Astronomia este ?tiin?a observarii a?trilor, caut�nd sa explice originea, evolu?

ia,
mi?carea precum ?i proprieta?ile lor fizice ?i chimice. Cu peste 5.000 de ani de
istorie[1], originile astronomiei �?i au ob�r?ia �n practicile religioase din
preistorie. Astronomia este una din rarele ?tiin?e �n care amatorii joaca �nca un
rol activ. Este practicata ca loisir[2] de un larg public de astronomi amatori.

�n perioada contemporana, aproape to?i astronomii au cuno?tin?e solide de fizica,

iar rezultatele observa?iilor sunt puse �n context astrofizic, astfel �nc�t
astronomia ?i astrofizica au dob�ndit defini?ii foarte apropiate.

Astronomia nu trebuie confundata cu astrologia, o pseudo?tiin?a care �ncearca sa

prezica destinul persoanelor pe baza traiectoriilor unor obiecte cere?ti.

�n Grecia Antica, ca ?i �n alte civiliza?ii antice, astronomia con?inea �n mare

parte astrometrie, calcul�nd pozi?iile stelelor ?i ale planetelor pe cer. �n
secolul al VII-lea �n Anglia astronomii se foloseau de pozi?ia stelelor �n naviga?
ie (vezi Istoria astronomiei). Mai t�rziu, Kepler ?i Newton au publicat lucrari
despre mecanica cereasca, descriind matematic mi?carea corpurilor din sistemul
solar ?i interac?iunea lor sub ac?iunea gravita?iei. Astronomii moderni se folosesc
de aceste principii, iar cu ajutorul telescoapelor, spectrografelor,
calculatoarelor, observatoarelor astronomice, le este mai u?or de �n?eles natura
fizica a acestor obiecte cere?ti.