Ministerul Educației, Culturii și

Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea de Studii Europene

Catedra de Psihologie și Asistență socială

Referat
La Sociologia educației

Tema: Evoluția educației în timp

Elaborat de studenta anului 3,

specialitatea Psihologie:

Rotaru Diana

Chișinău 2018
 Educatia poate fi conceputa intr-un mod mai larg ca o intalnire intre individ si societate, si
intreaga viata sociala poate fi marcata de acest schimb permanent(Ph. Combart)

Educaţia a vizat, de-a lungul timpului, formarea personalităţii omului, în funcţie de

particularităţile fiecăruia, dar şi în funcţie de dinamica socială, de mobilitatea profesiilor prin
integrarea dinamică a omului în societate. Tocmai de aceea şcoala a jucat întotdeauna un rol
esenţial în orice epocă, iar astăzi, în contextul actual al unei societăţi structurate printr-o
cunoaştere informaţională şi eficienţă tehnicizată, orientate spre pragmatism, relevanţa educaţiei
este una şi mai mare. În această perspectivă, există riscul ca educaţia să fie redusă la
dimensiunea informaţională. Actul educaţional nu poate fi epuizat însă în ceea ce înseamnă
transmiterea unui set de informaţii şi de abilităţi practice, oricât de performante ar fi acestea.
Educaţia nu trebuie să se rezume doar la aspectul informativ şi la cel pragmatic. Procesul
educaţiei se desăvârşeşte doar atunci când luăm în discuţie şi componenta sa formativă.
Caracterul formativ al educaţiei implică, în general, dobândirea de atitudini la nivel moral, civic,
estetic.

EVOLUTIA IDEALULUI EDUCATIONAL

A avea ideal inseamna a construi mintal un model perfect. A tinde spre ideal inseamna a aspira
spre perfectiune, spre desavarsire. Idealul este un model, un prototip perfect, o imagine
construita a perfectiunii.(E. Macavei, 1997)

Idealul educational cuprinde atat elemente constante cat si elemente variabile datorate
specificului si nivelului de dezvoltare a societatii. Idealul educational nu este imuabil, el nu are
doar o determinare sociala ci si una istorica. Nu a existat vreun sistem educativ, indiferent de
gradul de structurare care sa nu fi avut in atentie un ideal educativ.

Idealul educativ a evoluat de la o epoca istorica la alta, cunoscand diferentieri in cadrul

diverselor societati (Stanciu, 1999):

-in antichitate, in Atena, idealul educational urmarea dezvoltarea armonioasa a personalitatii, in

plan estetic, moral, fizic si militar, valorile supreme fiind adevarul, binele, frumosul reunite in
conceptul clasic al kalokagathiei, iar in Sparta viza indeosebi dezvoltarea fizica si militara,
educatia fizica si in plan moral, desfasurata cu severitate, urmarea pregatirea militara a tanarului,
consacrand astfel celebra formula de "educatie spartana".

-in evul mediu idealul educational avea o dubla orientare:una cavalereasca care concepea
personalitate ca rezultat al insusirii celor sapte virtuti cavaleresti(calaria, manuirea spadei,
vanatoarea, inotul, sahul, cantul si recitarea de versuri.) si una monastica, ecleziastica,
predominant livreasca, incurajand asceza, si ridicarea deasupra framantarilor pamantene,
destinata pregatirii clerului. Exista si o sinteza intre cele doua, ipoztazata in Calugarul-Cavaler.
(L. Antonesei, 1996, p.41)

- in Renastere idealul concepea personalitatea ca "homo universale", readucand in prim-plan

interesul fata de maretia naturii umane, fata de valorile filosofice, artistice, literare ale antichitatii
grecesti si romane. Ideile dominante cu privire la educatie in epoca Renasterii ar putea fi
exprimate in urmatorii termeni: libera dezvoltare a fiintei umane, ca o consecinta a increderii in
bunatatea naturii omului, dezvoltarea armonioasa-intelectuala, morala, estetica, fizica. Dupa
expresia lui C. Narly, Renasterea reprezinta "o eroica afirmare a intregului omenesc".

-secolul al XVIII-lea, supranumit si secolul didacticii, aduce in centrul actiunii educationale

ideea necesitatii pregatirii fiintei umane pentru viata viitoare, pentru fericirea eterna, prin
cunoasterea de sine si a tuturor celorlalte lucruri, stapanirea de sine si indreptarea spre
Dumnezeu. Idealul reprezinta o sinteza a trei aspecte ale devenirii fiintei umane: educatia
intelectuala, educatia morala si educatia religioasa.(C. Sas, 2007, p.99)

-Iluminismul se caracterizeaza printr-o impetuoasa contestare a privilegiilor nobiliare, afirmarea

drepturilor egale ale oamenilor, a accesului liber al tuturorcategoriilor sociale la conducerea
societatii. Iluminismul a fost o expresie a increderii in capacitatea ratiunii de a patrunde in
tainele lumii, de a infaptui progresul.

-secolul al XIX-lea a fost perioada afirmarii pedagogiei ca disciplina stiintifica aducand mari
schimbari atat in ceea ce priveste ideile/teoriile cu privire la educatie, cat si ceea ce priveste
practica educationala si institutiile de educatie a tinerei generatii: indatorirea statului de a se
ingriji de instruirea tinerei generatii obligativitatea si gratuitatea scolii primare.

-secolul al XX-lea aduce o competitie a teoriilor pedagogice, impunandu-se cateva orientari:

pedagogia experimentala, pedagogia sociologica, "Educatia noua".

-in epoca moderna se impune idealul personalitatii eficiente intr-o activitate productiva (faza de
industrializare timpurie), idealul personalitatii complexe, multilaterale (faza industrializarii
avansate) si idealul personalitatii creatoare (societatea postindustriala). Modernitatea aduce in
prim-plan valorile umane astfel adaugand valorilor clasice(adevarul, binele, frumosul, sfintenia)
valorile sociale(libertatea, egalitate, fraternitatea), valori care definesc idealul educaliv al
modernitatii..

COMPONENTELE EDUCATIEI

Componentele educatiei se pot impartii in doua categorii: componentele clasice (educatia

intelectuala, educatia morala, educatia estetica, educatia profesionala, educatia fizica.) si noile
educatii (educatia relativa la mediu, educatia pentru pace, educatie pentru participare si
democratie, educatie pentru comunicare si mass-media, educatie pentru schimbare si dezvoltare,
educatie economica si casnica moderna, educatia nutritionala, educatia pentru timpul liber,)

A) Componentele "clasice" ale educatiei

Modelul sintetic al personalitatii umane descris prin ideal este intotdeauna detaliat, prin
circumscrierea unor aspecte concrete ale personalitatii: acestea urmeaza sa devina scopuri si
obiective ale actiunii educationale. Prezentam in continoare punctul de vedere al pedagogului
(Rene Hubert 1965, dupa I. Nicola, 1996) privind obiectivele si continutul laturilor educationale.

· Educatia intelectuala urmareste asimilarea unui sistem de cunostinte din diverse

domenii ale cunoasterii, comcomitent cu dezvoltarea proceselor si functiilor psihice implicate in
procesul asimilarii acestora a structurarii unei viziuni si imagini cat mai complete asupra
realitatii. Aceasta latura faciliteaza dupa cum sustine Rene Hubert adaptarea individului la cele
trei planuri ale realitatii: fizic, social si spiritual.

Educatia intelectuala faciliteaza constituirea acealui nucleu valoric al personalitatii, care-si pune
amprenta asupra intregii sale deveniri. Cu cat registrul sau este mai diversificat cu atat forta sa de
mobilizare este mai puternica.

Insemnatatea educatiei intelectuale sporeste in zilele noastre datorita accentuarii caracterului

intelectual al diverselor activitati umane, exploziei informationale, cererii de educatie, nevoii de
a pune accent mai mare pe autoeducatie (Salade, 1998 citat de Cretu, 1999).

· Educatia morala are in vedere, in conceptia pedagogului francez, formarea

profilului moral care include componente cognitive, afective, volitive, deprinderi si obisnuinte
morale, a constiintei si conduitei morale in concordanta cu cerintele si valorile morale ale
societatii. Astfel include un asamblu de actiuni menite sa faciliteze in mod constient si sistematic
formarea individului ca subiect moral, respectiv ca subiect care gandeste, simte si actioneaza, in
spiritul cerintelor moralei sociale, a principiilor, valorilor si normelor pe care ea le include.

· Educatia estetica presupune cunoasterea valorilor estetice si pe baza acestora,

formarea capacitatilor de a aprecia frumosul din natura si societate, dezvoltarea aptitudinilor
artistice. Prin continutul lor, valorile estetice contribuie la largirea sferei de cunoastere a
realitatii, la educarea aspiratiei si a dorintei de a introduce elemente ale frumosului in viata
cotidiana, in adopterea unei atitudini civilazate si sensibile in relatiile cu ceilalti. Educatia
estetica urmareste formarea subiectului estetic in dupla sa ipoztaza de receptor al frumosului si
de creator al acestuia, atat in lumea exterioara a individului, cat si in cea interioara.

· Educatia profesionala urmareste pregatirea omului pentru integrarea sa in sistemul

tehnico-economic si social-cultural. Finalitatea acestei laturi consta deci in formarea omului
pentru o animita meserie. Rene Hubert considera ca disciplinele pur intelectuale nu dispun de
resurse suficiente pentru a oferi indivizilor sensul vietii concrete, dupa cum disciplinele pur
tehnice nu ofera prilejul depasirii orizontului profesiunii. Pentru toate meseriile, cultura
intelectuala constitue substratul culturii profesionale "nu numai prin cunostintele utile pe care la
comporta, ci, mai ales, prin calitatile spiritului pe care le agreeaza"(R. Hubert, dupa I. Nicola,
1996, p. 176). Prin intermediul acestei laturi se asigura un echilibru intre cunostintele stiintifice
si cele tehnologice, presupunand o finalitate cognitiva practica si aplicativa.

· Educatia corporala/fizica asigura dezvoltarea armonioasa a organismului, a unor

calitati fizice si psihice solicitate in viata si activitatea sa. Contribuie la asigurarea unui echilibru
functional intre componentele fizice si cele psihice ale personalitatii umane. Ea actioneaza
asupra dezvoltarii integrale ale acesteia, stimuland si fortificand calitatile psiho-fizice sau ale
personalitatii. Educatia fizica include un asamblu de actiuni care vizeaza transformari de natura
fizica si psihica in concordanta cu idealul educational. Este vorba indeosebi, de intarirea
sanatatii, dezvoltarea armonioasa a corpului, dezvoltarea aptitudinilor fizice, formarea si
perfectionarea deprinderilor si priceperilor motrice, dezvoltarea spirituala a personalitatii, a unor
calitati morale si estetice.

B) Noile educatii

'Noile educatii' sunt definite in programele UNESCO, adoptate in ultimele decenii, 'ca
raspunsuri ale sistemelor educttionale la imperativele lumii contemporane' de natura politica,
economica, ecologica, demografica, sanitara etc.

Continuturile specifice, propuse din aceasta perspectiva, sunt integrabile la toate

nivelurile, dimensiunile si formele educatiei. Ele sunt prezentate in termenii unor obiective
pedagogice prioritare care vizeaza: educatia relativa la mediu, educatia pentru buna intelegere si
pace, educatia pentru participare si democratie, educatia in materie de populatie, educatia pentru
o noua ordine internationala, educatia pentru comunicare si pentru mass-media, educatia pentru
schimbare si dezvoltare, educatia nutritionala, educatia casnica moderna (Noile educatii,
coordonatori, Vaideanu, G.; Neculau, A., ).

'Noile educatii' sunt adaptabile la nivelul fiecarei dimensiuni a educatiei, in functie de

particularitatile acestora, dar si de 'ciclurile vietii' si de conditiile sociale specifice fiecarui sistem
educational. De exemplu, educatia ecologica sau educatia relativa la mediu, care poate fi
integrata la nivelul educatiei morale (in invatamantul general), educatiei intelectuale (in
invatamantul liceal), educatiei tehnologice (in invatamantul profesional), ridica probleme
specifice in anumite zone sau tari ale lumii, respectiv in cadrul diferitelor sisteme sociale si
educationale.

'Noile educatii' evolueaza in functie de procesarea realizata la nivelul obiectivelor

propuse care dau si 'denumirea' fiecarei structuri de continut, care poate fi proiectat ca modul sau
disciplina de studiu conceput strategic in plan disciplinar, dar mai ales in plan interdisciplinar si
transdisciplinar.

In documentele UNESCO sunt mentionate urmatoarele aspecte subsumate noilor

educatii:

· Educatia relativa la mediu/educatia ecologica isi propune dezvoltarea constiintei, a

responsabilitatii fiintei umane in raport cu mediul si problemele sale, declansate odata cu
aplicarea tehnologiilor industriale si postindustriale la scara sociala, care au inregistrat
numeroase efecte negative la nivelul naturii si al existentei umane.

· Educatia pentru pace si cooperare presupune formarea unor atitudini superioare, de

esnta sociala, formarea oamenilor in directia evitarii conflictelor, receptivitate, flexibilitate,
respect pentru valori; vizeaza formarea si cultivarea aptitudinilor si a atitudinilor civile de
abordare a problemelor sociale prin dialog si participare efectiva la rezolvarea pedagogica a
contradictiilor obiective si subiective care apar in conditii de (micro)grup sau in contextul
comunitatii sociale (profesionale, economice, politice, culturale, religioase etc), la nivel national,
teritorial, zonal, local.

· Educatia pentru participare si democratie presupune formarea unei culturi

politice, cetatenesti ca fundament pentru o atitudine democratica, activa si participativa; vizeaza
formarea si cultivarea capacitatilor de intelegere si de aplicare a democratiei la nivelul
principiilor sale valorice de conducere sociala eficienta si a institutiilor sale recunoscute la scara
universala, care promoveaza drepturile omului.

· Educatie pentru comunicare si mass-media urmareste formarea unei atitudini

selective si responsabile fata de informatie, dezvoltarea competentelor comunicative, a
capacitatii de a dialoga, a receptivitatii si tolerantei fata de idei; vizeaza formarea si cultivarea
capacitatii de valorificare culturala a informatiei furnizate de radio, televiziune, presa, in conditii
de diversificare si de individualizare care solocita o evaluare pedagogica responsabila la scara
valorilor sociale.

· Educatie pentru schimbare si dezvoltare urmareste formarea unei atitudini pro-

active in raport cu societatea, dezvoltarea creativitatii, capacitatii de asumare a responsabilitatilor
la nivel social, vizeaza formarea si cultivarea capacitatilor de adaptare rapida si responsabila a
personalitatii umane la conditiile inovatiilor si ale reformelor sociale inregistrate in ultimele
decenii ale sec. al XX-lea, in perspectiva sec. al XXI-lea.

· Educatia economica si casnica moderna presupune pregatirea pentru viata, in

general, pentru viata de familie, in particula, formarea capacitatii de autogestiune, autonomie,
independenta. Aceasta educatie care, mai ales in tarile dezvoltate, constituie o disciplina sau o
activitate educativa importanta, dispunand de laboratoare si incluzand mobilarea locuintei, viata
de familie (aniversari, sarbatori, stiluri, etc), educatia economica si utilizarea bugetului. Ea este
conceputa ca o pregatire indirecta pentru munca, pornindu-se de la teza confirmata de viata ca
orice tanar care incepe sa presteze o munca trebuie sa stie sa-si organizeze propria viata; se
apreciaza mult faptul ca aceasta educatie, care apare celor neavizati ca fiind banala, conduce la
consolidarea familiei si la sporirea productivitatii muncii.

· Educatia nutritionala vizeaza cunosterea alimentelor sau a substantelor nutritive,

formarea unei atitudini sanatoase si responsabile in raport cu viata proprie si a altora; reprezinta
in unele tari o disciplina de invatamant sau o activitate extrascolara.

· Educatia pentru timpul liber se dovedeste a fi din ce in ce mai necesara si benefica

cu scopul regenerarii energiilor creatoare, in directii benefice pentru individ si societates
dovedindu-se o educatie rentabila sub raport economic, familial, sanitar si social, iar importanta
ei sporeste pe masura ce sporeste timpul liber.

Evolutia 'noilor educatii' marcheaza si procesul de valorificare metodologica a acestora la

nivelul celor cinci dimensiuni ale activitatii de formare-dezvoltare a personalitatii. Putem vorbi
astfel de un demers intelectual al 'noilor educatii'; un demers moral al 'noilor educatii'; un demers
tehnologic al 'noilor educatii'; un demers estetic al noilor educatii; un demers fizic, sanitar si
sportiv al 'noilor educatii'.

In concluzie, evoluția educatională concentreza modelul sau tipul de personalitate solicitat de

conditiile si aspiratiile sociale ale unei etape istorice, iar educatia are datoria sa-l formeze in
procesul desfasurarii ei. Idealul educational desemneaza finaitate generala a educatiei, modelul
de om, proiectul teoretic care orienteaza si regleaza intregul proces educational dintr-o epoca
istorica data.

Formularea idealului educativ pentru o anume temporalitate istorica este o operatie dificila si
extrem de importanta. Stanciu (1999) considera ca idealul educativ al societatii romanesti
contemporane trebuie sa valorifice ideile care s-au vehiculat in cultura romaneasca interbelica