Sunteți pe pagina 1din 61
FORME DE REORGANIZARE A COMPANIILOR AGROALIMENTARE Masterat Management și Audit în Agricultură, anul II, sem.
FORME DE REORGANIZARE A
COMPANIILOR
AGROALIMENTARE
Masterat Management și Audit în Agricultură,
anul II, sem. I

Prof. dr. Stejărel BREZULEANU

1

Cap I PROCEDURA REORGANIZĂRII FIRMELOR ÎN ROMÂNIA
Cap I
PROCEDURA REORGANIZĂRII
FIRMELOR ÎN ROMÂNIA

LEGISLAȚIE

Legea nr.31/1990 Legea societăților comerciale

Legea nr. 85/2006 privind insolvența („Legea Insolvenței”) prevede în mod specific procedura reorganizării judiciare, ca măsură de redresare a activității economice a unei societăți comerciale aflate în insolvență sau într-o stare iminentă de insolvență.

Legislatia română nu reglementează decât procedura reorganizării pe cale judiciară, fapt care nu înlătură totuși posibilitatea unei reorganizări convenționale.

Această modalitate de reorganizare presupune în practică negocieri purtate de debitor cu principalii creditori în vederea re-eșalonării plății creanțelor, însă într- o asemenea procedură debitorul nu dispune de nicio măsură de protecție legală.

• Dacă negocierile nu sunt încununate de succes, sau dacă situația economică a debitorului continuă să se deterioreze, într-un final se va deschide procedura insolvenței prevazută de Legea Insolvenței, fie de către debitor, fie de către oricare dintre creditorii săi.

• Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii și fundaţii, modificată si completată prin OG 37/2003 fiind aprobată prin Legea 245/2005

și funcționarea cazierului fiscal, cu modificările

OG nr. 75/2001 privind organizarea

ulterioare

•

Ordinul Ministrului Justitiei 954/2000 privind organizarea Registrului Asociațiilor și Fundațiilor.

Noţiuni generale privind reorganizarea persoanelor juridice cu scop lucrativ

Reorganizarea este o operaţiune juridică complexă de transmiterea drepturilor şi obligaţiilor

prin succesiune de la o persoană juridică existentă la o persoană juridică succesoare, care

există sau care ia naştere prin reorganizare.

• Atâta timp cât o societate comercială exprimă voinţa celor care s-au asociat, şi reorganizarea societăţii comerciale care se concretizează, practic, în modificarea actului constitutiv presupune acordul de voinţă al fondatorilor.

Reorganizarea societăţii comerciale poate interveni ori de câte ori în viaţă apar noi cerinţe sau evenimente deosebite, precum majorarea sau reducerea capitalului social, prelungirea duratei de funcţionare, excluderea unui asociat, schimbarea obiectului de activitate, schimbarea sediului. Asemenea schimbări se pot produce în condiţii normale de funcţionare şi unanimitate a asociaţilor.

Reorganizarea poate fi benevolă, precum şi forţată.

Reorganizarea benevolă se efectuează în baza hotărârii generale a societăţii, cu acordul majorităţii

asociaţilor.

Reorganizarea forţată poate fi efectuată în temeiul hotărârii instanţei de judecată sau organului administrativ competent (Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei).

de judecată sau organului administrativ competent (Agenţia Naţională pentru Protecţia Concurenţei) .

REORGANIZAREA FIRMEI

Reorganizarea cuprinde, cel puţin, două persoane juridice şi produce efecte creatoare, modificatoare ori de încetarea lor. Nu pot fi supuşi reorganizării întreprinzătorii individuali, deoarece ei, fiind persoane fizice, dispun de calităţile personalităţii umane şi nu pot fi transformaţi

într-o altă formă. Pentru modificarea formei privind desfăşurarea activităţii de întreprinzător,

persoana fizică este în drept constituie o societate comercială sau să devină asociat al unei societăţi sau cooperative.

Printre avantajele deschiderii unei astfel de proceduri de către societatea aflată în insolvență se numără: suspendarea tuturor activităților judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor îndreptate împotriva debitorului și a bunurilor acestuia, faptul de la data deschiderii procedurii

insolvenței nu se mai calculează dobânzi, majorări și penalități la creanțele existente (cu câteva

exceptii expres prevăzute de lege), posibilitatea re-eșalonarii plății creanțelor către creditori etc.

Procedura reorganizării judiciare prezintă însă și o serie de dezavantaje pentru societatea aflată în stare de insolvență, cum ar fi: desfășurarea activității sub supravegherea unui administrator judiciar, modificarea parțială sau totală a conducerii societății aflate în reorganizare, ridicarea în tot sau în parte a dreptului de administrare a debitorului etc.

• Trecând peste dezavantajele unei astfel de proceduri, folosirea de către comercianți a procedurii

reorganizării poate reprezenta o șansă reală de redresare și de continuare a unui business care în mod normal ar fi supus falimentului.

o șansă reală de redresare și de continuare a unui business care în mod normal ar

Procedura reorganizării firmelor

Procedura reorganizării judiciare se declanșează prin cererea de intrare în insolvență pe care debitorul aflat în insolvență sau într-o stare iminentă de insolvență o înaintează tribunalului. La această cerere, societatea trebuie anexeze în mod obligatoriu o serie de acte, printre care se numără și declarația prin care debitorul își arată intentia de a intra în procedura de reorganizare.

Formularea cererii și anexarea actelor solicitate trebuie efectuată cu multă atenție deoarece în cazul

în care nu sunt depuse toate actele cerute de Legea Insolvenței sau actele depuse sunt incomplete, judecătorul sinidc va dispune intrarea debitorului în procedura simplificată a insolvenței, chiar dacă acesta și-a manifestat intentia de a intra în procedura de reorganizare.

Pe lângă debitor, procedura insolvenței poate fi declanșată de orice creditor care îndeplinește cerințele prevăzute de Legea Insolvenței prin introducerea unei asemenea cereri la tribunal. Dacă există o cerere de deschidere a procedurii insolvenței formulată de debitor și una sau mai multe cereri formulate de creditori, nesoluționate încă, toate cererile de deschidere a procedurii se vor conexa la cererea formulată de debitor.

• După introducerea cererii și verificarea documentelor depuse de debitor, în cazul în care cerințele legale sunt îndeplinite, judecătorul sindic va dispune deschiderea procedurii generale. Prin această decizie de deschidere a procedurii, judecătorul sindic va numi și un administrator judiciar și va stabili de asemenea ridicarea integrală sau parțială a dreptului de administrare a debitorului și intinderea atribuțiilor administratorului judiciar.

De la data deschiderii procedurii generale se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau a bunurilor sale și se va opri curgerea dobânzilor, majorărilor și a penalităților la creanțele născute anterior datei deschiderii procedurii, cu anumite excepții prevăzute de lege. De asemenea, de la data deschiderii procedurii, este interzis administratorilor debitorilor persoane juridice, sub sanctiunea nulității, să înstrăineze fără acordul judecătorului sindic acțiunile ori părțile sociale sau de interes deținute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.

sindic acțiunile ori părțile sociale sau de interes deținute de debitorul care face obiectul acestei proceduri.

Procedura reorganizării firmelor

Pentru protejarea activității debitorului pe durata perioadei de observație și în perioada de reorganizare, se interzice întreruperea temporară sau refuzul de furnizare a serviciilor de către furnizorii de servicii (cum ar fi electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice etc.) în cazul în care debitorul are calitatea de consumator captiv.

Pe perioada de observație, debitorul va putea continue desfășurarea activităților curente și poate

efectua plăți către creditorii cunoscuți sub supravegherea administratorului judiciar (dacă nu i-a fost ridicat dreptul de administrare) sau sub conducerea administratorului judiciar (dacă debitorului i-a fost ridicat dreptul de administrare).

Pentru a beneficia de procedura de reorganizare, trebuie propus un astfel de plan fie de către debitor, fie de administratorul judiciar sau de creditori. Planul trebuie să conțină modaliățile concrete de reorganizare a societății, care pot îmbrăca fie forma restructurării, fie forma lichidării unei părți din averea debitorului, fie o combinație între cele două modalități propuse anterior. în cuprinsul aceluiași plan, se va regăsi și programul de plată a creanțelor iar durata planului de reorganizare nu va putea depăși 3 ani. Durata va putea fi prelungită la propunerea administratorului judiciar cu respectarea prevederilor specifice cuprinse în Legea Insolvenței. Tot în legea mai sus menționată se prevăd în detaliu toate elementele care trebuie se regăseasca în planul de reorganizare și în lipsa cărora acesta nu va fi admis de judecătorul sindic.

• După propunerea planului de către oricare dintre persoanele îndrepățite, judecătorul sindic va putea admite sau respinge planul, iar în cazul în care planul este admis va trebui ca și adunarea creditorilor -l accepte, manifestându-și în acest sens opțiunea prin vot. Dacă planul este acceptat de adunarea creditorilor, judecătorul sindic va confirma respectivul plan și va începe reorganizarea în mod corespunzător a activității debitorului.

va confirma respectivul plan și va începe reorganizarea în mod corespunzător a activității debitorului.

Procedura reorganizării firmelor

• Dacă nici un plan nu este confirmat și termenul pentru depunerea unui astfel de plan a expirat, atunci judecătorul sindic va dispune începerea de indată a procedurii falimentului.

Procedura de reorganizare a societății se închide în momentul în care s-au îndeplinit toate obligatiile de plată asumate prin planul de reorganizare. Dacă în timpul executării planului de

reorganizare, debitorul nu se conformează acestuia sau desfășurarea activității aduce pierderi averii

sale administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori va putea cere oricând judecătorului sindic aprobe intrarea în faliment a debitorului.

Reorganizarea judiciară se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor.

Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan de reorganizare, care poate sa prevadă:

restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului;

restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social;

• restrângerea activității prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului;

• Dacă administratorii (conducerea SC a cărui insolvență se cere a fi constatată) au indicii pertinente

SC are posibiliăți (resurse) de a se reabilita prin continuarea activiății în baza unui „plan de

reorganizare” pus în operă sub supravegherea unui practician în insolvență (administrare judiciară), ei pot încerca să ceară Judecatorului sindic aplicarea prevederilor legale în acest sens acte contabile

care să dovedească solvabilitatea debitorului.

sindic aplicarea prevederilor legale în acest sens acte contabile care să dovedească solvabilitatea debitorului.

Planul de reorganizare a firmei

Procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan, numit plan de reorganizare.

Atribuțiile

manageriale

aparțin

administratorului

judiciar

ori

lichidatorului

sau,

excepțional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-și administra averea.

Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunității de către creditori, prin organele acestora.

Administratorul judiciar, la recomandarea comitetului creditorilor, în cadrul primei ședințe a adunării creditorilor sau ulterior, creditorii care dețin cel putin 50% din valoarea totală a creanțelor pot decide desemnarea unui administrator judiciar/lichidator, stabilindu-i și remunerația.

Administratorul judiciar este obligat sa întocmească și să pastreze o listă cuprinzând toate

încasările, plățile și compensările efectuate după deschiderea procedurii, cu precizarea naturii și valorii acestora și a datelor de identificare a co-contractanților.

Prin sentința sau, după caz, încheierea având drept efect ridicarea dreptului de administrare, judecătorul-sindic va da dispoziții tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului.

Pe perioada de observație, debitorul va putea continue desfășurarea activităților curente și poate

efectua plăți către creditorii cunoscuți, care se încadrează în condițiile obișnuite de exercitare a activității curente, după cum urmează: sub supravegherea administratorului judiciar, dacă debitorul a făcut o cerere de reorganizare și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare; sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

administrare; – sub conducerea administratorului judiciar, dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.

Planul de reorganizare a firmei

Scopul final al oricărei acţiuni de reorganizare judiciară e salvarea societăţii comerciale aflată

în incapacitate temporară de plată de la faliment. Modul în care societatea comercială îşi propune evite falimentul trebuie prezentat spre aprobare creditorilor sub forma unui document, numit plan de reorganizare

Pentru a propune un plan de reorganizare viabil trebuie pornit de la analiza şi diagnosticul financiar al societăţii, care va indica dacă există posibilitatea redresării într-un interval de până la trei ani. Nu

toate societăţile pot propune un plan de reorganizare, având în vedere gradul de îndatorare şi

indicatorii financiari dezastruoşi în momentul intrării în insolvenţă.

Totodată, la propunerea unui plan trebuie analizată şi încrederea creditorilor în posibilitatea firmei de a se redresa, încredere influenţată de relaţia istorică a colaborării, precum şi a cauzelor care au împins societatea în insolvenţă.

Cine poate depune planul?

• Societatea debitoare, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, în termen de 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe;

• Administratorul judiciar (în acelaşi termen);

• Unul sau mai mulţi creditori, deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor (în acelaşi termen).

sau mai mulţi creditori, deţinând împreună cel puţin 20% din valoarea totală a creanţelor (în acelaşi

Planul de reorganizare a firmei

Administratorul judiciar va întocmi și va supune judecătorului-sindic, în termenul stabilit de acesta, care nu va putea depăși 30 de zile de la desemnarea sa, un raport prin care să propună fie intrarea în procedura simplificată, fie continuarea perioadei de observație din procedura generală.

Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul, în cazul procedurii simplificate, va întocmi și va

supune judecatorului-sindic, în termenul stabilit de judecătorul-sindic, dar care nu va putea depăși 60 de zile de la desemnarea sa, un raport asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.

În cazul în care, prin raportul său, administratorul judiciar arată că activitatea debitorului

poate fi redresată pe baza unui plan de reorganizare judiciară, acesta va trebui sa precizeze

dacă recomandă ca planul de reorganizare fie cel propus de debitor, dacă, la cererea debitorului, colaborează la întocmirea acelui plan ori dacă intenționează să propună un alt plan singur sau împreună cu unul ori mai mulți creditori.

In cazul în care raportul administratorului judiciar va face propunerea de intrare în faliment, judecătorul-sindic va dispune, în termen de 3 zile de la primirea raportului, publicarea unui anunț

referitor la raport în Buletinul procedurilor de insolvență, cu indicarea datei adunării creditorilor, la

care va supune votului adunării creditorilor propunerea administratorului judiciar și punctul de vedere al comitetului creditorilor asupra acesteia.

creditorilor propunerea administratorului judiciar și punctul de vedere al comitetului creditorilor asupra acesteia.

Planul de reorganizare a firmei

Ce trebuie să conţină un plan de reorganizare?

Planul de reorganizare este, de fapt, un plan de afaceri, cu toate caracteristicile necesare. În plus, el

trebuie să conţină câteva puncte prevăzute expres în Legea insolvenţei nr. 85/2006. Menţionăm mai

jos câteva dintre cele mai importante elemente care trebuie introduse astfel:

• Va fi prevăzut, în mod obligatoriu, programul de plată a creanţelor la data deschiderii procedurii.

• Categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate.

• Tratamentul creanţelor defavorizate (dacă există).

• Ce despăgubiri le vor reveni tuturor categoriilor de creditori prin comparaţie cu sumele pe care

aceştia le-ar fi primit în cazul falimentului.

• Mai trebuie menţionat că planul va putea să prevadă fie restructurarea şi continuarea activităţii debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia, fie o combinaţie a celor două variante de reorganizare. Subliniem faptul că, pentru a avea şanse de a fi pus în practică şi respectat, planul trebuie întocmit

de specialişti în măsură să ofere elaborarea unor previziuni economico-financiare realiste, luând în

calcul situaţia actuală a firmei şi a pieţei în care evoluează, dar şi prognozele economice pe perioada desfăşurării planului. Dacă previziunile de bugete şi cashflow nu vor putea fi atinse, atunci planul are toate şansele de a fi întrerupt şi de a se dispune, chiar şi la cererea unuia dintre creditori, intrarea în faliment a societăţii.

de a fi întrerupt şi de a se dispune, chiar şi la cererea unuia dintre creditori,

Planul de reorganizare a firmei

Cine poate vota planul de reorganizare şi cum se votează? Pentru a putea fi aprobat, planul de reorganizare va trebui votat în adunarea creditorilor de cel puţin jumătate plus unul din următoarele categorii distincte de creanţe:

creanţe garantate;

creanţe salariale;

creanţe bugetare;

creanţe chirografare (negarantaţi) fără de care activitatea debitorului nu se poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi;

• alte creanţe chirografare.

• Menţionăm că un plan va fi considerat acceptat de o categorie dacă este acceptat cu o majoritate absolută din valoarea creanţelor din acea categorie. Totodată, dacă la masa credală avem înscrise doar două categorii de creanţe, planul se consideră acceptat, în cazul în care categoria cu valoarea totală cea mai mare a creanţelor a acceptat planul.

• Odată confirmat planul de către adunarea creditorilor şi prin sentinţa judecătorului sindic, activitatea debitoarei se desfăşoară conform acestuia. Planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă şi

irevocabilă împotriva societăţii debitoare.

Pe

procedurii,

administratorului judiciar.

parcursul

societatea

va

fi

condusă

de

administratorul

special

sub

• Dacă debitoarea nu respectă planul de reorganizare, administratorul judiciar, comitetul creditorilor sau oricare dintre creditori poate solicita judecătorului sindic intrarea în faliment. Trimestrial, debitoarea, prin administratorul judiciar sau administratorul special, va prezenta rapoarte

judiciar sau administratorul special, va prezenta rapoarte privind respectarea planului comitetului creditorilor. Din

privind respectarea planului comitetului creditorilor. Din reorganizarea judiciară se poate ieşi în două

moduri: prin încetarea reorganizării şi repunerea societăţii în situaţia normală sau prin intrarea în faliment, dispuse de către judecatorul sindic.

Deschiderea procedurii de reorganizare

În urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționati în lista depusă ori, după caz, debitorului și Oficiului Registrului Comertului sau, după caz, Registrului Societăților agricole ori altor registre unde debitorul este inmatriculat / înregistrat, pentru efectuarea mențiunii.

Cu exceptia salariaților ale căror creanțe vor fi înregistrate de administratorul judiciar conform

evidențelor contabile, toti ceilalți creditori, ale căror creanțe sunt anterioare datei de deschidere a procedurii, vor depune cererea de admitere a creanțelor în termenul fixat în sentința de deschidere a procedurii;

Cererile de creanțe vor fi înregistrate într-un registru, care se va păstra la grefa tribunalului. Creanțele nescadente sau sub condiție la data deschiderii procedurii vor fi admise provizoriu la masa credală și vor fi îndreptățite să participe la distribuiri de sume în măsura îngăduită de prezenta lege. Nu sunt supuse acestei proceduri creanțele bugetare rezultând dintr-un titlu executoriu necontestat în termenele prevăzute de legi speciale.

• Creanțele negarantate și părțile negarantate ale creanțelor garantate care nu sunt scadente la data înregistrarii cererii de admitere, vor fi înscrise în tabelul de creanțe cu întreaga lor valoare, însă, în

cursul falimentului, orice distribuire de sumă pentru astfel de creanțe se va face cu respectarea

dispozițiilor din lege.

• Creanțele constând în obligații care nu au fost calculate în valoare monetară sau a căror valoare este supusă modificării vor fi calculate de către administratorul judiciar/lichidator și înscrise în tabelul de creanțe cu valoarea nominală pe care o aveau la data deschiderii procedurii. Un creditor care, înainte de inregistrarea unei cereri de admitere, a primit o plată parțială pentru creanța sa de la un codebitor

plată parțială pentru creanța sa de la un codebitor sau de la un fidejusor al debitorului

sau de la un fidejusor al debitorului poate avea creanța înscrisă în tabelul de creanțe numai pentru

partea pe care nu a încasat-o încă.

Deschiderea procedurii de reorganizare

Ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va întocmi și va

înregistra

la

tribunal

un

tabel

preliminar

cuprinzând

toate

creanțele

debitorului,

precizând

sunt:

chirografare,

garantate,

cu

priorități,

împotriva

sub

condiție

nescadente și arătând pentru fiecare, numele/denumirea creditorului, suma solicitată de

creditor și suma acceptată de administratorul judiciar.

La termenul stabilit prin sentința de deschidere a procedurii pentru definitivarea tabelului de creanțe, judecătorul-sindic va soluționa deodată, printr-o singură sentință, toate contestatiile, chiar dacă pentru soluționarea unora ar fi nevoie de administrare de probe; în acest caz, judecătorul-sindic poate să admită, în tot sau în parte, creanțele, în mod provizoriu, la masa credală, atât în ceea ce

privește deliberările, cât și repartițiile.

• Dacă se admite creanța fără dreptul de preferință pretins, aceasta va participa la repartițiile sumelor obținute din valorificarea bunurilor negrevate de garanții.

• După ce toate contestațiile la creanțe au fost soluționate, administratorul judiciar/lichidatorul va înregistra, de îndată, la tribunal și va avea grijă să fie afișat la sediul acestuia tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva averii debitorului, arătând suma, prioritatea și situația garantată sau negarantată a fiecărei creanțe.

După inregistrarea tabelului definitiv, numai titularii creanțelor înregistrate în tabelul definitiv pot participe la votul asupra planului de reorganizare sau la orice repartiții de sume în caz de faliment în procedura simplificată.

asupra planului de reorganizare sau la orice repartiții de sume în caz de faliment în procedura

ÎNCETAREA PERSONALITĂȚII

JURIDICE A FIRMELOR

I. INSOLVENȚĂ/FALIMENT

II. DIZOLVARE

III. LICHIDARE

IV. RADIERE

V. FUZIUNE

VI. DIVIZARE

• I. INSOLVENȚĂ/FALIMENT • II. DIZOLVARE • III. LICHIDARE • IV. RADIERE • V. FUZIUNE •

INSOLVENȚA – FALIMENTUL FIRMEI

INSOLVENȚA este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor exigibile.

• Insolvenţa este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 30 de zile de la scadenţă, nu a

plătit datoria sa faţă de unul sau mai mulţi creditori.

• Insolvenţa este iminentă atunci când se dovedeşte că debitorul nu va putea plăti la scadenţă datoriile exigibile angajate, cu fondurile băneşti disponibile la data scadenţei.

Procedura insolvenței este acea procedura legală care se deschide, la cererea debitorului sau a creditorilor în cazul în care societatea se află în stare de insolvabilitate.

Insolvența firmei este o procedură ce cuprinde atât

cât și pe cea de

procedura de reorganizare

faliment, adică, în urma cererii adresate tribunalului, judecătorul sindic poate dispune deschiderea

procedurii de insolvență.

• Dacă se constata firma se poate redresa, judecătorul sindic stabilește o perioadă de observație, timp în care administratorul judiciar desemnat analizează situația juridică și patrimonială a societății, pentru a stabili dacă sunt perspective reale și concrete pentru salvarea societății pe baza unui plan de reorganizare sau, după caz, dacă societatea trebuie lichidată deoarece nu mai poate fi revitalizată.

va intra în etapa de

• În cazul în care se aproba reorganizarea societății, procedura de insolvență

reorganizare judiciară.

• În cazul în care nu se aprobă reorganizarea societății sau, deși se aprobă, acesta eșuează, societatea va intra în etapa de faliment.

reorganizarea societății sau, deși se aprobă, acesta eșuează, societatea va intra în etapa de faliment.

Procedura de insolvență

Se face la Instanțele judecătorești competente pentru toate procedurile prevăzute lege (cu excepția recursului, când instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic este Curtea de apel) sunt de competența tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul debitorul, astfel cum figurează acesta în Registrul comerțului, respectiv în Registrul Societăților agricole sau în Registrul asociațiilor si fundațiilor, și sunt exercitate de un judecător-sindic.

Deschiderea procedurii la cererea debitorului:

Debitorul aflat în stare de insolvabilitate, când nu mai face față datoriilor, are obligatia de a introduce o cerere la tribunal, pentru deschiderea procedurii, în termen de 30 zile de la apariția stării de insolvență.

Nu poate formula o cerere de reorganizare judiciară debitorul care, în termen de 5 ani, anteriori introducerii cererii, a mai fost supus acestei proceduri.

Debitorul are obligația de a depune la tribunal, odată cu cererea, documentele expres prevăzute de lege.

În caz contrar, pentru nedepunerea informațiilor în termen de 10 zile, judecătorul sindic va considera o

recunoaștere a stării de faliment și va pronunta sentința de intrare în procedura simplificată a insolvenței.

Deschiderea procedurii la cererea creditorilor:

Orice creditor care are o creanță certă, lichidă și exigibilă poate solicita deschiderea procedurii insolvenței impotriva unui debitor prezumat în faliment.

Cererea trebuie cuprinda cuantumul și temeiul creanței, existența unei garanții reale a unor măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului și o declarație privind intenția de a reorganizarea debitorului.

Cererile ulterioare ale altor creditori vor fi conexate la dosarul inițial, aceștia putându-se înscrie la masa credală.

• În plus, deschiderea procedurii insolvenței are și o serie de efecte, cum ar fi: suspendarea tuturor acțiunilor judiciare și extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului, sau bunurilor sale, sau

•

suspendarea termenelor de prescriptive ale acțiunilor suspendate anterior.

De asemenea, administratorul sau lichidatorul pot introduce acțiuni pentru anularea unor acte juridice

ale debitorului în conditiile prevăzute de art. 77 93 din Legea insolvenței. Actele frauduloase care pot

fi anulate sunt actele încheiate de debitor in cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii de lichidare.

Procedura de insolvență

Un agent economic poate intra în procedura de insolvență simplificată sau generală, prin lichidare totală sau parțială a averii, în vederea stingerii datoriilor sale.

Orice creditor care are o datorie certă, lichidă și exigibila, în cuantum de minim 45.000 lei, poate solicite deschiderea împotriva unui debitor prezumt / pasibil / aflat în insolvență.

O măsura inclusă în noile reglementări privind procedura insolvenței, poate aduce atât avantaje cât și

dezavantaje, este aceea referitoare la deschiderea procedurii falimentului, astfel, codul nou al

insolvenței oferă un instrument de presiune creditorilor curenți, care în anumite condiții vor putea solicita deschiderea procedurii falimentului față de debitorul rău-platnic, atât în perioada de observație cât și în cursul perioadei de reorganizare.

Tot in perioada reorganizării, dacă debitorul nu se conformeaza planului sau desfășurarea activității sale aduce piederi sau se acumulează datorii noi către creditori, atunci oricare dintre creditori sau chiar

administratorul judiciar pot solicita judecătorului sindic intrarea în faliment a debitorului. Cererea se

judecă cu urgență și cu precădere.

• Înregistrarea cererii nu suspendă continuarea activității debitorului până când judecătorul sindic nu se hotărăște, prin încheiere.

O altă noutate o constituie testul creditorului privat, care reprezintă analiza comparativă a gradului de

îndestulare a creanței bugetare, prin raportare la un creditor privat diligent, în cadrul unei proceduri de

reorganizare, comparativ cu procedura de faliment.

Analiza respectivă are la bază un raport de evaluare întocmit de un evaluator autorizat ANEVAR, desemnat de creditorul bugetar și se raportează inclusiv la durata unei proceduri de faliment comparativ cu programul de plăți propus.

bugetar și se raportează inclusiv la durata unei proceduri de faliment comparativ cu programul de plăți

Procedurile insolvenței

• Modalitățile

prin care

se

realizează

scopul

legii

care

reglementeaza

insolvența

procedura generală și procedura simplificată.

Procedura generalăun debitor care îndeplinește condițiile prevăzute de lege intră, după perioada de observație, succesiv, în procedura de reorganizare judiciară și în procedura de faliment sau separat, numai în reorganizare judiciară sau doar în procedura de faliment. Procedura de observație este perioada cuprinsă între data deschiderii procedurii și data confirmării planului de reorganizare sau, după caz, intrării în faliment.

Procedura simplificata- un debitor care îndeplinește condițiile prevăzute de lege, intră direct în procedura de faliment, fie odată cu deschiderea procedurii insolvenței, fie după o perioadă de observație de max. 60 de zile. Această procedură privește categoriile de persoane prev la art. 1 alin.2 din Legea 85/2006, respectiv comercianții, persoane fizice, acționând individual, asociațiile familiale, etc. care îndeplinesc una din următoarele condiții:

• –nu dețin nici un bun în patrimoniul lor,

-actele constitutive sau documentele contabile nu pot fi găsite,

administratorul nu poate fi găsit,

sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din Registrul comerțului.

administratorul nu poate fi găsit, • sediul nu mai există sau nu corespunde adresei din Registrul

Situaţia unor acte juridice ale debitorului

Administratorul judiciar sau, după caz, lichidatorul poate introduce la judecătorul-sindic acţiuni pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terţi şi pentru restituirea de către aceştia a bunurilor transmise şi a valorii altor prestaţii executate, realizate de debitor prin următoarele

acte:

• – operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită, efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii;

• – acte de transfer de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare sau în folosul acestuia, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă suma pe care creditorul ar

putea o obţină în caz de faliment al debitorului este mai mică decât valoarea actului de transfer;

• – plăţile anticipate ale datoriilor, efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară deschiderii procedurii.

• – actele de transfer sau asumarea de obligaţii efectuate de debitor într-o perioadă de doi ani anteriori datei deschiderii procedurii, cu intenţia de a ascunde/ întârzia starea de insolvenţă sau de a frauda o persoană fizică sau juridică faţă de care era la data efectuării transferului unor operaţiuni cu instrumente

financiare derivate, inclusiv ducerea la îndeplinire a unui acord de

compensare bilaterală (netting), realizate în baza unui contract financiar calificat, sau a devenit ulterior, debitor în sensul prezentei legi.

, realizate în baza unui contract financiar calificat, sau a devenit ulterior, debitor în sensul prezentei

Situaţia unor acte juridice ale debitorului

Administratorul judiciar/lichidatorul va putea menţine contractele de credit şi va putea, cu acordul co-contractanţilor, să le modifice clauzele, astfel încât acestea asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii ale debitorului.

• Modificările vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor, care va avea în vedere dacă ele sunt

atât în folosul averii debitorului, cât şi în cel al averii creditorilor.

• În vederea creşterii la maximum a valorii averii debitorului, administratorul judiciar /lichidatorul poate să menţină sau să denunţe orice contract, închirierile neexpirate sau alte contracte pe termen lung, atâta timp cât aceste contracte nu vor fi fost executate în totalitate ori substanţial de către toate părţile implicate.

Administratorul judiciar /lichidatorul trebuie să răspundă, în termen de 30 de zile, unei notificări a

contractantului, prin care i se cere opteze pentru menţinerea ori denunţarea contractului;

în lipsa unui astfel de răspuns, administratorul judiciar /lichidatorul nu va mai putea cere executarea contractului, acesta fiind socotit denunţat.

• În cazul denunţării unui contract, o acţiune pentru despăgubiri poate fi introdusă de către contractant împotriva debitorului.

Pe parcursul perioadei de observaţie, cu acordul co-contractanţilor, administratorul judiciar va putea

menţine contractele de credit, sau le modifice clauzele, astfel încât acestea asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii.

de credit, sau să le modifice clauzele, astfel încât acestea să asigure echivalenţa viitoarelor prestaţii .

FALIMENTUL

• – este procedura de încetare a existenței unei societăți comerciale care se aplică comercianților care nu mai pot face față datoriilor lor comerciale, numiți și debitori, cheltuielile aferente procedurii urmând a fi suportate de către debitor.

Prin procedura falimentului se întelege procedura de insolvență concursuală colectivă și egalitară

care se aplică debitorului în vederea lichidării averii acestuia pentru acoperirea pasivului, fiind

urmată de radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat.

Procedura de faliment se aplică:

• societăților comerciale,

• societăților cooperative,

• organizațiilor cooperatiste,

societatilor agricole,

grupurilor de interes economic

• oricărei alte persoane juridice de drept privat care desfasoara activități economice,

• comercianți care sunt în categoria debitorilor aflați în stare de insolvență sau de insolvență iminentă.

Principalele criterii care stau la baza determinării insolvenței și implicit a falimentului sunt lipsa de solvabilitate și gradul de îndatorare.

baza determinării insolvenței și implicit a falimentului sunt lipsa de solvabilitate și gradul de îndatorare .

Regimul de supraveghere

se instituie atunci când firma nu mai poate -şi ȋndeplinească obligaţiile financiare (sindic),

acest regim este aplicat de o echipă numită de instanţa judecătorească sau de un creditor garant printr-o clauză a unui contract de credit.

Sindicul va lichida firma sau va continua activitatea acesteia. Deşi, ȋn marea majoritatea cazurilor, regimul de supraveghere conduce la lichidarea activelor firmei, ȋn anumite cazuri acesta poate conduce la vânzarea activelor ca o firmă aflată ȋn funcţiune şi apoi se trece la reoganizare.

• În cazul unei reorganizări, firma ȋşi continuă existenţa, dar, datoriile sunt restructurate prin oferirea creditorilor de titluri financiare a căror valoare de piaţă reflectă riscul prezent al firmei. Titlurile deţinute de acţionari pot fi lipsite de valoare.

Semnalul dat de companie creditorilor are probleme, are loc atunci când nu ȋşi mai ȋndeplineşte obligaţiile contractuale.

• În acest moment, creditorii pot lichida compania sau o vor menţine ȋn viaţă printr-o reorganizare.

Această decizie depinde de valoarea firmei ȋn cazul reabilitării ȋn comparaţie cu valoarea activelor sale dacă sunt vândute separat.

Se va opta pentru varianta care va genera venituri mai mari pentru creditori şi proprietari.

vândute separat. • Se va opta pentru varianta care va genera venituri mai mari pentru creditori

Restructurarea companiei ȋn afara legii

falimentului

se aplică atunci când firma are dificultăţi financiare temporare, iar creditorii preferă să lucreze direct

cu compania şi să o ajute se redreseze.

• Această procedură se aplică ȋn afara prevederilor legii falimentului pentru a menţine flexibilitatea şi a minimiza costurile.

• Această restructurare voluntară implică fie o prelungire (se amână termenele scadente pentru plata obligaţiilor), fie un aranjament prin care creditorii ȋşi reduc voluntar drepturile sau pretenţile asupra debitorului. Creditorii preferă o prelungire, deoarece această procedură asigură plata ȋn totalitate a datoriilor.

• Reorganizările sunt realizate pentru a menţine compania ȋn stare funcţională prin schimbarea structurii capitalului şi, eventual, prin modificarea structurii activelor, aceasta reducând cheltuielile cu dobânda şi plăţile datoriilor.

Reorganizarea trebuie respecte două condiţii esenţiale:

(1) reducerea trebuie fie corectă pentru toate părţile şi

(2) este necesară o probabilitate rezonabilă de reuşită a rentabilitării şi a unei activităţi viitoare profitabile.

o probabilitate rezonabilă de reuşită a rentabilitării şi a unei activităţi viitoare profitabile.

Operaţiunile care se efectuează în cazul în care societatea comercială intră în faliment

art. 77-123 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, cu modificările ulterioare prevăd:

sigilarea şi conservarea bunurilor care fac parte din averea societăţii comerciale;

inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv ale societăţii comerciale, potrivit Legii

contabilităţii nr. 82/1991,

• întocmirea situaţiilor financiare de către societăţile comerciale care urmează să se lichideze şi care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate,

• vânzarea bunurilor perisabile sau supuse deprecierii iminente;

• vânzarea bunurilor importante din averea debitorului (terenuri, fabrici, instalaţii) cât mai avantajos şi cât

mai repede, cu acordul prealabil al creditorilor;

depunerea la bancă, în contul debitorului, a sumelor realizate din vânzarea bunurilor;

stabilirea, potrivit legii, a masei pasive;

trecerea distinctă pe documentele fiscale a obligaţiilor născute în timpul procedurii de faliment, faţă de cele născute anterior declarării procedurii de faliment;

distribuirea sumelor realizate din lichidare, potrivit planului de distribuire între creditori, în ordinea

prevăzută de lege;

• întocmirea şi aprobarea raportului final;

• întocmirea situaţiilor financiare finale. Dacă lichidarea se prelungeşte peste durata unui exerciţiu financiar, lichidatorii sunt obligaţi să întocmească situaţiile financiare anuale ale societăţilor comerciale aflate în

anuale ale societăţilor comerciale aflate în proces de lichidare conform reglementărilor contabile

proces de lichidare conform reglementărilor contabile aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice

nr. 94/2001 sau Ordinul min finanţelor publice nr. 306/2002, după caz, şi să le depună la unităţile teritoriale

ale Ministerului Finanţelor Publice la care este înregistrată persoana juridică. 26

II. DIZOLVAREA FIRMEI

• Dizolvarea firmei ( societății ) reprezintă o etapă în procesul de încetare a personalității juridice a acestora.

Dizolvarea unei firme se poate produce:

pe baza unei hotărâri a asociaților;

prin hotărârea instanței judecătorești;

în virtutea legii (de drept)

Desființarea unei firme parcurge, în general, două etape:

dizolvarea si

radierea,

• dar sunt situații când asociații nu se înțeleg cu privire la împărțirea bunurilor, apare și o altă etapă, intermediară lichidarea firmei.

• Dizolvarea societății este acel mod de încetare a societății comerciale în cazurile prevăzute de lege și care asigură premisele lichidării patrimoniului social.

Prin dizolvare, societatea comercială nu se desfiinţează, ea îşi continuă existenţa juridică, însă numai pentru operaţiunea de lichidare.

• Odată

cu

începerea

dizolvarii

firmei,

aceasta

nu-și

mai

desfășura activitățile economice pentru care a fost constituită.

Legea nr. 31/ 1990 prevede cauze comune, generale de dizolvare a societăților comerciale și cauze specifice fiecărei forme de societate.

•

Fiecare din etapele de dizolvare, efectuarea unor demersuri.

lichidare, radiere

presupune întocmirea

unor documentații

Cauze comune de dizolvare a societăților comerciale

Conform art.227 alin. (1) din Legea nr. 31/ 1990 acestea sunt următoarele:

a) -trecerea timpului stabilit pentru durata societatii

b) -imposibilitatea realizării obiectului de activitate

c) -declararea nulității societătii

d) -hotărârea AGA

e) -hotărârea tribunalului

f) -falimentul societății

g) -alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății

tribunalului f) - falimentul societății g) - alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv

Trecerea timpului stabilit pentru durata

societății

Prelungirea societății este posibilă prin voința asociaților cu condiția ca aceasta să aibă loc cu un an

înainte de expirarea duratei stabilite în actul constitutiv. În cazul în care asociații nu sunt consultați cu cel puțin un an înainte de expirarea duratei societății cu privire la eventuala prelungire a acesteia, la cererea oricăruia dintre asociați tribunalul va putea dispune, prin încheiere, efectuarea consultării. Creditorii particulari ai asociaților dintr-o societate în nume colectiv, în comandită simplă sau cu

răspundere limitată pot face opoziție împotriva hotărârii adunării asociaților de prelungire a duratei

societății peste termenul fixat inițial ( dacă au drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior

hotararii). Opoziția se face în termen de 30 de zile de la data publicării hotărârii sau a actului adițional modificator în Monitorul Oficial al României și se depune la Oficiul Registrului Comerțului. In cazul admiterii opoziției, asociații trebuie să opteze în termen de o lună de la data la care

hotărârea a devenit irevocabilă, fie pentru a renunța la prelungire, fie pentru a exclude din societate

pe asociatul debitor, caz în care drepturile cuvenite asociatului debitor se vor calcula pe baza ultimului bilanț contabil aprobat.

debitor, caz în care drepturile cuvenite asociatului debitor se vor calcula pe baza ultimului bilanț contabil

Imposibilitatea realizării obiectului de activitate

Asociații au două posibilități:

-fie de a modifica obiecul de activitate în condițiile art.204 din Legea nr.31/1990, republicată

-fie de a hotărâ dizolvarea societății

Declararea nulității societății Declararea nulității societății va intervenii pe baza hotărârii pronunțate de instanța de judecată prin

care se constată nerespectarea condițiilor de fond și de formă impuse de normele imperative privind

constituirea societăților comerciale. Nulitatea actului constitutiv atrage nulitatea societății înființate în baza lui.

Hotărârea adunării generale Asociații sunt liberi să aprecieze motivele pentru care decid dizolvarea societății. Conform art.231 alin.(1) din Legea 31/1990, acestia pot reveni asupra hotărârii luate (cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv), atât timp cât nu s-a facut nici o repartiție din activ. Conform art.231 alin.(3) din Legea nr. 31/1990 creditorii și orice parte interesată pot face opoziție la tribunal impotriva hotărârii, în termen de 30 de zile de la data publicării acesteia. Opoziția se judecă în camera de consiliu a tribunalului, cu citarea părților.

Hotararea tribunalului Dizolvarea societății comerciale este posibilă și ca urmare a unei hotărâri judecatorești, la cererrea oricărui asociat pentru motive temeinice ( de exemplu, neînțelegerile grave dintre asociați care impiedică funcționarea societății). Neînțelegerile grave dintre asociași și temeinicia acestora vor fi apreciate de instanța de judecată în funcție de probele administrate în cauză.

Falimentul societății În cazul în care instanța de judecată dispune falimentul unei societăți comerciale, evident societatea

falimentul unei societăți comerciale, evident societatea se va dizolva urmând a fi radiată din Registrul

se va dizolva urmând a fi radiată din Registrul comerțului.

Alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societății

• În categoria cauzelor de dizolvare prevăzute de lege s-au introdus şi cele prevăzute în art. 232 din

Legea nr. 31/1990. Astfel la cererea Camerei de comerţ şi industrie teritoriale sau a oricărei persoane interesate, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii, în cazurile în care:

• a) societatea nu mai are organe statutare sau nu se mai pot întruni;

• b) societatea nu a depus, timp de 3 ani consecutivi, bilanţul contabil sau alte acte care, potrivit legii,

se depun la Oficiul Registrului Comerţului;

• c) societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediu cunoscut ori asociaţii au dispărut sau nu au domiciliul ori reşedinţa cunoscută (art.232 alin (1) din Legea nr. 31/1990).

• Este exceptată situația în care societatea a fost în inactivitatea temporară, iar durata inactivității nu poate depăși 3 ani. Împotriva hotărârii orice persoană interesată poate face apel, în termen de 30 de zile de la data

publicării în Monitorul Oficial.

orice persoană interesată poate face apel, în termen de 30 de zile de la data publicării

Dizolvarea societăților cu răspundere

limitată

SRL-ul se dizolvă în cazul pierderii unei jumătăți din capitalul social sau, după caz, al

micșorării sub minimul legal de 200 lei ori prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați când, datorită acestor cauze, numărul asociaților s-a redus la unul singur.

Sunt exceptate următoarele situații:

-în termen de 2 luni de la data constatării pierderii sau micșorării capitalului social,

acesta este intregit sau este redus la suma rămasă ori la minimul legal de 200 lei. -în actul constitutiv există clauza de continuare a activiății societății cu moștenitorii celui decedat -asociatul rămas în urma deschiderii procedurii falimentului față de ceilalți asociați ori

a incapaciății, excluderii, retragerii sau decesului acestora, hotaăște continuarea

existentei socieății sub forma socieății cu răspundere limitata cu asociat unic.

acestora, hotaăște continuarea existentei socieății sub forma socieății cu răspundere limitata cu asociat unic.

Aspecte procedurale privind dizolvarea

societăților comerciale

În cazul procedurii dizolvării voluntare ( prin hotărârea adunării generale) sunt necesare următoarele acte și operațiuni:

– hotărârea AGA în care se arată și modul de lichidare a patrimoniului

– întocmirea actului adițional în forma autentică

– depunerea la ORC a actului adițional, pentru a fi înscris în Registru și publicarea lui în Monitorul

Oficial, însoțit de bilanțul contabil de lichidare;

înscrierea mențiunii de dizolvare, în Registrul comerțului, după trecerea unui termen de 30 de zile de la data publicării actului adițional în Monitorul Oficial.

• Oficiul Registrului Comerțului va înregistra mențiunea de dizolvare dacă sunt depuse următoarele acte:

– actul adițional autentificat

– dovada publicării actului adițional în Monitorul Oficial

– declarația administratorului pe proprie răspundere ca în termen de 30 de zile de la data publicării actului

adițional terții nu au făcut opoziție.

– dovada achitării taxei de mențiuni la Registrul comertulului.

Lichidatorii vor depunde specimene de semnătură la ORC, după care urmează procedura de radiere a societății din Registrul Comerțului. Cererea de radiere întocmită de lichidator va fi însoțită de:

– bilațtul de lichidare vizat de Administrația Financiară

certificatul fiscal eliberat de Administrația Financiară din care să rezulte că societatea nu are datorii către stat

– originalele documentelor emise de Registrul comerțului

– raportul lichidatorului privind modul de repartizare a activului și de stingere a pasivului

– •

declarația lichidatorului cu privire la exactitatea operațiunilor efectuate

Societatea comercială își încetează existența deci personalitatea juridică din momentul radierii ei din

Registrul Comerțului. Aceeași procedură trebuie urmată și în cazul dizolvării de drept a unei societăți.

Dacă societatea se dizolvă pe baza unei hotărâri judecatorești în care sunt desemnati si lichidatorii aceasta

se va publica în MO si se va depune la ORC insotita de celelalte acte menționate mai sus.

Operaţiunile care se efectuează în situaţia

dizolvării societăţii comerciale

art. 222 alin. 1 cu excepţia modului de dizolvare prevăzut la lit. f şi la art. 223-232 din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, pentru lichidarea societăţii comerciale:

1.

urmează să se lichideze, potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, republicată, normelor şi

reglementărilor contabile, înregistrarea rezultatelor inventarierii şi ale evaluării, efectuate cu această

ocazie;

2.

şi care aplică Reglementările contabile armonizate cu Directiva a IV-a a Comunităţilor Economice

inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv ale societăţilor comerciale care

a) întocmirea situaţiilor financiare de către societăţile comerciale care urmează să se lichideze

Europene şi cu Standardele Internaţionale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 94/2001, pe formatul prevăzut la cap. III din reglementările respective;

b) întocmirea situaţiilor financiare de către societăţile comerciale care urmează să se lichideze

şi care aplică Reglementările contabile simplificate, armonizate cu directivele europene, aprobate prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 306/2002, pe formatul prevăzut la cap. IV din reglementările respective;

3.

urmează să fie efectuate de către lichidator în numele societăţii comerciale;

4. valorificarea elementelor de activ (vânzarea imobilizărilor şi a stocurilor, încasarea creanţelor, a

investiţiilor financiare pe termen scurt etc.);

5.

stat, precum şi a celorlalte obligaţii sociale către alte fonduri, salariaţi şi alţi terţi;

6.

achitarea datoriilor societăţii comerciale către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de

stabilirea de către adunarea generală a acţionarilor sau a asociaţilor a operaţiunilor care

stabilirea rezultatului lichidării (profit sau pierdere); calcularea, reţinerea şi virarea impozitului pe profit/venit şi a impozitului pe dividende în

7.
7.

urma acţiunii de dizolvare/lichidare:

Operaţiunile care se efectuează în situaţia

dizolvării societăţii comerciale

Calcularea şi virarea impozitului pe profit/venit Profitul impozabil în cazul dizolvării/lichidării se calculează ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile efectuate pentru realizarea acestora, calculate cumulat de la începutul anului fiscal, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 414/2002 privind impozitul pe profit, cu modificările şi completările ulterioare, luându-se în calcul:

profitul din lichidarea patrimoniului,

sumele din anularea provizioanelor,

sumele înregistrate în conturi de capitaluri proprii constituite din profitul brut şi care nu au fost impozitate la data constituirii. În cazul microîntreprinderilor plătitoare de impozit pe venit, potrivit Ordonanţei Guvernului nr. 24/2001,

cu modificările şi completările ulterioare, la momentul începerii acţiunii de dizolvare/lichidare, impozitul pe

venit se calculează luându-se în calcul: veniturile evidenţiate în creditul conturilor din clasa a 7-a “Conturi de venituri”, cu excepţia celor înregistrate în grupa 78 “Venituri din provizioane”, şi veniturile rezultate din anularea datoriilor şi majorărilor la bugetul de stat, luându-se în calcul şi veniturile din lichidarea patrimoniului. La calculul impozitului pe profit datorat de contribuabilii care îşi încetează existenţa în urma operaţiunilor de

dizolvare sau lichidare nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul net, inclusiv sumele aferente unor

reduceri ale cotei de impozit, repartizate ca surse proprii de finanţare pe parcursul perioadei de funcţionare, potrivit legii, acestea fiind tratate în conformitate cu prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/1995 privind impozitul pe dividende, aprobată şi modificată prin Legea nr. 101/1995, cu modificările ulterioare.

• Acelaşi tratament se aplică şi rezervelor constituite din diferenţe de curs favorabile capitalului social în devize sau din evaluarea, în conformitate cu actele normative în vigoare, a disponibilului în devize.

actele normative în vigoare, a disponibilului în devize. În cazul divizării şi fuziunii societăţilor comerciale,

În cazul divizării şi fuziunii societăţilor comerciale, precum şi al dizolvării unei societăţi comerciale cu

asociat unic ce atrage transmiterea universală a elementelor de activ şi de pasiv ale societăţii către asociatul unic, fără lichidare, nu sunt impozitate rezervele constituite din profitul brut, dacă sunt înregistrate în

aceleaşi conturi la societatea care preia elementele respective.

Operaţiunile care se efectuează în situaţia

dizolvării societăţii comerciale

Calcularea, reţinerea şi virarea impozitului pe dividende Se determină, se reţine şi se virează impozit pe dividende după ce a fost calculat impozitul pe

profit/venit, pentru următoarele elemente:

profit obţinut în urma operaţiunii de lichidare a societăţilor comerciale;

capital social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii (diferenţe provenite

din reevaluarea imobilizărilor şi a stocurilor, potrivit legii, sume înregistrate la rezerve din diferenţe

de curs valutar etc.);

legale, reduceri sau scutiri de impozit pe profit pentru profitul reinvestit etc.);

cuprinse în capitaluri să fie evidenţiate în prealabil la venituri (diferenţe provenite din reevaluarea imobilizărilor, diferenţe de curs valutar din evaluarea disponibilităţilor în valută, diferenţe din aplicarea cotei reduse pentru activitatea de export, subvenţii pentru investiţii etc.). Pentru elementele de capital propriu (activ net), constituite din profitul net (rezerva statutară, alte

capitaluri proprii (activ net), constituite din profitul brut, potrivit prevederilor legale (rezerve

capitaluri proprii (activ net), constituite în conformitate cu prevederile legale, fără ca sumele

rezerve, profitul net realizat în exerciţiile precedente a cărui repartizare a fost amânată etc.), se

calculează şi se virează numai impozit pe dividende. Inainte de încheierea lichidării societăţii comerciale, repartizarea capitalului propriu (activului net) între asociaţi/acţionari reprezintă livrare de bunuri pentru activele în natură şi este supusă taxei pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. d) din Normele de aplicare a Legii nr. 345/2002 privind TVA, aprobate prin HG nr. 598/2002, iar din punct de vedere al impozitului pe

HG nr. 598/2002, iar din punct de vedere al impozitului pe profit sau pe veniturile microîntreprinderilor

profit sau pe veniturile microîntreprinderilor este asimilată cu o valorificare a elementelor de activ;

Operaţiunile care se efectuează în situaţia

dizolvării societăţii comerciale

întocmirea bilanţului de partaj, în conformitate cu situaţiile prevăzute;

1.

efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) al societăţii comerciale, rezultat din

lichidarea societăţii comerciale, în funcţie de:

a) prevederile statutului şi/sau ale contractului de societate;

b) hotărârea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, consemnată în registrul şedinţelor adunării

generale; c) cota de participare la capitalul social.

2.

Partajul constă în împărţirea capitalului propriu (activului net), rezultat din lichidare, între acţionarii sau asociaţii societăţii comerciale.

3.

Societăţile comerciale pe acţiuni, care intră sub incidenţa Legii nr. 314/2001 pentru reglementarea situaţiei unor societăţi comerciale, cu modificările şi completările ulterioare, au obligativitatea

numirii lichidatorilor în conformitate cu prevederile art. 258 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu

modificările şi completările ulterioare.

conformitate cu prevederile art. 258 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

III. LICHIDAREA FIRMEI

• După terminarea operațiunilor de repartizare a activului net între asociați, procedura lichidării societății comerciale este încheiată.

Potrivit art. 260 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, după terminarea lichidării, lichidatorii trebuie solicite Oficiului Registrului Comerțului radierea înmatriculării din Registrul Comerțului în termen de 15 zile de la data ultimului act de lichidare, care este repartizarea activului net între asociați.

• În cazul unei lichidări voluntare, după stingerea datoriilor pe care le are firma către creditori,

asociații pot decide cu privire la repartizarea activelor care au rămas.

• Dacă asociații nu ajung la un acord cu privire la repartizarea activelor rămase, procedura de lichidare se derulează așa cum prevede legea, respectiv cu numire de lichidator.

• În cazul unei societăți cu unic asociat, după plata eventualelor datorii către creditorii firmei, patrimonial socieății va fi transmis către asociatul unic.

Societatea comercială își încetează existența la data expirării termenului de introducere a opoziției (dacă nu s-a făcut opoziție) sau de la data la care a devenit irevocabilă hotărarea de respingere a opoziției (cazul în care datoriile au fost achitate).

la care a devenit irevocabilă hotărarea de respingere a opoziției (cazul în care datoriile au fost

Proceduri de lichidare.

• Dacă o firmă are o situaţie financiară foarte gravă şi nu mai poate fi reabilitată, atunci aceasta va fi lichidată.

Lichidarea se va realiza atunci când firma este mai valoroasă când activele sale sunt vândute

individual decât ȋn cazul ȋn care firma ar fi menţiuntă ȋn viaţă.

Lichidarea se poate realiza apelând la două proceduri:

(1) mandat şi

(2) lichidarea voluntară.

Mandatul este o procedură informală pentru lichidarea datoriilor şi asigură, de obicei, creditorilor o sumă mai mare decât ar primi ȋntr-un faliment formal. Prin mandat, titlul asupra activelor debitorului trebuie transferat unei terţe persoane, numit mandatar sau ȋmputernicit. Mandatarul este instruit lichideze activele prin vânzare privată sau licitaţie publică şi să distribuie apoi ȋncasările creditelor ȋn mod proporţional.

Lichidarea voluntară. Când o firmă se apropie de faliment este posibil ca aceasta se angajaze

ȋntr-o lichidare voluntară, evitând astfel implicarea ȋn procesul de faliment ȋnsoţit de costurile sale şi

de o lichidare involuntară. Prin această procedură managerii caută să vândă firma unei alte firme. La o analiză a lichidării voluntare, trebuie ca dividendul de lichidare fie mai mare decât valoarea de piaţă a acţiunilor firmei care şi-ar continua activitatea. Dacă lichidarea oferă rezultate mai bune pentru acţionarii comuni, atunci preţul acţiunii trebuie să crească la anunţul lichidării.

mai bune pentru acţionarii comuni, atunci preţul acţiunii trebuie să crească la anunţul lichidării .

IV. RADIEREA FIRMEI

• Ultima etapă pentru încetarea personalității juridice a unei firme este etapa de radiere. Urmare a

acesteia se va elibera un Certificat de radiere.

• În urma dizolvării și lichidării se va obține radierea societății comerciale din Registrul comerțului, dată de la care se va elibera certificatul de radiere, act care reprezintă, certificatul de deces al firmei.

• Dacă vor rămâne bunuri în patrimoniul societății, după plata tuturor creditorilor, aceastea vor trece în patrimoniul asociatului/asociaților, în acest scop obținându-se de la Registrul comerţului un certificat al dreptului de proprietate asupra bunurilor.

în acest scop obținându - se de la Registrul comerţului un certificat al dreptului de proprietate

V. FUZIUNEA FIRMELOR

• Operațiunile de fuziune sunt reglementate, din punct de vedere juridic, prin Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

• Fuziunea reprezintă ansamblul de operațiuni prin care două sau mai multe societăți comerciale

hotărăsc separat:

• – transmiterea elementelor de active, datorii și capitaluri proprii la una dintre societăți; sau

• – constituirea unei noi socieăți comerciale în scopul comasării activităților.

Fuziunea are ca finalitate:

• – dizolvarea, fără lichidare, a societăților comerciale care își încetează existența;

• – transmiterea universală a elementelor lor de active, datorii și capitaluri proprii către societatea comercială beneficiară, în starea în care se află la data fuziunii.

Data fuziunii societăților comerciale reprezintă:

• – data inmatriculării la Registrul Comerțului a noii societăți;

• – data înscrierii în Registrul Comerțului a mențiunii privind majorarea capitalului social al societății absorbante.

Fiecare dintre societățile comerciale care fuzionează are obligația să întocmească situații financiare

cu ocazia fuziunii în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991,

republicată cu modificările și completările ulterioare.

• Societățile comerciale care fuzionează au obligația să efectueze inventarierea elementelor de active și de datorii, conform prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea contabiliății nr. 82/1991, republicată cu modificarile si completările ulterioare. Potrivit prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată cu modificările și completările ulterioare, evaluarea elementelor existente în cadrul societăților comerciale în momentul inventarierii și prezentarea acestora în situațiile financiare se efectuează conform normelor și reglementarilor contabile aplicabile.

acestora în situațiile financiare se efectuează conform normelor și reglementarilor contabile aplicabile.

Modalități de fuziune

În cele mai multe cazuri, fuziunea societăților comerciale se realizează prin două modalități:

• – fuziunea prin absorbirea uneia sau mai multor societăți comerciale de către o altă societate comercială;

• – fuziunea prin contopirea (reuniunea) a două sau mai multe societăți comerciale pentru a

constitui o societate comercială nouă.

Din punct de vedere juridic, societatea comercială care absoarbe (absorbanta) dobândește drepturile și este ținută de obligațiile societăților comerciale pe care le absoarbe.

Din punct de vedere fiscal, sunt aplicabile prevederile din legislația fiscală corespunzătoare situațiilor existente în cadrul societăților comerciale care fuzionează.

O fuziune se referă la absorbţia unei firme de către alta. Firma care realizează achiziţia ȋşi păstrează numele şi identitatea şi preia (achiziţionează) toate activele şi pasivele firmei achiziţionate. După o fuziune, firma achiziţionată ȋncetează să mai existe ca o entitate de afaceri separată.

O consolidare este similară fuziunii cu excepţia că o nouă firmă este creată. Într-o consolidare atât

firma achiziţionată cât şi cea care face achiziţia ȋşi ȋncheie existenţa lor legală şi devin părţi ale unei

firme noi.

• Datorită similarităţilor dintre fuziuni şi consolidări aceste tipuri de reorganizări corporative vor fi considerate simplu fuziuni. O fuziune evită necesitatea transferării titlului de proprietate pentru fiecare activ ȋn mod individual de la firma achiziţionată la cea care achiziţionează. În plus, acţionarii ambelor companii trebuie aprobe o fuziune (2/3 din voturi sunt necesare pentru aprobarea fuziunii).

acţionarii ambelor companii trebuie să aprobe o fuziune (2/3 din voturi sunt necesare pentru aprobarea fuziunii).

FUZIUNEA PRIN ABSORBȚIE

Presupune două etape distincte și mai multe operațiuni, dintre care cele mai importante sunt cele contabile:

Etapa I se depun la ONRC următoarele documente:

1. Cerere de depunere și menționare acte pentru desemnarea expertului sau hotãrârea adunãrii

generale prin care se renuntã la expertizã și depunerea proiectului de fuziune întocmit de fiecare

din societãțile participante la fuziune, semnatã de reprezentanții acestora (original);

2. Proiectul de fuziune semnat de reprezentanții fiecãreia din societãțile participante (original);

3. Declaratiile fiecãreia din societãțile care înceteazã a exista, despre modul cum au hotãrât sã stingã pasivul lor (original);

Etapa a-II-a

1. Cerere de înregistrare întocmitã de societatea absorbantã;

2. Hotãrârile adunãrilor generale ale asociatilor fiecãreia din societãtile participante privind aprobarea fuziunii;

3. Actul constitutiv al societãtii absorbante actualizat conform modificãrilor intervenite;

4. Dovada publicãrii proiectului de fuziune vizat de judecãtorul delegat. Confirmarea publicãrii se efectueazã de ORCT.

5. Situatia financiarã de fuziune, care va avea aceea si datã pentru toate societãtile participante la fuziune (copie);

6. Certificatul de înregistrare al societãtii absorbante si, dupã caz, anexa/anexele dacã intervin modificãri ale elementelor cuprinse în acesta (activitate principalã, denumire, formã juridicã, sediu)

(original); •
(original);

si certificatele de înregistrare si anexele la acesta ale societãtilor comerciale care înceteazã a exista

7. Dacã este cazul, declaratia-tip pe propria rãspundere, în original, semnatã de asociați sau administratori, din care rezulte asumarea de cãtre solicitant a responsabilitãtii privitoare la legalitatea desfãsurãrii activitãtilor declarate.

Etapele fuziunii prin absorbție

Fuziunea prin absorbție presupune parcurgerea următoarelor etape:

inventarierea și evaluarea elementelor de active, datorii și capitaluri proprii, înregistrarea în contabilitate a rezultatelor de către societățile comerciale participante la fuziune;

• întocmirea situațiilor financiare înainte de fuziune;

determinarea activului net al societăților;

evaluarea globală a societăților și determinarea aportului net;

determinarea raportului de schimb al acțiunilor sau părtilor sociale pentru a acoperi capitalul social al societăților absorbite;

determinarea numărului de acțiuni sau părți sociale de emis pentru remunerarea aportului net de fuziune;

• Evidențierea în contabilitatea societăților a operațiunilor efectuate cu ocazia fuziunii.

net de fuziune; • Evidențierea î n contabilitatea societăților a operațiunilor efectuate cu ocazia fuziunii.

VI. DIVIZAREA FIRMEI

Divizarea este o operațiune prin care se realizează împărțirea unei societăți comerciale. Ea constă în împărțirea întregului patrimoniu al unei societăți comerciale, care își încetează existenta, între două sau mai multe societăți existente sau care iau astfel ființă.

Divizarea poate fi în favoarea unor societati existente sau in favoarea unor societati noi, care iau

fiinta cu această ocazie.

• Când divizarea are loc în favoarea unor societăți noi, societatea divizată se dizolvă, fără lichidare, iar patrimoniul său se împarte în două sau mai multe fracțiuni, pentru a constitui noi societăți comerciale.

Legea reglementează desprinderea ca modalitate specifică de restructurare a societăților

comerciale, alături de fuziune, divizare, cesiune de active etc.

Desprinderea constă în separarea unei părți din patrimoniul unei societăți comerciale, care nu își încetează existența, și transmiterea ei către una sau mai multe societăți care există sau care se constituie. Transmiterea se face în schimbul atribuirii de acțiuni/părti sociale ale societății/societăților beneficiare.

• Operațiunea poate privi asupra unuia sau mai multor elemente izolate (de exemplu, bunuri imobile, titluri în portofoliu) sau asupra unui ansamblu de bunuri (de exemplu, activul și pasivul unei ramuri de activitate).

• Diferența principală dintre desprindere și divizare parțială constă în aceea că în prima situație societatea transmițătoare nu se dizolvă, păstrându-si personalitatea juridică, întrucât îi este afectat doar patrimoniul, aportul transmis fiind înlocuit prin acțiuni/părți sociale ale societății beneficiare. Asociații sau acționarii societății transmițătoare primesc în schimbul aportului transmis acțiuni/părți sociale ale societății beneficiare.

transmițătoare primesc în schimbul aportului transmis acțiuni/părți sociale ale societății beneficiare.

DIVIZAREA FIRMEI

Deasemenea, desprinderea se deosebeste și de cesiunea de active, întrucât societatea transmițătoare nu procedează la o vânzare ce ar implica plata unui preț, ci presupune atribuirea, în schimb, de

acțiuni/părți sociale.

• Operațiunea divizării urmează în totalitate regulile de la divizare – și, implicit, de la fuziune deoarece, din punct de vedere juridic, efectele desprinderii și divizării sunt identice. Divizarea și desprinderea sunt operațiuni cu implicații majore asupra societăților comerciale în cauză, inclusiv asupra statutului juridic al acestora. Cum statutul juridic al societății este stabilit prin actul constitutiv, divizarea și desprinderea reclamă modificarea actului constitutiv.

• Hotărârea privind divizarea se ia de către Adunarea Generala extraordinara a asociaților, în

condițiile de cvorum și majoritate prevăzute pentru modificarea actului constitutiv. Prin urmare, în cazul societăților cu răspundere limitată, al societăților în nume colectiv și al societăților în comandită simplă, hotărârea se ia în unanimitate.

• În cazul socieăților pe acțiuni și al societăților în comandită pe acțiuni este necesară o primă convocare, unde trebuie fie prezenți acționarii reprezentând trei pătrimi din capitalul social, iar hotararea fie luată cu votul unui număr de acționari care reprezinte cel puțin jumătate din capitalul social. Dacă nu sunt întrunite aceste proporții, la convocările următoare este necesară prezența acționariatului reprezentând jumatate din capitalul social, iar hotărarile să fie luate cu votul unui număr de acționari care reprezinte cel puțin o treime din capitalul social.

In baza hotărârii Adunarii Generale, administratorii întocmesc proiectul de divizare. Proiectul stabileste ansamblul condițiilor de realizare a operațiunii, cu indicarea elementelor de activ și pasiv ce urmează a fi transmise.

•

DIVIZAREA FIRMEI

• Datorită importantei pe care o are proiectul de divizare în realizarea respectivei operații, legea

reglementează principalele elemente pe care trebuie le cuprindă un asemenea proiect:

forma, denumirea și sediul social al tuturor societăților participante la operațiune;

fundamentarea (motivele care impun operațiunea, starea societății, perspectivele ei etc.) și condițiile divizării sau desprinderii;

stabilirea și evaluarea activului și pasivului care se transmit socieăților beneficiare;

modalitățile de predare a acțiunilor sau a părților sociale și data de la care acestea dau dreptul la dividende;

raportul de schimb al acțiunilor sau al părților sociale, dacă este cazul.

• Această prevedere este necesară numai în situația divizării (când societatea transmițătoare își încetează existența, iar asociații acesteia au un interes deosebit în stabilirea raportului de schimb al

acțiunilor sau părților sociale pe care le dețin cu acțiunile sau părțile sociale ale societății

beneficiare), nu și în situația desprinderii, când societatea transmițătoare nu își încetează existența.

nu și î n situația desprinderii, când societatea transmițătoare nu își încetează existența .

DIVIZAREA FIRMEI

cuantumul primei de divizare, dacă aceasta se impune, este stabilită în scopul protecției asociaților socieății beneficiare și al acoperirii cheltuielilor necesitate de respectiva operațiune.

Ea trebuie plătită de noii asociați pentru acțiunile sau părțile sociale acordate de societatea

beneficiară și reprezintă diferența dintre valoarea de emisiune și valoarea nominală a acțiunilor sau a părților sociale.

Drepturile care se acordă obligatarilor (dacă la divizare participă și o societate pe acțiuni care a emis obligațiuni) și orice alte avantaje speciale.

Data bilanțului contabil de divizare sau desprindere, este data care va fi aceeași pentru toate

societățile participante.

Se vor menționa orice alte date care prezintă interes pentru operațiune.

Proiectul de divizare trebuie semnat de către reprezentanții societăților implicate și se depune la Oficiul Registrului Comerțului unde este înregistrată fiecare societate, în vederea verificării legalității sale de către judecătorul delegat.

• În cazul divizării, când societatea transmițătoare își înceteaza activitatea, proiectul trebuie însoțit de o declarație a societății respective, cu privire la modul cum a hotărât să își execute obligațiile asumate.

• După vizare proiectul se publică, pe cheltuiala părților, în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a.

După vizare proiectul se publică, pe cheltuiala părților , în Monitorul Oficial al României , partea

FORME JURIDICE DE

TRANSFORMARE A FIRMELOR

ÎNFIINȚARE

ASOCIAȚIE

ÎNFIINȚARE FUNDAȚIE

ÎNFIINȚARE

O.N.G.

ÎNFIINȚARE FEDERAȚII.

DE TRANSFORMARE A FIRMELOR ÎNFIINȚARE ASOCIAȚIE ÎNFIINȚARE FUNDAȚIE ÎNFIINȚARE O.N.G. Î NFIINȚARE FEDERAȚII.

a. INFIINȚAREA UNEI ASOCIAȚII

ASOCIAȚIA este o formă