Spaţiul de viaţă penitenciar.

Normele şi valorile informale în mediul de detenţie

Un vizitator străin - care nu este familiarizat cu specificul vieţii penitenciarelor – poate

aprecia la prima vedere că regimul de viaţă din închisoare are o logică simplă, în care personalul
asigură o gamă de servicii pentru deţinuţi: hrănire, igienă, recreare, culturalizare, securitate.
După un contact mai îndelungat cu închisoarea încep să fie percepute dimensiunile sale
umane, structurile relaţionale, normele şi valorile neoficiale, dinamica zvonurilor, sistemul de
privilegii, raporturile de forţă, statutele şi rolurile actorilor care participă la viaţa de zi cu zi...
Vom analiza spaţiul de viaţă penitenciar plecând de la câteva constatări generale:
# spaţiul carceral:
• este un spaţiu închis închiderea sa fiind constitutivă structurii şi funcţionalităţii
sale;
• este un spaţiu dihotomic care divizeazp populaţia penitenciară în două grupuri, de
o parte şi de alta a gratiilor;
• este un spaţiu penal din p.d.v. juridic e un spaţiu al „disciplinei penale” al
experenţei –limită pentru deţinuţi;
• este un spaţiu al autorităţii , o zonă a interacţiunilor asimetrice;
• este un câmp de forţe în care sunt consacrate conflictele determinate de tacticile de
dominare ale gradienilor şi cele de rezistenţă ale deţinuţilor; fiind o instituţie
închisă.
Gardianul care lucrează în contact direct cu deţinuţii are dificultăţi în adecvarea statutului
lui - minuţios detaliat în reglamentările oficiale – şi rolurile care trebuie efectiv „jucate” în
relaţii concrete cu deţinuţii. Pe fondul unei relaţionări globale gardian – deţinut, activitatea
cotidiană îl pune permanent în faţa unei situaţii inedite, în care trebuie să rezolve problemele
personale ale deţinuţilor, probleme pentru care nu există prescripţii oficiale.
După cum ne demonstrează cercetările, în penitenciar problematica normelor şi valorilor
capătă aspecte particulare determinate de situaţia în care se găsesc deţinuţii: absenţa libertăţii şi
celelalte frustrări împiedică raportarea adecvată la spectele semnificative ale existenţei de
fiecare zi. Demnitatea, sănătatea, munca, egalitatea, omul, protecţia, iubirea etc. sunt apreciate
prin prisma „stării de deţinut” şi ierarhizate în funcţie de presiunea trebuinţelor nesatisfăcute în
mediul penitenciar.
Studiul procesului de obiectivare a valorilor în locul de deţinere are în vedere faptul că, la
nivelul individului, ele servesc ca instrument şi etalon atât în alegerea între alternativele de
acţiune, cât şi pentru dimensiunea proiectivă pe care o au, adică oferă motive şi planuri de
acţiune în împrejurarea de viaţă pe care o traversează individul la un momemt dat.
 Norma socială este regula care prescrie comportamentele acceptate de colectivitate sau de
către o instituţie. Norma înlătură conflictele existenţei în comun a grupurilor umane şi poate avea
caracter de obligativitate ( norma juridică) sau numai de constrângere morală (norma morală).
În penitenciar acţionează, ca şi în societate, trei tipuri de norme:
• organizaţionale – care privesc mecanismul de funcţionare a instituţiei ( legea de
executarea pedepselor);
• acţionale – care indică regulele de evaluare „corectă” a situaţiilor cotidiene şi a
evenimentelor ce interesează colectivitatea deţinuţilor;
• relaţionale – referitoare la modalităţile considerate eficiente în raporturile deţinut
-deţinut, deţinut - grup de deţinuţi, deţinuţi – personal.
Mediului penitenciar îi este specifică existenţa în paralel a normelor oficiale ( care sunt
legiferate şi urmăresc atingerea obiectivelor instituţiei – productive, educative, preventive) şi
acelor neoficiale ( care exprimă generalizarea experienţei dobândite de deţinuţi, având ca scop
crearea unor relaţii şi condiţii de viaţă suportabile din punctul lor de vedere pe parcursul
executării pedepsei şi care acţionează numai în interiorul grupului de deţinuţi).
Conform unui studiu realizat în anul 1982, format dintr-un eşantion de 150 de minori, 150
de tineri ( 18-21 ani), 650 de deţinuţi bărbaţi şi 300 de femei deţinute.
Pentru a stabili modul în care deţinuţii percep cele trei tipuri de norme, s-a realizat un
chestionar, aprecierea gradului de acord sau dezacord făcându-se cu ajutorul unei scări Likert.
Au fost strecurate unele norme negative, în scopul stabilirii atitudinii pe care deţinuţii o au faţă
de acestea.
Itemii chestionarului administrat:
Pentru norme organizaţionale:
1. Viaţa este prea uşoară în penitenciar pentru unii deţinuţi.
2. În toate penitenciarele regulamentele se aplică la fel.
3. În detenţie despre marea majoritate a evenimentelor circulă explicaţii greşite.
4. Dacă tu vrei să răţâi infractor, în zadar se luptă cadrele să te reeduce.
5. Dacă pleci din penitenciar calificat într-o meserie, este mai greu să comiţi o nouă
infracţiune.
6. Deţinuţii cu responsabilităţi sunt oameni de înţeles.
7. După programul de muncă fiecare poate să se ocupe de ce îl interesează.
8. Respectarea programului zilnic depinde de cei care îl conduc în ziua respectivă.
Pentru norme acţionale:
1. Un sfat bun nu poţi primi decât de la deţinuţii cu vechime în penitenciar.
2. În detenţie e mai bine să fii alături de cel puternic, decât să te ţii deoparte
 3. În penitenciar nu poţi ascunde nici un obiect.
4. Din furt se poate trăi mai bine decât din muncă.
5. Cei care declară refuz de hrană obţin întotdeauna ce şi-au propus.
6. În general delicvenţii cunosc diferenţa dintre bine şi rău, şi se pot îndrepta dacă vor.
7. Deţinuţii fără şcoală multă se simt bine în penitenciar.
8. În timpul executării pedepsei deţinuţii sunt mai receptivi la lucrurile rele.
9. E bine să pari ascultător, supus, deşi ceea ce faci nu este din convingere.
10. Nu este bine să te porţi altfel decât deţinuţii din grupul din care faci parte.
11. Pe timpul detenţiei este bine să fii în relaţii bune cu familia.
Pentru norme relaţionale:
1. Ca să fii lăsat în pace de ceilalţi deţinuţi, trebuie să te arăţi mai rău decât eşti în realitate.
2. Unii deţinuţi nu ar avea putere asupra altora dacă nu ar fi înconjuraţi de câţiva care
execută orbeşte ordinele lor.
3. Nu trebuie să aştepţi iubire şi înţelegere de la niciun deţinut, fiecare fiind preocupat doar
de persoana lui.
4. Dacă nu deranjezi pe nimeni, nimeni nu te deranjează.
5. Dacă eşti bine văzut de cadre ai avantaje faţă de ceilalţi deţinuţi.
6. Cei din jurul tău nu trebuie să cunoască adevăratele tale sentimente faţă de ei.
7. Personalul nu trebuie să cunoască decât faptele deosebite care se produc în rândul
deţinuţilor.

Tabe

Categorii de
 Nor
Ierarhizarea valorilor de către minori:
Marea majoritate sunt preocupaţi de problemele majore ale vieţii. iată cum se structurează
valorile la minori:
1. să ai o meserie care să-ţi producă satisfacţii;
2. să fii considerat un om în care se poate avea încredere;
3. să cauţi ca după liberare să te porţi descurca singur;
4. să fii respectat de cei din jur;
5. să te înţelegi pe tine însuţi;
6. să înţelegi oamenii din jurul tău.

Categorii de
Pe ultimele locuri sunt valorile: să te simţi apărat de orice pericol, să te simţi iubit de alţii,
să ai bani cu care să-ţi cumperi tot ce vrei, să se teamă alţii de tine.
Ierarhizarea valorilor aşa cum apreciază că le vor ordona membrii grupului din care fac
parte, gradul de sinceriate crescând:
1. să ştii că familia te aşteaptă;
2. să fii respectat de cei din jur;
3. să existe mai multă drepatre;
de ţinu ţi
Minori
 4. să ai bani cu care să-ţi cumperi tot ce vrei;
5. să constaţi că omul şi feriacirea lui sunt cele mai importante lucruri din lume;
6. să nu suferi de nici o boală.
Pe ultimele locuri găsim situate următoarele valori: să crezi în ceva pentru care să lupţi, să
participi la realizarea unor lucruri deosebite, să te simţi iubit de alţii, să înţelegi oamenii din jurul
tău.

Iera
Concluzii privind normele şi valorile informale în mediul penitenciar

Modalităţi de interiorizare a normelor şi valorilor informale

Discuţiile individuale realizate cu deţinuţii au permis relevarea unor modalităţi de

interiorizere a normelor şi valorilor informale:
a) Conduita individului este în funcţie de statutul actual: odată intrat în penitenciar, subiectul va
acţiona conform normelor şi valorilor apreciate de el ca fiind în concordanţă cu noile
împrejurări în care se află;

Categorii d
b) Deţinuţii cu vechime în penitenciar sunt mai deschişi la cooperare şi ajutor faţă de noii supuşi;
c) În unele cazuri, aderarea la sistemul de norme şi valori informale are rolul de mecanism de
apărare faţă de propriile remuşcări: individul acceptă modul de gândire şi judecăţile emise de

de ţinu
deţinuţi care-i oferă raţiuni deculpabilizante;
d) Întreaga gamă de reguli, obiceiuri şi ierarhii care funcţionează în rândul deţinuţilor este mai
uşor administrată de deţinuţii cu un grad scăzut de instruire, de cei cu o percepţie confuză a
motivelor infracţionale şi de cei care nu au planuri de viitor bine conturate.

Caracteristicile sistemului de norme şi valori informale din mediul de detenţie

a) Normele şi valorile informale din penitenciar constituie un indicator sensibil al stării de spirit
a grupului de deţinuţi;
b) Normele neoficiale au menirea de a conserva un sistem de relaţii interpersonale, în care să fie
avantajaţi deţinuţii recidivişti cu pedepse mari şi cei mai în vârstă. Deţinuţii nou depuşi aderă la
aceste reguli din nevoia de securitate;
c) Devierea de la normele neoficiale nu atrage sentimentul de culpabilitate din partea deţinuţilor;
d) Poziţia deţinuţilor faţă de norme şi valori,precum şi faţă de majoritatea evenimentelor exprimă
poziţia lor de spectatori pasivi ( stare de aşteptare) pe perioada detenţiei;
e) Activitatea normativă informală se impune pentru fiecare subiect, pentru că devine din
interiorul masei de deţinuţi;
f) Nu există o contradicţie majoră între normele oficiale şi neoficiale, deoarece ele au domenii
diferite de aplicare: cele oficiale se referă la obligaţiile şi drepturile deţinuţilor, la regulile
raţionale de ordine interioară, la modul de adresare, precum şi la pedepsele şi recompensele
legale. Cele neoficiale au rolul de a diminua efectele frustrărilor inerente vieţii de detenţie, de a
întreţine relaţiile afective din grup, de a menţine o ierarhie intragrupală bazată pe prestigiul
conferit de mărimea pedepsei, nivelul de instruire şi vârstă şi, de a reglementa circulaţia
informaţiilor între deţinuţi şi gardieni.