1

Modulul 37:
BOLI METABOLICE,
SI
NURSING SPECIFIC

NURSING IN BOLI METABOLICE

 2

NEVOIA DIAGNOSTICUL DE NURSING OBIECTIV INTERVENTII EVALUARE

1. A respira si a Problema= DEF: - descrierea unui Intervenţii autonome Intervenţii dependente  se face la
avea o buna alterare,deteriorare, comportament pe care il (independente): (delegate): intervale regulate
circulatie deficit,incapacitate,diminuar aşteptăm de la pacient; Comunicarea - recoltări de analize, ( obiectivele arata
2. A bea si a e, dificultate, perturbare. - un rezultat pe care dorim - administrarea tratamentelor; timpul de evaluare )
manca Etiologia = sursa de să-l obţinem in urma Asigurarea/asistarea - pregatire pentru investigatii,  Se evalueaza
3. A elimina dificultate intervenţiilor igienei pacientului; - pregatire preoperatorie si rezultatul obtinut :
4. A se misca si a - din cauza Caracteristicile obiectivului: supraveghere postoperatorie. - reactia pacientului
avea o buna - datorita - (S) = specificitate (cine Asigurarea confortului fizic - Monitorizarea functiilor vitale la ingrijiri
postura - legat de face?) şi psihic al pacientului; - Delegarea responsabilităţilor - se evalueaza
5. A dormi si a se - (P) =performanta (ce face, proprii către alţi membri ai atingerea obiective-
odihni Semnele = manifestarile de ce se face) Asigurarea/asistarea echipei de îngrijire. lor : obiectiv atins,
6. A se imbraca si dependenta - (I) = implicare(cum face funcţiei respiratorii, a obiectiv partial atins,
dezbraca Exemple de dg.de nursing: actiunea :singur sau cu eliminărilor; obiectiv nerealizat
7. A- si mentine - Alterarea eliminarii ajutor) Intervenţii interdependente - cand evaluarea
temperatura in intestinale din cauza - (R)= realism (in ce masura Asiguarea/asistarea (probleme de colaborare): arata ca nu s-au
limite normale alimentatiei sarace in fibre se poate face) ingestiei de lichide şi Sesizarea complicaţiilor atins obiectivele se
8. A fi curat , manifestata prin constipatie - (O) = observabil (cand se alimente; potenţiale; reia planul de
ingrijit , de a - Alterarea digestiei,datorata face actiunea) Sesizarea problemelor de ingrijire cu noi
proteja consumului de ciuperci Asigurarea condiţiilor de colaborare. obiective si noi
tegumentele si manifestata prin mediu extern; interventii
mucoasele greturi,varsaturi  Se evalueaza
9. A evita - Incapacitatea de a dormi Mobilizare si transport satisfactia
pericolele datorita durerii ,manifestata pacientului
10. A comunica prin agitatie Masurarea si notarea - trebuie sa se
11. A actiona - Dificultatea de a comunica functiilor vitale cunoasca parerea
conform propriilor din cauza consumului de clientului in alegerea
convingeri si alcool,manifestata prin Masurile de profilaxie(inf ingrijirilor
valori , de a comportament si limbaj nosocomiale, complicatii) - sa se aiba in
practica religia incoerent vedere faptul ca el
12. A fi preocupat TIPURI DE DG NURSING Obiectivele pot fi: Educaţie pentru poate fi nemultumit
in vederea  ACTUAL- problema - pe termen scurt – zile sănătate/terapeutică a de unele interventii,
realizarii este prezenta - pe termen mediu – 1 pacientului şi familiei sale; sau ca nu intelege
13. A se recrea  POTENTIAL- exista săptămană tot ce implica o buna
14. A invata cum un risc de aparitie a unei - pe termen lung – ingrijire
sa-ti pastrezi probleme săptămani, luni
sanatatea  POSIBIL – sunt
indicii ce pot arata prezenta
unei probleme
( incertitudine
3
 4

S.1. ETAPA I CULEGEREA DE DATE

• Scop: stabilirea profilului de sanatate

• Durata: toata perioada acordarii ingrijirilor
• Informatii: complete,clare,succinte
• Surse:
• pacient,
• familie sau apartinatori,
• membrii echipei de ingrijire,
• documente medicale: foaia de observaţie, bilete de externare,buletine de
analize/investigaţii, scrisori si trimiteri medicale, carnet de sănătate,reţete
• literatura de specialitate: reviste,publicatii,internet,facebook

 Tipuri de date:-obiective si subiective

-constante si variabile
 METODE DE OBŢINERE A DATELOR:
 interviul :
 date personale:nume prenume,varsta,sex,domiciliu,loc de munca,conditii de
muncă

 A.H.C:diabet,obezitate,gută,neoplasme,pancreatită,HTA,cardiopatii
 A.P.: n diabet,obezitate,gută,neoplasme,pancreatită,HTA,cardiopatii
 Istoricul bolii: debut,caracteristici,tratamente,investigatii,rezultate
 Acuze: cresterea sau scăderea în greutate, polifagie, poliurie, polidipsie,inapetenţă,
astenie fizică, transpiraţii, dureri articulare si musculare,modificări ale tensiunii
arteriale, tulburări de tranzit intestinal,xantoame si xantelasme,varice m.
inferioare

 Observarea:aspectul tegumentelor,starea nutritională,toleranţa la efort, starea fizică

starea mentală,starea emotională microclimatul ,identificarea pericolelor, factorii care
favorizeaza starea de bine a pacientului
 examenul fizic :
 inspecţia, Consta în examinarea atenta a pacientului pentru a-i aprecia starea
fizica si mentala
 tipul constituţional
 starea de nutriţie (( în greutate)
 aspectul şi culoarea tegumentelor
 aspectul abdomenului
 Percuţia abdominală
 Palparea
 Ascultaţia
 măsurători antropometrice:
 înălţime,
 greutate,
 circumferinţa abdominală
 5

 comunicarea terapeutică
 Chestionare specifice nutriţionale,
 chestionare de frecvenţa alimentaţiei,
 ancheta alimentară, investigarea stilului de viaţă

INTERVIUL
• Utilizeaza întrebari închise sau deschise
• Intrebările -vor fi puse intr-o ordine logica
-vor fi clar formulate
-sa aiba timp ca pacientul să raspundă
-sa fie puse pe rând
-sa fie pe intelesul pacientului
-se pun daca sunt absolut necesare

PRINCIPII PENTRU INTERVIU

• Momentul desfasurarii
• Locul
• Durata
• Strategii:-linistea- care permite observarea
-ascultarea atenta-denota preocupare
-acceptarea-denota respect pt pacient
-utilizarea - pt validare
-clarificarea informatiilor
-rezumarea- pt confirmarea exactitatii
ETAPELE INTERVIULUI
• Pregatire:stabilirea obiectivelor si tipului de interviu,a prbl. ce urmeaza a fi discutate
• Declinarea numelui si functiei asistentei
• Informarea pac asupra scopului si duratei
• Interviul propriuzis
• Stabilirea datei urmatorului interviu
• Incheiere –se multumeste pacientului

OBSERVAREA
• Pe tot parcursul muncii sale asistenta medicala nu va inceta sa observe si sa noteze
• Presupune:-abilitati intelectuale
-integritate senzoriala
-spirit de observatie
-continuitate
-obiectivitate
• Se vor evita:-subiectivismul
-rutina si superficialitatea
-ideile preconcepute
 6

S.2. ETAPA II – ANALIZA SI INTERPRETAREA

DATELOR (DIAGNOSTICUL DE NURSING)
• Identificartea problemelor
• Enuntul diagnosticului de nursing dupa NANDA(North American Nursing Diagnosis
Association),1986
a)ANALIZA SI INTERPRETARE DATELOR
• Necesita din partea sistentei:
-abilitati cognitive
-obiectivitate
-putere de decizie
-neimplicarea valorilor si credintelor sale
• Este influentata de:
-cunostintele asistentei
-experienta ei clinica
-abilitatile ei cognitive
b)IDENTIFICAREA PROBLEMEI
• Asistenta si pacientul identifica punctele forte ale acestuia si resursele de adaptare la
boala
• Se face pe baza :
- semnelor si simptomelor prezente,
- reactiilor si comportamentului acestuia
c)ENUNTUL DIAGNOSTICULUI DE INGRIJIRE
• Presupune o corelare a problemei de sanatate cu factorii etiologici(psihici,bio-
fiziologici,de mediu,sociologici,spirituali, culturali )
• Daca din datele culese nu reiese cauza problemei de sanatate,asistenta va apela la
cunostintele teoretice si la experienta clinica
Independenţă/dependenţă
2.1. Manifestări de independenţă:
 pacient constient,
 mobilitate păstrată,
 tegumente intacte, normal colorate,
 semne vitale (R, P,TA, T0) în limite normale,
 absenţa durerii,
 somn si odihnă corespunzătoare,
 apetit nemodificat,
 comunicare eficientă la nivel motor si senzorial.
1.2. Probleme de dependenţă:
 imobilitate, incoordonarea miscărilor,
 postură inadecvată,
 dispnee, circulaţie inadecvată,
 comunicare ineficientă la nivel motor si senzorial,
 risc de infecţie,
 risc de rănire,
 alterarea stării de nutriţie (exces),
 diaree,
 7

 deficit de cunostinţe,
 alterarea percepţiei vizuale,
 disfuncţie sexuală.
1.3. Surse de dificultate:
 de ordin fizic (sete, surplus în greutate,epuizare,a limentaţie insuficientă, leziuni
cutanate),
 de ordin psihologic (anxietate, stres),
 de ordin social (izolare geografică,sărăcie, izolare socială),
 lipsa informaţiilor (in legătură cu boala,tratamentul cronic, complicaţiile, eventualele
operaţii).

2.4. Manifestări de dependenţă:

• dificultate în deplasare, disconfort,
• oboseală, fatigabilitate,
• polifagie
• alterarea imaginii de sine

S.3.DIAGNOSTICUL DE NURSING: P .E .S.

Componentele diagnosticului de nursing (1)
PROBLEMA (P) – exprimă un comportament, o reacţie, o atitudine, o dificultate
a pacientului vis-a-vis de satisfacerea nevoilor de sănătate din punct de vedere bio-fiziologic,
psihologic, socio-cultural şi spiritual.
• Termenii utilizaţi pentru enunţul problemei sunt: alterare, diminuare, dificultate,
deficit, refuz, incapacitate.
Exemple:
 alterarea confortului,
 alterarea respiratiei,
 alterarea comunicarii,
 Alterarea temperaturii corporale ,
 vulnerabilitate,
 risc de accidente,
 risc de infectie
 alterarea integrităţii tegumentelor,
 alterarea imaginii corporale,
 dificultate în menţinerea igienei personale,
 dificultate în menţinerea greutătii personale
 refuz de a se alimenta-hidrata,
ETIOLOGIA (E) – cuprinde factorii cauzali, acei factori care constituie obstacole
în satisfacerea nevoilor de sănătate.
• Ei pot fi:
 de ordin fizic – factori intrinseci şi factori extrinseci;
 de ordin psihologic – sentimente, emoţii, tulburări cognitive;
 de ordin sociologic – interacţiunea cu familia, colegii de muncă, prietenii, modificări
ale rolului social;
 de ordin cultural şi spiritual – probleme de adaptare la o cultură;
 legaţi de necunoaşterea modului de promovare a unei bune stări de sănătate.
 Exemple de factori etiologici:Atrofie musculară,Deficit vizual,Diaforeza,Scaderea tonusului
muscular,Oboseala ,Proces infectios sau inflamator,Sedentarism,Alcoolism,Singuratate,Soc
emotional,Situatii de criza,Spitalizare,Lipsa de cunostinte,Privare senzoriala
• SE LEAGA DE PRIMA PARTE A DIAGNOSTICULUI DE NURSING PRIN:LEGAT
DE….,DIN CAUZA,DATORATA…
 8

SIMPTOMUL (S)= semne observabile ale incapacitatii persoanei de a-si satisface

nevoile fundamentale
• SE LEAGA DE A TREIA PARTE A DIAGNOSTICULUI DE NURSING CU
MANIFESTATA PRIN...
Tipuri de diagnostic de nursing
• Diagnostic actual – cuprinde două elemente: problema actuală sau reacţiile pacientului
la o problemă şi factorii etiologici.
• Esenţial este ca între cele două elemente să existe o conexiune.
• Exemple de diagnostic actual:
 disconfort legat de durere;
 anxietate legată de iminenţa unei intervenţii chirurgicale.
• Diagnostic potenţial – poate fi enunţat pe baza istoricului stării de sănătate a
pacientului, cunoaşterea complicaţiilor bolii, experienţa asistentei.
• Astfel un pacient care mănâncă 4 portii fast-food pe zi poate avea un diagnostic
potenţial:
„potenţial de crestere a greutăţii corporale legat de aportul alimentar inadecvat
şi
excesiv“
• Diagnostic posibil - poate fi utilizat pentru a evidenţia un răspuns incert al pacientului
sau legat de factori necunoscuţi.
EXEMPLE DE DIAGNOSTICE DE NURSING
Exemple de diagnostice de nursing-lista NANDA 1986
Incapacitate de mentinere a sanatatii
Risc de infectie
Risc de accident
Alterarea mucoasei bucale
Alterarea integritatii tegumentelor
Deficit de volum de lichid
Alterarea nutritiei
Alterarea eliminarii urinare sau intestinale
Alterarea mobilitatii fizice
Intoleranta la efort
Perturbarea somnului
Alterarea perceptiei senzoriale
Durere,anxietate
Perturbarea imaginii corporale
Alterarea comunicarii
Diagnostic de nursing-Diagnostic medical- diferente

Diagnostic de nursing Diagnostic medical

• Tine cont de starea pacientului care • Tine cont de probl. de
traieste o probl de dependenta si de reactia sanatate,descriind procesul in sine
sa fata de acea stare • Identifica un proces de boala legat de
• Identifica un raspuns uman specific patologia unor organe

• Ramane constant in decursul bolii

• Se schimba in f-ctie de raspunsul pac. • Formularea sa nu implica factorii
• Tine cont de factorii etiologici etiologici

• Nu foloseste o termi-nologie • Foloseste o clasificare internationala a

acceptata de comunitatea prof. diagnosticelor

• Serveste ca ghid in alegerea tipului de • Serveste ca ghid in cursul tratamentului

 9

interventii de nursing

• Orienteaza asistenta spre interventii

autonome • Orienteaza practicianul spre
tratamentul medicamentos

S.3. ETAPA III-PLANIFICAREA INGRIJIRILOR

•Participanti:-asistenta
-pacientul
-familia
-membrii echipei de ingrijire
STABILIREA PRIORITATILOR:asistenta va tine seama de:
• Valorile,atitudinile si comportamentele pac
• Prioritatile pacientului
• Resursele pacientului si asistentei
• Timpul necesar pentru alegerea strategiilor
• Urgenta problemelor de sanatate:
• Nevoi
fiziologice:respiratie,circulatie,nutritie,hidratare,eliminare,temperatura,confort
• Nevoi de securitate:pericole din mediu inconjurator,frica
• Nevoia de a simti dragostea,de a nu se simti izolat
OBIECTIVUL DE NURSING
Definitie:
Obiectivul de ingrijire este o stare pe care dorim sa o obtinem de la pacient pentru reducerea
dependentei, un rezultat pe care dorim să-l obţinem in urma intervenţiilor.
b.Caracteristicile obiectivului:
Pentru formularea unui obiectiv se porneste de la sistemul SPIRO.
S =specificitate : cine face actiunea :sa apartina unui singur subiect( ex. : d-na / d-l
X...),subiect
P = performanta(comportamentul, atitudinea) = actiuni, comportamente asteptate de la pers.
Pornind
de la un verb activ
- activ :ce face pacientul?
- pasiv : ce se poate face pentru pacient?
I = implicare : cum se face actiunea;modul de implicare al pacientului(singur,cu ajutor,de cate
ori pe
zi)
R = realism : in ce masura se poate face actiunea? -dpdv al capacitatii persoanei , precum si
dpdv al
disponibilitatii si abilitatii asistentei );
O= observabil : cand? = in ce moment se face actiunea? = actiunile, atitudinile trebuie sa fie
observabile, masurabile, evaluate)
Ex. - pacientul sa prezinte stare generala buna buna
- sa se previna aparitia complicatiilor
- pacientul sa-si recapete apetitul
- pacientul sa fie ferit de riscul accidentelor si complicatiilor
- sa se previna complicatiile invaliditante
- leziunile sa se vindece fara complicatii
 10

Uneori obiectivul nu poate fi formulat respectand aceste reguli . In acest caz obiectivul va fi
formulat in termini de interventii executate de asistenta.
Ex. - Asigurarea confortului fizic
- Prevenirea complicatiilor infectioase
- Prevenirea complicatiilor hemoragice
- Prevenirea complicatiilor tromboembolitice
- Prevenirea complicatiilor pulmonare
Obiectivele pot fi :
- pe termen scurt (OTS ) ore , zile
- pe termen mediu ( OTS ) o saptamana
- pe termen lung ( OTL ) saptamani , luni
• EXEMPLE:-ca pac sa prezinte o alimentatie corespunzatoare În termen de…..zile

S.4. ETAPA IV-IMPLEMENTAREA ÎNGRIJIRILOR

• In aceasta etapa asistenta va efectua interventiile stabilite si le ve nota in planul de
ingrijire
• Interventiile pot fi:-independente
-dependente
-interdependente
Intervenţii autonome (independente):
 Comunicarea
 Monitorizarea functiilor vitale , cântãrire,
 Asigurarea/asistarea ingestiei de lichide şi alimente;
 Asigurarea/asistarea eliminărilor;
 Asigurarea/asistarea mobilizarii/transportului
 Asigurarea/asistarea igienei pacientului;
 Asigurarea confortului fizic şi psihic al pacientului;
 Asigurarea condiţiilor de mediu extern;
 Prevenirea complicatiilor
 Educatie pentru sănătate/terapeutică a pacientului şi familiei sale;

Intervenţii interdependente (probleme de colaborare):

 Sesizarea complicaţiilor potenţiale;
 Sesizarea problemelor de colaborare.
Intervenţii dependente (delegate):
 Efectuarea prescripţiilor medicale (recomandate de medic):
 recoltări de analize, pregatire pentru investigatii
 administrarea tratamentelor;
 controlul si asigurarea dietei,
 pregătirea specială pentru operaţie si îngrijirea postoperatorie a pacientului cu
diabet, obezitate si denutritie.
 Delegarea responsabilităţilor proprii către alţi membri ai echipei de îngrijire.

ETAPA V-EVALUAREA INGRIJIRILOR

 11

• Constă în a aduce o apreciere asupra progresului pacientului in raport cu

interventiile
asistentei
• Se evalueaza:-reactia pacientului la ingrijiri
-satisfactia personala a pac.
 Se face periodic, cu regularitate, la intervalele stabilite în obiectiv

S.5.Resurse materiale
Seringi, ace, recipiente, garou, material de dezinfecţie, cantar –taliometru, panglică metrică,
tensiometru, glucometru cu teste.Trusă de perfuzie, soluţii perfuzabile, flacoane de insulină.
Substanţe pentru teste: glucoză, xiloză, lactoză, sulfat de bariu, izotopi radioactivi.
 12

Pregătirea pacientului
2.1. Pregătirea psihică: informare, explicaţii, obţinerea consimţămantului, asigurarea
confortului psihic.
 13

2.2. Pregătirea fizică: asigurarea confortului ambiental, respectarea restricţiilor alimentare,

asigurarea poziţiei.
1.ASIGURAREA CONFORTULUI PACIENTULUI IN SPITAL
Asistenta medicală supraveghează bolnavul în permanență asigurând confortul lui în spital.
Ea va urmări:
- comportamentul bolnavului;
- funcțiile vitale și vegetative;
- apariția de stări patologice.
Comportamentul bolnavului este diferit în funcție de starea psihică, de boală și de mediul
spitalicesc. Unii bolnavi pot fi deprimați, neliniștiți față de boală și de statutul de spital.
Pacienții vor fi încurajați și li se va răspunde cu amabilitate. Asistenta va urmări:
- expresia feței bolnavilor,
- atitudinea lui în pat,
- culoarea tegumentelor,
- mișcările pe care le execută.
În afecțiunile abdominale grave, ileusuri, peritonite, fața este acoperită de sudori reci, este
palidă, cu ochii escavați, cu nasul ascuțit („faciesul peritoneal”). În bolile febrile sau infecții,
fața bolnavului este congestionată.
Observarea tegumentelor bolnavului:
- ajută la diagnosticul bolii;
- colorații speciale: - paloare în anemii,
- roșeată în HTA, inflamații,
- icter în boli hepatice,
- cianoză în boli cardiace și respiratorii.
Observarea starii psihice:
- la pacienții etilici – delirium tremens (halucinații, delir);
- în stări grave – comă (tumori cerebrale, diabet zaharat);
- în encefalopatie, comă – apare în boli grave hepatice (ciroză, cancer);
- coma din intoxicații – poate apărea după administrarea de barbiturice sau după
abuz de alcool.
Observarea durerii este alt parametru de semnalat: Asistenta va raporta:
- prezența durerilor pacientului,
- topografia și iradierea. Durerea e prezentă în colica renală, colica biliară, în
apendicită sau postoperator.
Observarea funcțiilor vitale și vegetative de către medic și asistenta medicală şi vor fi notate
zilnic pe foaia de observație:
 temperatura,
 pulsul,
 TA,
 Greutatea
 numărul de respirații,
 diureză,
 numărul de scaune.
Prevenirea și îngrijirea escarelor de decubit
 Escarele sunt mortificări locale de țesuturi, cauzate de comprimarea îndelungată între
proeminențele osoase și suprafața patului
 Țesuturile sunt irigate insuficient, se mortifică și iau naștere escarele de decubit
 Faze:- o congestie a pielii,
- apar vezicule cu conținut sanguinolent,
- suprafața congestionată devine cianotică cu marginile roșii
- partea centrală a zonei se uscă,
 14

- epidermul se desprinde,
- se formeaza o ulcerație din ce în ce mai profundă, care se dezvoltă în adâncime.
- De cele mai multe ori aceasta se suprainfectează.
Factorii favorizanți locali sunt :
- umezeala (transpirații abundente, incontinența de urină și fecale),
- menținerea bolnavului în aceeași poziție,
- neregularități ale lenjeriei de pat și de corp.
Escarele de decubit apar în primul rând în regiunile unde proeminențele osoase sunt
acoperite direct de piele.
Compresiunea produsă de unele aparate gipsate pot produce escare de decubit și în alte
regiuni ale corpului. Escarele de decubit pot fi prevenite printr-o îngrijire și supraveghere
conștiincioasă a bolnavului:
- pat bine făcut;
- saltea antidecubit;
- schimbarea periodică a poziției;
- corpul bolnavului va fi menținut uscat;
- după micțiune sau defecare va fi spălat, uscat și pudrat cu talc;
- lenjeria udată va fi schimbată imediat
- Suprafețele cu risc de formare a escarelor se vor spăla zilnic și apoi vor fi frecționate cu
o soluție slabă de alcool pentru activarea circulației locale.
Apariția escarelor poate fi precedată sau nu de durere. Asistenta va controla integritatea pielii
bolnavului. Dacă apare escara, asistenta medicală se va îngriji de:
- îndepărtarea secrețiilor purulente,
- dezinfectarea suprafețelor supurate,
- medicație locală epitelizantă,
- helioterapie,
- raze UV,
- mijloace chirurgicale.
Măsuri generale de combatere:
- ameliorarea stării generale a bolnavului,
- creșterea capacității de apărare a organismului,
- aport alimentar cantitativ și calitativ optim (asistenta va supra-veghea alimentația
bolnavilor).
S.6.Intervenţii specifice.
6.1. Recoltare sangelui pentru: glicemie, HLG, Hb glicozilată, colesterol total, LDL, HDL,
trigliceride, proteine serice, ionogramă, acid uric, VSH, anticorpi antigluten, anticorpi
antimuschi neted.
Recoltarea sângelui pentru examene de laborator
Se respectă protocolul laboratorului!
Scopul / Indicaţii
- screening;
- stabilirea diagnosticului şi monitorizarea răspunsului terapeutic;
- stabilirea diagnosticului şi diferenţierea tipului de anemie;
- identificarea tulburărilor de coagulare, monitorizarea hemostazei, a statusului trombolitic;
- evaluarea preoperatorie;
- identificarea tulburărilor metabolice şi endocrine.

Modalităţi de recoltare
- puncţia capilară;
- puncţia venoasă;
 15

Pregătirea pacientului - Reguli generale

- se oferă pacientului instrucţiuni simple, precise, adaptate nivelului de înţelegere, evitând
termeni medicali;
- se explică necesitatea examenului
- se obţine consimţământul;
- se informează pacientul cu privire la orarul recoltărilor în raport cu celelalte activităţi din
secţie (servirea mesei, administrarea medicamentelor, efectuarea altor investigaţii);
- se instruieşte pacientul cu privire la restricţiile alimentare, perioada de post (ore), eventuala
întrerupere a unor medicamente la recomandarea medicului. Majoritatea testelor se
recoltează în condiţii bazale (pe nemâncate, dimineaţa devreme, după trezire şi la minim 8 ore
de la ultima masă în condiţii de repaus fizic şi psihic);
- se identifică eventuale alergii la substanţe dezinfectante, latex;
- se combate anxietatea;
- se oferă informaţii cu privire la timpul necesar până la obţinerea rezultatelor.

Erori de recoltare
- pacientul nu este instruit corespunzător privind procedura;
- pacientul nu este pregătit corect sau nu se respectă recomandările privind dieta, consumul
de medicamente, postură incorectă;
- manevrare, etichetare incorectă;
- recipient inadecvat, cantitate de produs insuficientă;
- transport şi conservare necorespunzătoare;
- neetanşeizarea recipientelor, contaminarea probelor;
- întârzierea expedierii produselor la laborator, păstrarea în condiţii necorespunzătoare;
- nerespectarea ordinii de recoltare (de umplere a flacoanelor);
- neomogenizarea corectă a sângelui cu anticoagulantul/aditivul din flacon;
- menţinerea garoului mai mult de 1 minut poate modifica o serie de rezultate (produce
hemoconcentraţie, modificarea proteinelor plasmatice, activarea plachetelor);

Materiale necesare
Material pentru puncţie
- seringi, ace sterile adaptate, ace cu fluturaşi (butterfly);
- vacuumuri adecvate cu sau fără anticoagulant/aditivi în funcţie de probă;
- pansament adeziv;

Material de dezinfecţie
- tampoane (vată, tifon);
- alcool, betadină;
- mănuşi de unică folosinţă;
- garou;
- material de protecţie: material impermeabil, aleză/câmp;
- container pentru materiale folosite;

Alte materiale
- etichete, cod de bare;
- tavă pentru materiale.
Pregătirea materialelor
- se pregătesc mai multe vacuumuri pentru a evita unele greşeli;
- se aleg tipurile de vacuumuri în funcţie de tipul de examene:
Alegerea locului
- pentru puncţia capilară: vârful degetelor medius sau inelar (de la mâna nedominantă), lobul
urechii;
- pentru puncţia venoasă: vena de la plica cotului (vena medială, cubitală, cefalică şi bazilică);
 16

Nu se abordează braţul cu fistula arteriovenoasă pentru hemodializă şi cel aflat de aceeaşi parte
cu mastectomia!
Dacă pacientul are montat cateter venos cu perfuzie i.v. se procedează în unul din următoarele
moduri:
- se puncţionează altă venă. Nu se recoltează din locuri situate deasupra liniei venoase, există
risc de dilataţie;
- se opreşte perfuzia şi se aşteaptă 5 minute;
- se dezinfectează atent capacul cateterului cu betadină şi alcool 70%
- folosind mănuşi sterile se scoate capacul şi se detaşează perfuzorul, se ataşează o seringă de 5-
10 ml la conector;
- se aspiră;
- primii 5 ml de sânge colectaţi vor fi aruncaţi;
- se clampează cateterul, se ataşează o altă seringă şi se începe colectarea propriu-zisă;
- sângele se transferă în eprubete colectoare;
- se pregăteşte o seringă cu heparină pentru heparinizarea cateterului prin injectare lentă;
- se detaşează seringa;
- se reconectează perfuzia.

Puncţia capilară
Scop: obţinerea unei cantităţi mici de sânge pentru un număr limitat de analize (HLG, Hb,
glicemie capilară).
Materiale necesare
- Pentru puncţie:
- ace sterile sau lanţetă sterilă;
- tuburi, pipete, lame de sticlă pentru frotiu;
- hârtie de filtru;
- Pentru dezinfecţie şi protecţie:
- tavă pentru materiale;
- mănuşi de unică folosinţă;
- soluţii dezinfectante;
- tampoane de vată, comprese de tifon;
- container pentru ace, colector pentru celelalte materiale folosite.

Pregătirea pacientului
- se identifică pacientul;
- se informează şi se explică procedura (înţepătura poate fi dureroasă);
- se obţine consimţământul;
- se aşează pacientul într-o poziţie confortabilă în funcţie de starea generală:
- şezând cu mâna sprijinită;
- decubit dorsal;
- se alege locul în funcţie de vârstă şi proba cerută:

adult - pulpa degetului inelar sau mijlociu;

- lobul urechii;
copil - faţa plantară a halucelui;
sugar - călcâi.
Efectuarea procedurii
- se verifică recomandarea medicală;
- se spală mâinile, se dezinfectează;
- se îmbracă mănuşi de protecţie;
- se masează uşor locul înţepăturii;
- se dezinfectează locul;
 17

- se aşteaptă evaporarea soluţiei;

- cu o mişcare rapidă, perpendiculară se înţeapă locul pătrunzând la 2-3 mm profunzime;
- se şterge prima picătură cu o compresă de tifon sau hârtie de filtru;
- se recoltează începând cu a doua picătură în funcţie de examenul solicitat;
- dacă fluxul e redus nu se presează zona existând risc de diluare prin lichid tisular;
- tuburile colectoare trebuie ţinute orizontal pentru a preveni introducerea bulelor de aer, iar
microcontainerele înclinate în jos pentru a facilita curgerea sângelui din dispozitivul colector;
- pentru realizarea frotiurilor se lasă o picătură să cadă pe o lamă curată, degresată şi se
întinde cu o lamă înclinată la 45°, exercitând o forţă moderată (efectuată corect, are o culoare
uniformă);
- la terminarea recoltării se presează uşor locul înțepăturii cu o compresă de tifon steril până
la oprirea sângerării;
- la nevoie se aplică un mic pansament adeziv;

- frotiurile şi tuburile colectoare se trimit etichetate la laborator, unele rezultate (glicemia

capilară) se citesc imediat;
- materialele folosite se colectează conform precauţiilor universale;
- se dezbracă mănuşile;
- se spală mâinile.
Puncţia venoasă
Reprezintă crearea accesului la o venă cu scopul recoltării sângelui pentru examenul de
laborator, evacuarea unei cantităţi de sânge sau introducerea unor medicamente în circulaţia
venoasă. este metoda cea mai folosită pentru toate tipurile de examene putându-se recolta o
cantitate suficientă de sânge.
Scop
- prelevarea venoasă vizează un eşantion de sânge dintr-o venă superficială cu ajutorul unui
ac steril în vederea examinării în laborator.
Materiale necesare
- garou;
- mănuşi de unică folosinţă;
- seringi;
- vacuumuri;
- ace pentru seringi;
- o canulă Butterfly;
- tampoane, comprese de bumbac;
- soluţii dezinfectante: betadină sau alcool 70% (alcoolul nu este folosit pentru recoltarea
alcoolemiei);
- etichete/cod de bare;
- muşama, aleză;
- pansament adeziv;
- recipiente pentru colectarea materialelor folosite conform precauţiilor universale.
Pregătirea pacientului
- se identifică pacientul;
- se informează pacientul asupra necesităţii procedurii;
- se atenţionează pacientul că înţepătura este dureroasă şi este necesar să colaboreze;
- persoana trebuie informată cât mai curând (la trezire dacă e posibil) pentru a evita/combate
anxietatea;
- se întreabă pacientul dacă i s-a mai recoltat sânge, dacă a simţit leşin, transpiraţie, greaţă,
vărsături;
- se verifică dacă a respectat condiţiile impuse de recoltare: persoana nu a mâncat şi n-a băut
cel puţin 8 ore dacă examenul le necesită sau a întrerupt administrarea medicamentelor la
recomandarea medicului;
- se obţine consimţământul informat;
 18

- se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea pacientului, scopul şi locul

puncţiei (decubit dorsal sau mai rar şezând) cu braţul întins, sprijinit;
- se examinează calitatea venelor şi se alege locul.
Efectuarea puncţiei
- se spală mâinile şi se pun mânuşile;
- se pregătesc vacuumurile, se etichetează;
- se alege locul: venele de la plica cotului (vena mediană, cubitală, vena cefalică şi bazilică);
venele antebraţului şi cele de pe faţa dorsală a mâinii folosind ace mai mici;
- se selectează venele uzuale;
- dacă venele nu sunt vizibile, se procedează astfel:
- se încălzesc aplicând o compresă caldă sau se masează braţele;
- se balansează braţele în jos (sub nivelul inimii) câteva minute pentru a se umple venele;
- se loveşte uşor cu indexul fosa anterocubitală;
- se pune materialul de protecţie sub braţul pacientului pentru a nu păta patul cu sânge sau
dezinfectant;
- se palpează vena aleasă cu indexul (nu cu policele pentru a diferenţia de arteră);
- se pregăteşte vacuumul prin îndepărtarea capacului necolorat al acului dublu (care acoperă
partea de ac în înveliş de cauciuc/prin răsucire uşoară;
- se înşurubează bine în holder;
- se verifică poziţia braţului care trebuie să fie îndreptat în jos;
- se aplică garoul la 5-8 cm deasupra locului puncţiei;
- se face dezinfecţia locului cu mişcări circulare de la centru spre periferie (evitând
transportul germenilor spre locul înţepăturii);
- se lasă să se usuce sau se şterge cu un tampon;
- se îndepărtează capacul colorat al acului dublu
- se fixează vena aplicând policele mâinii nedominante la 2-3 cm. sub abord pentru a evita
accidentele determinate de mişcarea bruscă a pacientului;
- se introduce acul în venă cu bizoul în sus, orientat oblic sub un unghi de 10-30° în funcţie de
calibrul şi profunzimea venei;
- după intrarea în venă se constată scăderea rezistenţei la înaintare şi se pătrunde în lumenul
vasului 1-2 cm.;
- se alege primul tub şi se împinge în holder apăsând cu degetele mijlociu şi arătător pe
marginea holderului până ce partea acului dublu dinspre tub străpunge diafragma de cauciuc
a capacului tubului (acul trebuie să înţepe zona centrală a capacului);
- vacuumul din tub extrage din venă cantitatea de sânge prestabilită;
- se îndepărtează garoul (nu se lasă mai mult de 1 minut);
- când primul tub este plin şi sângele nu mai curge, se scoate din holder şi din ac (apăsând cu
degetul mare bordura holderului);
- se umplu cu sânge celelalte tuburi conform recomandării şi respectând schema de recoltare;
- tuburile cu anticoagulant se răstoarnă cu mişcări lente pentru a realiza un amestec omogen.

Observații:
În timpul recoltării, tuburile sunt menţinute cu capacul în sus.
Conţinutul tubului nu trebuie să atingă capacul sau capacul acului pe durata veno-puncţiei.
Braţul pacientului trebuie să fie plasat în jos.
După umplerea ultimului tub, acul se scoate din venă.

3.2. Recoltare urinei pentru: glicozurie, ionogramă, corpi cetonici, proteinurie/24 h examenul
sedimentului, urocultura.
Scopul/indicaţii
- screening;
- evaluarea balanţei hidroelectrolitice şi acidobazice;
- identificarea infecţiei de tract urinar;
 19

- monitorizarea diverselor terapii.

Modalităţi de recoltare
- prelevarea din urină de dimineaţă prin emisia spontană din mijlocul jetului (urina de
dimineaţă este mai concentrată şi are un ph mai scăzut);
- sondaj urinar steril când pacientul nu poate urina;
- prin puncţia suprapubiană (efectuată de către medic);
- o mostră din urina eliminată şi colectată în 24 de ore pentru dozarea substanţelor a căror
excreţie variază de-a lungul zilei.

Tipuri de examene
- examen sumar de urină;
- examene biochimice (Ca, K, Na, uree, creatinină, acid uric, etc.);
- examen bacteriologic (urocultură).

Pregătirea pacientului
- se anunţă pacientul, se explică scopul şi modul de derulare a procedurii;
- se apreciază capacitatea pacientului de a realiza singur recoltarea;
- dacă pacientul este capabil să recolteze corect se explică clar etapele care trebuie respectate;
- la recomandarea medicului administrarea unor medicamente poate fi întreruptă pentru 48-
72 ore;
- unele teste necesită restricţii alimentare pentru care pacientul va fi informat (pentru unele
examene biochimice);
- pentru urina recoltată în 24 de ore, aportul de lichide este normal exceptând situaţiile când
examenul o cere (conform recomandărilor medicului);
- pacientul este instruit cum să colecteze urina în 24 de ore: prima urină de dimineaţă se
aruncă, se recoltează începând cu a doua micţiune inclusiv prima micţiune din dimineaţa
următoare. Se păstrează la rece.

Erori de colectare
- pacientul nu este corect informat;
- colectoarele nu sunt sterile;
- nu se colectează corect urina pe 24 ore;
- cantitatea recoltată nu este suficientă.

Materiale necesare
- colectoare sterile;
- mănuşi de cauciuc (dacă pacientul nu poate recolta singur);
- material pentru toaleta locală;;
- etichete/cod de bare
- material pentru dezinfecţia mâinilor;
- comprese de tifon;
- material pentru dezinfecţia meatului urinar.

Observații
Materialele diferă în funcţie de situaţia clinică a pacientului: cooperant sau nu, continent sau
nu, cu sondă sau nu.
La pacientul cu sondă se foloseşte o seringă de 10 ml şi un ac hipodermic.
Efectuarea procedurii de recoltare a urinii
a) Recoltarea de către pacient din micţiune spontană
- se face toaleta perineală;
- se spală mâinile;
- se declanşează micţiunea şi primul jet se elimină în toaletă;
- se opreşte voluntar micţiunea (dacă este posibil) şi se recoltează eşantionul pentru
examinare;
 20

- se continuă micţiunea;
- se închide colectorul fără a atinge interiorul;
- se etichetează, se trimite la laborator.

b) Recoltarea de către altă persoană din micţiune spontană (când pacientul nu are capacitatea
de a recolta singur)
- se face toaleta perineală;
- se spală mâinile, se dezinfectează;
- se îmbracă mănuşi de cauciuc;
- se invită pacientul să declanşeze micţiunea, se recoltează din mijlocul jetului;
- se închide colectorul fără a atinge interiorul;
- se etichetează, se expediază la laborator.

c) Recoltarea urinii la pacientul cu sondă

- se clampează sonda urinară la câţiva cm. deasupra locului prelevării;
- se aşteaptă 15-20 minute;
- se dezinfectează mâinile;
- se dezinfectează sonda la locul de prelevare, folosind alcool 70% sau un alt dezinfectant
adaptat;
- se înţeapă sonda cu un ac hipodermic şi se aspiră cantitatea necesară cu o seringă de 20 ml.

d) Recoltarea urinei pentru urocultură

Proba se recoltează din urina de dimineaţă sau la cel puţin 3 ore de la micţiunea anterioară.
Volumul probei trebuie sa fie aproximativ de 10 ml.
Recoltarea la femei
- se îndepartează lenjeria intimă;
- se spală mâinile cu apă si săpun;
- se pun mănusi de unică folosintă;
- se usucă zona cu hârtie de toaletă;
- se încalecă vasul wc-ului (sau un alt vas colector);
- cu o mână se îndepartează labiile mici şi se menţin în această poziţie tot timpul recoltării;
- cu cealaltă mână se şterge zona vulvară din faţă spre spate executând 3 manevre cu câte un
tampon steril îmbibat în săpun lichid;
- se spală regiunea cu apă fiartă şi racită pentru îndepartarea săpunului;
- se usucă regiunea vulvară cu tampoane sterile printr-o singură manevră de ştergere din faţă
spre spate;
- se declanşează micţiunea menţinând îndepartate labiile mici;
- urinează aproximativ 100 ml şi fără a întrerupe jetul se colectează în urocultor cantitatea
necesară având grija să nu se atingă gura recipientului;
- se retrage recipientul din jet, se continuă micţiunea ţinând în continuare labiile depărtate.
Recoltarea la bărbat
- se spală mâinile cu apă şi săpun;
- se usucă folosind prosop de hârtie;
- se decaloteaza glandul;
- se şterge glandul cu o mişcare fermă dinspre meatul urinar spre şantul balanoprepurtial;
- se spală zona cu comprese sterile îmbibate în săpun lichid;
- se clăteşte cu apă fiartă şi răcită pentru a îndeparta resturile de săpun;
- se usucă glandul prin tamponare cu comprese sterile ştergând din faţă spre fren;
- se menţine glandul în continuare decalotat şi se declanşează micţiunea;
- se elimină aproximativ 100ml, apoi se introduce urocultorul în jet şi se recoltează 10 ml fără
să se atingă marginea;
- se retrage recipientul şi se continuă micţiunea.
Observații
Recipientul se etichetează şi se trimite la laborator
 21

În timpul recoltării capacul urocultorului se mentine steril

e)Glicozuria
 se recoltează urina din 24 ore într-un borcan curat, gradat

 Din întreaga cantitate se trimite la laborator 150-200ml urină

 Pe eticheta ce însoțește produsul se specifică cantitatea de urină /24 ore

 Normal glicozuria este absentă

F)Dozarea corpilor cetonici

 se recoltează urina /24 ore, se trimit la laborator 150ml de urină

 Prezența corpilor cetonici în urină se întâlnește în coma diabetică și la pacienții cu

vărsături prelungite

3.3. Alte examene.

RECOLTAREA DE TESTE SANGVINE PENTRU MĂSURAREA GLICEMIEI

Rapid, uşor de recoltat, folosind o picătură de sânge capilar din deget, lobul urechii sau
călcâie (bebeluşi), testul glicemic este o metodă uzuală de monitorizare a nivelului glucozei
din sânge la pacienţii cu diabet, de screening pentru diabetul mellitus, de depistare a
hipoglicemiei neonatale, sau de diagnostic diferenţial între comă diabetică şi nondiabetică.
Proba poate fi luată în spital cât şi la domiciliul pacientului.
Materiale necesare:
 mănuşi
 glucometru portabil
 paduri alcoolizate
 comprese tifon
 bandaj adeziv
Pregătirea echipamentului:
 se va verifica glucometrul şi toate accesorile acestuia (ace, rezerve, bandă de citire,
baterie etc)
Recoltarea:
 confirmarea identităţii pacientului (pentru a se evita confuzia şi a nu se lua analize la
un alt pacient).
 se comunică pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce
anxietatea şi a ne asigura de cooperarea sa.
 se selectează locul puncţiei (deget sau lobul urechii pentru adulţi, călcâie pentru
nounăscut)
 se spală mâinile bine şi se pun mănuşi
 dacă este necesar, pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede
timp de 10 minute
 22

 se şterge locul ales pentru puncţie cu alcool şi apoi se usucă cu o compresă

 se pregăteşte glucometrul (se calibrează şi de deschide) şi apoi se puncţionează locul
dintr-o singură mişcare scurtă şi rapidă
 după puncţionare se va evita să se facă compresie sau să se “stoarcă” locul, pentru a
evita amestecarea sângelui capilar cu alte fluide tisulare.
 se lasă să curgă picătura de sânge pe banda pregătită a glucometrului, asigurându-ne
că este suficientă pentru citirea rezultatului
 după recoltare se menţine compresie pe locul puncţionării până se opreşte sângerarea
după oprirea sângerării se aplică un bandaj adeziv.
 se notează rezultatul, data şi ora.
Consideraţii speciale:
 se va evita recoltarea din locuri edematiate, cianotice. Dacă nu se poate obţine sânge
capilar, se va puncţiona o venă cu seringa şi se va pune din seringă pe banda
glucometrului o picătură mare de sânge
 dacă pacientul va trebui să folosească acasă glucometrul şi să îşi recolteze singur
trebuie învăţat să o facă corect, cel mai indicat fiind să i se ofere şi un ghid scris de
folosire a glucometrului. De asemenea, va trebui să ştie care sunt valorile glicemice
anormale pentru care va trebui să vină la spital.
TESTUL DE TOLERANŢĂ LA GLUCOZĂ ( oral şi i.v.)

 Pe lângă recoltarea de sânge capilar, testul de toleranţă la glucoză oral şi i.v. poate oferi
informaţii fidele privitoare la modul de funcţionare şi tendinţele metabolismului glucidic al
pacientului.
 Testul oral de toleranţă la glucoză :
 măsoară metablismul carbohidraţilor după ingestia unei cantităţi substanţiale de
glucoză. (75-100 g glucoză pulvis dizolvate în 300 ml apă, concentraţie 25%, care
se bea în decurs de 5 minute).
 Corpul va absorbi rapid doza, declanşând creşterea nivelului plasmatic de glucoză
şi un vârf al acesteia la 30 minute - 1 oră de la ingestie.
 Pancreasul va răspunde secretând insulină care să readucă nivelul glicemiei la
normal în decurs de 2-3 ore de la ingestie.
 În tot acest timp este indicat să fie monitorizat nivelul glicemiei din sânge şi urină
pentru a depista evalua secreţia de insulină şi abilitatea organismului de a
metabolize glucoza.
 Testul de toleranţă la glucoză trebuie întotdeauna precedat de o pregătire corectă a
pacientului.
 Cu 3 zile înainte, acesta trebuie să aibă un regim alimentar bogat în carbohidraţi.
 Testul se realizează dimineaţa, pe nemâncate (a jeun) după cel puţin 8 ore de
repaus caloric, când se recoltează prima probă de sânge venos.
 Interpretarea rezultatelor se face în funcţie de valorile glicemice înregistrate după
2-3 ore de la ingestie.
 23

 În tot timpul acesta pacientul trebuie monitorizat şi observate eventualele semne şi

simptome de hipoglicemie/hiperglicemie, nervozitate, slăbiciune.
 Testul i.v de toleranţă la glucoză
 se efectuează la pacienţii care nu pot ingera glucoza per os. (pacienţi cu boli de
malabsorbtie, gastrectomii etc).
 Testul măsoară nivelul glucozei în sânge după administrarea i.v a unei perfuzii cu
glucoză 50% în timp de 3-4 minute.
 Testele glicemice se vor recolta la 30 minute, 1 ora, 2 ore, şi la 3 ore de la
administrarea glucozei.
 După o creştere imediată de până la 300-400mg/dl a nivelului glicemiei (însoţită de
glicozurie) nivelul glicemiei va reveni la normal în timp de 1 ora, 1 oră şi un sfert.
 Dacă de la 2-3 ore de la administrarea de glucoză, nivelul acesteia nu a revenit la
normal, se confirmă suspiciunea de diabet.
HEMOGLOBINA GLICOZILATĂ (glicohemoglobina, hemoglobina glicata)
Determinarea profilului glicemic permite evaluarea statusului curent al metabolismului
glucidic la pacientii diabetici in momentul recoltarii probei de sange
• Determinarea hemoglobinei glicozilate (HbA1c) constituie un test de evaluare si
monitorizare pe termen lung al controlului glicemic la pacientii cu diabet zaharat si ofera o
estimare retrospectiva a statusului glicemic, indiferent de ritmul circadian, dieta si alte
fluctuatii tranzitorii ale concentratiei glucozei în sange
• Diabetul zaharat se considera a fi controlat adecvat când se obtin valori sub 7% ale
HbA1c, nivelul acesteia putind să crească până la 20% în cazul unui control glicemic
deficitar.
• Scaderea hemoglobinei glicozilate are loc treptat, pe durata mai multor luni, pe masura ce
eritrocitele cu hemoglobina normal glicozilata le inlocuiesc pe cele cu concentratii crescute
• Recomandari pentru determinarea Hb A1c:
 diabet zaharat de tip 1 instabil, cu modificari mari ale glicemiei de la zi la zi;
• diabetul copilului;
• diabetul la care pragul renal al glucozei este anormal;
• diabetul zaharat de tip 2, la paciente care devin insarcinate sau pacienti care
si-au modificat recent dieta, stilul obisnuit de viata sau medicatia, astfel incat
controlul lor metabolic pare mai bun decat este in realitate;
 diabet gestational.
 Testul se executa la un interval de:
 3-4 luni la pacientii cu diabet zaharat tip 1;
 6 luni la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 (exceptie: in sarcina - control la 2 luni)
 Interferente cu medicamente:
• Cresteri: aspirina, atenolol, betablocante, gemfibrozil, hidroclorotiazida,
indapamid, lovastatin, nicardipin, propranolol.
• Scaderi: deferoxamil, diltizen, enalapril, glipizid, insulina, lisinopril, metformin,
pravastatin, ramipril, verapamil.
Examenul fundului de ochi Oftalmoscopia (F.O)
 24

• pune in evidență o sază pupilară( semn de HTA intracraniană și atrofie optică)

• Examinarea se face intr-o cameră obscură cu ajutorul oftalmoscopului, care mărește
elementele de 15-20 ori.
• Prin oftalmoscopie directă se examinează:corpul vitros, retina, pupila nervului optic( sau
pata
oarbă), macula( pata galbenă),vasele retiniene.
 Pregătirea pacientului:
 este necesar ca puppila să fie dilatată, in acest scop asistenta medicală va instila 1-2
picături
de hamatropină 1% sau mydrium in sacul conjunctival, cu 30 min inainte de examinare.
Atenție! administrarea de hematropină și mai ales de atropină este contraindicată in glaucom.
 Imediat după efectuarea fundului de ochi (F.O) se poate măsura tensiunea tensiunea in
artera
centrală a retinei (TACR); pregătirea este comună pt. ambele examinări.
 Valoarea normală a TACR=35mmHg+-10.
3.3.3. Examene radiologice: radiografia articulară (guta), examenul gastrointestinal
(enteropatia glutenică) – rolul asistentei in pregătirea pacientului.
3.4. Educaţia pacientului/familiei.
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE ŞI PREVENIREA BOLILOR DE NUTRIŢIE ŞI
METABOLISM
Masuri de profilaxie primara
• educarea întregii populaţii, pentru a evita supraalimentaţia şi sedentarismul, factori de
risc ai obezităţii
• dispensarizarea persoanelor (tinerilor) cu risc constituţional
• asigurarea unei alimentaţii echilibrate, fără excese de proteine, glucide sau lipide
Masuri de profilaxie secundara
• pacienţii cu obezitate vor fi educaţi să respecte regimul alimentar hipocaloric, să
folosească mişcarea ca mijloc de păstrare a greutăţii normale a corpului
• pacienţii subnutriţi vor fi educaţi să consume o cantitate suficientă de alimente, pentru
a preveni complicaţiile bolii
• evitarea excesului de proteine (carne) de către pacienţii cu gută
 25

• dispensarizarea pacienţilor cu boli de nutriţie şi metabolism, controlul clinic şi biologic

pentru a sesiza apariţia complicaţiilor
Masuri de profilaxie tertiara
• - se adresează:
• - obezilor cu complicaţii cardiace, respiratorii, pentru a preveni agravarea acestor stări
• - pacienţilor cu gută şi/sau complicaţii renale, pentru a preveni instalarea insuficienţei
renale cronice

3.5.Prevenirea complicaţiilor:
• supravegherea stării de constienţă,
• supravegherea si măsurarea R, P, TA, T0 la intervale stabilite de medic,
• curba diurezei,
• observarea semnelor de deshidratare,
• supravegherea sondei urinare,
• combaterea vărsăturilor,
• ingrijirea in cazul convulsiilor.
Gangrena diabetică poate fi generată de arteriopatia diabetică, dar şi de neupatia diabetică.
Este una din cele mai grave probleme medico – sociale ale diabetului zaharat. Poate fi
prevenită.. Contribuie trei factori: 1) factorul neuropat; 2) microangiopatia diabetică; 3)
factorul infecţios.
Se disting două forme:
a) gangrena umedă extensivă. Se instalează brusc, în urma suprainfectării unei
leziuni declanşatoare (rosătură, tăietură), bolnavul este febril, stare generală
alterată, tumefiere locală, sfaceluri, treneuri de limfangită; apare cetoacidoza.
Fără cooperare diabetolog – chirurg bolnavul poate muri.
b) gangrena uscată, apare frecvent pe fondul ischemiei cronice progresive, la
nivelul halucelui sau calcanean, colorare vineţiu – negricioasă şi cu dureri
intense. Se ajunge la autoamputaţie. Alteori apare ulcerul trofic plantar.
Tratament. Suodexid 1 fiolă/zi în perfuzie, pentoxifilin sau Trental în perfuzie, hemisuccinat de
hidrocortizon, xilină intraarterial, antibiotice, intervenţii chirurgicale.
Pentru îngrijirea “piciorului diabetic” trebuie păstrată o igienă riguroasă a picioarelor
(glucoza în transpiraţii este un excelent mediu de creştere a microbilor), se vor inspecta zilnic
picioarele mai ales că la început leziunile sunt nedureroase şi pot trece neobservate.
Ingrijirea piciorului diabetic
 Sindromul piciorului diabetic (SPD) este o complicaţie serioasǎ a diabetului zaharat.
 Între 6 şi 8% dintre pacienţii cu diabet zaharat prezintǎ în anamnezǎ SPD iar acesta
conduce deseori la amputaţie
 Strategia terapeuticǎ abordată în cazul sindromului de picior diabetic va fi stabilitǎ în
funcţie de factorii etiologici ai afecţiunii. În aproape toate cazurile la baza SPD stă
polineuropatia sensomotorie diabeticǎ; în cazurile severe este prezentǎ şi arteriopatia
cronicǎ obliterantǎ.
 Plǎgile din SPD pot fi tratate ambulant, prin intervenţii chirugicale mici, fǎrǎ anestezie,
deoarece sensibilitatea dureroasǎ este mult redusǎ datoritǎ polineuropatiei.
 26

 Datoritǎ afectării nervoase, pielea extremitǎţilor este uscatǎ; în timp se ajunge la atrofie
muscularǎ care conduce la solicitarea vicioasǎ a piciorului cu apariţia zonelor de presiune
la nivelul pielii.
 Situaţia este înrǎutǎţitǎ şi mai mult de încǎlţǎmintea neadecvatǎ.
 Cauzele directe ale ulceraţiilor piciorului sunt hiperkeratoza şi leziunile sângerânde.
 Deformǎrile preexistente ale piciorului, de tipul degetelor încǎlecate, hallux valgus, platfus
sau intervenţiile chirurgicale la nivelul piciorului predispun la apariţia leziunilor.
 Neuropatia motorie este cauza deformǎrii în flexie a degetelor, care asociatǎ limitǎrii
mobilitǎţii articulare, cât şi deformǎrilor mai sus menţionate, conduce la modificarea
mersului.
 Aceasta creşte forţele biomecanice asupra piciorului cu apariţia unei presiuni patologice
Terapie
 Datoritǎ complexitǎţii bolii, tratamentul SPD se va face de cǎtre o echipǎ formatǎ
din diabetolog, radiolog, chirurg vascular şi generalist şi ortoped. Principiile terapiei vor fi
orientate conform Regulilor Internaţionale privitoare la SPD. Principiile cele mai
importante ale terapiei sunt: tratamentul intensiv a rǎnii, eliberarea zonelor de presiune,
terapia diabetului, controlul infecţiilor precum şi diagnosticul, respectiv terapia
afecţiunilor vasculare.

1. Eliberarea zonelor de presiune

 La baza terapiei se afla eliberarea de presiune a zonelor cu leziuni sau a

extremitǎţilor afectate. Īn special în cazul ulceraţiilor pe fond neuropatic, acestea se
datorează în procent de 85% încălţămintei necorespunzătoare. Ca mijloace terapeutice se
recomandǎ folosirea unor pantofi speciali pentru protejarea zonei anterioare a piciorului,
sau călcâiului, a cârjelor sau a unui scaun cu rotile.

2. Tratamentul plǎgii

 a) Debridarea - se face de regulǎ cu instrumente ascuţite (bisturiu, spatule ascuţite,

etc.). Se urmǎreşte îndepǎrtarea ţesuturilor moarte, a zonelor de hiperkeratozǎ, a calusului
de neoformaţie şi a filmului de fibrinǎ. Abia apoi este posibilă evaluarea adecvată a
mărimii rănii, cât şi determinarea germenilor din plagă. Prin conversia unei răni cronice
într-una acutǎ (prin debridare) se favorizeazǎ vindecarea. O alternativǎ a chirurgiei clasice
este acum reprezentatǎ de "cultura de viermi" pe ranǎ, aceştia consumând ţesuturile
necrotice şi favorizând vindecarea prin stimularea formării ţesutului de granulaţie şi prin
efectele lor antimicrobiene

 b) Pansamentul - materialul care înveleşte rana astfel curăţată trebuie sǎ o protejeze de

corpii strǎini, murdǎrie, infecţiile bacteriene, sǎ nu exercite presiune asupra rǎnii, sǎ
menţină temperatura optimă şi totodatǎ, sa împiedice uscarea rǎnii. Este foarte importantǎ
folosirea unui pansament care sǎ asigure umiditatea ideală, să permitǎ schimbul de gaze,
dar care sǎ asigure în acelaşi timp şi capacitatea de absorbţie a secreţiilor locale şi să aibă o
bună toleranţă.

 c) Terapia cu pompa de vacuum - se prezintǎ ca o manoperǎ specialǎ prin care se poate

asigura managementul plǎgii. Aceasta se bucură de tot mai mult succes devenind astfel tot
 27

mai des folosită. Dupǎ debridarea plǎgii, se va aplica un burete de poliuretan sau polivinil
care va fi fixat cu o folie care va închide plaga ermetic. În folie se vor face nişte perforaţii la
care se vor ataşa conectori şi tuburi ce vor fi apoi montaţi la o pompǎ de vacuum. Pompa
va exercita o sucţiune controlatǎ, continuǎ sau intermitentǎ. Concomitent cu aspirarea
bacteriilor, secreţiilor şi ţesuturilor moarte în bureţi, se va realiza retracţia marginilor
plǎgii, diminuarea edemului local, favorizându-se astfel apariţia unor zone de granulaţie

 Managementul modern al plǎgii se face dupǎ principiul TIME: debridare (T = tissue

debridement), tratamentul antiinfecţios (I = inflamation/infection), alegerea pansamentului
corespunzător cantităţii de exsudat (M = moisture balance) şi urmărirea atentă a
marginilor plǎgii (E = edge of wound).

3. Controlul infecţiilor

 Asupra oricǎrei rǎni deschise planeazǎ riscul unei contaminǎri sau infecţii
bacteriene, care poate conduce la distrugerea în profunzime a ţesuturilor, cât şi la afectarea
osoasă şi articulară. În cazul unor infecţii locale, se aplicǎ antiseptice pe ranǎ. În cazul
contaminǎrilor moderate sau severe, se impune antibioterapia sistemicǎ. Este absolut
necesarǎ realizarea unei antibiograme, urmând a se administra acele antibotice care
acţioneazǎ specific pe agenţii patogeni aflaţi la originea infecţiei. Alături de urmărirea
evoluţiei clinice a rănii, este important controlul parametrilor de laborator, de tipul
proteinei C reactive şi a tabloului sangvin.

 În cazul unei osteomielite se impune realizarea unei radiografii a regiunii în cauza iar
uneori chiar şi a unei biopsii osoase. De cele mai multe ori terapia conservativǎ are şanse
reduse de reuşitǎ în acest caz, tratamentul chirurgical (rezecţia sau amputaţia osului
afectat) având cea mai bunǎ şansǎ de succes.

 Leziunile diabetice infectate sunt asociate de cele mai multe ori unor dezechilibre glicemice
importante. Acestea sunt şi mai mult accentuate de imobilizarea relativă necesară
vindecării plăgii. Echilibrarea metabolicǎ este foarte importantă în cadrul tratamentului
SPD. Aceasta se poate face prin consiliere dieteticǎ, administrarea de antiabetice orale,
luând în considerare posibilele contraindicaţii şi prin terapia convenţionalǎ sau intensivatǎ
cu insulinǎ. Terapia va fi susţinutǎ şi de consilierea pacientului, care va conţine informaţii
ţintite asupra piciorului diabetic

Măsuri preventive şi de educare a pacienţilor

 70% dintre leziunile din SPD recidiveazǎ dupǎ 5 ani, iar în timpul acesta 12%
dintre pacienţi necesită o amputaţie. Din considerente epidemiologice, prevenţia primarǎ şi
secundarǎ capǎtǎ o importanţǎ covârşitoare. Instruirea pacienţior diabetici, auto-controlul
şi îngrijirea picioarelor reprezintǎ cele mai importante mijloace de reducere a numǎrului
de amputaţii

 Prin investigarea deformitǎţilor picioarelor, a zonelor de presiune, prin screening-ul pentru

diagnosticul neuropatiei şi tulburărilor de circulaţie, se pot indentifica pacienţii diabetici
care prezintǎ risc de a dezvolta SPD ("foot at risk"). Mai apoi, tratamentul leziunilor de la
picioare (ulceraţii, Tinea pedis, micoze, deformaţii ale unghiilor) împreunǎ cu îngrijirea
corectǎ a picioarelor, sunt importante în profilaxia amputaţiilor

3.6. Controlul si asigurarea dietei.

 28

Igiena diabeticului
Regulile de igienă trebuie bine cunoscute de diabetic, deoarece de respectarea sau
nerespectarea lor, depind apariţia unor complicaţii severe. În general se recomandă:
- curăţenie corporală generală frecventă (baie generală zilnică cu apă şi săpun), urmată
de schimbarea zilnică a lenjeriei de corp.
- atenţie deosebită la îngrijirea danturii.
- perfectă igienă a organelor genitale. Adeseori infecţiile genitale pot reprezenta punctul
de plecare al unor infecţii cu germeni rezistenţi (piolonefrite, pielite).; atenţie deosebită
persoanelor obeze, unde igiena organelor genitale, dar şi cea generală, este mai greu de
întreţinut.
- Pronblema cea mai importantă este igiena membrelor inferioare, mai ales în cazul
apariţiei arteritei diabetice. Primul obiectiv este echilibrarea diabeticului. Renunţarea
la fumat este obligatorie. Se recomandă: evitarea încălţămintei strâmte, a jartierelor, a
ciorapilor cu elastic. Se va evita poziţia picior peste picior, loviturile la picioare, iar
tăiatul unghiilor va fi corect făcut. În anumite cazuri se recomandă cremă pentru
călcâie prea aspre. Nu se vor tăia niciodată bătăturile de către bolnav şi va fi stătuit să-
şi ţină picioarele departe de sobă sau de alte surse de căldură. În pat este necesară
schimbarea frecventă a poziţiei. Micozele interdigitale vor fi tratate de specialistul
dermatolog. În schimb bolnavul îşi va spăla zilnic, cu apă şi săpun, picioarele, le va
usca cu un prosop moale, şi aceasta numai prin presare, nu prin frecare. După
terminarea operaţiei, îşi va pudra cu tale picioarele, în caz de transpiraţie.
Tratamentul aseptic al excoraţiilor şi plăgilor, chiar când par neînsemnate, este
obligatoriu. Gangrena reprezintă o problemă majoră.
Tratamentul dietetic
Principii generale:
- bolnavul trebuie să-şi cunoască bine regimul, conţinutul în glucide pentru fiecare
aliment în parte şi să-l respecte riguros.
- bolnavul trebuie să fie bine instruit asupra conţinutului glucidic al alimentelor. El
trebuie să cunoască cele trei grupe mai importante de alimente:
- alimente care nu conţin glucide sau care conţin cantităţi suficient de reduse, încât să
poată fi consumate fără restricţie
- alimente bogate în glucide, care sunt interzise diabeticului.
- alimente cu glucide în cantiţăţi moderate, care pot fi consumate, dar numai în cantităţi
stabilite de medic şi numai cântărite.
- Cantitatea de glucide consumate zilnic va fi cât mai apropiată de aceea a individului
normal, ţinându-se seama de munca depusă, vârstă, sex.
- raţia calorică va corespunde necesarului caloric al organismului, în raport cu vârsta,
sexul, stările fiziologice şi munca prestată.
- se vor exclude glucidele concentrate: zahăr, produse zaharoase, făinoase etc.
- din alimentaţie nu trebuie să lipsească proteinele animale cu mare valoare biologică –
carne, lapte, brânzeturi, ouă, peşte şi lipidele vegetale ca uleiuri vegetale.
- pâinea va fi impărţită pe felii şi pe mese, cât mai exact .
 29

- mesele se vor repartiza la ore cât mai precise (dimineaţa, ora 11, prânz, ora 17 şi
seara). Ultima masă va fi servită la ora 22, sub forma unei mici gustări.
- Din alimente să nu lipsească fibrele, deoarece celulozicele din legume, fructe, cereale,
chiar leguminboase uscate, scad glicemia şi previn cancerul de colon.
Regimul diabeticului
Alimente fără cântar - carne: vacă, pasăre, 300 g sau
porc, miel slab, şuncă
- Peşte: proaspăt sau 400 g sau
congelat, sărat sau afumat
Brânzeturi: telemea, 200 – 300 g sau
caşcaval, brânză topită.
Grăsimi: unt, untdelemn,
margarină.
Legume: varză, conopidă, 800 – 1000 g.
spanac, dovleac, fasole
verde, salată, vinete.
Ouă proaspete
Obligatoriu pe cântar Fructe proaspete: mere, 300 – 400 g
zilnic fragi, zmeură, pere,
portocale, pepene.
Lapte, iaurt, urdă, brânză 500 ml.
de vaci
Cartofi, orez, griş, paste 150 g
făinoase.
Mămăligă pipita 400 g pentru 100 g pâine
Nu se fierb: cartofi,
morcovi, sfeclă, ţelină
Nuci, alune Nu
Băuturi alcoolice: vin, Ocazional şi cu moderaţie
ţuică, coniac
Ceai, cafea neagră Cu zaharină.
Interzis Se vor evita: făinoase,
biscuiţi, legume uscate:
fasole, ciocolata,
siropurile, berea,
strugurii, prunele, mierea
de albine, cozonacul,
rahatul, bananelele,
curmalele.

Instrucţiuni speciale:
Echivalenţe: 100 g pâine – 250 g cartofi – 500 g fructe
100 g – 50 g cartofi – 20 g pâine + 250 g lapte – 120 g morcovi sau ţelină sau sfeclă fierte.
Foaie de echivalenţă
Conţinutul în zahăr a 20 g de pâine este egal cu zahărul conţinut în cantităţile indicate din
alimentele de mai jos. Deci în loc de 20 g de pâine se poate lua cantitatea din alimentul
corespunzător:
20 g pâine = 15 g făină de grâu.
20 g pâine = 15 g făină de porumb.
20 g pâine = 86 g mămăligă
20 g pâine = 18 g mămăligă.
20 g pâine = 250 ml lapte
20 g pâine = 60 g cartofi
20 g pâine = 20 g mazăre.
 30

20 g pâine = 140 g mere sau pere

Alimentele care pot fi consumate fără restricţie sunt: carnea, peştele, şunca, ouăle, grăsimi
vegetale, legume ca: castraveţi, ridichi, varză, conopidă. etc.
Rolul efortului fizic în diabetul zaharat:
Se recomandă exerciţii fizice uşoare şi moderate care se realizează prin plimbări, înot, călărit
etc. Activităţile fizice uşoare ca scrisul, cusutul, îmbrăcatul etc nu pun probleme.Nu se
recomandă exerciţii fizice grele. Vârstnicii trebuie să evite exerciţiile fizice obositoare, dar
mişcările, plimbările, diferitele indeletniciri sunt indispensabile.
Măsuri de profilaxie primară vizează reducerea numărului de cazuri noi de îmbolnăvire şi
constau în:

 dispensarizarea persoanelor cu factori genetici potenţial diabetogeni (diabet zaharat la

rudele de grad I)

 dispensarizarea persoanelor cu infecţii pancreatotrope (virus urleian, virusul hepatitei)

 educarea populaţiei pentru a reduce din alimentaţie glucidele rafinate, excesul de

glucide

 educarea populaţiei pentru a combate supraalimentaţia, obezitatea, stresul - factori ce

favorizează diabetul zaharat de maturitate

 educarea femeilor care au născut feţi cu greutate de peste 5 kg să reducă glucidele din
alimentaţie, să monitorizeze glicemia

 educarea tinerilor diabetici care vor să aibă copii sănătoşi să evite căsătoriile cu
parteneri diabetici (riscul pentru copil este de 60-100% să aibă diabet zaharat)

Masuri de profilaxie secundara

 dispensarizarea bolnavilor cu diabet zaharat prin efectuarea periodic, a controalelor
clinice şi de laborator

 învăţarea pacientului să-şi administreze corect medicamentele şi să-şi prepare

alimentele pentru a putea duce o viaţă cvasi normală

 învăţarea pacientului să evite alcoolul, fumatul, eforturile fizice mari, obezitatea,

pentru a preveni complicaţiile bolii

 învăţarea pacientului să utilizeze mijloacele de monitorizare a glicemiei la domiciliu

Masuri de profilaxie tertiara

 readaptarea individului, reinserarea sa socială în cazul apariţiei unor complicaţii

invalidante (nevrite, retinopatie diabetică)

 Masuri de gradul IV

 - în stadiile finale ale bolii, asigurarea unei morţi demne, liniştite

OBEZITATE
 31

Reguli de regim în obezitate

1. Nu mâncaţi nimic între mesele prescrise.
2. Nu abuzaţi de sare.
3. Nu consumaţi alcool.
4. Respectaţi întocmai cantităţile de alimente indicate.

REGIM PENTRU O ZI – cca 1000 calorii, 75 g proteine, 100 g glucide, 35 g lipide.

Dimineaţa – 200 g lapte rece sau cald.
Ora 10 – o chiflă de 50 g sau o felie de pâine, cu brânză de vaci sau carne fiartă slabă.
Ora 12 - o cafea neagră cu zaharină.
Ora prânzului
Felul I
- salate de crudităţi din 200 g varză albă sau roşie sau ridichi, sau andive, salată verde
sau castraveţi, salată de roşii, ardei graşi, praz cu o linguriţă de ulei, lămâie sau oţet.
- Se pot folosi 1-2 farfurii de supă sau ciorbă, preparate din aceleaşi legume şi aceleaşi
cantităţi ca cele indicate pentru salată.
Felul II
- 100 g carne slabă de vacă, mânzat, pasăre fiartă, friptă, tocată şi fiartă sau friptă
înăbuşită, conserve de carne slabă preparată cu rasol.
- Sau 150 g peşte slab, stavrid, cod, ştiucă, şalău congelat sau proaspăt, fiert, fript la
cuptor, conserve de peşte slab, rasol.
- Sau 150g brânză de vaci.
- Felul III
- Un măr,de 100g.
- Seara
- 150 g cartofi fierţi înăbuşiţi sau 200 g soteuri din fasole verde şi 200 g dovlecei cu 2
linguriţe de iaurt.

Respectarea particularităţilor in funcţie de forma clinică (DZ tip1, DZ tip2), varstă (diabetul
la copil, adolescent, varstnic) stare fiziologică (gravida cu diabet).
Controlul greutăţii.
3.7. Administrarea tratamentului medicamentos
Respectarea dozelor si orarului corelat cu alimentaţia, observarea reactiilor adverse
(tulburari digestive la biguanide, hipoglicemie la sulfonilureice, insulina), incidente si
accidente alergice, retenţie hidrică.
Tratamentul cu antidiabetice orale:
Se folosesc în diabetul zaharat de tip II.
 32

1.Sulfonileureicele: Glibenclamid, Diaprel, Amaryl, Maninil, Tolbutamid etc

2. Biguanidele: Meguan, Glucophage etc. Cu precauţie se folosesc butilbiguanidele ca:
Buformin, Silubin.
Tratamentul cu insulină
Pentru diabeticul de tip 1, insulinodependent, insulina este indispensabilă. Există insuline cu
acţiune rapidă şi insuline cu acţiune lentă. Dintre cele cu acţiune rapidă se foloseşte în
principal insulina obişnuită, cristalină, ordinară. Tot cu acţiune rapidă este insulina Actrapid.
Aceasta este importată şi este bine purificată. Ca regulă generală, bolnavul îşi va administra
insulina, de 3 ori pe zi, cu 15 minute înainte fiecărei mese principale.
1 u.i insulină echivalează cu circa 2 g glucoză.
Preparatele insulinice folosite în practica medicală sunt:
1. Insuline rapide: Actrapid, Humulin, Iletin etc.
2. Insuline medii: Humulin – N, Insulatard NPH etc.
3. Insuline lente: Lantus, Monotard MC etc.
Accidente după administrarea de insulină sunt:
- hipoglicemia.
- Infecţii locale: flrgmoane
- Alergii la insuline
- Lipodistrofia.
ADMINISTRAREA INSULINEI
DEFINIȚIE
- Insulina este medicamentatul care asigură supraviețuirea pacienților cu diabet zaharat tip 1
şi controlul glicemiilor pentru un număr semnificativ (in creştere) dintre pacienții cu diabet
zaharat 2 şi gravide cu diabet gestațional.
OBIECTIVE
- Promovarea şi menținerea stării de bine, clinic şi psihologic al pacienților
- Evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice şi a cetoacidozei.
INDICAȚII
- Diabet zaharat tip 1 (indicație absolută )
- Diabet zaharat tip 2:
• Atunci cand cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemiante orale
combinate cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice
• Episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infecții moderate sau severe)
• Pre- şi intra- şi postoperator cand se suspendă medicația orală
• In cazul contraindicațiilor preparatelor orale (insuficiența hepatică şi renal )
• Reacții adverse ale unor preparate orale
- Diabetul zaharat gestațional care nu se rezolvă prin dietă
- Urgențe hiperglicemice (cetoacidoză , hiperglicemie osmolară
TIPURI DE INSULINĂ
- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu acțiune scurtă sunt singurele care se folosesc in
situații de urgență metabolică pentru că se pot administra intravenos
acționand in mai puțin de 10 min.
- Insuline intermediare (cu acțiune prelungită ): Monotard, Insulatard, Humulin basal,
Insuman basal
- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long.
- Insuline premixate (cu acțiune rapidă şi intermediară ). Mixtard. Humulin.Insuman Comb .
PĂSTRAREA INSULINEI
- Se păstrează de regulă la frigider intre 2 - 8°, nu in congelator sau aproape de acesta.
- In vederea administrării flaconul se scoate din frigider cu 60 min inainte. Nu se incălzeşte
inainte de administrare.
- Flaconul integru şi/sau cel din care se face administrarea se poate păstra sub 30° la
intuneric,
nu mai mult de 28 de zile. Dacă timpul este depăşit se pierde valabilitatea.
STABILIREA DOZEI ŞI TIPULUI DE INSULINĂ
- Se face de către medic, individualizat
 33

- Medicul instruieşte pacientul cum să-şi ajusteze dozele in funcție de conținutul

de hidrocarbonați din dietă
- Tipul de insulină este ales in funcție de toleranța pacientului
- Administrarea insulinei se face conform unei scheme stabilite de medic
PRECAUȚII GENERALE
- Se verifică aspectul pentru a observa dacă nu au apărut modificări: insulinele rapide au
aspect limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fără
flocoane. Prezența flocoanelor presupune schimbarea flaconului.
- Insulinele intermediare sau lente se omogenizează prin culcarea flaconului in poziție
orizontală şi rulare bland intre palme de 30-40 de ori. Agitația in poziție verticală produce
bule şi imperfecțiuni la dozare. Dacă nu se omogenizează , nu se administrează .
- Nu se amestecă insuline cu concentrații diferite şi nici tipuri diferite de insulină. Dacă este
necesar se folosesc seringi separate.
PRECAUȚII SPECIALE
- Insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc in situații de urgență metabolică ,
in stări febrile, boli infecțioase, traumatisme, intervenții chirurgicale.
- Insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrand in acțiune in mai
puțin de 10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. şi I.M.
- Alegerea locului in funcție de tipul de insulina:
• Pentru insulinele rapide - abdominal - cu excepția a 5 cm in jurul ombilicului, zonă in care
absorbția e cea mai rapidă
• Insuline intermediare: coapsă , fesă
• Pentru pacienții slabi, normoponderali, copii, injectarea se face in zona deltoidiană şi
coapsă , intr-un unghi de 45°
• In regiunea abdominală sau fesieră injectarea se face incepand sub un unghi de 90°
- Exercițiul fizic creşte rata absorbției prin creşterea fluxului sanguin
- Deasemenea expunerea la căldură (baie, masarea zonelor, plajă ) favorizează absorbția mai
rapidă şi glucidele se administrează cu cateva minute mai devreme
- Expunerea la frig incetineşte absorbția, alimentele fiind administrate cu cateva minute mai
tarziu.
- Rotația locului de injecție (in aceeaşi arie ținand seama de timpul de absorbție al insulinei)
este important pentru prevenirea complicațiilor (lipohipertrofia -depunere excesivă de
grăsime sau lipoatrofia - topirea țesutului grăsos subcutanat).
- Dacă sangerează sau iese lichid se aplică un tampon pentru 5-8 secunde fără să se maseze
pentru a nu grăbi absorbția insulinei
- Reducerea durerii este posibilă dacă:
• Soluția se injectează la temperatura camerei
• Aerul se elimină corect
• Zona se spală sau se dă cu alcool şi se aşteaptă evaporarea
• Zona trebuie să fie relaxată
• Pătrunderea in piele se face rapid
• Nu se schimbă direcția acului
• Se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) in funcție de regiune
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI- Pot apare complicații:
• Hipoglicemia - pacientul trebuie să aibă asupra lui 15 gr hidrocarbonați (3bucăți de
zahăr)
• Edemul insulinie - apare la pacienții nou descoperiți din cauza retenției hidrosaline la
inceputul inițierii tratamentului cu insulină
• Lipodistrofia hipertrofică - creşterea in volum a țesutului adipos nevascularizat ceea ce
incetineşte mult absorbția insulinei
• Lipodistrofia atrofică - diminuarea țesutului adipos subcutanat la locul administrării
insulinei, mai frecvent la femeile tinere
• Alergia locală - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros
 34

• Alergia generalizată - de la urticarie pană la şocul anafilactic- Cu excepția hipoglicemiei

pe care o sesizează bolnavul, celelalte vor fi interpretate şi evaluate de medicul
specialist.

3.8. Intervenţia chirurgicală la diabetic.

Pregătirea specială si reechilibrarea preoperatorie, supravegherea intraoperatorie, ingrijirea
specială postoperatorie, prevenirea complicaţiilor.
1. Obiective stabilite:
1.1. Realizate – manifestări de dependenţă absente sau ameliorate, satisfacţia pacientului.
1.2. Nerealizate – manifestări de dependenţă care se menţin sau apar in perioada ingrijirii.
2. Reformularea obiectivelor – adaptate la capacităţile fizice (resurselor) pacientului/familiei.
3. Planificarea intervenţiilor adecvate manifestărilor de dependenţă prezente in evoluţia
pacientului.
 35

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU OBEZITATE

Obezitatea este starea patologică caracterizată prin creşterea greutăţii corporale ideale cu
peste
15-20% şi sporirea masei ţesutului adipos
Culegerea de date
Circumstanţe de apariţie:
- persoane de sex feminin, in perioada de menopauză
- in mediul urban incidenţa este mai crescută
- persoane cu obiceiuri alimentare modificate: supraalimentaţie, consum crescut de dulciuri
- persoane cu ri-persoane cu risc constituţional - prezenţa obezităţii la rudele de gradul 1
(părinţi, fraţi)
- modu -modul de viaţă - sedentarism, consum de alcool
Manifestări de dependentă (semne şi simptome)
- creştere in greutate faţă de greutatea ideală
- oboseală
- astenie
- dispnee
- hipertensiune arterială
- prezenţa varicelor la membrele inferioare
- constipaţie
- amenoree
Probleme
- tulburări respiratorii şi circulatorii:
- mobilizare cu dificultate
- intoleranţă la activitatea fizică
- alterarea tranzitului intestinal
- tulburări menstruale
- risc de alterare a integrităţii tegumentelor (intertrigo, piodermite)
- risc de complicaţii cardiace (HTA, ateroscleroză)
- risc de complicaţii respiratorii
- risc de artroze - gonartroză, coxartroză, spondiloză
- risc de alterare a altor metabolisme - glucidic, lipidic (diabetul zaharat, hiperuricemie)
- pierderea imaginii şi a stimei de sine
Diagnostice de nursing
 Mobilizare cu dificultate datorita greutatii excessive
 Intoleranta la activitatea fizica datorita hipertensiunii arteriale
 Alterarea tranzitului intestinal datorita sedentarismului
 Tulburari menstruale datorita menopauzei
Diagnostice potentiale
 Risc de alterare a integritatii tegumentelor
 Risc de complicatii cardiace
 Risc de complicatii respiratorii
 Risc de artroze gonartroze coxartroze spondiloze
 Risc de alterare a altor metabolisme (glucidic, lipidic)
 Pierderea imaginii corporeale si a stimei de sine
Obiective
 Pacientul sa ajunga la o greutate ideala in functie de sex si varsta
 Pacientul sa aiba o buna mobilitate
 Pacientul sa se poata autoingriji pentru a-si mentine tegumentele si
mucoasele integre si curate
 Pacientul sa aibe o buna circulatie, respiratie, excretie
 Prevenirea complicatiilor posibile
 36

Interventii
 Asistenta stabileste un regim alimentar :
 hipocaloric (aproximativ 1000 de calorii/zi pentru un pacient cu
activitate obisnuita
 hipocaloric cu 400-800 calorii/zi pentru un pacient imobilizat)
 Se reduc din alimentatie produsele rafinate (ciocolata, cacao,
frisca, unt, carne, conserve, branzeturi grase)
 se poate consuma fara restrictie fructe si legume proaspete,
carne slaba, oua fierte tari, lichide neindulcite.
 Se indica activitatea fizica:
 exercitii fizice moderate,
 mers pe jos 60-90 min/zi,
 practicarea de sporturi,
 evitarea eforturilor fizice mari, sporadice, care sporesc apetitul.
 Masurarea zilnica a greutatii pacientului si notarea acesteia in foaia de
temperatura.
 Administrarea tratamentului medicamentos cu actiune de stimulare a
catabolismului si diurezei.
 Postul absolut este recomandat numai in coditii de spital sub
supraveghere medicala.
 In cazul interventiilor chirurgicale estetice asistenta pregateste pacientul
pentru interventia chirurgicala.
 37

NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

DEFICI- ÎNGRIJIRE
TARA
Nevoia de a Alterarea respirației Pacientul să prezinte - Monitorizez funcțiile vitale:TA=200/100 mmHg,P=95 Pacientul are stare bună
respira si a și circulației,datorată o respiratie și o cu:
cresterii masei circulație adecvate bătăi/min,T=36,8 ºC ,R= 20/ min și le notez în foaia de observatie R=18resp/min,TA=145/85
avea o buna
corporale,manifestate mmHg,P=72/min ,nu
circulație prin palpitații, - asigur un mediu ambiant bine aerisit și umezesc aerul din încăpere prezintă efecte secundare
tahicardie,dispnee -învăț pacientul exerciții de respirație și de relaxare,asigur ale medicaţiei
menţinerea căilor respiratorii libere,

-Invat pacientul să folosească diferite aparate de susținere (scripetele

de deasupra patului, care îl va ajuta să coboare mai usor din pat)

- Asigur condiţiile de mediu adecvate, pentru a evita pericolele prin

accidentare
- asigur poziţie adecvată pentru respiraţii profunde,cu evitarea
eforturilor fizice mari

- Învăț pacientul să utilizeze diferite tehnici de relaxare si de

gimnastică respiratorie.

- pregătesc pacientul psihic și fizic și efectuez EKG

- pregătesc pacientul psihic și fizic recoltez analizele medicale
recomandate de medic
- administrez tratamentul prescris de medic și monitorizez efectul
acestora
- învăț pacientul să reducă grăsimile și NaCl din alimentație
- învăț pacientul să respecte tratamentul medicamentos
prescris

- Învăț pacienul să evite schimbările bruște de temperatură

 38

Nevoia de a Alterarea ingestiei Implementarea unui - învăț pacientul să-şi modifice stilul de viaţă în raport cu cerințele Pacientul acceptă cu greu
se alimenta și datorită restrictiilor regim adecvat care regimului recomandat hiposodat, hipocaloric, hipolipidic restricțiile legate de
hidrata alimentare să asigure necesarul regimul alimentar
manifestată prin caloric , adaptat - institui orar de alimentare constituit din mese fracționate la 4 ore hiposodat,hipocaloric și
inapetență,refuz de bolii și orar de hidratare hipolipidic
adaptare la regimul
impus - asigur un climat corespunzător servirii mesei
Pacientul să fie Pacientul este echilibrat
echilibrat hidroelec- - pregatesc materiale necesare pentru administrarea hranei la patul hidroelectrolitic si
trolitic si nutritional bolnavului conform indicațiilor nutritional
- Explorez preferintele pacientului asupra alimentelor permise
- Pacientul acceptă treptat
alcatuind o alimentatie echilibrata cu evitarea grasimilor animale,
reducerea cantitatii de hidrocarbonati si alegerea de alimente regimul alimentar
benefice pentru sănătate;
-
- Invat pacientul să aiba alimentatie bogată în fructe, zarzavaturi - In
functie de toleranta la glucide regimul va cuprinde alimente cantarite - Pacientul face eforturi să
(paine, lapte, cartofi, paste fainoase, legume uscate, fructe) si mănânce numai alimentele
necantarite (peste, carne, mezeluri, oua, supe de carne, sosuri fara
faina, ulei) permise

- Asigur un regim alimentar variat, bogat în proteine şi vitamine:

carne, legume şi fructe;

- Calculez necesarul de calorii pe 24 de ore in functie de activitate,

varsta;

- Sfătuiesc pacientul să consume circa 2 litri lichide pe zi sub forma

de: ceai, compot, sucuri naturale, lapte;

- invăț pacientul să respecte programul de odihnă şi să evite

situaţiile stresante

- urmăriresc,supraveghez si instruiesc membrii ai familiei pentru

 39

respectarea indicațiilor medicale privind alimentația bolnavului și

regimului ce trebuie respectat

- La indicația medicului cântăresc zilnic pacientul.

Nevoia de a Risc de complicatii Reducerea - sfătuiesc pacientul să evite administrarea medicamentelor fără Pacientul îsi însușește
evita datorate lipsei de anxietătii legate de prescripiţie medicală sau supradozarea noțiunile necesare evitarii
pericolele cunoştinţe legat de complicatiile apariției complicațiilor
natura suferinţei posibile - învăţ pacientul să identifice din timp semnele ce indică o În timp,anxietatea
cardiace şi crestere alarmantă a TA pacientului se reduce
metodele de considerabil
prevenire a - explic pacientului natura suferinţei sale şi a modalităţilor de
complicaţiilor prevenire a complicaţiilor
,manifestat prin
anxietate – să aibă TA în limite normale
– să aibă un puls în limite normale;
– să desfăşoare activităţi fără a apărea oboseala;
– să cunoască factorii de risc şi tratamentul
– să aibă tegumentele integre;
– să nu aibă edeme;
– să existe un echilibru intrări – ieşiri;
– să identifice si să elimine factorii cauzali
– să–şi schimbe stilul de viaţă (renunţare la
fumat, practicarea de exerciţii fizice
-supraveghez bolnavul d.p.d.v psiho-emotional.
- discut cu bolnavul în vederea restabilirii încrederii în propria
persoana.

Nevoia de a Alterarea Asigurarea unei - asigur un microclimat corespunzător toleranta la efort a

se mișca si a confortului,datorat poziții adecvate in bolnavului creste
avea o buna surplusului de pat, efectuare de -asigur o poziție cât mai comoda a bolnavului în pat progresiv cu semne
postura greutate,manifestat exerciții pentru minore de incapacitate a
-schimb poziția bolnavului si efectuez masajul membrelor
prin dificultate în recuperarea adaptării la realizarea
inferioare si a zonelor expuse pentru a preveni atrofiile musculare
efectuarea miscărilor mobilității programului de mobilizare
și escarele
 40

sedentarism,imobili- - efectuez gimnastica pasivă și activă sub controlul functiilor vitale, precoce
tate conform indicației medicului.
-mobilizarea activă a bolnavului se face după scheme bine
adaptate, sub îndrumarea medicului si sub controlul EKG.
Nevoia de Alterarea Pacientul să -asigur un microclimat lipsit de zgomot si bine aerisit -Pacientul are un
adormi și de a somnului,datorat beneficieze de un
se odihni anxietății,manifesta somn corespunza-tor - pregătesc lenjeria de corp și pat, asigur o poziție confortabilă a somn linistit dar încă
t prin somn și să se trezească bolnavului în pat
insuficient calitativ odihnit
- învăt pacientul să practice tehnici de relaxare, exerciții respiratorii mai prezintă o
și cantitativ
minute, inainte de culcare.
stare de anxietate
- Identific nivelul și cauza anxietății la pacienții cu insomnie
- Administrez tratamentul medicamentos prescris :
- măsor TA și pulsul

Nevoia de a -Incapacitate de a-si -restabilirea -creez bolnavului climatul afectiv care duce la restabilirea încrederii bolnavul este satisfăcut
practica religia practica religia încrederii în forțele in sine din punct de vedere al
creștin-ortodox. proprii și credința necesitații practicarii
din Dumnezeu - Planific împreună cu pacientul activități religioase. acestei religii
-Incapacitate de a
urma cerințele -ajut bolnavul la efectuarea unor ritualuri religioase creștin-
religioase ortodoxe
-supraveghez dieta bolnavului în zilelee în care conform credinței
există restricții alimentare
 41

Nevoia de a -insuficiența -educatia sanitara a -discut cu bolnavul asupra factorilor care au cauzat excesul bolnavul este receptiv la
învața despre cunoaștere a bolii,a bolnavului ponderal si îl previn asupra complicatiilor care i-ar putea pune viața ce ii spun si mă asigur de
boală măsurilor de în pericol; buna lui colaborare in
prevenire, de evitare vederea restabilirii stării
a complicațiilor - stabilesc împreună cu pacientul reguli de respectat în de sănătate
alimentaţie cum ar fi:
• folosirea de tacâmuri şi farfurii mici,
• masticarea prelungită înainte de înghiţire,
• prepararea de porţii mici,
• aşezarea furculiţei pe masă după fiecare înghiţitură,
• planificarea cumpărăturilor de alimente (bani potriviţi);
• resturile alimentare se aruncă, pauză între felurile de
mâncare
• evitarea alimentelor cu densitate calorică mare
• interzicerea consumului de alcool;
• fracţionarea meselor (5-6/zi);
• reducerea aportului caloric.

-sfătuiesc bolnavul ca la cele mai mici semen de discomfort să se

prezinte de urgență la medic pentru efectuarea unui control
Nevoia de Anxietate moderată Pacientul să fie - identific cu pacientul cauza anxietăţii 06.01.2015
a comunica datorată mediului
spitalicesc manifes- echilibrat psihic; - favorizez adaptarea pacientului prin explicatii pe intelesul sau Pacientul este
tat prin nelinişte, despre metode de investigare, tratamente
Pacientulsî neliniştit, anxios
agitaţie,frică
colaboreze cu echipa - furnizez explicaţii clare şi deschise asupra ingrijiriilor programate
medicală în 11.01.2015
obiectivele propuse - creez un climat de inţelegere empatică
Anxietatea a dispărut,iar
- incurajez pacientul la activităţi pentru a inlătura starea de anxietate pacientul cere să fie
externat
- asigur legătura pacientului cu familia prin vizite frecvente
- pun pacientul in legătură cu alţi pacienţi care suferă de aceleaşi
 42

afecţiuni
- efectuez actele medicale cu blandeţe şi răbdare
- informez pacientul in legătură cu evoluţia bolii sale şi ii explic
necesitatea respectarii tratamentului și aregimului ca o conditie
obligatorie pentru evitarea complicațiilor

Nevoia de a Dezinteres in a Pacientul să - explorez ce activităţi recreative produc plăcere pacientului In urma intervenţiilor
se recrea indeplini activităţi acorda-te, pacientul
recreative practice activităţi - analizez şi stabilesc dacă acestea sunt in concordanţă cu starea participă la activităţi
psihică şi fizică recreative în limita
Cauze: recreative, să fie
posibilităţilor sale.
- am in vedere ca activitatea sa să nu-l suprasolicite şi să-l
- disconfort relaxat obosească Obiectiv realizat.
- situaţie de criză - asigur o creştere graduală a dificultăţii acestor activităţi
- anxietate moderată - pun la dispoziţie material informativ pentru destinderea, relaxarea
pacientului, prin intermediul lecturii (ziare, reviste, cărţi)
Manifestări:
- încurajez pacientul să poarte discuţii pe variate teme cu pacienţii
- neparticiparea la de aceeaşi vârstă
activităţi recreative
- inactivitate
 43

ÎNGRIJ1REA PACIENTULUI CU SINDROM DE SLĂBIRE

(SUBPONDERAL)
Culegerea - Circumstanţe de apariţie:
datelor - persoane in perioada de creştere excesivă (copii)
- aport alimentar scăzut - sărăcie
- persoane cu efort fizic intens, fără aport alimentar
Corespunzător
- persoane cu tulburări de deglutiţie, de masticaţie
- persoane cu tulburări endocrine (Basedow), psihice, stări
Febrile
- Manifestări de dependență semne şi simptome)
- astenie - scădere in greutate uscăciunea tegumentelor - edeme - plăgi
nevindecabile - bradicardie - hipotensiune arterială
Probleme - intoleranţă la efort fizic
- scădere in greutate
- tulburări circulatorii
- risc de scădere a afectivităţii
- risc crescut faţă de infecţii respiratorii (TBC)
- risc de complicaţii - ptoze viscerale, hernii
Obiective - pacientul să-şi recapete pofta de mancare, să recupereze deficitul ponderal
- pacientul să-şi dobandească forţa fizică, starea de bine, fizic şi psihic
- să se prevină apariţia complicaţiilor infecţioase sau de altă natură
Intervenţii
 asistenta asigură realimentarea progresivă, pe cale orală sau prin/şi alimentare parenterală:
 valoarea calorică a alimentelor, in primele zile, este de 1000 – 1500 cal./zi, crescand progresiv
cu 50 cal./zi
 factorii nutritivi - aport de alimente bogate in proteine, cu conţinut redus de lipide şi dulciuri
concentrate
 numărul de mese este de 5-6/zi, la inceput, cu alimente de consistenţă lichidă, apoi, cu
consistenţă normală
 pe cale parenterală, se administrează perfuzii cu soluţii hipertone de glucoză 1000 ml/zi şi
preparate proteice; in aceste soluţii, se administrează vitamine din grupul B şi vitamina C
 pentru stimularea apetitului, se administrează, la indicaţia medicului, doze mici, pe cale
subcutanată, de insulină inaintea meselor (4 u x 3)
 măsoară zilnic greutatea corporală şi apreciază evoluţia in funcţie de curba ponderală
 asigură igiena corporală
 invaţă, ambulator, pacientul şi familia acestuia cum să pregătească alimentele şi modul in care să se
facă alimentarea
 administrează tratamentul prescris - anabolizante (Steranabol - i.m., Decanofort - i.m., Madiol per
os)
 educă pacientul să se prezinte la controale periodice, clinice şi de laborator

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU GUTĂ

Culegerea datelor
Circumstanţe de apariţie:
- persoane cu alimentaţie bogată in proteine (carne, viscere)
Manifestări de dependentă (semne şi simptome)
- durere apărută noaptea, brusc, violent, insuportabil; este monoarticulară (de obicei, la nivelul
halucelui)
- zona articulară cu coloraţie violacee, căldură locală: febră, frison, tahicardie, uneori, vărsături
- problemele dispar ziua; durerile revin noaptea, prinzând şi alte articulaţii
Aceste manifestări alcătuiesc accesul gutos
 44

- în stagiul cronic:-accesele dureroase se repetă la intervale variabile – apar tofi gutoşi la mai multe
articulaţii şi în piele (la pavilionul urechii, coate, degete) - constantele de laborator (uree, acid uric,
creatinină) sunt modificate între accesele gutoase
- sunt prezente anchiloze articulare
Probleme în accesul gutos
- durere articulară
- hipertermie
- risc de deshidratare în stadiul cronic
- dureri articulare
- alterarea tegumentelor prin prezenta tofilor gutoşi
- mobilitate redusă
- risc de invalidităţi
- risc de complicaţii - litiază urică
Obiective - pacientul să prezinte un echilibru al metabolismului proteinelor
- pacientul să cunoască şi să respecte alimentaţia prescrisă, pentru a preveni accesele gutoase
- să se prevină complicaţiile bolii
Intervenţii
în accesul gutos
- asigură repausul la pat pe toată perioada dureroasă
- aplică comprese locale, alcoolizate reci, imobilizează articulaţia
- asigură alimentaţia lacto-făinos-vegetariană, hipocalorică, cu un aport mai mare de lichide
- administrează tratamentul prescris - Colchicina, in doze regresive, ca medicaţie specifică, şi
antiinflamatoare nesteroide (Indometacin, Fenilbutazona)
- în guta cronică
- instituie regimul alimentar:
- hipoproteic (1 g/kg corp/zi), (viscerele, mezelurile, conservele de carne, carnea de vită, de pasăre, se
exclud)
- legumele, fructele se consumă in alternantă cu produsele lactate, pentru menţinerea pH-ului alcalin al
urinei
- lichide circa 2 l/zi, pentru a creşte clearance-ul uric
- recoltează sange şi urină pentru examene de laborator
- educă pacientul, internat sau in ambulator, să respecte alimentaţia pentru a preveni complicaţiile bolii
- administrează tratamentul medicamentos pentru a inhiba sinteza acidului uric (Milurit) sau pentru
resorbţia uratului de sodiu
- suplineşte pacientul pentru a-şi satisface trebuinţele, atunci cand au survenit anchiloze, invalidităţi
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU DIABET ZAHARAT ( DZ)
Tabloul clinic:
- poliurie (urinează 4-5 l/24 ore
- polidipsie, ingestia 2-5 l de lichide /24ore
- polifagie accentuată in special la tineri
- scădere ponderală, ca urmare a catabolismului și pierderilor de material energetic( glucoză)
- astenie fizică și intelectuală
- crampe musculare
- halena acetonică
- prurit genital și infecții genitale fără răspuns la tratamentele obișnuite
- manifestările unor complicații (plăgi nevindecabile, furunculoză)
Factori etiologici:
- ereditatea, obezitatea, sedentarismul, stresul, substanțe chimice și
medicamente( corticoizi, anticonvulsivante, unele diuretice, citostatice etc.)
 45

NEVOIA DIAGNOSTIC DE OBIECTIVE INTERVENŢII EVALUARE

DEFICIT ÎNGRIJIRE
ARA
Alimentaţie Să se obţină - pentru pacientul ambulator:invită periodic pacientul la Pacientul prezintă
inadecvată: echilibrul controale clinice şi de laborator in cadrul dispensarului medical
Cauza: metabolismului (glicozurie, glicemie); glicemia şi glicozuria
- dezechilibrul glucidic in ...zile - pentru pacientul dezechilibrat, internat in spital:
in limitele admise.
metabolismului Pacientul să se - asigură alimentaţia pacientului:
glucidelor. alimenteze in raport - evaluează nevoile cantitative şi calitative in funcţie de Pacientul respectă
Manifestări: cu nevoile sale varstă (copil, adolescent, adult), sex, stare fiziologică
- polifagie; cantitative şi (sarcină, alăptare),activitatea pacientului, forma bolii: dieta recomandată
- polidipsie. calitative/24 ore. proteine 13-15%, lipide 30-35%,glucide 50% (250-300 gr)
in raţia alimentară/24 h la adult, ca şi la persoana
nediabetică; pentru activitatea uşoară se recomandă 30-35
cal./kgcorp/24 h;
- numărul meselor/24 h: 4-5-6(3 mese principale şi 2-3
gustări);
- alegerea alimentelor se face in funcţie de conţinutul de
glucide;
- alimente interzise zahăr, produse zaharoase, fructe
uscate,prăjituri, leguminoase uscate, siropuri, struguri, prune;
- alimente permise, cantărite: o paine (50% glucide), cartofi
(20% glucide), pastele făinoase, fructe, legume, (cu
peste 5% glucide), lapte, branză de vaci, mămăligă;
- Alimente permise necantărite: carnea şi derivatele din carne,
peştele, ouăle, branzeturile, smantană, untul, legumele cu 5%
glucide (varza, conopida, pătlăgelele roşii, fasolea verde); din
alimentaţia zilnică să nu lipsească carnea, oul, peştele;
- prepararea alimentelor: se va folosi pentru indulcirea
ceaiurilor, compotului, ciclamat de sodiu sau zaharina (care se
pun după fierberea produselor); sosurile nu se ingroaşă
cu făină, ci cu legume pasate; pastele făinoase se cantăresc
inainte de fierbere; painea se cantăreşte inainte de a fi prăjită
(prin deshidratare se concentrează in glucide); se foloseşte
fierberea şi coacerea ca tehnici de preparare a alimentelor
 46

- recoltează produsele pentru examenul de laborator (sange,

urină);
- administrează medicaţia prescrisă de medic la orele indicate; Pacientul îşi
- insulina ordinară: S.C. in doza recomandată, administrată cu administrează corect
15-30 min inaintea mesei (foloseşte seringă specială gradată in tratamentul
unităţi de insulină, ţine seama că alcoolul inactivează medicamentos.
produsul); ritmul de administrare: 2-3 ori pe zi, inaintea
meselor principale; administrarea T.V. numai in cazul
comei diabetice;
- insulina monocomponentă, semilentă, lentă o dată sau de
două ori pe zi la ore fixe injecţii S.C.;
- respectă cu stricteţe măsurile deasepsie;
- alternează locul de injectare pentru a preveni lipodistrofiile
loc de injectare:
- faţa externă a braţului, 1/3 mijlocie; faţa antero
externă a
coapsei, 1/3 mijlocie;
- regiunea subclaviculară,
- flancurile peretelui abdominal,
- regiunea fesieră; superoexternă;
- administrează medicaţia orală hipo-glicemiantă; sulfamide
hipoglicemiante sau biguanide şi urmăreşte efectele
secundare ale acestora (greţuri, vărsături,epigastralgii,
inapetenţă);
- administrează medicaţia adjuvantă
- vita- minoterapia, KCL.

Deshidratare Pacientul să-şi recapete măsoară greutatea corporală la Pacientul duce o

datorată condiţia fizică interval de 2-3 zile;
poliuriei,manifestată în., săptămâni. - evaluează manifestările de viaţă cvasinormală,
prin:scădere în Pacientul să fie deshidratare:
îşi desfăşoară în
greutate,astenie,obo- conştient că prin aspectul pielii şi al mucoaselor,
seală,epuizare. respectarea pulsul, tensiunea arterială; bune condiţii
alimentaţiei şi a - evaluează astenia, epuizarea
tratamentului, poate pacientului il ajută in ingrijiri activitatea
 47

să ducă o viaţă igienice pentru conservarea forţei sale profesională.

cvasinormală. fizice;

Anxietatea Pacientul să cunoască - asigură condiţii de ingrijire in spital in saloane mici, liniştite, Pacientul este
Cauza; care să permită repausul fizic şi psihic al pacientului;
- necunoaşterea manifestările bolii, - explică pacientului normele de viaţă şi alimentaţie pe care echilibrat psihic,
prognosticului trebuie să le respecte;
regimul de viaţă pe participă activ la
bolii. - pune la dispoziţie pacientului exemple de pacienţi cu
Manifestări: care să-l respecte, să evoluţie favorabilă indelungată. propria îngrijire.
- insomnie,
îngrijorare. se obţină echilibrul
său psihic.
Familia să fie
implicată în îngrijirea
pacientului.

Risc de infecţie Pacientul să fie ferit - supraveghează zilnic temperatura corpului, pulsul, tensiunea Pacientul prezintă
Cauze: de complicaţii arterială,consemnează în foaia de temperatură rezultatul;
- epuizarea; infecţioase. tegumente integre
- scăderea - supraveghează tegumentele bolnavului ş mucoasele, sesizând
rezistenţei manifestările cutanate;
organismului.
- educă pacientul privind păstrarea igiene personale corporale,
Manifestări:
în general,şi picioarelor, în special, pentru a preveni
- vindecarea
escoriaţiile, fisurile, bătăturile la acest nive care se pot infecta
întârziată a plăgilor.
uşor (atenţie la obezi, la nivelul plicilor).

Risc de complicaţii Pacientul să nu -sesizează unele modificări, care se datorează unorcomplicaţii: Pacientul nu
acute prezinte modificări ale comportamentului (obnubilarea), transpiraţii, prezintă
Cauze: complicaţii acute respiraţie Kusmaul; - acordă îngrijiri speciale: complicaţii acute
- dezechilibrul ale bolii. ale bolii.
metabolismuluigluc - a) în coma hiperglicemică: Familia susţinemoral
idelor şi pacientul.
lipidelor • administrează doza de insulină ordinară recomandată de
 48

Manifestări: medic pe cale subcutanată şi intravenoasă, la intervalul

- comă stabilit;
hiperglicemică;
- oboseală, • recoltează, periodic, sânge pentru dozarea glucozei, a
somnolenţă, rezervei alcaline şi urină pentru glicozurie;
inapetenţă;
- greţuri, vărsături, • supraveghează pulsul,tensiunea arterială,
diaree respiraţia,revenirea conştienţei;
- tahicardie
- pierderea lentă a • reechilibrează hidroelectrolitic şi acido- bazic pacientul
conştientei prin perfuzii cu ser fiziologic soluţie Ringer, soluţie
- piele uscată Fischer şi soluţie bicarbonat de sodiu 14 g%0;
- respiraţie
Kusmaul, - halenă • îngrijeşte tegumentele şi mucoasele pacientului
de acetonă comatos.
- comă
hipoglicemică: b) în coma hipoglicemică:
- ameţeli, astenie
- transpiraţii • administrează soluţie glucozată, hiper- tonă 10-20%,
- T.A. crescută 250-500 ml/h, repetat, până la revenirea din starea de
- pierderea bruscă comă şi la reluarea alimentaţiei pe cale naturală;
a conştienţei
- piele umedă • educă pacientul pentru prevenirea acestor complicaţii şi
- respiraţie normală îl învaţă să respecte raţia de glucide/24 h:
-
• să cântărească alimentele
• să înlocuiască unele alimente cu conţinut mare de
glucide prin altele cu conţinut mai redus, pentru a
obţine senzaţia de saţietate (exemplu: pâine 50%
glucide se poate înlocui cu mămăliga cu 12%
glucide)

• învaţă pacientul insulinodependent cum să-şi

dozeze medicamentul, cum să-şi facă injecţia cu
insulină, cum să respecte regulile de asepsie, cum
să alterneze locul de injectare, cum să păstreze
 49

produsul (loc uscat, T+4, +7 grade), să mănânce la

15-30 minute după adm.

Risc de complicaţii
cronice:
•învaţă pacientul să recunoască semnele I complicaţiilor
acute şi cum să intervină în cazul acestora (în caz de
- scăderea acuităţii hipoglicemie să-şi administreze puţină apă îndulcită)
vizuale;
•învață pacientul să folosească teste rapide de determinare a
- dureri în membrele glicemiei și glicozuriei la domiciliu
inferioare
• implică familia în îngrijirea pacientului pentru a cereea
climatul de liniște și securitate; în cazul copiilor, părinții sunt
implicați în totala îngrijire a copilului diabetic.

SEMNE
SI
SIMPTOME
- poliurie, 4-5l/24h
-polidipsie,2-5l/24h
-polifagie accentuate
-scadere ponderala
-astenie fizica si intelectuala
-crampe muscular
-vedere incetosata
-glicozurie
-nivelul glicemiei in sange
este crescut
acetonurie
-prurit genital si infectii
genital fara raspuns la
tratamentele obisnuite
Problemele pacientului
-alimentatie inadecvata,in
surplus
-intoleranta la activitatea
fizica si intelectuala
-anxietate
-risc de infectii
-risc de complicatii acute:
 coma hipoglicemica
 coma hiperglicemica
-risc de complicatii cronice:
 scaderea acuitatii
vizuale
 dureri in membrele
inferioare
50
PLAN DE INGRIJIRE –DIABET ZAHARAT
INTERVENTIILE ASISTENTEI
OBIECTIVE EVALUARE
PROPRII DELEGATE
-sa obtina echilibrul -asigura un regim alimentar -recoltarea produselor pentru -explica
metabolismului echilibrat examenul de laborator pacientului
glucidic -evalueaza nevoile -la diabetul zaharat de tip I normele de viata
-pacientul sa se cantitative si calitative in insulin ordinara prin injectare sc si alimentative pe
alimenteze in raport cu functie de varsta,sex,stare in doza recomandata, se care trebuie sa le
nevoile sale,cantitative fiziologica, forma boli administreaza cu 15-20 min respecte
si calitative/24h -stabileste ratia alimentara inaintea mesei, se folosehte - pacientul sa
-pacientul sa-si -mentinerea unui echilibru seringa speciala gradate in respecte ratia de
recapete conditia glicemic constant unitati de insulin, ritmul de glucide/zi
fizica si intelectuale -exercitii psihice de administrare 2-3 ori /zi inaintea -si sa cantareasca
-pacientul sa cunoasca adaptare meselor principale alimentele zilnice
manifestarile -ingrijire -administrare de insulin
bolii,regimul de viata stomatologica,oftamologica monocomponenta, semilenta,
pe care sa/l respecte si neurologica lenta o data sau de 2 ori /zi la ore
-sa obtina echilibrul -educarea pacientului fixe prin ijectari subcutan
psihic al pacientului pentru: -respecta cu strictete masurile de
-pacientul sa fie ferit  autocontrolul asepsie
de complicatii glicemiei -alterneaza locurile de injectare
infectioase acute  planificarea pentru a preveni hipodistrofiile
-glicozuria sa fie alimentatiei (fata externa a bratului,1/3
absenta sau sa nu  depistarea, mijlocie, fata antero-externa a
depaseasca 10g/24h prevenirea si tratarea coapsei,1/3 mijlocie,flancurile
-combaterea hipoglicemiei peretelui abdominal, regiunea
aterosclerozei si a  tratamentul fesiera
obezitatii afectiunilor associate -administratia medicatiei
-greutatea corpului sa  ajustarea schemei de adjuvanta
ramana neschimbata terapie insulinica -masurarea zilnica a diurezei
-se testeaza glicemia sinotarea ei in foaia de
pentru scaderea ei sub observatie
2g%o -masurarea greutatii corporale la
2-3 zile
-evalueaza manifestarile de
 51

deshidratare: aspectul pielii si al

mucoaselor, pulsul si TA
 52

Coma diabetică
Este complicaţia cea mai gravă a diabetului zaharat Poate fi declanşată de: eroare dietetică (post
prelungit şi nu excesul alimentar),oprirea sau diminuarea nejustificată a tratamentului cu
insulină,erori în dozarea insulinei,surmenaj, factori psihici, infecţii, intoxicaţii,corticoterapie etc.

Tablou clinic Coma diabetică este totdeauna precedată de o fază prodromală = precoma
- în precomă exteriorizată clinic prin:
- anorexie totală (este un avertisment la un diabetic care de obicei este
polifag),însoţită de greţuri, vărsături, greutate epigastrică,
- polidipsie, poliurie,
- polipnee cu halenă acetonică (elemente valoroase pentru a interveni înainte de
apariţia comei).
---------------------
- In coma diabetică acido-cetonică există 3 semne majore:
- în comă 1.Dispnee
- respiraţia Kussmaul (in 4 timpi: inspiraţie, pauză, expiraţie - pauză) amplă,
zgomotoasă
2.Tulburări de cunoştinţă (comă calmă)
3.Deshidratare globală:
- tegument uscat,
- extremităţi reci, de aspect violaceu,
- pliu cutanat persistent,
- uscăciunea limbii (roşie prăjită), a mucoaselor,
- facies supt, nas ascuţit,
- hipotonia globilor oculari, infundaţi in orbite,
- hipotensiune arterială, colaps.
4. alte semne: hipotermie, vărsături, dureri abdominale, midriază, halenă
acetonică
- Pentru confirmarea diagnosticului pot fi determinate (accesibile oricărui cabinet
medical) glicozuria (reactiv: Fehling sau Nylander), acetonuria (reacţia Legal ) sau
prin teste rapide
Atitudine de - Ca tratament de urgenţă se administrează insulina 20 U i.v. (chiar la domiciliu).
urgență - Se transportă de urgenţă la spital unde tratamentul este etapizat pe ore şi strict
individualizat pentru combaterea acidozei şi hidratare.
Se recoltează probe de laborator pentru determinarea glicemiei, glicozuriei
cantitative, acetonuriei, hematocritului, azotemiei, ionogramei, rezervei alcaline.

Coma hipoglicemică

Tabloul  Uneori este precedată de foame imperioasă, sen zaţie de oboseală, tahicardie,
clinic anxietate, transpiraţii, agitaţie psiho-motorie (logoree, delir, fasciculaţii musculare)
 De cele mai multe ori se instalează brusc
 Are tablou caracteristic de comă "umedă" şi hipertonă:
- transpiraţii profuze,
- agitaţie psihică,
- contracturi musculare,
 53

- convulsii,
- hiperflexia osteo-tendinoasă,
- hipertonia globilor oculari,
- semnul Babinski bilateral.

Conduita Coma hipoglicemică (la un bolnav diabetic) trebuie diferenţiată de coma diabetică
(vezi anterior), de care se deosebeşte prin: absenţa respiraţiei de tip Kussmaul şi a
de halenei acetonice, a fenomenelor de deshidratare (pielea este uscată în coma diabetică
şi umedă în cea hipoglicemică) şi absenţa tulburărilor neurologice.
urgență
- Când diferenţierea este greu de făcut, se administrează 20-30 ml glucoză hipertonică
(20 -40%) care este urmată de o ameliorare rapidă în cazul unei come hipoglicemice şi
de nici un efcet in cazul comei diabetice.
- Transportare la spital

Schema diagnosticului diferenţial dintre coma diabetică şi coma hipoglicemică

Coma diabetică Coma hipoglicemică

Cauze: Cauze:
- nerespectarea dietei - alimentaţie insuficientă
- doză insuficientă de insulină - supradozarea de insulină sau (mult mai rar
- diferite infecţii, tulburări gastrointestinale hipoglicemiante orale)
- boli intercurente - eforturi fizice mari
Debut Debut
— debut lent (mai multe zile) — debut brusc, sau la câteva ore după
administrarea de
insulină.
Evoluţia simptomelor Evoluţia simptomelor
- poliurie - anxietate, nelinişte
- polidipsie - transpiraţii, palpitaţii
- uscăciunea gurii - senzaţie de foame
- grețuri, vărsături - cefalee, diplopie
- astenie, somnolenţă-comă - dezorientare psihică
- respiraţie Kussmaul - agitaţie psihomotorie
- convulsii tonic-clonice
- pierderea cunoştinţei
Starea clinică Starea clinică
- tegument uscat, hiperemic — tegument palid, umed
- limbă uscată, crăpată — T.A. normală sau crescută
- hipotensiune arterială — pupile dilatate
- hipo- şi areflexie — reflexele osteotendinoase accentuate
(hiperreflexie)
— Babinski pozitiv bilteral.
54
55