METODE DE ÎMBUNĂTĂŢIRE A COMUNICĂRII ÎN CADRUL ORGANIZAŢIEI

Director prof. Înv.preprimar MOCANU MARIA-MIRELA

a)CONCEPTUL DE COMUNICARE
A comunica înseamnă a supravieţui şi a învăţa şi pe alţii să supravieţuiască.Comunicarea
este primul semnal dat de viaţă. E strigătul copilului abia născut, dovada dată celor din jur că
trăieşte. Este şoapta adolescentului că el trăieşte şi că a luat act şi de trăirea specială, anume, a
unei alte persoane. Este mormăitul nesigur al bătrânului care nu este pregătit pentru dispariţie.
Comunicarea este aerul pe care îl respirăm de dimineaţă până seara, iar pentru unii, cei care ştiu
că bufnita simbolizează vederea prin întuneric, este şi aerul pe care îl respirăm de seara până
dimineaţa.
Comunicarea este o caracteristică fundamentală a existenţei. Literatura de specialitate
oferă mai multe definiţii pentru comunicarea umană :
 ,, procesul prin care o persoană(un grup) transmite un conţinut conceptual (o atitudine, o
stare emoţională, o dorinţă) unei alte persoane sau unui alt grup ;
 ,, arta transmiterii informaţiilor, ideilor şi atitudinilor de la o persoană la alta’’ ;
 ,, trecerea unei informaţii de la un emiţător la un receptor’’ ;
 ,, caracteristica fundamentală a fiinţei umane şi exprimă universalul’’ ;
 ,, a face cunoscut, a da de ştire’’ ;
 ,, a informa, a înştiinţa, a spune’’ ;
 ,, ansamblul proceselor fizice şi psihologice prin care se efectueză operaţia în relaţie cu
una sau mai multe persoane în vederea obţinerii unor anumite obiective’’ ;
b)CONCEPTUL DE COMUNICARE MANAGERIALĂ:

Comunicarea managerială este:

 un instrument de conducere cu ajutorul căruia managerul îşi poate exercita atributele

specifice-prevedere, organizare, antrenare, coordonare, control;
 partea din procesul de conducere prin care managerul înţelege pe subordonaţi făcându-
se înţeles de către aceştia;
 o reţea cauzală în care,,nodurile’’(manageri şi executanţi)intercondiţionează în diferite
direcţii şi sensuri, pe căi directe şi ocolite, apelând la feedback când e necesar;
 un proces asemănător lucrării deciziilor deoarece pentru a avea loc este necesar să
obţinem, să ordonăm, să prelucrăm şi să transmitem informaţii;
 un auxiliar al conducerii care pune în circulaţie informaţii despre rezultatele deciziilor
care se reîntorc la centrul de decizie, făcând astfel posibilă punerea de acord a execuţiei
cu obiectivele şi a rezultatelor cu planificarea;
 o reţea de fluxuri informaţionale (ascendente,descendente,orizontale)
 influenţată de capacităţile şi atitudinile persoanelor implicate direct;
 integrată în cultura organizaţională;
 implicată în toate activităţile proprii unui conducător;
 de natură dublă;comunicări formale(oficiale)a căror existenţă e prevăzută şi a căror
orientare este în funcţie de structura ierarhică şi comunicări neformale(neoficiale)care se
bazează pe condiţii sociale şi se nasc spontan în interiorul organizaţiei;
  orientată nu numai spre transmiterea mesajelor ci şi spre schimbarea mentalităţilor
oamenilor şi adaptarea psihologică a acestora la obiectivele alese;
 utilizată şi pentru a influenţa comportamentul şi preferinţele angajaţilor şi a-i convinge
că obiectivele prevăzute se pot realiza.

b .1 CORELAŢIA COMUNICARE- ROLUL MANAGERULUI:

Domeniul Rol Activităţi de comunicare
interpersonal Reprezentare comunicare prin propria imagine
participare la diferite evenimente
creare de imagine
influenţarea derulării şi desfăşurării unor
activităţi
Leader asigurarea corespondenţei
autoritate-responsabilitate
Contactor de organizare interviuri
persoane rezolvarea unor probleme
convingerea şi influenţarea unor angajaţi
explicitarea unor decizii
informaţional Monitor(controlor) discuţii cu angajaţii
aprecierea rezultatelor bune
critica greşelilor
discutarea unor soluţii
Diseminator transmiterea informaţiilor primite de la
subordonaţi celorlalţi angajaţi ai
organizaţiei

Domeniu Rol Activitati de comunicare

Purtător de cuvânt discuţii cu angajaţii
discutii cu diferite organizatii
comunicarea cu massmedia
participare la diferite evenimente

Domeniu Rol Activităţi de comunicare

Purtător de cuvânt discuţii cu angajaţii
discuţii cu diferite organizaţii
comunicarea cu massmedia
participare la diferite evenimente
decizional Intreprinzător conceperea şi adoptarea deciziilor
Mânuitor de analiza unei probleme
disfunctionalităţi iniţierea unei afaceri
Alocator de resurse adoptarea unei decizii
interpretarea şi integrarea soluţiilor
 Negociator soluţionare conflictelor
negocierea contractelor
încheierea afacerilor
realizarea de consens în adoptarea
deciziilor

b.2 OBIECTIVELE COMUNICĂRII MANAGERIALE:

1. cunoaşterea de către tot personalul a misiunii, obiectivelor şi strategiei
organizaţiei;
2. cunoaşterea corectă şi completă de către toţi angajaţii a relaţiilor dintre
organizaţie şi mediul înconjurător;
3. crearea unui climat de comunicare sănătos care să asigure participarea
creatoare a membrilor organizaţiei la luarea deciziilor;
4. motivarea personalului pentru activitatea performantă şi de calitate;
5. influenţarea membrilor echipei şi determinarea schimbării
comportamentului în sensul dorit de manager;

b. 3 ETICA ÎN COMUNICAREA MANAGERIALĂ:

Individual, omul nu se naşte cu idei, principii, convingeri sau deprinderi morale, ci le

învată şi le însuşeşte trăind, muncind, educându-se. În acest context omul învaţă şi ce înseamnă
să comunici etic sau neetic.
Comunicarea managerială este liantul activităţilor care se desfaşoară în cadrul unei
organizaţii.
Principiul de bază al eticii în comunicare este de a trata subordonaţii ca oameni, ca fiinţe
raţionale, conştiente, stăpâne pe viaţa lor, responsabile de sarcinile pe care şi le-au asumat.
Etica comunicării manageriale este determinată de normele şi principiile de care ţin seama
angajaţii unei organizaţii atunci când comunică.
Factorii care influenţează caracterul etic al comunicării manageriale sunt:
-calităţile pozitive ale individului ce comunică cum ar fi: credibilitatea, integritatea, loialitatea şi
respectul faţă de om;
-respectarea sarcinilor şi promisiunilor asumate;
-exemplul personal al conducerii de vârf;
-corectitudinea informaţiilor vehiculate;
-prejudecăţi;
-tensiuni fizice şi psihologice;
Pentru autoevaluarea comunicării etice am aplicat un mic chestionar cadrelor din
organizaţie :
CHESTIONAR-COMUNICAREA ETICĂ
1.Cât timp vă petreceţi reflectând asupra modului în care comunicaţi?
a)câteva minute zilnic.
b)nu mi-am pus problema.
2. Cât timp din timpul alocat la intrebarea nr.1 reflectaţi dacă comunicarea
dumneavoastră e etica?
 a)câteva minute.
b)nu mi-am pus problema.
3. Aveţi noţiuni despre comunicarea managerială etică?
a)da(definiţi)
b)nu.
4. Puteţi caracteriza într-o singură frază concepţia dumneavoastră despre comunicarea
etică?
a)da(faceţi-o)
b)nu.
5. Este etic ca un subordonat să îşi laude şeful?
a)da
b)nu.
c)depinde de situaţie.
6. Este etic ca un manager să apeleze la zvon când comunică cu subordonaţii?
a)da.
b)nu.
c)depinde de situaţie.
7. Dezinformarea neintenţionată a subordonaţilor de către manager înseamnă comunicare
neetică?
a)da.
b)nu.
8. .Minciuna este etică?
a)da.
b)nu.
9. Secretele sunt etice?
a)da.
b)nu.
INTREBARE A PROCENTAJ B PROCENTAJ C PROCENTAJ
1 40% 60% -
2 50% 50% -
3 40% 60% -
4
5 30% 50% 20%
6 20% 60% 20%
7 - 100% -
8 - 100% -
9 - 100% -

Întrebarea :4-corectitudine, respect de sine şi pentru ceilalţi, integritate, civilizat, bune

maniere, principialitate;
Interpretare:
În organizaţie membrii ei utilizează o comunicare deschisă, bazată pe respect, sinceritate,
pricipialitate, politeţe. Au disponibilitate de a asculta opinii diferite fără a le considera oponente.
Vor să aibă un dialog constructiv cu ceilalţi membri şi manager.

b.4 CODUL ETIC AL COMUNICĂRII MANAGERIALE:

 Managerii performanţi elaborează coduri etice şi în domeniul comunicării manageriale.
Aceasta reprezintă o carte de vizită prin care creează imaginea asupra modului în care comunică
membrii unei organizaţii.
Pentru a analiza comunicare prin propria imagine am răspuns la chestionarul următor:
Nr. Întrebare Da Nu Uneori
crt
1 Practic un mod politicos de salut şi *
adresare, care să transmită membrilor
organizaţiei încredere în mine.
2. Am o ţinută corectă, elegantă care *
exprimă gustul personal.
3. Recunosc când am greşit. *
4. Ofer sprijin metodologic celor care au *
nevoie.
5. Practic principiul de consens permiţând *
exprimarea unor poziţii divergente.
6. Stimulez creativitatea în activitatea *
profesională.
7. Creez un climat de concurenţă şi *
emulaţie între cadre
8. Vorbesc clar şi inteligibil. *
9. Ştiu să zâmbesc atunci când discut cu *
oamenii.
10. Evit stările de criză care conduc la *
stress.
11. Sunt demn de încredere. *
12. Arăt întotdeauna entuziasm pentru *
activitatea desfăşurată.
13. Mă înţeleg cu oamenii. *
14. Membrii organizaţiei au nevoie de *
mine.
15. Oamenii se descurcă şi singuri. *
16. Comunic uşor cu oamenii. *
17 Acord atenţie imaginii pe care o ofer *
. celorlalţi.
18. Gândesc înainte de a vorbi. *
19. Strâng mâna cu fermitate. *
20 Îmi îndeplinesc sarcinile la cele mai *
. înalte standarde.
21. Îmi petrec week-end cu familia. *
22. Cunosc ce abilităţi îmi lipsesc pentru *
munca mea.
23. Ştiu de ce instruire am nevoie. *
24. Ştiu să-mi procur informaţiile necesare. *
25. Fac faţă stressului. *
26. Sunt la curent cu problemele omenirii *
 Interpretare:
Acord o mare atenţie imaginii de sine:
- sunt un om politicos, manierat;
- îmi place să fiu un om elegant;
- îmi place să lucrez cu oamenii în organizaţie, mai ales cu cei tineri deoarece au idei
inovatoare, sunt flexibili şi în pas cu noutatea;
- îmi place să stimulez creativitatea în activitatea desfăşurată în unitate;
- sunt o entuziastă în activitate;
- gândesc foarte mult înainte de a vorbi, sunt foarte empatică în comunicare;
- îmi place să fiu la curent cu noutăţile;
- ştiu să mă autoevaluez foarte obiectiv;
- îmi cunosc defectele şi calităţile, interesele, nevoile;
- sunt foarte critică cu mine;
- doresc ca totul să fac la standarde înalte;
- îmi place să fiu o bună profesionistă şi să imprim acest lucru şi colegelor mele;
- îmi place să creez o atmosferă de efervescenţă intelectuală, caldă, deschisă,
cooperantă
Dar am şi unele carenţe, pe care doresc să le corectez:
-nu întotdeauna rezist stressului;
-îmi planific foarte multe activităţi într-o zi şi vreau să le rezolv bine pe toate;
-îmi place să mă implic în toate domeniile, problemele şi e normal să obosesc, să mă
stresez uneori;
-zâmbesc mai rar, atunci când nu mă simt presat de multe probleme;
-sunt mai timidă şi nu reuşesc mereu să mă socializez cu oamenii, mai ales cu cei din afara
organizaţiei mele;
În organizaţia pe care o conduc am realizat un cod etic al comunicării manageriale având
comportamentele mai jos menţionate:
-tratarea interlocutorului cu consideraţie şi respect;
-comunicarea cu fiecare membru al organizaţiei individual;
- exprimarea clară- ce se aşteaptă de la receptor;
- comunicarea mesajelor (cuvinte şi atitudini) care reprezintă şi sugerează un anume sens şi nu
sensuri;
-oferirea numai de informaţii corecte şi necesare;
- ascultarea activă şi înţelegerea a ceea ce au de spus partenerii de dialog;
- sinceritatea;
- întreţinerea unei atitudini pozitive;
-luarea în considerare şi a opiniilor interlocutorului chiar dacă sunt divergenţe.
-am aplicat tuturor aceleaşi reguli şi măsuri când condiţiile au fost analoage, identice;
-păstrarea (uneori) a simţului umorului.
c)COMUNICAREA MANAGERIALĂ ŞI CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ:
Cultura reprezintă un sistem de valori, convingeri, tradiţii şi norme de comportament comune,
unice pentru o organizaţie, ceea ce diferenţiază membrii unui grup uman de cei ai altui grup.
Multe organizaţii sunt conştiente de cultura lor şi o consideră un instrument strategic puternic.
 Valorile culturale specifice ale unei organizaţii se pot referi la: misiune, imaginea organizaţiei,
vechimea în muncă şi autoritatea, modul în care sunt trataţi oamenii, rolul femeilor în conducere,
organizarea muncii, stilul de conducere.
Valorile şi convingerile cu privire la comunicare ocupă un loc important în cultura
organizaţională. Acestea se pot referi la :
 circulaţia informaţiilor şi gradul de accesibilitate al acestora;
 modurile de comunicare folosite (preferinţe pentru comunicarea verbală, scrisă,
paralimbaj)
 stilurile de comunicare practicate;
 rigiditate sau flexibilitate în utilizarea unor canale de comunicare stabilite;
 şedinţele şi modul lor de desfăşurare;
 transmiterea deciziilor;
 modul în care se transmit sarcinile, se convinge, critică sau laudă un angajat;
 modul de desfăşurare a dialogului pe diverse teme ;
 modul în care comunicăm cu tinerii, femeile, persoanele mai în vârstă;
 modul de abordare a conflictelor;
 simboluri şi ritualuri practicate;

c 1. CULTURA ORGANIZAŢIONALĂ A GRĂDINIŢEI NR.9:

Fiecare cultură organizaţională îşi are propriile tradiţii şi obiceiuri, iar în funcţie de acestea
abordează comunicarea. De la începutul anului şcolar Grădiniţa nr.9 şi-a mutat sediul într-un alt
local, membrii organizaţiei coabitând cu personalul Grădiniţei nr.35. Au fost repartizate şi cadre
didactice noi, unele titulare, altele suplinitoare, deci un colectiv eterogen. Pot să subliniez că la
început au existat unele divergenţe, conflicte minore, percepţie selectivă şi subiectivitate,
obţinerea unor informaţii prin manipulare, ascultare afectivă, deşi noi, cadrele didactice ne
cunoşteam mai demult. Pe parcurs am încercat să-mi dezvolt propriile aptitudini şi puncte forte
în domeniul comunicării mai curând decât să adopt abordări străine, care pot conduce la
comunicare neeficientă. Întâlnind persoane din culturi organizaţionale diferite, le-am respectat
şi le respect tradiţiile şi obiceiurile, fără însă a fi subordonat acestora. Am relaţionat mai mult cu
persoanele noi cu care am venit în contact, dar nu le-am îndepărtat pe cele cunoscute, am
încercat să le apropii, să devenim un colectiv compact, să relaţionăm eficient, spre folosul
fiecăruia.

Pentru a defini trăsăturile culturii organizaţionale am aplicat un chestionar:

1.Scrieţi câteva cuvinte despre climatul organizaţiei din care faceţi parte.
2.Enumeraţi câteva valori dominante ale culturii organizaţionale din care faceţi parte.
3.Caracterizaţi atitudinea managerială .
4.Care e ethosul unităţii din care faceţi parte?

ÎNTREBARE RĂSPUNS
1. afectiv, deschis, creativ, sincer, stimulativ, de
efervescenţă intelectuală, caracterizat de relaţii de
 colegialitate, de respect şi sprijin reciproc, cooperare,
dinamism, familiaritate, aprecieri sincere
2. - cooperarea, altruismul, munca în echipă, dragoste şi
ataşament faţă de copil, încredere, respect faţă de
copil, părinte şi profesie, libertate de exprimare,
receptivitate şi creativitate, respect de sine,
disponibilitate pentru schimbare, relaţii bazate pe
colegialitate
3. - atitudine pozitivă, de încredere în echipa de lucru,
participativă, receptivă, cooperantă, comunicativă,
dinamică, obiectivă, cu respect pentru membrii
echipei din care face parte şi pe care o conduce şi
responsabilitate faţă de destinul instituţiei pe care o
reprezintă
4. deschis, pozitiv, siguranţă

În comunicarea cu subordonaţii:
-îmi rezerv timpul necesar dialogului;
-asigur un climat de comunicare adecvat;
-folosesc un limbaj politicos;
-respect personalitatea interlocutorului;
-dau dovadă de toleranţă, discreţie, tact;
-sunt obiectivă;
-evit contrazicerile;
-sunt transparentă în comunicare;
Realizarea fiecărei organizaţii constituie rezultatul muncii tuturor membrilor acestora.
Cooperarea acestora depinde nu numai de valoarea unei scheme de organizare, oricât de perfectă
ar fi aceasta, ci şi de comunicarea internă.
Pentru punerea în concordanţă a sarcinilor parţiale în conformitate cu obiectivele stabilite,
pentru influenţarea activităţii membrilor echipei, în vederea acestui scop comun, pentru luarea
unor decizii care să corespundă situaţiei concrete este indispensabil un flux ascendent şi
descendent de comunicări de mesaje şi transmiteri de informaţii.
Din experienţa mea de manager am observat că membrii organizaţiei doresc să fie informaţi
şi să poată comunica cu managerul lor. Comunicarea internă eficientă din cadrul unei organizaţii
constituie o bază sigură pentru realizarea obiectivelor, asigură o coordonare mai strânsă între
diferitele compartimente de muncă şi contribuie la crearea unui climat de încredere.
Comunicarea managerială nu poate fi privită doar ca o comunicare interumană deoarece are
scop specific si mijloace proprii de realizare. Aceasta nu este ceva propriu unei persoane ci o
relaţie complexă între conducători şi conduşi menită să asigure realizarea unui schimb de mesaje,
de informaţii, de puncte de vedere între aceştia, în scopul de a asigura desfăşurarea unei activităţi
performante.
Comunicarea managerială nu se realizează la întâmplare. Misiunea ei constă în sprijinirea
aplicării strategiei organizaţiei.
În procesul de conducere locul ocupat de comunicare se află între concepţie şi execuţie, deci
după adoptarea deciziei şi mai cu seamă în etapa implementării acesteia, fără a exclude prezenţa
ei şi în procesul elaborării.
 În cadrul activităţii de conducere, comunicarea nu se limitează numai la a adopta şi
implementa decizii. Managerul îndeplineşte o serie de roluri pentru fiecare dintre ele apelând la
schimburi de informaţii, idei, opinii şi atitudini prin intermediul comunicării.

d) PRINCIPIILE PENTRU CREŞTEREA EFICIENŢEI COMUNICĂRII VERBALE:

1.Orice individ trebuie să fie pregătit atât pentru rolul de emiţător cât si de receptor.
Cerinţe pentru emiţător/receptor

Poziţia
Emiţător Cerinţe
-cunoaşterea pregătirii şi comportamentului receptorului
-pregătirea atentă a mesajului
-supravegherea atentă a gesturilor proprii pentru a nu influenţa
negativ receptorul
-folosirea unei tonalităţi adecvată a vocii
-practicarea unui debit adecvat de 5/6 silabe pe secundă,cu interval de
separaţie de 0,5 sec. între cuvintele cheie;
-antrenarea receptorului la discuţii;
-verificarea înţelegerii mesajului;
Receptor -să cunoască ce doreşte emiţătorul de la el;
-să identifice părţile utile din mesaj pe care să le reţină;
-să stabilească ce importanţă are mesajul pentru activitatea sa viitoare;
-să cunoască credibilitatea emiţătorului;

2.Orice receptor trebuie să se autoeduce pentru a asculta activ.

Cerinţe privind ascultarea activă:
Cine trebuie să le îndeplinească Cerinţe
Receptorul - crearea unei stări de spirit favorabilă ascultării (lipsa emoţiilor,
a tensiunii nervoase);
-participarea la discuţie;
-concentrarea atenţiei asupra esenţialului;
-cunoaşterea şi valorificarea filtrelor personale de ascultare;
-exersarea memoriei pentru a reţine corect mesajul;
-exersarea auzului pentru a înţelege corect cuvintele;
-ascultarea inteligentă în sensul acordării atenţiei asupra
pronunţiei timbrului vocii, gesturilor;
-ascultarea atentă a ultimii faze din mesaj deoarece aceasta
sintetizează ideile principale;
-supravegherea propriului limbaj al corpului pentru a nu
influenţa emiţătorul;
-folosirea feed-back-ului pentru verificarea înţelegerii
mesajului;
3.Manifestarea interesului faţă de interlocutor .
Un proverb românesc spune ‘’Dacă vrei să se intereseze alţii de tine, interesează-te şi tu de
ei’’
 În general, este considerat drept bun partener de discuţie, acela care vorbeste mai puţin şi dă
posibilitatea celuilalt să vorbească despre ce îl interesează. Un bun interlocutor ascultă foarte
atent şi din timp în timp stimulează discuţia prin întrebări bine puse.
Unii interlocutori produc o impresie neplăcută prin faptul că în timp ce partenerii lor vorbesc,
se concentrează asupra a ceea ce vor spune, încât se simte că nu ascultă.
Sunt puţin simpatizate persoanele care ascultă cu mare placere şi intervin frecvent în
comunicarea interlocutorilor, nemanifestând interes pentru cele spuse de aceştia. La fel de
neplăcut impresionează şi momentul în care receptorul priveşte pe furiş sau pe faţă la ceas în
timp ce partenerul său vorbeşte.
4.Stabilirea rapidă a unor teme de interes comun.
Dacă două persoane care trebuie să comunice nu se cunosc se apelează la căutarea unor teme
de interes comun. Are loc o examinare reciprocă când prin informaţii scurte cele două persoane
discută despre munca pe care o desfăşoară, preferinţe. Abia atunci când reuşesc să treacă uşor de
la o temă la alta se poate trece la subiectul care le interesează şi pentru care s-au întâlnit.
5.Purtare prietenoasă.
Majoritatea oamenilor când vin în contact cu alţii iau o figură serioasă, oficială care provoacă
o impresie rece. Sunt rezervaţi în discuţie şi de aceea e greu să comunici cu ei.
Dar există şi oameni care îţi zâmbesc de la prima întalnire şi se poartă atât de prietenos încât
discuţia se desfăşoară de la sine.
Reţeta unei comunicări eficiente poate fi zâmbet, ton prietenesc, ascultare atentă, privit în
ochii interlocutorului.
Chinezii au mai multe proverbe referitoare la rolul zâmbetului în reuşita unei comunicări
eficiente.
‘’Omul care nu ştie să zâmbească nu trebuie să-şi deschidă prăvălie’’
‘’Un surâs nu costă nimic dar înfăptuieşte mult’’
‘’Zâmbetul nu poate fi cumpărat, cerşit, împrumutat sau furat’’
‘’Dacă în drumul dumneavoastră întâlniţi un om prea obosit pentru a vă dărui un surâs,
dăruiţi-l sau lăsaţi-l pe al dumneavoastră.’’
Prezenţa zâmbetului pe faţa omului este legată şi de ocupaţia sa. Managerii, în special cei din
vârful piramidei ierarhice, au de obicei o figură serioasă. Psihologii americani au făcut un test
prin care au cerut unor copiii să identifice care persoane ar putea fi conducători, din nişte
fotografii din grup. Copiii au indicat oamenii încruntaţi, pe faţa cărora nu se vedea nici un
zâmbet.
6.Aprecierea opiniilor/ideilor unui interlocutor nu trebuie făcută înaintea terminării
timpului afectat enuntării lor.
Fluxul de idei al interlocutorului în timpul unei conversaţii trebuie să fie liber. Dacă
judecăm fiecare idee imediat ce apare, se interpune acest flux liber. Ideile se clădesc unele peste
altele asa cum se formează bulgării de zăpadă. La fel cum convorbirile telefonice frecvente
întrerup un manager din activitatea sa, la fel judecata prematură întrerupe fluxul de idei.
O idee considerată izolat poate să nu fie importantă, dar combinată cu alte idei din fluxul
gândirii, poate deveni interesantă. De multe ori, ideile mai îndepărtate de problemă produc idei
valoroase. Dacă managerul evaluează prematur ideile/opiniile celor cu care discută scurtează
acest proces de dezvoltare a ideilor.
7.Formulări alternative ale problemei.
Formularea unei probleme de către manager influenţează felul soluţiilor pe care le inspiră.
e) CLIMATUL DE COMUNICARE:
 Deseori se pune întrebarea: de ce în unele organizaţii, instituţii, grupuri se comunică mai bine
decât în altele?
O cauză ar putea fi climatul de comunicare-atmosferă, condiţiile în care se realizează procesul
comunicării. Un climat deschis şi cooperant este stimulativ, creând posibilitatea realizării unor
relaţii de colaborare. În schimb, un climat de comunicare închis şi defensiv este evident că are un
efect contrar. Dar climatul de comunicare nu influenţează numai atmosfera dintr-o instituţie sau
dintr-o organizaţie. Zi de zi, ca să nu spunem clipă de clipă, este nevoie de condiţii speciale
pentru a comunica, fiindcă, într-un fel sau altul suntem cu toţii prinşi în angrenajul comunicării,
ca emiţători sau ca receptori.
Caracteristicile climatului de comunicare:
Am aplicat cadrelor didactice un minichestionar pentru a defini climatul de comunicare
din organizaţie.
1.Care e climatul de comunicare din organizaţie?
2.Ce înseamnă pentru d-voastră comunicare deschisă, cooperantă?
3.Ce credeţi că aţi putea îmbunătăţi în comunicarea cu celelalte colege?
4.Dar în relaţia cu managerul organizaţiei?

ÎNTREBARE RĂSPUNS
1. Comunicare cooperantă, deschisă. Atmosfera e
destinsă, fără conflicte.
2. Relaţii deschise, echitabile, deschise, sincere, bazate
pe respect, încredere. Informaţii corecte, necesare.

3. În organizaţie relaţiile interpersonale sunt pozitive, de

stimă, de respect reciproc, principiale. Comunicarea e
placută, eficientă, pozitivă, sunt argumentate
mesajele, se respectă personalitatea interlocutorului.

4. Relaţia cu managerul unităţii e pozitivă, de încredere

reciprocă, încurajare, de stimă, de motivare.
Comunicarea e empatică.

Climatul de comunicare din organizaţia noastră este deschis şi cooperant. În astfel de mediu
oamenii percep mai uşor importanţa şi valoarea rolului pe care îl îndeplinesc, având posibilitatea
să-şi exprime ideile fără represalii.
Comportamentele legate de o comunicare deschisă şi cooperantă sunt specifice organizaţiei al
cărei manager sunt , caracterizându-se astfel:
 sunt descriptive: afirmaţiile sunt informative, mai puţin de evaluare;
 sunt orientate spre soluţii: accentul cade pe găsirea de soluţii;
 sunt deschise şi sincere, chiar şi atunci când sunt exprimate criticile, scopul este de a
îmbunătăţi şi de a ajuta;
 sunt atente şi grijulii -accent pe empatie şi pe înţelegere;
 sunt echitabile-comunicarea este un proces la care ia parte oricine, indiferent de statut sau
de rol;
 sunt indulgente -se acceptă existenţa unor erori inevitabile, între anumite limite, şi se iau
măsuri pentru a se evita erorile pe viitor;
 asigură un feedback, înţeles ca element esenţial în menţinerea bunelor relaţii de lucru.