Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
2007 – 2013

Axa prioritară 2 „Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii”

Domeniul major de intervenţie 2.1. „Tranziția de la școală la viața activă”
Titlul proiectului: „Dezvoltarea creativității și a capacității de inovare prin abordări
interdisciplinare și fa cilitarea inserției absolvenților pe piața muncii”
Beneficiar: Universitatea de Vest din Timișoara
Contract nr: POSDRU/161/2.1/G/133468

75

31.Determinarea densității stomatice

Nicoleta IANOVICI

Dintre toate organele nonreproductive, frunza este cea mai folosită în

ecofiziologia plantelor.
Epiderma frunzei a fost descrisă ca fiind al doilea cel mai important caracter după cel
citologic, în rezolvarea
problemelor taxonomice de rutină.
Epiderma protejează frunzele, piesele florale, seminţele, fructele şi tulpinile cu
structură primară.
Poate persista mai mulţi ani la tulpinile cu structură secundară. Celulele epidermice
sunt vii şi cel mai adesea
sunt dispuse într-un singur strat, variind ca formă, mărime şi dispoziţie. Peretele
extern poate suferi modificări
chimice secundare (cutinizare, cerificare, mineralizare). La nivelul epidermei se pot
afla aparate stomatice,
peri, papile, celule buliforme, glande, spini, hidropote.
Aparatele stomatice reprezintă formaţiuni epidermice aerifere alcătuite din două
celule stomatice
(reniforme, mai rar halteriforme) ce lasă între ele o deschidere numită ostiolă. Prin
aparat stomatic înţelegem
celulele stomatice, celulele anexe, camera substomatică şi celulele care o
delimitează, camera suprastomatică
dacă există. Stomatele înlesnesc schimburile de gaze în procesul de respiraţie,
eliminarea apei sub formă de
vapori în procesul de transpiraţie şi sunt implicate în fotosinteză. Obişnuit,
stomatele se află în epiderma
organelor aeriene (mai ales în frunze) şi lipsesc în rădăcină şi de pe organele unor
saprofite şi plante acvatice
submerse.
Stomatele sunt cele mai importante canale pentru schimbul de gaze la plantele
vasculare și oferă
posibilitatea de a studia interacţiunea dintre plante şi mediul lor. Densitatea
stomatelor este o trăsătură
importantă ecofiziologică, in special in medii cu
apă limitată. O creștere a densității stomatice
împreună cu o reducere a dimensiunii
stomatelor duce la o ajustare optimă pentru
controlul schimbului de gaze în general și
intrarea de poluanți, în special, prin stomate.
Sunt raportate creșteri ale densității stomatelor
la în locurile poluate (Ianovici et al, 2009;
Ianovici, 2012; Grudnicki & Ianovici, 2014).
Densitatea stomatelor poate varia în
aceeaşi frunză, în frunzele aceleiaşi plante, și
variază între indivizii aceleiaşi specii (Menghiu
et al., 2012). În frunzele amfistomatice,
frecvența este de obicei mai mare în epiderma
abaxială (Ianovici, 2010). Numărul acestora
poate varia, de asemenea, din cauza unor
factori de mediu, cum ar fi lumina, umiditatea
aerului, disponibilitatea apei și concentraţia
atmosferică a CO
2
. În general, densitatea
stomatelor scade cu creșterea CO
2
. S-a descris
o tendinţa generală de creştere a densităţii
Celulele epidermice şi stomatele la
Tradescantia z
ebrina

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
2007 – 2013
Axa prioritară 2 „Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii”
Domeniul major de intervenţie 2.1. „Tranziția de la școală la viața activă”
Titlul proiectului: „Dezvoltarea creativității și a capacității de inovare prin abordări
interdisciplinare și fa cilitarea inserției absolvenților pe piața muncii”
Beneficiar: Universitatea de Vest din Timișoara
Contract nr: POSDRU/161/2.1/G/133468

76

stomatelor cu creşterea altitudinii (Ianovici, 2012). Frunzele dezvoltate sub

intensitate scăzută a luminii au
densităţi mai mici decât cele dezvoltate în zone însorite. Densități mai mari de
stomate se găsesc în frunzele
tinere, ceea ce ar putea maximiza schimbul fotosintetic și conductanța apei înainte
de instalarea senescenţei.

Determinarea numărului stomatelor pe mm

2
de frunză (densitatea stomatică) necesită două
operaţiuni preliminare: determinarea suprafeţei câmpului microscopic şi colorarea
vitală a materialului foliar
Plantago altissima
–

epiderma

superioară şi perii glandulari

, 200x

Plantago atrata
-

epidermă foliară cu s
tomate, 200x zoom4
Plantago cornuti
–
epiderma cu stomate, 200x zoom4

Plantago major ssp. intermedia

–

epiderma superioară, 200x zoom4

Plantago media var. sublanceolata

epiderma

superioara cu aparate stomatice, 200x

Plantago
coronopus
–

epiderma cu aparate stomatice,

200x
zoom4

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
2007 – 2013

Axa prioritară 2 „Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii”

Domeniul major de intervenţie 2.1. „Tranziția de la școală la viața activă”
Titlul proiectului: „Dezvoltarea creativității și a capacității de inovare prin abordări
interdisciplinare și fa cilitarea inserției absolvenților pe piața muncii”
Beneficiar: Universitatea de Vest din Timișoara
Contract nr: POSDRU/161/2.1/G/133468
77

proaspăt. Celulele stomatice ale multor plante se colorează selectiv cu roşu neutru.
Un bun material pentru
demonstrarea acestui fapt sunt frunzele de Tradescantia zebrina. Fragmentele de
frunze se infiltrează la
vacuum cu soluţie de roşu neutru 1/10000. După 10-20 de minute se scot
fragmentele foliare şi se spală cu
apă de la robinet. O jumătate de frunză se aşează cu partea inferioară în sus pe o
lamă de microscop într-o
picătură de apă. Colorarea evidentă a celulelor stomatice se observă chiar la mărime
mică. Dacă se lucrează
cu obiectivul cu imersie, se observă acumularea colorantului în celule. Din
cauza permeabilităţii selective,
colorantul vital pătrunde numai în celulele stomatice. Restul celulelor epidermice nu
se colorează, ca urmare a
permeabilităţii reduse (Faur & Ianovici, 2004). Această colorare facilitează o
mai corectă determinare a
densității stomatice.
Pentru eficientizarea determinărilor se poate folosi și un alt colorant, cum ar fi violet
de gențiana.
Observatorul experimentat poate realiza aceste determinări fără efectuarea unei
colorații speciale.

Suprafaţa câmpului microscopic se determină cu ajutorul unui micrometru obiectiv

(pe care 1 mm
este împărţit în 100 diviziuni; o diviziune are 0,01 mm, adică 10 µ). Se plasează
scara în câmp în aşa fel încât
să coincidă cu diametrul câmpului şi numărăm diviziunile; aflăm valoarea diametrului
în microni, apoi a razei.
Determinarea suprafeţei se face utilizând formula
2
Rπ. Spre exemplu, s-au obţinut următoarele suprafeţe
pentru fiecare obiectiv folosit la microscopul Optika B500:
• obiectivul 20x - S=0,5024 mm²
• obiectivul 40x - S=0,1194 mm²
Numărarea stomatelor
• se efectuează preparate proaspete cu epidermă foliară detașată din trei
sectoare ale frunzei colorate
anterior: bază, mijloc, vârf;
• câmpul microscopului trebuie să fie complet acoperit cu epidermă, fără urme de
mezofil;
• se realizează patru determinări pe preparat pentru fiecare sector în parte.
Aparatul stomatic în epiderma foliară de
Hordeum murinum,
colora
ție
vitală cu roșu neutru, 600X

Aparate stomatice în epiderma foliară de

Plantago
major,
colora
ție
cu violet de gențiana, 400X

Investeşte în oameni!

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Programul Operaţional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane
2007 – 2013

Axa prioritară 2 „Corelarea învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii”

Domeniul major de intervenţie 2.1. „Tranziția de la școală la viața activă”
Titlul proiectului: „Dezvoltarea creativității și a capacității de inovare prin abordări
interdisciplinare și fa cilitarea inserției absolvenților pe piața muncii”
Beneficiar: Universitatea de Vest din Timișoara
Contract nr: POSDRU/161/2.1/G/133468

78

Numărul stomatelor se determină la diferite frunze care au stomate fie pe epiderma

inferioară (frunză
hipostomatică), fie pe ambele epiderme (frunză amfistomatică). Se observă pe rând,
la microscopul al cărui
câmp a fost determinat ca suprafaţă. Se numără stomatele făcând câte patru citiri în
fiecare preparat proaspăt,
deplasând preparatul pentru a aduce în câmpul microscopic alte porţiuni
neobservate. Se numără stomatele
întregi, jumătăţile şi sferturile de stomate. Din cele patru citiri se face media şi apoi se
calculează media celor
trei sectoare analizate. Pentru aceste câmpuri se calculeză media aritmetică a
stomatelor.

Probă foliară 1/Sector analizat

Baza
Mijloc

Vârf

Câmp 1

Câmp 2

Câmp 3

Câmp 4

Media

Media determinărilor (citirilor)

Număr stomate/mm
2
=
câmpului Supraf.
citirilor Media

Densitatea stomatică reprezintă numărul de stomate per mm

2
. Este necesară analiza a 100 de probe
foliare (frunze) pentru determinarea DS.

Bibliografie
1. Faur A., Ianovici N. 2004. Practicum de fiziologie vegetală, Ed. Mirton, Timişoara,
102 p.
2. Grudnicki M., Ianovici N. 2014. Noțiuni teoretice și practice de Fiziologie vegetală,
Ed. Mirton, Timişoara,
289 p.
3. Ianovici N. 2012. Researches on anatomical adaptations of the alpine plants -
Plantago atrata, Annals of
West University of Timişoara, ser. Biology, XV (1): 1-18
4. Ianovici N., Novac I.D., Vlădoiu D., Bijan A., Ionaşcu A., Sălăşan B., Rămuş I.
2009. Biomonitoring of
urban habitat quality by anatomical leaf parameters in Timişoara, Annals of West
University of Timişoara,
ser. Biology, 12:73-86
5. Ianovici N., Andrei M., Feroiu B., Muntean H.E., Danciu R., Pupăză E. 2011.
Particularitati anatomice si
adaptari ecologice ale frunzelor speciilor genului Plantago. NATURA – Biologie, Seria
III, 53 (2): 163-194
6. Menghiu G., Iriza E., Danciu A., Zsombori O.T., Găman C., Muntean H.E. 2012.
Biomonitoring of urban
area by anatomical leaf changes, Annals of West University of Timişoara, ser.
Biology, 2012, vol XV (2),
pp.125-130