Sunteți pe pagina 1din 42

Epurarea apelor uzate provenite din fabricile de lapte

Niculae Andreea Roxana


Nae Mihai Bogdan
Rosoi Gabriel Ionel
Vasiliu Dan Alexandru

Profesor: Zabavă Drăgoiu Bianca


Grupa: CEPA 1141
Poluarea apei reprezintă orice alterare fizică, chimică, biologică sau bacteriologică a apei
naturale peste limitele admisibile în standarde fiind produsă de activități umane și devenind
astfel improprie utilizării umane.
Apele uzate sunt ape folosite în gospodării sau în procesele industriale de producție,
poluate cu diferite substanțe și evacuate prin intermediul de canalizare al localității sau al
fabricii în receptori naturali (râuri, lacuri, mări) sau pe diferite terenuri agricole cu sau fără o
epurare în prealabil.
În funcție de sursa din care provin exista 4 tipuri de ape uzate:
1) ape uzate menajere produse în gospodării din prepararea hranei, igienizarea locuinței, sau
spălarea cu clor prin unele activități comerciale și administrative (restaurante, hoteluri, spitale
etc).
2) apele uzate industriale care sunt produse în general în fabrici și care conform standardelor
de calitate necesită o preepurare înainte de deversarea în sistemul de canalizare
3) ape uzate orășenești sunt amestecuri de ape uzate menajere, ape uzate industriale și ape
meteorice colectate prin canalizarea localității
4) apele fluviale sau meteorice => din precipitatii atmosferice, sunt în cantități mai mici însă
spală asfaltul, antrenând poluanți precum metale grele, hidrocarburi.
Pentru a nu afecta oamenii și mediul înconjurător este obligatoriu ca aceste ape sa fie
tratate.
Epurarea apelor este un proces complex de reținere și netrualizare prin diferite mijloace a
substanțelor poluante care se găsesc în apele uzate sub formă de suspensii în stare dizolvată
sau coloidală în scopul reintroducerii acestora în circuitul hidrologic prin deversare într-un
emisar fără a afecta fauna și flora acvatică sau omul.
Pentru susrsele mari de poluare precum fabricile trebuie proiectate tehnologii care să
consume puțină apă sau care să permita recircularea apei în proces, iar în unele cazuri fabrica
este construita în apropierea unor terenuri agricole astfel încât apa uzată cu încărcare marae de
nutrienți să fie folosită pentru irigații.
Cursurile de apa receptoare trebuie să fie aerate suplimentar, amenajate cu diguri, curățate
periodic pentru a împiedica eutrofizarea și a crea condiții de autoepurare.
Autoepurarea este un proces natural complex de natură fizico-chimică, biologică și
bacteriologică prin care impurificarea unei ape curgătoare sau stătătoare se reduce treptat pe
masură ce apa se îndepartează de sursa de impurificare.

Stații de epurare a apelor uzate

O stație de epurare este formată din construcții și instalații care au rolul de a reține
poluanții din apele uzate și de a accelera autoepurarea diminuând și cantitățile de substanțe
chimice în cazul in care stația este prevazută cu treaptă terțiară.
În funcție de obiectivele pe care le îndeplinesc sunt:
- stații de epurare locale sau de preepurare care deservesc unitațile agrozootehnice și fabrici,
în care in general rețin partea grosieră de poluanți înainte de a deversa apele uzate în sistemul
de canalizare al localității
- stații de epurare orășenești care epurează amestecul format din ape uzate menajere, ape
industriale și ape meteorice înainte de a-l deversa într-un receptor.

În funcție de complexitatea stației de epurare se folosesc 3 metode generale:


1) metode mecanice de epurare care constau în: sitare, sedimentare, flotare, metode avansate
de sitare, centrifugare și dezinfecție cu UV.
2) metode biologice precum fermentarea aeroba și anaeroba și procese de nitrificare și
nutrificare.
3) metode chimice - neutralizare, coaguale, schimb ionic, electrooxidare și ozonizare.

În funcție de gradul de modernizare și de instalațiile cu care este dotată, o stație de epurare


este alicatuită din una, două sau trei trepte de epurare.
- stațiile într-o treaptă se numesc primare sau mecanice
- stațiile de epurare in 2 trepte sunt mecano-biologice sau mecano-chimice
- stațiile de epurare in 3 trepte se numesc avansate fiind formate dintr-o treaptă mecano-
biologică la care se adaugă o treapta terțiară obligatoriu chimică.

Stația de epurare mecanică are o singură treaptă și este folosită pentru tratarea apelor cu
conținut redus de substanțe organice și chimice în care predomină particulele minerale în
suspensie. Poate reține pana la 60% din suspensii, intre 20-40% din consumul biochimic de
O2 și până la 20% nutrienți (N, Fosfor).

Sursa: http://www.creeaza.com/legislatie/administratie/ecologie-mediu/TEHNOLOGIA-EPURARII-
APELOR
Stația de epurare mecano – chimică este o stație mai complexă, cu o treaptă mecanică
și una chimică. Prin treapta chimică se realizează:
- neutralizarea
- schimbul ionic – procedeu care se bazează pe însușirea unor substanțe de a
schimba ioni proprii cu ionii din soluția cu care vin în contact, formând compuși
care nu se dizolvă
- oxidarea chimică – procedeu care se aplică apelor uzate care conțin substanțe
organice biorezistente sau substanțe anorganice nedorite
- dezinfecția – procedeu prin care se distrug celulele vii, prin metode chimice, cu
reactivi care difuezează în interiorul acestora
- flocularea – coagularea – prin introducerea în apele uzate a unor reactivi (sulfat de
aluminiu, clorură ferică, etc) care realizează coagularea substanțelor coloidale,
permițând separarea lor prin sedimentare.
Acest tip de stație se folosește la epurarea apaelor industriale de diverse origini,
eficiența unor astfel de instalații constă în reducerea cantităților de suspensii și coloizi cu 60 –
85%.

Influent

Treapta Nămol primar


mecanică

Ape decantate

Treapta
chimică
Bazin de Stație de preparare și
amestec și dozare a reactivilor
reacție

Efluent
Emisar (receptor)

Stație de epurare mecano – chimică, cu treaptă chimică de coagulare – floculare

Sursa: Cursul 1 Sisteme de depoluare in industia alimentara - "Nicoleta Ungureanu" Fig 1.2
Stații de epurare mecano – biologice – au două tipuri de structuri tipice, după modul în care
se realizează epurarea:
- epurare în condiții apropiate de cele naturale
- epurare artificială

a) Epurarea în condiții apropiate de cele naturale


Epurarea biologică se realizează pe câmpuri de irigație sau de infiltrație, din care se
colectează uneori ape de drenaj, care sunt deversate ca ape epurate într-un emisar. Mai există
și iazuri biologice.

Influent

Treapta
mecanică

Câmpuri Câmpuri
de infiltrație de irigație

Structura unei stații de epurare mecano – biologică în condiții apropiate de cele naturale

Sursa: Cursul 1 Sisteme de depoluare in industia alimentara - "Nicoleta Ungureanu" Fig 1.3

b) Epurarea artificială
În figura 1.4 este prezentată o stație mecano – biologică la care treapta biologică este
cu bazine de aerare cu nămol activat. Pentru variantele la care treapta biologică are biofiltre,
schema de ansamblu a stației mecano – biologice este similară (figura 1.5).
Uneori, la stațiile mecano – biologice pot fi folosite și instalații chimice (de tratare cu
coagulanți - floculanți sau dezinfecție). Tratarea cu coagulanți - floculanți se face înainte de
introducerea apei în decantorul primar, iar dezinfecția se adresează efluentului stației.
Influent

Dezintegrator
Instalație
de sitare suspensii grosiere
separate
Tratare cu coagulanți

Deznisipator nisip
TREAPTA DE
PRELUCRARE
Separator A NĂMOLULUI
grăsimi
de grăsimi separat

Centrală
termică
Decantor
primar
Rezervor
TREAPTA de gaz
MECANICĂ nămol primar
gaz de
fermentație
Bazin de aerare
Instalație
cu nămol activ Bazin de Îngroșător
fermentare
amestec de nămol
nămol
nămol
Decantor
secundar nămol
nămol
fermentat
nămol recirculat secundar
în exces
Instalații
Bazin de pentru
contact deshidratarea
ape drenată nămolului
TREAPTA
BIOLOGICĂ
Efluent

nămol fermentat
Receptor deshidratat

Structura unei stații de epurare mecano – biologică în condiții artificiale (cu treaptă biologică
dotată cu bazine de aerare cu nămol activ)

Sursa: Cursul 1 Sisteme de depoluare in industia alimentara - "Nicoleta Ungureanu" Fig 1.4
Influent

Dezintegrator
Instalație
de sitare suspensii grosiere
separate

Deznisipator nisip

Separator grăsimi
de grăsimi separat

Decantor
primar
nămol primar
TREAPTA
MECANICĂ

PRELUCRAREA
NĂMOLULUI
nămol
Biofiltru amestecat
Instalații
Bazin de pentru
amestec deshidratarea
Decantor nămol
secundar nămolului

apă recirculată nămol secundar

nămol
Bazin de deshidratat
contact ape drenată
TREAPTA
BIOLOGICĂ
Efluent

Receptor
Structura unei stații de epurare mecano – biologică în condiții artificiale (cu treaptă biologică
dotată cu biofiltru)

Sursa: Cursul 1 Sisteme de depoluare in industia alimentara - "Nicoleta Ungureanu" Fig 1.5
Staţiile de epurare în trei trepte sunt, cel mai frecvent, staţii de epurare formate dintr-o
structură mecano-biologică clasică la care se adaugă o treaptă terţiară de epurarea avansată.
În prezent, în lume, performanţele staţiilor mecano-biologice clasice nu mai sunt
suficiente şi de aceea acestea sunt completate cu o treaptă distinctă, terţiară, care de regulă
asigură prin diferite metode şi procedee de epurare (artificiale sau naturale) atât eliminarea
avansată din apele uzate a suspensiilor solide şi a materiilor organice, cât şi eliminarea
nutrienţilor, substanţelor greu biodegradabile şi substanţelor toxice din apele uzate, realizându-
se grade superioare, cu valori înalte, de epurare ale acestora.

Epurarea mecanică sau „treapta primară a epurării” este prima treaptă a procesului
de epurare a apelor uzate şi are ca scop îndepărtarea din apele uzate, prin procedee fizico-
mecanice, a impurităților grosiere (corpuri mari), a suspensiilor abrazive (nisip și pietriș), a
suspensiilor ușoare (în special grăsimi și uleiuri), a suspensiilor decantabile de natură
minerală sau organică, precum și a suspensiilor coloidale.
Treapta mecanică de epurare este plasată la intrarea în stațiile de epurare și cuprinde
instalaţii pentru:
- Separarea materialelor plutitoare aflate la suprafaţa apei;
- Separarea particulelor mari aflate în suspensie în apă;
- Reţinerea nisipului din apele uzate;
- Separarea uleiului aflat în apele uzate.
- Decantarea suspensiilor fine

1. INSTALAȚII DE SITARE (reținerea suspensiilor grosiere)


La intrarea in treapta mecanica, primele instalatii sunt intotdeauna instalatiile de
sitare, care reţin corpurile plutitoare de dimensiuni mai mari şi pe cele aflate în suspensie.
Materialele reţinute (frunze, crengi, bucăţi de lemn, ambalaje de plastic, hârtii, cârpe, cutii
metalice, sau alte corpuri plutitoare) sunt evacuate ca atare din site și grătare, sau pot fi
mărunțite la dimensiuni de 0,5 – 1,5 cm în dezintegratoare mecanice, după care sunt
reintroduse în canalul de acces al apelor uzate brute.
Într-o stație de epurare trebuie să existe minim două instalații din fiecare tip, una
activă și una de rezervă, care trebuie să fie conectate între ele şi să poată fi izolate prin
intermediul unor stavile (batardouri) în scopul efectuării unor intervenţii fără oprirea fluxului
de apă uzată supusă tratamentului.
Organele principale de lucru ale instalaţiilor de sitare sunt suprafeţele active de
reţinere a impurităţior, care pot fi formate din:
- bare paralele, care formează între ele spații de trecere sub formă de fante, caz în care
suprafața activă se numește grătar
- împletituri de sârmă, tablă perforată, pânză textilă, care au suprafețe de trecere sub
formă de ochiuri, caz în care suprafața activă se numește sită.

Instalaţii de sitare prevăzute cu suprafeţe active de reţinere de tip grătar


Clasificarea grătarelor
Suprafeţele active de separare de tip grătar ale instalaţiilor de sitare se pot clasifica
după mai multe criterii:
- după valoarea dimensiunii fantelor suprafeţei active a grătarelor
- după valoarea unghiului de înclinare faţă de orizontală a suprafeţei active de reţinere
a grătarelor
- după modul de curăţare a suprafeţei active a grătarelor
- după forma suprafeţei active şi a organelor de curăţare.
- - după mişcările suprafeţei active şi ale organelor de curăţare

A. După valoarea dimensiunii fantelor dintre bare, suprafeţele active de separare de tip
grătar se clasifică în: grătare rare si grătare dese.
Grătarele rare se folosesc în stațiile de epurare cu debite de peste 10.000 m3/zi, având
ca rol principal reţinerea şi extragerea impurităţilor foarte mari din fluxul de apă uzată.
Deoarece sunt plasate inaintea gratarelor dese, au si rol de protectie a acestora. Barele au
distanța dintre ele de 40-150 mm, sunt înclinate față de orizontală cu 30 – 45o, iar curățarea
acestora se face în general manual. Înclinarea cu unghiuri mici prezintă avantajul unei
reduceri a pierderii de sarcină, dar și dezavantajul unei curățări mai dificile și al unor lungimi
mai mari ale suprafețelor active. Grătarele dese au barele plasate la distanțe de 40 – 60 mm
pentru curățirea manuală și la 16 – 20 mm când curățirea se face mecanic. Sunt înclinate față
de orizontală cu 60 - 70 o, în sensul de curgere a apei uzate pe canal.

Sursa: Cursul 2 - Sisteme de depoluare in ind. alimentara - "Nicoleta Ungureanu"


Intr-o instalație de sitare prevăzută cu grătare rare şi cu grătare dese, primul este
montat grătarul rar cu suprafaţa activă plană este fix, are organe de curăţare mobile care
raclează suprafaţa activă. In spatele gratarului rar se află un gratar des, cu suprafaţa activă
profilată, care este mobil, cu organe de curăţare fixe care desprind impurităţile şi le dirijează
spre jgheaburile de evacuare.

Schema de principiu a unei instalaţii de sitare prevăzută cu grătare rare şi cu grătare dese
1 – grătare rare; 2 – grătare dese

Sursa: Cursul 2 - Sisteme de depoluare in ind. alimentara - "Nicoleta Ungureanu"

B. După modul de curăţare a suprafeţei active a grătarelor:


-grătare cu curăţare manuală;
- grătare cu curăţare mecanică.
C. După valoarea unghiului de înclinare faţă de orizontală a suprafeţei active de
reţinere a grătarelor, se întâlnesc următoarele situaţii:
- unghiul α între 30 - 45° - în cazul grătarelor dese cu curăţare manuală;
- unghiul α între 45 - 75° - în cazul grătarelor rare cu curăţare manuală;
- unghiul α între 45 - 90° - în cazul grătarelor cu curăţare mecanică.

Sursa: Cursul 2 - Sisteme de depoluare in ind. alimentara - "Nicoleta Ungureanu"

Daca grătarele nu sunt curatate periodic sau daca apar defectiuni la sistemul de
curatare automata, se va produce infundarea accidentala cu depuneri. Din acest motiv, de
regulă se realizează un by-pass (un canal de ocolire) în paralel cu grătarul, pentru ca în caz de
infundare apa să poată ocoli grătarul şi să treacă în staţia de epurare.

2. DEZNISIPATOARE
Instalaţiile de deznisipare sunt plasate în treapta mecanică, după instalaţiile de sitare.
Deznisipatoarele sunt utilizate pentru separarea din apele uzate a particulelor de nisip cu
dimensiuni de 0,2 –1 mm, care pot produce uzarea prin abraziune a conductelor şi canalelor,
precum și deteriorări și înfundări ale echipamentelor mecanice.
Termenul general “nisip“ se refera la nisip, pietriș marunt, ciment, fragmente de oase,
zat de cafea, coji de ou și alte materiale granulare. Nisipul are în medie: diametrul 0,2 mm,
viteză de sedimentare 20 mm/s, densitate aparentă 800 kg/m3, umiditate 10-85%. Materialul
depus în deznisipatoare conţine pe lângă nisip şi mici cantităţi de substanţe organice
(putrescibile) care îi conferă acestuia un ridicat grad de nocivitate (constituie focare de
infecţie). Deci nisipul nu poate fi valorificat ca atare, ci numai după o curăţare prealabilă. În
deznisipatoare, debitul de apă uzată este mai mic decât la trecerea prin grătare, pentru a
permite sedimentarea particulelor solide grele pe fundul bazinului.
Clasificarea deznisipatoarelor
După direcția de curgere a apei în incintă, există:
- deznisipatoare orizontale longitudinale;
- deznisipatoare orizontale tangenţiale;
- deznisipatoare verticale.
După modul în care se realizează circulaţia apei în instalaţie, deznisipatoarele se
clasifică în:
- deznisipatoare cu curgere laminară gravitaţională a curentului de apă supus
procesului;
- deznisipatoare cu antrenare laminară a curentului de apă supus procesului;
- deznisipatoare cu dirijarea curentului de apă supus procesului (curgere în curent
elicoidal).
După modul în care este evacuat nisipul depus în deznisipator, există următoarele
variante constructive:
- cu evacuare manuală a nisipului (rar întâlnite, în cazul unor staţii de epurare de mică
capacitate);
- cu evacuarea nisipului cu un hidroelevator;
- cu evacuarea nisipului prin pompare;
- cu evacuarea nisipului cu ajutorul unui elevator pneumatic

Deznisipator
Sursa: http://borgeraquatech.ro/produse/apa-uzata/deznisipatoare/

3.SEPARATOARE DE GRĂSIMI
Sunt obiecte tehnologice ale staţiilor de epurare a apelor uzate în care sunt separate
prin flotaţie materiile grase sau emulsionate din apa supusă tratamentului.
Flotaţia este procesul de separare a unuia sau mai multor componente dintr-o
suspensie apoasă prin ataşarea acestora la un flux gazos de microbule, care parcurg apa şi apoi
se acumulează împreună cu componenţii extraşi sub formă de spumă la suprafaţa acesteia.
Flotaţia are loc în mai 4 etape: generarea bulelor de gaz şi deplasarea acestora prin faza
lichidă, formarea agregatelor bule-particule care aderă la acestea, ridicarea agregatelor bule-
particule aderate la suprafaţa lichidului şi formarea spumei trifazice (lichid-bule de aer-
particule aderate).
După modul de generare a bulelor de gaz, in separatoarele de grăsimi flotatia se poate
realiza: cu aer insuflat, cu aer dizolvat, electrolitic.
Separator de grăsimi
Sursa: https://fabricadefose.ro/separatoare-de-grasimi/

4.DECANTOARE

Decantorul este o construcție hidrotehnică destinată îmbunătățirii calității apei (sau a altor
substanțe lichide) prin reținerea corpurilor de dimensiuni foarte mici și în suspensie
(nisipuri foarte fine, nămoluri, suspensii diferite de origine minerală sau organică).
Decantoarele constă din bazine în care lichidele circulă cu viteze foarte mici, favorizând
depunerea (decantarea) corpurilor solide. Înainte de decantare, lichidele sunt uneori
amestecate cu substanțe chimice (coagulanți), care accelerează depunerea particulelor fine
prin aglomerarea lor.

Decantoarele se clasifică după mai multe criterii:


După modul cum se realizează procesul de decantare
 cu sedimentare liberă, naturală;
 cu sedimentare activată cu reactivi chimici de coagulare și separare gravitațională.
După modul de îndepărtare a nămolului depus
 cu îndepărtare manuală a nămolului;
 cu echipamente mecanice de colectare și evacuare a nămolului;
 cu echipamente hidromecanice sau pneumatice de îndepărtare a nămolului.
După direcția de curgere a lichidelor prin decantor
 decantor longitudinal - curgerea apei se realizează în lungul laturei mari a bazinului de
formă paralelipipedică;
 decantor vertical - curgerea apei se realizează pe verticală în sens ascendent, în
contracurent cu particulele care se depun gravitațional, întrun bazin de formă cilindro-
conică;
 decantor radial - mișcarea apei se realizează pe direcția razei vectoare de la centru
către periferia bazinului de formă cilindro-conică sau numai cilindrică.
Decantor primar radial
Sursa: https://www.crisana.ro/

Epurarea apelor uzate provenite din fabricile de lapte


În fabricile de lapte se întâlnesc trei tipuri diferite de ape uzate;
- ape uzate industriale, poluate;
- ape de răcire și de condensare, nepoluate.
În fabricile care lucrează cu lapte proaspăt și în fabricile de îmbuteliere, apele uzate
industriale se compun exclusiv din ape de spălare și de curățire. Aceste ape sunt produse la
primirea laptelui sau la postul de umplerere a recipienților, la curățirea camioanelor de
cisternă, a sterilizatoarelor și a evaporatoarelor, că și de la diferitele instalații ale fabricii; ele
sunt poluate cu urme de lapte și uneori cu produse chimice utilizate pentru curățire și
dezinfecție.
În ciclul de transformare propriu-zisă, apele uzate industriale sunt constituite mai întâi
din apele de spălare a untului. În general se separă primerele ape de spălare a untului care, dat
fiind conținutului lor în grăsimi și în săruri nutritive, îl fac să constituie un produs foarte
convenabil pentru alimentarea vitelor. Apele uzate de la fabricarea untului sunt conoscute sub
denumirea de zara.
În multe cazuri și mai ales în fabricile mici, zerul obținut în atelierul de brânzeturi este
evacuat cu apele uzate. Printe diferite tipuri de ape uzate, acest zer reprezintă fracțiunea cea
mai importantă a poluării datorate apelor uzate totale. Ar fi preferabil să fie cedat
crescatoriilor de animale, că aliment valoros pentru vite sau să fie transformat în sirop. Alte
posibilități de valorificare care au căpătat o anumită importantă sunt: recuperarea materiilor
grase din zer, fabricarea produselor alimentare pentru copii cu adaos de zer, pastă de zer, zer
uscat, lactoză, cazeină, albumina că și fabricarea de produse lactate lichide și băuturi pe baza
de zer, produse farmaceutice și altele. Zerul constituie de asemenea un substrat nutritiv foarte
convenabil pentru fabricarea drojdiilor.
În rest, apele uzate industriale, într-o fabrică de lapte, se compun aproape exclusiv din
ape de sapalare și de curățire a aparatelor și recipienților că și a atelierelor. Din punct de
vedere al igienei trebuie vegheat în special la apele de spălare a sălii de la primirea lapteului și
a bidoanelor că și la nămolul de centrifugare care se separă la smantanirea lapteului. Aceste
ape și nămoluri sunt susceptibile să conțină germeni patogeni.

Caracteristici cantitative și calitative ale apelor uzate.

Volumul apelor uzate industriale poluate produse este funcție de tipul și importantă
fabricii de prelucrare a laptelui etc. Utilizarea apei calde și importantă fabricii de prelucrare a
laptelui etc. Utilizarea apei calde permite să se reducă volumul de apă, de spălare utilizat
pentru curățirea atelierelor. Pentru volumul de apă poluantă se poate, în medie, constă pe o
cifra de 0,5 la 3 ori cantitatea de lapte prelucrat.
Volumul de ape de răcire atinge, după modul de tratare a laptelui, de 2 la 4 ori cantitatea
de lapte prelucrată zilnic. Fabricile de lapte lucrează mai ales în timpul dimineții, prin urmare,
apele poluate sunt evacuate în cursul primei jumătăți a zilei, între orele 7 și 14. Partea cea mai
mare a apelor uzate este dimpotrivă produsă spre sfârșitul operațiunilor de prelucrare a
laptelui, la curățarea mașinilor, conductelor, recipienților și atelierelor. Lucrul se efectuează la
fel duminică. Fluctuațiile sezoniere ale volumului de lapte prelucrat, care pot merge până la
30%, antrenează o creștere corespunzătoare a volumului de ape reziduale în vara; totuși
producătorii tind să realizeze un echilibru progresiv, lărgind creșterea viteilor pe tot timpul
anului și ameliorând calitatea hranei în timpul lunilor de iarnă. Compoziția apelor uzate
decurge aproximativ din compozitiva laptelui (tabelul 4.8.), analiză cantitativă fiind funcție de
consumul de apă pentru spălări și curățiri (tabelul 4.9).

Compoziția lapteului este în medie următoarea:

Schema preluată din materialul suplimentar pentru tema de casa (PDF.)


Schema preluată din materialul suplimentar pentru tema de casa (PDF.)

Ca elemente fertilizante pentru sol, apele uzate ale fabricilor de lapte conțîn în medie 30
mg/ dm3 azot (N), 2 la 3 mg/dm3 acid fosforic (P2O5) și 3 la 4 mg/dm3 potasiu (K2O),
precum și calciu, in funcție de duritatea apei utilizată pentru fabricare.
Cercetări efectuate pe o serie de fabrici de produse lactate din țară noastră au condus la
stabilirea unor indicatori specifici de impurificare, atât pe diferite întreprinderi de
industrializarea laptelui, cât și pe categorii de fabrici. Datele obținute sunt prezentate în
tabelele 4.10 și 4.11.
Consumul biochimic de oxigen oscilieaza, după importantă pierderilor de lapte și
cantitatea de zer conținută în efluenti, între 200 și 6000 mg/dm3.
Din punct de vedere biochimic, apele uzate de la fabricile de lapte ocupă o poziție
deosebită; dar fiind conținutul lor de lactoză, ele trec cu mare rapiditate în stadiul de
fermentare acidă. În acest proces se descompune lactoză și se formează acizii lactic și butiric
și bioxid de carbon. Apele uzate devin acide și valorea pH-ului scade la 3 sau chiar 2 și
albuminele din lapte floculeaza.
Scheme preluate din materialul suplimentar pentru tema de casa (PDF.)

Procesul de acidifiecare este accelerat de temperatura apelor uzate și se intensifica la 28-35


grade Celsius. Prezența acizilor organici în apele uzate de la fabricarea de lapte are că efect
obținerea, pentru raportul CBO5/CCO, a unor valori mult mai scăzute decât la apele uzate
orășenești.
Eforturile destinate reducerii încărcării apelor uzate în fabricile de lapte, au făcut, în
ateliere, grație utilizării de aparate moderne și prin măsuri luate în interiorul fabricilor, să se
reducă pe măsură posibilităților pierderile de lapte de tratat. Se realizează astfel, în același
timp, o scaderere a concentrației din apele uzate evacuate.
Pierderile de lapte se pot produce că urmare a unor răsturnări accidentale, a absenței de
dispozitive suficiente de scurgere pentru bidoanele goale și în sfârșit că urmare a pierderilor la
robinetele rezervoarelor de lapte, de zer și de lapte smantanit. Suprimarea acestor pierderi
antrenează o scădere a concentrației apelor uzate; în cazuri extreme, se poate astfel realiza un
efect analog celui al unei epurări de 90% a apelor uzate.
În fabricile care cuprind și prelucrarea brânzeturilor se poate scădea, în afară de acestea,
concentrația apelor uzate, instaland rastele sau mese de scurgere pentru recipienții de lapte
prins sau asezant bacurile de brânză albă pe platforme cu bordură supraînălțată și culegand
apele de scurgerere de la aceste instalații într-un bazin colector de zer. Pentru că astfel de
măsuri să dea reazultate bune, trebuie că zerul să fie tratat sau să fie trimis furnizorilor de
lapte. Pentru îmbuteliere sunt realizate instalații automatizate din oțel inoxidabil sau sticlă.
Sistemul constituie un circuit închis și comportă robinete de golire, astfel că lucrul odată
terminat, se poate face să curgă și să se culeagă într-un bac colector, micile cantități de lapte
care pot rămâne în rețea în vederea valorificării. Avantajul deosebit al acestei operații constă
în ușurință și rapiditatea cu care poate fi efectuată curățirea. Această operație se face injectând
în rețea, până ce este curată, soluții de curățire sau apă de spalarare, cu ajutorul unei pompe.

Procedee, construcții și instalatii de epurare


Epurarea biologică naturală. Soluționarea cea mai potrivită și cea mai bună a problemei
apelor uzate constă, când condițiile permit, de a utiliza aceste ape la irigații.
Utilizarea apelor uzate în agricultură este determinată de ansamblul condițiilor existente,
adică: amplasarea fabricii pe un teren situat în centrul sau în apropierea exploatărilor agricole;
natură solului și subsolului; climat potrivit; condiții fluviale favorabile.
În utilizarea apelor uzate în agricultură, apele de răcire sunt întotdeauna necesare, pentru
a permite, în caz de nevoie, să se realizeze o alimentare complimentara a terenurilor cu apă
proaspătă. Ele sunt necesare, de asemenea, pentru curățirea cotidiană a rezervorului colector
de ape uzate. Pot fi evacuate de altfel, așa cum sunt, direct, în orice curs de apă.
Utilizarea apelor uzate, prin aspersiune sau răspândire, trebuie să se facă zilnic, indatata
ce sunt terminate operațiunile de prelucrarea a laptelului. De aceea stocarea nu trebuie să
dureze mai mult de 5-6 ore. Utilizarea în comun, cu ape uzate menajerere este de dorit; aceste
ape trebuie să fie totuși tratate în prealabil în mod corespunzător, de exemplu în fose septice
cu compartimente multiple.
Pretratarea apelor uzate industriale trebuie să se limiteze la trecerea prin grătare.
Spațiul între barele grătarului trebuie să corespundă cel mai mult cu diametrul orificiului
pompei utilizate și cu diametrul aspersoarelor. În general, trebuie să se depășească un interval
de 10 mm.
Bazinul colector trebuie să fie suficient pentru a primi totalitatea debitului zilnic de
ape poluate. La proiectarea acestui bazin trebuie să se evite colțurile sau unghiurile în care
detritusul provenind din apele uzate s-ar depune. Trebuie prevăzute în bazin, dispozitive de
curățire destinate, pe de o parte să agite apele uzate, iar pe de altă parte, să spele bazinul cu
apă proaspătă. Pompă trebuie instalată la cea mai mare adâncime posibilă și să fie
autoamorsata; ea trebuie să poată fi branșată, după voință, pentru spălarea bazinului sau
pentru a face să funcționeze instalația de aspersiune sau de răspândire. Fundul bazinului
trebuie să fie în pantă spre sorbul pompei, și pe cât posibil să fie pardosit, pentru a permite o
mai bună curățire.
Pentru a obține rezultatul dorit, trebuie că apele uzate să se infiltreze în sol; o simplă
siroire nu este suficientă pentru apele uzate de la prepararea laptelui. Dacă evacuarea apelor
uzate se face prin aspersiune este necesar un sistem de drenaj numai în măsură în care
structura solului o necesită. Debitul de apă de aplicat anual se da, cu titlu informativ, pentru
răspândirea apelor uzate prin brazde cantitatea de 400 la 800 mm pe an; pentru aspersiune,
150 la 400 mm pe an. Pentru a putea evacua un volum de ape uzate de 20m3 pe zi trebuie,
deci, să se dispună de terenuri cu o suprafață de 1 la 5 ha.
Pentru răspândirea apelor uzate duratata de aplicare să fie limitatata la o jumătate de ora
pe zi, pentru a putea încarcă în mod intermitent, cu o cantitate corespunzătoare de ape uzate,
parcelă prevăzută de fiecare dată pentru udat. La construirea instalației de răspândire trebuie
prevăzut să se acopere rigolele de aducțiune și de distribuție cu plăci ceramice sau plăci de
bazalat rezistente la acizi. Rețeaua instalației de răspândire se va concepe după topografia
locală, adoptandu-se fie irigarea prin brazde, fie aspersiunea.
În aspersiune, distribuția volumului zilnic de ape uzate va trebuie să se facă, pe
diferitele parcele de irigat, timp de maximu, 1-2 ore pe zi. Debitul orar al pompei de refulare
și aspersoarele vor trebui deci să fie calculate luând că baza cifra de aproximativ 20m3 ape
uzate rezultate de la o fabrică de lapte de importantă mijlocie.
Funcționarea începe în principiu printr-un amestec al apelor bazinului (cu contracurent
de apă), pentru a repartiza uniform în apele uzate, mataeriile dizolvate și nedizolvate. După
evacuarea apelor uzate prin răspândire sau aspersiune, trebuie spălat bazinul, iar apele
rezultate de la spălare răspândite, de asemenea, pe câmp. Că volum de apă pentru curățat se
poate merge cu certitudine pe 1/3 din volumul zilnic de ape uzate.
Când se construiește o instalație oarecare pentru utilizarea apelor uzate de la fabrici de
lapte, trebuie prevăzut un teren de infiltrare echipat cu mici instalații de răspândire cu retenție.
Încărcarea nu trebuie să depășească 100 mm pe zi. Pentru o fabrică de importantă mijlocie,
care evacuează 20 m3 de ape uzate pe zi, această suprafață de reținere va trebui să fie de cel
puțîn 200 m3. Parcelă va trebui să fie echipată cu o rețea deasă de drumuri (la distanță de 6-8
m), pentru a permite scurgerea în toate condițiile atmosferice. Acest teren de infiltrare va
trebuie să primească ape uzate numai în mod excepțional, de exemplu in perioadele de
înghețuri puternice sau când, pentru anumite motive, este imposibil să se irige terenurile
agricole.
Epurarea biologica artificala. Printre procedeele artificiale de epurare au cea mai mare
imporantă tratarea prin biofiltre și prin instalații cu nămol activ.
Pentru a micșora cheltuielile este recomandabil, în acest caz, să se limiteze tratarea
apelor uzate la efluentii industriali care necesită o epurare. Zerul și zara trebuie să fie, pe cât
posibil, utilizate pentru alimentarea vitelor. Apele de răcire pot fi evacuate izolat, fiind curate
și descărcate fără nici o tratare în orice emisar.
Epurarea apelor uzate de la fabricile de lapte în instalații de decantare este practic fără
valoare că procedeu de tratare, deoarece în afară de separararea nisipului și a grăsimilor - care
de altfel se efectuează mai bine și mai economic în deznisipatoare cuplate și cu funcția de
separatoare de grăsimi - nu se obține o ameliorare sensibilă a calității apelor uzate. Această se
datorează naturii elementelor poluante care sunt prezente în principal în soluție sau sub formă
coloidală și în consecință nu decantează.
Epurarea biologică prin biofiltre de mică încărcare, de tip și funcționare obișnuite, a
apelor uzate ale fabricilor de lapte care conțîn zer, nu este realizabilă cu succes decât dacă
apele au fost în prealabil debarasate de zaharuri și albumine. Astfel, că urmare a unei
dezvoltări masive de ciuperci (Sphaerotilus, Mucor) se produce o innamolire rapidă a masei
filtrante, putând să antreneze dezafectarea instalației. Fosele Imhoff și alte aparate de
decantare, că și precipitarea chimică, nu sunt indicate că studiu preliminar de epurare in
tratarea cu biofiltre de mică încărcare.
Biolfiltre alterante. Deficiențele semnalate la biofiltre de mică încărcare a condus la
punerea la punct, în Anglia, a procedeului de filtrare alternată, care astăzi este practicat în
această țară în mod generalizat și care a găsit bazine colectoare aerate, calculele pentru a
asigura un timp de staționare de mai multe ore și de unde sunt trimise în două biofiltre în serie
cu un bazin în primul filtru se constată semne de colmatare, se inversează ordinea de
funcționare, astfel că al doilea filtru trece atunci în primul rând. Că urmare a absenței
elementelor nutritive specifice (care sunt degradate în primul stadiu al tratării), organismele
care au produs colmatarea pier și sunt eliminate din biofiltru. După puțîn timp, masă filtranta
este debarasată de nămol și filtrul poate din nou să lucreze că primul, pe când celălalt filtru,
care in acest interval s-a colmatat și el, lucrează că al doilea stadiu pentru a se regenera.
Capacitatea biofiltrelor în acest procedeu este de cca 1 m3/m3 zi pentru un consum
biochimic de oxigen mediu, în apă brută, de 200-300 mg/dm3, iar încărcarea este de 0,3 kg
CBO5/m3 zi. Efluentul instalației corespunde din punct de vedere al calității unei ape uzate
epurate avansat pe cale biologică. Metodă este considerată că fiind cu o funcționare sigură,
dar prezintă totuși inconvenientul de a necesită un pompaj dublu al apelor uzate. Fabrică de
lapte de la Waging (Bavaria) (cantitatea de lapte tratat - 22000 l/zi), care cuprinde prelucrarea
brânzeturilor, este echipată cu biofiltre alternanțe. Aceste instalații realizaza o reduceree de
90% a consumului biochimic de oxigen al apelor uzate. La un studiu aprofundat, această
instalație s-a arătat insensibilă la efectele temperaturii sezoniere, că și la vârfurile de încărcare
produse de zer.
Biofiltre cu recircularea apelor uzate. În acest procedeu nu este necesar o tratare
prealabilă a apelor uzate. Aciditatea apelor uzate și efectele dăunătoare ale lactozei sunt
suprimate printr-o corectare a apelor brute, care se realizează printr-o serie de dilutii cu ape
uzate deja epurate că și printr-o echilibrare de concetratie în bazine de stocare cu timp de
staționare de 2 ore. Timpul de circulație real cu apă de reciclare este de cca 45 minute. Debitul
pompelor este calculat pentru un volum orar de ape uzate egal cu 4,6 ori cantitatea produsă;
pompele funcționează zi și noapte fără întrerupere. Volumul de ape recirculate este de 3,6 ori
cel de ape brute. Filtrul are o încărcare pe suprafață de 0,7 m/h și o încărcare volumetrică de
300 g CVO5/m3 zi. Instalație are un randament de epurare de cca 90%. Cu biofiltre de acest
tip, pentru tratarea apelor uzate de la fabricile de lapte, se obține totdeauna efluenți de calitate
satisfăcătoare, chiar dacă încărcarea este mărită dincolo de valoarea nominală.
Schema preluată din materialul suplimentar pentru tema de casa (PDF.)

Biofiltre înecate dispuse în etaje multriple s-au dovedit utilizabile, de asemenea, pentru
tratarea apelor uzate de la fabricile de lapte. Primejdia de colmatare cu vegetație biologică nu
există în acest procedeu, astfel încât vârfurile de încărcare eventuale pot avea că o consecință
numai o diminuare a efectului de epurare. Studii practice făcute într-o fabrică de lapte în care
apele uzate provenind de la punctul de primire a lapteului și de la prelucrarea brânzeturilor,
erau tratatete, în absența unor cantități mari de zer, pe cale biologică prin folosirea biofiltrelor
înecate, au indicat că adăugarea apelor uzate menajere ameliorează considerabil randamentul
de epurare al instalației. În funcționare continuă s-a putut obține o scaderere a CBO5 de la
1200 la 60 mg/dm3. Biofiltrul înecat lucrând că al doilea etaj comportă discutri de 2m
diametru și o suprafață de film biologic de 236 m2 (în prezența unor condiții mai riguroase
impuse pentru efluent, o instalație de acest tip ar trebui, după calitatea apelor uzate, să
comporte 3 etaje sau mai mult).
Epurarea biologică prin procedeul cu nămol activ. La punerea în practică a procedeului cu
nămol activ trebuie să se țînă seama de comportarea specială a apelor uzate la epurarea
biologică, comportare care poate fi atribuită conținutului în zaharuri a acestor ape. Vârfurile
de evacuare a apelor uzate, de care este legat in bazinile de nămol activ, un aport crescut de
substanțe nutritive ușor degradabile, provoacă de obicei o scaderere a randamentului, că
urmare a supraîncărcării temporare. Este favorizată formarea de nămol umflat. Acest
fenomen, care se prezintă exterior prin aspectul ușor floconos al nămolului și prin proastă lui
decantabilitate, și, de asemenea, din punct de vedere al exploatării, printr-un randament
defectuos al decantorului final, este cauzat de predominantă ciupercilor și face că cea mai
mare parte din nămolul activ, la decantarea finală, să fie antrenat afarara din instalație.
O încărcare constanța este o condiție preliminarara importantă pentru bunul mers al
instalațiilor cu nămol activ. În cazul apelor uzate de la fabricile de lapte, această poate fi
realizată în două moduri și anume:
- Prin introducerea prealabilă a unui bazin de uniformizare, cu aerare, de unde apele uzate
sunt trimise, cu volum constant în timpul întregii zile, în bazinul de aerare. Bazinul trebuie să
poată stoca un volum de apă uzată de cel puțin 4 la 5 ori debitul orar maxim; el efectuează
atunci un echilibru practic complet de concentrație și volum.
- Prin supradimensionarea compartimentului de aerare și utilizarea completă a capacității
sale tampon. Apele uzate care sosesc, în acest caz, pătrund într-o masă importantă de apă și se
repartieaza acolo în mod uniform. Vârfurile de concentrație și de volum sunt astfel reținute și
compensate.
Aceste două metode au fost utilizate cu succes și au condus la punerea la punct a noi
tipuri de construcții pentru procedeul cu nămol activ.
O instalație de primul tip cuprinde: bazinul de aerare propriu-zisă, a cărui capacitate este
calculată pentru a asigura un timp de retenție de cca o zi, și care este precedat de un bazin de
volum sensibil egal. Această din urmă este, el însuși, prevăzut cu un dispozitiv de aerare.
Aerarea, în acest bazin are că scop să mențînă apele uzate în stare proaspătă; el efectuează, de
asemenea, un bun amestecal conținutului. Că și bazinul colector al instalațiilor de aspersiune a
apelor uzate, bazinul de colectare a unei stații de epurare biologice trebuie, de asemenea, să
comporte o băse de pompare mică, dar precautiuni nu sunt luate, apare riscul să rămână mereu
in bazin, o cantitate de ape uzate și de sediment, care poate să se descompună și să se
contamineze apele uzate noi care sosesc.
O instalație de acest gen, pentru o fabrică de lapte producând 250 m3 ape uzate pe zi,
cuprinde:
- un bazin de uniformizare (capacitate 130 m3);
- un bazin de aerare pentru o aerare de 14 ore;
- două decantoare finale (capacitate de 40 m3 fiecare)
Instalațiile de nămol activ de al doilea tip, ale cărui bazine de aerare, dat fiind capacitatea
lor, garantează o uniformizare a concentrației și debitului, prezintă în afară de această,
avantajul de a permite, că urmare a duratei lungi de aerare cu nămol activ, o degradare foarte
avansată a materiei organice. Capacitatea temporar ridicată a acestor instalații este o condiție
foarte importantă pentru alegerea procedeului de epurare, în fabricile de lapte care trebuie să
evacueze și zerul. În plus, dat fiind durata mare a perioadei de aerare, se produce o
mineralizare mai avansată a nămolului, ceea ce permite, în anumite condiții, de a elimina
instalațiile de sedimentare și prelucrare a nămolului. (tabel 4.12)
Procedeul cu nămol activ este aplicat sub formă simplificată, cu capacitate momentan
ridicată, în șanțuri de oxidare. Cu dimensiunile uzuale ale instalației, de 0,3 m pe locuitor
echivalent și pe zi, se obțin pentru fabrici de lapte timpi de retenție de 3 zile și mai mult.
În afară de avantajele care decurg de simplitatea de realizare (cheltuieli de invesții
reduse) și de exploatare (supravegherea minimă), acest procedeu oferă, în cazul apelor uzate
de la fabrici de lapte, caracteristică de a fi la adăpost de pene și că urmare de a avea o mare
siguranță în exploatare. Nămolul activ suferă în șanț, o mineralizare avansată și poate fi, în
consecință, uscat rapid pe paturi de uscare, fără a provoca dezagremente prin degajare de
mirosuri.
Schema preluată din materialul suplimentar pentru tema de casa (PDF.)

Încărcarea volumetrică a acestei instalații este de 0,70 kg CBO5/m3 zi și randamentul de


epurare este peste 95%. Valorile CBO5 în efluent întotdeauna mai mic de 15 mg/dm3.
Această stație lucrează totuși cu incarcari de nămol extrem de ridicate; conținutul în materie
uscată de nămol în bazinul de aerare este de 8,2 la 24,5 g/dm3.
Practic arată că, printre diferitele forme de șanț de oxidare, șanțul simplu cu retenție
convine mai bine decât șanțul dublu. Dacă șanțul are astfel de dimensiuni încât poate
înmagazina toată producția de ape uzate pe o zi, este posibil să se realizeze, cu rezultate bune,
un mers intermitent adaptat condițiilor locale; în momentul când începe lucrul în fabrică se
închide conducta de golire a șanțului și se pune în mișcare peria de aerare. Apele uzate care
sosesc sunt înmagazinate în șanț și sunt aerate acolo până noaptea, pentru a se decanta apoi
după oprirea periei. O ora înainte de începerea lucrului se deschide conducta de evacuare
pentru a evacua facțiunea reținută în șanț și a lasă loc liber pentru sosirea apelor uzate din
cursul zilei. În aceste condiții, producția de nămol excedentar este foarte redusă.

Observația după care se poate, chiar cu o perioada de aerare mai scurtă , să se obțînă un
randament de epurare suficient, a condus la punerea la punct a șanțului de activare. Acesta se
deosebește de șanțul de oxidare în principal prin încărcare mai ridicată sub care lucrează.
Această încărcare poate merge până la 500-600 g CBO5/m3 zi față de cca 150 CBO5/m3 zi
pentru șanțul de oxidare. În legătură cu încărcare mai ridicată, instalația poate, în anumite
condiții, să necesite mai multe perii de aerare; în afară de această, procesul de mineralizare a
nămolului este încetinit și prin urmare, producția de nămol este mai mare. Dat fiind, că,
contrar șanțului de oxidare, șanțul de activare lucrează in continuu, trebuie prevăzute instalații
pentru epurarea finală a apelor uzate tratate biologic și pentru evacuarea nămolului.

Schema preluată din materialul suplimentar pentru tema de casa (PDF.)

După experiența câștigată în prezent în ceea ce privește șanțurile de oxidare și de activare,


aceste procedee de epurare se caracterizează în special printr-o mare siguranță în funcționare
și prin stabilitatea lor de la vârfurile de încărcare. Chiar la temperaturi scăzute, efectul de
epurare al șanțurilor nu descrește într-o proporție importantă.
Tratarea apelor reziduale din fabricile de lactate

Apele reziduale industriale din fabricile de îmbuteliere a laptelui de consum și produse lactate
acide sunt compuse exclusiv din ape de curățire și spălare provenite de la umplerea
recipientelor, de la recepția laptelui, de la curățirea pasteurizatoarelor, vaporizatoarelor și a
camioanelor-cisternă. Sunt ape ce au în compoziție urme de lapte și câteodată substanțe
chimice folosite la dezinfecție sau curățire.

Apele industriale includ și apele de spălare provenite din producerea untului; îndeosebi
primele ape de spălare a untului sunt întrebuințate în scop furajer, datorită sărurilor nutritive și
lipidelor pe care le conțin. Cu precădere în fabricile de mică producție, zerul obținut din
fabricarea brânzeturilor este înlăturat cu apele reziduale, fiind un element important de
poluare, dar recomandat pentru alte utilizări, îndeosebi pentru hrana animalelor. Volumul
mediu de ape uzate în fabricile de produse lactate este, în prezent, de 1,3 l/kg lapte, situație ce
conduce la costuri mari de eliminare a apelor reziduale, igiena fiind cel mai important factor.
Poluanții din acest sector sunt îndeosebi de natură organică, fapt ce determină o permanentă
atenție asupra impactului cu mediul, chiar dacă nu ridică probleme majore. Toate etapele
(producție, procesare, ambalare, transport, depozitare, distribuție, comercializare) au un
impact important asupra mediului.

În industria laptelui și a produselor lactate, apa este întrebuințată cu precădere la: spălarea
produselor, utilajelor și recipientelor; prepararea soluțiilor de clorură de sodiu pentru
prepararea brânzeturilor; prepararea siropurilor pentru produsele zaharate. Apa pentru spălare
se impune a fi pură din punct de vedere bacteriologic, să nu conțină bacterii sulfo-oxidante,
sulfo-reducătoare sau feruginoase, care se depun pe pereții acestora si pot trece in produse
producând depresiunea. Pentru dezinfectare și spălare apa se folosește după ce prealabil au
fost adăugate substanțe clorigene. Apele folosite la spălare mai pot îngloba: detergenți, agenți
de sterilizare (hipoclorit de sodiu), substanțe acide (HNO3, H3PO4) sau substanțe alcaline
(NaOH), utilizate pentru CIP. Acestea influențează: pH-ul apelor reziduale, conținutul de
fosfor, CBO și CCO (uzual, contribuie sub 10%).

Reziduurile rezultate din prelucrarea laptelui conțin, în general:

-concentrații mari de materii organice (lipide, proteine, zaharuri);


-consumuri ridicate de oxigen (CCO și CBO);
-concentrații ridicate de suspensii solide;
-concentrații mari de grăsimi/uleiuri în suspensie;
-concentrații ridicate de azot;
-variații importante de pH.
Datorită compoziției în proteine, lipide și lactoză, apele reziduale nu pot fi deversate în
rețeaua de canalizare înainte de a se realiza purificarea acestora, fiindcă o simplă deversare
poate contribui la poluarea mediului înconjurător.

În cadrul prelucrării laptelui, apa este întrebuințată exclusiv în scop tehnologic sanitar și
igienic. În procesarea laptelui pasteurizat, a brânzei, a untului și a celorlalte lactate este
admisă doar întrebuințarea apei curate, incolore și inodore, cu o puritate microbiologică
ridicată. De exemplu, pentru spălarea untului, apa nu trebuie includă peste 40 mg/l mangan,
sărurile acestei substanțe conferind un gust amar. În mod controlat, tehnologia de tratare a
apei reproduce diverse fenomene chimice, fizice și bacteriologice de (auto)epurare a apei.
Opțiunea pentru procedeele de tratare se face ținând cont de starea fizico-chimică, natura și
volumul substanțelor înglobate în apa brută și de limitele permise acestei substanțe în apa
tratată, în baza normelor calitative.

Dintre opțiunile de tratare a apelor reziduale se remarcă:

-descărcarea într-o stație aflată în apropiere, urmată de tratarea ulterioară;


-apelarea la firme specializate pentru îndepărtarea deșeurilor semisolide și speciale, la fața
locului;
-tratarea apelor reziduale on-site, într-o stație de epurare proprie.
-Trebuie menționat însă că primele două opțiuni implică cheltuieli tot mai mari, asociate
reglementărilor de descărcare (CCO, SS, CBO etc), tot mai puțin permisive.

Etape ale fluxului de epurare

”Inevitabil, apa reziduală necesită tratamente specifice pentru reducerea impactului asupra
mediului ambiant. Tratarea apelor reziduale se confruntă cu cel puțin una din următoarele
probleme: taxe ridicate percepute de către autoritățile locale pentru tratarea reziduurilor
industriale; pot apărea probleme de poluare când apele reziduale sunt descărcate direct în
mediu sau sunt folosite pentru irigații; fabricile care au deja instalate sisteme biologice de
tratare aerobă se confruntă cu problema depozitării nămolului”

--Lucian Gavrilă, ”Depoluarea efluenților”.

Volumul, concentrația și compoziția efluenților proveniți dintr-o unitate de prelucrare a


laptelui sunt în funcție de: programul de producție, configurația unității de prelucrare, tipul
produsului procesat, gradul de management al apei, cantitatea de apă care se conservă, modul
de operare. În foarte multe cazuri, epurarea apelor uzate este un proces în care se investesc
resurse umane și financiare considerabile. Nu de puține ori, epurarea apelor uzate nu conduce
spre efectul scontat, receptorii în care sunt deversați efluenții fiind contaminați cu diverși
compuși organici și anorganici. Tocmai de aceea, în funcție de problemele apărute în epurarea
apelor uzate, sunt aplicate tratamente personalizate, adaptate fiecărei spețe.
Etapele fluxului de epurare se remarcă prin:

Pretratare: sitare; reglarea pH-ului (la curățirea alcalină, la curățirea acidă, optimul pentru
tratarea biologică este pH= 6,5 – 8,5 se face cu H2SO4, HNO3, NaOH, CO2, var);
uniformizarea debitului și compoziției (rezervoare tampon de omogenizare, amestecare uzual
prin aerare); îndepărtarea grăsimilor (cu capcane gravitaționale, prin flotație cu aer, prin
flotație cu aer dizolvat, hidroliza enzimatică a FOG cu ajutorul lipazelor);

Tratarea propriu-zisă: sisteme aerobe (procesul convențional cu nămol activat, filtre aerobe,
contactoare biologice rotative, reactor discontinuu secvențial, lacune sau iazuri de aerare care
necesită spațiu extins), sisteme anaerobe (lagune anaerobe, reactoare cu agitare, contactoare
anaerobe, filtre anaerobe, reactoare în strat expandat sau fluidizat).
STATIE DE EPURARE APE UZATE FABRICA DE PRODUSE
LACTATE

Elemente care generează mărimea parametrilor constructivi şi funcţionali:

o Cantitatea de lapte prelucrata zilnic este de 10.000 l/zi in sezon ( mai-august),


in afara sezonului 30.000 l/saptamana
o Numarul de persoane angajate (consumul pe persoana este calculat cf. cu
prevederile standard) si care tranziteaza si utilizeaza serviciile se alimentare cu
apa si evacuare-12 persoane.

Fondul de timp: programul de functionare al fabricii este 288 zile/an.

DATE CARACTERISTICE FABRICII DE LAPTE:


• Prelucrare laptelui si producerea de branzeturi ecologice. Norma de consum de
apa pentru prelucrarea laptelui este prezentata mai jos:

Litri lapte max. Prelucrati pe zi Debit specific de apa


KZI
consumat /litru lapte Ko

10.000 ( perioada mai –sept) 3,5 1,25 2,8

4.000 ( in extrasezon) 1,4


STATIA DE EPURARE MODERNIZATA

Statia de epurare va satisface cerintele impuse de normele europene si


normele nationale (NTPA 001/2002) privind calitatea apelor uzate.

Caracteristicile statiei de epurare:

Debit mediu zilnic de ape uzate Q=20 m3/zi

Debit maxim zilnic de ape uzate Q=30 m3/zi

Debit maxim orar Qorar max. = 1,4 mc=0,388l/s

Calitatea apei epurate si eficienta statiei de epurare

CBO5 < 25mg/l 94,24%

CCO-Cr <125mg/l 94,77%

MTS <60mg/l 90% Lucrari conexe si

utilitati aferente

Consumul zilnic de energie electrica :122,4 kWh/zi

Puterea totala instalata :23,30 kWh

Dotarile statiei:
-pompe submersibile ( SAAB ) cu tocator
-retea de difuzori cu bule medii
-gratar static
-pompe dozare solutii coagulant, floculant si neutralizare.
-debitmetru electromagnetic
-pompe submersibile (DE/DSK-10)
-retea de aerare cu difuzori de bule fine in compartimentul de epurare
biologica primara
-retea de aerare cu difuzori de bule fine in compartimentul de epurare
biologica finala
-suflante de aer: 4 kW, 250 mc aer
-pompe submersibile ABS, rotor vortex P=0,83 kW
-mixer submersibil montat pe fundul reactorului, P=1,92kW
-tablou de comanda si control
Pentru neutralizarea apelor s-a prevazut un dozator de solutie pentru
neutralizare echipat cu senzor de pH.

Fluxul tehnologic

Tehnologia de epurare biologica este prezentata in figura urmatoare:


·Componentele statiei si parametrii importanti:

-camera gratar static : 800 x 600 mm;


-separator grasimi :1.500 x 600 x 1.936mm;
-statie de pompare si bazin de omogenizare :2.000 x 1.000 x 1.700 mm;
-reactorul cu functiune secventiala :5.300 x 5.300 x 4.200 mm;
-bazinul de stocare a namolului : 5.300 x 1.200 x 4.200 mm:
·caracteristici suflanta: 250 mc aer/h, 4 kW
·caracteristici pompa dozare solutie de neutralizare: 33 l/h la P=0,18 kW,

·caracteristici pompa dozare coagulant: 600 l/h la P=0,26 kW, -


·caracteristici pompa dozare floculant: 240 l/h la P=0,26 kW,
·pompe submersibile ( SAAB )cu tocator, P=2,2kW
·pompe submersibile (DE/DSK-10), P=0,75kW
·pompe submersibile FEKA, rotor vortex P=0,83 kW
·mixer submersibil, P=1,92kW
·puterea totala instalata :23,30 kWh

DESCRIEREA STATIEI

Treapta mecanica cu rol de retinere a solidelor grosiere in suspensie si reducere a grasimilor


este formata dintr-un camin de beton echipat cu un gratar static de retinere a corpurilor
plutitoare şi a suspensiilor grosiere si un separator de grasimi;

Treapta chimica reduce grasimile aflate in suspensie, suspensiile fine, o parte din substantele
anorganice si organice dizolvate si reglraza pH-ul. Este formata dintr-o serpentina de tratare
chimica cu patru brate longitudinale cu lungimea de 2m, un filtru Y, un debimetru
electromagnetic DN 80, un senzor de pH, priza de dozare a solutiei de coagulare la intrarea in
serpentina, priza de dozare a floculantului la iesire din serpentina de tratare chimica si un
rezervor colectare-sedimentare(decantor primar)-E cu V=24mc, cu trei compartimente,
prevazut cu pompa de namol E1.
Treapta biologica retine solidele fine in suspensie prin decantare finala, reduce compusii pe
baza de carbon, azot si fosfor, realizeaza oxigenarea apei epurate si separarea, ingrosarea,
mineralizarea si evacuarea namolului in exces. Este formata din:

-rezervor de colectare – ( F), capacitate 9200 l, cu rol de amastecare- omogenizare si de


treapta primara de epurare biologica. Este prevazut cu o retea de membrane cu bule fine
pentru amestecarea –omogenizarea apelor menajere si industriale si epurarea biologica in
regim anoxic

-rezervor de preepurare (G), capacitate 9200 l. Este prevazut cu o retea de membrane cu bule
fine pentru epurarea biologica in regim anoxic

-rezervor de pompare tip Diamant ( F), capacitate 9200 l. Alimenteaza reactorul biologic final
Treapta biologica finala formata dintr-un reactor din beton echipat cu o retea de difuzori cu
bule medii, pompa recirculare si evacuare namol activ, pompa evacuare apa epurata si mixer
submersibil pentru amestecare, aduce apa la parametri de epurare. Functioneaza in regim
secvential, SBR.

FUNCTIONAREA STATIEI

Apa uzata trece prin gratarul static unde sunt retinute materiile in suspensie, separabile
gravitational. Se retin apriximativ 3-5% din cantitatea de corpuri transportate.

Materiile retinute sunt inlaturate si descarcate periodic intr-un container.

Apa uzata trece prin separatorul de grasimi inainte de a intra in bazinul de egalizare si
pompare. Separatorul de grasimi este aerat prin intermediul difuzorilor de bule medii in
vederea cresterii eficientei de separare a grasimilor. Continutul separatorului va fi vidanjat
periodic.

Apa uzata industriala ajunge in statia de pompare. Aici apa se omogenizeaza partial si este
pompata cu pompe industriale submersibile cu tocator (1 pompa activa si 1 pompa de
rezerva), printr-o serpentina de tratare chimica, in bazinul de retinere a namolului primar
decantat si flotat.

Apa este pompata din bazin, in serpentina de tratare chimica. La intrarea in serpentina este
montat filtrul Y, debitmetru electromagnetic si senzorul de pH. Serpentina este prevazuta la
intrare cu o priza penru dozarea solutiei de coagulare, iar la iesire cu o priza pentru dozarea
floculantului. Treapta chimica este prevazuta cu:

- D1. Debitmetru electromagnetic DN80, marca ProMinent – Germania;

- D2. Pompa dozaj coagulant – din recipient standard;

- D3. Serpentina coagulare - din teava PPr, DN90;

- D4. Pompa dozaj floculant – din recipient;


- D5. Pompa dozare solutie neutralizare – se realizeaza pe traseul de evacuare apa in
decantor. Instalatia separa grasimile si solidele fine aflate in suspensie, precum si de reglare a
pH-ului.

Comanda pompelor de dozare este data de debitmetrul electromagnetic, acesta avand si


functia de a corela cantitatile de coagulant si polimer dozate, cu debitul de apa uzata ce vine
din fabrica. Apa tratata chimic si neutralizata intra in decantorul primar E. Separa suspensiile
floculate prin tratament chimic. Pompa de extractie namol primar evacueaza periodic acest
namol in ingrosatorul de namol, existand astfel timpul necesar pentru stabilizare. Grasimile
sunt retinute in primele doua compartimente si vor fi evacuate periodic, manual, in containeul
(L). Amplasarea containerului se va face in asa fel incat apa scursa prin sita sa reintre in
circuit fara pompare.

Preepurarea. Intrucat tehnologia SBR cu o singura treapta de epurare biologica a apei tratate
chimic nu asigura parametrii ceruti de NTPA 001/2002, este necesara o treapta biologica de
preepurare cu namol activ. Pentru aceasta s-au montat 3 rezervoare tip Diamant 9.200L (F, G
si H) care asigura volumul maxim al unei sarje de tratare la Qmax = 27 mc/zi apa uzata.

In primul rezervor se aduna apa uzata tratata chimic si neutralizata, apa uzata menajera si
namolul recirculat din bazinul biologic principal. Are rol de camin de colectare-pompare ape
menajere. Pompa aferenta transporta apele uzate menajere in Rezervorul F cu rol de rezervor
amestecare-omogenizare si treapta primara de epurare biologica. Este prevazut cu membrane
de aerare cu bule fine pentru a asigura amestecarea-omogenizarea apelor uzate industriale cu
apele uzate menajere colectate de la grupurile sociale ale fabricii si pentru epurarea biologica
primara in regim anoxic, impreuna cu rezervorul G. In acest rezervor se recircula namolul
activ din SBR pentru mentinerea activitatii biologice. Comunica la partea superioara cu
rezevorul F si la baza cu rezervorul H. Acest rezervor va fi prevazut cu membrane de aerare
cu bule fine pentru a epurare biologica primara in regim anoxic, impreuna cu rezervorul F.
Rezervorul H are rol de rezervor stocare-pompare. Asigura alimentarea reactorului biologic.

Epurarea biologica finala este o tehnologie biologica de tip SBR cu folosirea suflantelor si
aeratoarelor cu membrana existente. Panoul de comanda furnizat de ATB de tip
PROCONTROL poate asigura comenzile necesare pe tehnologie de tratare SBR pentru debite
de pana la 30 mc/zi. Instalatia a fost programata sa functioneze cu 3 sarje de tratare/zi,
corelate cu programul fabricii, dar s-a trecut la un program cu 1-2 ciclu/zi.

Reactorul functioneaza pe baza procesului de namol activat. Principala diferenta in


functionare a statiei de epurare SBR, fata de procedeul obisnuit cu namol activ, consta in
faptul ca este folosit acelasi bazin in toate fazele procesului. In acest fel, constructia si
instalarea devin foarte usoare, ca si operarea, care nu necesita o specializare specifica.

In reactor, biomasa este aerata prin injectie de aer. Aerul este introdus in masa de apa uzata cu
ajutorul unor difuzori cu bule medii, care sunt instalati pe fundul bazinului, obtinandu-se
astfel o omogenizare buna si o cantitate maxima de oxigen dizolvat. Reteaua de distributie a
aerului dispusa pe toata lungimea efectiva a reactorului, asigura o distributie uniforma a
aerului.

Procesul are loc ciclic, la intervale de timp precise. Apa uzata amestecata cu namolul activat
ramane in reactor atat timp cat dureaza toate ciclurile, eliminand astfel nevoia unui agent de
limpezire. Ciclurile specifice de epurare sunt :

-Umplerea reactorului cu apa uzata;

-Epurarea aeroba (aerare /omogenizare) a continutului din reactor; Decantare (decantare lenta
si limpezire);

-Evacuarea din reactor a apei tratate in emisar ; Evacuarea namolului in exces;

-De pe fundul reactorului, namolul este transportat cu ajutorul unei pompe air-lift la
bazinul stocare a namolului J, unde este depozitat si, odata pe saptamana, este pompat cu o
pompa de namol intr-un container pentru vidanjare. Tot aici se aduce prin pompare namolul
primar din compartimentul E. Are rol de ingrosare a namolului de la 2% s.u., la 5%-6% s.u. si
stabilizare aeroba inainte de evacuare in containerul de vidanjare.

Necesarul de aer este asigurat de 2 suflante cu canale laterale, EFEPIZETA, tip K09 (p=500
mbar) montate in pavilionul tehnologic.

Suflantele (1 in functiune si una in rezerva) furnizeaza necesarul de aer pentru aerarea


bazinelor F, G, a reactorului cu functionare secventiala I si a bazinului de stocare namol in
exces J. Furnizarea de oxigen este calculata pentru a acoperi necesarul de 2 kg O2 pe 1 kg
CBO5.

In modul automat de functionare, o suflanta va fi in functiune si una va fi in mod continuu pe


rezerva automata, pentru a putea prelua functia celei in operare in caz de avarie. Succesiunea
functionarii suflantelor este automata, in asa fel incat perioadele de operare ale celor doua
suflante sa fie egale. In program s-a ales perioda de 24 ore.

Suflantele sunt instalate in camera mecanica alaturi de panoul de comanda si control.


Linie tehnologica de epurare avansata a zerului rezultat la
procesarea industriala a laptelui cu recuperarea de produsi
valorosi utilizati in alimentatie

Obiectivul principal al proiectului este de a elabora, implementa si promova tehnologii si


echipamente performante de epurare a zerului aplicate in statii compacte de epurare, in
vederea reducerii impactului activitatilor industriale ale procesatorilor de lapte asupra
mediului.

Se va elabora o linie tehnologica de tratare si epurare avansata a zerului, scopul fiind


realizarea unei instalatii pilot care sa duca la cresterea eficientei de epurare, reducerea
semnificativa a cantitatii de namol rezultat, utilizarea eficienta a spatiilor libere existente la
toate statiile compacte, cresterea fiabilitatii precum si diversificarea produselor alimentare.
Costurile de epurare a apelor reziduale prin epurarea zerului se reduc cu 40%...60%, iar
productia de branza creste cu 3%…5%.

Instalatia va fi compusa dintr-o treapta de recuperare a proteinei din zer si o treapta de oxidare
electro-fizica avansata, cu flotarea rapida a compusilor organici. Prima treapta consta in
filtrarea zerului hidrolizat intr-un reactor sub influenta enzimelor si a acidului lactic, prin care
se recuperareaza pana la 85% din proteine, 4% grasimi si 5% lactoza. A doua treapta consta in
epurarea electro-fizica cu flotare a zerului deproteinizat, prin care se separa inca 65…80% din
substantele organice ramase. Lichidul rezultat, cu continut redus de substante biologice
dizolvate usor digerabile, va fi epurat biologic. Proteina recuperata in prima treapta va fi
utilizata in alimentatia umana, iar partea separata in a doua treapta va fi utilizata ca furaj in
fermele de animale.

Functionare:

Zerul rezultat in procesul de fabricare a branzei se acumuleaza in rezervorul de stocare. De


aici, este pompat in reactorul de hidrolizare, unde este amestecat continu de agitatorul
vertical. Cu pompele dozatoare de acid lactic si enzime,se adauga solutiile care declanseaza
procesul de hidrolizare in conditiile de aciditate si temperature determinate. Dupa precipitare,
zerul hidrolizat este pompat in filtrul centrifug unde se separa materia solida (proteina) care
este adunata in vasul de colectare. Aceasta proteina este utilizata in alimentatia umana, ca
supliment nutritive (dupa uscare) sau ca adios in alte produse lactate. Lichidul rezultat din
filtrul centrifug este trimis prin pompare in treapta a doua, de epurare electro-fizica. Mai intai,
ajunge in coloana de reactie cu electroplasma, unde, sub influenta campului electric si a
ionilor de fier, materia organica ramasa se coaguleaza si se aduna sub forma de flocoane.
Lichidul trece, prin curgere gravitationala, in instalatia de flotatie, unde sub influenta bulelor
fine de aer care se insufla la baza bazinului flocoanele se aduna si sunt flotate sub forma de
spuma la suprafata lichidului. Niste racleti aduna spuma intr-un compartiment unde se
decanteaza. Acest namol este pompat intr-un filtru, care, prin centrifugare, il usuca. Aceasta
substanta, colectata intr-un al doilea vas, reprezinta proteina furajera (contine compusi ai
fierului, din procesul de eletrocoagulare). Lichidul filtrat este evacuat in reteaua de canalizare,
de unde ajunge in bazinul de omogenizare a statiei de epurare a apelor reziduale de lapte si de
aici in treptele de epurare biologica unde se realizeaza epurarea finala.

Etapa I (Studiul comparativ al metodelor si tehnologiilor utilizate la


procesarea zerului, pentru obtinerea produselor alimentare si industrial).

In primul capitol, se face o trecere in revista a tehnologiilor de procesare a zerului proaspat.


O atentie speciala se acorda metodelor de evidentiere si determinare a componentelor
valoroase alimentare si industriale din zer, precum si metodelor de concentrare si separare a
acestora. Totodata, se face o analiza a procedeelor de separare a componentelor din alte
produse alimentare sub forma lichida, susceptibile de a fi aplicate la procesarea zerului.
Tot in capitolul I au fost analizate metode de evidentiere si determinare a componentelor
valoroase alimentare si industriale si zer – proteine si lactoza..

Lactoza este un principiu alimentar valoros rezultat in urma proceselor de ultrafiltrare fiind
determinata prin reactiide hidroliza. Exista 3 tipuri de reactii, in functie de temperatura
hidrolizei si de acidul folosit. Cele mai bune rezultate s-au realizat in cazul rectiilor de
hidroliza cu dioxid de carbon si cu acizi anorganici.

Proteinele sunt evidentiate prin diferite metode: metoda Kjeldahl – metoda de determinare a
Ntotal, metoda marcarii legaturilor, metoda Biuret, metoda Lowry, metoda absorbtiei UV la
280 nm, metoda fluorescenta.

In capitolul 2, se arata procedeele si tehnologiile utilizate in procesarea zerului acid. Se face


un studiu al culturilor bacteriene eficiente in transformarea compusilor zerului in componenti
alimentari si industriali usor de extras, precum si o analiza a proceselor de separare a
componentelor din zer si a derivatilor valorosi rezultati in urma proceselor biofizice si
biochimice aplicate.S-a realizat studiul tehnologiilor de procesare al zerului. pentru obtinerea
principalilor produsi valorosi ai zerului: lactoza, proteine, zerul utilizat ca si furaj si etanolul.
In procesul de obtinere a lactozei au loc numeroase transformari, extractii, evaporari:
cristalizarea lactozei, centrifugarea lactozei, desalinizarea, electrodializa.

Cel mai valoros component din zer este reprezentat de proteina din zer concentrat (WPC). Cel
mai utilizat proces de obtinere a proteinelor din zer este ultrafiltrarea. Comercial, proteinele
din zer sunt disponibile in trei variante de concentratii: 35% WPC, 60% WPC, 80% WPC.
Obtinerea proteinelor poate fi realizata concomitent procesului de obtinere a lactozei. In prima
etapa are loc recuperarea proteinelor prin UF urmata de extragerea lactozei prin osmoza
inversa.
Se prezinta apoi, in capitolul 3, tehnologiile utilizate pentru epurarea eficienta a zerului . S-au
analizat metodele de epurare fizico-chimica a zerului, biologica anaeroba si a compusilor
reziduali rezultati din tratarea fizico-chimica.

Eliminarea zerului in emisar duce la poluarea acestuia, ducand la binecunoscutul fenomen de


eutrofizare caracterizat prin cresterea de masa vegetala urmata de consum mare de oxigen,
afectand activitatea biocenozelor. Exista mai multe metode de epurare eficianta a zerului. Am
analizat tehnologia de epurare fizico-chimica a zerului, biologica anaeroba si a compusilor
reziduali rezultati in tratarea biologica aeroba.

EtapaII

Elaborare solutie tehnologica noua pentru separarea componentelor din zer


si epurarea lui. Realizare model functional

S-a proiectat si realizat, pe baza unei tehnologii de separare a proteinei si lactozei din zer
precum si de epurare a permeatului final, o instalatie pe care se vor realiza experimente in
urmatoarea etapa in vederea proiectarii si realizarii instalatiei prototip.

Recuperarea proteinelor din zer are loc in prima etapa prin hidrolizare si centrifugare sau prin
UF intr-o treapta sau doua trepte, iar recuperarea lactozei are loc in a doua etapa prin osmoza
inversa. Utilizarea UF si RO sunt justificate economic datorita gradului mare de recuperare a
proteinelor si lactozei

Prin procesele unitare care realizeaza separarea si epurarea zerului, substantele dorite si
nedorite sunt indepartate succesiv din zer si transformate in substante utile, utilizate ca
aliment sau ingrasamant.
Flux tehnologic de tratre si epurare zer

Dimensionarea treptelor tehnologice de baza a fost facuta utilizand modele de


simulare numerica a acestora, respectiv a treptelor de oxidare avansata, filtrare,
osmoza inversa (RO) si electrodeionizare continua (CEDI).

Instalatia cuprinde urmatoarele subansamble:


-echipament de pompare si reglare a debitului;
-echipament de hidrolizare a zerului;
-echipament de filtrare si microfiltrare;
-instalatie de osmoza inversa
-echipament de generarea a radicalilor hidroxil in permeat (oxidare avansata);
-instalatii de dozare a solutiilor de reactivi in treapta chimica (coagulant,
floculant si pH);
-sistem de pompare, format din 2 pompe de transvazare, una pentru evacuarea
hidrolizatului prin treapta de filtrare si osmoza inversa in instalatia de oxidare
avansata si tratare fizico-chimica si una pentru evacuarea clarifiatului in
rezervorul final;
-instalatie de automatizare prevazut cu tablou de automatizare si comanda si
senzori de pH, de nivel si de conductivitate.
Ei transmit datele la tabloul de comanda si control, de unde se actioneaza
instalatiile si echipamentele prezentate anterior.
Pentru indepartarea prin metode fizico-chimice a substantelor dizolvate ramase in permeat,
daca nu se separa prin treapta de osmoza inversa, s-a apelat la o metoda si un echipament
ecologic de tratare utilizand procedeele combinate de generare a oxigenului activ si a
radicalilor hidroxil, urmat de tratarea amestecului rezultat intr-un flux de sarcini electrice
pulsatoriu de medie frecventa, pentru intensificarea reactilor de oxidare avansata si generarea
starii de electro-plasma in apa, in scopul dezinfectiei, transformarii substantelor organice
nebiodegradabile in substante organice biodegradabile, preoxidarii substantelor organice si
anorganice si dizolvarii sub forma coloidala a produsilor rezultati pentru a facilita procesarea
in continuare a apei.

Etapa III

In cadrul prezentei etape de cercetare s-au efectuat experimente cu ajutorul modelului


functional al Instalatiei de recuperat proteina si lactoza din zer, utilizand zer provenit de la
fabricile de produse lactate care utilizeaza diferite tehnologii de lucru pentru obtinerea
branzeturilor.

Experimentele au fost realizate prin verificarea parametrilor functionali din punct de


vedere fizico-chimic si biochimic, precum si experimentarea instalatiei in ceea ce priveste
verificarea sistemului de separare a proteinei si lactozei.

Pentru evidentierea eficientei parametrilor functionali probele au fost prelevate inainte de


reactorul de hidroliza, dupa microfiltrare, dupa instalatia de osmoza inversa si inainte de
intrarea in statia de epurare. Probele prelevate au fost testate luand in considerare urmatorii
parametri de calitate: materii totale in suspensie (MTS), consumul chimic de oxigen (CCO-
Cr), consumul biochimic de oxigen (CBO5), pH, conductivitate electrica, carbon organic total
(COT), proteina totala, lactoza.

Testele efectuate au evidentiat un randament ridicat de separare a zerului in instalatia de


separare pentru proteina si mai ales pentru lactoza si o reducere a parametrilor CCOCr si
CBO5 in procesul de preepurare a acestuia utilizand procese electro-chimice, prin utilizarea
tehnologiei de oxidare avansata cu ajutorul radicalilor hidroxil si a metodelor chimice,
clarifiatul rezultat avand valori corespunzatoare pentru epurarea cu apele uzate din statia de
epurare existenta.

Analizand parametrii luati in studiu observam o descrestere a valorilor parametrilor functie


de etapa, cu o recuperare in medie de 8% la proteina si 22,5% la lactoza.

Indepartarea substantelor dizolvate ramase in permeat, s-a realizat in trei etape succesive de
separare electra, chimica si fizica, utilizand un echipament de generare a oxigenului activ si a
radicalilor hidroxil, echipamente de tratare chimica cu coagulanti si floculanti si indepartarea
substantelor precipitate si floculate prin flotatie.
Analizand parametrii de intrare in instalatia de epurare si parametrii de iesire a rezultat, in
medie, o eficienta de cca. 78-80% pentru CCOCr si de 71-76% pentru CBO5.

Pe baza datelor experimentale si a datelor privind dimensionarea instalatiei prototip s-a


realizat specificatia tehnica pentru instalatia de recuperare proteina si lactoza si preepurare a
permeatului. Proiectarea instalatiei prototip a utilizat datele obtinute la experimentarile pe
modelul functional si cele din specificatia tehnica, urmarindu-se realizarea unei instalatii
eficiente cu costuri scazute.

Deoarece s-a constatat ca instalatia de osmoza inversa necesita o intretinere laborioasa,


curatare cu solutii de baze si acizi precum si spalari dupa fiecare ciclu de functionare, in cazul
instalatiei prototip s-a ales varianta de separare a lactozei pe instalatie cu ultrafiltrare cu
recirculare repetata, automatizarea procesului de retinere a lactozei in concentrat fiind
realizata cu ajutorul unui senzor de conductivitate on-line, montat pe bucla de recirculare.
Astfel instalatia de separare a proteinei si lactozei din zer utilizeaza tehnologia de
microfiltrare si ultrafiltrare, diferita de solutia modelului functional bazat pe procedeul de
osmoza inversa.
Varianta aleasa raspunde atat cerintelor tehnologice cat si necesitatilor economice, reducandu-
se costurile instalatiei, energia electrica de functionare si reactivii necesari pentru intretinere.
Pentru operator se usureaza munca privind exploatarea instalatiei si mentenanta.
Bibliografie:

Cursuri Sisteme de Depoluare in Industria Alimentara - "Nicoleta Ungureanu"

Material suplimentar tema de casa (pdf.)

http://www.edwards.ro/content/statie-epurare-industria-laptelui

http://cv-water.ro/industrial/procesatori-de-lapte

http://icpe-bn.ro/uploads/files/epurari_statii/

http://www.messer.ro/Aplicatii/Protectia_mediului_si_reciclarea_deseurilor/Puri
ficarea_apelor uzate/Epurarea