Sunteți pe pagina 1din 102

29.09.

2008
SPALATURILE

Introducerea de lichid in cavitatea sondata pentru


a indeparta substantele daunatoare introduse accidental
sau formate in cavitatea respectiva.

SPALATURA VEZICII URINARE


Prin spalatura vezicii urinare se intelege introducerea
unei solutii medicamentoase prin sonda sau cateter in
vezica.
SCOP:-terapeutic:-indepartarea exudatelor patologice
rezultate din inflamatia peretilor vezicali.
-pregatirea in vederea unei explorari (citoscopie,
pielografie).
PREGATIREA MATERIALELOR:
-materiale de protectie:musama,aleza,prosoape.
-materiale sterile:2 sonde Thiemann si Nelaton,casoleta
cu tampoane,casoleta cu manusi,2pense hemostatice
(Pian),seringa Guyon si medii de cultura(cutie Petri).
-materiale nesterile:bazinet,tavita renala,
-medicamente:-ser fiziologic,solutie de rivanol 2%
oxicianura de mercur,ulei de parafina,solutie de
spalatura 1l,nitrat de argint,incalzite la temperatura
corpului 37°.
PREGATIREA PACIENTULUI:
-psihic:se anunta si se explica necesitatea tehnicii
-fizic:se izoleaza cu paravan si se protejeaza cu musama
si aleza,se aseaza pacientul in pozitie ginecologica,se
efectueaza toaleta regiunii genitale
EFECTUAREA TEHNICII
-tehnica incepe cu sondajul vezical
- dupa evacuarea vezicii se adapteaza la sonda seringa
Guyon sau un irigator si se introduce 80-100ml solutie
fara sa se destinda vezica.

1
-se retrage seringa si se lasa sa se scurga lichidul ce-a
fost introdus,iar capatul sondei fiind asezat pe o
compresa.
-se repeta operatia pana ce lichidul evacuat este limpede.
-reorganizarea locului de munca
-notarea in foaia de observatie
-se noteaza tehnica si aspectul lichidului de spalatura.
DE RETINUT:-tehnica se executa in conditii de asepsie
perfecta a materialelor si manevrelor
-sonda se poate astupa cu chiaguri de sange-se va elibera
prin insuflare de aer sau ser fiziologic
-tehnica se executa cu prudenta pt.a preveni
complicatiile :hemoragii,traumatisme,infectii.

INSTILATII VEZICALE
-Introducerea unei solutii medicamentoase in vezica,in
cantitate redusa cu scopul de a ramane substanta
medicamentoasa acolo.
Se efectueaza in conditii de asepsie riguroasa pentru a
nu infecta caile urinare.Sunt indicate in inflamatii
vezicale,urinare,infectii.
Drenarea vezicii urinare se realizeaza prin sonda
permanenta sau sonda a’demeure pentru a pune in stare
de repaos vezica urinara sau pentru a proteja vulva dupa
interventii chirurgicale locale.Sonda ramane permanent
12-48 ore dand posibilitatea ca urina sa se evacueze
continuu.
Indicatiile sondei a,demeure:paralizia vezicii
urinare,incontinenta urinara dupa unele interventii
chirurgicale.La femei sonda Petzer se introduce cu un
mandren.La barbati sonda Foley fixata cu ajutorul
benzilor de leucoplast,iar capatul liber al sondei se
introduce in vas gradat pentru a colecta urina.

2
SPALATURA VAGINALA
-Prin spalatura vaginala se intelege introducerea unui
curent de lichid(apa sau solutii medicamentoase)in
vagin, care ,dupa ce spala peretii vaginali,se evacueaza
pe langa canula.
SCOP:-terapeutic:-indepartarea continutului
vaginal(produse normale sau patologice),dezlipirea
exudatelor patologice de pe mucoasa.
-dezinfectia locala inaintea interventiilor chirurgicale
-calmarea durerilor.
-reducerea proceselor inflamatoare
PREGATIREA MATERIALELOR:
-materiale de protectie: paravan, prosoape, traversa,
musama,invelitori de flanela.
-materiale sterile:canula vaginala,irigator,vata
-materiale nesterile:stativ pentru irigator,bazinet
-medicamente:2l solutie medicamentoasa(apa oxigenata
solutie de cloramina,permanganat de potasiu 1/2000,
oxicianura de mercur 1/4000,solutie sublimat 1%.
PREGATIREA PACIENTEI:
-pshihic:-se anunta si i se explica necesitatea efectuarii
examenului.
- fizic:se izoleaza patul cu paravan(daca nu se efectueaza
in sala de tratamente)
-se protejeaza patul cu musama si aleza
-asezarea pacientei in pozitie ginecologica
-se introduce bazinetul sub bazinul pacientei
-se spala organele genitale cu apa si sapun
EFECTUAREA TEHNICII
-spalarea si dezinfectarea mainilor
-se adapteaza canula la tubul irigatorului,se elimina
aerul; se aseaza irigatorul la 50-70cm inaltime fata de
simfiza pubiana.
-se verifica temperatura solutiei
-se repereaza orificiul de intrare in vagin,se deschide
robinetul si se introduce canula odata cu curentul de
lichid pana in fundul de sac posterior al vaginului.

3
-se spala bine fundul de sac posterior si apoi se plimba
canula pe toata suprafata vaginului
-se retrage canula inainte ca irigatorul sa se goleasca,se
penseaza tubul si se pune in tavita renala.
INGRIJIREA ULTERIOARA A PACIENTEI
-se usuca regiunea genitala cu vata si prosoape
-se indeparteaza materialele folosite
-se ajuta sa se imbrace
-se aseaza comod in pat
-se aeriseste salonul
PREGATIREA PRODUSULUI PENTRU LABORATOR
-se examineaza lichidul de spalatura,care poate
contine:flocoane de mucus,puroi,chiaguri de sange
-se trimite la laborator la solicitarea medicului.
-reorganizarea locului de munca
-notarea in foaia de observatie
DE RETINUT:-dupa temperatura lor spalaturile vaginale
se impart in:-spalaturi reci( pana la 20°C)
-spalaturi caldute(35-37°C)
-spalturi calde(45-50°C)
-solutiile medicamentoase( preparate farmaceutice sau
pe loc)vor fi incalzite la temperatura necesara in baie de
aburi.
-inainte de utilizare se va verifica temperatura acestora

SPALATURA OCULARA

Prin spalatura oculara se intelege introducerea unui


curent de lichid in sacul conjunctival
SCOP:-terapeutic:-in procesele inflamatoare ale
conjunctivei
-in prezenta unor secretii conjunctivale abundente
-pentru indepartarea corpilor straini
PREGATIREA MATERIALELOR:
-materiale de protectie:-prosoape
-materiale sterile:-comprese,tampoane de vata,undina
sau alt recipient(picurator)
-materiale nesterile:-tavita renala

4
-medicamente:-acid boric,ser fiziologic,oxicianat de
mercur 1/5000,apa bicarbonatata 22‰.
PREGATIREA PACIENTULUI:
-psihic:-se anunta pacientul
-i se explica necesitatea si inofensivitatea tehnicii
-fizic:-se aseaza pacientul in pozitie sezand,cu capul
aplecat pe spate,cu privirea in sus
-se protejeaza ochiul sanatos cu o compresa sterila
-se protejeaza cu un prosop in jurul gatului
-se aseaza tavita renala lipita de gat,de partea ochiului
ce urmeaza a fi spalat(sustinuta de bolnav sau ajutor)
-daca starea generala nu permite pozitia sezand,
pacientul va sta in decubit dorsal sau lateral,cu capul
aplecat inapoi.
TIPURI DE FLUIDE:
-izotonice:-serul fiziologic-aceeasi concentratie cu
lichidul organismului (plasma ,ser)
-hipertonice:-concentratie mai mare decat lichidul
organismului.
-hipotonice:-concentratie mai scazuta decat lichidul
organismului.
EFECTUAREA TEHNICII
-vor participa doua asistente:una supravegheaza
pacientul si-l mentine in pozitia aleasa,cealalta
efectueaza tehnica.
-se spala pe maini;se dezinfecteaza cu alcool
-verifica temperatura lichidului de spalatura: 37°C
(temperatura mai joasa declanseaza reflexul de inchidere
a pleoapelor).
-aseaza pe cele doua pleoape cate o compresa imbibata in
solutia antiseptica de spalare.
-deschide fanta palpebrala cu degetele mainii stangi si
toarna incet lichidul din undina(sau alt recipient)in
sacul conjunctival,evitand corneea.
-solicita pacientul sa roteasca ochiul in toate directiile
-repeta tehnica la nevoie si verifica prezenta corpilor
straini in lichidul de spalatura(cand este cazul)
-indeparteaza tavita renala.

5
INGRIJIREA BOLNAVULUI DUPA TEHNICA
-usuca fata pacientului
-aspira lichidul ramas in unghiul nasal al ochiului
-indeparteaza compresa de pe ochiul protejat
-aseaza pacientul in pozitie comoda
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA:
-se spala instrumentul folosit
-se face dezinfectia cu cloramina,bromacet
-se pregateste sterilizarea
Notarea in foaia de observatie:-se noteaza tehnica si
numele persoanei care a efectuat-o
-aspectul lichidului de spalatura
DE RETINUT;-ciocul undinei va fi tinut la distanta de 6-
7cm de ochiul pacientului pt ca eventualele miscari
reflexe produse de acesta sau gesturile gresite ale
asistentei sa nu traumatizeze ochiul cu varful
recipientului.
DE EVITAT:-infectarea ochiului sanatos prin lichidul de
spalatura de la ochiul bolnav

SPALATURA AURICULARA

Prin spalatura auriculara se intelege spalarea


conductului auditiv extern prin introducerea unui curent
de lichid.
SCOP:-terapeutic:-indepartarea secretiilor(puroi,cerumen)
-indepartarea corpilor straini ajunsi in urechea externa
accidental sau voluntar.
-tratamentul otitelor cornice
PREGATIREA MATERIALELOR:
-materiale de protectie:doua sorturi de cauciuc,
musama,prosop aleza
-materiale sterile;seringa Guyon,vata,lichidul de
spalatura la 37°C,solutia medicamentoasa prescrisa,
solutie de bicarbonat de sodiu 1‰
-materiale nesterile;masa de tratamente,tavita
renala,scaun.
PREGATIREA PACIENTULUI:
-psihic:-se anunta pacientul si i se explica scopul tehnicii

6
-fizic:-in cazul dopului de cerumen,cu 24 ore inainte se
instileaza in conductul auditiv extern de 3 ori pe zi
solutie de bicarbonat de Na in glicerina1/20.
-in cazul dopului epidermic se instileaza solutie de acid
salicilic 1% in ulei de vaselina.
-in cazul corpilor straini hidrofili (boabe de legume si
cereale)se instileaza alcool.
-in cazul insectelor vii se fac instilatii cu ulei de
vaselina,glicerina sau se aplica un tampon cu alcool cu
efect narcotizant.
-pacientul se aseaza in pozitie sezand,pe scaun
-se protejeaza cu prosopul si sortul,-se aseaza tavita sub
urechea pacientului care va tine capul inclinat spre
tavita.
EFECTUAREA TEHNICII

-asistenta se spala pe maini si imbraca sortul de cauciuc


-verifica temperatura lichidului de spalatura(3l de apa
fiarta si racita-nu se adauga alta apa) si incarca seringa
Guyon.
-solicita pacientul sa deschida gura(conductul se largeste
si continutul patologic se indeparteaza mai usor)
-trage pavilionul urechii in sus si inapoi cu mana
stanga ,iar cu dreapta injecteaza lichidul de spalatura
spre peretele postero-superior si asteapta evacuarea.
-operatia se repeta la nevoie
-se usuca conductul auditiv extern
-medicul controleaza rezultatul spalaturii prin otoscopie
-se introduce un tampon de vata in conduct
-se aseaza pacientul in decubit dorsal 1/2-1 ora
-se examineaza lichidul de spalatura
Reorganizarea locului de munca
Notarea in foaia de observatie:se noteaza tehnica si
rezultatul spalaturii(corpi straini extrasi).

DE RETINUT:-pot aparea accidente ca varsaturi, ameteli,


lipotimie,dureri,traumatizarea timpanului datorate
presiunii prea mari sau temperaturii scazute sau
crescute a lichidului de spalatura.

7
1.10.2008
PUNCTIILE

Punctia reprezinta operatia prin care se patrunde intr-un


vas,intr-o cavitate naturala sau neoformata,intr-un
organ sau orice tesut al organismului cu ajutorul unui ac
sau al unui trocar,in scopul extragerii unui lichid normal
sau patologic sau al unui fragment de tesut.
In practica se executa urmatoarele punctii:venoasa,
arteriala,pleurala abdominala, pericardica,articulara
rahidiana,osoasa,a vezicii urinare,a fundului de sac
Douglas,punctia biopsica si punctia unor colectii
purulente.
Pentru efectuarea punctiilor sunt necesare urmatoarele
reguli generale:-pregatirea psihica a bolnavului
-materialul necesar sa fie pregatit si sterilizat
-sa fie dezinfectate regiunile
-pregatirea pentru punctie si mainile celui ce va efectua
aceasta operatie.
-cavitatile punctionate se vor evacua lent pentru a se
preveni accidentele grave(hemoragii,soc)
-efectuarea anesteziei locale pentru prevenirea reflexelor
neuro-vegetative care pot produce accidente grave.
SCOP:explorator:-se stabileste prezenta sau absenta
lichidului dintr-o cavitate (pleurala, abdominala,
articulara).
-se recolteaza lichidul din cavitate in vederea examinarii
pentru a se stabili natura,cantitatea si caracteristicile
acestuia;in acelasi scop se efectueaza si punctiile
biopsice in diferite organe pentru a se obtine fragmente
de tesuturi necesare examinarilor histopatologice
-terapeutic:-evacuarea lichidului abundent din
cavitate(prin ac sau prin aspiratie),punctia numindu-se
evacuatoare.
-administrarea de medicamente,lichide hidratante,aer
sau alte solutii in scop de tratament.

8
PREGATIREA PACIENTULUI:
-pregatirea psihica consta in informarea lui,incurajarea
si asigurarea confortului.
-pregatirea fizica consta in asigurarea pozitiei
corespunzatoare fiecarei punctii.
MATERIALE:
-se pregatesc materiale generale si specifice fiecarei
punctii
-pentru dezinfectia si protectia mainilor:apa curenta
,sapun,alcool medicinal,manusi din cauciuc sterile
-pentru dezinfectie si protectia campului cutanat(locul
punctiei)-apa,sapun,aparat de ras,alcool iodat,,tinctura
de iod,alcool medicinal,pense,porttampon,campuri sterile
pentru izolarea locului.
-pentru anestezia locala-solutii anestezice(xilina 1%,
seringi sterile,ace sterile)
-instrumente specifice punctiei-ace,trocare
-vase colectoare-eprubete,vase colectoare gradate,cilindru
gradat,lame de microscop,sticla de ceasornic.
-materiale pentru pansarea locului punctiei; tampoane
,comprese sterile,romplast
-materiale pentru colectarea deseurilor;tavita
renala,galeti.
TEHNICA PUNCTIILOR
-punctia venoasa se executa de catre asistenta medicala,
iar celelalte punctii fiind executate de catre medic,ajutat
de una-doua asistente,in salon sau in sala de tratament.
ASISTENTA :-protejeaza patul sau masa pe care se
executa punctia
-asigura pozitia corespunzatoare
-pregateste campul cutanat:
 Dezinfectie tip I: -cu tamponul imbibat in alcool se
badijoneaza tegumentul timp de 30 sec(pentru
punctia venoasa).
 Dezinfectie tip III:-consta in spalarea regiunii,
raderea pilozitatii,degresare,badijonarea cu alcool
iodat de doua ori(pentru celelalte punctii).
-supravegheaza pacientul in timpul punctiei

9
-inmaneaza medicului instrumentele in conditii de
asepsie,participa la recoltarea si evacuarea produselor
din cavitatea punctionata
-ingrijeste locul punctei
INGRIJIRI ULTERIOARE:-pacientul este instalat comod in
pat si supravegheat;este suplinit pentru satisfacerea
nevoilor sale.
PREGATIREA PRODUSULUI RECOLTAT:
-pentru examene de laborator,eprubetele se
eticheteaza,se completeaza formularele de trimitere
-se masoara cantitatea
-se trimite la laborator
REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA:
-materialele refolosibile se dezinfecteaza,se spala,se
pregatesc pentru o noua sterilizare
-deseurile se indeparteaza
NOTAREA PUNCTIEI:-se face in foaia de temperatura sau
de observatie,mentionandu-se cantitatea de lichid
evacuata,aspectul lui.

PUNCTIA ARTERIALA

-Reprezinta crearea unei cai de acces intr-o artera prin


intermediul unui ac de punctie.
SCOP:explorator:-recoltarea sangelui prin analiza
gazelor sanguine
-introducerea substantelor de contrast pentru examenul
radiologic al arterelor-arteriografie.
-terapeutic:-injectarea medicamentelor cu actiune
vasodilatatoare.
INDICATII:-arteriopatii,cu scop de diagnostic si tratament

CONTRAINDICATII:-tendinta crescuta la
hemoragii,infectii

LOCUL PUNCTIEI:-artera femurala


-artera humerala
-artera radiala
-artera cubitala

10
PREGATIREA MATERIALELOR:
-materiale de protectie,pentru crearea campului cutanat
-se va face dezinfectie de tipIII
-instrumentar si materiale sterile:ace de marimi diferite
in functie de artera punctionata,seringi heparinizate
pentru examenul gazelor sanguine,manusi, pense,
comprese,tampoane,camp chirurgical,seringi pentru
injectarea substantelor de contrast si anestezice
-medicamente:solutii anestezice,substante de contrast
-alte materiale:eprubete,saculet de nisip,tavita renala.
PREGATIREA PACIENTULUI:
-pregatirea psihica:-se informeaza cu privire la scopul
punctiei,pozitia in care va sta in timpul si dupa punctie.
-pregatirea fizica:-pentru punctia arterei
femurale,pacientul sta in decubit dorsal pe un plan tare
cu coapsa in extensie.
-pentru punctia arterei radiale,pacientul sta in decubit
dorsal cu mana intinsa,hiperextensia articulatiei
pumnului sprijinit pe un saculet cu nisip
-sub regiunea punctionata se asaza musama si aleza

EFECTUAREA PUNCTIEI
-se face de catre medic,ajutat de asistenta medicala.
-se spala si dezinfecteaza mainile
-medicul alege locul punctiei
-asistenta dezinfecteaza locul punctiei(dezinfectie tip III)
si pregateste seringa cu medicatia anestezica dupa caz.
-medicul face anestezia locala
-asistenta serveste manusile sterile si dezinfecteaza din
nou locul punctiei
-serveste campul steril
-medicul executa punctia
-asistenta mentine pacientul in pozitia data,il
supravegheaza
-medicul retrage acul de punctie
-asistenta aplica tamponul compresiv pe care il tine cu
pensa porttampon 5 minute.

11
-aplica pansament uscat pe care il comprima cu un
saculet cu nisip de 1-5 kg in functie de artera

INGRIJIREA ULTERIOARA A PACIENTULUI:


-ramane la pat,in repaos,1-6 ore in functie de artera
punctionata
-se controleaza locul punctiei si aspectul pansamentului
(roseata, hemoragie,hematom).
-se masoara pulsul,tensiunea arteriala,respiratia
-se apreciaza culoarea si temperatura locala a
tegumentelor

PREGATIREA SANGELUI PENTRU EXAMENUL DE


LABORATOR:
-pentru analiza gazelor sanguine,produsul va fi ferit de
contactul cu aerul,se eticheteaza si se trimite imediat la
laborator.
Reorganizarea locului de munca
Notarea punctiei.

COMPLICATII:
-intimpul punctiei:-punctionarea altor formatiuni(vase,
nervi,tesuturi)
-hemoragie
-injectare pariarteriala
-dupa punctie:-hemoragii,hematoame cu compresiunea
tesuturilor
-obstructie vasculara din cauza spasmelor trombozelor

DE RETINUT:-prin punctia arteriala,se poate introduce


un cateter in vederea efectuarii unor explorari ale
parametrilor sangelui arterial.

DE EVITAT:-atingerea produsului,pentru a preveni


imbolnavirea persoanelor care lucreaza cu sangele.

12
PUNCTIA PLEURALA SAU TORACOCENTEZA

-Reprezinta stabilirea unei legaturi intre cavitatea


pleurala si mediul exterior prin intermediul unui ac.
SCOP:-explorator:-punerea in evidenta a prezentei
lichidului pleural
-recoltarea lichidului pentru examinarea sa cantitativa
si calitativa
-terapeutic:-evacuarea lichidului
-administrarea medicamentelor in cavitatea
pleurala(antibiotice,citostatice)dupa spalarea cavitatii
INDICATII:-boli inflamatorii sau tumori pulmonare,
insuficienta cardiaca insotita de colectii lichidiene in
cavitatea pleurala.
-se va esfectua punctia cand cantitatea revarsatului
pleural depaseste 1,5l si exercita o presiune asupra
inimii si plamanului,impiedicandu-le functiile
CONTRAINDICATII:-tulburari de coagulare a sangelui-
hemofilie; -tratament cu anticoagulante
LOCUL PUNCTIEI:
-se alege dupa situatia si cantitatea de lichid pleural
-daca lichidul este in stare libera, punctia se face in
spatial VII_VIII intercostal pe linia axilara posterioara
-daca lichidul este inchistat,punctia se face in plina
matitate,zona stabilita prin examen clinic
-colectiile purulente si tuberculoase se punctioneaza cat
mai aproape de nivelul lor superior pentru a
preantampina fistulizarea lor
-punctia se face deasupra marginii superioare a coastei
inferioare,indifferent de locul punctiei
PREGATIREA PUNCTIEI:
MATERIALE:-de protectie a patului,
-pentru dezinfectia de tip III
-instrumente si materiale sterile:2-3 ace de 10 cm
lungime cu diametrul de 1mm,2-3 seringi de 20-50ml ,
seringa de 5ml si ace pentru anestezie, pense, manusi,
camp chirurgical,tampoane comprese.

13
Alte materiale:romplast,eprubete,lampa de spirt,aparate
aspiratoare(Dieulafoy sau Potain),recipiente pentru
colectarea lichidului,tavita renala.
MEDICAMENTE:-atropina,morfina,tonice-cardiace,solutii
anestezice
-Materiale pentru reactia Rivalta:-pahar conic de
200ml,50ml apa distilata,solutie de acid acetic
glacial,pipete.
PREGATIREA PACIENTULUI:psihic:-se informeaza
pacientul cu privire la scopul punctiei si la pozitia in
care va sta in timpul punctiei.
-fizic:-se administreaza cu 30 minute inaintea punctiei o
fiola de atropine pentru a preveni accidentele(atropine
scade excitabilitatea generala si a nervului
pneumogastric.
-se aseaza in pozitie sezand la marginea patului sau a
mesei de examinare cu picioarele sprijinite pe un
scaunel,cu mana de partea bolnava ridicata peste cap
pana la urechea opusa sau cu trunchiul usor aplecat in
fata cu antebratele flectate pe brate,cu mainile la
ceafa,coatele inainte.
-pacientii cu stare buna se aseaza pe un scaun cu
spatar,antebratele fiind sprijinite pe spatarul scaunuluij.
-pacientii in stare grava se aseaza in decubit lateral,pe
partea sanatoasa,la marginea patului
EXECUTIA PUNCTIEI:-se face de catre medic,ajutat de
doua asistente medicale
-se desfasoara in salon sau sala de tratamente
-asistentele isi dezinfecteaza mainile,administreaza
atropina,ajuta bolnavul pentru punctie,pregateste locul
punctiei prin dezinfectia de tip III
-supravegheaza pacientul,preia seringa cu lichid si-l
introduce in eprubeta
-mentine pacientul si-l indruma sa-si retina tusea
-observa culoarea fetei si respiratia
-medicul introduce solutia medicamentoasa,retrage acul
de punctie
-asistenta dezinfecteaza locul si-l comprima cu un
tampon steril

14
-aplica pansamentul uscat fixat cu romplast
-ajuta pacientul cu miscari blande sa se aseze in pat
-scoate aleza si musamaua,inveleste pacientul.
INGRIJIREA ULTERIOARA A PACIENTULUI
-se asigura repaos la pat pe o perioada prescrisa de
medic
-se supravegheaza pulsul,tensiunea
arteriala,respiratia,culoarea tegumentelor,periodic.
-se informeaza imediat medical in cazul aparitiei
cianozei,dispneei ,tahicardiei,secretiilor bronsice
PREGATIREA PRODUSULUI PENTRU EXAMINARE:
-examinarea macroscopica se face imediat apreciindu-se
culoarea,aspectul si cantitatea lichidului extras.
Lichidul poate fi:seros sau serocitrin:este limpede,galben
deschis avand cause inflamatoare(tuberculoza) sau
avand drept cauza o tulburare circulatory(insuficienta
cardiaca, cancer pulmonar)
-tulbure:este purulent sau chilos cu aspect albicios.
-hemoragic sau serohemoragic:este roz sau rosu intens in
hemoragiile pleurale si pleurezia hemoragica
-se masoara cantitatea lichidului extras
-examinarea biochimica consta in reactia Rivalta:in
paharul conic se pun 50ml de apa distilata si o picatura
de acid acetic glacial,se adauga 1-2 picaturi din lichidul
de cercetat;reactia este pozitiva cande picatura de lichid
se transforma intr-un nor ca un fum de tigara,ceea ce
inseamna ca lichidul este sarac in albumine,avand drept
cauza tulburarile circulatorii si purtand numele de
transudat.
-pentru dozarea cantitatii de albumina,pentru examenul
citologic si bacteriologic,eprubetele etichetate se trimit la
laborator.
-Reorganizarea locului de munca
-Notarea in foaia de observatie
COMPLICATII:-hemoragii intrapleurale,rupture
pleuropulmonare.
ACCIDENTE:accese de tuse,determinate de iritatia
pleurei-se intrerupe punctia

15
-lipotimie,colaps-nu se mai efectueaza tehnica,se pune
pacientul in decubit dorsal,se administreaza analeptice
cardiorespiratorii.
-edem pulmonar acut,determinat de evacuarea rapida a
lichidului
-pneumotorax prin ranirea plamanului cu acul-se
intrerupe punctia,se administreaza tonice cardiace si
diuretice.
-pneumotorax prin ranirea plamanului cu acul
De evitat: evacuarea unei cantitati de lichid pleural mai
mare de 1000-1200ml.

O6.10.2008
Punctia abdominala
(paracenteza)
Definitie:
Punctia abdominala (paracenteza) consta in traversarea
peretelui abdominal cu ajutorul unui trocar in diferite scopuri.
Este o metoda de tratament pentru acumularea de lichid (ascita)
care are drept cauza obstacole in circulatia portala ceea ce
determina hipertensiune in ramurile venei porte (ciroza hepatica,
insuficienta cardiaca etc.)
Scop:
*explorator:
- pune in evidenta prezenta lichidului peritoneal;
- recoltarea produsului pentru examinari.
*terapeutic:
- evacuarea unei colectii libere de lichid in ascitele masive;
- pentru efectuarea dializei peritoneale.
Indicatii:
- ascitele masive care provoaca tulburari circulatorii si
respiratorii prin presiunea asupra diafragmului, venei cave
inferioare;
- ascitele care nu se resorb prin metode obisnuite de
tratament;
- traumatisme inchise ale viscerelor abdominale, cand se
banuieste hemiperitoneu;
- pentru diagnosticul citologic, bacteriologic si enzimatic al
ascitei.

16
Contraindicatii:
- chisturi ovariene mari, hidronefroza, sarcina.

Locul punctiei:
- pe linia Monroe Richter- in fosa iliaca stanga, la punctul de
unire a treimii medii cu cea mijlocie, a liniei ce uneste ombilicul
cu spina iliaca anterosuperioara stanga;
- pe linia ombilico-pubiana la mijlocul ei.
Pregatirea punctiei:
Materiale:
- materiale de protectie a patului;
- pentru dezinfectia tegumentului (dezinfectia tip 3);
- instrumente si materiale sterile: trocar gros cu diametrul
de 3-4mm, cu un mandren ascutit si unul bont de rezerva,
seringi de 5 si 20ml, ace de 5-6mm, bisturiu, pense hemostatice,
camp chirurgical, manusi, comprese, tampoane, tuburi
prelungitoare;
- pentru recoltarea si colectarea lichidului, eprubete,
cilindru gradat, galeata gradata de 10l;
- substante medicamentoase, anestezice locale, tonice-
cardiace;- tavita renala, paravan.
Pregatirea pacientului:
*psihic:
- se informeaza asupra necesitatii punctiei; i se asigura
securitatea si intimitatea;
*fizic:
- se invita sa urineze sau i se face sondajul vezical;
- se aseaza pacientul in pozitie decubit dorsal in pat, peste
cearsaful impaturit in lung, cu flancul stang la marginea patului
si trunchiul usor ridicat;
- se masoara circumferinta abdominala.

Executia punctiei:
- se face de catre medic, ajutat de una sau doua asistente;
- se deruleaza in salon sau sala de tratamente;
- se aseaza pacientul in pozitie corespunzatoare;
- asistenta medicala pregateste locul punctiei;
-dezinfectie tip 3;

17
- daca s-a folosit bisturiu se aplica agrafe Michele prin
cutarea pielii, se aplica pansament uscat compresiv;
- se strange cearsaful in jurul abdomenului.

Ingrijirea ulterioara a pacientului:


- se aseaza comod in pat, locul punctiei sa fie cat mai sus
pentru a evita presiunea asupra orificiului si scurgerea lichidului
in continuare;
- se asigura o temperatura optima in incapere si liniste;
- dupa 6ore se indeparteaza cearsaful strans in jurul
abdomenului;
- se masoara circumferinta abdomenului;
- se ia pulsul, tensiunea arteriala, se noteaza valorile
inregistrate in primele 24ore;
- pansamentul se schimba respectand masurile de asepsie;
- agrafele se scot la 48-72ore.

Reorganizarea locului de munca.

Notarea in foaia de observatie:


- se noteaza cantitatea de lichid evacuat, data, ora si numele
persoanei care a efectuat punctia;
- se noteaza circumferinta abdomenului inainte si dupa
punctie.

Accidente:
- colaps vascular, prin decompensarea brusca a cavitatii
abdominale;
- hemoragie digestiva manifestata prin hematemeza, melena;
- perforarea intestinului determinand peritonita

18
8.10.2008 Punctia pericardica
Definitie:
Punctia pericardica reprezinta patrunderea cu un ac in
cavitatea pericardica.
Scop:
*explorator:
- constatarea prezentei lichidului in cavitatea pericardica;
- recoltrea lichidului pentru laborator.
*terapeutic:
- evacuarea lichidului acumulat;
- introducerea substantei medicamentoase dupa evacuarea
lichidului.
Indicatii: punctia se executa in acumulare de lichid intre foitele
pericardului ca urmare a inflamatiei, transudatiei, pericardul
fiind inextensibil, lichidul tamponeaza inima si ii ingreuneaza
functia, astfel apare o dispnee accentuata.
Locul punctiei:
- spatiul V intercostal stang la 6cm de marginea sternului (in
cazul punctiei exploratoare);
- spatiul VI-VII la jumatatea distantei dintre linia axilara
anterioara si cea medioclaviculara stanga (cand cantitatea de
lichid este mare (iese la control radiologic));
- la extremitatea apendicelui xifoid, bolnavul fiind in pozitie
semisezand, in punctia evacuatoare (calea epigastrica).
Pregatirea punctiei:
Materiale: aceleasi ca si la punctia pleurala cu exceptia acului
care are o lungime de 8-10cm.
Pregatirea pacientului:
*psihica.
*fizica:
- examen radiologic al toracelui, oxigenoterapie;
- pozitia in functie de scopul punctiei si cantitatea de lichid;
- pozitia semisezand pentru punctia evacuatoare;
- pozitia decubit dorsal in celelalte cazuri.
Punctia se executa de catre medic si ajutat de 2 asistente (ca si
la celelalte punctii).
Ingrijirea ulterioara a pacientului.
Reorganizarea locului de munca.
Notarea punctiei in foaia de observatie.

19
Accidente:- partunderea acului in miocard;
- infectii ale spatiului mediastinal;
- soc pericardic- se retrage acul, se face reanimarea
cardiorespiratorie.
De retinut: in timpul punctiei pacientul trebuie sa fie
imobilizat pentru a preveni orice deviere de la pozitia data.

Punctia rahidiana

Definitie:
Punctia rahidiana reprezinta patrunderea cu un ac in
spatiul subarahnoidian, printre vertebre.

Scop:
*explorator:
- masurarea presiunii lichidului cefalorahidian;
- recoltarea lichidului in vederea examenului macroscopic si de
laborator;
- injectarea de substante radioopace pentru examen radiologic
al maduvei (aer sau substante pe baza de iod).
*terapeutic:
- prin punctie se face decomprimarea in cazul sindromului de
hipertensiune intracraniana;
- introducerea medicamentelor citostatice, antibioticelor sau
serurilor imune in spatiul subarahnoidian.
*anestezic:
- introducerea substantelor anestezice: rahianestezia.

Indicatii:
- boli inflamatorii ale sistemului nervos central ( meningita,
encefalita), scleroza multipla, hemoragie subarahnoidiana,
tumori cerebrale;
- interventii chirurgicale – cu scop anestezic.
Locul punctiei:
- punctia lombara- D12-L1 sau L4-L5;
- punctia dorsala – D6-D7;
- punctia suboccipitala.

20
Pregatirea materialelor pentru punctie:
- materiale de protectie a mesei sau a patului;
- dezinfectia tip 3;
- instrumente si materiale sterile: ace lungi cu diametrul de
1-1,5mm cu mandren, seringi, ace si seringi pentru anestezie,
campuri chirurgicale, comprese si tampoane, manusi de cauciuc,
pense hemostatice, anatomice;
- eprubete, lampa de spirt, tavita renala, manometru Claude
(pentru masurarea tensiunii LCR);
- medicamente: anestezice locale pentru rahianestezie,
antibiotice, citostatice, seruri imune, preparate cortizonice.
Materialele se aleg in functie de scopul punctiei.

Pregatirea pacientului:
*psihica
*fizica:
- pozitia este data in functie de locul punctiei si starea
pacientului;
- pozitia decubit lateral, in pat cu spatele la marginea
patului, coapsele flectate pe abdomen, barbia atinge pieptul
(pozitia „spate de pisica”);
- pozitia sezand- pe masa de operatie sau de tratament cu
mainile pe coapse, capul in hiperflexie.
Efectuarea punctiei: se face de catre medic, ajutat de
asistente. Se desfasoara in sala de tratamente, salon sau sala de
operatie.

Ingrijirea ulterioara:
- pacientul sta in decubit dorsal fara perna 24ore;
- dupa 6ore se poate alimenta si hidrata la pat;
- se supravegheaza functiile vitale (puls, tensiune,
respiratie);
- se informeaza medicul in cazul aparitiei unor manifestari
cum ar fi: varsaturi, greturi, cefalee.

Pregatirea produsului pentru examinare:


- examinarea macroscopica se face imediat pentru a aprecia
culoarea, aspectul ( este clar si se scurge picatura cu picatura);

21
- in stari patologice LCR poate fi hemoragic purulent.

Reorganizarea locului de munca.

Notarea in foaia de observatie.

Accidente:
- sindrom post-punctional (ameteli, cefalee, varsaturi);
- hemoragii ce apar in timpul punctiei prin ac;
- dureri violente in membrele inferioare determinate de
atingerea ramificatiilor cozii de cal sau maduvei spinarii, cu
varful acului;
- contractura fetei, gatului, a unui membru prin atingerea
maduvei cervicale;
- socul reflex care poate duce la sincope mortale (accidentul
este foarte rar).

Punctia articulara

Definitie:
Punctia articulara reprezinta realizarea unei comunicari
instrumentale intre cavitatea articulara si mediul extern.

Scop:
*explorator:
- punerea in evidenta a prezentei lichidului articular (seros,
purulent, sangvinolent);
- recoltarea lichidului articular in vederea examinarii sale.

*terapeutic:
- evacuarea lichidului;
- administrarea medicamentelor in cavitatea articulara
(produse cortizonice, anestezice locale, substante de contrast
pentru examen radiologic).

Indicatii: artrite acute sau cronice, traumatisme articulare.


Contraindicatii: procese inflamatorii tegumentare in zona in cate
urmeaza a se face punctia.

22
Locul punctiei: se punctioneaza mai frecvent articulatiile:
genunchiului, cotului, umarului, gleznei.

Pregatirea materialelor pentru punctie:


- materiale de protectie a patului;
- dezinfectia pielii (tip 3);
- instrumente si materiale sterile: ace de 4-5cm lungime,
seringi de 5ml pentru anestezie, ace de 8-10cm lungime cu
diametrul de 0,5-2mm pentru aspirat lichidul, pense, manusi,
camp chirurgical, tampoane, comprese.
- alte materiale: romplast, fese, tavita renala, pahar conic
gradat;
- medicamente: anestezice locale: xilina 1%, medicamente
anti-inflamatoare, antibiotice, substante de contrast pentru
examen radiologic.
Pregatirea pacientului:
*psihica.
*fizica: se aseaza intr-o pozitie sa permita executia punctiei, cu
articulatia relaxata, eventual articulatia se aseaza pe o perna, se
indeparteaza pilozitatea.
Executia punctiei:
- se face de catre medic ajutat de 1-2asistente in sala de
tratament;
- dezinfectia mainilor, asistenta protejeaza patul sub
articulatie;
- medicul alege locul punctiei (zona de maxima fluctuenta);
- asistenta mentine pacientul in pozitia adecvata, face
dezinfectia tip3;
- medicul efectueaza anestezia locala, asistenta serveste
seringa cu anestezic, serveste manusile sterile;
- medicul aseaza campul sub locul punctiei; asistenta
serveste campul protector, dezinfecteaza locul punctiei;
- medicul executa punctia, aspira lichidul; asistenta
medicala colecteaza lichidul in vasul gradat, recolteaza in
eprubete;
- medicul retrage acul de punctie; asistenta dezinfecteaza
locul punctiei si comprima cu tampon steril, aplica pansament

23
compresiv, fixat cu fasa, aplica atele care sa imobilizeze
articulatia punctionata.

Ingrijirea ulterioara:
- se asigura repaosul regiunii;
- se supravegheaza starea generala si semnele vitale;
- se supravegheaza aspectul pansamentului;
- se mentine pansamentul compresiv si imobilizarea in atele
timp de 24-48ore.

Pregatirea produsului pentru examinare:


- se pregatesc eprubetele cu lichid pentru laborator;
- se eticheteaza mentionandu-se cantitatea si apreciindu-se
aspectul lichidului.

Reorganizarea locului de munca.

Notarea in foaia de observatie- se noteaza cantitatea si


aspectul lichidului.

Complicatii:
*imediate: lezarea pachetului vascular nervos.
*tardive
*infectii.

De retinut:
- tehnica se desfasoara in conditii de asepsie desavarsita;
- seroasele articulare prezinta receptivitate deosebita fata de
infectii.

De evitat:
- zonele tegumentare in care se gasesc procese inflamatoare
pentru executia punctiei.

24
Punctia osoasa

Definitie:
Punctia osoasa reprezinta crearea unei comunicari intre
mediul extern si zona spongioasa a osului, strabatand stratul sau
cortical prin intermediul unui ac.

Scop:
*explorator:
- recoltarea maduvei pentru examinare in vederea stabilirii
structurii, compozitiei si pentru studierea elementelor figurate
ale sangelui in diferite faze ale dezvoltarii lor.
*terapeutic:
- administrarea medicamentelor lichide, hidratante si
nutritive precum si transfuzia intravenoasa;
- recoltarea maduvei de la persoane sanatoase in vederea
transfuzarii sale la un pacient.

Indicatii: boli hematologice.

Locul punctiei: la nivelul oaselor superficiale, usor accesibile cum


ar fi:
- spina iliaca posterosuperioara;
- creasta iliaca, sternul;
- maleolele tibiale;
- calcaneul;
- apofizele spinoase ale ultimelor vertebre dorsale si primelor
vertebre lombare.

Pregatirea punctiei:
- materiale de protectie a patului;
- materiale pentru dezinfectia tip 3;
- instrumente si materiale sterile: ace de punctie de 5 cm
lungime rezistente, cu diametrul de 1-2mm, varful scurt, ascutit,
prevazut cu mandren; seringi de 10-20ml, ace si seringi pentru
anestezia locala, pense, tampoane, comprese, camp chirurgical,
manusi, mediul de cultura;

25
- alte materiale: sticla de ceasornic, lame de microscop;
- medicamente: anestezice, ser fiziologic, solutii perfuzabile
si medicamente recomandate in cazul punctiei terapeutice.

Pregatirea pacientului:
*psihica:
- i se va explica ca durerea dispare dupa anestezie.
*fizica:
- se controleaza in preziua punctiei timpul de sangerare,
timpul de coagulare si timpul Quik;
- se aseaza in pozitia adecvata :decubit dorsal cu toracele
putin ridicat pe in plan dur, pentru punctia sternala;
- decubit ventral pe un plan dur sau decubit lateral cu
genunchii flectati pentru punctia in creasta iliaca;
- se rade pilozitatea.

Efectuarea punctiei:
- se face de catre medic ajutat de 1-2 asistente, in sala de
tratamente;
- se adapteaza seringa si medicul aspira 1-2ml de maduva;
- se administreaza medicamente;
- se aplica comprese sterile pe locul punctiei;
- se imbraca pacientul si se aseaza comod in pat.

Ingrijirea ulterioara a pacientului:


- se asigura repaus la pat, se supravegheaza starea generala
si semnele vitale;
- se observa pansamentul daca s-a imbibat cu sange.

Pregatirea produsului pentru examinare:


- asistenta de laborator evacueaza imediat produsul aspirat
prin seringa pe sticla de ceasornic sau pe o lama de sticla mare
20-30cm;
- se efectueaza fortiurile si insamantarile pe medii de
cultura.

Reorganizarea locului de munca.


Notarea in foaia de observatie.

26
Accidente:
*imediate:
- punctie alba;
- perforatie ale organelor interne (inima, plamani);
- fracturi, pneumotorax.
*tardive:
- hematoame, infectii ale osului (osteomelita);
- tulburari de crestere la copii dupa punctia tibiala.

De retinut:
- serul fiziologic se va pastra caldut si va fi servit medicului
in seringa; daca, desi acul a patruns in cavitatea medulara, nu
se obtine maduva, va fi introdus si apoi aspirat;
- pe cale transmedulara se administreaza numai solutii
izotone, ritmul de administrare fiind de 15-20pic/min;
- manipularea incorecta a instrumentarului steril = pericol
de infectii ale osului.

Punctia vezicii urinare

Definitie:
Punctia vezicii urinare se realizeaza prin intermediul unui ac
pe cale transabdominala in interiorul vezicii urinare. Este o
interventie de urgenta. Se practica numai daca vezica urinara
este supradestinsa, existand pericolul ruperii ei.

Scop:
*explorator:
- rar- prelevarea urinii direct din vezica urinara pentru
examenul de laborator, fara pericolul contaminarii sale;
- injectarea de produse de contrast pentru examenul radiologic
al vezicii urinare.
*terapeutic:
- evacuarea urinii in cazurile de retentie acuta de urina, cand
sondajul vezical nu poate fi executat.

27
Indicatii:
- stricturi uretrale sau hipertrofie de prostata cand
incercarile de patrundere cu sonda in vezica urinara raman fara
rezultat;
- traumatisme uretrale sau ale vaginului cand sondajul
vezical este contraindicat.

Locul punctiei – pe linia mediala abdominala la 2cm


deasuprasimfizei pubiene.

Pregatirea punctiei:
- materiale de protectie a mesei pe care se executa punctia;
- se face dezinfectia tip 3;
- instrumente si materiale sterile: trocar subtire sau un ac
pentru injectie intramusculara de 10-12cm lungime, seringi de 2-
20ml, ace pentru anestezie, pense anatomice si hemostatice, tub
subtire din polietilena, camp chirurgical, comprese, tampoane,
manusi din cauciuc;
- medicamente: anestezice locale, xilina 1%;
- vase colectoare, cilindru gradat, tavita renala, eprubete,
perna tare.

Pregatirea pacientulu
*psihica.
*fizica:
- se aseaza in decubit dorsal, sub bazin se introduce o perna
tare, se dezbraca regiunea abdominala;
- se rade parul pubian;
- nu urineaza cu cateva ore inaintea punctiei exploratoare sau
daca este putin plina i se administreaza lichide sau diuretice.

Efectuarea punctiei:
- se face de catre medic ajutat de 1-2 asistente;
- urina se recolteaza in eprubete.

28
Ingrijirea ulterioara:
- pacientul ramane la pat, se supravegheaza functiile vitale;
- se observa locul punctiei, pansamentul, pentru a sesiza
scurgerea in continuare a urinii prin traiectul neoformat.

Pregatirea produsului pentru examinare:


- etichetarea eprubetelor si trimiterea la laborator pentru
urocultura;
- se determina volumul de urina evacuat, se masoasa
densitatea acesteia.

Reorganizarea locului de munca.

Notarea in foaia de observatie.

Accidente:
- punctia negativa, in cazul in care peretele abdominal
prezinta un strat gros de grasime si acul patrunde profund in
vezica urinara;
- hemoragie vezicala;
- astuparea acului cu flacoane de fibrina sau tesuturi;
- infectii postpunctionale care apar tardiv;
- formarea de fistule urinare.

De retinut:
- vezica urinara se goleste incet si incomplet (500ml urina);
- punctia se poate repeta la nevoie de mai multe ori;
- in caz de intrerupere a scurgerii urinei se va introduce
mandrenul pentru desfundare a acului.

De evitat: comprimarea abdomenului un timpul evacuarii urinei.

29
Punctia fundului de sac Douglas

Definitie:
Punctia fundului de sac Douglas este o varianta a punctiei
intraperitoneale. Prin aceasta punctie se realizeaza o legatura
intre cavitatea peritoneala si mediul extern.

Scop:
*explorator:
- pentru confirmarea prezentei unei colectii lichidiene;
- stabilirea naturii colectiei (puroi, sange, ascita).
*terapeutic:
- evacuarea de lichid;
- administrarea unor solutii medicamentoase (antibiotice).

Indicatii:
- suspiciune de sarcina extrauterina;
- colectii purulente.

Locul punctiei : in dreapta sau in stanga colului uterin si usor


inapoia acestuia, urmarind sa ajunga in regiunile parauterine;
punctia se executa pe cale vaginala.

Pregatirea materialelor:
- materiale de protectie;
- pentru dezinfectia mucoasei vaginale- solutie de
permanganat de potasiu 0,20-o,30 %o (la mie), alcool iodat;
- instrumente si materiale sterile: ace cu diametrul de 2mm
si lungime de 12-14cm, seringi de 5-20ml, valve vaginale, pense
pentru prins colul uterin, pense lungi port-tampon, sonde
vezicale, eprubete sterile, tampoane, comprese din tifon, manusi
chirurgicale, campuri chirurgicale, canula vaginala, tavita
renala, irigator;
- medicamente anestezice.
Pregatirea pacientei:
*psihica:
- se informeaza asupra necesitatii punctiei;

30
- se asigura ca durerea este inlaturata prin anestezia locala;
- i se asigura intimitate.
*fizica:
- pacienta urineaza (se poate face sondajul vezical);
- se asigura pozitia ginecologica pe masa ginecologica;
- se face spalatura vaginala cu solutie de permanganat de
potasiu.
Efectuarea punctiei:
- se executa de catre medic ajutat de 1-2 asistente;
- se desfasoara in sala de tratamente;
- se dezinfecteaza mainile;
- se imbraca manusile chirurgicale;
- medicul introduce valvele vaginale(una superior, alta
inferior), asistenta tine valvele vaginale departate, iar cealalta
asistenta serveste medicul cu pense pentru prins colul uterin;
- medicul prinde colul uterin cu pensa, asistenta preia
pensa, o fixeaza cu mana, serveste medicul cu tamponul imbibat
cu alcool ioat, fixat in port-tampon;
- medicul dezinfecteaza fundul de sac posterior al vaginului,
face anestezia, asistenta ofera seringa cu anestezie, cu acul
adaptat, ofera acul de punctie adaptat la seringa de 20ml pentru
punctie;
- medicul executa punctia, aspira lichidul alternand 2
seringi;
- asistenta recolteaza lichid in eprubeta, goleste pe rand
seringile, medicul retrage acul de punctie, badijoneaza locul
punctiei cu tamponul imbibat in alcool, indeparteaza pensa de
prins colul si valvele vaginale, se aplica tampon vaginal.
Ingrijirea ulterioara a pacientei:
- se transporta la pat;
- se supravegheaza pulsul, tensiunea arteriala, pansamentul.
Pregatirea produsului pentru examinare:
- eprubetele cu lichidul extras se eticheteaza, se trimit la
laborator (din lichidul purulent se fac insamantari pe medii de
cultura);
- la examenul macroscopic se examineaza aspectul
lichidului: seros, purulent, hemoragic sau sange pur.
Reorganizarea locului de munca.

31
Notarea in foaia de observatie: se noteaza cantitatea de produs
extras, aspectul si continutul lui.
Punctiile biopsice

Definitie:
Reprezinta introducerea unu ac de punctie intr-un organ
parenchimatos pentru recoltarea unui fragment de tesut. Punctia
se practica pentru ficat, splina, rinichi, ganglionii limfatici,
plamani, tumori solide.
Scop:
*explorator:
- examenul histopatologic al tesutului extras pentru stabilirea
diagnosticului.
Indicatii: imbolnaviri ale organelor mai sus mentionate pentru
confirmarea diagnosticului clinic sau precizarea stadiului
imbolnavirilor.
Contraindicatii:
- diateze hemoragice;
- rinichi unic (anatomic, functional) pentru punctia renala.
Locul punctiei:
*punctia hepatica:
- fata anterioara sau laterala a ficatului pe linia mediana,
imediat sub rebordul costal sau in plina matitate (daca ficatul
este marit);
- de-a lungul liniei axilare posterioare in spatiul IX sau X
intercostal drept (daca ficatul se mentine in limite normale, sau
sub aceste limite);
*punctia splenica:
- spatiul VIII sau IX intercostal stang intre linia axilara
anterioara si cea medie in afara rebordului costal.
*punctia renala:
- regiunea lombara in dreptul discului intervertebral L1-L4 la 8cm
de linia mediana: se prefera punctia rinichiului drept fata de cel
stang pentru a evita lezarea splinei sau a unor vase mari.

*punctia ganglionara si a tumorilor solide:


- locul se alege in functie de masa ganglionara sau tumorala,
selectionata pentru examenul histopatologic.
Pregatirea punctiei:

32
- materiale de protectie a mesei de operatie;
- materiale pentru dezinfectia tip 3;
- instrumente si materiale sterile: ace pentru punctia
hepatica (Vim-Silverman, Menghini);
- ace lungi de 10cm cu bizoul alungit pentru punctia
splenica;
- ace cu diametrul de 1-2mm si lungimi diferite pentru
punctia ganglionara, seringi de 5-20ml, ace pentru anestezie,
campuri chirurgicale, manusi, comprese, tampoane, trusa de
perfuzie, pense hemostatice, lame de microscop, vas cu 50ml ser
fiziologic, tavita renala, hartie de filtru;
- medicamente: tonice-cardiace, hemostatice, sange izogrup,
izoRh.
Pregatirea pacientului:
*psihic.
*fizic:
- se controleaza cu cateva zile inainte timpul de sangerare,
timpul de coagulare, timpul de protrombina, trombocitemia;
- se administreaza cu 2 zile inainte, medicatie coagulanta,
tonicocapilara (vit C, K, preparate de calciu) care se continua si
dupa punctie 1-2 zile (aceasta pregatire se face indeosebi dupa
punctia hepatica, splenica, renala)
- se asigura pozitia:
*pentru punctua hepatica- decubit dorsal cu trunchiul
usor ridicat sau decubit lateral stang cu mana dreapta sub cap.
*pentru punctia splenica- decubit dorsal cu membrele
superioare pe langa corp, necontractate, sau decubit lateral
drept cu mana stanga sub cap.
*pentru punctia renala- decubit ventral cu un saculet de
nisip asezat sub abdomen.
*pentru punctia tumorilor si ganglionilor – pozitia este in
functie de localizarea si marimea lor.
Efectuarea punctiei:
- se executa de catre medic si 2 asistente;
- se desfasoara in sala de tratament;
- se efectueaza dezinfectia mainilor;
- medicul alege locul punctiei, pozitia corespunzatoare
pentru locul punctiei;
- se face dezinfectia tip 3;

33
- medicul face anestezia, asistenta mentine pozitia
pacientului;
- medicul protejeaza locul punctiei cu camp steril; asistenta
serveste campul chirurgical, serveste manusile sterile;
- medicul executa punctia; asistenta serveste acul de
punctie;
- medicul aspira tesutul (cu exceptia punctiei efectuate cu
acul Vim-Silverman care este prevazut cu obturator despicat);
asistenta supravegheaza pacientul pentru a sta in inspiratie
profunda, supravegheaza pulsul, respiratia, culoarea fetei;
- medicul indeparteaza acul; asistenta badijoneaza locul
punctiei cu tinctura de iod, aplica pansament compresiv uscat
fixat cu benzi de romplast.
Ingrijirea ulterioara:
- pacientul ramane la pat 24-48ore in decubit lateral drept
pentru punctia hepatica si decubit dorsal dupa punctia splenica
si renala;
- se supravegheaza functiile vitale timp de 24ore;
- la locul punctiei se aplica pungi cu gheata;
- de administreaza calmante ale tusei daca este cazul;
- se controleaza urina 3-4zile dupa punctia urinara pentru a
sesiza aparitia hematuriei.
Pregatirea materialelor obtinute prin punctie, pentru
laborator:
- fragmentele mici de tesuturi se indeparteaza din ace prin
insuflare de aer cu seringa; sunt pregatite de catre medic sub
forma de amprente pe lama de sticla sub forma de frotiuri.;
- se intocmeste buletinul de trimitere la laboratorul de
anatomie patologica.
Reorganizarea locului de munca.
Notarea in foaia de observatie.
Accidente:
- tuse instantanee, hemotorax prin atingerea pleurala;
- hemoragie care se combate prin hemostatice;
- soc pleural.
De retinut:
- acele de punctie se sterilizeaza numai prin caldura uscata,
umezeala altereaza tesuturile.
De evitat:

34
- miscarea pacientului in timpul punctiei poate duce la
ruperea acelor si lezarea organelor punctionate.

NURSINGUL PACIENTULUI CU AFECTIUNI ALE


APARATULUI RESPIRATOR
Pentru depistarea bolii si stabilirea diagnosticului de
certitudine se efectueaza o serie de explorari ale aparatului
respirator:
1.Explorari radiologice: radiografie, radioscopie, tomografie,
bronhoscopie, bronhografie.
2.Examinari endoscopice: bronhoscopia, laringoscopia,
pleuroscopia.
3.Examinari cu izotopi radioactivi: scintigrafia.
4.Explorari functionale: spirometria, spirografia (cu aparatul
Eutest, spirograful Godat, pneumoscreenul computerizat),
spiroergografia.
5.Examinari biologice: examinarea lichidului pleural,
examinarea sputei, IDR la tuberculina, biopsia pulmonara,
examinarea sangelui, examenul de urina, examinarea LCR-ului (in
meningita tuberculoasa).

EXPLORARI RADIOLOGICE:

Organele toracice sunt inima si plamanii. Studierea lor are


drept scop depistarea morfologiei, functionalitatii plamanilor,
modificarilor de volum si forma a inimii pentru stabilirea
diagnosticului in afectiuni pulmonare.

Pregatirea bolnavului pentru radiografie:


Psihic:
- se anunta bolnavul explicandu-i-se conditiile examinarii;
- bolnavul va fi condus la serviciul de radiologie. Aici este
invitat sa respecte indicatiile radiologului: va efectua cateva
miscari de respiratie, iar dupa o inspiratie profunda se va efectua
radiografia in apnee.
Fizic:

35
- se dezbraca complet regiunea toracica;
- parul se leaga in crestetul capului;
- se indeparteaza obiectele radioopace.
Pozitia bolnavului: ortostatica, cu mainile pe solduri, coatele
aduse inainte, fara sa ridice umerii, cu pieptul apropiat de ecran
sau caseta care poarta filmul. Cand pozitia ortostatica nu permite
se va sta in pozitie sezand sau decubit; copiii mici, sugarii se
fixeaza prin infasarea pe un suport de scanduri sau se suspenda
in hamuri pentru a nu se iradia persoana care il sustine.

Ingrijirea bolnavului dupa tehnica.


Notarea in foaia de observatie.

Pregatirea pentru bronhografie:


- se examineaza cu substanta de contrast: lipiodol sau …;
- se pregatesc materialele necesare;
- se pregateste psihic bolnavul;
- pregatirea fizica incepe cu 1-3 zile inainte de examinare; se
administreaza medicamente expectorante. In seara examinarii se
administreaza 1tableta Fenobarbital sau Bromoval. Cu jumatate
de ora inaintea examinarii se administreaza Atropina (pentru a
diminua secretia de saliva si mucus).

Bolnavul dezbracat se va aseza in decubit dorsal putin


inclinat spre partea ce trebuie injectata. Medicul efectueaza
anestezia cailor respiratorii apoi introduce sonda Metras in
arborele bronsic, apoi substanta de contrast. In timpul injectarii
substantei de contrast se schimba pozitia in decubit ventral,
dorsal, lateral drept si stang. In timpul examinarii se aseaza
bolnavul in pozitie trendelemburg pentru a se vizualiza arborele
bronsic din partile superioare ale plamanului apoi cu toracele
moderat ridicat pentru a evidentia bronhiile mijlocii si inferioare.

Ingrijirea dupa tehnica: bolnavul nu mananca si nu bea timp


de 2ore, pana trece efectul anestezicului. Nu inghite sputa
deoarece contine iod.

36
EXAMINARI ENDOSCOPICE:

Pregatirea bolnavului pentru bronhoscopie


Endoscopia= o metoda de examinare cu observarea directa a
mucoaselor cavitare cu ajutorul endoscoapelor.
Endoscopul= un instrument tubular cu o sursa luminoasa
proprie si un sistem de lentile pentru observatie. La acest aparat
se adapteaza unele anexe pentru a efectua recoltari (secretii
purulente sau pentru biopsie) sau chiar pentru administrarea de
medicamente.
Bronhoscopia= explorarea arborelui traheo-bronsic, este
indicat in afectiuni ale aparatului respirator (tuberculoza
bronsica, tumori, etc).

Scop:
-explorator;
- terapeutic.

Bronhoscopul prezinta o garnitura din tuburi rigide din metal


de 30-40cm lungime si 4-9mm diametru, prevazut cu orificii
laterale cu extremitatea distala taiata oblic, rotunjita. Prezinta un
bec electric situat la extremitatea proximala a tubului, o lupa care
mareste terenul vizualizat. Este prevazut cu un record cu care se
poate aspira sau se poate efectua biopsia.

Pregatirea bolnavului pentru bronhoscopie:


- se informeaza bolnavul asupra examinarii, se creeaza
bolnavului un climat de siguranta pentru a coopera in timpul
anesteziei si al examenului, punandu-l in legatura cu alti bolnavi;
- in seara precedenta examinarii se administreaza un
calmant; bolnavul nu va bea si nu va manca nici seara nici
dimineata; va fi informat asupra gustului amar al anestezicului si
a senzatiei de ingrosare a gatului si limbii;
- pozitia: sezand pe scaun;

37
- se ofera tavita renala si anestezicul usor incalzit. Bolnavul
va efectua o gargara cu anestezicul, tinandu-l cateva minute in
gura, fara sa il inghita;
- dupa anestezie bolnavul se va aseza pe masa de examinare,
in decubit dorsal cu capul in extensie pe articulatia atlaso-
occipitala si gura larg deschisa. Sub umerii bolnavului se aseaza o
perna tare ridicandu-l la 12-15cm inaltime de la suprafata mesei.

Participarea asistentei medicale la examinare:


- serveste medicul cu instrumentele si materialele necesare;
- mentine bolnavul in pozitia corespunzatoare introducand
mana stanga sub regiunea occipitala, iar cu mana dreapta
sprijina fruntea. Medicul executa anestezia cu seringa laringiana;
- fixeaza capul bolnavului pana la efectuarea anesteziei apoi
mobilizeaza capul prin ridicare, coborare, inclinare. Dupa
anestezie medicul introduce instrumentele bronhoscopului;
- dupa tehnica bolnavul este condus in salon, nu mananca si
nu bea pana la dispatitia anestezicului. Se administreaza multe
lichide pentru a spala faringele.

Anestezia se efectueaza cu: Xilina 2-4%, Novocaina,


Pentocaina 1%, solutie de cocaina 2-4%.

EXPLORARI FUNCTIONALE

Efectuarea probelor functionale urmareste determinarea


modului in care acesta satisface nevoile organismului in stare de
repaos sau in conditiile unei supraincarcari functionale (efort
mare).
Participarea asistentei medicale la explorarile functionale
urmareste obtinerea unei cooperari a bolnavului, cerandu-i sa
respire linistit pe cale bucala, modificand ritmul numai la cerere;
va asigura pozitia comoda a bolnavului, linistea, temperatura
constanta a camerei si semiobscuritate.
Pentru explorarile functionale ale aparatului respirator se
utilizeaza urmatoarele metode de examinare:
Spirometria- exploreaza ventilatia pulmonara cu ajutorul
spirometrului, care este compus dintr-un cilindru umplut cu apa in

38
care se afla suspendat, prin intermediul unui scripete, un al doilea
cilindru, cu gura in jos. Prin fundul cilindrului cu apa patrunde un
tub metalic care ajunge peste nivelul apei, pana sub capacul
cilindrului suspendat. In exterior, tubul metalic se continua cu un
tub de cauciuc ce se termina cu un ambou prin care se face
insuflatia. Aerul suflat prin tub, deasupra nivelului apei, ridica
cilindrul suspendat la inaltimea determinata de cuantumul de aer
expirat care se poate citi pe gradatia de pe peretele cilindrului sau
a scarii asezate in dreptul greutatii.

Spirografia permite determinarea capacitatii de adaptare a


functiilor respiratorii la nevoile energetice ale organismului atat
in repaos cat si in timpul eforturilor.
Spirograful este format dintru-un spirometru asociat cu un
chimograf. Bolnavul inspira din spirometru si expira printr-un vas
cu hidrat de potasiu care absoarbe CO2 din aerul expirat.
Miscarile verticale ale cilindrului mobil sunt inregistrate cu
ajutorul chimografului.

Spirografia se poate determina cu:


- aparatul Eutest- este un spirograf uscat cu burduf. Tubul
prin care expira, este prevazut la un capat cu o piesa bucala. In
stanga aparatului se afla o fanta orizontala prin care se introduce
hartia inscriptorie pe care un varf traverseaza curba
expirogramei. Hartia este grovata in unitati de volum si de timp.
Pe orizontala se poate citi volumul de aer expirat, iar pe verticala
timpul, exprimat in secunde.
- aparatul Godat- un aparat cu circuit inchis; este alcatuit din
spirometru asociat cu chimograf pe care se inregistreaza un
bronhotor cu hidrat de K, pentru captarea CO2; un dispozitiv
pentru dirijarea in sens unic a curentului de aer; se introduce O2.
Hartia pe care se efectueaza spirograma este grodata in diviziuni:
pe verticala 1cm=300ml aer, iar pe orizontala se calculeaza timpul
cat a durat inregistrarea dupa viteza de rulare a chimografului.

- pneumoscreenul computerizat- un microprocesor electronic.


Datele obtinute sunt interpretate imediat. Aparatul are incadrat in
memorie valorile teoretice ale individului iar rezultatul real apare
calculat in procente.

39
Pregatirea bolnavului si a materialelor necesare pentru
spirografia cu aparatul Eutest

*pregatirea bolnavului: examenul se executa dimineata pe


nemancate sau la 2-3ore dupa masa. Nu se administreaza, cu
24ore inaintea examinarii, medicatie excitanta sau depresiva a
centrilor respiratori. In ziua examinarii se asigura repaos fizic si
psihic 30-40min.
*pozitia bolnavului: sezand pe scaun, linistit, pentru a
coopera cu asistenta medicala.

Efectuarea probei:
Aparatul contine o piesa bucala ce se adapteaza la capatul
liber alburdufului.
Bolnavul, asezat comod, ia in mana piesa bucala, va inspira
adanc din aerul atmosferic si la comanda va introduce piesa
bucala in gura. Buzele se tin inchise strans ca sa nu iasa
aerul pe langa piesa bucala, apoi se expira maxim si
profound. Se scoate piesa din gura bolnavului si se lasa sa se
odihneasca. Proba se repeta de mai multe ori pana cand
obtinem 2 curbe egale.
Rezultatul se citeste pe hartia grovata. Se urmareste C.V
(capacitatea vitala) si V.E.M.S.-ul.
Curba inscrisa se numeste expirograma.
Piesa bucala se schimba dupa fiecare bolnav.

Determinarea cu aparatul Godat are aceeasi pregatire a


bolnavului.
Dupa ce s-a introdus piesa, respira cateva secunde, se penseaza
nasul cu o clema si bolnavul respira linistit 30-40 secunde cu
supapa aparatului deschisa, apoi se inchide circuitul si se pune
aparatul in pozitia de inregistrare. Se inregistreaza V.C.(volum de
aer curent) prin respiratie linistita, normala apoi se inregistreaza
C.V; bolnavul face o inspiratie maxima urmata de o expiratie
maxima, se repeta pana cand se obtin 3 curbe egale.
Curba inchisa arata C.V si se numeste spirograma.

40
Dupa inregistrarea C.V-ului bonavul este lasat sa se
odihneasca si se determina V.E.M.S-ul; si aici se obtin 3 cube egale.
Se consemneaza datele pentru calcularea parametrilor (nume,
prenume, varsta, sex, inaltime, greutate), se noteaza temperatura
camerei, presiunea atmosferica, umiditatea aerului.
Se calculeaza cel putin 4 parametri: V.C, C.V, V.E.M.S,
indicele tiffeneau= V.E.M.S/C.V x 1000; V.R, C.R.F, C.P.T.
Valorile normale ale acestor parametrii se inscriu intre 70-
80% din valorile ideale.
Valorile ideale apar in: anchiloza costo-vertebrala,
traumatisme ale cutiei toracice, dureri intercostale, pleurezii,
pneumonii, astm bronsic, silicoza, etc.

Spiroergografia- un test de efort cu ajutorul caruia se


analizeaza capacitatea de adaptare a respiratiei la solicitari
suplimentare, limitele acestei capacitati si se pun in evidenta
modificarile functionale care nu se vad in repaos. Dupa
incetarea efortului se urmaresc o serie de parametrii
functionali: ventilatia pulmonara, eliminarea CO2, consumul
de O2, saturatia sangelui arterial in O2, pulsul si tensiunea
arteriala.
Probele de efort se fac in 2 moduri:
- se mentine intensitatea efortului aceeasi de la inceput;
- pacientul este supus unui efort in trepte, cu repaos, apoi se
mareste intensitatea efortului pana la limita maxima (cand nu mai
creste consumul de O2, iar in sange apar valori scazute ale
oximetriei).

Pregatirea bolnavului pentru spiroergografie


- este asemanatoare cu cea pentru spirografie, doar ca inainte
se masoara tensiunea arteriala, EKG si frecventa respiratiei.
Bolnavul se racordeaza la spirograf; pe lobul urechii se aplica
celula electrica a unui oximetru si se determina C.V, V.C, V.E.M.S.
Dupa determinarea parametrilor pacientul respira in repaos pana
cand volumul de O2 consumat/minut devine constant. Acesti
parametrii se determina inainte de efort.
Determinarea parametrilor in timpul efortului se face cu:
bicicleta ergometrica, banda rulanta, se urmareste modul de
adaptare a organismului. Persoana trece prin 3 faze:

41
- faza de adaptare: dureaza 2-3min, se caracterizeaza prin
cresterea valorilor functionale evaluate inainte de efort;
- faza de echilibru functional: parametrii functionali raman
la valori crescute dupa faza de adaptare . In conditii normale,
modificarile functionale apar numai la eforturi mai mari depuse
de pacient;
- faza de revenire: parametrii revin la valori normale in 3-
5minute. Daca aceasta perioada este mai lunga, organismul are o
capacitate de efort deficitara.

Alte metode de explorare:


*Analiza gazelor: se determina continutul de O2 si CO2 din
sangele arterial precum si presiunea partiala a acestor gaze in
sange. Determinarea O2 se va face prin metode fizice si chimice, cu
aparatul Astrup in care se recolteaza sange capilar in tuburi cu
heparina care sunt livrate cu aparatul; cu acest aparat se
determina si presiunea gazelor. Determinarea O2 in sange prin
metode fizice se face cu ajutorul oximetrului care se aplica pe
lobul urechii.
Valoarea normala: 20 ml O2/100 ml sange.
Presiunea O2 este mai mare in aerul atmosferic decat in aerul
alveolar, in sangele venos si arterial.
Presiunea CO2 este mai mica decat in alveole si sangele
venos.

*Testul bronhoconstrictor.

*Testul bronhodilatator- cel mai des intrebuintat. Se


determina prin administrarea bolnavului de Adrenalina 1% prin
aerosoli, timp de 3 min. Testul este pozitiv daca V.E.M.S-ul scade
cu mai mult de 10-15%, iar in cazul testului bronhoconstrictor este
pozitiv daca V.E.M.S-ul creste peste 10-15%. La asmatici si bronsici
creste cu peste 20%.

42
TRAUMATISMELE TORACICE

Se impart in:
-traumatisme inchise: *contuziile peretelui toracic.
*fracturi si luxatii ale scheletului toracic.
-traumatisme deschise-plagi: *nepenetrante- ale peretelui thoracic;
*penetrante (cu sau fara leziuni viscerale)
*ale organelor mediastinale: trahee, bronhii,esofag, inima, vase,
plamani, pleura;

Descoperirea si rezolvarea leziunilor cu risc mortal:


- obstructia respiratorie;
- instabilitatea toracica severa (voletele costale);
- pneumotoraxul deschis;
- pneumotoraxul compresiv;
- hemotoraxul masiv;
- tamponada cardiaca;
- plagile cardiace.
Aceste leziuni se manifesta prin insuficienta respiratorie:
asfixie, cianoza, dispnee cu tahipnee; insuficienta circulatorie-
apare la ranitii hemoragici, in stare de soc hemoragic sau la
traumatisme ale cutiei toracice asociate cu hemoragie.

Aprecierea starii accidentatului. Interventii:


- accidentatul este culcat la orizontala;
- i se dezgoleste toracele;
- se priveste culoarea fetei, a buzelor, miscarile toracice;
- se urmareste jetul expirator, pulsul la artera carotida si
radiala.

In I.R prin obstructia cailor respiratorii, primul ajutor consta in:


- controlul digital al cavitatii bucale;
- aspirarea secretiilor de la nivelul faringelui si a bronhiilor;
- instalarea unei pipe Guedel.

43
La bolnavii in stare de coma se face intubatie traheala. La
bolnavii constienti pozitia va fi semisezanda, se invita bolnavul sa
elimine secretiile bronsice print tuse.

In I.R prin instabilitate toracica. Instabilitatea toracica


survine in urma fracturarii unui numar mare de coaste, la mai
multe puncte distanta intre ele. Voletul se desolidarizeaza de
peretele toracic infundandu-se in inspiratie si exteriorizandu-se in
expiratie provocand respiratia paradoxala.
In functie de gradul de respiratie paradoxala apare cianoza
si tahipneea, la care se adauga durerea ca factor socogen.
In fracturile costale victima este asezata in pozitie
semisezanda. Se suprima durerea prin administrare de calmante:
Algocalmin; se evita Mialginul pentru ca deprima centrul
respirator.
Imobilizarea fracturilor se incearca prin culcarea victimei pe
partea lezata, sau se fixeaza voletele prin compresiune manuala
cu fesi rulate sau cu un manunchi de tifon aplicate pe volet.
Acesta se fixeaza cu benzi de leucoplast care sa cuprinda numai
toracele lezat.
Imobilizarea circulara a toracelui este interzisa.
In timpul transportului se previne socul, se administreaza O2.

Pneumotoraxul deschis- determinat de plagi penetrante in


care cavitatea pleurala comunica larg cu exteriorul.
- se produce un suierat caracteristic;
- sangele de la nivelul ranii toracice este aerat, spumos,
contine O2; uneori exista si emfizem subcutanat in jurul plagii;
- respiratia este ineficienta.

Primul ajutor consta in:


- inchiderea cutiei toracice (este un act de urgenta) deoarece
tulburarile determinate de traumatismele costale sunt foarte
grave;
- acoperirea plagii prin orice mijloace- maxima urgenta;
- peste plaga se aseaza comprese sterile(sau cateva straturi de
tifon peste care se pune vata); se coase la pielea din jur pentru a
nu fi aspirate. Peste comprese se aplica o panza cauciucata care
se va fixa cu benzi de leucoplast.

44
Accidentatul se trimite la spital in pozitia semisezanda sau
sezanda; la spital plaga va fi suturata ermetic.

Pneumotoraxul compresiv
In cazul pneumotoraxului simplu, cand patrunde in pleura o
cantitate mica de aer, nu sunt urmari grave. In pneumotoraxul cu
plagi pulmonare, aerul patrunde in cantitate mare si nu mai poate
iesi ingreunand actul respirator; se produce comprimarea
plamanului si suprimarea functiei schimbului de gaze,
comprimarea vaselor mari si deplasarea inimii.
Cand exista rupturi ale pleurei mediastinale, apare emfizemul
mediastinal- se comprima vasele gatului, apare cianoza, dispnee,
colaps cardiac si moarte.
Cel mai simplu gest pe care il poate face medicul este
introducerea unui ac in pleura care permite scoaterea presiunii
intrapleurale si reducerea deplasarii mediastinale.

Insuficienta respiratorie si circulatorie influientata de


hemotoraxul masiv

Hemotoraxul masiv survine prin ruperea de vase sanguine din


plamani, pleura, vasele mamare interne, vase intercostale. Se
produce insuficienta cardiaca cu tensiune arteriala scazuta,
tahicardie, stare hipotermica, insuficienta respiratorie;
hemitorace bombat, asimetric.
Primul ajutor consta in punctia cavitatii pleurale cu drenarea
sangelui; perfuzii de sange, oxigenoterapie.
Insuficienta respiratorie determinata de plaga cardiaca acuta
este foarte grava.
Datorita socului hemoragic, necesita interventii de urgenta in
servicii de specialitate.

TRAUMATISMELE MAXILO-FACIALE

Se insotesc de: hemoregie, soc, asfixie.

45
Hemoragia produce obstructia cailor respiratorii; este masiva
din cauza vascularizarii bogate a partilor moi ale maxilarului.
In urma traumatismelor maxilo-faciale se poate instala socul
caracterizat prin: insuficienta respiratorie, colaps, facies palid,
cianotic, transpiratii reci.

Asfixia. Obstacolele din caile aeriene superioare pot produce


asfixia pacientului datorita cheagurilor de sange, secretii,
fragmente de dinti si oase, proteze dentare. Asfixia se poate
produce in urma caderii inapoi a limbii, hematomul si edemul
perifaringian, in plagile planseului bucal, in plagile limbii. Asfixia
de cauza centrala este datorata starii de soc a colapsului
vascular.

Primul ajutor in caz de asfixie:


- scoaterea de la locul accidentului;
- asezat pe o parte cu capul decliv;
- eliberarea cailor aeriene prin tractiunea limbii cu o
compresa, batista sau pensa; se leaga limba cu un fir de ata de
primul nasture de la haina;
- evacuarea secretiilor ;
- in cazul unor inundatii traheo-bronsice se face drenaj
postural;
- cand caile respiratorii sunt libere se face respiratie
artificiala gura-gura, gura-nas;
- in asfixiile grave determinate de edem sau hematom se face
traheoctomia;
- in hemoragiile vaselor importante se va face compresiunea
pe vasele corespunzatoare plagii:
*pentru artera faciala- pe marginea inferioara a
mandibulei;
*pentru artera temporala superficiala- pe regiunea
preauriculara;
*pentru artera carotida externa- palma se aplica pe
ceafa bolnavului si degetele insinuate inaintea
muschiului sterno-cleido-mastoidian, presand astfel
vasul pe suportul osos oferit de coloana vertebrala
cervicala.

46
Fracturile maxilarelor- se produce dislocarea oaselor in focar,
obstructia cailor respiratorii datorita deplasarii osoase. Se
intervine pentru a readuce oasele in pozitia normala, pentru a
preveni asfixia si socul; se inchide gura bolnavului si se face
imobilizarea provizorie a mandibulei (capastru, bandaj mentonier).
In fracturile maxilarului superior cu dislocari de oase, se
produc tulburari respiratorii, acumulare de sange in cavitatea
bucala, caderea limbii.
Primul ajutor consta in asigurarea decubitului respirator.
Imobilizarea provizorie cu zabala pentru mentinerea gurii
deschisa.

TRAUMATISMELE GATULUI

Semne majore: asfixia, hemoragia, socul, apoi disfagia,


disfonia.
Pozitia- decubit lateral usor trendelemburg;
- semisezanda in cazuri mai usoare.

Primul ajutor consta in:


- combaterea hemoragiei prin aplicarea unor pense
hemostatice si pansament compresiv;
- combaterea asfixiei prin dezobstruarea cailor respiratorii;
introducerea unui tub de cauciuc prin plaga traheala pentru a
asigura respiratia, oxigenoterapie;
- combaterea socului prin administrare de analgezice,
sedative, transfuzii, perfuzii, HHC la indicatia medicului.

INGRIJIREA BOLNAVULUI CU HEMOPTIZIE


- se linisteste si se aseaza bonlavul in pozitie semisezand; se
anunta medicul;
- se prezinta medicului sangele colectat intr-un vas;
- se interzice vorbitul, se recomanda respiratia pe nas, lenta,
profunda;
- se da bolnavului sa ingere lichide reci in cantitati mici si
repetate;

47
- se aplica punga cu gheata pe regiunea sternala sau a zonei
presupusa sangeranda;
- camera va fi bine aerisita, cu temperatura moderata;
- bolnavul va fi cat mai putin posibil perturbat de cei din jur,
cu examinari minime (puls, tensiune arteriala, temperatura);
- se combate tusea cu Codenal (2-4tablete), Dionina sau
Calmotusin (10-12pic/2ore);
- nu se dau expectorante;
- solutii hipertonice IV (NaCl 10%- 10-20ml, solutie glucoza
40% - 40-50ml) sau o lingura de sare la un pahar de apa per os;
- in hemoptiziile abundente se poate face legatura celor 4
membre pentru a diminua intoarcerea venoasa (20-30minute) de
mai multe ori in cursul zilei; nu se va abuza deoarece se pot
produce tromboze;
- asistenta medicala pregateste medicatie hemostatica: CaCl
intravenos, vit C intramuscular sau intravenos, Clauden, Coagulen,
Venostat, Adrenostazin 1-2-4 fiole/zi, Novocaina intravenous,
Vasopressin;
- transfuzii mici de sange proaspat;
- in cazuri exceptionale se incearca realizarea unui emfizem
subcutanat pe fata anterioara a hemitoracelui prin introducerea a
400-600 ml aer sau O2 cu o seringa de 20ml;
- igiena corporala, schimbarea bolnavului se va face reducand
la minim mobilizarea bolnavului; va fi servit la pat cu urinar si
bazinet;
- alimentatia in primele zile se reduce la lichide reci,
limonada, lapte, sirop, compot.

INGRIJIREA IN EDEMUL PULMONAR

- se asigura pozitia semisezanda, pe scaun sau pe marginea


patului, cu picioarele atarnande;
- se capteaza expectoratia si se curata gura bolnavului;
- oxigenoterapie: 16-18 l/min, barbotat prin alcool iodat: 2/3
apa si 1/3 alcool;
- aerosoli de alcool etilic si bronhodilatatoare;
- aspiratia cailor respiratorii superioare;

48
- scaderea circulatiei de intoarcere prin emisie rapida de
sange, 300-500 ml (la indicatia medicului si exceptand cazurile de
soc, infarct miocardic).
Pentru aceasta asistenta medicala alege o vena turgescenta. Daca
sangerarea nu este posibila se face aplicarea garoului la radacina
a 3 membre, fara compresiunea arterelor. Din 10 in 10 minute,
unul din garouri se schimba la al patrulea membru. Scoaterea
garoului se face progresiv.
- se pregatesc medicamente: Morfina 0,01-0,02g
intramuscular sau intravenos. Morfina nu se administreaza in
edemul pulmonar de origine extracardiaca sau in caz de dubiu de
astm bronsic;
- tonicardiace, diuretice cu actiune rapida: Furosemid 20-
80mg intravenos;
- HHC; in cazuri foarte grave- intubatie si respiratie asistata.

INGRIJIREA IN EMBOLIA PULMONARA

Se imobilizeaza in decubit dorsal si anunta medicul.


Este foarte important sa se stie ca embolia pulmonara se
traduce clinic printr-un junghi toracic accentuat de miscarile
respiratorii, insotit de tahipnee, respiratie superficiala, tuse
seaca, febra sau chiar stare de soc, fenomen pe care se relateaza
de urgenta medicului.
Oxigenoterapie intermitenta 14-16l/minut.
Medicamente pentru combaterea durerii, tusei, pentru
tratament trombolitic (streptochinoza) si anticoagulant (heparina);
se pregateste materialul necesar pentru perfuzie.

PREGATIREA PREOPERATORIE A BOLNAVULUI


CU INTERVENTII TORACICE

Pregatirea psihica a bolnavului pentru interventie


chirurgicala incepe de la serviciul de primire- calda, atenta, care
sa arate de la inceput bolnavului ca are in spital prieteni care se
vor ocupa de sanatatea lui si care il vor insanatosi (daca se poate).

49
Asistenta medicala il ajuta sa se familiarizeze cu sectia, cu
salonul, cu restul bolnavilor din salon; asistenta medicala i se va
prezenta bolnavului pentru a stii cui sa i se adreseze.
Asistenta medicala va ajuta bolnavul sa se instaleze comod in
pat, curat si bine pregatit, il ajuta sa-si aseze lucrurile, il
amplaseaza cu convalescenti care nu au complicatii
postoperatorii, optimisti, linistiti, cu somn linistit. Se amplaseza
in salon cu bolnavii de varsta apropiata, neiritabili, fara
supuratii.
Asistenta medicala arata bolnavului unde este baia si il ajuta sa o
foloseasca, controleaza starea de igiena a pacientului, daca are
sapun, prosop, periuta si pasta de dinti. Daca bolnavul nu are
aceste produse va ruga infirmiera sa i le procure.
Va incepe culegerea datelor; se va interesa de motivul
internarii, de simptomatologie si de problemele rezultate din
alterarea necesitatilor, se vor recolta analizele necesare la
indicatia medicului, bolnavul va fi insotit la radiologie, la
explorari functionale.
Bolnavii adusi de urgenta, cei inconstienti, vor fi transportati
la serviciul de terapie intensiva sau in sala de operatie.
Pregatirea psihica pentru operatie:
- va asigura bolnavul ca totul se desfasoara in conditii
igienice;
- se dau detalii cum se transporta in sala de operatie, despre
echipa de acolo;
- i se va efectua o preanestezie sau chiar instituirea unei
perfuzii pentru anestezie.
Pregatirea fizica.
Pentru efectuarea interventiei chirurgicale asistenta medicala
va participa la examene paraclinice:
- va recolta probele de laborator indicate;
- va face investigatii preoperatorii;
- va nota in foaia de observatie rezultatele obtinute;
- interpreteaza datele si le anunta medicului.
Examinarea preoperatorie variaza in functie de varsta, sex,
afectiune.
Actul operator si cel anestezic produce modificari in
organismul operat, sesizate datorita examenelor efectuate. Printr-
un tratament adecvat pre-, intra- si postoperator se pot remedia

50
modificarile astfel ca organismul sa suporte bine operatia, inima,
plamanii, creierul, ficatul, aparatul urinar sufera cel mai mult in
timpul interventiei chirurgicale, iar pentru a stabili starea lor se
fac examinari obligatorii:
- radiografia plamanilor- pentru a depista o eventuala boala
pulmonara;
- se va controla aspectul cordului si aortei;
- se va efectua EKG- pune in evidenta starea de functionalitate
a inimii;
- se masoara functiile vitale (tensiunea arteriala, pulsul,
respiratia);
- asistenta medicala se va interesa despre scaunele si
mictiunile bolnavului, ritmul, aspectul. La batrani se va determina
C.V respiratorie (daca exista o infectie respiratorie sau catar naso-
faringian, operatia va fi amanata);
- analiza simpla de urina- se cerceteaza infectiile urinare sau
tulburarile de emisie renala;
- examinarea sangelui- numaratoarea eritrocitelor,
leucocitelor, formula sanguina, Ht, Hb, TS, TC, TQ- indica o
eventuala anemie; coafulograma. Anemia se corecteaza prin
transfuzii de sange, preparate de fier;
- determinarea ureei sanguine- obligatoriu, prezenta peste 40-
50mg la 100ml releva tulburari renale si hepatice;
- glicemia peste 110-150mg (150mg -> diabet zaharat->
tratament cu insulina, intra-, pre-, si postoperator, in doze
variabile;
- tulburari de sangerare si coagulare apar in momente
variabile. TS peste 3 min pana la 7 minute, se regleaza prin
administrarea de vit K, si vit C;
- in caz de hipercoagulare se administreaza pre si post
operator heparina;
- la persoanele peste 50 de ani si la cele cu antecedente
hepatice, se fac teste hepatice clasice: Tymol, Gross, Takata-Ara,
transaminaze, fosfataza alcalina;
- determinarea grupei sanguine si a factorului Rh;
- determinarea volumului sanguin;
- se testeaza bolnavii cu alergie la anumite medicamente
(grave reactii socogene la Penicilina si la alte antibiotice:
Novocaina, Procaina, Xilina);

51
- alergii cutanate la iod;
- starea de nutritie, complicatii postoperatorii la deshidratati
si denutriti; deficiente proteice si de vit C, intarzie cicatrizarea si
favorizeaza supuratiile postoperatorii;
- greutatea bolnavului se controleaza la internare, inainte si
dupa operatie;
- se intreaba femeile despre perioada ciclului menstrual;

Ingrijiri in preziua operatiei


- prescriptii medicamentoase: bolnavul va primi seara, inainte
de culcare ca premedicatie o tableta Fenobarbital si Romergan;
- regim alimentar- se va lua numai masa de pranz si nu in
cantitate mare; se consuma o cantitate mare de lichide;
- pregatirea pielii: in infectiile cutanate se anunta medicul; se
amana operatia. In caz de piele murdara, se va face dus in preziua
operatiei;
- parul va fi ras pe o suprafata larga (15cm fata de limitele
inciziei).

Ingrijiri in ziua operatiei:

- bolnavul nu va fi trezit prea devreme;


- clisma se va efectua bolnavului cu interventii pe tractul
digestive, in rest numai la indicatia medicului;
- preoperator, nu se administreaza purgative decat in cazuri
speciale;
- la bolnavii cu stenoza pilorica, se face golirea stomacului cu
sonda Faucher;
- femeile isi scot acele de par si leaga parul cu o basma;
- bolnavul nu va purta lanturi sau podoabe;
- unghiile vor fi taiate scurt si nu se lacuiesc;
- daca are dinti falsi, proteze, se lasa pe noptiera;
- vor fi invitati sa urineze inainte de a merge pe masa de
operatie, iar celor care nu pot urina se administreaza sonda Foley;

52
- bolnavilor in varsta cu varice foarte mari, li se vor aplica pe
gamba si in treimea inferioara a coapsei, un bandaj elastic, usor;
cu 30min inainte de a fi introdusi in sala de operatie, se
administreaza intramuscular o fiola Mialgin, o fiola Atropina
(medicatie preanestezica).

CRIZA DE ASTM BRONSIC

Astmul bronsic= o criza de dispnee paroxistica, expiratorie,


provocata de stenoza functionala spastica a bronhiilor.
Bronhospasmul se datoreaza:
- contractiei musculare;
- edemului mucoasei bronsice;
- hipersecretiei bronsice;
- obstructiei bronsice care impiedica eliminarea aerului in
expiratie.

Factori determinanti:
Alergici:
- praf de casa, polen, pulberi, par de animale;
- alergene alimentare;
- alergene medicamentoase;
Nealergici:
- factori infectiosi: bronsite cornice, sinuzite.

Factori favorizanti:
- frigul, ceata, umezeala, factori emotionali (stresul).

Simptome: criza de alergii bronsice incepe brusc, mai frecvent


noaptea, precedata de stranut, hidroree nazala, tuse uscata.

Manifestari de dependenta:

53
- dispnee cu bradipnee, cu expiratie fortata, zgomotoasa,
suieratoare;
- tuse si expectoratie mucoasa filanta, eliberatoare;
- facies care exprima spaima (congestionat), exoftalmie, gura
intredeschisa (exprima sete de aer);
- tegumente palide, cenusii, transpiratii reci, bradicardie.
Criza dureaza un sfert de ora pana la 3 ore, si se termina
brusc. Pozitia bolnavului in criza- ortopneica, cu capul pe spate,
sprijinit in maini.
Interventii de urgenta
Interventii autonome: in ambulator bolnavul va fi mentinut in
pozitia sezanda, sprijinit,va fi sters de transpiratii, descheiat la
haina, la cravata. Pana la venirea medicului i se administreaza
Papaverina,Eufilina, Miofilin- oral; simpaticomimetice: tablete
Efedrina, Asmofug, Alupent, Asmopent in inhalatii sau sprei.
In cazul primului acces de astm aparut la un bolnav care nu a
mai avut crize, se evita simpaticomimeticele.
Interventii delegate: se administreaza Miofilin 1-2 fiole a
0,24g intravenos, lent, HHC intravenos 50-200mg (in cazul in care
criza nu cedeaza la Miofilin). Oxigenoterapie prin sonda nazala, 6-
8 l/min. Daca tot nu cedeaza se administreaza sulfat de Mg
intravenos lent 10-20ml, se continua apoi cu simpaticomimetice:
Bronhodilatin (sublingual), Efedrina fiola 1 ml injectie
subcutanata cu adrenalina.

STAREA DE RAU ASTMATIC

Surse de dificultate: infectii bacteriene, virotice, alergene,


suprimare brutala a corticoterapiei, utilizarea necorespunzatoare
a oxigenului.
Manifestari de dependenta (semne si simptome):
- bolnavul sta in pozitia sezanda, cu toracele impins inainte,
cu fata anxioasa, si semne de insuficienta respiratorie accenuata
ca: polipnee, cianoza, transpiratii profunde ce chinuiesc bolnavul
(care este lac de apa);
- absenta tusei si expectoratiei.
Aceasta criza poate fi asemuita cu edemul pulmonar acut,
astmul cardiac, pneumotoraxul spontan. Pentru a face diferential
cu aceste boli, asistenta medicala trebuie sa se informeze privind

54
antecedentele personale (daca este un vechi asmatic, daca este
alergic la anumite substante).
Diagnosticul diferential se mai poate face dupa caracterul
dispneei- in emfizem pulmonar de natura cardiaca- dispnee
inspiratorie. In raul astmatic- dispnee expiratorie. In dispneea
inspiratorie, zgomotul suierator este prezent atat la inspiratie cat
si la expiratie.

Interventii de urgenta: internarea in spital- obligatorie.


Interventii autonome:
- i se explica bolnavului sa tuseasca, sa expectoreze, si sa nu
doarma pana la instalrea echilibrului respirator;
- i se face oxigenoterapie;
- se aeriseste incaperea;
- i se descheie haina, camasa, cravata.
Interventii delegate:
- HHC 2 fiole intravenos, apoi cate 25mg din4 in 4 ore timp de
24 de ore, doza poate creste la 100-250mg, se poate administra
chiar 100mg din 4 in 4 ore;
- Antitusive si Ketotifen – se administreaza numai in caz de
suprainfectie bronsica;
- se evita Penicilina deoarece este alergizant;
- nu se administreaza Morfina, Mialgin, sedative sau
tranchilizante;
- psihoterapia are un rol important in linistirea bolnavului in
criza. Dupa criza sa aiba o viata linistita, aer curat, gimnastica
respiratorie, cure balneoclimaterice la indicatia medicului.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECTIUNI


RESPIRATORII

Bolnavii cu afectiuni pulmonare sunt tratati in sectii de boli


interne, iar cei mai gravi in clinici de specialitate (de fiziologie).
Deoarece durata spitalizarii este mai lunga (in TBC pulmonar)
pentru ingrijirea acestor bolnavi, asistenta medicala va culege
date si se va informa asupra cauzelor de boala si asupra
necesitatilor alterate a manifestarilor de dependenta.

55
Bolile pulmonare au repercursiuni negative asupra necesitatii
de a respira si de a avea o buna circulatie; se repercuteaza si
asupra aparatului cardio-vascular.
Multe boli pulmonare au caracter infectios: pneumonia,
bronsitele, TBC-ul, abcesul pulmonar, etc.
Bolile aparatului respirator genereaza multe tulburari
psihice, determina lipsa de O2 la nivelul creierului si sentimentul
fricii violente de moartea iminenta. Aceste stari chiar si dupa
ameliorarea bolii, pot fi urmate de depresie, adinamie, astenie
pronuntata, idei obsesive, anxietate, care se accentueaza spre
seara si noaptea.
Asistenta medicala va supraveghea comportarea pacientului,
manifestarile psihice, somnul, pozitia bolnavului in pat, culoarea
tegumentelor, durerea, faciesul.
Pentru ca evolutia bolii sa fie favorabila se va avea in vedere:
Asigurarea conditiilor de mediu: saloanele vor fo orientate cu
ferestrele spre nord, pentru a primi o luminozitate intensa si
permanenta fara actiunea directa a razelor solare; este indicat ca
saloanele sa fie prevazute cu terase mari, unde in cursul zilei,
bolnavii pot fi dusi pentru aeroterapie. Temperatura saloanelor va
fi moderata (18-19 grade C), fac exceptie bolnavii cu afectiuni
bronsice inflamatorii care necesita o atmosfera calda, cu
umiditate ridicata prin aerosolizare. Salonul trebuie sa aiba o
buna ventilatie, iar cei cu expectoratii si exhalatii fetide sa aiba
sistem de ventilatie perfect si permanent in functiune.
Amplasarea bolnavului: se va avea grija ca cei cu pneumonii,
supuratii pulmonare si alte boli cauzate de germeni transmisibili
sa fie internati in saloane separate. Se va evita amplasarea
alaturi de tineri, diabetici, varstnici. Patul trebuie sa fie cu rotile,
iar mobilierul sa fie din cel care nu retine praful.

In saloanele cu bolnavi cronici, cu durata lunga de


spitalizare, o conditie esentiala o constituie interventiile de
nursing privind necesitatea de a se recrea si necesitatea de a
invata, prin efortul asistentei medicale de satisfacere a cerintelor
intelectuale a bolnavului (posibilitate de studiu, carti, planse, tv,
radio), posibilitate de aeroterapie.
Necesitatea de a mentine tegumentele curate si integre, va
incepe cu asigurarea curateniei zilnice a lenjeriei de pat, de corp

56
(sau de cate ori este nevoie). Pentru a mentine patul si lenjeria
curate, se va asigura curatenia salonului zilnic, cu aspiratoare (se
aspira praful, se sterge cu carpe umede), se va evita ridicarea
prafului deoarece sputa uscata contine un mare numar de germeni
patogeni. Se va asigura toaleta bolnavului in functie de starea lui,
ferindu-l in mod deosebit de curentii de aer rece care ar putea
cauza revenirea infectiilor virotice latente.
Avand in vedere ca multi bolnavi pulmonari transpira
abundent, ceea ce face ca pielea sa fie fragila, se lezeaza usor si
fac mai repede escare de decubit, pielea transpirata va fi stearsa
cu alcool mentolat care invioreaza circulatia periferica.
Alterarea nevoii de a respira si de a avea o buna circulatie se
manifesta prin dispnee, cu bradipnee sau tahipnee, prin: tuse,
expectoratie. Necesita interventii deosebite din partea echipei
medicale in vederea ameliorarii acestor manifestari de
dependenta.
Bolnavii cu expectoratii fetide si abundente, necesita
interventii de nursing, care sa previna transmiterea sau
producerea infectiilor nosocomiale.
- inaintea meselor se va face toaleta cavitatii bucale si a
dintilor;
- in cazul bolnavilor cu hemoptizii, pacientul va fi indemnat
de mai multe ori pe zi sa tuseasca pentru eliminarea continutului
patologic al arborelui bronsic, pentru a permeabiliza caile
respiratorii;
- asistenta medicala va supraveghea tusea care este
dureroasa in cazul pneumopatiilor acute, va interveni prin
exercitarea unei presiuni moderate cu palmele pe spatele si
sternul bolnavului, in timpul eforturilor de eliminare a sputei (rol
propriu).

Interventii de nursing:

Sputa va fi adunata, masurata si pastrata pentru a fi vazuta


de medic, apoi va fi trimisa la laborator pentru examinare. Din
sputa se va face examen citologic, in vederea depistarii celulelor
neoplazice, recoltarea facandu-se din sputa de dimineata trimisa
imediat la laborator, recoltarea se repeta mai multe zile la rand.
In vederea examenului bacteriologic, asistenta medicala va recolta

57
la patul bolnavului in recipiente speciale, expectoratia fetida din
supuratiile pulmonare, va fi dezodorizata cu apa oxigenata.
Pentru a evita aparitia unor pericole (necesitatea de a evita
pericolele) este necesar ca asistenta medicala sa recunoasca din
timp semnele precoce ale complicatiilor: hemoptizia,
tromboembolia respiratorie acuta, tromboembolia pulmonara,
embolia gazoasa, pneumotorax spontan, insuficienta respiratorie
acuta, postantibioterapie; instiinteaza imediat medicul si
pregateste tot ce este necesar pentru interventiile de nursing:
medicamente cardiotonice, excitanti ai respiratiei,
bronhodilatatoare, intrumente si materiale pentru traheostomie,
pentru aspiratia secretiilor bronsice, si chiar pentru respiratie
artificiala mecanica.

Necesitatea de a se alimenta si hidrata


Alimentatia bolnavilor pulmonari este alterata deoarece
acesti bolnavi prezinta inapetenta. Alimentatia va fi adaptata
perioadei de evolutie a bolii.
- in perioadele febrile- alimente lichide, pastoase, bogate in
vitamine (in special vit. C)
- cand simptomele se linistesc- dieta mixta, hipercalorica,
alcatuita din alimente usor digerabile.
Se vor urmari eliminarile (necesitatea de a elimina) prin
pierderile din timpul expectoratiei, prin transpiratii etc. se va
stabili bilantul hidric deoarece bolnavul se deshidrateaza foarte
repede si se va asigura un suport cantitativ de lichide, tinand cont
de cantitatea lichidelor pierdute.
Necesitatea de a avea o buna postura. Pozitia cea mai buna-
semisezanda, iar daca starea bolnavului nu contravine, trebuie
lasat sa stea cum ii convine, insa va fi indemnat sa-si schimbe
pozitia cat mai des pentru a evita complicatiile hipostatice.
In caz de hemoptizie sau embolie pulmonara bolnavul trebuie
mentinut in repaos absolut, cu capul si trunchiul ridicate, caci
miscarile active ar putea favoriza reaparitia hemoptiziei.
In pleureziile uscate, bolnavul se culca pe partea sanatoasa
pentru a evita durerile. Dupa ce apare exudatul care indeparteaza
foitele pleurale dureroase, bolnavul se culca pe partea bolnava,

58
pentru a putea respira pe partea sanatoasa (pentru a evita
durerile).
In bronsiectazie si supuratie pulmonara, bolnavul se va aseza
in pozitie optima de evacuare a sputei. Aceasta pozitie, oricat de
bizara ar fi, nu trebuie schimbata; asistenta medicala va ajuta
bolnavul sa o mentina, chiar cu ajutorul anexelor patului. La
nevoie bolnavul va fi asezat in pozitie de drenaj postural, a carui
durata va fi stabilita de medic.
Pozitia luata de bolnavii cu astm bronsic, trebuie sa fie cat
mai comoda (ortopneica, realizata cu ajutorul anexelor, bolnavul
fiind sprijinit cu bratele).
Pe baza planului de ingrijire, asistenta medicala prin rolul
delegat va pregati bolnavul pentru examinari paraclinice:
radioscopia, radiografia toracelui, tomografie, spirografie, etc; va
avea grija de modul de transport a bolnavului la serviciul de
examene si tratament, continuand la nevoie reanimarea in timpul
transportului.
Interventii de nursing: cu scopul de a ameliora manifestarile de
dependenta:
- oxigenoterapia- inaintea sosirii medicului;
- va administra medicamentele indicate;
- va sesiza efectele secundare prin observarea
comportamentului in timpul administrarii de tuberculostatice
(manifestari de dependenta ca: ameteli, vajaituri in urechi,
scaderea acuitatii auditive, aparitia inapetentei, a greturilor) si va
raporta medicului;
- pentru a putea evita pericolele ce ar putea altera
integritatea psihica a bolnavului, asistenta medicala va creea un
climat favorabil psihicului: efectuarea punctuala si constiincioasa
a planului de ingrijire, transformarea saloanelor in adevarate
camine;
- va educa bolnavul sa faca exercitii fizice;
- se va face pregatirea in ateliere sau gradini, cu efort dozat;
- aeroterapie;
- bolnavii vor fi instruiti in vederea captarii sputei, utilizarea
scuipatorilor;
- pentru a preveni aparitia infectiilor nosocomiale de la
pacient, asistenta medicala va purta masca de tifon si manusi de

59
cauciuc, atunci cand preda lenjeria murdara, cand preda sputa si
secretiile nazofaringiene;
- hainele de protectie se vor schimba cat mai des;
- baie dus- obligatoriu.

Asistenta medicala care lucreaza in acest serviciu isi va


petrece timpul liber in aer curat si se va prezenta regulat
la controale sanitare periodice

Ingrijirile acordate bolnavilor


in urgente
Suferinta organismului provocata prin agresiunea unor factori
ai mediului inconjurator (soare, apa, foc, curent electric, obiecte
dure sau taioase) constituie o urgenta care trebuie tratata din
primele minute de la producerea ei, deoarece intarzierea poate
periclita vindecarea bolii prin aparitia unor complicatii (infirmitati
definitive sau deces).
Toate masurile luate pentru salvarea vietii si sanatatii
bolnavului alcatuiesc asistenta de urgenta, din care primele
ingrijiri reprezinta primul ajutor. Aceste masuri se aplica de catre
persoane instruite de la locul accidentului. Ingrijirile se acorda
bolnavilor in functie de cauzele care au generat suferinta.

Aceste cauze se impart in 4 categorii:


- cauze mecanice;
- cauze chimice;
- cauze termice;
- cauze electrice.

60
Actiunea distructiva a unora din factorii de mai sus asupa
corpului omenesc reprezinta un traumatism . Acest factor
distructiv (agent vulnerant) poate provoca:
- fracturi;
- luxatii sau entorse;
- contuzii (zdrobiri);
- plagi (rani);
- leziuni viscerale (in cadrul organelor interne) insotite
de hemoragie externa sau interna.

Exista agenti vulneranti ce pot actiona asupra organismului,


dar nu produc traume (apa care daca patrunde in caile respiratorii
produce inecul; corpii straini care astupa gura, nasul, sau
traheea produc asfixie, substantele toxice otravitoare produc
intixicatii). Toate aceste cauze sunt considerate urgente
medicale pentru ca pun in pericol viata.

Factori mecanici: arme de foc, obiecte dure taioase care


actioneaza asupra corpului.
Factori chimici: substante acide, bazice care actionand pe
piele produc arsuri iar cand patrund in caile respiratorii sau
digestive, conjuntivelor produc arsuri si intoxicatii.
Factori termici: flacara, apa, vaporii fierbinti sau frigul
produc arsuri, degeraturi si socul caloric.
Factori electrici: produc electrocutarea si arsura electrica.
Salvarea accidentatului electrocutat se face foarte repede
respectand unele principii.

Pentru salvarea accidentatului indiferent de cauze si gravitate se


va actiona cu rapiditate respectandu-se principiile primului
ajutor:
1. Scoaterea victimei de la locul accidentului si asezarea ei
in conditii favorabile acordarii primului ajutor.
2. Examinarea rapida si sumara a victimei pentru
aprecierea gravitatii accidentului.
3. Informarea scurta asupra cauzelor accidentului.
4. Interpretarea cauzei care a produs accidentul.

61
5. Efectuarea la nevoie a primelor ingrijiri (masaj cardiac
extern si respiratie artificiala, hemostaza provizorie,
toaleta si pansarea plagilor, imobilizarea provizorie a
fracturilor).
6. Indepartarea persoanelor straine curioase si crearea
unui baraj de securitate in jurul accidentului.
7. Efectuarea miscarilor cu blandete pentru a nu mari
suferinta.
8. Anuntarea accidentului.
9. Transportarea accidentatului la spital.
10. Insotirea victimei pana la unitatea sanitara, urmarind
functiile vitale.

Acordarea primului ajutor la locul


accidentului

Acordarea primului ajutor este diferita, se face dupa locul in


care s-a produs accidentul, daca sunt sau nu truse de prim ajutor.
Actul medical propriu-zis va fi adaptat locului respectiv, cand
victima nu poate fi transportata repede la spital.

Etapele acordarii primului ajutor:

1. Scoaterea victimei din focarul de agresiune. Se scoate


victima de la locul accidentului pastrandu-i-se pe cat posibil pozitia
in care a fost surprinsa.
Mobilizarea se executa astfel incat segmentul cap-gat-trunchi-
baza sa formeze un bloc rigid (sa fie la acelasi nivel, nu se flecteaza
capul spre trunchi si trunchiul pe bazin). In cazul unei leziuni la
nivelul coloanei vertebrale, poate muri.

2. Asigurarea barajului de securitate are un rol important


pentru ca prezenta curiosilor in numar mare impiedica aerisirea
bolnavului, creaza panica si impiedica miscarile celor ce dau
primul ajutor.

62
3. Examinarea rapida si sumara a victimei consta in:
- masurarea pulsului la artera carotida si concomitent cu cea
radiala (in caz de stop cardiac, se examineaza pulsul, respiratia,
pupilele) se controleaza pavilioanele urechilor, narinele, membrele,
bazinul, toracele.

4. Informarea asupra cauzelor accidentului.

5. Efectuarea primelor ingrijiri:


- in caz de hemoragie abundenta se face hemostaza provizorie;
- se efectueaza masajul cardiac extern si respiratia artificiala;
- se face imobilizarea (daca sunt fracturi sau luxatii);
- se efectueaza toaleta plagii si pansarea sa.

6. Asezarea victimei la sol si pe brancarda.


- la sol se aseaza prin gesturi blande in decubit dorsal, cu capul
mai jos decat trunchiul, daca este inconstient.
- bolnavul traumatizat constient va fi asezat in decubit dorsal.
- bolnavul cu plagi abdominale va fi asezat in decubit dorsal cu
coapsele flectate pe bazin.
- bolnavul cu fracturi ale coloanei vertebrale se aseaza in decubit
ventral pe o planseta cu capul intors intr-o parte.
- in fracturile coloanei cervicale bolnavul va fi asezat in decubit
dorsal cu capul imobilizat pe partile laterale si crestet cu rulou,
fixandu-le de brancarda cu o banda ce trece peste frunte.
- bolnavul cu traumatism toracic si fracturi costale se aseaza in
pozitie semisezanda dorsal, iar cand prezinta tulburari respiratorii
(sufocare, cianoza, agitatie) in pozitie semisezanda pe partea
bolnava (miscarea respiratorie se executa la maxim in hemitoracele
sanatos).
- cand bolnavul prezinta semne de hemoragie abundenta (puls
tahicardic, paloare, sete, mucoase palide) va fi asezat in decubit
dorsal cu capul inclinat mai jos decat corpul (picioarele se ridica la
verticala daca hemoragia este foarte mare).

7 . Ridicarea victimei de la sol.


- brancarda este acoperita cu o patura;

63
- victima se ridica cu ajutoare prin metoda: „cules” sau ridicarea
din lateral cu 4 salvatori;
- primul cuprinde capul si umerii;
- al doilea bazinul;
- al treilea membrele inferioare si la comanda unuia dintre
salvatori este ridicat pe genunchiul liber al acestora iar al patrulea
impinge targa sub accidentat;

8. Transportul se face cu autosanitara.


Principiile in efectuarea transportului:
- pozitia victimei care este in directia de deplasare (cu capul in
acea directie pentru a putea fi supravegheat;
- mentinerea pozitiei targii;
- mersul lin cu pas invers.

Acordarea ajutorului de urgenta in


luxatii si entorse

Luxatia= ruptura capsulei articulare, ligamentelor, cu


dislocarea oaselor din articulatie, pierzand contactul dintre ele
partial sau total.
Entorsa= intinderea fortata a ligamentelor si capsulei
articulare cu mici rupturi ale acestora.

Scop:
- reducerea durerii prin imobilizarea corecta a membrului
accidentat si prevenirea instalarii complicatiilor (perforarea pielii
de catre os, transformarea luxatiei inchisa in deschisa,
comprimarea si sfasierea tesuturilor sau organelor vecine – vase de
sange, nervi, muschi cu aparitia hemoragiilor grave sau
paraliziilor).

Semnele luxatiei:
- durere vie, limitarea miscarilor, impotenta functionala cu
pozitie vicioasa fata de pozitia formala a regiunii;
- echimoze.

64
Dupa modul in care s-au produs exista urmatoarele
tipuri de luxatii:

- inchise: fara plaga cand osul nu paraseste articulatia.


- deschise: cu plaga cand osul iese din articulatie si produce
rupturi de vase de sange, nervi etc.

Acordarea primului ajutor in luxatie:

- se administreaza calmante (Algocalmin, Antinevralgic)


pentru a-i suprima durerea;
- se aplica circular la nivelul articulatiei (articulatie
tibiotarsiana) un „manson” imbibat in apa rece pe o portiune cat
mai intinsa de de membru fixandu-se cu o fasa efectuand un bandaj
compresiv (bandajare in 8) asezand piciorul in unghi drept cu
gamba;
- se aseaza pe targa, se transporta la spital supraveghindu-l.

Semnele entorsei:
- durerea (mai putin intensa decat in fracturi si luxatii);
- impotenta functionala relativa;
- deformarea regiunii prin edem si formarea de lichid in
interiorul articulatiei (hidrartroza).
Entorsele frecvente sunt la articulatia gleznei, cotului, umarului,
pumnului, degetelor.

Dupa gravitatea modificarilor produse sunt entorse:


- de gradul 1- simple (este o distensie a ligamentelor
articulare si se manifesta cu durere suportabila, edem redus si
caldura locala).
- de gradul 2- moderate (se manifesta cu simptomele
entorsei de gradul 1 si echimoza).
- de gradul 3- grave (se manifesta prin articulatie tumefiata
(ca urmare a hemartrozei), echimoze intinse si laxitate articulara).

Acordarea primului ajutor:


- se administreaza calmante;
- comprese reci (pansament compresiv);

65
- se transporta la spital unde i se administreaza aparat gipsat
6-8zile.

De retinut:
- accidentatul nu va mai utiliza membrul lezat (daca este o
fisura se transforma in fractura);
- in luxatii deschise nu se aplica comprese umede.

Acordarea ajutorului de urgenta in


fracturi
Fractura= intreruperea continuitatii unui os, asupra careia a
actionat o forta mecanica externa.

Scop:
- combaterea socului traumatic prin suprimarea durerii;
- imobilizarea provizorie a focarului de fractura si prevenirea
complicatiilor (hemoragii, sectiunea nervilor).

A. Semne de recunoastere:
1. Semne de probabilitate:
- durerea (caracteristica intr-un punct fix unde atinge maximum
si creste la orice miscare sau manevra brutala facuta in regiunea
fracturata);
- deformarea regiunii datorita deplasarii fragmentelor osoase
sau prin dezvoltrea hematomului local;
- impotenta functionala;
- scurtarea segmentului si pozitie vicioasa;
- sufuziuni sanguine ce apar imediat sau dupa 24-48ore.

66
2. Semne de certitudine:
- mobilitate anormala a segmentului fracturat la miscari active
sau pasive (se fac cu mare prudenta si blandete pentru a nu mari
durerea prin lezarea vaselor, nervilor, muschilor);
- lipsa transmiterii miscarii;
- crepitatia osoasa produsa la palparea fragmentelor osoase
fracturate;
- intreruperea traiectului osului depistata la palpare si vizibila
radiologic.

B. Tipuri de fracturi:
In functie de agentul cauzal se deosebesc:
- fracturi traumatice (lovituri, caderi, smulgeri, striviri);
- fracturi patologice (tumori, boli de oase, boli nervoase).

Fracturile traumatice pot fi:


- inchise (tegumentul care acopera fractura este intact);
- deschise (fractura este insotita de o plaga care intereseaza
pielea si muschii, ajungand pana la os);
- incomplete sau „ in lemn verde” (solutia de continuitate
intereseaza numai o parte a osului);
- complete (solutia de continuitate intereseaza in totalitate
grosimea osului).

Principii de imobilizare a fracturilor


- atelele improvizate si speciale vor fi captusite cu vata sau alte
materiale moi pt a nu leza pielea sau a nu mari durerea;
- in atele se vor fixa cele 2 articulatii vecine regiunii fracturate;
- manevrele de imobilizare vor fi efectuate cu multa blandete;
- extremitatea segmentului fracturat (degetele de la mana si de
la picior) va fi lasata descoperita;
- atelele se fixeaza cu fasa circulara, serpuitoare, suficient de
strans, dar fara sa impiedice circulatia.

I. Imobilizarea provizorie in fracturile deschide:


Materiale necesare:

67
- atele de sarma, gutiere, atele pneumatice, atele gipsate sau
mijloace improvizate: bastoane, carton presat, jgheaburi de tabla,
bete pe care se ruleaza patura etc. (se acopera cu vata sau haine,
lana, rufe, cearsafuri);
- materiale necesare pansamentului;
- vata sau materiale moi pentru captusirea atelelor
specializate, fasa de 10cm latime.

Etape de executie:
1. Stabilirea diagnosticului:
- se palpeaza regiunea dureroasa;
- se analizeaza aspectul plagii (daca exista), continutul si
natura impuritatilor;
- se examineaza cu blandete cercetand semnele de certitudine.

2. Efectuarea hemostazei:
- in cazul hemoragiilor mari se aplica garoul astfel incat sa
opreasca circulatia, dar culoarea tegumentelor sa fie pastrata;
- mentinerea garoului nu trebuie sa depaseasca 2 ore;
- se efectueaza pansamentul plagii cu un bandaj compresiv (in
hemoragii mici).

3. Efectuarea toaletei plagii:


- se administreaza calmante (Algocalmin, Mialgin etc) pentru
combaterea durerii si prevenirea socului traumatic;
- se sterge plaga cu alcool iodat;

4. Efectuarea pansamentului:
- se realizeaza pansarea plagii.

5. Mobilizarea provizorie a fracturii:


- se pregatesc atelele speciale sau improvizate (care au fost
captusite cu vata sau alt material moale);
- se efectueaza reducerea fracturii cu o usoara tractiune in
axul membrului cu blandete pentru a-i reda forma apropiata de cea
normala (pentru a nu mari durerea si a nu disloca fragmentele
osoase);

68
- imobilizarea se face prin asezarea atelelor deasupra si
dedesuptul fracturii, fixand cele 2 articulatii vecine locului fracturii
cu ajutorul fesei (sa nu stanjeneasca circulatia, sa nu apese pe
nerv);
- se lasa descoperita zona pansamentului (in fracturile
deschise) si extremitatea segmentului fracturat (degetele de la
mana sau de la picior) pentru a putea observa aparitia unor
modificari de culoare sau aspect (se produc prin compresiunea
vaselor).

6. Ingrijirea bolnavului dupa tehnica:


- se acopera accidentatul dupa efectuarea imobilizarii si se
administreaza bauturi calde (iarna ceaiuri indulcite, vara sucuri,
citronade);
- se aseaza bolnavul in decubit dorsal pe targa sau semisezand
(fractura de coasta), sezand (fractura de mandibula, maxilar,
antebrat), decubit ventral pe un plan dur (fractura de coloana
vertebrala);
- se fixeaza accidentatul pe targa cu ajutorul fesilor ;
- se efectueaza transportul accidentatului cu salvarea la sectia
de terapie intensiva;
- se supravegheaza in timpul transportului pulsul, tensiunea
arteriala, respiratia, pentru a interveni la aparitia unor modificari
patologice in vederea prevenirii socului.

II. Mobilizarea provizorie in fractura inchisa:


Se efectueaza in acelasi mod fara etapele 2,3,4;
- in spital diagnosticul sigur al fracturii se efectueaza prin
examen radiologic;
- tratamentul cuprinde 4 timpi:
1. suprimarea durerii
2. reducerea fracturii (potrivirea capetelor osoase in
sens longitudinal si transversal)
3. mobilizarea regiunii fracturate
4. mobilizarea cat mai precoce a bolnavului.

Suprimarea durerii se face prin infiltratii locale rahianestezie,


anestezie generala (in functie de localizarea fracturii).

69
- pentru reducerea fracturii se executa o tractiune pe
segmentul distal al membrului (extensie) iar pe segmentul proximal
se executa o tractiune in sens invers (contraextensie);
- imobilizarea provizorie se face in spital cu ajutorul
aparatului gipsat sau metode chirurgicale;
- (aparatul gipsat) se pregateste din gips, material de suport si
apa. Materialele de suport reprezinta fesile de tifon, late de 10cm
care se acopera intr-un strat de gips;
- cu putin timp inainte de utilizare fesile cu gips se introduc in
apa incalzita la temperatura corpului iar dupa ce se storc se aplica
pe regiunea imobilizata, tegumentul fiind uns cu o substanta grasa,
gipsul se usuca complet in 24ore;
- vindecarea unei fracturi se obtine prin formarea calusului (la
inceput calus moale, fibros apoi calus osos);
- in decursul mentinerii aparatului gipsat (3-4 saptamani) se
supravegheaza extremitatea membrului imobilizat, bolavul isi va
mobiliza degetele si articulatiile libere pentru evitarea
anchilozelor, a pozitiilor vicioase.

Aparatul gipsat se scoate prin taiere cu un cutit special,


despicarea se face in lungul lui pe fata anterioara.
Transportul accidentatului cu fractura se efectueaza in primele
6 ore de la accident deoarece dupa acest interval o fractura
deschisa se considera infectata.

Imobilizarea provizorie a fracturilor: (osul fracturat/


semne particulare):

1. Clavicula: - caderea umarului


- aplecarea capului spre partea fracturata.
Modul de imobilizare: sustinerea antebratului intr-o esarfa cu
fixarea membrului superior pe torace.

2. Humerus (de obicei in regiunea proximala)- aceleasi semne ca


mai sus.
Mobilizarea se face cu atela de sarma in unghi drept la nivelul
corpului sau 2 atele aplicate pe partea posterioara si laterala a
bratului, cotul in unghi drept.

70
3. Col femural: - rotatie interna sau externa a membrului
inferior, nu necesita imobilizarea, se transporta in decubit dorsal
cu brancarda.

4. Tibia si peroneul : - nu necesita imobilizare, se transporta in


decubit dorsal cu brancarda.

5. Rotula: - atela se aplica pana la radacina coapsei asezata


posterior.

6. Oasele coxale(bazin):- nu poate sta in picioare;


- rupturi ale viscerelor din bazin;
Mod de imobilizare: asezarea victimei in decubit dorsal si
imobilizare cu perne sau paturi rulate asezate lateral.

7. Mandibula:- pansament in prastie si transport in pozitie


sezand.

8. Radius, ulna, oasele metacarpiene: - atele laterale cu


sustinerea accidentatului pe langa corp in cazul fracturii de radius
si ulna.
Imobilizarea – pentru oasele metacarpiene se pune atela pe
partea palmara pana la cot si se infasoara cu fesi de tifon.

Ingrijiri de urgenta acordate in


hemoragiile externe

Hemoragia= pierderea de sange inafara sistemului vascular.


Cauzele hemoragiei:
- traumatisme;
- interventiile chirurgicale;
- diferite boli (ulcer gastro-duodenal, cancer gastric,
tuberculoza pulmonara).

Clasificarea hemoragiilor:
- hemoragii arteriale (sange rosu deschis, oxigenat, care
tasneste ritmic din plaga);

71
- hemoragie venoasa (sange rosu inchis care curge in valuri
individual, plaga);
- hemoragii capilare (sange rosu care musteste din plaga).

Hemoragiile se clasifica dupa locul unde se scurge sangele in:


- externe (sangele apare la suprafata corpului);
- interne (sangele se scurge intr-o cavitate inchisa);
- exteriorizate (intr-un organ care comunica cu exteriorul):
epistaxis=hemoragie nazala;
otoragie=hemoragie din urechi;
rectoragie=hemoragie din rect (prezenta sangelui
in scaun);
uretroragie= sange din uretra;
hemoptizie= sangele se scurge prin gura (sputa cu
sange) provenind din plamani;
hematemeza= sangele provine din stomac si este
de culoare inchisa (varsatura cu sange);
melena= sangele este eliminat cu materii fecale
provenit din esofag, stomac, interstin;
hematurie= urina cu sange (care este proba celor
3 pahare?).

In functie de momentul in care se produc, hemoragiile pot


fi:
- primare= se produc odata cu lezarea vasului;
- secundare= apar dupa un interval mai lung de la
traumatism prin erodarea peretelui vascular de catre un tub de
dren, proces supurativ etc).

Dupa cantitatea de sange pierdut hemoragiile pot fi:


- mortale- pierderea de sange peste 50% din volumul de
sange al organismului;
- mari- pierderea de sange este de 20% din volumul total
de sange;
- mijlocii si mici- pierderea de sange este sub 20% din
volumul total.

72
Hemostaza = oprirea hemoragiei. Hemostaza poate fi:
1. spontana- se produce prin fenomenul de coagulare a
sangelui. Hemostaza provizorie este efectuata prin compresiunea
unor vase de sange si mai ales a arterelor. Ea este executata corect
atunci cand face sa dispara pulsul arterial de pe artera pe care o
comprima.
2. provizorie- se poate realiza prin pansament compresiv
si prin compresiunea manuala sau la distanta, a arterei lezate.

Compresiunea manuala sau digitala la distanta se


practica pe arterele principale mai sus de plaga, alegandu-se un
punct in care artera este superficiala si in imediata vecinatate a
unui os. Este indicata pana la aplicarea garoului pentru a nu lasa
bolnavul sa sangereze.
Daca hemoragia este arteriala, compresiunea se face
deasupra plagii urmand sa opreasca circulatia sangelui (care
vine de la inima catre plaga.
Daca hemoragia este venoasa, compresiunea se face
dedesuptul plagii urmand sa opreasca circulatia sangelui de
intoarcere ( catre plaga).

Compresiunea la distanta se poate executa cu: mana, un garou


de cauciuc (care strange bratul, antebratul, gamba, coapsa) fesi,
esarfe, banda Esmark , care efectueaza compresiune circulara in
flexiune fortata.

In hemoragia capilara, hemostaza se efectueaza prin pansament


compresiv cu mai multe comprese si un strat gros de vata.

3. Definitiva – se efectueaza in spital in serviciul de


chirurgie prin urmatoarele metode:
- cauterizarea capetelor vasculare sectionate;
- tamponatul plagilor;
- ligatura vaselor;
- pensarea cu pensa hemostatica permanenta;
- rasucirea vasului cu ajutorul pensei hemostatice.

73
Hemostaza medicamentoasa- se bazeaza pe procesul de
coagulare a sangelui si anume:
- folosirea de substante chimice cu actiune locala (apa
oxigenata, adrenalina 1%o etc);
- substante biologice cu actiune hemostatica locala (seruri de
om si animale);
- substante cu actiune generala (clorura de Ca intra-venos, vit
K, vit C);
In hemoragiile mari in care accidentatul prezinta semne de
anemie acuta, dupa efectuarea hemostazei este necesara transfuzia
de sange (proaspat sau conservat) sau de plasma.

Hemoragiile mari se manifesta prin urmatoarele simptome:


- agitatie, paliditate, ameteli;
- cefalee, extremitati reci, transpiratii reci;
- tensiune arteriala prabusita, puls rapid;
- respiratie accelerata, dilatarea pupilelor, slabirea
sfincterelor, convulsii, lipotimie.

In hemostaza provizorie, punctele de compresiune sunt


pe arterele:
- faciala, temporala, carotida, humerala, axilara, femurala
(deasupra triunghiului lui Scarpa – zona inghinala);
- femurala in treimea mijlocie a coapsei;
- femurala la articulatie, deasupra genunchiului si dedesuptul
regiunii poplitee.

Acordarea ingrijirilor in hemoragii:


- se aseaza ranitul in decubit dorsal cu capul mai jos decat
trunchiul si extremitatile (trendelemburg) pentru a se produce mai
usor circulatia la nivelul creierului;
- se identifica tipul de hemoragie (venoasa, arteriala,
capilara);
- se efectueaza hemostaza provizorie prin pansament
compresiv sau compresiune la distanta, in functie de marimea
hemoragiei si localizarea ei;
- in hemoragiile arteriale mari se aplica la membru garoul
(deasupra sau dedesuptul plagii) sau un tub elastic fixat in zona

74
traiectului arterei principale, un rulou de tifon sau material textil
notand pe un bilet data si ora cand s-a aplicat;
- se strange garoul astfel incat sa opreasca circulatia dar
culoarea tegumentului sa se mentina apropiata de cea normala
(cianoza este semnul unei leziuni tisulare anoxice grave);
- garoul se mentine maximum 2 ore slabindu-l 1-2 secunde, la
interval de maximum 15-20minute, pentru a permite irigarea
tesuturilor;
- se iau masuri urgente pentru a transporta ranitul la o unitate
sanitara dotata corespunzator;
- pe targa bolnavul va fi asezat in decubit dorsal fara perna, si
se supravegheaza in tot timpul transportului;
- se efectueaza incalzirea bolnavului in mod progresiv,
administrandu-i bauturi calde, si incalzindu-i extremitatile cu sticle
sau pungi cu apa calda;
- se administreaza oxigen daca este posibil;
- se ridica garoul cu multa atentie dupa ce s-au luat toate
masurile de prevenire a socului prin degarotare (se intervine
prompt la primele manifestari ale socului);

De retinut:
- garoul nu se mentine mai mult de 2 ore (pericol de
gangrena);
- nu se aplica garoul fara rulou de fasa asezat pe traiectul
arerial;
- nu se fixeaza garoul prin nod;
- numai la hemoragia arteriala garoul se aplica pana la
disparitia pulsului;
- decomprimarea garoului nu se face brusc.

Ingrijirile de urgenta acordate in


plagi(rani)

Plaga= o intrerupere a cantitatii pielii ca rezultat al unui


traumatism devenind astfel poarta de intrare a microbilor in
organism.

75
- in primele 6 ore organismul lupta cu succes impotriva
microbilor, dar dupa acest interval, chiar daca aspectul plagii nu
arata infectia, ea este considerata infectata;
- pe cale limfatica microbii sunt orpiti in ganglioni (linfodenita
de vecinatate) iar in urmatoarele zile invadeaza organismul
aparand viata accidentatului;
- spalarea si dezinfectarea pielii in primele 6 ore de la accident
opreste evolutia spre infectare a organismului.

Asepsia= metoda care utilizeaza mijloace ce impiedica


patrunderea microbilor in organism. Aceste metode pt fi:
- sterilizarea insrtumentelor si materialelor cu care se
panseaza plaga;
- spalarea cu apa si sapun;
- dezinfectia cu tinctura de iod, alcool.

Antisepsia= metoda de disrtugere a microbilor din plaga prin


mijloace fizice sau chimice.

Ca solutii antiseptice se folosesc:


- alcool 70% (este bine tolerat, nu este iritant);
- tinctura de iod sau alcool iodat 2% (nu se foloseste in
plaga);
- albastru de metil 2%;
- cloramina 0,2-2% folosita frecvent;
- apa oxigenata (are actiune bactericida, hemostatica si
de curatire mecanica a plagilor de cheaguri, resturi de tesuturi);
- permanganatul de potasiu, solutie de 1/4000 (in
dezinfectarea mucoaselor si plagilor);
- nitrat de argint, solutie 2%-1%o, sau cristalizat in creion;
- acidul boric, solutie 4%;
- iodoformol- mesa iodoformata sau pomezi;
- bromocetul (cetazolin), solutie 1%.

A. Dupa agentul cauzal plagile sunt produse de:


- agenti mecanici (taieturi, intepaturi, plagi prin arme de
foc);
- agenti termici (caldura- arsuri; frigul- degeraturi);
- contactul cu unele substante acide sau alcaline.

76
B. Dupa regiunea unde s-au produs: sunt plagi ale
capului, toracelui, membrelor, abdomenului etc.

C. Dupa adancime plagile pot fi:


- superficiale (intereseaza pielea si mucoasele);
- profunde (intereseaza pielea si straturile subcutanate).
Plagile profunde pot deschide una din cavitatile naturale ale
corpului (cutia craniana, toracica, abdomenul) fiind numite plagi
penetrante iar daca agentul vulnerant raneste si un organ aflat in
aceste cavitati, ranile se numesc perforante.

Acordarea primelor ingrijiri:


1. Spalarea pe maini cu apa si sapun, dezinfectarea cu
alcool.
2. Se curata si se degreseaza tegumentele din jurul plagii de
impuritati.
3. Se spala cu apa si sapun, benzina iodata sau alcool.
4. Se badijoneaza cu tinctura de iod tegumentele din jurul
plagii, de la plaga spre periferie.
5. Se spala plaga cu solutii antiseptice: apa oxigenata,
rivanol, etc.
6. Se aplica deasupra plagii cateva comprese sterile si un
strat de vata.
7. Se fizeaza pansamentul cu benzi de leucoplast, sol de ...
sau cu fesi, se efectueaza pansamentul compresiv pentru oprirea
hemoragiei.
8. Se aseaza regiunea ranita in pozitie de repaus, pozitie ce
trebuie pastrata in tot timpul transportului. Transportul este impus
de gravitatea ranii, profunzimea ei, si starea generala a bolnavului
(accidentati, socati, raniti cranieni, abdominali, toracici si
hemoragici alcatuiesc prima urgenta).

Tratamentul definitiv al plagilor se face in spital la serviciul


de chirurgie.
Ranile recente sosite in primele 6 ore de la accident, fara
margini zdrobite si tesuturi modificate, pot fi cusute de la inceput
(sutura per primarum)(contuze) rana este inchisa.

77
Ranile contuze neregulate, sosite mai tarziu, trebuie deschise
larg iar zonele modificate indepartate. Ele necesita drenaj cu tuburi
sau mese. Dupa ce pericolul infectiei este inlaturat, se recurge la
sutura plagii(sutura per secundarum).

De retinut:
- nu se aplica tinctura de iod pe plaga;
- nu se aplica antiseptice in arsuri;
- nu se aplica vata direct in plaga;
- nu se toarna solutii antiseptice in plagile penetrante si
perforante (se aseptizeaza pielea si se efectueaza pansament steril);
- nu se executa manevre de explorare a ranilor in special a
celor perforante;
- nu vor fi scoase din plaga corpurile straine, fragmentele de os
sau chiar agentul vulnerant, aceste manevre pot duce la hemoragii
grave, pneumotorax, etc;
- se efectueza vaccinarea antitonica.

Acordarea ajutorului de urgenta in


arsuri

Arsurile= leziuni produse de agresiunea caldurii (flacari, fluide


fierbinti, vapori supraincalziti, metale topite, caldura iradiata de la
corpuri incandescente), a unor substante chimice (acizi, baze,
medicamente), electricitatii (flama), radiatiilor (solare,
ultraviolete, atomice, razelor X).

Simptome:
1. Leziunea locala care cuprinde suprafata arsa si toate
tesuturile subiacente afectate de caldura, in intensitate diferita,
spre profunzime, leziunea fiind tridimensionala, gravitatea ei
depinde de intinderea si profunzimea arsurii.

2. Tulburari generale:
- scaderea debitului cardiac (in primele 6 ore scade pana la
70%) prin pierderile de lichide si substante proteice la nivelul
suprafetei arse;

78
- dispnee (leziuni ale mucoasei cailor respiratorii, inhalare de
vapori fierbinti, gaze toxice);
- tulburari hepatice (consecutiv scaderii circulatiei hepatice si
hipoxiei);
- tulburari renale, hipovolemice care poate evolua pana la
anemie;
- tulburari gastro-intestinale (varsaturi ce pot accentua
pierderea de lichide si electroliti).

Estimarea suprafetei arse dupa regula lui 9

79
* zona capului 9%;
* zona anterioara a toracelui 18%;
* zona posterioara a toracelui 18%;
* zona membrului superior drept 9%- stang 9%;
* zona inghinala 1%;
*zona membrului inferior drept 18%- stang 18%;
- intinderea arsurii se exprima in unitati procentuale in raport
cu suprafata corpului considerat 100;

80
- iar pentru estimarea suprafetei arse se foloseste „regula lui
9” care reprezinta:
* zona capului 9%;
* zona anterioara a toracelui 18%;
* zona posterioara a toracelui 18%;
* zona membrului superior drept 9%- stang 9%;
* zona inghinala 1%;
* zona membrului inferior drept 18%- stang 18%;

- arsurile usoare sub 15% (necesita spitalizare cand sunt la


copii, batrani, gravide, sau in regiuni anatomice speciale (cap, gat,
picioare, regiunea genitala));
- arsuri intre 15-20% pot genera soc si necesita intenare;
- arsuri critice intre 30-40%;
- arsuri peste 40-50% sunt cu risc letal.

Profunzimea arsurii: este exprimata in grade de arsura, cu


anumite caracteristici lezionale dupa profunzimea pana la care s-a
produs necroza.

* gradul I prezinta - congestie puternica a pielii insotita de


usturime dureroasa, hipertermie urmata de edem si pigmentare
trecatoare.
Vindecarea se face in 2-3 zile, insotita de descuamare, expunerea
prelungita la soare, este cauza cea mai frecventa, aparand si
cefalee, varsaturi, stare de rau pana la lipotimie si colaps
(insolatie).

* gradul II prezinta – flictene (vezicule) cu continut limpede


transparent, serocitrin, edem, durere.
Leziunea este vindecabila fara cicatrice, putand persista o
hiperpigmentatie.

* gradul III prezinta – flictene cu continut sangvinolent sau


escara intradermica.
Vindecarea se face cu sechele posibile, cicatriceale (in conditii de
tratament local si general corespunzator sau se transforma in
escare de gradul IV.

81
* gradul IV prezinta- escara dermica totala, uscata, rigida,
retractala casanta, epidermul si dermul distruse in totalitate,
anuleaza posibilitatea vindecarii spontane. Culoarea escarei
variaza de la alb la negru in raport cu gradul de temperatura.

Evolutia unui bolnav cu arsuri este ondulanta, in patru


stadii bazate pe criterii practice evolutive si terapeutice majore si
imediate:

* stadiul I (primele 3 zile) –perioada socului- cu un complex de


reactii (edeme, anemie, hipoxie intensa, oligo/anurie).
Se face reechilibrarea bolnavului pana la sfarsitul perioadei
(diureza restabilita, devine constient, linistit, cu constantele
circulatorii aproape normale).

* stadiul II (3-20 zile)- evolutia diferita dupa gradul arsurii.

* stadiul III (2 luni)- cresc sansele de vindecare, se pot aplica


grefe.

* stadiul IV (soc cronic)- sindrom clinic si biologic.

Ingrijirile acrodate imediat:


- se scoate victima de sub actiunea agentului vulnerant;
- se efectueaza stingerea prin stropire cu apa a imbracamintei
(arsuri prin flacari, vapori, etc) nu se vor descoperi de
imbracaminte regiunile arse;
- se acopera accidentatul cu cearceafuri curate, sterile, fara a
indeparta resturile de haine de pe tegumentele arse;
- se calmeaza durerea pt a preveni socul prin administrarea
intravenos de Morfina, Mialgin;
- se face tratament local al plagilor (spalare cu rivanol,
cloramina, solutie slaba de bromocet) daca transportul va dura
peste 2 ore;
- se executa spalare locala in arsuri chimice cu apa incalzita la
24-28 grade C;
- supravegherea in timpul transportului;
- se administreaza perfuzie cu solutie glucozata si clorura
sodica izotonica;

82
- se administreaza O2;
- se supravegheaza functiile vitale (tensiunea arteriala sa nu
scada sub 80 mmHg, pulsul bradicardic impune pozitionarea
accidentatului in pozitie trendelemburg;
- transportul foarte rapid pana la spital.

De retinut:
- nu se sparg flictenele;
- nu se folosesc antiseptice tari (iod), unguente, pulberi de
sulfamina pe plaga;
- instalarea perfuziei cu glucoza este obligatorie datorita
deshidratarii si pierderilor de electroliti.

Acordarea ajutorului de urgente in


degeraturi
Degeratura si inghetarea generalizata= sunt tulburari
locale si generale ale organismului determinate de actiunea frigului
asupra unor portiuni limitate sau ale intregului corp.

Cauzele pot fi:


- favorizante- umezeala, vantul, imbracamintea stramta si
umeda, anemia, tulburari de circulatie.
- determinante- frigul care actioneaza un anumit timp
asupra organismului.

Cele mai expuse degerarii sunt extremitatile corpului (picioare,


maini, nas, urechi).

Degeratura este o suferinta a intregului organism. In raport


cu gravitatea leziunilor, degeraturile sunt:
* de gradul I
- incepe cu paliditate, racirea pielii, senzatie de furnicaturi si
durere, somnolenta, apatie sau agitatie, delir, durere (datorita
vasoconstrictiei urmata de vasodilatatie) si eritem (rosu-cianotic),
edem, scaderea tensiunii arteriale si rarirea pulsului;
- dupa 7-10 zile de la degerare tegumentele incep sa se
descuameze;

83
- degeratura de gradul I este benigna si se vindeca spontan.

* de gradul II
- dupa 24-36 ore apar flictene cu continut clar sau
sangvinolent ca urmate a stazei sanguine si edeme dupa;
- dupa 10-12zile, flictenele se detaseaza lasand o escara
superficiala care se vindeca fara sechele, in cateva saptamani.

* de gradul III
- necroza intereseaza toata grosimea tegumentului, cu aspect
negru, uscat care se detaseaza dupa 2-3saptamani lasand in urma o
ulceratie ce se epiteliaza in 2-3luni.

* de gradul IV
- gangrena uscata la diferite profunzimi ale tesuturilor
subcutanate ajungand uneori pana la os.

Primul ajutor:
- bolnavul se adaposteste la un loc ferit, la temperatura nu
prea ridicata 5-10 grade C;
- se identifica gradul degerarii (prin examinarea regiunii
degerate);
- se incalzeste regiunea- in cazul degeraturii de gradul I prin
contact cu caldura corpului sau mainilor proprii;
- in cazul degeraturilor de gradul II, III, IV se inlatura
imbracamintea si incaltamintea de la nivelul regiunilor inghetate
(acestea impiedica circulatia sangelui);
- se efectueaza dezghetarea rapid prin cufundarea
extremitatilor degerate in apa la 40-42grade C timp de 15-20min;
- se efectueaza un pansament steril pe regiunile dezghetate.

Inghetarea generalizata
Din punct de vedere termic organismul se imparte in 2
compatrimente:

84
- unul central- viscerele toraco-abdominale + segmentul
cervical inferior si creierul care functioneaza ca un sistem
homeotermic;
- altul periferic- tegumentul cu masa musculara si oasele.

Scaderea temperaturii centrale spre 28grade C produce


modificari sistemice care evolueaza in 3 faze succesive: de
reactie sau excitatie hipotermica, de hipotermie paralitica
si faza de coma hipotermica ce se termina prin moarte, asa
numita „moarte alba” care se produce prin fibrilatie ventriculara si
stop cardiac.
Faza reactiva se caracterizeaza prin: tremuraturi, tahicardie,
tahipnee, TA crescuta.
Temperatura compartimentului extern scade cu 10grade C, fata
de cea a compartimentului central. Daca temperatura centrala
scade sub 35grade C, modificarile evolutive spre faza a II-a de
hipotermie paralitica caracterizata prin astenie musculara,
hiporeactivitate, somnolenta, bradicardie si bradipnee.
Mobilizarea unui inghetat poate produce moartea rapida prin
mobilizarea sangelui periferic care determina scaderea
temperaturii in compartimentul central.
Coma hipotermica se caracterizeaza prin: somnolenta, apatie
sau coma, temperatura centrala este scazuta sub 30-28grade C.

Acordarea primului ajutor unui inghetat


- se va opri pierderea de caldura (salvatorul imbratiseaza
victima);
- se administreaza ceai fierbinte indulcit, in prize cat mai dese;
- se efectueaza resuscitarea cardio-respiratorie daca bolnavul
prezinta stop cardio-respirator;
- se transporta urgent la unitatea sanitara unde se urmareste
combaterea durerii, reincalzirea cu bai la 40-41grade C;
- prevenirea infectiei prin administrare de antibiotice;
- profilaxia antitetanica (in cele cu plagi);
- reechilibrare volemica prin perfuzii cu glucoza izotonica;
- pansarea plagilor cu material steril;
- pregatirea psihica a bolnavului pentru o evolutie lunga a
bolii.

85
De retinut:
- nu se face mobilizarea si masarea (frictionarea) segmentului
inghetat si administrarea de substante vasodilatatoare,
anticoagulante sau alcool;
- nu se efectueaza frictionari in flictene sau plagi;
- reincalzirea se face progresiv;
- nu se folosesc pomezi grase;
- regiunea degerata (inghetata) nu se frictioneaza cu zapada
ca nu are nici un efect terapeutic.

Acordarea ajutorului de urgente in


electrocutare
In contact cu o sursa de curent electric organismul este
traversat de aceasta pe calea cea mai scurta, spre un alt conductor
sau spre pamant.
In functie de organele parcurse, curentul electric poate
produce leziuni locale; arsura electrica si tulburari grave
ale functiilor vitale (respiratie, circulatie); electrocutarea
urmata de moartea rapida sau instantanee.
* intensitatea curentului - 15-25 miliamperi dau contractii
musculare fara complicatii grave.
* la 70-100 miliamperi se produce moartea.
* voltajul curentului – cel alternativ este periculos peste 24V iar
cel continuu peste 50V. Dupa 15000V moartea se datoreste arderii
la suprafata si in profunzime.
* traiectul curentului cand traverseaza inima produce aritmii,
fibrilatie ventriculoasa mortala.
* cand traverseaza creierul produce moartea imediata, pierderea
cunostintei sau oprirea respiratiei daca este interesat numai
centrul respirator.

Manifestari provocate de curentul electric:


- stare de moarte clinica;
- pierderea cunostintei imediat sau mai tarziu;
- soc in primele 4-5ore;
- arsura electrica, blocaj renal.

86
Semne de recunoastere:
- oprirea respiratiei;
- cianoza tegumentelor si extremitatilor;
- convulsii tonice si contracturi;
- oprirea inimii sau tulburari de ritm;
- absenta pulsului;
- prabusirea tensiunii arteriale;;
- pierderea reflexelor pupilare;
- pierderea constientei;
- semne de iritatie meningiana;
- incapacitatea victimei de a chema ajutor.

Acordarea primelor ingrijiri:


1. Indepartarea accidentatului:
- se intrerupe sursa de curent de la comutator sau se rupe
conductorul electric cu un bat, topor cu maner de lemn sau cleste cu
brate izolate;
- se actioneaza stand pe o scandura la distanta. Si cu o patura,
cu mana protejata de o haina uscata, manusi de cauciuc.

2. Resuscitarea
- dupa revenirea starii de constienta la nivelul plagii (arsurii
electrice) se aplica pansament protector aseptic pentru prevenirea
infectiei.

3. Transportul accidentatului
- se transporta cu viteza maxima la serviciul de terapie
intensiva;
- se supravegheaza pulsul, TA, respiratia, starea de constienta
in timpul transportului.

Primul ajutor trebuie acordat in primele 5min cu multa


rapiditate pentru restabilirea functiilor vitale. Pentru indepartarea
de sursa de curent nu se vor atinge partile descoperite cu mana
neprotejata. Nu se folosesc obiecte umede.

Insolatia

87
- consecinta expunerii prelungite la soare, survine prin
actiunea directa a razelor solare asupra corpului neprotejat.

Manifestari ale insolatiei propriu-zise:


- prin expunerea la soare, o durata mai mare de timp (cateva
ore) se produce o congestie a vaselor meningeale si cerebrale
insotita de edem cerebral (HTIC (hipertensiune intracraniana)) cu
semne meningiene sau hemoragii cerebrale.

Manifestari clinice:
- cefalee, ameteli, fotofobie, dureri ale globilor oculari,
congestia fetei, neliniste;
- greturi, varsaturi, inapetenta la care se adauga rigiditatea
cefei, uneori convulsiile care preceda subcoma si coma insolatiei
grave.

Primul ajutor:
- scoaterea bolnavului de sub influenta razelor solare;
- asezarea intr-un loc bine ventilat, cu capul ridicat;
- se aplica comprese reci pe toata calota (care ajuta la
retragerea edemului cerebral);
- se administreaza antalgice, vit C;
- se verifica functiile vitale;
- se administreaza O2 daca este posibilitatea;
- se administreaza Diazepam 10mg, Plegomazin 25mg
intravenos lent sau imtramuscular (la copii un sfert de doza),
pentru linistirea convulsiilor;
- hidratarea prin perfuzii : glucoza 5%, solutie Ringer sau ser
fiziologic, bicarbonat de sodiu 8,4% (50-100ml);
- Dextran in caz de hipotensiune.

In colaps se administreaza : Efedeina 25-50mg, lent intravenos


sau in perfuzie cu glucoza 5%, HHC 250-500mg lent intravenos.
Urgentarea la spital, unde se va face combaterea edemului
cerebral prin diureza fortala cu Manitol 1-2mg/kg corp, asociat cu
Furosemid 4-5fiole.

Inecul (submersia)

88
Inecul este un accident extrem de grav provocat de inundarea
cailor aeriene cu apa.
Asfixia (stopul respirator) este urmat de stopul cardiac.

Inecul se produce prin accidentele care survin din cauza apei sau
in apa. Acestea sunt:
1. Inecul propriu-zis:
- prin necunoasterea inotului, fie prin epuizare fizica sau
panica;
- apnee reflexa cu spasm glotic;
- dispnee, stare de agitatie cu inundarea plamanilor cu apa,
hipertensiune arteriala, tahicardie, pierderea cunostintei;
- stopul respirator cu relaxare musculara;
- stopul cardiac;
- uneori din cauza laringospasmului nu are loc inundarea
traheobronsica (sunt cu ...)

2. Inecul prin traumatisme.

Primul ajutor:
- scoaterea din apa, se examineaza daca exista respiratie, puls
la carotida;
- se efectueaza respiratia artificiala „gura la gura”;
- eliberarea cailor respiratorii daca la prima insuflatie nu se
produce expansiunea inspiratorie a toracelui;
- eliminarea apei din plamani- prin intoarcerea victimei in
pozitie ventrala sau laterala, cu capul decliv (copiii pot fi tinuti cu
capul in jos fixati de glezne cateva secunde);
- la adulti toracele si capul decliv aplicandu-se cateva lovituri
intre omoplati pentru usurarea evacuarii apei, apoi se va aseza cu
fata in sus si se continua respiratia artificiala;
- masaj cardiac la nevoie.

La un inecat respiratia artificiala se face mai greu din cauza


existentei apei.

89
Transportul urgent la un serviciu de reanimare pentru terapia
intensiva de echilibrare. In timpul transportului vor fi continuate
masurile de reanimare.

Acordarea primului ajutor in stopul


cardio-respirator
Stopul respirator= oprirea miscarilor respiratorii.
Stopul cardiac= oprirea brusca a activitatii inimii.
Incetarea functiei respiratorii si a celei cardiace duce la stopul
cardio-respirator care corespunde cu moartea clinica.

Clinic stopul respirator se recunoaste prin:


- pierderea cunostintei;
- oprirea respiratiei;
- incetarea batailor inimii;
- absenta pulsului la artera carotida;
- paloare externa (sau cianoza) a tegumentelor;
- relaxarea completa a musculaturii (inclusiv a sfincterelor)
ducand la pierderi necontrolate de urina si materii fecale;
- midriaza (marirea pupilelor).

Intreruperea respiratiei si circulatiei suspenda aprovizionarea


organismului cu oxigen si duce la anoxie tisulara, aceasta afectand
in primul rand sistemul nervos central, intre moartea clinica si
moartea biologica a tesutului nervos (a sistemului nervos central).
Oprirea respiratiei este urmata de cateva secunde de oprirea
inimii. Oprirea inimii este insotita de 30-90sec de oprirea
respiratiei.
Stopul cardiac este stop cardio-respirator si necesita
resuscitarea cardio-respiratorie.
Resuscitarea este o urgenta vitala in care interventia cadrului
medical (sau alt salvator) trebuie sa fie rapida si eficienta si
continua de la locul accidentului in timpul transportului si la spital.

Resuscitarea se executa dupa formula HELP-ME= ajuta-ma.


H= hiperextensia capului;

90
E= eliberarea cailor respiratorii;
L= luxarea mandibulei;
P= pensarea nasului;
ME= masaj cardiac extern.
Respiratia se face astfel:
- se aseaza in decubit dorsal, cu umerii usor ridicati cu o
patura sub omoplati;
- salvatorul se aseaza in partea dreapta a bolnavului;
- se efectueaza hiperextensia capului;
- se elibereaza caile respiratorii de eventualii corpi straini
controland cavitatea bucala cu indexul infasurat in tifon sau
batista;
- se luxeaza mandibula cu ultimele 4 degete ale mainii aplicate
pe unghiul mandibulei si policele pe barbie;
- se trage mandibula inainte si se introduce pipa Guedel (sau
degetele protejate cu o batista) pentru a preveni asfixia;
- se aseaza apoi pe fata victimei un material de protectie
(batista, tifon);
- cu mana stanga se penseaza narile, se inspira, se expira si se
efectueaza o inspiratie profunda urmata de apnee;
- se deschide larg gura si se aplica repede conturul buzelor
peste conturul buzelor victimei si se insufla aerul in caile
respiratorii ale victimei;
- se aplica pe fata anterioara a sternului, in treimea inferioara
podul palmei mainii stangi cu degetele rasfirate in sus peste care se
aseaza podul mainii drepte;
- se executa scurt, energic si ritmic compresiuni apasand
sternul cu bratele intinse;
- 60 compresiuni/minut astfel incat sa se decomprime cu 6-
8cm spre coloana vertebrala, apoi se lasa sa vina toracele spontan
la normal;
- un salvator executa 2 insuflatii succesive gura la gura si apoi
10 compresiuni presternale;
- cand sunt 2 salvatori se efectueaza o insuflatie profunda si 5
compresiuni presternale.

Niciodata nu trebuie abandonata respiratia artificiala directa


in favoarea masajului cardiac extern; ambele sunt la fel de
importante.

91
Acordarea de urgente in
intoxicatii acute
Sunt urgente medicale determinate de agresiunea unor
substante ce patrund in organism pe cale respiratorie, digestiva
sau cutanata din mediul extern.

Acordarea primului ajutor:


- obtinerea de informatii asupra toxicului, doza, calea de
patrundere, conditii de intoxicare facandu-se in acelasi timp
primele observatii asupra tabloului clinic al victimei.

Tratament:
- spalatura gastrica in primele ore, cu exceptia celor in coma
sau ulceratii buco-faringiene;
- provocarea vomei prin administrare cu apa calda sau
purgativ salin;

Tratament antidot:
- neutralizarea toxicului cu substante specifice si nespecifice
(carbune medicinal 20-30g, albus de ou, lapte, tiosulfat de sodiu
fiola de 10ml 10%, Ca gluconic fiola de 10ml).

Tratament simptomatic:
- se adreseaza complicatiilor determinate de intoxicatie
(tulburari hidroelectrice, respiratorii, circulatorii, iritatie a
sistemului nervos central).

Intoxicatii cu:
1. Alcool etilic
Simptome:

92
In faza de excitatie, „betia alcoolica” (1-2%o alcoolemie) :
logoree, tendinta de violenta, facies congestiv, dizartrie
(nesiguranta in vorbire).
In faza de incordare: 2-3%o alcoolemie- tulburari de
coordonare si echilibru, melena caracteristica, confuzii, scaderea
sensibilitatii, tulburari de ritm cardiac.
In faza de coma: 3-5%o alcoolemie – hipotonie musculara,
midriaza, relaxarea sfincterelor, puls tahicardic, hipotensiune
arteriala.

Masuri de prim ajutor:


- spalatura gastrica cu apa bicarbonatata 4-5% si carbune
medicinal in primele faze;
- ser glucozat 20-33% 100ml asociat cu B6 3-4fiole a 250mg, B1
3-4fiole a 100mg;
- in faza de excitatie hidroxizin administrat IV foarte lent.

2. Alcool metilic
- tulburari digestive (greata, varsaturi, colici abdominale),
dispnee, tahicardie, TA foarte scazuta, cianoza, midriaza, convulsii,
oligo/anurie.

Prim ajutor:
- spalatura gastrica cu carbune, 30g sulfat de sodiu.

Antidot= alcool etilic solutie 5%, 2-3ml administrat IV in


perfuzie cu glucoza si vitamine din complexul B.

3. Soda caustica, var, amoniac


Simptome: disfagie, dureri retrosternale si epigastrice,
varsaturi, diaree, ulceratii digestive pana la perforatii esofagiene
chiar inflamatii ale mediastinului, ulceratii pana la suprafata
gastro-intestinala urmata de peritonita, insuficienta hepato-
renala, edem pulmonar acut.

Prim ajutor:
Spalatura gastrica (contraindicata in prezenta ulceratiilor) sau
provocare de varsaturi.

93
Antidot: acid acetic sau citric diluat.
Antibiotice: corticoizi in perfuzie, anestezice si analgezice.

4. Acizii caustici:
Prim ajutor: spalatura gastrica sau provocarea varsaturilor.
Antidot: magnezia usta, lapte, apa (fara bicarbonat deoarece
poate agrava perforatia).

5. Barbiturice, fenobarbital, ciclobarbital, amital sodic.


Bolnavul este agitat, prezinta cefalee, greturi, varsaturi, vertij,
transpiratii, facies congestiv. In coma barbiturica apar pupile in
midriaza ( in mioza=prognostic grav), insuficienta ventilatorie si
colaps circulator.
Prim ajutor: spalatura gastrica, carbune si bicarbonat de
sodiu sau putina sare. Se administreaza ulterior prin sonda un
purgativ salin(sulfat de sodiu 30g la 200ml apa). Se dau cantitati
mari de lichid.

6. Oxid de carbon
Forma acuta: cefalee, mers ebrios, somnolenta, coma, puls
tahicardic, TA prabusita, coloratie roz a tegumentelor, respiratie
neregulata si superficiala (Chyne Stokes), midriaza sau mioza.
Forma masiva: paralizia membrelor, convulsii, sincopa si
moarte rapida.
Prim ajutor: scoaterea din mediul toxic, resuscitare,
oxigenoterapie.

7. Dioxid de carbon – cefalee, slabiciune marcata,


dispnee, tahicardie, palpitatii, vertij, sincopa, coma cu cianoza
intensa.
Prim ajutor: - scoaterea bolnavului din mediu, oxigenoterapie.
(fiind mai greu ca aerul, se aduna in pivnite, latrine, crame, produs
din fermentatie alcoolica)

8. Substante organofosforice- este intoxicatie


frecvent accidentala.

94
Simptome: hipersalivatie, miaza, rinoree, transpiratii,
varsaturi, colici abdominale, diaree, dispnee, bradicardie, spasme
bronsice, convulsii, colaps, coma.
Prim ajutor:
- indepartarea hainelor cu manusi si spalarea cu apa si sapun
a tegumentului corpului, instilatii oculare si spalaturi oculare cu
apa bicarbonatata 2%. Spalatura gastrica (daca a fost ingerata) cu
apa bicarbonatata 4% si apoi se introduce pe sonda 30g sulfat de
sodiu. Iar in edem pulmonar acut, Furosemid. Se administreaza
Atropina 2-4mg IV la 10-15minute pana apare midriaza.

9. Ciuperci otravitoare
Gastroenterita severa ce apare dupa 12-24ore. Sindrom de
deshidratare, colaps hiposolemic, insuficienta hepatica grava.
Primul ajutor: nu se fac spalaturi, se face rehidratare cu ser
glucozat in perfuzii asociat cu bicarbonat 1,4% pentru alcalinizare
plasmatica, Atropina repetat IV.

Ingrijirea pacientilor in soc

Definitie:
Socul este o grava tulburare (reactie complexa) a intregului
organism aparuta la actiunea unui agent agresiv cu evolutie acuta
si fazica, manifestata hemodinamic si metabolic.
Axul patogenic al socului este suferinta de oxigen la nivelul
tesuturilor- hipoxia tisulara.

Factorii principali cauzatori starii de soc (socul este cea mai


grava forma a insuficientei cardiovasculare acute) sunt:
- hemoragiile;
- traumatismele, arsurile, elecrtocutarea, deshidratarile masive,
infarctul miocardic acut, tamponada cardiaca, embolia pulmonara
masiva, septicemiile si unele cauze neuroendocrine.

Clasificare : exista numeroase criterii in functie de care se


clasicica starile de soc:

95
*etiopatogenice
*clinico-terapeutice
*stadiale

Clasificarea etiopatogenica:

Insuficienta circulatorie periferica (vaso-gena)

Hipovolemic (soc hipodinamic) provocat de:


- pierderi de sange (hemoragie);
- pierderi de plasma (arsuri);
- pierderi de hidro-electrolitice (ocluzii, peritonite);
- cauze mixte (traumatisme, operatii).

Normovolemic (soc normo si hiperdinamic)


- toxico-septic;
- neurogen
- anafilactic;
- insuficienta endocrina acuta.

Insuficienta circulatorie centrala (cardiogena):


- infarct miocardic;
- aritmie grava cardiaca;
- embolie pulmonara;
- tamponada cardiaca (traumatism toracic, plagi);
- chirurgie cardiaca.

Clasificare clinico-terapeutica (clasificarea

96
lui Byrne modificata)

Semnul clinic Tipul de soc Actiune terapeutica


major
rece socul hipovolemic administrare de fluide
(hemoragic, traumatic, -vasodilatatoare
operator)
cald socul vasoplegic -vasoconstrictoare,
(anafilactic, bacterian, corticoizi, antibiotice
heterotransfuzional) (uneori)
congestiv socul cardiogen din -sangerare,
embolia pulmonara si tonicardiace, aspiratie
din insuficienta cardiaca
acuta
cu distensie socul din ocluzie, din -reechilibrare
viscerala peritonita si din hidroelectrolitica,
dilatatia gastrica acuta intero chirurgie

Clasificarile stadiale
I. Clasificarea Mares-Suteu:
1. Stadiul de soc compensat (de excitatie corticala);
2. Stadiul de soc decompensat reversibil (de inhibatie
corticala);
3. Stadiul de soc decompensat ireversibil (terminal).

II. Clasificarea Hardway


a. Soc reversibil cu 3 etape de evolutie:
- soc reversibil precoce, cu tensiune arteriala normala,
vasoconstrictie in microcirculatie (tegumente palide si oligurie) si
hipoxie circulara.
- soc reversibil tardiv, caracterizat prin scaderea tensiunii
arteriale, vasodilatatie si staza in microcirculatie.
- soc reversibil refractar cu tensiune arteriala aleatorie cu
aparitia in microcirculatie a colmatarii celulelor sangelui, incepe
fenomenul de coagulare intravasculara diseminata.

b. Soc ireversibil: tensiune arteriala scazuta, coagularea


intravasculara diseminata devine manifestare clinica.

97
Incidente:
- eroarea cea mai mare in tratamentul socului este neintelegerea
evolutiei sale fazice, stadiale, de soc compensat (manifest clinic) si
soc decompensat, necunoasterea si nerecunoasterea mecanismelor
fiziopatologice care duc la decompensare, lipsa de masuri
terapeutice precoce si energice in faza compensata (manifest clinic)
constituie greseli grave.
- o alta confuzie repetabila este aceea dintre soc si colaps
(insuficienta circulatorie acuta cu prabusirea tensiunii arteriale).
Colapsul poate aparea in cursul evolutiei socului (semn de evolutie
spre agravare).
- socul poate evolua spre vindecare, fara a trece prin faza de
colaps, daca masurile terapeutice prompte si eficace sunt aplicate
inca din faza compensata.

Socul hemoragic

Se intalneste mai rar sub forma pura, de obicei el se asociaza


cu elemente de soc traumatic, septic.

Modificarile fiziopatologice ale socului hemoragic sunt:


- scaderea volumului sanguin;
- scaderea presiunii sanguine;
- scaderea fluxului sanguin;
- scaderea consumului de O2.

Hemoragiile cauzatoare de soc hemoragic pot fi:


a. Chirurgicale:
- exogene – traumatisme accidentale, operatorii.
- endogene – hemoragii digestive, metroragii, hemoperitoneu
(sarcina extrauterina rupta), hematoame.

b. Medicale:
- trombocitopenii, vasculopatii, coagulopatii, fibrinoliza.

Semne clinice: tahicardie, scaderea amplitudinii pulsului,


scaderea tensiunii arteriale sistolice, extremitati reci, palide apoi

98
cianotice, transpiratii abundente, oligurie apoi anurie, senzatie de
sete intensa.
Paraclinic: scaderea Hb si Ht, valorile fiind mici.

Particularitati terapeutice ale socului hemoragic sunt:


a. Hemostaza este esentiala.
b. Transfuzia de sange izogrup – izoRh este tratamentul optim.
c. Administrarea de substituienti volemici: dextranii, mai ales
cu greutate molecilara mica pentru ca ei reduc si vascozitatea
sangelui, sol. Ringer, plasma.
d. Administrarea vasodilatatoarelor.

Socul traumatic

Se deosebeste de socul hemoragic prin faptul ca nu este insotit


(in mod obligatoriu) de o pierdere de masa sanguina.

Variantele socului traumatic:


a) socul de strivire; b) operator si anestezic; c) prin suflu;
d) de garou.

a) Socul de strivire- este intalnit in urma cataclismelor


naturale. Sindromul apare in urma compresiunilor (strivirilor)
prelungite cu distrugerea masei musculare. Dupa inlaturarea fortei
de compresiune se instaleaza un edem voluminos si in 24ore apare
socul hipovolemic. In urina apar cilindri de hemoglobina libera,
bolnavul devine palid-cianotic, prezinta transpiratii profunde.
Sondajul vezical indica o urina de culoare brun-inchisa, factorul
evolutiv agravant al sindromului. Diureza scade progresiv,
manifestarile digestive sunt dominate de varsaturi.

b) Socul operator si anestezic. Pentru prevenirea unor astfel


de socuri se impune o evaluare completa si corecta preoperatorie a
functiilor: pulmonare si renale, cardiovasculare, hepatice. Este
absolut necesar sa fie cunoscut mecanismul de actiune si efectele
adverse a substantelor folosite in anestezie (locala regionala sau
generala).

99
c) Socul prin suflu este rezultatul actiunii asupra corpului
omenesc a unei mase de aer cu viteze foarte mari, care produce o
actiune de compresiune si decompresiune cu maxima putere. Se pot
produce: leziuni pulmonare, abdominale, de tip nervos (come).

d) Socul de garou: ori de cate ori se impune aplicarea unui


garou in scop hemostatic, este necesar sa se noteze exact ora si
minutele cand a fost aplicat pentru a nu declansa starea de soc.

Socul septic
Este mai frecvent intalnit la bolnavii inaintati in varsta,
tarati, cu rezistenta generala a organismului diminuata. Aparitia
in organism a unui focar septic major poate altera homeostazia.
In general socul septic este rar observat la bolnavii sub 40ani
(cu exceptia socului post-abortum si postpartum).
Tablotul clinic este reprezentat de temperatura foarte ridicata
(30grade-40grade C), tahicardie, cu puls filiform (100-120p/min),
hipotensiune (maxima sub 80mm Hg), frisoane, transpiratii,
tegumente reci palide, uneori icterice, tulburari neuropsihice,
varsaturi, diaree, oligoanurie.
Este esential ca diagnosticul de soc septic sa fie stabilit cat mai
precoce pentru a exista sanse ca terapia sa fie eficienta.
Antibioterapia trebuie sa fie bactericida si masiva. Se incepe rapid
dupa ce socul septic a fost diagnosticat clinic si s-au recoltat
(produse biologice): sange, urina, puroi pentru culturi.
Asocierile de antibiotice trebuie sa acopere atat spectrul pozitiv cat
si cel negativ.

Socul arsilor

100
Arsura produce alterarea profunda a permeabilitatii capilare
care are drept consecinta apariia unei zone de edem. Aceasta zona
este cu atat mai intinsa cu cat tesutul conjunctiv lax permite aceste
fenomene. Flictenele care apar in arsura de gr II sint expresia
edemului. Se produce o sechestrare a masei volemice. La nivelul
suprafetelor afectate, rezultate in urma arsurilor, se produce o
pierdere de lichide din masa circulanta si spatiile interstitiale.
Pierderea volemica are in arsuri un caracter particular
deoarece se pierde mai mult plasma decat eritrocitele de unde
aparitia unei hemoconcentratii si cresterea vascozitatii sanguine.
Tulburarile de irigatii si hipoxia induc tulburari metabolice-
acidoza. Tardiv persistenta pierderilor hemoplastice in zonele
crude, denutritia si tulburarile metabolice sunt agravate de infectia
inevitabila (socul septic). In evolutia unei arsuri socul poate aparea
in 2 perioade: in primele 3 zile (soc hipovolemic) si la 3-2saptamani
de la patrunderea arsurii (soc septic suprapus arsurilor grave).

Socul anafilactic

Este un eveniment dramatic, care poate aparea dupa


introducerea in organism a oricarei substante, dar mai ales a
proteinelor.
Socul anafilactic prezinta o etapa imunologica (conflictul
antigenului cu anticorpul preformat) si o etapa biochimica
(avalanse de substante vasoactive, care sunt activate de conflictul
antigen-anticorp) si o etapa viscerala cu expresie anatomo-clinica.
Simptomatologia socului anafilactic este brutala, foarte
bogata si consta in: hipotensiune brutala, obstructie bronsica cu
criza astmatica, edem laringian, urticarie (edem Quincke),
fenomene neurologice, gastrointestinale, miocardita alergica.
Exista mai multe forme clinice de soc anafilactic, respiratorii,
cutanate, cardiace, digestive, neurologice, hemoragice; toate au
insa pe primul plan manifestarile vasculare (hipotensiune brutala)
si ... (episodul de coagulare intravasculara diseminata supraacut).

Conditia terapeutica de maxima urgenta cuprinde:

101
a) o data cu primele semne de soc anafilactic se aplica garou
(numai pentru 20-30min) la radacina membrului injectat.
b) se administreaza IM, IV 0,5ml Adrenalina 1%o- in caz de stop
cardiac doza se introduce intracardiac.
c) se instaleaza perfuzie ce HHC (in doze de cel putin 10mg/kg
corp).
d) se practica aspiratii orotraheale – eventual se face o intubatie
sau traheostomie si se administreaza O2.

Socul cardiogen
Este un soc secundar unei afectiuni moicardice majore (IM
acut) care evolueaza dupa regulile patogenice ale socului clasic. El
reprezinta o insuficienta de pompa a inimii avand consecinta
imediata scaderea debitului sistolic.
Elementele clinice definitorii sunt: scaderea presiunii arteriale
sistolice sub 85mm Hg, tahicardie, aritmie, reducerea perfuziei
sanguine, tulburari ale starii de constienta, tegumente reci, umede,
cianotice.
Bolnavii sunt tratati in unitati specializate cu echipament
necesar pentru masurarea diversilor parametri ai circulatiei,
monitorizarea continua, EKG fiind obligatorie.

102