor de
radio și TV,vizionarea de spectacole, vizitarea de muzee, expoziții etc.,turism, activități sportive
ș. a.
Rezultă, așadar, că serviciile sunt antrenate în proporție însemnată în crearea condițiilor pentru
petrecerea timpului liber ca și în folosirea propiu-zise a acestora.
Totodată, mai trebuie de menționat că modalitățile de utilizare a timpului liber și activitățile
corespunzătoare diferă, în funcție de dimensiunile și localizarea acestuia (timpul liber zilnic,
săptămânal, din concediu de odihnă). Astfel, timpul liber din cursul unei zile este destinat cu
precădere autoinstruirii, activități distractive, întâlniri etc.,timpul liber la sfârșit de săptămână va
fi folosit în scopuri de turism, activități sportive, vizionări de spectacole, hobby-uri etc. În ce
privește concediu de odihnă, acesta este destinat în special turismului, pentru odihnă sau scopuri
culturale, tratament balnear etc.
Diversificarea forței de servicii și în mod deosebit a forței turistice are prin urmare efecte
benefice asupra dimensiunilor și modului de utilizare a timpului liber și pentru creșterea calității
vieții, populației, mai ales în condițiile stresului accentuat ce caracterizeaza civilizația modernă.3
Concluzie
Analizând datele anterioare, putem afirma cu siguranță că serviciile au o influență imensă asupra
calității vieții precum și asupra timpului liber.
În cazul calității vieții se poate cu certitudine de afirmat că serviciile au un rol determinant
asupra tuturor componentelor acesteia (numărând cca 250). Conform surselor, în cazul țărilor
puternic industrializate partea serviciilor în consumul final privat se situează între 1/3 și 1/2, cu o
ușoară tendință de majorare, în timp ce țările est-europene ponderea serviciilor este mult mai
modestă – circa 15-20% - explicabilă prin nivelul mai scăzut de dezvoltare, prin deosebirile de
prețuri sau de obiceiuri de consum, dar și prin neconcordanțe de ordin metodologic.
În consecință, se poate aprecia că o creștere a consumului de servicii conduce nemijlocit la o
îmbunatățire a calității vieții.
Relația dintre timpul liber și serviciile poate fi ușor remarcată în datele statistice conform căreia
în decursul a două secole în condițiile dublării duratei medii a vieții de la circa 36 ani în jurul
anului 1800 la circa 72 ani la orizontul anului 2000, timpul liber a crescut de mai bine de șase ori
de la 3 ani la 19 ani. Această creștere s-a realizat mai ales pe seama scăderii timpului de muncă
urmare a sporirii productivității muncii, în special în sectoarele primar și secundar, dar și în
ramuri ale sectorului terțiar (transporturi, de exemplu).
Așadar putem nota faptul că dezvoltarea domeniului serviciilor are un rol decisiv asupra
bugetului timpului liber.
Bibliografie
1
MARKETINGUL SERVICIILOR.Suport de curs destinat studenţilor din anul III zi şi ID.
Specializările Marketing şi ECTS pag.16
2
Economia serviciilor. Liceul Spiru Haret pag.41
3
Ioncică, M., 2003. Economia serviciilor. Teorie și practica, ediția a 3-a revăzută. București,
Editura Uranus pag. 66,67,68,69,70