Capitolul II-ROMÂNIA - REPUBLICĂ POPULARĂ (1948-1965)

Competența specifică 2.1. Compararea și evaluarea perspectivelor diferite

referitoare la fapte şi procese istorice, pe baza unor surse istorice.
Pentru exemplificarea multiperspectivității, propun o activitate de comparare și
evaluare a unor surse care prezintă perspective diferite legate de impunerea cotelor de
produse agricole țăranilor, în preambulul procesului de colectivizare a agriculturii din
perioada Gheorghe Gheorghiu-Dej.
1. Din mărturiile unor țărani din județul Călărași:
”Am fost supus la impozite foarte mari și la cote de cereale și produse de tot felul.
Perceptorul și colectorul erau cele două mari coșmaruri. Trebuia să mai cumpăr
produse pe lângă cele produse de mine: lapte, carne, ouă, lână, grâu, ca să le predau
(…) Și pentru că nu puteam face față cotelor, eram urmărit de colectorii din partea
Sfatului Popular, în fiecare seară sau noapte, deoarece ziua nu eram acasă. Când m-au
prins, n-am avut încotro și mi-au confiscat mașina de cusut, plapuma din casă și câte
altele, pe care le duceau în curtea Primăriei.” (…) Metodele de presiune erau exercitate
de către perceptori și activiștii de partid care veneau în curte cu câte opt căruțe și ne
luau porumbul. Ne puneau impozite foarte mari care depășeau realizările la hectar.
Adică nu ne mai rămânea nimic de mâncare și nici de îmbrăcat și eram nevoiți să
vindem lucruri din casă ca să putem să supraviețuim.” (Octavian Roske, Dosarul
colectivizării agriculturii din România, 1949-1962, pp. 70-73)
2. Perspectiva autorităților
a) Din Decretul nr. 121/1948 pentru colectarea cerealelor
”Art. 1. În vederea asigurării hranei populației muncitoare de la orașe și din regiunile care sunt
lipsite de surse proprii de aprovizionare, producătorii agricoli sunt obligați să predea Statului
contra plată, o parte din prisosul recoltei lor de cereale, în raport cu posibilitățile exploatărilor
lor.Art. 2. Comisiunea de Stat pentru colectarea cerealelor va stabili cotele de cereale pe care
trebuie să le predea diferitele categorii de exploatări agricole, în raport cu puterea lor economică.
(…)
Art. 3. Pentru a se putea fabrica produsele industriale la prețuri fixe și a se crea astfel
posibilitatea pentru agricultori să-și procure unelte agricole și mărfuri industriale tot la prețuri
fixe, colectarea cerealelor rezultând din cotele de predare se va face la prețurile oficiale stabilite
de Ministerul Comerțului.” (Decret nr. 121 pentru colectarea cerealelor, Monitorul Oficial din 6
iulie 1948)
b) Din rapoartele Inspectoratelor Generale Administrative
”Am avut de luptat cu ocazia acestor colectări de cereale ca și în alte ocaziuni când a fost vorba
de a colecta de la țărani ceva, cu psihologia specific țărănească de a nu da, de a ascunde, de a
falsifica situațiile. Fără voia noastră s-a creat o adevărată luptă între organele de colectare care
voiau să afle adevărul și să aplice principiile și dispozițiile de colectare și plugarii care voiau cât
mai puțin și să ascundă realitatea.” (A.N.I.C., fond M.A.I., Direcția Administrației de
Stat)
3. Perspectiva istoricului:
”Chiar și țăranii săraci au protestat împotriva cotelor. De teamă să nu fie
închiși s-a ajuns până acolo încât țăranii s-au văzut nevoiți să cumpere produse
de pe piața liberă pentru a-și achita cota, pentru ca apoi să le predea statului la
un preț inferior celui de cumpărare. De pildă, cartofii au fost cumpărați de pe
piața liberă cu 6 lei/kg, iar la predare au fost plătiți cu 2 lei/kg. Față de
colectări, la sate, s-a înregistrat o anumită împotrivire, țăranii reacționând în
diferite moduri: unii au refuzat să treiere, alții au ascuns cerealele sau au dat
foc la arii etc.” ( Nicoleta Ionescu-Gură, Stalinizarea României, p. 474)
Pe baza surselor istorice menționate răspundeți la următoarele cerințe:

1. Comparați perspectivele prezentate, evidențiați asemănările și

deosebirile celor trei surse.
2. Care este părerea dvs. referitor la impunerea cotelor de cereale și
impozitelor mărite?