MICROSOFT OFFICE 2003

 Word, un program de redactare care ofera facilitati de creare a unor note

informative de o pagina, a unui raport de prezentare cu elemente grafice sau chiar
a unui studiu de 500 de pagini.
 Excel, un program de calcul tabelar ce poate fi folosit pentru realizarea de analize
financiare, diagrame si grafice, pentru baze de date si pentru partajarea
informatiilor cu alte programe.
 PowerPoint, un program pentru realizarea de prezentari, permite crearea de
diapozitive sau tiparirea prezentarii.
 Outlook, ofera o agenda zilnica, un calendar si o lista pentru sarcinile cotidiene.
 Access, un program potrivit pentru baze de date de marime mare.
 FrontPage, program care ne invata cum sa realizam o pagina web, indifferent ca
este vorba de o pagina web personala sau un site comercial.
 INTRODUCERE

La modul general, o baza de date este o colectie de date, de informatii corelate

intre ele, care se refera la un anumit aspect al realitatii si destinat unui grup de utilizatori.
O baza de date trebuie sa suporte toate operatiile ce se pot efectua asupra datelor:
introducere de date, actualizarea datelor, stergerea datelor, precum si sortarea datelor
dupa anumite criterii.
Un sistem de baze de date este un sistem computerizat de mentinere a evidentei
unei activitati pe baza datelor stocate.
O baza de date are urmatoarele elemente componente:
 Hardware – un calculator de uz general, un PC, la care principala caracteristica ce
ne intereseaza este capacitatea de stocare a datelor (HDD).
 Software – sistemul care gestioneaza, administreaza baza de date. Exista multe
aplicatii pe care le putem utiliza in functie de marimea bazei de date. Daca avem
de a face cu o baza de date de mica dimensiune sau mijlocie, putem utiliza chiar
pachetul Microsoft Office, dar daca avem de a face cu o baza de date mare trebuie
sa utilizam alte software-uri, cum ar fi: PHP MySql, Oracle, etc.
 Utilizatorii – cei care lucreaza cu baza de date. Utilizatorii pot fi clasificati astfel:
utilizatorii programatori ( cei care realizeaza software-ul pentru gestionarea
datelor), utilizatorii finali sau clientii (cei care acceseaza datele prin intermediul
aplicatiei realizata de programatori) si administratorul bazei de date (cel care se
ocupa cu buna functionare a bazei de date).
 Datele – informatiile cu care se realizeaza baza de date.
Pachetul Microsoft Office 2003 are tot ceea ce ii trebuie pentru a realiza orice tip
de document pe care dorim sa il printam sau sa il utilizam on-line. Pe langa instrumentele
traditionale de procesare a documentelor, foi de calcul si gestiune a bazelor de date,
Office 2003 include o serie de noi instrumente de analiza a datelor, de raportare a
acestora in asa fel incat oricare utilizator poate realiza orice tip de publicatie si poate
gestiona orice tip de date cu care doreste sa lucreze.
Cu ajutorul pachetului Office putem gestiona informatii, deci putem gestiona o
baza de date. O baza de date este o colectie de date structurate impreuna cu relatiile
dintre acestea si tehnicile de prelucrare corespunzatoare. Accesul la date, atat pentru
introducerea acestora, cat si pentru obtinerea lor trebuie sa fie simplu si flexibil.
Gestionarea unei baze de date inseamna ca putem introduce date in baza de date, sterge
date, extrage toate datele sau doar anumite date, realiza rapoarte si multe alte lucruri pe
care o sa le studiem in acest curs.
Pentru a gestiona o baza de date, adica o colectie de informatii, putem folosi una
din aplicatiile pachetului Office:
 Aplicatia Word pentru o colectie de date mica;
 Aplicatia Excel pentru o colectie de date mica si mijlocie;
 Aplicatia Access, care este un sistem de baze de date relationale pentru o colectie
de date mare.
Instrumentul cel mai puternic pe care il ofera Microsoft Office 2003 este acela ca
aplicatiile Office pot fi programate. Utilizand anumite instrumente pe care le vom studia
de-a lungul acestui curs, putem crea propriile macro-instructiuni pentru a automatiza
task-urile de la cele mai simple la cele mai complexe. Pentru acest lucru folosim un
limbaj de programare care se numeste Visual Basic for Aplications (VBA). VBA este
asemanator cu Visual Basic, dar nu poate rula de sine statator, ci are nevoie de o aplicatie
Office.
Un macro este o serie de comenzi si instructiuni grupate impreuna ca o singura
comanda pentru a realiza o anumita sarcina in mod automat. In loc de a realiza manual o
serie de comenzi, lucru ce este consumator de timp, actiunile repetitive pot fi realizate
ruland un singur macro ce realizeaza task-ul pentru care a fost creat. Un macro poate fi
utilizat:
 Pentru a creste viteza de formatare si editare a unui document;
 Pentru combinarea mai multor comenzi, de exemplu, pentru inserarea unui tabel
cu o marime si margini specifice, cu un anumit tip de linii si coloane, deci crearea
de sabloane proprii;
 Pentru a face o caseta de dialog mai accesibila;
 Pentru automatizarea anumitor sarcini.
Exista doua metode de a crea un macro. Prima ar fi aceea de a deschide pur si
simplu Visual Basic si de a scrie codul, daca deja cunoastem acest limbaj de programare.
A doua metoda, cea mai simpla, este aceea de a utiliza Macro Recorder, care scrie
automat codul Visual Basic pe masura ce inaintam cu aplicatia.
Macrou-rile sunt instrumente deosebit de puternice. Sunt atat de puternice incat
pot face foarte mult rau. De exemplu, pot fi scrise macro-uri pentru o multime de lucruri
rele: se poate scrie un macro care sterge toate documentele de pe HDD sau un macro care
trimite informatii importante de pe calculatorul nostru in alta parte prin Internet.
Cateodata, cand deschidem un document nou apare o casuta de dialog care ne spune ca
exista macro-uri in documentul respectiv. In casuta de dialog avem posibilitatea de a
activa sau dezactiva macro-urile. Daca este un document pe care l-am descarcat de pe
Internet sau nu stim nimic despre el, alegerea cea mai buna este aceea de a dezactiva
aceste macro-uri. Nu se stie ce fel de macro-uri sunt sau in ce fel vor afecta datele din
calculatorul nostru asa ca este mai bine sa prevenim decat sa tratam.
 2. WORD

2.1. Deschiderea aplicaţiei Word sub Windows

Programul Word se poate deschide din meniul Start din Windows. Se vor efectua următorii
paşi:
1. Deschideţi meniul Start executând clic pe butonul Start.
2. În meniul Start executaţi clic pe Programs.
3. În meniul următor executaţi clic pe Microsoft Word.

Se poate intra şi într-un alt mod în aplicaţia Word: deschideţi meniul Start şi executaţi clic pe
New Office Document. Pe ecran va apărea caseta de dialog New Office Document. În această
casetă de dialog executaţi clic pe eticheta General (dacă este cazul) iar apoi executaţi dublu clic pe
pictograma Blank Document.

2.2. Structura ecranului în aplicaţia Word

După ce aţi intrat în aplicaţia Word, vedeţi un document gol, pregătit pentru introducerea
textului. Părţile componente ale ecranului sunt prezentate în continuare:
Butonul de
Butonul de
Bara de restaurare/maximizare
Bara de titlu minimizare
meniuri

Bara Butonul
standard Close

Bara de
formatare

Bara de
Spaţiul derulare
de lucru verticală

Bara de
derulare
orizontală

Bara de
stare

Fig. 2.1. Ecranul de deschidere Word este un document gol

 Tabelul 2.1. Elementele componente ale ecranului Word
Element de ecran Funcţie
Spaţiul de lucru Aici este afişat documentul proriu-zis, unde puteţi introduce şi prelucra
textul. Figura 2.1. prezintă un document gol.

Bara de titlu Aici sunt afişate denumirea programului şi a documentului curent. La

capătul din dreapta al barei de titlu se găsesc butoanele pentru
minimizare, restaurare şi închidere a programului.

Bara de meniuri Titlurile meniurilor de pe această bară permit accesul la comenzile

meniurilor din Word.

Barele cu instrumente Micile simboluri sau butoane de pe barele cu instrumente permit

selectarea cu ajutorul mouse-ului a comenzilor folosite frecvent.

Bara de stare Word afişează pe bara de stare informaţii despre document şi starea
tastelor de blocare (lock keys) de pe tastatură.

Barele de derulare Executând clic pe barele de derulare se realizează deplasarea în cadrul

documentului.

Butonul de minimizare Executând clic pe acest buton se ascunde temporar programul (se
transformă într-o pictogramă pe bara de sarcini). Apoi se poate executa
clic pe butonul Microsoft Word de pe bara de sarcini, din partea
inferioară a ecranului pentru a reintra în Word.

Butonul Close Executând clic pe acest buton se închide aplicaţia Word.

Butonul de Executând clic pe acest buton se măreşte fereastra programului Word pe

restaurare/maximizare întregul ecran, sau se reduce la dimensiunile iniţiale.

2.3. Utilizarea meniurilor şi a barelor cu instrumente

În Word, pentru a-i comunica programului acţiunile care vreţi să fie efectuate, va trebui să
daţi comenzi. Majoritatea comenzilor din Word pot fi emise folosind fie meniurile, fie barele cu
instrumente.
Pentru a selecta o comandă din meniuri:
1. Deschideţi un meniu executând clic pe titlul lui de pe bara cu meniuri, Puteţi deschide un
meniu şi apăsând simultan tasta Alt şi tasta corespunzătoare literei subliniate din titlul meniului. De
exemplu, apăsaţi Alt+F pentru deschiderea meniului File.
2. După deschiderea meniului, executaţi clic pe comanda dorită, sau apăsaţi litera subliniată
din numele comenzii.
 În figura 2.2. este prezentat meniul File deschis. Word foloseşte mai multe elemente în
meniurile sale pentru a oferi informaţii suplimentare. În tabelul 2.2. sunt explicate aceste elemente.

Fig. 2.2. Meniul File cu submeniul Send To deschis

Tabelul 2.2. Părţile componente ale unui meniu

Elementul de meniu Funcţia
Buton În cazul în care comanda din meniu are un buton corespondent pe bara
cu instrumente, acesta este afişat în dreptul comenzii respective din
meniu.

Elipsă (...) Arată că respectiva comandă din meniu conduce la o casetă de dialog.

Săgeată de submeniu Arată că respectiva comandă din meniu conduce la un alt meniu
(denumit submeniu).

Tastă de comandă rapidă Indică tastele care se pot folosi pentru a selecta comanda din meniu cu
ajutorul tastaturii.

Se pot folosi tastele de comenzi rapide pentru a selecta anumite comenzi fără a folosi deloc
meniurile. Tastele de comenzi rapide sunt afişate în meniu în dreptul comenzii corespunzătoare. În
fig. 2.2., de exemplu, se poate vedea că tastele de comandă rapidă pentru comanda Open sunt
Ctrl+O. Aceasta înseamnă că prin apăsarea simultană a tastelor Ctrl+O se obţine acelaşi rezultat ca
şi în urma executării unui clic pe Open.
Dacă se folosesc barele cu instrumente, se va executa clic cu mouse-ul pe butonul dorit.
Butoanele au simboluri care ajută la identificarea funcţiei fiecăruia. Dacă nu se ştie funcţia unui
anumit buton, se va menţine indicatorul mouse-ului pe butonul respectiv timp de câteva secunde,
fără să se execute clic; Word va afişa o casetă ScreenTip în dreptul butonului, indicând funcţia
acestuia.

2.4. Utilizarea casetelor de dialog

Multe din comenzile programului Word au ca rezultat deschiderea unei casete de dialog.
Word foloseşte casetele de dialog pentru a obţine informaţii suplimentare, necesare pentru
executarea unei comenzi. Fiecare casetă de dialog este diferită, dar ele folosesc aceleaşi elemente de
bază.
Într-o casetă de dialog, pentru deplasarea de la un element la altul se apasă Tab sau Shift
+Tab (deplasare înainte sau înapoi). Pentru a selecta un element, se poate executa clic pe el, sau se
apasă tasta Alt plus litera subliniată. Dacă nu se mai selectează nimic în caseta de dialog, se va
apăsa tasta Enter sau se va executa clic pe butonul OK pentru a accepta datele introduse şi a
executa comanda. Se va executa clic pe butonul Cancel sau se va apăsa tasta Esc pentru a închide
caseta de dialog fără a mai executa comanda.

2.5. Introducerea textului şi deplasarea în document

Aplicaţia Word afişează o liniuţă clipitoare în spaţiul de lucru; acesta este cursorul sau
punctul de inserare, care indică locul în care va introdus textul în document şi locul în care vor fi
executate anumite operaţii de editare. Pentru introducerea textului se va folosi tastatura. Nu trebuie
apăsată tasta Enter la capătul rândului – Word va împărţi în mod automat textul pe rânduri, atunci
când acesta ajunge la marginea din dreapta. Tasta Enter se apasă doar atunci când se doreşte
începerea unui nou paragraf.
Se poate deplasa cursorul pentru a adăuga şi a edita textul în diferite locuri din document. În
tabelul 2.3. sunt descrise principalele mişcări ale cursorului.

Tabelul 2.3. Deplasarea cursorului

Pentru a deplasa cursorul ... Procedaţi astfel ...
În orice loc vizibil Executaţi clic în locul respectiv

Un caracter la dreapta sau la stânga Apăsaţi tasta corespunzătoare, cu săgeata spre dreapta
sau spre stânga
Un rând în sus sau la sfârşitul unui rând
Apăsaţi tasta cu săgeata în sus sau în jos

La începutul sau la sfârşitul unui rând Apăsaţi tastele Home sau End

La începutul sau la sfârşitul documentului Ţineţi apăsată tasta Ctrl şi apăsaţi tastele Home sau
End

2.6. Închiderea programului

Pentru închiderea programului Word există mai multe posibilităţi, toate având acelaşi rezultat:
™ Executaţi clic pe File, Exit.
™ Apăsaţi Alt+F4.
™ Executaţi clic pe butonul Close (X) aflat în capătul din dreapta al barei de titlu.
 Dacă salvaţi un document pentru prima dată, Word va cere să îl salvaţi înainte de a ieşi din
program. (fig. 2.3.) Dacă se alege Yes se iese din Word cu salvarea documentului, dacă se alege No
se iese fără salvare, iar dacă se alege Cancel se rămâne în Word în documentul curent, care nu se
salvează.

Fig. 2.3. Salvarea înainte de a ieşi din programul Word

 2.7. Numerotarea paginilor, anteturi şi subsoluri

2.7.1. Numerotarea paginilor

Multe documente – în special cele lungi – impun numerotarea paginilor. Word oferă
numeroase opţiuni pentru plasarea şi tipul cifrelor de pagină; acestea fac parte întotdeauna din antet
sau din subsol.
Pentru a numerota paginile din document, se efectuează paşii următori:
1. Se selectează Insert, Page Numbers. Pe ecran va apărea caseta de dialog Page Numbers.
ca în fig.2.15.

Fig. 2.15. Caseta de dialog Page Numbers

2. Se execută clic pe săgeata de derulare Position şi se selectează poziţia dorită în pagină:

Top of Page (Header) (în partea superioară a paginii – antet) sau Bottom of Page (Footer) (în
partea inferioară a paginii – subsol).
3. Se execută clic pe săgeata de derulare Alignment şi se selectează Left, Center sau Right.
Se poate selecta şi Inside sau Outside, dacă se tipăreşte faţă-verso şi se doreşte ca numerele
paginilor să fie plasate spre interior (Inside) sau spre exterior (Outside).
4. Formatul prestabilit pentru numerotare este cel cu cifre arabe (1, 2, 3 etc.). Pentru a selecta
un alt format (cum ar fi i, ii, iii etc.), se execută clic pe Format şi se selectează formatul dorit.
5. Clic pe OK.

2.7.2. Anteturi şi subsoluri

Antetul şi subsolul reprezintă textele tipărite în partea superioară (antet) sau în cea inferioară
(subsol) a fiecărei pagini a unui document. Anteturile şi subsolurile pot include şi numărul paginii;
aici pot fi incluse şi titlurile capitolelor, numele autorului şi alte informaţii similare.

2.8. Liste numerotate şi liste marcate

Se poate crea o listă pornind de la un text deja introdus, sau în timp ce se scrie. Pentru a crea o
listă numerotată sau una marcată pornind de la un text deja introdus, se vor efectua următorii paşi:
1. Se selectează paragrafele care vor fi incluse în listă.
2. Se selectează Format, Bullets and Numbering pentru a deschide caseta de dialog Bullets
and Numbering.
3. În funcţie de tipul de listă dorit, se execută clic pe eticheta Bulleted (marcată) sau pe
eticheta Numbered (numerotată). În fig. 2.16. sunt prezentate opţiunile etichetei Numbered, iar în
fig. 2.17. opţiunile etichetei Bulleted.
4. Se execută clic pe stilul marcajului sau al numerelor dorite.
5. Se execută clic pe OK.
 Fig.2.16. Opţiunile pentru stilul listei numerotate din eticheta Numbered

Fig.2.17. Opţiunile pentru stilul listei marcate din eticheta Bulleted

Pentru a crea o listă numeroatată sau una marcată în timpul introducerii textului, se execută
aceiaşi paşi ca mai sus cu excepţiile:
* Nu se selectează nici un paragraf (se omite pasul 1)
* Pasul 6: Se introduc elementele listei, apăsând tasta Enter la sfârşitul fiecărui paragraf.
Word introduce automat un marcaj sau o cifră la începutul fiecărui paragraf.
* Pasul 7: La sfârşitul ultimului paragraf, se apasă tasta Enter de două ori.

2.9. Utilizarea simbolurilor şi a caracterelor speciale

Simbolurile şi caracterele speciale nu fac parte din setul standard de caractere şi, ca atare, nu
pot fi găsite pe tastatură. Literele cu accent (cum ar fi é), litera grecească µ şi simbolul copyright
(©) sunt doar câteva exemple. Deşi aceste caractere nu se află pe tastatură, Word le poate insera
totuşi în documente.

Inserarea unui simbol

Pentru a insera un simbol într-un document, se plasează punctul de inserare acolo unde se
doreşte să apară simbolul, apoi se efectuează paşii următori:
1. Se selectează Insert, Symbol pentru a deschide caseta de dialog Symbol (fig.2.18.). Se
execută clic pe eticheta Symbol, dacă nu este deja deschisă.

Fig.2.18. Caseta de dialog Symbol

2. Se execută clic pe săgeata de derulare Font şi se selectează setul de simboluri dorite din
listă. Cele mai des folosite sunt:
• Symbol LItere greceşti, simboluri matematice, săgeţi, simboluri pentru ,ărci de
înregistrare şi copyright etc.
• Normal Text Litere cu accente şi alte semne speciale, simboluri ale valutelor, simbolul
pentru paragraf etc.
• WingDings Pictograme de ceasuri, plicuri, telefoane etc.
3. Se caută în tabelă simbolul dorit. Pentru a vedea o imagine mărită a simbolului, se execută
clic pe el.
4. Executând clic pe Insert simbolul selectat va fi inserat în text.
5. Pentru a închide caseta de dialog se execută clic pe Close sau Cancel.

2.10. Utilizarea tabelelor

Un tabel este o structură în care se pot organiza datele pe rânduri şi pe coloane. Fiecare intrare
dintr-un tabel – numită celulă – este independentă de celelalte intrări. Tabelul poate avea un număr
aproape oricât de mare de rânduri şi de coloane; oferă şi un foarte bun control asupra dimensiunii şi
a atributelor de formatare a celulelor. Celula dintr-un tabel poate conţine text, elemente grafice şi
aproape orice element care poate fi inclus într-un document din Word. Singura excepţie este faptul
că un tabel nu poate conţine un alt tabel.
Crearea unui tabel
Pentru a crea un nou tabel gol într-un loc oarecare dintr-un document, se efectuează paşii
următori:
1. Se plasează cursorul în locul din document unde va apărea tabelul.
2. Se selectează Tabel, Insert Table. Pe ecran va apărea caseta de dialog Insert Table.
(fig.2.19.).

Fig. 2.19. Caseta de dialog Insert Table

3. În casetele de text Number of Columns şi Number of Rows, se execută clic pe săgeţi, sau
se introduce numărul de rânduri şi coloane pe care trebuie să le conţină tabelul. (Se pot modifica şi
ulterior aceste valori.).
4. Pentru a aplica una din formatările automate pentru tabele oferite de Word , se execută clic
pe butonul AutoFormat, se selectează formatul dorit, apoi se execută clic pe OK.
5. În caseta de text Column Width, se selectează lăţimea dorită pentru coloane. Selectând
Auto se va realiza împărţirea egală a paginii între numărul de coloane specificat.
6. Executând clic pe OK Word va crea un tabel gol, având cursorul plasat în prima celulă.

2.11. Includerea elementelor grafice în documente

2.11.1. Inserarea unei imagini grafice

O imagine grafică este un desen stocat pe disc într-un fişier grafic. Word poate folosi fişierele
grafice create de o multitudine de aplicaţii, inclusiv PC Paintbrush, programul Paint din Windows,
Lotus 1-2-3 şi AutoCAD. În plus la instalarea programului Word este inclusă şi o bibliotecă de
imagini clip art care pot fi folosite în documente.
Pentru a integra o imagine grafică (care nu este o imagine clip art din Word) într-un document
creat în Word, se efectuează paşii următori:
1. Se selectează Insert, Picture, From File. Pe ecran va apărea caseta de dialog Insert
Picture. (fig.2.20.).

Butonul
Preview

Fig.2.20. Caseta de dialog Insert Picture

 2. Caseta mare din centrul casetei de dialog afişează, de regulă, toate fişierele grafice din
directorul specificat. Pentru ca în listă să nu fie incluse decât anumite tipuri de fişiere grafice, se
execută clic pe săgeata de derulare Files of Type şi se selectează tipul dorit de fişier din listă.
3. Se scrie în caseta de text File Name denumirea fişierului care trebuie inserat, sau se
selectează denumirea acestuia din listă.
4. Pentru a vedea imaginea în caseta Preview, se execută clic pe butonul Preview.
5. Se execută clic pe OK, iar Word va insera imaginea grafică în document.

2.11.2. Desene în document

În afară de posibilitatea includerii în document a unor imagini grafice existente, Word permite
crearea propriilor desene. Pentru a desena trebuie adusă pe ecran bara cu instrumente de desen
(Drawing toolbar). Se selectează View, Toolbars, Drawing. În fig. 2.21. este prezentată bara cu
instrumente.

Fig. 2.21. Bara cu instrumente de desen (Drawing Toolbar)

Desenul constă în următoarele operaţii cu caracter general:

• Introducerea de obiecte deja desenate în document. Obiectele care sunt la dispoziţia
utilizatorului sunt linii, săgeţi, diverse forme geometrice şi text. Majoritatea obiectelor
desenate din Word sunt denumite AutoShapes.
• Mutarea obiectelor desenate în alte locuri şi schimbarea dimensiunilor şi a proporţiilor lor.
• Modificarea obiectelor desenate. De exemplu, se poate modifica grosimea liniei, culoarea
textului sau tipul de vârf de săgeată al unei săgeţi.

Pe bara cu instrumente de desen există butoane pentru cele mai frecvent folosite obiecte de
desen: linii, săgeţi, forme tridimensionale etc. (Se pot vedea şi obiecte de desen mai puţin folosite
apelând la meniuri sau la casetele de dialog asociate barei cu instrumente de desen). În lista
următoare sunt prezentate metodele de desen cel mai frecvent folosite:
• Pentru a desena un obiect, se execută clic pe butonul corespunzător de pe bara cu
instrumente de desen. Sau se execută clic pe butonul AutoShapes şi se selectează forma
dorită din listă. Apoi se desenează în document obiectul care se doreşte inserat. Ţinând
 apăsată tasta Shift în timpul desenării, obiectul va fi afişat la scara 1:1 (de exemplu, pentru
a desena un pătrat sau un cerc în locul unui dreptunghi sau a unei elipse).
• Pentru a selecta un obiect deja desenat, se execută clic pe el. Obiectul va fi afişat înconjurat
de mici dreptunghiuri, numite puncte de redimensionare. Pentru a selecta mai multe
obiecte, se ţine apăsată tasta Shift şi se execută clic pe ele. Pentru a şterge obiectele
selectate se apasă tasta Delete.
• Pentru a muta obiectul selectat, se plasează indicatorul mouse-ului pe el (însă nu pe un
marcaj de redimensionare) şi se trage în noua locaţie.
• Pentru a modifica dimensiunea sau forma unui obiect selectat, se plasează indicatorul
mouse-ului pe unul din marcajele de redimensionare şi se trage cu mouse-ul până se obţine
dimensiunea/forma dorită.
• Pentru a schimba culoarea liniei de contur a unui obiect, se execută clic pe butonul Line
Color de pe bara cu instrumente de desen şi se selectează culoarea dorită.
• Pentru a schimba culoarea de umplere a unui obiect compact, se execută clic pe butonul Fill
Color şi se selectează culoarea dorită.
• Pentru a schimba grosimea sau tipul liniilor folosite la desenarea unui obiect, se selectează
obiectul şi se execută clic pe butonul Line Style, sau pe Dash Style.
• Pentru a adăuga o etichetă cu text, se execută clic pe butonul Text Box, se trage în
document pentru a include o casetă de text, apoi se introduce textul. Când s-a terminat
textul, se execută clic în afara casetei de text.
 2.12. Opţiunile de afişare pe ecran a documentului

Word oferă mai multe modalităţi de afişare a documentului. Fiecare este concepută pentru a
uşura executarea anumitor operaţii de editare. Modurile de afişare disponibile sunt:
• Normal Ideal pentru operaţiile generale de editare.
• Page Layout Ideal pentru lucrul cu diferite formatări şi formate de pagină.
• Online Layout Optimizat pentru afişarea pe ecran.
• Outline Conceput pentru lucrul cu structuri.
• Master Document Conceput pentru lucrul cu documente mari, din mai multe părţi.
Modul de afişare folosit nu are nici o influenţă asupra conţinutului documentului sau asupra
modului în care va arăta acesta după tipărire. El nu afectează decât modul în care este afişat
documentul pe ecran.

2.13. Tipărirea unui document

2.13.1. Tipărirea în unul sau mai multe exemplare

Pentru tipărirea unui document se vor executa următorii paşi:

1. Se execută clic pe File, Print. Pe ecran va apărea caseta de dialog Print (fig.2.10.).

Fig.2.10. Caseta de dialog Print

2. În caseta Number of Copies se va introduce numărul dorit de exemplare; sau se execută

clic pe săgeţile de incrementare pentru a selecta valoarea dorită.
3. Executând clic pe caseta de validare Collate se va activa sau dezactiva această facilitate.
4. Se execută clic pe OK.

2.13.2. Tipărirea parţială a unui document

Se poate tipări o parte a unui document, adică un singur rând, sau mai multe pagini. Pentru a
tipări un fragment dintr-un document, se efectuează următorii paşi:
1. Pentru a tipări un fragment de text, acesta trebuie selectat. Pentru a tipări o singură pagină,
se va plasa cursorul pe pagina respectivă.
2. Se execută clic pe File, Print. Pe ecran va apărea caseta de dialog Print.
3. În secţiunea Page Range, se specifică ce se tipăreşte:
 • Selectând Selection se va tipări textul selectat.
• Selectând Current Page se va tipări pagina în care se află cursorul.
• Selectând Pages se vor tipări paginile specificate, apoi se introduc numerele paginilor în
caseta de text. De exemplu, se introduce 1-3 pentru a tipări paginile de la 1 la 3, sau 2,4
pentru a tipări paginile 2 şi 4.
4. Se execută clic pe OK.

2.14. Fonturi, chenare şi umbre

2.14.1. Fonturi

Word oferă o largă paletă de fonturi ce pot fi folosite în documente. Fiecare font este de un
anumit tip, în funcţie de aspectul lui. Tipurile sunt identificate prin denumiri ca Arial, Courier şi
Times New Roman. Dimensiunile fonturilor sunt măsurate în puncte. În majoritatea documentelor
se folosesc fonturi cu dimensiuni între 8 şi 14 puncte, există însă şi fonturi mai mari sau mai mici
pentru titluri sau pentru alte tipuri de text.

2.14.2. Selectarea fontului

Se poate schimba fontul unui text care a fost deja introdus, selectând mai întâi textul
respectiv. Pentru a alege fontul pentru un text care urmează a fi introdus se plasează cursorul în
poziţia dorită. Apoi, pentru a alege un font pentru textul selectat sau pentru textul care urmează să
fie introdus, se vor efectua următorii paşi:
1. Se execută clic pe Format, Font pentru a deschide caseta de dialog Font (fig. 2.11.).

Denumirea
fontului
Mărimea
fontului

Aspectul
fontului

Fig. 2.11. Caseta de dialog Font

 2. În caseta de text Font este afişată denumirea fontului curent. Parcurgând lista din caseta
Font se poate selecta un font cu altă denumire.
3. În caseta de text Size este indicată mărimea curentă a fontului. Se poate selecta altă mărime
din lista casetei Size sau se poate introduce dimensiunea dorită în caseta de text. În caseta Preview
se vede aspectul fontului selectat.
4. Pentru ca selecţiile făcute să devină active se execută clic pe OK.

Mărimea şi denumirea unui font se poate selecta rapid folosind bara cu instrumente de
formatare. În caseta cu listă Font şi Font Size sunt afişate denumirea şi mărimea fontului curent. Se
poate schimba fontul executând clic pe săgeata de derulare din dreptul fiecărei liste şi făcând o
selectare. În lista Font, fonturile folosite recent apar la început.

2.14.3. Utilizarea caracterelor aldine, italice şi a sublinierilor

Cel mai rapid mod de a atribui efectele pentru scrierea cu caractere aldine, cursive sau pentru
subliniere este utilizarea butoanelor de pe bara cu instrumente de formatare. Executând clic pe un
buton atributul respectiv se activează şi executând din nou clic pe el se dezactivează. Când cursorul
se află într-un text în care unul dintre aceste atribute este activat, butonul corespunzător de pe bara
cu instrumente apare “apăsat”.
Se pot atribui elemente de formatare pentru fonturi şi folosind caseta de dialog Font. Caseta
de dialog se va folosi astfel:
1. Se execută clic pe Format, Font pentru a deschide caseta de dialog Font.
2. În caseta Font Style se selectează Blod, Italic sau Blod Italic. Se va selecta Regular pentru
a reveni la fontul normal.
3. Se execută clic pe săgeata de derulare Underline şi se selectează stilul dorit de subliniere
din lista respectivă, sau se selectează None pentru a elimina sublinierea.
4. Se execută clic pe OK.

2.15. Indentarea şi alinierea textului

2.15.1. Indentarea

Distanţa dintre text şi marginile din stânga şi din dreapta ale paginii sunt controlate prin două
elemente: dimensiunile marginilor laterale ale paginii şi indentarea textului. Marginile sunt
schimbate, de regulă, doar pentru întregul document, sau pentru fragmente mari dintr-un document.
Pentru fragmente mai reduse de text, cum ar fi rândurile şi paragrafele individuale, se poate folosi
indentarea.

Stabilirea indentării în caseta de dialog Paragraph

Paşii necesari pentru efectuarea operaţiei de indentare sunt următorii:

1. Se execută clic pe Format, Paragraph pentru a deschide caseta de dialog Paragraph. Apoi,
se execută clic pe eticheta Indents and Spacing, dacă este cazul, pentru a vedea opţiunile pentru
indentare şi spaţiere (fig. 2.12.).
2. În secţiunea Indentation, se execută clic pe săgeţile de incrementare ale casetelor Left şi
Right pentru a mări sau a micşora indentarea la stânga, respectiv la dreapta. Pentru a obţine o
indentare pentru primul rând, sau o indentare suspendată, se selectează tipul dorit în lista derulantă
Special şi se introduce valoarea indentării în caseta de text By. Pagina model din caseta de dialog
prezintă rezultatul selecţiilor făcute.
3. Se execută clic pe OK, iar noile selectări vor fi aplicate paragrafelor sau textului care va fi
introdus.
 Fig.2.12. Stabilirea indentărilor în caseta de dialog Paragraph

2.15.2. Alinierea textului

Alinierea (justification) textului se referă la modul în care sunt aliniate rândurile faţă de cele
două margini laterale. Word oferă patru variante de aliniere:
* Alinierea la stânga, pentru alinierea rândurilor la marginea din stânga.
* Alinierea la dreapta, pentru alinierea rândurilor la marginea din dreapta.
* Alinierea completă, pentru alinierea rândurilor la ambele margini laterale. Atât marginea din
stânga, cât şi cea din dreapta ale textului sunt aliniate. Acest lucru se realizează prin ajustarea
spaţiilor dintre cuvintele şi literele din text, în funcţie de necesităţi.
* Alinierea la centru, pentru centrarea rândurilor faţă de marginile din stânga şi din dreapta.

2.16. Schimbarea spaţiului dintre rânduri

Pentru a schimba spaţiul dintre rânduri, se efectuează paşii următori:

1. Se execută clic pe Format, Paragraph pentru a deschide caseta de dialog Paragraph
(fig.2.12.).
2. Se execută clic pe săgeata de derulare Line Spacing şi se selectează din listă opţiunea
dorită pentru spaţiere. Opţiunile Single, 1.5 Lines şi Double înseamnă la un rând, la un rând şi
jumătate, respectiv la două rânduri. Celelalte opţiuni sunt:
* Exactly Spaţiul dintre rânduri va fi exact cât valoarea – în puncte – care se introduce în
caseta cu text At.
* At Least Spaţiul dintre rânduri va avea cel mult valoarea care se introduce în caseta cu text
At; Word va mări spaţiul dacă rândul conţine caractere cu dimensiuni mari.
* Multiple Modifică spaţierea în funcţie de factorul introdus în caseta de text At. De
exemplu, dacă se introduce 2 spaţierea va fi mărită de 2 ori.
3. Pentru a adăuga spaţii înaintea primului rând sau după ultimul rând al unui paragraf, se
introduce valoarea dorită pentru spaţiu (în puncte) sau se execută clic pe săgeţile casetelor Before
(înainte) şi After (după).
4. Se execută clic pe OK.
 2.17. Stabilirea marginilor paginii

Marginile paginii determină spaţiul alb dintre text şi marginile paginii. Fiecare pagină are
patru margini: stânga, dreapta, sus şi jos. Stabilirea marginilor paginilor folosind o casetă de dialog
se face prin paşii următori:
1. Se execută clic pe File, Page Setup pentru a deschide caseta de dialog Page Setup. Dacă
este cazul, se execută clic pe eticheta Margins pentru a vedea opţiunile pentru margini din fig.2.13.

Fig.2.13. Caseta de dialog Page Setup pentru stabilirea marginilor

2. În casetele de text Top, Bottom, Left, Right se introduc valorile dorite pentru margini. În
secţiunea Preview se poate vedea efectul modificării asupra marginilor.
3. Dacă documentul trebuie legat se va lăsa un spaţiu suplimentar pentru legare prin
introducerea unei valori în caseta de text Gutter. Acest spaţiu suplimentar va fi adăugat la marginea
din stânga a fiecărei pagini sau, dacă se selectează caseta de validare Mirror Margins, va fi
adăugat în marginea din stânga a paginilor cu număr impar şi la cea din dreapta la paginile cu
număr par (ceea ce este util în cazul legării unui document care este tipărit pe ambele feţe ale foii de
hârtie).
4. Executând clic pe săgeata de derulare Aplly To se poate selecta din listă locul în care vor
apărea noile margini. Posibilităţile sunt următoarele:
* Whole Document Noile valori ale marginilor se aplică întregului document.
* This Point Forward Word va insera un salt la secţiunea nouă în locul unde se află cursorul
şi va aplica noii secţiuni noile margini.
* This Section Marginile vor fi aplicate secţiunii curente din document. Această opţiune este
disponibilă doar dacă documentul a fost împărţit în secţiuni.
5. Se execută clic pe OK.

2.18. Determinarea dimensiunii şi a orientării paginii.

În configuraţia prestabilită, documentele din Word sunt formatate pentru pagina standard
americană (8,5 inch x 11 inch) şi pentru orientarea Portrait, în care rândurile de text sunt dispuse
paralel cu latura mai scurtă a paginii. Se poate alege alt format de pagină, selectând dintre mai
multe dimensiuni, sau definind un format de pagină personalizat. Se poate tipări şi pe orizontală
(orientare landscape), în care rândurile sunt dispuse paralel cu latura mai mare a foii de hârtie.
 Pentru a selecta formatul paginii şi orientarea, se efectuează paşii următori:
1. Se execută clic pe File, Page Setup pentru a deschide caseta de dialog Page Setup. Dacă nu
este deschisă, se selectează eticheta Paper Size (fig.2.14.).

Fig.2.14. Selectarea dimensiunii şi a orientării paginii

2. Se execută clic pe săgeata de derulare Paper Size şi se selectează un format de pagină

predefinit; sau se introduce lăţimea şi lungimea în casetele de text corespunzătoare.
3. Se selectează orientarea Portrait (pe verticală) sau Landscape (pe orizontală).
4. Se execută clic pe săgeata derulantă Apply To şi se selectează zona de document în care
vor fi aplicate noile valori ale paginii.
5. Se selectează OK.
 2.19. Crearea unui document nou

2.19.1. Şabloane de documente

Orice document creat cu ajutorul aplicaţiei Word se bazează pe un şablon (template). Un

şablon este un model de document.
Unele şabloane nu conţin text, deci se va avea la dispoziţie un document gol, cu câteva
elemente generale de formatare, în care se poate introduce textul dorit. Alte şabloane conţin text
şi/sau elemente detaliate de formatare. De exemplu, dacă se scriu foarte multe scrisori de afaceri, se
poate folosi un şablon care conţine data, adresa şi formula de încheiere. Când se creează un nou
document pe baza aceluiaşi şablon, toate aceste elemente vor fi introduse în mod automat în
document – rămân de introdus doar celelalte elemente componente. Dacă un şablon conţine
elemente de formatare, toate documentele bazate pe şablonul respectiv vor avea un aspect
asemănător (de exemplu, acelaşi font şi aceleaşi margini).
Word conţine o multitudine de şabloane predefinite, care se pot folosi direct. Aceste şabloane
acoperă o paletă largă de tipuri de documente, cum ar fi formulare de fax, note informative, scrisori
de afaceri, sau pagini Web. Se pot crea şi alte şabloane de către utilizator.

2.19.2. Un nou document

Deschiderea programului Word coincide cu deschiderea în mod automat a unui document gol.
Dacă programul este deja deschis, se poate crea un document gol executând clic pe butonul New de
pe bara cu instrumente.
Pentru a începe un document pornind de la un alt şablon, care conţine anumite elemente, se
vor efectua paşii următori:
1. Se execută clic pe File, New. Pe ecran va apărea caseta de dialog New (fig. 2.4.).

Fig. 2.4. Caseta de dialog New

2. Etichetele din partea de sus a casetei de dialog conţin listele cu diferite categorii de
şabloane. Executând clic pe eticheta ce corespunde categoriei în care se încadrează documentul care
va fi creat.
 3. Se execută clic pe pictograma ce corespunde şablonului dorit. Dacă există o imagine a
şablonului, aceasta va apărea în zona Preview.
4. Executând clic pe OK Word va crea documentul şi îl va afişa pe ecran, pregătit pentru
editare.
Unele şabloane conţin un text cu rol de marcaj de rezervare, care trebuie înlocuit. De
exemplu, şabloanele pentru curriculum vitae conţin un nume şi o biografie fictive, care trebuie
şterse şi înlocuite cu propriile date.

2.20. Salvarea unui document nou

Când se creează un nou document în Word, acesta este salvat temporar în memoria
calculatorului, sub denumirea prestabilită Documentn, unde n este un număr care creşte cu 1 o dată
cu fiecare document nedenumit. Word nu “ţine minte” documentul decât până când se închide
programul sau calculatorul. Pentru a salva un document, astfel încât să poată fi redeschis ulterior,
trebuie să i se atribuie o denumire şi să fie salvat pe disc. Paşii ce trebuie efectuaţi sunt următorii:
1. Se execută clic pe File, Save sau pe butonul Save de pe bara cu instrumente standard. Pe
ecran va apărea caseta de dialog Save As (fig. 2.5.).

Caseta cu
listă Save In

Caseta de
text File
Name

Fig. 2.5. Caseta de dialog Save As

2. În caseta de text File Name se va scrie numele care va fi atribuit fişierului cu documentul
respectiv. Numele poate avea până la 255 de caractere şi este recomandabilă alegerea unui nume
sugestiv pentru conţinutul fişierului.
3. Dacă se doreşte salvarea documentului în alt director sau pe altă unitate de disc, se execută
clic pe săgeata orientată în jos Save In şi se selectează un alt director şi/sau unitate de disc.
4. Se execută clic pe Save. Documentul va fi salvat pe disc, iar denumirea care i-a fost
atribuită va apărea pe bara de titlu.

2.21. Deschiderea unui document

Se poate deschide orice document creat în Word sub Windows, pentru a lucra în continuare.
Se pot deschide şi documente care au fost create cu alte procesoare de text, cum ar fi WordPerfect.
Pentru a deschide un fişier existent, se execută clic pe File, Open sau pe butonul Open de pe
bara cu instrumente standard. Pe ecran va apărea caseta de dialog Open (fig. 2.6.).
 Lista derulantă Butonul Up Butonul
Look In One Level Preview

Lista File
(a fişierelor)

Caseta
Preview

Caseta de text
File Name

Lista derulantă
Files of Type
Fig. 2.6. Caseta de dialog Open

Pentru a deschide un fişier se execută clic pe denumirea lui în lista fişierelor sau se scrie
numele lui în caseta cu listă File Name; apoi se apasă tasta Enter sau se execută clic pe butonul
Open.

2.22. Găsirea şi înlocuirea textului

2.22.1. Căutarea unui text

Word poate efectua o căutare în întregul document pentru a localiza un anumit text. În
configuraţia prestabilită, Word caută în întregul document.
Pentru a căuta un anumit text, se selectează un bloc de text (dacă este cazul). Apoi se
efectuează paşii următori:
1. Se execută clic pe Edit, Find sau se apasă Ctrl+F. Pe ecran va apărea caseta de dialog
Find (fig.2.7.).

Fig. 2.7. Eticheta Find din caseta de dialog Find and Replace

2. În caseta de text Find What se scrie textul care trebuie găsit. Textul introdus este numit
şablon de căutare.
 3. Se execută clic pe Find Next. Word va căuta în document un text care corespunde
şablonului de căutare. Dacă găseşte un astfel de text, îl selectează în document şi se opreşte; caseta
de dialog Find rămâne pe ecran.
4. Se execută clic pe Find Next pentru a continua căutarea după alte apariţii ale şablonului de
căutare în document; sau se apasă taste Esc pentru a închide caseta de dialog şi a reveni în
document. Textul găsit va rămâne selectat.
Când operaţia de căutare a fost efectuată în întregul document , va fi afişat un mesaj. Acesta
poate informa că şablonul de căutare nu a putut fă găsit în text, sau că operaţia de căutare a fost
încheiată.

2.22.2. Utilizarea opţiunilor de căutare

Operaţia de căutare localizează, în configuraţia prestabilită, şablonul de căutare specificat,

fără să ia în considerare dacă literele sunt scrise cu majusculă sau minusculă, ori dacă este vorba de
un cuvânt întreg sau numai de o parte a unui cuvânt. De exemplu, dacă se introduce şablonul de
căutare “text”, Word va găsi “text”, “TEXT”, “context” etc. Se poate face o căutare mai strictă
folosind opţiunile de căutare ale programului Word. Pentru aceasta trebuie executat clic pe butonul
More din caseta de dialog Find. Caseta de dialog se va mări pentru a prezenta şi alte opţiuni (fig.
2.8.).

Fig. 2.8. Alegerea opţiunilor pentru comanda Find

Se poate alege dintre următoarele opţiuni:

• Match Case Impune găsirea unei identităţi numai cu literă mare sau literă mică. Prin
selectarea acestei opţiuni, când se caută cuvântul “Text” nu se va obţine ca rezultat de cât
“Text”, nu şi “text” sau “TEXT”.
• Find Whole Words Only În acest caz, nu vor fi găsite decât cuvinte întregi. Dacă se selctează
această opţiune, pentru “text” nu se va găsi decât “text”, nu şi “context”, “textual” etc.
• Use Wildcards Permite utilizarea caracterelor de înlocuire * şi ? în şablonul de căutare.
Caracterul de înlocuire * substituie orice cuvânt cu 0 sau mai multe caractere necunoscute,
caracterul de înlocuire ? substituie orice caracter individual necunoscut. Astfel, şablonul de
căutare “te?t” va avea ca rezultat “text” şi “test”, nu însă şi “testat” sau “tet”. Iar şablonul
“te*t” va avea ca rezultat “text”, “test”, “testat” etc.
• Sounds Like Pentru găsirea cuvintelor care se pronunţă similar cu şablonul. Dacă se
selectează această opţiune, de exemplu, pentru “their” va fi găsit şi “there”.
 • Find All Word Forms Localizează toate formele care fac parte din şablonului de căutare. De
exemplu, “sit” va avea ca rezultat nu numai “sit”, ci şi “sat” şi “sitting”.
Pentru a controla nivelul căutării, se execută clic pe săgeata de derulare Search şi se
selectează una din următoarele opţiuni:
• All Pentru căutarea în întregul document.
• Down Pentru căutarea începând de la cursor până la sfârşitul documentului.
• Up Pentru căutarea de la cursor până la începutul documentului.

2.22.3. Găsirea şi înlocuirea textului

Comanda Replace din Word permite căutarea unui anumit text şi înlocuirea cu altul. Această
operaţie poate fi utilă dacă, de exemplu, s-a scris greşit acelaşi cuvânt de mai multe ori în acelaşi
document. Pentru a înlocui textul, se efectuează paşii următori:
1. Se execută clic pe Edit, Replace sau se apasă Ctrl+H. Pe ecran va apărea caseta de dialog
Replace (fig.2.9.).

Fig. 2.9. Eticheta Replace din caseta de dialog Find and Replace

2. În caseta de text Find What, se introduce textul care va fi înlocuit.

3. În caseta de text Replace With, se introduce textul de înlocuire.
4. Executând clic pe Find Next se va localiza şi selecta prima apariţie a textul căutat.
5. Pentru fiecare apariţie pe care o găseşte programul, se poate răspunde folosind următoarele
butoane:
• Executând clic pe Replace se va înlocui textul selectat în document şi se va localiza apoi
următoarea apariţie.
• Executând clic pe Find Next se va lăsa nemodificat textul găsit în document şi se va localiza
următoarea apariţie.
• Executând clic pe Replace All se vor înlocui toate apariţiile textului căutat, în întregul
document.
 4. POWER POINT

4.1. Lansarea programului Power Point

Pentru a lansa programul Power Point se vor efectua paşii următori:
1. Se execută clic pe butonul Start.
2. Se plasează indicatorul mouse-ului pe Programs. Pe ecran va apărea un meniu.
3. Se plasează indicatorul mouse-ului pe Microsoft Power Point şi se execută clic. Va fi
deschis programul Power Point.
Primul lucru ce apare pe ecran este o casetă de dialog în care se poate opta pentru
deschiderea unei noi prezentări, sau pentru deschiderea uneia existente. Pentru a închide
această casetă de dialog se va executa clic pe Cancel.

4.2. Ieşirea din Power Point

La terminarea lucrului în programul Power Point, trebuie părăsită aplicaţia. Pentru a
închide programul Power Point se efectuează paşii următori:
1. Dacă mai este deschisă caseta de dialog Power Point, se execută clic pe butonul
Cancel, pentru a o închide.
2. Dacă această casetă de dialog nu mai este pe ecran, se va folosi una din următoarele
metode:

• Se execută clic pe butonul Close (X) al ferestrei Power Point.

• Se deschide meniul File şi se selectează Exit.

• Se apasă Alt+F4.

3. Dacă apare o casetă de dialog care întreabă dacă se doreşte salvarea modificărilor, se
va selecta Yes dacă se doreşte salvare acestora sau se selectează No dacă nu.

4.3. Crearea unei noi prezentări

Power Point oferă mai multe metode de a crea o nouă prezentare. Înainte de a începe se
va stabili metoda dorită:

• Vrăjitorul (Wizard) AutoContent oferă cel mai ridicat nivel de asistenţă. El indică
fiecare pas ce trebuie făcut pentru crearea unei noi prezentări.

• Un şablon poate conţine un grup standard de diapozitive, toate având un aspect

apropiat, pentru o situaţie specifică. Fiecare şablon conţine un text-model, care
se poate înlocui.

• Se poate opta pentru a începe de la zero, folosind ca punct de plecare o prezentare

goală. Prin această metodă se poate personaliza o prezentare după propriile
dorinţe.
Un şablon este un diapozitiv inclus în programul Power Point. Când se selectează un
şablon, Power Point include în cadrul prezentării schema de culori şi macheta generală a
diapozitivului.

4.4. Crearea unei noi prezentări folosind un şablon

Un şablon este o soluţie de compromis între conducerea pas cu pas (oferită de vrăjitorul
AutoContent) şi lipsa asistenţei (Blank Presentation). Şabloanele pot fi împărţite în două
categorii: şabloane pentru prezentări (Presentation Templates) şi şabloane pentru aspectul
prezentărilor (Presentation Design Templates).

• Presentation Templates Aceste şabloane oferă o schemă de culori pentru

diapozitive şi o schemă generală pentru textul diapozitivului. Denumirile lor
reflectă scopul prezentării.

• Presentation Design Templates Aceste şabloane oferă numai o schemă de culori

şi o schemă de aranjare a diapozitivului. Introducerea conţinutului fiecărui
diapozitiv se va face de către utilizator.

Pentru a începe o nouă prezentare folosind un şablon, se vor efectua paşii următori:
1. Se deschide meniul File şi se execută clic pe New. Power Point va deschide
caseta de dialog New.
2. Dacă se doreşte utilizarea unui şablon pentru prezentare, se execută clic pe eticheta
Presentations. Dacă se utilizează o anumită schemă pentru prezentare, se execută clic pe
eticheta Presentation Designs.
3. Se execută clic pe şablonul dorit, acesta se va putea vedea în secţiunea Preview.
4. După ce se selectează şablonul dorit, se execută clic pe OK. Power Point va crea
noua prezentare pornind de la şablonul selectat.
5. Dacă s-a selectat un şablon pentru prezentare, se poate începe editarea
diapozitivelor. Dacă s-a selectat o anumită schemă (Presentation Design Template), pe
ecran va apărea caseta de dialog New Slide (fig.1.), în care se poate opta pentru o
machetă predefinită pentru diapozitiv, sau pentru a realiza singur schema. Se execută clic
pe tipul dorit, apoi se execută clic pe OK.
 Fig.1. Caseta de dialog New Slide

4.5. Schimbarea modului de afişare

Power Point poate afişa prezentările în diferite moduri de afişare. Având posibilitatea
selectării dintre mai multe moduri de afişare, va fi mai uşor de efectuat anumite operaţii.
De exemplu, modul de afişare Outline prezintă schema de organizare a prezentării, în
timp ce modul de afişare Slide Sorter permite rearanjarea diapozitivelor. În fig.2. se
prezintă modurile de afişare disponibile.
Pentru a schimba modul de afişare se deschide meniul View şi se selectează modul dorit:
Slide, Outline, Slide Sorter sau Notes Pages.
Modul Slide Show permite vederea prezentării ca o derulare încetinită a diapozitivelor.

4.6. Editarea diapozitivelor în modul de afişare Slide

Modul de afişare Slide oferă posibilitatea editării rapide a tuturor obiectelor dintr-un
diapozitiv, inclusiv a textului şi a elementelor grafice. Se poate edita un obiect executând
clic sau dublu clic pe el. În cazul textului, se execută clic pe obiect pentru a-l selecta, apoi
se execută clic acolo unde se doreşte mutarea punctului de inserare. Pentru elementele
grafice, se execută dublu clic pe obiect pentru a aduce pe ecran un set de instrumente care
pot ajuta la editare.
Cea mai mare parte a textului dintr-un diapozitiv apare în casetele de text. (Singurele
locuri în care mai poate apărea textul sunt obiectele grafice.).

4.7. Inserarea unui diapozitiv

Se poate insera un diapozitiv într-o prezentare oriunde în cadrul ei. Pentru a insera un
diapozitiv, se vor efectua paşii următori:
1. Se selectează diapozitivul care apare imediat înaintea poziţiei în care se doreşte
inserarea noului diapozitiv.
2. Se selectează Insert, New Slide sau se execută clic pe butonul New Slide, ori se apasă
Ctrl+M. Pe ecran apare fereastra de dialog New Slide.
3. În lista Choose an AutoLayout se execută clic pe formatul de diapozitiv.
4. Se execută clic pe OK, iar Power Point va insera diapozitivul cu formatul specificat.
5. Pentru introducerea textului sau a altor obiecte se urmează instrucţiunile referitoare la
formatul diapozitivului, adică trebui executat clic pe un obiect pentru a-l selecta, apoi se
introduce textul.

4.8. Rearanjarea diapozitivelor în modul de afişare Slide Sorter

Modul de afişare Slide Sorter prezintă versiuni la scară redusă ale diapozitivelor din
prezentare. În acest fel, se pot vedea concomitent mai multe diapozitive. Pentru a rearanja
diapozitivele în modul de afişare Slide Sorter, se efectuează paşii următori:
1. Se trece în modul de afişare Slide Sorter slectând View, Slide Sorter sau executând
clic pe butonul Slide Sorter de pe bara de stare.
2. Se plasează indicatorul mouse-ului pe diapozitivul care va fi mutat.
3. Ţinând apăsat butonul din stânga al mouse-ului se trage în locul în care se doreşte
inserarea diapozitivului. În timpul tragerii pe ecran apare o linie pentru a arăta unde se
mută diapozitivul.
4. Când linia verticală se află în poziţia în care trebuie să apară diapozitivul, se eliberează
butonul mouse-ului. Power Point va plasa diapozitivul în noua poziţie şi le va deplasa pe
cele alăturate pentru a-i face loc.

4.9. Crearea unei casete de text

Dacă se doreşte introducerea unui text suplimentar într-un diapozitiv, mai întâi trebuie
creată o casetă de text. Caseta de text are rolul unui suport pentru text. Casetele de text
conţin adesea liste marcate, notiţe sau etichete folosite pentru sublinierea unor părţi
importante din reprezentările grafice.
Pentru a crea o casetă de text, se efectuează paşii următori:
1. Se trece în modul de afişare Slide sau Slide Sorter. Modul de afişare Slide oferă o mai
bună privire de ansamblu a suprafeţei de lucru.
2. Dacă se doreşte includerea casetei de text într-un diapozitiv, se inserează un diapozitiv
în prezentare (se selectează Insert, Slide).
3. Se execută clic pe butonul Text Box de pe bara cu instrumente de desen.
4. Se plasează indicatorul maouse-ului acolo unde se doreşte să apară colţul din
stânga-sus al casetei.
5. Ţinând apăsat butonul din stânga al mouse-ului se trage spre dreapta până când caseta
capătă lăţimea dorită. (Nu contează cât de mult se trage pe verticală – caseta creată va
avea întotdeauna aceeaşi înălţime, de un rând.)
6. Se eliberează butonul mouse-ului; pe ecran va apărea o casetă de text cu înălţimea de
un rând.
7. Se introduce textul care trebuie să apară în caseta de text. Când textul ajunge la capătul
din dreapta al casetei, Power Point trece pe următorul rând şi măreşte înălţimea casetei la
două rânduri. Pentru a începe un paragraf nou, se va apăsa tasta Enter.
8. Când se termină introducerea textului, se execută clic în afara casetei de text pentru a
vedea cum va arăta textul în forma finală a diapozitivului.

4.10. Revizuirea unei prezentări de diapozitive pe ecran

Se poate revizui o prezentare de diapozitive pentru a vedea cum va arăta în forma finală.
Pentru a derula o prezentare de diapozitive, se efectuează paşii următori:
1. Se deschide prezentarea.
2. Se execută clic pe butonul Slide Show din partea de jos a ferestrei prezentării. Primul
diapozitiv al prezentării va fi afişat pe întregul ecran.
3. Pentru a afişa următorul diapozitiv sau pe cel anterior se procedează după cum
urmează:

• Pentru a afişa următorul diapozitiv, se execută clic pe butonul din stânga al

mouse-ului, sau se apasă tasta Page Down, ori tasta cu săgeata la dreapta sau în
jos.

• Pentru a afişa diapozitivul anterior, se execută clic pe butonul din dreapta al

mouse-ului, sau se apasă tasta Page Up, ori tasta cu săgeata la stânga sau în sus.

• Pentru a închide prezentarea se apasă tasta Esc.

4.11. Controlul asupra prezentării de diapozitive

În timpul vizionării unei prezentări de diapozitive, când se mută indicatorul mouse-ului
se observă triunghiul dintr-o casetă aflată în colţul din stânga-jos al prezentării.
Executând clic pe acel buton, Power Point deschide un meniu derulant care conţine
comenzi ce pot fi folosite în timpul derulării prezentării. Comenzile acestea sunt:

• Comezile Next şi Previous permit trecerea de la un diapozitiv la altul.

• Folosind comanda Go, Slide Navigator se deschide o casetă de dialog cu o listă a
tuturor diapozitivelor din prezentare. Se poate trece rapid la orice diapozitiv din
listă. Dacă se ştie denumirea unui anumit diapozitiv, se poate sări direct la el
selectând Go, Title şi executând clic pe titlul respectiv din listă.

• Executând clic pe Meeting Minder se deschide o fereastră în care se pot lua

notiţe în timpul desfăşurării întrunirii în care se face prezentarea de diapozitive.

• Se selectează Speaker Notes pentru a reciti notiţele legate de un anumit dipozitiv.

• Se selectează Slide Meter pentru a deschide o casetă de dialog cu ajutorul căreia

se pot controla pauzele dintre diapozitive.

• Arrow şi Pen sunt opţiuni pentru mouse. Arrow este opţiunea prestabilită.
Mouse-ul poate servi ca săgeată pentru a indica anumite părţi din diapozitiv, dar
poate servi şi ca stilou pentru a scrie comentarii pe diapozitiv, sau pentru a
marca fragmente-cheie în timpul derulării prezentării. Însă este foarte dificilă
scrierea lizibilă cu un mouse obişnuit sau un trackball.

• Pointer Options permit alegerea unei culori pentru stilou şi indicarea dacă se
doreşte ca indicatorul să fie afişat sau ascuns.

• Screen deschide un submeniu care permite întreruperea prezentării, golirea

ecranului şi ştergerea tuturor urmelor făcute cu stiloul pe diapozitiv.

• End Show conduce înapoi în fereastra de editare a diapozitivului.

4.12. Selectarea opţiunilor pentru prezentarea de diapozitive

În funcţie de tipul de prezentare, poate fi utilă realizarea unor ajustări în privinţa
modului de derulare a acesteia, cum ar fi derularea într-o fereastră (în
configuraţia prestabilită derularea se face pe întregul ecran) sau afişarea doar a
anumitor diapozitive. Comenzile necesare pentru acestea şi pentru alte ajustări
se găsesc în caseta de dialog SetUpShow. Pentru a o deschide, se selectează
Slide Show, Set Up Show.
Fig.3. Caseta de dialog Set Up Show
În caseta de dialog Set Up se pot face următoarele configurări:

• Selectarea mediului în care va fi derulată prezentarea. Opţiunile sunt Presented by

a Speaker (Full Screen) – prezentată de un comentator, pe calculator (pe tot
ecranul), Browsed by an Individual (Window) – derulată de o singură persoană
(într-o fereastră) şi Browsed at a Kiosk (Full Screen) – derulată pe un ecran (pe
întregul ecran).
• Se poate opta între a derula continuu prezentarea şi a o derula o singură dată.
Derularea continuă poate fi necesară în cazul în care prezentarea este făcută fără
intervenţia unui moderator – pe un ecran, la o expoziţie, de exemplu.
• Prezentare fără comentariu, dacă a fost concepută.
• Prezentare fără animaţie, dacă s-a folosit aşa ceva.
• Prezentarea tuturor diapozitivelor sau a unui grup de diapozitive (definit
introducând numere în casetele From şi To).
• Se poate selecta o prezentare personalizată, dacă s-a creat aşa ceva.
• Se poate opta pentru schimbarea manuală a diapozitivelor sau pentru schimbarea
lor automată, în funcţie de pauzele indicate.
• Se poate alege o culoare pentru stilou.
 ANIMATIE IN POWERPOINT

In PowerPoint exista o multime de moduri de a anima prezentarea noastra. Se

poate anima tranzitia de la un slide la altul sau doar un anumit obiect sau un anumit text.
De asemenea, fiecare din cele de mai sus se pot particulariza. Exista butoane de actiune
sau alte obiecte care pot realiza o anumita actiune in prezentarea noastra, de exemplu
cum ar fi deschiderea unei pagini Web. Animatia, ca si alte capabilitati ale PowerPoint-
ului poate fi foarte simpla sau detaliata si complexa, depinde de cat de sofisticata dorim a
fi prezentarea noastra. Este bine a se tine seama de faptul ca o prezentare nu trebuie sa fie
prea animata, pentru a nu distrage atentia de la continutul acesteia, pe de o parte, iar pe de
alta parte, animatia duce la cresterea marimii fisierului care o contine.

Fig.1. Alegerea animatiei in PowerPoint

In functie de ceea ce vrem sa animam (slide, text, obiect grafic, diagrama, etc.) si
ce fel de animatie dorim, in PowerPoint exista mai multe cai de a realiza aceste lucruri.
Optiunile de baza sunt urmatoarele:
• Slide transition – se alege modul in care se realizeaza trecerea de la un slide la
altul in cadrul unei prezentari. Implicit, cand trecem de la un slide la altul,
urmatorul slide apare imediat. Cu animatie, urmatorul slide poate aparea de sus,
din stanga, din dreapta, etc. cu diverse efecte.
• Animation schemes – se animeaza obiectele din PowerPoint, cum ar fi textul sau
obiectele grafice, utilizand efecte directionale asemanatoare cu cele de la Slide
transition;
• Custom animation – se poate alege o animatie mai sofisticata, cum ar fi ordinea
si temporizarea pentru mai multe obiecte dintr-un slide. De asemenea se poate
folosi animatia pentru o diagrama sau un clip media (sunet sau fisier video);
• Action settings – se ataseaza o actiune unui obiect din PowerPoint. De exemplu,
se poate deschide o pagina Web, se poate trece de la un slide la altul sau deschide
un program extern executand click pe obiect cu mouse-ul sau doar trecand cu
mouse-ul peste obiect;
 • Action buttons – se ataseaza o actiune unui buton de actiune care este un obiect
predefinit. Putem utiliza butoanele predefinite sau putem sa ne cream butoanele
proprii.
Pasii pe care trebuie sa ii urmam atunci cand dorim ca prezentarea pe care am
realizat-o in PowerPoint sa fie animata, sunt:
• Din meniul Slide Show alegem Slide Transition si vom vedea Slide Transition in
partea dreapta a ecranului de lucru.

Fig.2. Slide Transition

• Selectam slide-urile pentru care dorim sa aplicam animatia. Daca dorim aceeasi
animatie pentru toate slide-urile, executam click pe Ctrl+A.
• Din lista derulanta Apply to Selected Slides alegem tipul de animatie pe care il
dorim. De exemplu, am ales Blinds Vertical. Trebuie sa avem grija ca optiunea
AutoPreview sa fie validata pentru a putea vizualiza tipul de animatie ales.
• Din Modify Transition alegem viteza cu care dorim sa se realizeze tranzitia de la
un slide la altul. Avem de ales intre Slow, Medium and Fast. De regula, se alege
Fast.
• Trecerea de la un slide la altul se poate realiza manual sau automat. Daca dorim o
trecere manuala validam caseta On mouse click, trecerea realizandu-se cu click
stanga mouse, spacebar, enter, page up, page down, sageata dreapta, sageata in
jos. Daca se doreste o prezentare automata, validam caseta Automatically after si
introducem timpul dupa care dorim sa se realizeze trecerea de la un slide la altul.
Am introdus timpul de 2 s.
• Executam click pe butonul Aply to All Slides daca dorim ca tranzitia de la un
slide la altul sa se realizeze in acelasi mod si verificam rularea aplicatiei prin
alegerea Slide Show -> Slide Show sau executand click pe tasta F5.
Inserarea unui fisier audio sau video intr-o prezentare PowerPoint

Sunetul (fisier audio) sau filmul (fisier video) pot fi rulate continuu atunci cand se
realizeaza tranzitia de la un slide la altul pe intreaga durata a prezentarii sau daca nu se
precizeaza cand va fi oprita redarea sunetului, acesta se va opri la urmatorul click pe
slide. Inserarea unui fisier audio se realizeaza astfel:

Fig.3. Inserare fisier audio

• Din meniul Insert alegem Movie and Sounds -> Sound from File. Selectam
fisierul audio (in cazul nostru am ales Balada de Ciprian Porumbescu) pe care il
dorim si executam click pe butonul Automatically daca dorim ca sunetul sa fie
redat in mod automat sau pe butonul When Clicked daca se doreste inceperea
redarii sunetului cand se executa click pe imaginea difuzorului.

Fig.4. Inserare fisier audio

• Pentru a particulariza caracteristicile obiectului nostru, executam click dreapta pe
difuzor si alegem Custom Animation care apare in partea dreapta a ecranului de
lucru.
 Fig.5. Inserare fisier audio
• Daca dorim ca fisierul audio sa ruleze pe parcursul intregii prezentari trebuie sa
precizam acest lucru. Din a doua lista derulanta din partea deapta a ecranului de
lucru alegem Effect Options si ne particularizam obiectul:

Fig.6. Inserarea unui fisier audio

• Executam click pe OK si verificam daca prezentarea ruleaza asa cum am dorit
noi.
Adaugarea de informatii suplimentare in Footer

Ca si la Word, in orice prezentare PowerPoint putem adauga informatii

suplimentare care sa fie vizibile pe fiecare slide, in partea de jos sau de sus, informatii
despre data curenta, autorul prezentarii, firma la care lucreaza, etc. Cel mai simplu mod
este acela de a folosi AutoContent Wizard, care se gaseste in modul de vizualizare Slide
Master.
Pentru a realiza acest lucru realizam urmatorii pasi:
• Deschidem prezentarea in modul Slide Master: din meniul View -> Master ->
Slide Master.

Fig.7. Modul Slide Master

• Se observa sablonul pe care il utilizam. De exemplu, in partea de jos a tuturor
slide-urilor scriem UNIVERISTATEA DIN PETROSANI, www.upet.ro. In Foter
Area executam click si scriem textul care dorim sa apara pe fiecare slide.
• Daca rulam prezentarea pe fiecare din slide-uri vedem in partea de jos a ecranului,
textul pe care l-am scris.

Fig.8. Adaugare de informatii in Footer

 Acelasi lucru puteam sa realizam daca in modul de vizualizare Normal, din
meniul View alegeam Header and Footer. Se deschide caseta de dialog de mai jos, unde
scriem textul care dorim sa apara pe fiecare slide sau doar pe un anumit slide din
prezentare. De asemenea, se poate insera data, care poate fi actualizata de fiecare data
cand ruleaza prezentarea sau poate fi o data fixa.

Fig.9. Header and Footer in PowerPoint

MACRO IN POWERPOINT

La fel ca si pentru alte aplicatii ale pachetului Microsoft Office (Word, Excel) si
in PowerPoin, dupa ce am creat o serie de prezentari, observam ca exista diverse sarcini
repetitive. Pentru ca sa nu repetam aceiasi pasi de fiecare data cand realizam o prezentare
putem folosi macro-urile, care dupa cum se stie reprezinta o serie de comenzi si
instructiuni ce realizeaza un task, o sarcina.
Din cursurile anterioare se stie ca exista doua modalitati de a crea un macro: prin
inregistrarea pasilor prin care se trece pentru realizarea sarcinii pe care dorim sa o
realizeze macro-ul respectiv sau prin scrierea codului direct in Visual Basic Editor.
Cu ajutorul unui macro putem realiza un template personalizat care poate fi folosit
ori de cate ori dorim sa folosim acelasi tip de prezentare. Macro-ul realizeaza
urmatoarele:
• In partea de jos a fiecarui slide din prezentare (in footer) apar urmatoarele
informatii: data si ora curenta (in partea stanga a ecranului), textul
„UNIVERSITATEA DIN PETROSANI” (in partea centrala a ecranului), numarul
slide-ului (in partea dreapta a ecranului);
• Ca si background folosim fisierul grafic background.jpg.
 De aceasta data macro-ul este realizat prin scrierea programului direct in Visual
Basic Editor. Pasii pe care ii urmam sunt:
• Deschidem o noua aplicatie New_Template. Din meniul Tools alegem Macro ->
Visual Basic Editor.

Fig.10. Realizarea unui macro

• Se deschide fereastra Visual Basic Editor. Inseram un nou modul unde vom scrie
codul corespunzator macro-ului nostru: click dreapta pe VBAProject
(New_Project) -> Insert -> Module.

Fig.11. Realizarea unui macro

• Codul programului se scrie in fereastra din partea dreapta a ecranului. Rulam
aplicatia pentru a verifica daca macro-ul realizeaza ceea ce am dorit, apoi salvam
executand click pe butonul Save.
 Fig.12. Realizarea unui macro
• Daca rulam macro-ul, fie din VBE, fie din Tools -> Macro -> Macros -> Run
obtinem urmatorul efect:

Fig.13. Efectul rularii macro-ului New_Template

• Macro-urile create in PowerPoint nu sunt globale ca si la Word. Toate macro-urile
din PowerPoint sunt locale, dar exista posibilitatea de a copia un macro dintr-o
prezentare in alta. Deschidem ambele prezentari (cea care are un macro si cea in
 care dorim acelasi macro), deschidem VBE si prin metoda drag and drop inseram
macro-ul (din VBAProject New_Template „tragem” Module1 in VBAProject
Exemplu).
• Rularea macro-ului are urmatorul efect:

Fig.14. Macro in PowerPoint

Programul corespunzator macro-ului nostru este dat in continuare:

Sub New_Template()
Dim myPresentation As Presentation, mySlide As Slide
Dim intPresentations As Integer
Set myPresentation = ActivePresentation

For Each mySlide In myPresentation.Slides

mySlide.HeadersFooters.Clear
mySlide.DisplayMasterShapes = msoTrue
Next mySlide

With myPresentation.SlideMaster.HeadersFooters
With .Footer
.Visible = msoCTrue
.Text = "UNIVERSITATEA DIN PETROSANI"
End With
With .DateAndTime
.Visible = True
.UseFormat = True
.Format = ppDateTimeMMddyyHmm
End With
With .SlideNumber
 .Visible = msoCTrue
End With

With myPresentation.SlideMaster.Background
.Fill.UserPicture "D:\Background.jpg"
End With

End With
End Sub
 MICROSOFT EXCEL 2003

EXCEL-ul este aplicatia in care suprafata de lucru se poate numi foaie de calcul
electronic. Stramosul EXCEL-ului este Visicalc (Visible Calculator) si a aparut ca solutie
la rezolvarea unui anumit tip de problema: un caz de studiu pentru rezolvarea caruia sunt
necesare hartia, creionul si calculatorul. O astfel de problema a avut de rezolvat in 1978,
Dan Bricklin, un student de la Universitatea Harvard si a apelat la prietenul lui, Bob
Frankstone, programator, pentru a-l ajuta. Bob Frankstone a lucrat la solutia problemei pe
un calculator Apple II si peste un an a realizat aceasta aplicatie, Visicalc, care a avut un
mare succes, pentru ca munca omului a devenit mai eficienta, mai rapida, mai usoara.
EXCEL este aplicatia din pachetul Office cea mai cunoscuta si cea mai eficienta
pentru calculul tabelar, dar poate fi utilizat si pentru gestionarea bazelor de date nu foarte
mari. Numarul datelor pe care le putem introduce intr-o baza de date creata in EXCEL
este limitat de numarul datelor pe care le putem introduce intr-o foaie de calcul.
EXCEL-ul poate fi utilizat in diferite domenii, cum ar fi: gestiunea bazelor de
date; aplicatii economice; analize statistice; birotica si realizarea de documente
profesionale; proiectare.
Cu ajutorul aplicatiei EXCEL putem realiza urmatoarele activitati:
• Colectionarea informatiilor sub forma de date in tabele;
• Prelucrarea acestor informatii;
• Efectuarea calculelor matematice cu ajutorul formulelor predefinite sau definite
de utilizator;
• Adaugarea, stergerea, ordonarea dupa diverse criterii, extragerea informatiilor;
• Realizarea de rapoarte foarte sugestive;
• Utilizarea datelor externe, ceea ce permite conectarea la alte baze de date, prin
importarea datelor (introducerea in EXCEL a unor fisiere create de alte sisteme de
baze de date) si exportarea datelor (crearea de fisiere de baze de date in formatul
specific al altor sisteme de baze de date – FoxPro, Microsoft Access, Oracle);
• Realizarea de grafice si diagrame prin care se prezinta grafic calculele numerice;
• Protejarea si controlul accesului la date;
• Se poate lucra cu Hypertext Markup Language (HTML) cu ajutorul caruia datele
pot fi disponibile pe Internet sau se pot obtine date din Internet;
• Scrierea de macro-comenzi intr-un limbaj de programare, VBA (Visual Basic
Applications).
EXCEL lucreaza cu doua tipuri de baze de date: interne sau liste si externe, atunci
cand baza de date depaseste 2000 de linii. O baza de date in EXCEL realizeaza aceleasi
operatii ca orice alta baza de date creata in Access, FoxPro sau orice alt program pentru
gestionarea bazelor de date. Operatiile pe care le poate realiza o baza de date creata in
EXCEL sunt urmatoarele:
• Interogare pentru obtinerea de anumite informatii de care avem nevoie;
• Extragerea anumitor informatii care corespund unor criterii pe care le-am
specificat anterior;
• Sortarea informatiilor dupa anumite criterii de selectie;
 • Prezentarea si listarea informatiilor care corespund anumitor criterii.
EXCEL este reprezentat ca o grila cu linii si coloane, care se numeste foaie de
calcul, in care sunt stocate datele. In aceasta grila datele se pot introduce direct de la
tastatura sau se pot importa din baze de date relationale. Datele stocate se utilizeaza
pentru generarea de noi date in urma unor calcule simple sau complexe, pentru generarea
de rapoarte, care pot fi listate sau publicate pe Internet, etc.

Deschiderea aplicatiei EXCEL

Lansarea in executie a aplicatiei EXCEL se realizeaza ca si lansarea in executie a

oricarei aplicatii Microsoft Office: executand dublu click pe iconul de pe desktop, din
meniuri sau All Programs -> Microsoft Office -> Microsoft Office Excel 2003.

Fig.1.1. Lansarea in executie a aplicatiei EXCEL

Inchiderea aplicatiei EXCEL

Pentru a parasi aplicatia EXCEL avem mai multe optiuni:

• Din meniul File se selecteaza comanda Exit;
• Se executa click pe butonul Close din dreapta ecranului;
• Se apasa in acelasi timp tastele Alt+F4.
Daca fisierul pe care l-am deschis nu a fost salvat, se deschide automat o fereastra
de dialog in care suntem intrebati daca dorim sa il salvam; in functie de optiune,
executam click pe unul din butoanele: Yes (se salveaza modificarile facute), No (nu se
salveaza modificarile facute) sau Cancel (se anuleaza comanda).

Fig.1.2. Inchiderea aplicatiei EXCEL

Fereastra de lucru

Cea mai mare parte a ecranului EXCEL este o zona de lucru, care asa cum am
mai spus este o grila cu linii si coloane. Ecranul EXCEL se numeste registru de calcul
(spreadsheet sau worksheet). Un registru de calcul (un fisier cu extensia .xls) este
format in mod implicit din trei foi de calcul la care se pot adauga sau elimina cate foi de
calcul sunt necesare. Pe langa foile de lucru, pot fi adaugate foi pentru diagrame, grafice,
formulare, macro-uri, etc.
Se pot adauga pana la 256 foi de calcul. Rasfoirea foilor de calcul se face
executand click pe etichetele din partea de jos a ecranului (Sheet1, Sheet2, etc.). La
intersectia unei linii cu o coloana se gaseste o celula, cea mai mica unitate de lucru, care
poate contine text, cifre, formule, etc. O celula poate contine pana la 65 000 de caractere.
Fereastra Excel are numeroase elemente comune cu ferestrele Windows, inclusiv
o bara de meniuri (de unde se pot selecta comenzi), o bara de stare (care indica starea
activitatii curente) si bare cu instrumente (care contin butoane si liste derulante prin
care se obtine un acces rapid la comenzile si facilitatile utilizate frecvent).
In plus, fereastra contine cateva elemente unice in Excel, printre care: bara de
formule (cand se introduc informatii intr-o celula, tot ceea ce se scrie apare pe bara de
formule si este indicata si pozitia celulei), fereastra registrului de calcul (orice fisier
creat cu Excel este un registru de calcul care contine una sau mai multe foi de calcul),
capetele de coloana (literele din partea superioara a foii de calcul, prin care sunt
identificate coloanele foii de calcul), capete de randuri (numerele din stanga foii de
calcul, prin care sunt identificate randurile foii de calcul), selectorul (conturul care indica
celula activa).
Coloanele sunt numerotate prin litere (256 de coloane, notate de la A la Z), iar
randurile prin numere (65 536 de linii, numerotate de la 1 la 65 536). Fiecare din cele 16
000 000 de celule ale foii de calcul are asignata o adresa sau o referinta, care ne spune in
ce linie si in ce coloanna se afla celula respectiva. De exemplu, B3 este o referinta.
Intotdeauna o referinta incepe cu o litera, nu cu o cifra.

Fig.1.3. Fereastra de lucru a aplicatiei EXCEL

Daca dorim sa introducem infomatii intr-o celula, aceasta trebuie se fie activata
prin utilizarea mouse-ului, a tastaturii, casetei cu referinta celulei sau comanda F5. De
exemplu, cu mouse-ul se executa click in interiorul celulei unde dorim sa introducem
date. Daca foaia de calcul are cateva linii si coloane este mai simplu sa ne deplasam
folosind sagetile. Cele mai uzuale taste si combinatii de taste sunt date mai jos:

↑,↓,→,← Deplasare cu o celula mai sus, mai jos, la dreapta, la stanga

Enter Deplasare cu o celula mai jos
Shift+Enter Deplasare cu o celula mai sus
Tab Deplasare cu o celula la dreapta
Shift+Tab Deplasare cu o celula la stanga
Pg Up/Pg Dwn Deplasare cu un ecran mai sus/mai jos
CTRL + Home Deplasare la inceputul foii de calcul (celula A1)
CTRL + End Deplasare in coltul din dreapta jos al celulelor ocupate
CTRL + End + ↓ Deplasare pe ultimul rand al foii de lucru
CTRL + End + → Deplasare in ultima coloana
CTRL + Pg Dwn Deplasare la foaia urmatoare
CTRL +Pg Up Deplasare la foaia precedenta
F5 Deplasare la celula sau domeniul specificat
ALT+PgDwn Deplasare cu un ecran la dreapta
ALT+PgUp Deplasare cu un ecran la stanga
Introducerea datelor

In foile de calcul datele se introduc direct de la tastatura, copiate si lipite intr-o

alta celula, pot fi inserate date si obiecte din alte programe. Tipurile de date ce se
utilizeaza in EXCEL sunt: text, numere, date calendaristice, ore, valori, formule,
functii. Indiferent ce tip de date a fost introdus in celula, aceste date se vad instantaneu
pe bara de formule si in celula. In mod implicit, formulele de calcul nu se vad in celule, ci
doar rezultatul acestora.

Introducerea textului
Textul este o combinatie de litere, cifre si spatii. In configuratia prestabilita, textul
este aliniat automat la stanga, in interiorul celulei.
Pentru a introduce text intr-o celula:
1. Se executa clic pe celula in care se doreste introducerea textului.
2. Se introduce textul.
3. Se apasa tasta Enter. Textul introdus va aparea in celula, aliniat la stanga. Daca s-
a facut o greseala si se doreste renuntarea la datele introduse, se va apasa tasta Esc.

Introducerea textului in capetele de coloana si de rand

Datele introduse pot identificate pe baza capetelor de coloane si de randuri.
Capetele coloanelor apar in partea superioara a foii de calcul, sub titlu. Capetele
randurilor sunt plasate in partea stanga a foii de calcul, de regula in coloana A.
Capetele coloanelor arata semnificatia numerelor cuprinse in fiecare coloana. De
regula, etichetele coloanelor indica perioadele de timp – cum ar fi ani, luni, zile etc.
Capetele randurilor arata ce reprezinta numerele din fiecare rand. De regula, capetele
randurilor contin diverse categorii de date, cum ar fi denumirile produselor, numele
angajatilor sau incasarile si cheltuielile din buget.
Cand se introduce textul unui cap de coloana, se apasa tasta Tab in locul tastei
Enter pentru a trece de la o celula la alta. Cand se introduce textul pentru capetele
randurilor, se foloseste in schimb tasta cu sageata orientata in jos.

Adaugarea unor comentarii la celule

Se pot folosi pentru celule comentarii in care se includ informatii detaliate despre
datele dintr-o foaie de calcul. De exemplu, se poate preciza aici scopul unei anumite
formule sau datele care trebuie actualizate. Dupa ce a fost creat un comentariu, acesta
poate fi citit oricand.
Pentru a adauga un comentariu la o celula, se efectueaza pasii urmatori:
1. Se selecteaza celula in care se va adauga un comentariu.
2. Se deschide meniul Insert si se selecteaza Comment, sau se executa clic pe
butonul New Comment de pe bara cu instrumente.
3. Se introduce comentariul
4. Se executa clic in afara celulei. In coltul din dreapta-sus al celulei va aparea un
triunghi rosu, care indica faptul ca celula contine un comentariu.
Pentru a citi ulterior comentariile, se plaseaza indicatorul mouse-ului pe o celula
care are un punct rosu in coltul din dreapta-sus. Excel va afisa comentariul.
 Introducerea cifrelor
Numerele care se pot introduce pot contine caracterele numerice 0-9 si
urmatoarele caractere speciale: + - / . , ( ) $ %. Aceasta inseamna ca se pot include
virgule, puncte zecimale, semnul dolarului, procent si paranteze, impreuna cu valorile
introduse.
Desi se pot include si semnele de punctuatie atunci cand se introduc datele, nu
este obligatoriu sa se faca acest lucru. De exemplu, in loc sa se scrie niste sume in dolari
pe o coloana si sa se includa semnul dolarului, virgule si puncte zecimale, se pot scrie
direct numerele, de exemplu 700 sau 81546, iar apoi sa formatati coloana folosind
optiunea de formatare pentru valuta. Excel va transforma valorile introduse in $700.00 si
$81,546.00 sau in $700 si $81546, in functie de numarul zecimalelor specificate.
Pentru a introduce un numar:
1. Se executa clic pe celula in care se introduce numarul.
2. Se introduce numarul. Pentru a introduce un numar negativ, se plaseaza in fata
lui un semn minus, sau se trece numarul intre paranteze. Pentru a introduce o fractie, se
plaseaza inaintea ei un 0, de exemplu 0 1/2 (in caz contrar, Excel va interpreta intrarea ca
pe o data calendaristica).
3. Se apasa tasta Enter, iar numarul introdus va aparea in celula aliniat la dreapta.

Introducerea datei si a orei

Data si ora se pot introduce in diferite formate. Cand se introduce data folosind
formatul prezentat in tabelul de mai jos, Excel o converteste intr-un numar ce indica
numarul de zile care s-au scurs de la 1 ianuarie 1900 pana la data respectiva. Chiar daca
nu se va vedea acest numar (Excel afiseaza data in formatul obisnuit), valoarea va fi
folosita de fiecare data cand se va utiliza in calcule data calendaristica introdusa.

Tabelul 1.2. Formatele acceptate pentru data si ora

Format Exemplu
M/D 4/8
M-YY 4-58
MM/DD/YY 4/8/58 sau 04/08/58
MMM-YY Jan-92
MMMMMMMMM-YY September-43
MMMMMMMMM DD, YYYY September 9,1999
DD-MMM-YY 28-Oct-95
DD-MMM 6-Jul
HH:MM 16:50
HH:MM:SS 8:22:59
HH:MM AM/PM 7:45 PM
HH:MM:SS AM/PM 11:45:16 AM
MM/DD/YY HH:MM 11/8/80 4:20

Daca se introduce o coloana de date, se poate specifica mai intai formatul dorit
pentru data. Apoi, cand se introduc datele, Excel le va adapta automat pentru a
corespunde formatului ales. De exemplu, daca vrem ca datele sa fie afisate in formatul
MMMMMMMMM DD, YYYY. In loc sa se scrie integral fiecare data in parte, se poate
selecta formatul respectiv pentru coloana si apoi se va scrie 9/4/2008, iar Excel va
modifica formatul pentru a rezulta September 4, 2008. Pentru a formata o coloana, se
executa clic pe capul coloanei pentru a o selecta. Apoi, se deschide meniul Format si se
selecteaza Cells. In eticheta Numbers, se selecteaza formatul dorit pentru data.

Copierea rapida a intrarilor

Se poate copia din celule alaturate o intrare existenta, efectuand pasii urmatori:
1. Se executa clic pe marcajul de completare (din dreapta jos) al celulei al carei
continut se va copia.
2. Se trage marcajul de completare in jos sau spre dreapta pentru a copia datele in
celulele alaturate. Va aparea o casuta care arata exact ce date sunt copiate in celelalte
celule.
In cazul in care se copiaza un numar, o luna sau alt obiect care poate fi interpretat
ca serie (cum ar fi January, February etc.), dar nu se doreste crearea unei serii – ci numai
copierea continutului exact al celulei respective – se va tine apasata tasta Ctrl atunci cand
se trage marcajul de completare.

Introducerea unei serii cu functia AutoFill

Introducerea seriilor (cum ar 1997, 1998, 1999 si 2000) este asemanatoare cu
copierea continutului celulelor. Cand se trage marcajul de completare al celulei de
origine, functia AutoFill interpreteaza prima intrare si completeaza seria pe baza
acesteia. De exemplu, daca se scrie 1997 intr-o celula, apoi se trage marcajul de umplere
al celulei peste celule adiacente, se va crea seria 1997, 1998, 1999 etc. Cand se
efectueaza tragerea, casuta care apare pe ecran arata exact ce se copiaza, astfel incat se va
putea crea exact seria dorita prin oprirea in celula corespunzatoare.

Introducerea datelor care se repeta cu functia AutoComplete

Cand se introduc primele litere ale unei intrari, functia AutoComplete poate
completa in mod inteligent intrarea pe baza intrarilor care au fost deja introduse in acea
coloana. Functia AutoComplete poate fi folosita numai pentru date introduse in coloane,
nu si pe randuri. De exemplu, daca se introduc numele tarilor de origine pentru o serie de
produse, se va scrie numele tarii o data, iar data viitoare se incepe doar introducerea
numelui respectiv. Functia AutoComplete va completa restul.

Utilizarea formulelor

O formula din EXCEL poate fi comparata cu o instructiune dintr-un limbaj de

programare, instructiune ce are operatori si operanzi. Daca vrem sa introducem o formula
intr-o celula trebuie sa scriem in fata expresiei semnul egal si EXCEL-ul stie ca urmeaza
sa introducem o formula.
Operatorii, cei care realizeaza actiunea asupra operanzilor, pot fi operatori
unari (actioneaza asupra unui singur operand) si operatori binari (actioneaza asupra a
doi operanzi). Operatoii din EXCEL se impart in patru clase:
 • Operatori aritmetici – actioneaza asupra valorilor numerice si au ca rezultat tot
valori numerice (+ adunare, - scadere, * inmultire, / impartire, ^ ridicarea la
patrat);
• Operatori pentru text – concateneaza doua sau mai multe valori de tip text intr-o
valoare de text (&);
• Operatori relationali – compara doua valori de acelasi tip, iar rezultatul este o
valoare logica TRUE sau FALSE (= egal, > mai mare, < mai mic, <> diferit, >=
mai mare sau egal, <= mai mic sau egal);
• Operatori pentru referinte la celule sau domenii de celule – combina doua
referinte la celule intr-o referinta compusa (: doua puncte, , virgula, ; punct si
virgula).
Operanzii utilizati de EXCEL sunt valori, referinte la celule sau domenii de
celule, nume, functii predefinite sau definite de utilizator.
In mod implicit, in celula in care am introdus o formula se afiseaza rezultatul
produs in urma actiunii formulei asupra datelor, nu formula. Daca se doreste afisarea
formulei din meniul Tools alegem Options -> View - > Formulas.
Precedenta operatorilor din cadrul unei formule in EXCEL este urmatoarea:
• Paranteze. Operatiile din paranteze sunt efectuate primele.
• Valori negative. Un numar negativ (de exemplu -5) precede orice operatii in asa
fel incat in calculele urmatoare sa fie utilizata valoarea negativa.
• Procent. Procentajele (de exemplu 25%) vor fi calculate imediat dupa numerele
negative, in asa fel incat in calculele urmatoare sa fie utilizata valoarea 0.25.
• Ridicare la putere (de exemplu 10^2) va fi calculata imediat dupa procentaje, in
asa fel incat in calculele urmatoare sa fie utilizata valoarea 100.
• Inmultirea. Este efectuata dupa operatiile din paranteze si inaintea tuturor
celorlalte calcule.
• Impartirea. Se realizeaza dupa inmultire pe acelasi nivel de precedenta cu
aceasta.
• Adunarea. Este efectuata dupa realizarea tuturor impartirilor.
• Scaderea. Se realizeaza dupa adunare si se afla pe acelasi nivel de precedenta cu
aceasta.

Se poate obtine suma unui grup de celule si selectand pur si simplu celulele
respective si citind rezultatul de pe bara de stare. Astfel se poate afla si media, valoarea
minima sau cea maxima, si numarul celulelor dintr-un domeniu. Pentru aceasta, se
executa clic pe butonul din dreapta pe bara de stare si se selecteaza optiunea dorita din
meniul de comenzi rapide care apare pe ecran.

Utilizarea functiilor

Aplicatia EXCEL are o multime de functii pentru rezolvarea aproape a oricarei

probleme. Functiile sunt niste formule predefinite ce preiau datele introduse si afiseaza
rezultatul in urma aplicarii formulei asupra datelor respective. Sintaxa unei functii este
urmatoarea:
= Nume_functie(lista_de_argumente)
 Dupa cum se vede orice functie incepe cu semnul egal, dupa care urmeaza numele
functiei, apoi lista de argumente intre paranteze. Argumentele pot fi numere, adrese,
texte, valori logice, matrici sau referinte de celule. Valorile pe care le putem folosi pot fi:
o singura valoare, o referinta la o celula sau un domeniu de celule, o serie de valori sau
un domeniu. De asemenea, aceste valori pot fi valori constante sau formule. Argumentul
unei functii poate contine alta functie si in acest caz se numeste imbricat.
Introducerea unei functii se realizeaza astfel:
1. Se scrie semnul egal in bara de formule, numele functiei apoi se deschide o
paranteza unde se scriu argumentele functiei. De exemplu, daca vrem sa aflam
media unei serii de numere scrise in celulele de la A2 la A10, scriem:
=AVERAGE( A2, A10).

Fig.1.4. Media unui sir de numere

2. Pentru aceeasi problema, daca dorim sa facem media unei serii de numere
scrise in celulele de la A2 la A5, selectam celula in care dorim sa introducem
functia, din meniul Insert alegem Function, apoi functia pe care o dorim,
AVERAGE in cazul nostru:

Fig.1.5. Media unui sir de numere

 Functie Exemplu Descriere
AVERAGE =AVERAGE(B4:B9) Calculeaza o medie.
COUNT =COUNT(A3:A7) Cuantifica valorile numerice dintr-un
domeniu. De exemplu, daca un domeniu
contine cateva celule cu text si alte celule
cu numere, se poate afla cate numere sunt
in grupul respectiv.
COUNTA =COUNTA(B4:B10) Numara toate celulele din grup care nu sunt
goale. De exemplu, daca un grup cuprinde
cateva celule cu text si alte celule cu
numere, se poate afla cate celule din grup
contin text.
IF =IF(A3>=100,A3*2,A2*2) Permite punerea unei conditii intr-o
formula. In acest exemplu, daca A3 este
mai mare sau egal cu 100, este folosita
formula A3*2. Daca A3 este mai mica de
100, este folosita formula A2*2.
MAX =MAX(B4:B10) Reda valoarea maxima dintr-un grup de
celule.
MIN =MIN(B4:B10) Reda valoarea minima dintr-un grup de
celule.
PMT =PMT(rate,nper,pv) Calculeaza suma care trebuie achitata
periodic pentru un imprumut, daca se
indica dobanda, numarul perioadelor de
plata si avansul ca argumente. Exemplu:
=PMT(.0825/12,360,180000) pentru un
imprumut pe 30 de ani cu dobanda 8,25%
si avans de 180000$.
SUM =SUM(A1:A10) Calculeaza totalul pentru un domeniu de
celule.
SUMIF =SUMIF(rg,criteria,sumrg) Calculeaza totalul intr-un domeniu rg
pentru fiecare celula din sumrg care
corespunde criteriilor specificate. De
exemplu,
=SUMIF(A2:A4,100,B2:B4) aduna
celulele din grupul A2:A4 pentru care
celula corespondenta din coloana B este
mai mare decat 100.

Formatarea datelor in EXCEL

Formatarea datelor se utilizeaza pentru evidentierea, atragerea privirii asupra

datelor si informatiilor importante si pentru imbunatatirea aspectului foii de lucru. Prin
formatare se pot realiza urmatoarele:
 • Modul de reprezentare a datelor (avem de-a face cu valori procentuale, numere cu
un anumit numar de zecimale, date calendaristice);
• Aspectul datelor (font, marime, culoare, etc.);
• Alinierea datelor (pe orizontala sau verticala);
• Colorarea celulelor;
• Protectia celulelor.
Formatarea in EXCEL este de doua tipuri: formatarea datelor (modul in care
EXCEL-ul stocheaza, afiseaza, calculeaza datele intr-o foaie de calcul) si formatarea
vizuala (modul in care se vad aceste date, adica fonturile, culoarea, marimea acestora,
etc.).
EXCEL-ul ofera o paleta larga de format numerice, prezentate mai jos:

Format Exemple Descriere

numeric
General 10.6 Excel afiseaza valoarea asa cum se introduce. Adica,
$456,908.00 acest format afiseaza simbolurile pentru valuta sau
procent numai daca se introduc de la tastatura.
Number 3400.50 Formatul prestabilit Number are doua zecimale.
(-120.39) Numerele negative apar scrise cu rosu si intre paranteze,
precedate desemnul minus.
Currency $3,400.50 Formatul prestabilit Currency are doua zecimale si
(Valuta) ($3,400.50) simbolul dolarului.
Accounting $3,400.00 Se poate folosi acest format pentru a alinia simbolul
(Contabilitate) $978.21 dolarului si zecimalele in coloana. Formatul Accounting
prestabilit contine doua zecimale si simbolul pentru dolar.
Date (Data) 11/7 Formatul Date prestabilit cuprinde luna si ziua separate
de o barao blica(/); se poate selecta insa si un alt format
din cele disponibile.
Time (Ora) 10:00 Formatul Time prestabilit contine ora si minutele separate
de doua puncte; se poate opta si pentru afisarea
secundelor, sau a particulelor AM sau PM.
Percentage 99.50% Formatul Percentage prestabilit cuprinde doua zecimale.
(Procent) Excel inmulteste valoarea din celula cu 100 si afiseaza
rezultatul insotit de simbolul pentru procent.
Fraction 1/2 Formatul prestabilit Fraction poate reprezenta cel mult o
(Fractie) cifra pe fiecare parte a barei. Folosind acest format se va
afisa numarul de cifre necesar pe fiecare parte a barei si
tipul de fractie (cum ar fi jumatati, sferturi, optimi etc.).
Scientific 3.40E+03 Formatul Scientific prestabilit cuprinde doua zecimale.
(Stiintific) Folositi acest format pentru afisarea numerelor in format
stiintific.
Text 135RV90 Folosind formatul Text se va afisa atat text, cat si numere,
in aceeasi celula. Excel va afisa exact ceea ce se
introduce de la tastatura.
Special 02110 Acest format este conceput special pentru afisarea
codurilor postale, a numerelor de telefon si a codurilor
 personale, astfel incat sa nu fie necesara folosirea unor
caractere speciale, cum ar fi liniile.
Custom 00.0% Formatul Custom este pentru crearea propriului format
(Personalizat) numeric. Se poate folosi unul din codurile pentru
formatare din lista Type, care va fi modificat. Simbolul #
reprezinta un marcaj de rezervare pentru un numar, iar 0
reprezinta un marcaj de rezervare pentru zero.

Pentru formatarea datelor, se vor efectua pasii urmatori:

1. Se selecteaza celula sau domeniul de celule ce contine valorile care vor fi
formatate.
2. Se deschide meniul Format si se selecteaza Cells. Pe ecran va aparea caseta de
dialog Format Cells.
3. Se executa clic pe eticheta Numbers.
4. In lista Category, se selecteaza categoria pentru formatul numeric ce va fi
folosit. In caseta Sample se poate vedea cum arata formatul prestabilit pentru categoria
respectiva.
5. Se efectueaza modificarile dorite pe formatul respectiv.
6. Se executa clic pe OK. Excel va reformata celulele selectate conform optiunilor
alese.

Fig.1.6. Formatarea datelor de tip numar cu patru zecimale

Protectia celulelor

Pentru a proteja datele dintr-o celula se procedeaza astfel:

1. Selectam celula sau domeniul de celule cu datele pe care dorim sa le protejam;
2. Din meniul Format alegem Cells, apoi pagina Protection a casetei de dialog;
 3. Bifam optiunea dorita: Locked (datele din celule se blocheaza, nu mai pot fi
editate) sau Hidden (datele sau formulele din celule se ascund, nu mai pot fi
vazute pe bara de formule);
4. Se executa click pe butonul OK pentru a valida comanda efectuata.

Fig.1.7. Protejarea datelor

Protectia se activeaza atunci cand intreaga foaie de calcul este protejata. Din
meniul Tools alegem Protection, apoi Protect sheet (pentru protejarea foii active) sau
Protect workbook (pentru protejarea intregului registru de calcul). La protejare se poate
stabili o parola pentru ca protectia impotriva utilizatorilor neautorizati sa fie garantata.
Deprotejarea se face din meniul Tools -> Unprotect sheet.

Fig.1.8. Protejarea foii de calcul active

Alegerea unui background pentru foaia de calcul

Si in EXCEL se poate alege un background pentru o foaie de calcul, astfel: din

meniul Format alegem Sheet -> Background, apoi alegem fisierul imagine pe care il
dorim ca si background.

Fig.1.9. Alegerea unui background pentru foaia de calcul activa

Tipuri de diagrame

In Excel se pot crea diferite tipuri de diagrame. Tipul ce va fi ales depinde de

datele ce trebuie sa fie reprezentate. Principalele tipuri de diagrame, impreuna cu
destinatia lor, sunt:
Pie (circulara) Se foloseste acest tip pentru a reprezenta relatia dintre partile unui
intreg.
Bar (bara) Acest tip se foloseste pentru compararea valorilor intr-un anumit
moment.
Column (coloana) La fel ca diagrama de tip bara, se poate folosi pentru
evidentierea diferentelor dintre elemente.
 Line (linie) Se foloseste pentru a sublinia tendintele de evolutie si variatia
valorilor in timp.
Scatter (prin puncte) La fel ca diagrama liniara se foloseste pentru a sublinia
diferenta dintre doua seturi de valori.
Area (zonala) La fel ca diagrama liniara se foloseste pentru a sublinia amploarea
variatiei valorilor in timp.

Fig.1.10. Tipuri de diagrame in EXCEL

Majoritatea acestor tipuri de diagrame exista si in variante tridimensionale. Pe

langa faptul ca au un aspect mai profesionist decat diagramele standard, bidimensionale,
diagramele 3-D sunt mai relevante pentru diferentele dintre seturile de date.

Elementele specifice diagramelor

Fig.1.11. Diagrama in EXCEL

 Serii de date Barele, sectoarele de cerc, liniile si celelalte elemente care
constituie valorile reprezentate in diagrama. De exemplu, o diagrama poate fi formata
dintr-o multime de bare asemanatoare, care sa reprezinte o serie de valori pentru acelasi
articol. Barele dintr-o serie au toate acelasi model. Daca sunt mai multe modele de bare,
fiecare model va reprezenta alta serie de date. De exemplu, pentru reprezentarea
vanzarilor din zona1 fata de zona2, trebuie folosite doua serii de date – cate una pentru
fiecare zona. Adesea, seriile de date corespund cu randurile de date din foaia de calcul.
Categorie Categoriile reprezinta numarul de elemente dintr-o serie. Se pot avea
doua serii de date pentru compararea vanzarilor din doua zone diferite, si patru categorii
pentru compararea acestor vanzari pe patru trimestre. Unele diagrame au o singura
categorie, in timp ce altele au mai multe. In mod normal, categoriile corespund
coloanelor in care se afla datele din diagrama, iar titlurile categoriilor provin capetele de
coloana.
Axa O latura a diagramei. O diagrama bidimensionala are o axa X (orizontala) si
o axa Y (verticala). Pe axa X apar toate seriile si categoriile de date din diagrama. Daca
aveti mai multe categorii, axa X poate avea si etichete care indica ce categorie reprezinta
fiecare. Pe axa Y sunt reprezentate valorile de pe bare, linii sau punctele graficului. Intr-o
diagrama tridimensionala, axa Z reprezinta planul vertical, in timp ce axa X (lungimea) si
axa Y (latimea) reprezinta cele doua laturi ale bazei diagramei.
Legenda Defineste diferitele serii de date reprezentate. De exemplu, legenda unei
diagrame circulare va indica ce reprezinta fiecare sector de cerc in parte.
Linii de retea Scot in evidenta scala axelor X sau Y pentru seriile de date. De
exemplu, liniile de retea principale pentru axa Y pot ajuta sa se urmareasca un punct de
pe axa X sau de pe axa Y pentru a afla valoarea lui exacta.
Se pot crea diagrame ca parte a unei foi de calcul sau independent, intr-o foaie de
calcul separata. In cazul in care se creeaza o diagrama inglobata, ea va fi tiparita
impreuna cu datele din foaia de calcul, pe cand o diagrama independenta poate fi tiparita
separat. Ambele tipuri de digrame sunt legate de datele din foaia de calcul pe care le
reprezinta, astfel incat, atunci cand se modifica datele, diagrama este actualizata automat.
Butonul Chart Wizard de pe bara cu instrumente standard permite crearea rapida
a unei diagrame. Pentru a folosi butonul Chart Wizard, se vor efectua urmatorii pasi:
1. Se selecteaza datele care vor fi reprezentate in diagrama. Daca au fost introduse
nume sau alte denumiri si se doreste ca si acestea sa fie incluse in diagrama, trebuie sa fie
selectate.
2. Se executa clic pe butonul Chart Wizard de pe bara cu instrumente standard.
3. Pe ecran va aparea caseta de dialog Chart Wizard Step 1 of 4, ca in fig.1.12. Se
selecteaza un tip de digrama din caseta Chart Type si un subtip (o varianta a tipului de
diagrama selectat) din caseta Chart Sub-Type. Se executa clic pe Next>.
4. Excel intreaba utilizatorul daca domeniul selectat este corect. Se poate modifica
domeniul selectat scriind un alt domeniu, sau executand clic pe butonul Collapse Dialog
(aflat la capatul din dreapta al casetei de text Data Range) si selectand domeniul care va fi
folosit.
5. In configuratia prestabilita, programul Excel presupune ca diferitele serii de
date se afla pe randuri. Se poate schimba aceasta optiune pentru coloane, daca este cazul,
selectand Series in Columns. Cand se termina selectarile se executa clic pe Next>.
 Fig.1.12. Realizarea unei diagrame: step 1 si step 2

6. Se executa clic pe etichete diferite spre a selecta optiunile pentru diagrama. De

exemplu, se poate sterge legenda executand clic pe eticheta Legend si deselectand Show
Legend. Se poate adauga un titlu pentru diagrama in eticheta Titles. Daca se doreste
adaugarea unor etichete pentru date (etichete care prezinta valoarea exacta din graficul de
tip bara, linie etc.) se executa clic pe eticheta Data Labels. Dupa ce se termina aceste
modificari, se executa clic pe Next>.

Fig.1.13. Realizarea unei diagrame: step 3 si step 4

7. In fine, utilizatorul este intrebat daca doreste inserarea diagramei (ca obiect) in
foaia de calcul curenta sau daca doreste crearea unei foi de calcul speciale pentru ea. Se
alege optiunea dorita si se executa clic pe butonul Finish. Pe ecran va aparea diagrama in
forma finala.
Pentru a modifica aspectul diagramei se poate folosi bara cu instrumente pentru
diagrame (Chart toolbar). Aceasta se poate activa deschizand meniul View, selectand
Toolbars, apoi Chart.
Salvarea bazei de date EXCEL intr-o pagina Web

EXCEL permite salvarea in format HTML pentru vizualizarea datelor cu un

browser Web. Acelasi lucru se poate realiza si cu aplicatiile Word si PowerPoint din
pachetul Office. Se poate salva un domeniu de date, o foaie de calcul, un registru sau
doar o diagrama. Pentru salvarea unui registru de calcul ca pagina Web trebuie sa stim ca
exista anumite restrictii:
• Putem doar vizualiza datele din foaia de calcul, nu si modifica aceste date.
Modificarea se poate realiza doar daca utilizam componente Web interactive;
• Capetele de linii si de coloane nu sunt vizualizate;
• Registrele de lucru protejate prin parola nu se pot publica pe Web;
• In pagina Web se vad toate foile de calcul, chiar si cele care nu contin date.
Daca dorim sa salvam un registru de calcul ca pagina HTML, procedam astfel:
1. Selectam Save as Web Page din meniul File. In casuta de dialog care
apare, alegem un titlu pentru pagina Web, titlu care apare in bara de titlu a
browserului, executand click pe butonul Change title.
2. Se poate selecta intregul registru sau doar o foaie de calcul sau o
diagrama.

Fig.1.14. Salvarea unui registru de calcul ca pagina Web

3. Daca dorim ca pagina Web sa fie actualizata automat de fiecare data cand
se reactualizeaza registrul de calcul, executam click pe butonul Publish,
validam caseta AutoRepublish every time this workbook is saved.
4. Daca dorim sa putem face modificari asupra datelor pe care le vizualizam
in pagina Web, utilizam componente Web interactive prin validarea
casetei Add interactivity with Spreadsheet functionality.
 Fig.1.15. Adaugarea de componente Web interactive pentru un registru de calcul salvat
ca o pagina Web

5. Validam si caseta Open published web page in browser pentru a

vizualiza pagina Web pe care tocmai am creat-o;
6. Executam click pe butonul Publish.
In continuare este prezentata pagina Web denumita Evidenta studentilor, pagina
Web pe care am creat-o urmand pasii de mai sus.

Fig.1.16. Baza de date din EXCEL vizualizata intr-o pagina Web

Vizualizarea foilor de calcul protejate printr-o parola fara a cunoaste acea parola

Acest exemplu ne arata cat de puternic este limbajul VBA. Daca protejam o foaie
de calcul printr-o parola, se presupune ca nimeni nu poate vedea continutul acesteia fara
sa stie acea parola. Sigur ca exista o multime de sofware-uri care decodifica parola, dar
ultimele versiuni de EXCEL cripteaza parola astfel incat aceste software-uri nu ne sunt
de folos. Deci am putea trage concluzia ca datele din foaia de calcul parolata sunt in
siguranta.
Dar exista o usa din dos, „back door”, care poate fi exploatata. Nu stim care este
parola, nici cate foi de calcul sunt parolate, dar putem afla care care sunt aceste foi de
calcul ascunse cu ajutorul unei aplicatii realizata in VBA. Odata ce am aflat numele foii
de calcul parolate putem copia continutul acesteia intr-o foaie de calcul neparolata si
putem vedea acolo continutul acesteia.
Aplicatia este relativ simpla. Mai intai avem nevoie de o interfata grafica cu
utilizatorul. Din meniul Tools alegem Macro, apoi Visual Basic Editor, sau tastam
simultan Alt+F11. Apoi, din VBE alegem Insert -> UserForm.

Fig.1.17. Deschiderea aplicatiei VBE

UserForm-ul contine urmatoarele elemente:

• Doua list boxes (casete lista), una pentru a arata toate foile ascunse si una pentru a
arata foile posibile ca destinatii, adica cele care sunt vizibile. Pentru a vedea o
foaie de calcul ascunsa, o selectam din lista de foi ascunse, apoi selectam foaia de
calcul destinatie unde dorim sa vizualizam continutul foii de calcul ascunse;
• Doua controale de tip label (eticheta), una pentru foile de calcul ascunse (hidden
sheets) si una pentru foaia de calcul destinatie (destination sheet);
• Un buton de comanda pentru a valida alegerea OK;
• Un buton de comanda pentru anulare Cancel.
 Fig.1.18. UserForm

Acum scriem codul programului. Pentru a vedea numele foilor de calcul in cele
doua casete lista, facem dublu click pe formular pentru a introduce codul. Prima parte din
cod este pentru evenimentul activate, care are loc de fiecare data cand este rulata
aplicatia. Pentru aceasta, pentru obiectul UserForm alegem procedura Activate din partea
stanga sus a formularului si scriem urmatoarea secventa de cod:

Fig.1.19. Secventa de cod pentru UserForm

 Primul lucru pe care il facem este acela de a ne asigura ca cele doua list boxes
sunt goale, utilizand metoda Clear. Cu ActiveWorkbook Worksheets trecem prin fiecare
foaie de calcul a registrului activ.
In continuare, progrmul verifica daca foaia de calcul este ascunsa verificand
proprietatea Visible. Daca aceasta proprietate este falsa, False, atunci utilizand metoda
AddItem a casetei lista adauga numele foii de calcul la prima caseta lista. Apoi, verifica
din nou foile de calcul pentru a vedea daca foaia de calcul este vizibila. Daca este, prin
metoda AddItem, adauga numele foii de calcul in a doua caseta lista. Cand se ruleaza
aplicatia, utilizatorul vede doua liste, una cu foile de calcul ascunse si una cu cele
vizibile.
Mai avem nevoie de cod pentru butoanele OK si CANCEL. Pentru aceasta
declaram o variabila globala in partea de declaratii a unui modul, variabila pe care o
numim a. Pentru buoanele OK si CANCEL scriem urmatoarele secvente de cod:

Fig.1.20. Secventele de cod pentru cele doua butoane OK si CANCEL

Prin codul de mai sus, ambele butoane ascund formularul si transfera executia
inapoi la codul care a fost initial afisat. Daca se executa click pe butonul OK variabila a
este setata pe 1, iar daca este apasat butonul CANCEL variabila este setata pe 0.
In acelasi modul unde am declarat variabila a, scriem urmatoare secventa de cod:

Fig.1.21. Secventa de cod pentru Module1

 Prima linie de cod ne arata UserForm-ul prin metoda Show. Acest lucru ne
permite sa vedem numele foilor de calcul ascunse si sa selectam locul unde dorim sa
copiem continutul acestora. Cand formularul este ascuns si executia programului este
transferata inapoi la rutina hidden_sheets variabila a este validata. Daca alegem
CANCEL, se iese din procedura si nu se intampla nimic. Daca alegem OK, procedura se
executa si mergem mai departe.
Avem doua variabile s1 si s2 in care se salveaza textul din fiecare din cele doua
casete lista. Daca nu se selecteaza nimic in una din casete, se iese din procedura.
Intreaga foaie de calcul care este ascunsa este copiata cu metoda Copy. Numele
foii este concatenat cu a1.iv65536, utilizand caracterul !. Acest lucru ne asigura ca va fi
copiata fiecare celula. Apoi continutul foii este lipit in foaia destinatie pe care am ales-o
prin metoda PasteSpecial.
Pentru a testa aplicatia pe care am realizat-o, folosim registrul EXCEL pentru
evidenta studentilor la Baze de date. Avem trei foi de calcul: Evidenta_studenti,
Grafic_evolutie, Destinatie. Ascundem primele doua foi de calcul: Format -> Sheet ->
Hide. Apoi protejam registrul cu o parola: Tools -> Protection -> Protect Workbook. Nu
putem vizualiza foile de calcul care sunt ascunse. Dar putem rula macro-ul pe care l-am
realizat anterior pentru acest scop. Alegem Tools -> Macro -> Macros.

Fig.1.22. Alegerea macro-ului hidden_sheets

Rulam macrou-ul hidden_sheets executand click pe butonul Run. Sau, daca am

ales taste rapide pentru macro, utilizam tastele rapide (de exemplu eu am ales Ctrl+h)
pentru a rula macro-ul.
Dupa cum se vede, in prima caseta lista vedem numele foilor de calcul ascunse,
iar in a doua caseta lista numele foilor de calcul care sunt vizibile. Selectam numele foii
de calcul pe care dorim sa o vedem, Evidenta_studenti si numele foii de calcul unde
dorim sa fie, Destinatie, apoi executam click pe butonul OK. Acelasi lucru si pentru
foaia de calcul Grafic_evolutie.

Fig.1.23. Vizualizarea foii de calcul Evidenta_studenti

Fig.1.24. Vizualizarea foii de calcul Grafic_evolutie


1.Obiectivul lucrarii este sa se parcurga fiecare pas pentru a se deprinde costintele asupra limbajului de
operare Word .
1. Numerotarea paginilor, anteturi
şi subsoluri
1.1. Numerotarea paginilor
Multe documente – în special
cele lungi – impun numerotarea
paginilor. Word oferă numeroase
opţiuni pentru plasarea şi tipul
cifrelor de pagină; acestea fac parte
întotdeauna din antet sau din subsol.
Pentru a numerota paginile din
document, se efectuează paşii
următori:
1. Se selectează Insert, Page
Numbers. Pe ecran va apărea caseta
de dialog Page Numbers. ca în
fig.2.15.
Fig. 2.15. Caseta de dialog Page
Numbers
LABORATOR 1
INTRODURE IN WORD
2. Se execută clic pe săgeata de Anteturile şi subsolurile pot include
derulare Position şi se selectează şi numărul paginii; aici pot fi incluse
poziţia dorită în pagină: Top of Page şi titlurile capitolelor, numele
(Header) (în partea superioară a autorului şi alte informaţii similare.
paginii – antet) sau Bottom of Page
(Footer) (în partea inferioară a paginii 2. Liste numerotate şi liste
– subsol). marcate
3. Se execută clic pe săgeata de
derulare Alignment şi se selectează Se poate crea o listă pornind
Left, Center sau Right. Se poate
de la un text deja introdus, sau în
selecta şi Inside sau Outside, dacă se
tipăreşte faţă-verso şi se doreşte ca timp ce se scrie. Pentru a crea o listă
numerele paginilor să fie plasate spre
numerotată sau una marcată pornind
interior (Inside) sau spre exterior
(Outside). de la un text deja introdus, se vor
4. Formatul prestabilit pentru
efectua următorii paşi:
numerotare este cel cu cifre arabe (1, 2,
3 etc.). Pentru a selecta un alt format
(cum ar fi i, ii, iii etc.), se execută clic
1. Se selectează paragrafele
pe Format şi se selectează formatul
dorit. care vor fi incluse în listă.
5. Clic pe OK.
2. Se selectează Format,
1.2. Anteturi şi subsoluri Bullets and Numbering pentru a
Antetul şi subsolul reprezintă
deschide caseta de dialog Bullets and
textele tipărite în partea superioară
(antet) sau în cea inferioară (subsol) a Numbering.
fiecărei pagini a unui document.
 3. În funcţie de tipul de listă etichetei Numbered, iar în fig. 2.17.
dorit, se execută clic pe eticheta opţiunile etichetei Bulleted.
Bulleted (marcată) sau pe eticheta 4. Se execută clic pe stilul
Numbered (numerotată). În fig. marcajului sau al numerelor dorite.
2.16. sunt prezentate opţiunile 5. Se execută clic pe OK.

NR. DATE REALE DATE ESTIMATE DATE DE CONTROL ECONOM

CRT. II
qx P sx φreal η real ̂ P̂sx q̂ x Ux fx nx P̂

1. 0 10 63.26 0.6 63.23 10.14 0.06 36.87 4.6 89.87 6.08

2. 12.5 35 57.49 0.66 57.46 35.12 12.56 127.7 15.96 311.3 15.8
3. 25 60 51.32 0.725 51.29 60.1 25.05 218.5 27.32 532.7 18.03
4. 37.5 85 44.56 0.78 44.54 85.08 37.54 309.4 38.67 754.1 12.76
5. 50 110 36.87 0.85 36.85 110.1 50.03 400.2 50.02 975.5 0

 *T  n( s)1 *T  n( s)1  n( s)1 

y  Wm ( s) 1 u 2 y  T y
 Wm ( s ) L ( s ) Wm ( s ) L ( s ) Wm ( s ) L ( s ) 
 s  s  s  
 1  1  1  
1     
y 5 0 u  0.5 0.2 y  3 2   y 
s2  s 1 s 1 s 1 
 
 
 LABORATOR 2
INTRODUCERE IN EXCEL

1. Teoria lucrarii:

EXCEL este aplicatia din pachetul Office cea mai cunoscuta si cea mai eficienta
pentru calculul tabelar, dar poate fi utilizat si pentru gestionarea bazelor de date nu foarte
mari. Numarul datelor pe care le putem introduce intr-o baza de date creata in EXCEL este
limitat de numarul datelor pe care le putem introduce intr-o foaie de calcul.
Cu ajutorul aplicatiei EXCEL putem realiza urmatoarele activitati:
• Colectionarea informatiilor sub forma de date in tabele;
• Prelucrarea acestor informatii;
• Efectuarea calculelor matematice cu ajutorul formulelor predefinite sau
definite de utilizator;
• Adaugarea, stergerea, ordonarea dupa diverse criterii, extragerea
informatiilor;
• Realizarea de rapoarte foarte sugestive;
• Utilizarea datelor externe, ceea ce permite conectarea la alte baze de date,
prin importarea datelor (introducerea in EXCEL a unor fisiere create de alte sisteme
de baze de date) si exportarea datelor (crearea de fisiere de baze de date in formatul
specific al altor sisteme de baze de date – FoxPro, Microsoft Access, Oracle);
• Realizarea de grafice si diagrame prin care se prezinta grafic calculele
numerice;
• Protejarea si controlul accesului la date;
• Se poate lucra cu Hypertext Markup Language (HTML) cu ajutorul caruia
datele pot fi disponibile pe Internet sau se pot obtine date din Internet;
• Scrierea de macro-comenzi intr-un limbaj de programare, VBA (Visual
Basic Applications).
Fereastra contine cateva elemente unice in Excel, printre care: bara de formule
(cand se introduc informatii intr-o celula, tot ceea ce se scrie apare pe bara de formule si
este indicata si pozitia celulei), fereastra registrului de calcul (orice fisier creat cu Excel
este un registru de calcul care contine una sau mai multe foi de calcul), capetele de
coloana (literele din partea superioara a foii de calcul, prin care sunt
identificate coloanele foii de calcul), capete de randuri (numerele din stanga foii de
calcul, prin care sunt identificate randurile foii de calcul), selectorul (conturul care indica
celula activa).Coloanele sunt numerotate prin litere (256 de coloane, notate de la A la Z),
iar randurile prin numere (65 536 de linii, numerotate de la 1 la 65 536). Fiecare din cele
16 000 000 de celule ale foii de calcul are asignata o adresa sau o referinta, care ne spune
in ce linie si in ce coloanna se afla celula respectiva. De exemplu, B3 este o referinta.
Intotdeauna o referinta incepe cu o litera, nu cu o cifra ca in figura:
 Precedenta operatorilor din cadrul unei formule in EXCEL este urmatoarea:
• Paranteze. Operatiile din paranteze sunt efectuate primele.
• Valori negative. Un numar negativ (de exemplu -5) precede orice operatii in asa
fel incat in calculele urmatoare sa fie utilizata valoarea negativa.
• Procent. Procentajele (de exemplu 25%) vor fi calculate imediat dupa numerele
negative, in asa fel incat in calculele urmatoare sa fie utilizata valoarea 0.25.
• Ridicare la putere (de exemplu 10^2) va fi calculata imediat dupa procentaje, in
asa fel incat in calculele urmatoare sa fie utilizata valoarea 100.
• Inmultirea. Este efectuata dupa operatiile din paranteze si inaintea tuturor
celorlalte calcule.
• Impartirea. Se realizeaza dupa inmultire pe acelasi nivel de precedenta cu
aceasta.
• Adunarea. Este efectuata dupa realizarea tuturor impartirilor.
• Scaderea. Se realizeaza dupa adunare si se afla pe acelasi nivel de precedenta cu
aceasta.
Introducerea unei functii se realizeaza astfel:
Se scrie semnul egal in bara de formule, numele functiei apoi se deschide o
paranteza unde se scriu argumentele functiei. De exemplu, daca vrem sa aflam
media aritmetica unei serii de numere scrise in celulele de la A2 la A10, scriem:
=AVERAGE( A2, A10).
 Astfel putem utiliza SUM-pentru realizarea sumei, MAX-pt aflarea numarului
maxim, MIN-pt aflarea minimului, COUNT-pt aflarea a cate numere sunt in grupul
respectiv, COUNTA -numara toate celulele din grup care nu sunt goale,
PMT=PMT(rate,nper,pv)-calculeaza suma care trebuie achitata periodic pentru un
imprumut, daca se indica dobanda, numarul perioadelor de plata si avansul ca argument,
SUMIF=SUMIF(rg,criteria,sumrg)-calculeaza totalul intr-un domeniu rg pentru fiecare
celula din sumrg care corespunde criteriilor specificate. De
exemplu,=SUMIF(A2:A4,100,B2:B4) aduna celulele din grupul A2:A4 pentru care celula
corespondenta din coloana B este mai mare decat 100.
Putem proteja foile de lucru din meniul Tools alegem Protection, apoi Protect
sheet (pentru protejarea foii active) sau Protect workbook (pentru protejarea intregului
registru de calcul). La protejare se poate stabili o parola pentru ca protectia impotriva
utilizatorilor neautorizati sa fiegarantata.Deprotejarea se face din meniul Tools ->
Unprotect sheet.

In EXCEL se poate alege un background pentru o foaie de calcul, astfel: din meniul
Format alegem Sheet -> Background, apoi alegem fisierul imagine pe care il dorim ca si
background.
 Daca realizam un tabel in care sa avem o baza de date, in functie de parametrii
introdu-si putem alege un graphic de ce fel de forma dorim noi care afiseaza datele date de
noi.

Se poate realiza si salvarea bazei de date EXCEL intr-o pagina Web.

1. Selectam Save as Web Page din meniul File. In casuta de dialog care
apare, alegem un titlu pentru pagina Web, titlu care apare in bara de titlu a browserului,
executand click pe butonul Change title.
2. Se poate selecta intregul registru sau doar o foaie de calcul sau o
diagrama.
3. Daca dorim ca pagina Web sa fie actualizata automat de fiecare data cand
se reactualizeaza registrul de calcul, executam click pe butonul Publish, validam caseta
AutoRepublish every time this workbook is saved.
4. Daca dorim sa putem face modificari asupra datelor pe care le vizualizam
in pagina Web, utilizam componente Web interactive prin validarea casetei Add
interactivity with Spreadsheet functionality.
5. Validam si caseta Open published web page in browser pentru a
vizualiza pagina Web pe care tocmai am creat-o;
6. Executam click pe butonul Publish.
In continuare este prezentata pagina Web denumita Evidenta studenti
 In concluzie, in acest laboratol ajuta insurirea cunostintelor si deprinderilor
necesare pentru a folosi limbajul de operare-Excel, facand cateva mici aplicatii.
 LABORATOR 3
INTRODUCERE IN ACCESS

1.Teoria lucrarii

Cea mai directă metodă de deschidere a aplicaţiei Access este utilizarea meniului
Start, selectând din Programs aplicaţia Microsoft Access.

Aplicaţia Access seamănă foarte mult cu alte programe care rulează sub Windows –
conţine meniuri, bare cu instrumente, o bară de stare şi suprafaţa de lucru. Când se termină
lucrul în Access este recomandabil să se închidă programul, spre a elibera memoria
calculatorului pentru alte operaţii. Închiderea programului Access se face fie apăsând Alt+F4,
fie selectând File, Exit, sau executând clic pe butonul Close al ferestrei programului Access.

2. Crearea unei noi baze de date goale

Crearea unei baze de date goale este o operaţie simplă, deoarece nu trebuie creat decât
“învelişul”, fără tabele, formulare, etc. Dacă tocmai a fost deschisă aplicaţia Access şi caseta
de dialog Microsoft Access este încă afişată pe ecran, se vor efectua paşii următori:
1. Se execută clic pe Blank Database.
2 Se execută clic pe butonul OK.

Dacă nu mai este pe ecran caseta de dialog, atunci pentru a crea o nouă bază de date se
vor efectua paşii următori:
1. Se selectează File, New sau se execută clic pe butonul New de pe bara cu
instrumente. Pe ecran va apărea caseta de dialog New.
2. Se execută clic pe eticheta General, dacă este cazul, pentru a o deschide. Apoi se
execută dublu clic pe pictograma Blank Database; Se va deschide caseta de dialog File New
Database.
3. Se introduce o denumire pentru noua bază de date în caseta File Name. Apoi, se
execută clic pe Create. Access va crea noua bază de date.
 Baza de date creată este complet goală. Se poate executa clic pe oricare dintre etichete
din fereastra bazei de date create, dar nu se va găsi nici o listă în ele. Pentru a umple aceste
ferestre se vor crea tabele, formulare, sisteme de interogare şi rapoarte.

3. Crearea unui tabel în modul de afişare Table Design

Tabelele constituie fundamentul unei baze de date, pentru că ele conţin toate datele.
Pentru a crea un tabel în modul de afişare Table Design, se efectuează paşii următori:
1. Se selectează Insert, Table sau, în fereastra Database, se execută clic pe eticheta
Table şi apoi pe butonul New. Pe ecran va apărea caseta de dialog New Table.
2. Se execută clic pe Design View, apoi pe OK. Pe ecran va apărea caseta de dialog
Table Design.
3. Se introduce o denumire pentru câmp, pe primul rând din coloana Field Name;
apoi, se apasă tasta Tab pentru a trece în coloana Data Type. Reguli de denumire a
câmpurilor Denumirile câmpurilor – şi toate celelalte obiecte din Access – pot avea până la
64 de caractere şi pot conţine spaţii şi orice simbol, mai puţin puncte (.), semne de exclamare
(!), accentul grav (‘) sau paranteze pătrate ([]).
4. Când se intră în coloana Data Type, se va vedea o săgeată indicând o listă derulantă.
Deschizând lista derulantă Data Type se poate selecta tipul de câmp.
5. (Opţional) Apăsând tasta Tab se trece în coloana Description, apoi se introduce o
descriere a câmpului. (Tabelul poate fi folosit şi fără o descriere).
6. La jumătatea de jos a casetei de dialog se poate vedea secţiunea Field Properties
pentru tipul de câmp selectat. Se efectuează modificările dorite pentru caracteristicile
câmpului.
7. Dacă trebuie să se introducă mai multe câmpuri, se repetă paşii de la 3 la 6.
8. Se execută clic pe butonul Close(X) al ferestrei Table Design.
9. La întrebarea dacă se doreşte salvarea modificărilor operate în tabel se va răspunde
executând clic pe Yes. Pe ecran apare caseta de dialog Save As.
10. Se introduce denumirea tabelului în caseta de text Table Name, apoi se execută
clic pe OK.
 4. Tipuri de date şi formate

Orice câmp trebuie să aparţină unei categorii, pentru ca aplicaţia Access să ştie cum să
îi utilizeze conţinutul. Se pot folosi următoarele tipuri de câmp: Text (text obişnuit,
neformatat, putând include numere, litere şi simboluri, un câmp Text poate conţine până la
255 de caractere),
Memo (un volum mai mare de text obişnuit, însă în acest caz nu există o limită de lungime a
câmpului. Se poate introduce text aproape nelimitat (64.000 de caractere)), Number (un
număr obişnuit (nu valută sau dată))Date/Time (data sau ora) , Currency (un număr formatat
ca o sumă în bani), AutoNumber (un număr pe care Access îl completează automat pentru
fiecare înregistrare succesivă) , Yes/No (răspunsul la o întrebare adevărată/falsă. Poate
conţine una dintre cele două valori, care poate fi Yes sau No, True sau False, On sau Off) ,
OLE Object (o legătură la altă bază de date sau la alt fişier. Aceasta este o facilitate
avansată), Hyperlink (o legătură cu o adresă din World Wide Web), Lookup Wizard
(permite crearea unei liste pentru alegerea unei valori din alt tabel sau o listă de valori într-o
casetă mixtă, pentru fiecare înregistrare).
Pe lângă tipul câmpului, pentru orice câmp se pot selecta opţiuni de formatare. Ele
apar în jumătatea de jos a casetei de dialog din secţiunea Field Properties. Opţiunile de
formatare sunt variabile, în funcţie de tipul câmpului. Cele mai importante sunt: Field Size
(numărul maxim de caractere) , Format (o listă derulantă a formatelor existente pentru
câmpul respective) ,Default Value (dacă un câmp conţine de regulă o anumită valoare (de
exemplu, un cod poştal), se poate introduce aceasta aici pentru a economisi timp, el va apărea
întotdeauna ca o nouă înregistrare), Decimal Places (pentru câmpurile numerice, se poate fixa
un număr prestabilit de zecimale care va fi folosit pentru afişarea numerelor) , Required (se
selectează Yes sau No pentru a-i comunica programului dacă utilizatorul poate lăsa câmpul
gol când se introduce o nouă înregistrare)

5. Stabilirea câmpului principal

Orice tabel trebuie să aibă cel puţin un câmp cu o valoare unică pentru toate
înregistrările. Trebuie comunicat programului Access ce câmp se va folosi drept câmp
principal, astfel încât să se evite introducerea accidentală a aceleiaşi valori în mai multe
înregistrări din câmpul respectiv. Pentru a stabili un câmp principal, se vor efectua paşii:
1. În modul de afişare Table Design, se selectează câmpul ce va fi folosit drept câmp
primar.
2. Se selectează Edit, Primary Key, sau se execută clic pe butonul Primary Key de
pe bara cu instrumente. La stânga denumirii câmpului va apărea simbolul unei chei. Când se
lucrează cu tabele, se poate folosi unul dintre cele două moduri de afişare: Design sau
Datasheet. Modul de afişare Datasheet a fost inclus în Access pentru introducerea şi afişarea
datelor.

6. Introducerea datelor într-un tabel

O înregistrare este un rând dintr-un tabel. Pentru fiecare înregistrare se introduce câte
o valoare în câmpurile (coloanele) din tabel. Mai întâi, trebuie deschis tabelul. Pentru a
deschide un tabel se execută dublu clic pe el în fereastra Database, sau se execută clic pe el o
dată, apoi pe Open.
Pentru a introduce o înregistrare, se efectuează paşii următori:
1. Se execută clic pe prima celulă goală din prima coloană goală.
2. Se scrie valoarea în câmpul respectiv.
3. Se apasă tasta Tab pentru a trece la câmpul următor, apoi se introduce valoarea
corespunzătoare.
4. Se continuă, folosind tasta Tab până se ajunge la ultimul câmp. Când se apasă tasta
Tab în ultimul câmp, punctul de inserare se mută în primul câmp de pe rândul următor, unde
se începe o nouă înregistrare.
5. Se continuă introducerea înregistrărilor până când se completează toate câmpurile.
Datele pot fi introduse toate folosind numai tasta Tab şi sriindu-le. Dar există şi câteva
combinaţii utile de taste, care pot uşura munca:
 Pentru a insera data curentă, se apasă Ctrl+;. Pentru a insera ora curentă, se
apasă Ctrl+:.
 Dacă s-a definit o valoare pentru un câmp (în modul de afişare Table Design), se
poate insera apăsând Ctrl+Alt+Bara de spaţiu.

 Pentru a repeta valoarea din acelaşi câmp al înregistrării anterioare, se apasă

Ctrl+’.

7. Crearea unui formular de la zero si adăugarea câmpurilor într-un formular

Cel mai eficient şi mai dificil mod de a crea un formular presupune utilizarea aplicaţiei
Form Design:
1. În fereastra Database, se execută clic pe eticheta Forms.
2. Se execută clic pe butonul New; pe ecran va apărea caseta de dialog New Form.
3. Se execută clic pe Design View.
 4. Se selectează un tabel sau un sistem de selectare din lista derulantă aflată în partea
de jos a casetei de dialog. Acest pas este important pentru că nu se va mai avea posibilitatea
schimbării a ceea ce s-a selectat acum.
5. Se execută clic pe OK. Pe ecran va apărea Form Design. Din acest moment se poate
începe crearea formularului.
Structura ecranului Form Design este simplă – acesta seamănă cu un panou, pe care se
plasează elementele pentru formular. Câmpurile care se adaugă în formular vor apărea în
secţiunea Detail a formularului. Aceasta este singura zonă vizibilă la început.
Pentru a adăuga un câmp într-un formular, se efectuează paşii următori:
1. Se afişează lista cu câmpuri, dacă nu este vizibilă, executând clic pe butonul Field
List sau selectând View, Field List.

2. Se trage un câmp din lista cu câmpuri în secţiunea Detail a formularului.

3. Se repetă pasul 2 pentru a adăuga în formular câte câmpuri se doreşte.

8.Salvarea datelor filtrate ca sistem de interogare

Folosirea filtrelor este o alternativă comodă la crearea de la zero a unui sistem de

interogare simplu. Se poate salva un filtru ca sistem de interogare şi se poate folosi ulterior ca
atare; el va apărea chiar în lista Queries din fereastra Database. Pentru a salva un filtru ca
sistem de interogare, se efectuează paşii următori:
1. Se afişează filtrul în modul de afişare Query by Form.
2. Se selectează File, Save As Query sau se execută clic pe butonul Save de pe bara
cu instrumente. Access va cere o denumire pentru noul sistem de interogare.
3. Se introduce o denumire şi se execută clic pe OK. Access va salva filtrul.

Un sistem de interogare este doar o metodă mai complexă de sortare şi filtrare.

Sistemele de interogare permit specificarea următoarelor:
• Ce câmpuri se vor folosi
• Ordinea în care trebuie să apară câmpurile
• Criteriile de filtrare pentru fiecare câmp
• Ordinea în care va fi sortat fiecare câmp
Cel mai simplu mod de a crea un sistem de interogare se bazează pe aplicaţia Query
Wizard. Câteva dintre aplicaţiile Query Wizard sunt:
• Simple Query Wizard, care permite selectarea câmpurilor care vor fi afişate. Acest
gen de sistem de interogare simplu este util în cazul în care se doreşte eliminarea
câmpurilor inutile, dar totuşi se vor vedea toate înregistrările.
• Crosstab Query Wizard, afişează valorile sintetice (se exemplu sume, totaluri şi
medii ale unui câmp) şi le grupează pe baza unui set de factori listaţi în stânga foii de
 date, ca şi cap de rând, şi pe baza unui alt set de factori listaţi în partea de sus a foii
de date, ca şi capete de coloană.
• Find Unmatched Query Wizard compară două tabele şi găseşte toate înregistrările
care nu apar în ambele tabele (pe baza comparării anumitor câmpuri).
• Find Duplicates Query Wizard Opusul lui Find Unmatched. Compară două tabele şi
găseşte toate înregistrările care apar în ambele.

9. Crearea unui raport cu Report Wizard

Metodele de organizare şi afişare a datelor prezentate anterior s-au orientat pe afişarea

rezultatelor pe ecran. Formularele ajută la introducerea datelor, iar sistemele de interogare la
găsirea informaţiilor şi afişarea pe ecran a rezultatelor. Cu Report Wizard se pot folosi mai
multe tabele şi sisteme de interogare şi se poate alege un plan pentru raport, care poate fi
formatat.
Pentru a crea un raport cu Report Wizard, se efectuează paşii următori:
1. Se deschide baza de date care conţine tabelul sau sistemul de interogare pentru care
se doreşte un raport.
2. Se execută clic pe eticheta Reports din fereastra Database, apoi se execută clic pe
butonul New. Pe ecran va apărea caseta de dialog New Report.
3. Se execută clic pe Report Wizard şi apoi pe OK. Pe ecran va apărea Report
Wizard.
4. Se deschide lista derulantă Tables/Queries şi se selectează unul din tabelele sau
sistemele de interogare din care se vor selecta câmpuri.
5. Se execută clic pe un câmp din lista Available Fields, apoi pe butonul > pentru a-
muta în lista Selected Fields.

6. Dacă este cazul, se selectează alt tabel sau sistem de interogare din lista
Tables/Queries şi se repetă pasul 5. Când se termină cu selectarea câmpurilor, se execută clic
pe Next. Se va vedea următorul ecran din aplicaţia Wizard.
7. Dacă se doreşte gruparea înregistrărilor după unul din câmpurile selectate, se
execută clic pe câmpul respectiv, apoi pe butonul >. Dacă se doreşte selectarea mai multor
niveluri de grupare, acestea se selectează în ordinea dorită. Apoi, se execută clic pe Next
pentru a merge mai departe.
8. În continuare, dacă se doreşte sortarea înregistrărilor, se va deschide lista derulantă
şi se va selecta un câmp după care se va face sortarea. Se pot selecta până la patru criterii de
sortare din lista derulantă. După aceea se execută clic pe Next.
9. În următoarea casetă de dialog se selectează opţiunea pentru format din secţiunea
Layout. Când se execută clic pe un buton de opţiune, modelul din casetă se modifică, pentru a
afişa varianta selectată.
 10. Se selectează orientarea pentru raportul tipărit: Portrait sau Landscape. Apoi, se
execută clic pe Next pentru a continua.
11. În următoarea casetă de dialog a Wizard-ului, se va cere selectarea unui stil pentru
raport. În listă apar mai multe; executând clic pe unul dintre ele se va vedea cum arată acesta.
După alegerea stilului dorit se execută clic pe Next.
12. În fine, se cere un titlu pentru raport. Acesta se introduce în caseta de text Report
şi executând clic pe Finish se va vedea raportul în Print Preview.
 Laboratorul 7
PowerPoint

1.Teoria lucrarii

In PowerPoint exista o multime de moduri de a anima prezentarea noastra. Se poate

anima tranzitia de la un slide la altul sau doar un anumit obiect sau un anumit text. De
asemenea, fiecare din cele de mai sus se pot particulariza. Exista butoane de actiune sau alte
obiecte care pot realiza o anumita actiune in prezentarea noastra, de exemplu cum ar fi
deschiderea unei pagini Web. Animatia, ca si alte capabilitati ale PowerPointului poate fi
foarte simpla sau detaliata si complexa, depinde de cat de sofisticata dorim a fi prezentarea
noastra. Este bine a se tine seama de faptul ca o prezentare nu trebuie sa fie prea animata,
pentru a nu distrage atentia de la continutul acesteia, pe de o parte, iar pe dealta parte,
animatia duce la cresterea marimii fisierului care o contine.

In functie de ceea ce vrem sa animam (slide, text, obiect grafic, diagrama, etc.) si ce
fel de animatie dorim, in PowerPoint exista mai multe cai de a realiza aceste lucruri.
Optiunile de baza sunt urmatoarele:
• Slide transition – se alege modul in care se realizeaza trecerea de la un slide la altul
in cadrul unei prezentari. Implicit, cand trecem de la un slide la altul, urmatorul slide apare
imediat. Cu animatie, urmatorul slide poate aparea de sus, din stanga, din dreapta, etc. cu
diverse efecte.
• Animation schemes – se animeaza obiectele din PowerPoint, cum ar fi textul sau
obiectele grafice, utilizand efecte directionale asemanatoare cu cele de la Slide transition;
• Custom animation – se poate alege o animatie mai sofisticata, cum ar fi ordinea si
temporizarea pentru mai multe obiecte dintr-un slide. De asemenea se poate folosi animatia
pentru o diagrama sau un clip media (sunet sau fisier video);
• Action settings – se ataseaza o actiune unui obiect din PowerPoint. De exemplu, se
poate deschide o pagina Web, se poate trece de la un slide la altul sau deschide un program
extern executand click pe obiect cu mouse-ul sau doar trecand cu mouse-ul peste obiect;
• Action buttons – se ataseaza o actiune unui buton de actiune care este un obiect
predefinit. Putem utiliza butoanele predefinite sau putem sa ne cream butoanele proprii. Pasii
pe care trebuie sa ii urmam atunci cand dorim ca prezentarea pe care am realizat-o in
PowerPoint sa fie animata, sunt:
• Din meniul Slide Show alegem Slide Transition si vom vedea Slide Transition in
partea dreapta a ecranului de lucru.
• Selectam slide-urile pentru care dorim sa aplicam animatia. Daca dorim aceeasi
animatie pentru toate slide-urile, executam click pe Ctrl+A.
 • Din lista derulanta Apply to Selected Slides alegem tipul de animatie pe care il
dorim. De exemplu, am ales Blinds Vertical. Trebuie sa avem grija ca optiunea AutoPreview
sa fie validata pentru a putea vizualiza tipul de animatie ales.
• Din Modify Transition alegem viteza cu care dorim sa se realizeze tranzitia de la un
slide la altul. Avem de ales intre Slow, Medium and Fast. De regula, se allege Fast.
• Trecerea de la un slide la altul se poate realiza manual sau automat. Daca dorim o
trecere manuala validam caseta On mouse click, trecerea realizandu-se cu clickstanga mouse,
spacebar, enter, page up, page down, sageata dreapta, sageata in jos. Daca se doreste o
prezentare automata, validam caseta Automatically after si introducem timpul dupa care
dorim sa se realizeze trecerea de la un slide la altul. Am introdus timpul de 2s.
• Executam click pe butonul Aply to All Slides daca dorim ca tranzitia de la un slide la
altul sa se realizeze in acelasi mod si verificam rularea aplicatiei prin alegerea Slide Show ->
Slide Show sau executand click pe tasta F5.

2.Inserarea unui fisier audio sau video intr-o prezentare PowerPoint

Sunetul (fisier audio) sau filmul (fisier video) pot fi rulate continuu atunci cand se
realizeaza tranzitia de la un slide la altul pe intreaga durata a prezentarii sau daca nu se
precizeaza cand va fi oprita redarea sunetului, acesta se va opri la urmatorul click pe slide.
Inserarea unui fisier audio se realizeaza astfel:

• Din meniul Insert alegem Movie and Sounds -> Sound from File. Selectam fisierul
audio (in cazul nostru am ales Balada de Ciprian Porumbescu) pe care il dorim si executam
click pe butonul Automatically daca dorim ca sunetul sa fie redat in mod automat sau pe
butonul When Clicked daca se doreste inceperea redarii sunetului cand se executa click pe
imaginea difuzorului.
 • Pentru a particulariza caracteristicile obiectului nostru, executam click dreapta pe
difuzor si alegem Custom Animation care apare in partea dreapta a ecranului de lucru.

• Daca dorim ca fisierul audio sa ruleze pe parcursul intregii prezentari trebuie sa

precizam acest lucru. Din a doua lista derulanta din partea deapta a ecranului delucru alegem
Effect Options si ne particularizam obiectul:

• Executam click pe OK si verificam daca prezentarea ruleaza asa cum am dorit noi.

3.Realizarea unui Macro in PowerPoint

La fel ca si pentru alte aplicatii ale pachetului Microsoft Office (Word, Excel) si in
PowerPoint, dupa ce am creat o serie de prezentari, observam ca exista diverse sarcini
repetitive. Pentru ca sa nu repetam aceiasi pasi de fiecare data cand realizam o prezentare
putem folosi macro-urile, care dupa cum se stie reprezinta o serie de comenzi si instructiuni
ce realizeaza un task, o sarcina. Din cursurile anterioare se stie ca exista doua modalitati de a
crea un macro: prin inregistrarea pasilor prin care se trece pentru realizarea sarcinii pe care
dorim sa o realizeze macro-ul respectiv sau prin scrierea codului direct in Visual Basic Editor.
Cu ajutorul unui macro putem realiza un template personalizat care poate fi folosit ori de cate
ori dorim sa folosim acelasi tip de prezentare. Macro-ul realizeaza urmatoarele:
• In partea de jos a fiecarui slide din prezentare (in footer) apar urmatoarele informatii:
data si ora curenta (in partea stanga a ecranului), textul „UNIVERSITATEA DIN
PETROSANI” (in partea centrala a ecranului), numarul slide-ului (in partea dreapta a
ecranului);
• Ca si background folosim fisierul grafic background.jpg.
De aceasta data macro-ul este realizat prin scrierea programului direct in Visual Basic Editor.
Pasii pe care ii urmam sunt:
• Deschidem o noua aplicatie New_Template. Din meniul Tools alegem Macro ->
Visual Basic Editor.
 • Se deschide fereastra Visual Basic Editor. Inseram un nou modul unde vom scrie
codul corespunzator macro-ului nostru: click dreapta pe VBAProject (New_Project) -> Insert
-> Module.
• Codul programului se scrie in fereastra din partea dreapta a ecranului. Rulam
aplicatia pentru a verifica daca macro-ul realizeaza ceea ce am dorit, apoi salvam executand
click pe butonul Save.

• Daca rulam macro-ul, fie din VBE, fie din Tools -> Macro -> Macros -> Run
obtinem urmatorul efect:

• Macro-urile create in PowerPoint nu sunt globale ca si la Word. Toate macro-urile

din PowerPoint sunt locale, dar exista posibilitatea de a copia un macro dintr-o prezentare in
alta. Deschidem ambele prezentari (cea care are un macro si cea in care dorim acelasi macro),
deschidem VBE si prin metoda drag and drop inseram macro-ul (din VBAProject
New_Template „tragem” Module1 in VBAProject Exemplu).
4.Rezultatul rularii:

5.Programul corespunzator macro-ului nostru este dat in continuare:

Sub New_Template()
Dim myPresentation As Presentation, mySlide As Slide
Dim intPresentations As Integer
Set myPresentation = ActivePresentation
For Each mySlide In myPresentation.Slides
mySlide.HeadersFooters.Clear
mySlide.DisplayMasterShapes = msoTrue
Next mySlide
With myPresentation.SlideMaster.HeadersFooters
With .Footer
.Visible = msoCTrue
.Text = "UNIVERSITATEA DIN PETROSANI"
End With
With .DateAndTime
.Visible = True
.UseFormat = True
.Format = ppDateTimeMMddyyHmm
End With
With .SlideNumber
.Visible = msoCTrue
End With
With myPresentation.SlideMaster.Background
.Fill.UserPicture "D:\Background.jpg"
End With
End With
End Sub