Universitatea de Vest din Timisoara

Facultatea de Sociologie si Psihologie

Studii Masterale de specializare in Psihologie Clinica

Studiu de caz
~ Schizofrenie Paranoida ~

0
 Pisica Diana Nicoleta
Anul I, grupa 2

I. Prezentarea cazului

1. Date personale:

 N.L., gen feminin, 35 de ani.

2. Motivele si modalitatea internarii:

Pacienta este internata in Spitalul de Psihiatrie Gataia, cu diagnosticul de Schizofrenie

paranoida, in regim de urgenta, cu trimitere de la Spitalul Clinic Nr. 1 <Vacarescu> din municipiul
Timisoara. La momentul primei intalniri, internarea dateaza din luna noiembrie 2008 insa, pacienta
sustine ca se afla in spital din luna august a aceluiasi an. Dintre motivele care au stat la baza acestei
internari amintim: vagabondaj (lipsa de spatiu locativ), neglijenta corporala, iritabilitate, instabilitate
emotionala, tahilalie, tahipsihie, hiperkinezie, logoree, stereotipii, insotite, dupa analiza medicilor de
specialitate, de hipoamnezie de fixare si evocare (pacienta nu-si aduce aminte de ce s-a recurs la
internarea sa in momentul interviului), idei de inutilitate, limitarea sferei de preocupari, pesimism,
stima de sine scazuta, anhedonie, insomnie mixta.

3. Antecedente heredo-colaterale:

Atat mama cat si tatal pacientei s-au aflat in evidenta medicala datorita unor boli sau
tulburari psihice. Pacienta nu stie exact cand si nici cauza pentru care mama sa s-a aflat in evidenta
medicala (Spitalul Clinic nr. 1 <Vacarescu> din Timisoara), dar banuieste ca datorita consumului de
alcool, fiind determinata sa se interneze de presiunile tatalui pacientei. Nu se stie locul in care a fost
luat sub evidenta medicala tatal pacientei insa, se pare ca acesta era toxicoman si consuma alcool,
substantele folosite (Meprobamat) determinandu-i stari euforice si, adesea, insomnie.

4. Antecedente personale fiziologice si patologice:

Exceptand apendicectomia si pneumonia de care a suferit cu cativa ani in urma, pacienta nu

prezinta antecedente fiziologice si patologice grave.
1
5. Istoric de viata:

 Nastere:

Sarcina si nasterea pacientei au decurs normal. Este unicul copil al familiei (nu mai
are frati sau surori).

 Familie de origine:

Tatal pacientei – medic psihiatru (timp de aproximativ 10 ani, din relatarile pacientei
si, ulterior confirmate, acesta a lucrat la Spitalul de Psihiatrie Gataia) – decedat in urma cu 4
ani (nu se stie exact cauza, pacienta crede ca moartea a survenit datorita toxicomaniei care i-
a agravat starea de sanatate).
Mama pacientei – economist/contabil (53 de ani) – in prezent lucreaza in domeniu.

 Atmosfera familiala:

Dupa nastere (23.04.1973, loc. Corlateni, jud. Botosani) pacienta se muta la

Beregsau Mare (jud. Timis), unde, pana in clasa I, locuieste cu bunicii din partea tatalui,
dintre care, cu bunica (decedata in 2003), sustine ca a avut o relatie apropiata pana la varsta
de 17 ani. Dupa ce a terminat clasa I, linistea in casa bunicilor a fost perturbata de venirea
surorii tatalui pacientei cu care a avut mai degraba o relatie conflictuala decat una pasnica,
dar intre 17 si 19 ani a stat impreuna cu parintii in Baia Mare, dupa care s-a reintors la
Beregsau. Dupa plecarea matusii din casa bunicii pentru a-si intemeia propria familie, viata
pacientei gravita in jurul studiilor si a lucrului in gospodaria si barul bunicii care, la un
moment dat (lipsa profitului), a inceput sa preseze pacienta in vederea gasirii unui loc de
munca alternativ. In perioada respectiva a avut, timp de 3 ani, o relatie de prietenie cu un
baiat, care o paraseste in 1994. Dupa acest eveniment apar insomniile, debutul consumului
de cafea, creste consumul de tutun, devine agitata, preocupata de lucrul la goblen, citeste
numeroase carti si solicita sa mearga la mama sa in vacante la Baia Mare. Au aparut apoi
anumite probleme conjugale intre parintii pacientei, tatal devenind usor agresiv, mai ales
2
verbal si ajunge, la un moment dat, sa lucreze doar cu jumatate de norma, fapt care
genereaza efecte negative asupra situatiei financiar-materiale a familiei (pierde un
apartament ca urmare a datoriilor, casa mostenita de la bunicii din Beregsau este inchiriata,
dar nu obtine un castig prea mare din acest fapt deoarece, in ultimul timp, chiriasul nu
plateste nimic, existand in prezent si un apartament pe numele pacientei, in Timisoara, dar in
care locuieste mai mult mama acesteia si in conditii destul de modeste). Sustine ca legatura
cu mama nu a fost niciodata foarte apropiata, de cele mai multe ori aceasta a fost reticenta
(chiar rejectiva) fata de pacienta, lucru care se intampla, dupa relatarile sale, si in prezent
(“m-a alungat de acasa pentru ca nu pot dormi noaptea si zice ca sunt agresiva”, “imi
spune ca am preocupari de fata de liceu”, “nu ma vrea”, “nu prea ma viziteaza, dar imi
trimite colete”, “daca mama ar fi in locul meu, as vizita-o, nu m-as fi comportat cu ea, asa
cum face ea cu mine”, “mama e o fire taciturna, dar se enerveaza foarte repede”). Dupa
moartea tatalui, pacienta a incearcat in zadar sa intre in posesia pensiei de urmas.

 Scolarizare:

Ciclul primar si gimnazial le face in Timisoara.

Primii doi ani de liceu ii urmeaza la Liceul Economic din Timisoara, iar urmatorii ii
finalizeaza la Baia Mare.
La revenirea in Timisoara, desi si-ar fi dorit filologie, se inscrie la Facultatea de
Management, pe care o urmeaza timp de 6 luni. Renunta la studii si intentioneaza, dupa 2
ani, sa se reprofileze, osciland intre design peisagistic (in timpul liber ii placea sa picteze) si
politie ecologica. Decide sa urmeze cea de-a doua specializare – politie ecologica, dar dupa
1 an de studii (Universitatea Banatul), datorita lipsurilor financiare si a scaderii capacitatii de
concentrare, pacienta renunta la studii.
Pe tot parcursul scolarizarii, pacienta sustine ca avut rezultate peste medie si daca ar
fi beneficiat de suport financiar, si-ar fi continuat studiile.

 Ruta profesionala:

La sfarsitul liceului pacienta lucreaza la barul bunicii din Beregsau Mare.

3
 Sub presiunile bunicii, pacienta obtine un contract de prestari servicii la societatea
Kinder Surprise, dar la care renunta, la un moment dat, datorita remuneratiei prea mici.
Ruta profesionala se incheie in 1994 (cand apare prima interventie clinica), lucrand
la o biserica in gradina, in gospodarie si participand la organizarea de excursii pentru tineri
(frecventeaza biserica pana in 1999, in momentele de dupa externare).

 Familie proprie. Viata afectiv-pulsionala:

Familie proprie nu exista. Cu exceptia relatiei care s-a incheiat in 1994, pacienta
sustine ca are o relatie, dar mai mult de amicitie, cu un barbat din incinta spitalului (in care
amandoi sunt internati). Nu povesteste despre viata sentimentala, desi recunoaste ca i-a parut
rau atunci cand primul prieten a parasit-o. In discursul sau apar referiri la relatia cu mama,
isi descrie mama, se plange de atitudinea acesteia si isi aminteste, de regula, de evenimentele
negative fie din trecut (copilarie, perioada imediat inainte de internare) fie din prezent (cand
aduce in discutie deceptiile si problemele relationale cu mama), declansand o stare de
tristete pe care pacienta o constientizeaza si o gestioneaza refuzand sa continue relatarile mai
putin placute.

6. Stare premorbida:

Pacienta sustine ca era si este in continuare o persoana pasnica, nu-si aminteste sa fi fost
agresiva decat in cazuri foarte rare. Era interesata de studiu, ii placea sa lucreze la gospodarie (lucru
pe care doreste sa-l faca si in prezent, daca ar avea un loc potrivit), era pasionata de pictura si
literatura. In discutiile conflictuale “lasa de la ea”, incerca sa mentina relatii cat mai bune cu cei din
jur, chiar daca legatura cu mama nu a reusit sa o transforme intr-una apropiata nici in prezent.
In 1994, anul in care s-a incheiat prima relatie intima a pacientei, precum si ruta sa
profesionala, asa cum am amintit anterior, au debutat mai multe probleme dupa cum sunt prezentate
la “Istoricul de boala”.

7. Istoric de boala:

 1994 – au debutat insomniile, agitatia psihomotorie, a scazut capacitatea de

concentrare, sfera intereselor s-a redus la lucrul manual (goblen) si lecturare

4
 (abandon al studiilor postliceale), izbucnea des in plans, a crescut consumul de tutun,
a debutat consumul de cafea si de alcool, pacienta lua Distonocalm, discutiile cu cei
din jur (mai ales cu bunica si cu tatal) au devenit contradictorii, relatiile cu acestia au
devenit conflictuale, abundau cearta, reprosurile, starea de tensiune si reactiile
agresive mai ales verbal, degenerand chiar si in altercatii fizice (pacienta isi
aminteste ca bunica a inceput s-o loveasca, ea a ripostat, dar a intervenit tatal
acesteia);
- dupa aceste incidente, starea pacientei se agraveaza, aparand primul episod
psihotic in care aceasta ameninta ca se sinucide (aspect ramas doar la stadiul de
verbalizare, nu si de trecere la act). Din relatarile celor apropiati, pacienta
marturiseste ca isi dorea moartea (adaugand Distonocalmului, anumite doze de
Diazepam), a recurs la tot felul de scene “infantile” pentru a primi tigari sau cafea, si
uneori alcool, a inceput sa umble, la un moment dat, goala, bolborosind si devenind
agresiva cu bunica. Pacienta incearca sa explice (sa-si explice) propriile
comportamente din perioada respectiva ca fiind un raspuns la presiunea bunicii si a
mamei de a-si gasi un loc de munca, precum si la atitudinea rece si distanta din
partea intregii familii. In urma acestui episod, tatal sau o interneaza la Spitalul Clinic
Nr. 1 (Vacarescu) din Timisoara pentru 1 luna de zile;
 1995 – pacienta prezenta din nou insomnii, agitatie psihomotorie, relatii conflictuale
si este internata la spitalul din Jebel, timp de 1 luna de zile. Este anul in care i se
emite certificatul de handicap mintal;
 1997 – este din nou internata la Spitalul Clinic Nr. 1 (Vacarescu) din Timisoara, fiind
anul in care a fost diagnosticata pentru prima data cu Schizofrenie (primeste pensie
de handicap/pensie de boala);
 1997 – 2006 – reprezinta o perioada cu o traiectorie incerta, pacienta sustinand ca
nu-si mai aduce aminte ce s-a intamplat cu exactitate, exceptand moartea tatalui (in
urma careia s-a internat la Spitalul de Psihiatrie Gataia, in 2006) si evenimentele
obisnuite de dupa decesul acestuia, cele imediat de dinaintea internarii si cateva
episoade (flash-uri) mnezice referitoare la situatia materiala, financiara si, binenteles,
relatia cu mama;

5
 Feb. 2006 – Mai 2006 – prima internare la Spitalul de Psihiatrie Gataia, in regim de
urgenta (adusa cu salvarea), sub diagnosticul de Schizofrenie paranoida – Recadere
si prezentand: agitatie psihomotorie, suspiciozitate, evitarea contactului vizual,
oferirea de date imprecise cu privire la propria persoana si a circumstantelor in care
s-a adresat urgentei, precum si lipsa constiintei bolii;
 Iul. 2006 – Sept. 2006 – se interneaza singura in aceeasi clinica, sub acelasi
diagnostic, dar insotit de episod asteno-depresiv si episod maniacal cu simptome
psihotice;
 Sept. 2006 – Noi. 2006 – se interneaza singura la spitalul din Gataia, cu acelasi
diagnostic si prezentand: neglijenta igienei corporale, vagabondaj, incoerenta,
disociere cognitiva, vorbire incoerenta, insomnie mixta, temerea ca tatal sau
(cunoscut deja ca fiind bolnav psihic) ar putea muri “pe undeva” (“Stiti ca face crize
epileptice”);
 Noi. 2006 – Mar. 2008 – este din nou internata la spitalul din Gataia, cu acelasi
diagnostic de Schizofrenie Paranoida, prezentand simptome asemanatoare celor
manifestate la internarile anterioare. Este perioada in care i se retrage dreptul civil,
primeste certificat de handicap COD 6, TIP 2 – accentuat si este pusa sub interdictie
in ceea ce priveste bunurile materiale fata de care avea rol tutelar si de care ar putea
beneficia in Timisoara;
 Aug. 2008 – Noi. 2008 – este trimisa in regim de urgenta de la clinica din Timisoara,
internandu-se la spitalul din Gataia cu diagnosticul de Schizofrenie paranoida –
Recadere. La internare, pacienta prezenta: idei vagi senzitiv-relationale,
suspiciozitate, dispozitie usor depresiva, tendinta de retragere sociala, ruinatii
existentiale, idei de incapacitate, afect inadecvat, inapetenta, scadere ponderala,
astenie, fatigabilitate, insomnie de trezire, hipoposexie de concentrare, hipoamnezie
de fixare si evocare;
 Noi. 2008 – Dec. 2008 – reinternare in aceeasi clinica, avand acelasi diagnostic
(Schizofrenie paranoida), in regim de urgenta de la clinica din Timisoara, prezentand
simptomele expuse la capitolul “Motivele si modalitatea de internare”. In perioada
aceasta, mama pacientei trimite o scrisoare spitalului din Gataia prin care solicita
internarea ei, motivand ca pacienta nu urmeaza tratamentul prescris, are o
6
 alimentatie irationala, refuza sa participe la ergoterapie, prezinta o igiena corporala
neglijenta, este violenta verbal si fizic. Personalul Spitalului de Psihiatrie Gataia
solicita, in schimb, ajutorul Serviciului de Autoritate Tutelara a P.M.T. deoarece
mama nu-si mai contacteaza fiica (pacienta), vagabondajul la scurt timp dupa
externare determinand persoanele specializate sa solicite reinternarea acesteia,
adesea in regim de urgenta, acestui aspect adaugandu-i-se faptul ca mama refuza
(mai mult sau mai putin direct) manifestarea responsabilitatilor tutelare fata de fiica,
motivand ca apartamentul din Timisoara nu raspunde nevoilor pacientei;
 Dec. 2008 – 2009 – reinternata la spitalul din Gataia, cu acelasi diagnostic.

8. Structura de personalitate:

In urma interviului (derulat de-a lungul a 3 intalniri), s-a putut observa o aplatizare afectiva
presarata cu momente de tristete ce fac trimitere la o usoara stare de deprimare (mai ales cand relata
istoricul scurt al vietii sau cand amintea de mama sa), abilitati lingvistice dezvoltate (desi discursul
pacientei era adesea incoerent, prezenta o cursivitate remarcabila), corectitudine, religiozitate,
talente native (deschidere pentru arta si natura). Prezenta tendinta de a reveni la istorisirea
problemelor din relatia cu mama care, alaturi de episoadele mai putin placute pe care le-a trait cu
bunica sa, precum si de ideea ca tatal sau a lucrat o buna perioada de timp ca medic psihiatru in
cadrul spitalului de internare, tentau la supozitia existentei unui sindrom de persecutie din partea
celor doua figuri materne si a ideilor delirante in legatura cu figura paterna. Ulterior, aceste supozitii
au iesit din spectru, relatarile pacientei dovedindu-se a fi in foarte mare masura, reale (dovada de
sinceritate). In discutiile din cele 3 intalniri, subiectul central/primordial era “mama”.
La prima intalnire, persoana recunoaste ca se gandea la sinucidere si ca, probabil, aceasta a
condus la internarea sa, dar ca nu a pus in act respectiva idee, motivand ca aceasta se datoreaza
deprimarii (cauzata la randul sau de probleme financiare, istoricul familial etc.) De asemenea,
sustine ca s-a documentat cu privire la diagnosticul sau, marturisind faptul ca nu i se pare problema
ei atat de grava si ca nu-si aminteste sa fi avut halucinatii sau ganduri ciudate/idei delirante. Acuza
faptul ca se trezeste de 3 ori pe noapte si are adesea cosmaruri in care protagonsitul este tatal
pacientei, “jucand” in scenarii deprimante pentru aceasta (tatal ii spune ca este schizofrenica si ca,
oricum, tot la Gataia va ramane). Aminteste de faptul ca are unele lacune mnezice si ca uneori nu se
poate concentra. Isi doreste sa paraseasca spitalul pentru ca nu considera ca locul ei mai este acolo,

7
ci acasa, chiar daca in cadrul spitalului a putut lega cateva relatii de prietenie. De regula, programul
pacientei se prezinta astfel: trezire, isi aranjeaza patul, uneori spala podeaua si chiuvetele, uda
florile, ia masa, lucreaza la goblen, citeste (adesea din Biblie), participa la activitatile
ergoterapeutice si nu uita sa se roage (se considera o persoana credincioasa). La cea de-a doua
intalnire, pacienta prezenta semne clare de tristete motivand ca mama sa nu mai da niciun semn de
viata si intentioneaza sa apeleze la instanta pentru a pleca acasa. Sustine ca se plictiseste, nu mai are
cosmaruri, dar il mai viseaza din cand in cand pe tatal sau (“cere de pomana”), spune ca devine
deprimata mai ales cand se schimba timpul si cand se gandeste ca i-ar prinde bine sa mearga de
Sarbatori acasa. La ultima intalnire, pacienta avea o stare de spirit mult mai buna, in ciuda faptului
ca nu i s-a indeplinit dorinta de a-si petrece Sarbatorile intr-un mediu mai placut, marturisind ca a
contactat-o mama si urmeaza sa fie externata (relatarile despre mama au fost mai “dulci”, nu a mai
fost prezenta critica subtila cu privire la atitudinea mamei). Recunoaste faptul ca de-a lungul
timpului a facut abuz de tutun si cafea si ca ar fi indicat sa reduca din consumul acestora.

II. Diagnostic pozitiv si sustinerea diagnosticului

Conform DSM-IV, criteriile de diagnostic pentru schizofrenie sunt: simptome caracteristice
pentru cel putin o luna de zile, disfunctie sociala/ocupationala, durata totala de minim 6 luni,
simptomele nu se pot atribui vreunei tulburari de afect si, in cele din urma, nu se pot atribui
consumului unei substante sau a unei conditii somatice.

1. Simptome caracteristice pentru cel putin o luna de zile:

Dintre urmatoarele caracteristici (manifestarea a cel putin 2): idei delirante, halucinatii,
vorbire dezorganizata (frecvent deliranta sau incoerenta), comportament puternic dezorganizat sau
catatonic, simptome negative, aplatizare afectiva sau abulie, in cazul pacientei s-au manifestat
vorbirea dezorganizata (frecvent incoerenta, nu se cunoaste prezenta ideilor delirante, adesea trece
de la un subiect la altul intre care exista mai mult sau mai putin o legatura, privire fixa – in timpul
interviului privea fix fata interlocutorului si prezinta, uneori, lentoare in vorbire, desi limbajul este
unul normal, adecvat), comportament dezorganizat (agresivitate mai ales verbala, nuditate, relatii
conflictuale cu cei apropiati), o usoara aplatizare afectiva. Nu se stie de existenta halucinatiilor (nu
sunt consemnate in fisa pacientei, ea negand existenta acestora), in schimb, se cunoaste faptul ca

8
ameninta des pe cei din jur cu suicidul (verbalizare, fara trecere la act), avand loc primul episod
psihotic in 1994 (idei suicid, nuditate, bolborosire, conflicte impregnate de agresivitate verbala
indreptate catre bunica), iar cel de-al doilea este consemnat la internarea din 2006.

2. Disfunctionalitate sociala/ocupationala:

Pacienta prezinta tulburari la nivelul functionalitatii profesionale (abandon al studiilor

postliceale, lipsa locului de munca), al relatiilor interpersonale (este parasita de prieten, debuteaza
conflictele cu bunica, apoi cu tatal si, in final cu mama), precum si neglijenta igienei corporale
(semnalata la majoritatea internarilor).

3. Durata totala de cel putin 6 luni:

Acest criteriu este respectat conform celor expuse anterior (istoricul de boala).

4. Excluderea bolii schizoafective si a tulburarilor de dispozitie:

Tulburarea schizoafectiva si cele de dispozitie sunt excluse, deoarece pacienta nu a prezentat

la internare niciun episod afectiv precedat sau urmat de idei delirante sau halucinatii. La internarea
din 2006, medicii au consemnat prezenta unui episod asteno-depresiv si a unui episod maniacal cu
simptome psihotice despre care nu sunt notate prea multe detalii., cu exceptia simptomelor de
diagnostic al schizofreniei.

5. Excluderea conditiilor somatice si a celor generate de substante:

Tulburarea pacientei nu se datoreaza conditiilor sale medicale generale (din punct de vedere
fizic, pacienta prezinta o sanatate normala) si nici consumului vreunei substante, deoarece,
exceptand tutunul, cafeaua si tratamentul medicamentos, pacienta nu consuma droguri si nici nu a
recurs la abuz de medicamente, alcool sau alte substante.

In ceea ce priveste criteriile de diagnostic ale tulburarii din ICD 10, in cazul pacientei sunt
prezente urmatoarele: intreruperi in cursul gandirii, incoerenta, generand saracirea si rezumarea
discursului doar la cateva aspecte majore ale vietii, apatie (aminteste de starea de plictiseala, de lipsa
de ocupatie, dezinteres generalizat), idei de inutilitate si imposibilitatea finalizarii acestora (acuza

9
oboseala, lipsa de concentrare si ca nu mai poate sa realizeze lucrurile ca inainte), atitudine de auto-
repliere, retragere sociala (se simte exclusa, izolata).
Alte caracteristici consemnate la majoritatea internarilor: vagabondaj (motivata de
specialisti prin lipsa spatiului locativ sau imposibilitatea de a avea acces la acesta), neglijenta
corporala (observabila si in timpul interviului), iritabilitate, instabilitate emotionala, hiperkinezie,
tahipsihie/lalie (vorbire incoerenta, dar cursiva, trecand, asa cum s-a mentionat, destul de usor de la
un subiect la altul), hipoamnezii de fixare si evocare (pacienta nu reuseste sa evoce prea multe
intamplari din ultimii ani de viata, sustinand ca nu mai tine minte foarte bine ce s-a intamplat
incepand cu perioada 1998-1999), stereotipii (nu au fost remarcat in timpul interviului, exceptand
tendinta de a relata aceeasi suita de intamplari), limitarea sferei de preocupari (lucrul cu goblenul,
din cand in cand spala podeaua, chiuvetele din pavilionul sau), anhedonie (din discurs si atitudine
reiese faptul ca pacienta nu resimte interes sau placere), insomnie (uneori cu cosmaruri),
suspiciozitate (de regula o suspecteaza pe mama, in discutiile sale, ca aceasta isi doreste sa scape de
ea), dispozitie usor depresiva (observabila si in timpul interviurilor, remarcandu-se tristete generata
de lipsa contactului cu mama si imposibilitatea de a fi externata imediat), lipsa constiintei bolii
(referitor la acest aspect, asa cum s-a mentionat, pacienta, in timpul interviului, sustine ca s-a
documentat cu privire la diagnostic si este mirata, intr-o oarecare masura, motivand lipsa ideilor
delirante si a halucinatiilor – “sa fie chiar asa de grav?”).

Schizofrenia paranoida, ce apare mai tarziu in cursul vietii decat celelalte forme de
schizofrenie, are ca simptome dominante (si mai stabile decat in cazul celorlalte forme ale
tulburarii) ideile delirante de persecutie sau de grandoare, insotite frecvent de iluzii si haluzinatii (in
general, auditive) legate de continutul temei delirante, sub influenta carora pacientul resimte
anxietate, furie, combativitate sau, dimportiva, retragere sociala, ambivalenta sau inversiune
afectiva. Este posibil ca in cazul pacientei acest diagnostic sa se datoreze ideilor aparent delirante de
persecutie in legatura cu mama acesteia (vezi “Atmosfera familiala”). Din relatarile pacientei,
precum si din cele ale asistentilor reiese faptul ca aceste idei nu sunt delirante, mama nu se
intereseaza des de starea pacientei si, uneori, nu reuseste sa o contacteze, pacienta fiind internata fie
la cererea sa fie in regim de urgenta datorita agravarii starii si vagabondajului. De asemenea, unii
asistentii sustin ca pacienta si-ar putea relua, cu putin efort, motivare si sustinere din partea celor din
jur, functionalitatea si capacitatea de a trai independent, chiar daca sfera ocupatiilor sale s-a limitat

10
destul de mult, fiind rar productiva in ultimul timp si mai degraba intr-o stare de degenerare (“L. nu
este agresiva... este inteligenta si ar fi fost o fata extraordinara daca nu ar fi aparut boala...”).

In afara tulburarii schizoafective si a altor tulburari de dispozitie, diagnosticul pacientei se

diferentiaza de:
Schizofrenia dezorganizata – deoarece, in ciuda incoerentei, schimbarea subiectelor de
discutie ale pacientei nu se realizeaza brusc, ele avand doar in aparenta o lipsa de legatura. Sunt
absente cuvintele spuse la intamplare, discursul sau este cel mai adesea cursiv, lipsit de neologisme
(active sau pasive), iar starea generala este una negativa, decat pozitiva (retragere sociala, apatie,
dezinteres, anhedonie etc.);
Schizofrenia catatonica – datorita absentei tulburarilor psihomotorii, lipsesc imobilitatea,
precum si alte simptome negative ca: imposibilitatea de a da curs vointei, initiativei, exprimarii
verbale, negativismul alimentar sau ecolalia;
Schizofrenia paranoida cu idei delirante de grandoare si halucinatii – tocmai datorita
absentei acestor elemente caracteristice;
Schizofrenia reziduala – pentru ca, in ciuda retragerii sociale si a usoarei aplatizari a
afectului, in cazul pacientei sunt absente ideile excentrice si bizareriile comportamentale.

6. Prognostic. Evolutie:

Conform literaturii de specialitate, schizofrenia paranoida are prognosticul cel mai bun
dintre toate formele specifice acestei tulburari, acest lucru explicandu-se prin faptul ca,
functionalitatea ocupationala si capacitatea de a trai independent sunt superioare celor ce prezinta
alte forme de schizofrenie. In cazul pacientei, cu exceptia limitarii sferei de ocupatie si interes,
raspunsul la tratament este unul bun. Desi se remarca absenta productivitatii, aparitia ocazionala a
ideilor de incapacitate (de cele mai multe ori consemnate la internare) si neglijenta corporala,
pacienta isi exprima dorinta de a face ceva util, de a scapa de rutina si plictiseala, ceea ce indica
faptul ca, sustinuta si motivata, ar putea sa-si recapete capacitatea de a se intretine precum si
reintegrarea in mediul social. Starea la momentul externarilor este relativ buna pentru pacienta, dar

11
aceasta este reinternata tocmai datorita “recaderii” determinata de lipsa suportului familial (social)
sau a spatiului locativ, fapt ce indica necesitatea nu doar a unui plan terapeutic medicamentos si
individual, ci si a interventiei la nivelul familie.

III. Plan terapeutic

1. Medicamentos:

Corpul medical al spitalului indica pentru ameliorarea starii pacientei urmatorul tratament
medicamentos:
 Clopixol 25 – neuroleptic tioxantenic, antipsihotic activ şi sedativ cu efect
prelungit recomandat in caz de schizofrenie cu forme de agitatie si agresivitate;
 Taver 200 – recomandat in cazul diferitelor forme de nevralgie si epilepsie mai ales
unde apare agitatia psihomotorie;
 Diazepam 10 – indicat pentru pacientii care au insomnie sau prezinta stari depresive
cu agitatie, tensiune psihica sau anxietate.

2. Psihoterapie:

La acest capitol, in cadrul spitalului, exista un paviolon unde pacientii urmeaza sedinte de
ergoterapie. Aceasta este o forma de terapie care utilizeaza activitatea in vederea readaptarii
handicapatilor fizic si mintal. Prin ergoterapie, pacientii isi pot redobandi independenta,
oferindu-li-se posibilitatea atat sa se adapteze la deficitul lor, cat si sa participe la ameliorarea
starii lor. Terapia este indicata in cazul bolilor mintale sau a infirmitatilor motorii. Exista doua
forme majore ale ergoterapiei: forma preventiva si forma reeducativa-readaptativa. In timp ce
prima forma de ergoterapie urmareste prevenirea bolnavului si sfatuirea acestuia cu privire la
conduitele cotidiene si la amenajarea spatiului de lucru astfel incat sa-i permita acestuia
adaptarea la boala, precum si mentinerea integrarii in mediul social, cea de-a doua forma de
ergoterapie – reeducativa-readaptativa – vizeaza utilizarea actiunii pentru a ajunge la obiective
asemanatoare celor evidentiate de ergoterapia preventiva. Concret, se lucreaza la buna
coordonare a miscarilor, reinventarea actiunilor zilnice, angrenarea in diferite activitati artizanale
12
(in cazul de fata, pacienta picteaza, lucreaza la goblenuri, ingrijeste planetele), activitati de
captare a atentiei, de scris, de exprimare, diverse jocuri si chiar activitati de tip profesional. Prin
aceasta forma de ergoterapie, pacientul poate fi evaluat cu privire la gradul sau de adaptare la
boala/starea sa, permitandu-le insotitorilor si medicilor sa gaseasca solutia optima de contributie
la buna-starea bolnavului.
Sedintele de psihoterapie de minim 40-45 de minute ar fi indicate in cazul pacientei, pe
care sa le urmeze chiar dupa externare, saptamanal. Avand in vedere riscul suicidar pe care il
prezinta pacienta (datorita amenintarilor la debutul tulburarii, precum si a celor prezente dupa
moartea tatalui si la debutul internarilor la spitalul din Gataia - 2006), psihoterapeutul trebuie sa
fie constient ca pacienta poate oricand sa recurga la un asemenea gest, chiar daca inca nu a avut
loc trecerea la act, mai ales in momentele de manifestare a simptomelor negative ca retragerea
sociala, izolarea, ideile de inutilitate, incapacitate, labilitatea emotionala, anhedonia etc.

3. Interventii psiho-sociale:

In cazul de fata, exceptand medicatia si ergoterapia, ar fi indicat ca pacienta sa urmeze

sedinte de reabilitare psihosociala care sa includa: socializarea, activitati recreative, vocationale,
rezidentiale (in mare parte incluse si in programul ergoterapeutic), precum si diverse activitati de
planificare, programe educationale, informari juridice si sprijinul in vederea dobandirii unui
suport familial sau, cel putin, personal. Ar fi bine daca pacienta, dupa cum ea insasi isi doreste, ar
fi responsabilizata, incurajata si sustinuta in asumarea acestor responsabilitati. Mai precis, in
masura in care gradul de adaptare la starea sa si capacitatea de a functiona relativ normal sunt
satisfacute cel putin la un nivel mediu, pacienta ar fi bine sa beneficieze de un spatiu locativ
propriu (privat, in functie de circumstante) care sa corespunda nevoilor acesteia, de posibilitatea
de a participa la crearea de bunuri, oferindu-i-se statului de producator de valori sociale, chiar
economice, toate acestea contribuind la deschiderea accesului catre reteaua de suport social.
De asemenea, datorita “recaderilor” si internarilor repetate la scurt timp dupa externare,
de regula datorita vagabondajului, a neglijentei corporale si a agitatiei psihomotorii, se remarca
necesitatea interventiei terapeutice familiale, intru-cat tutorele pacientei (mama) este mai mult
absenta in viata acesteia. Dezinteresul acesteia contribuie la agravarea starii pacientei care,
dimpotriva, ar avea nevoie de suport afectiv si material familial (si, binenteles, social), si nu de
rejectie din partea celor apropiati.
13
14