Catacombe Creștine

Peşteri aproape la fel cu cele din imprejurimile Romei, mai sunt în Ierusalim, Neapole ,Siracusa,
Ispania,insula Malta, Siria, Alexandria, Grecia, Persia şi Asia Mică.

A) Mulţi susțin că catacombele din oraşul Neapole ar fi mai vechi decât începutul creştinismului, şi că în
vechime păgânii și-au îngropat în ele pe morții lor, iar când învăţătura evangelică se întinse pe aci,
catacombele deveniră proprietatea creştinilor şi se folosiră de ele. Dar noi nu ştim dacă sunt temeinice
cele susținute de scriitori, cu privire la origina pagână a acestor caverne; şi nu ştim pe ce sa'u răzimat ei
în emiterea teoriei lor. Ceea-ce ştim cu siguranță este lucrul următor, că găsim în aceste catacombe
numai rămăşiţe de la închinătorii crucei, ca bisericuţe, inscripții , morminte, obiecte, toate de
proveniență creştină, şi anume din timpurile când în primele secole, următorii lui Hristos erau prigoniti
de păgâni.

Anticităţile aflate aci şi cari s'au putut ridica, se găsesc păstrate în Muzeul Naţional din oraşul Neapole.
Din aceste rămăşiţe deducem, că catacombele din acest oraş, sunt săpate de creştini, şi anume pentru a
îngropa în ele pe mortii lor, pentru a exercita acolo cultul în taină şi în fine spre a se adăposti în acele
întunecimi pe timpul goanelor creştine. Stilul arhitectonic, podoabele îngrijite, şi apoi tot ce se atinge de
aceste suterane, vin în ajutorul teoriei noastre.

B) În Siracusa, oraş însemnat al Siciliei, se află mai multe catacombe la fel cu cele din Roma. Ele se pot
vizita fiind însoţit călătorul de un cleric romano-catolic, tot aşa cum se îndatinează şi la cele din
împrejurimea Romei. În catacombele din Siracusa se văd morminte şi urme pretutindenea rămase de la
vechii creştini. Coridoarele suterane, din distanţă în distanţă au răsuflători în suprafața pământului
pentru primirea aerului si luminei. Tot în chipul acesta sunt şi catacombele din insula Minorca.

Peşterile din provincia Beni-Hassan (în Egiptul de sus) fiind cercetate de Champolion şi Lenormant în
secolul XIX, s’a găsit în ele o bisericuţă creştină, transformată dintr'un templu păgân plin de ieroglife. În
această bisericuţă ce datează din timpul persecuţielor în contra creştinilor, s'a aflat semnul crucei. Cât
priveşte pentru celelalte catacombe sămănate în alte părţi locuite de creştim, credem că sunt tot opera
acestora, de aproape însă nu ştim nimic despre ele, căci, nu s’au făcut cercetări serioase asupra lor.

În timpurile mai noi, se mai săpară catacombe de către creştini, fie pentru îngroparea morților lor, fie
pentru a viețui în ele, ori pentru închinarea tainică, înaintea Celui a Tot putinte. Între cele mai cunoscute
caverne de acest soiu, ne aducem aminte de peştera sfântului Antonie din Rusia, situată în marginea
răsăriteană a oraşului Kiev, şi anume lângă Lavră. Peştera aceasta, se crede a fi săpată de un monah
Antonie venit aci din muntele Atos pe la anul 1051 şi stabilit în această localitate, pe atunci cu totul
sălbatică şi păduroasă. În curând fu atras de Antonie un monah Teodosie (+1074), cronicarul rus Nestor
(+ 1114) cu alţi eremiți, şi toți apoi vieţuiră în această pustie de pe malul rîului Dnipru. Intrarea în
catacomba aceasta, care este o copie în miniatură a peşterilor din împreiurimile. Romei, se face prin
Biserica cu hramul Înălțarea sfintei cruci. Coridoarele catacombale întoarse în toate direcțiile numai intr’
un etagiu de adâncime, ascund în ele o multime de sicrie cu relicve de pusnnici venerați de Ruși.

C) În România găsim o catacombă in miniatură sub bisericuța sfântului Ioan Teologul, din mânăstirea
Neamțu. Peştera aceasta nu serveşte de cât pentru păstrarea osemintelor omeneşti, adunate din
cimitirul mânăstirei.

De asemenea se mai află la mânăstirea Tismana o peşteră, în care cuviosul Nicodim, înființătorul acestei
mânăstiri, îşi făcea rugăciunile sale prin secolul XIV.

Nu trecem cu vederea nici peştera Ielomicioara din jud. Prahova, numită aşa de la râul Ialomița, care se
rostogoleşte prin pietre, in apropiere de câţiva paşi. De şi catacomba aceasta nu e săpată de mâna
omenească, ci e o boltă firească adâncită la baza muntelui de piatră, totuși această curiozitate a naturei
fiind un adăpost de vr’o două veacuri al unor cuvioşi sihastrii cari își săvârşesc aci in liniște cultul lor, cu
atât mai vârtos merită atențiunea noastră. Peştera Ielomicioara este un gang larg la eşire, dar care merge
tot micşorându-se spre fund, până ce se zăreşte numai o mică deschizătură, de unde curge un isvor de
apă limpede ce șerpuește dealungul peşterei, și se varsă apoi în râul Ialomita de aci. Craniile cu tot felul
de oseminte omeneşti aflate în fundul peșterei, sunt mărturii sigure că în timpurile vechi, oamenii își
căutară refugiul in acest loc misterios, atunci când erau amenințați de răzmirițe și războaie crâncene.

O bisericuță de lemn clădită în mijlocul peşterei și un rând de chilii cari închid intrarea în suterană, iată
tot ce se află construit în această sihăstrie umilicioasă. Păretii acestei misterioase catacombe, sunt plini
cu inscripții de tot felul s. e. numele vizitatorilor, poezii, date istorice, sau şi pornografii.

Mai sunt in România și alte peşteri în cari viețuiră pustnicii și se închinară lui Dumnezeu; dar acestea flină
de o mai mică însemnătate istorică, nu le mai amintesc aci.

Vedem dar, că creştinul atât în timpuri grele, cât şi atunci când el a avut nevoe de liniște în meditaţiunile
sale religioase, şi-a ales locuri retrase, peşteri adânci, păduri, munţi, văi şi tot felul de ascunzători, ca aci
în taină şi departe de sgomotul lumei, să prea mărească pe Creatorul tuturor făpturilor.