CELIBATUL

Modelul de familie cu care ne-am obisnuit de-a lungul timpului este cel in
care cei doi parteneri de cuplu, dupa o perioada de cunoastere, legalizeaza relatia
lor.
In ultima vreme, insa, din ce in ce mai multe cupluri aleg un model diferit, in care
fiecare partener isi pastreaza individualitatea, preferand o legatura fara obligatii.
Ar trebui sa ne surprinda aceasta modificare de statut, sau inseamna doar adaptare
la o societate in care diferentele intre rolul de femeie si cel de barbat s-au
uniformizat, ceea ce a condus la disparitia nevoii de suport in indeplinirea
atributiilor specifice.
Un stadiu realizat in America a scos la iveala o statistica ingrijoratoare, din totalul
de cupluri care au ales legalizarea relatiei: doar 25% merg mai departe
impartasind aceleasi idealuri cu care pornisera, 50% au divortat dupa o perioada
de timp din diverse motive, alte 25%, desi continua casatoria, nu au facut-o
datorita iubirii si intelegerii, ci sub influenta credintelor religioase si a convingerii
ca este mai bine pentru copii sa creasca in prezenta ambilor parinti.

Din nefericire, atat timp cat cei doi nu mai impartasesc decat acel act semnat de
comun acord, intreaga familie va avea de suferit.
Celibatul este o alternativa la casatoria institutionalizata, aleasa ca stil de viata
atat de persoane care au trecut prin experienta unei casatorii, divortand ulterior,
dar si de cele care nu au fost niciodata casatoriti, sau ca urmare a vaduviei.
Cauzele extinderii fenomenului de celibat sunt diverse si scot la iveala metehnele
unui sistem invechit care necesita ajustari.
In general, celibatul nu reprezinta o marca a suferintei, ci, dimpotriva, mai multa
libertate de miscare si o varietate de optiuni fara constrangeri, spun celibatarii.
Celibatul nu presupune excluderea relatiilor sexuale, dar aduce o nuanta diferita
de intimitate. Astfel, majoritate celibatarilor apreciaza ca au o viata sexuala mai
intensa si mai implinita, in conditiile unor intalniri mai putin frecvente si
sablonizate, dar mai spontane si pasionate.
Un alt factor important in alegerea celibatului este cariera, foarte multe femei se
vad constranse de a renunta la indeplinirea visurilor lor cand se casatoresc, pentru
ca sunt nevoite sa acorde mai multa atentie sarcinilor casnice si cresterii copiilor.
Astfel, se vad indepartate din multe joburi si functii care presupun dedicare
completa.
Statisticile arata ca preferintele femeilor cu studii superioare se indreapta spre
celibat. In schimb, barbatii cu studii superioare tind spre casatorie. Ei considera
ca pot sustine financiar o familie si sunt mult mai increzatori in sansele lor de
reusita daca se incadreaza in modelul traditional de familie. Se pare, insa, ca
barbatii evita femeile prea instruite deoarece se tem de pierderea unor parti din
puterea lor in cadrul cuplului.
Muncitorii, din cauza nesigurantei veniturilor, amana cat mai mult legalizarea
relatiei, in speranta ca ceva se va schimba. Femeile fara studii superioare prefera
casatoria, in virtutea principiului ca barbatul trebuie sa sustina financiar familia.
Si tulburarile de natura sexuala cu care se confrunta unele persoane sunt un
element important care poate sa incline balanta in favoarea celibatului. Astfel,
unele disfunctii sexuale precum: anorgasmia, vaginismul, impotenta, lipsa
erectiei sau ejacularea precoce, sunt probleme serioase care afecteaza calitatea
unei relatii.
Este posibila si o alta interpretare a celibatului. Daca in copilarie, modelul
parental a fost unul disfunctional care nu a oferit siguranta, adultul de acum se
raporteaza la schema invatata (conflicte conjugale grave care se finalizeaza prin
agresivitate) si evita orice angajament care ar putea conduce la repetarea filmului
din copilarie.
Uneori, lipsa de incredere in propriile forte poate da nastere la retineri in asumarea
responsabilitatilor familiale si parentale.
Daca in tinerete si ca adult acest stil de viata prezinta unele avantaje, o data cu
pensionarea apare un sentiment de singuratate, greu de inlaturat.
 FAMILIA TRADIŢIONALĂ VS. FAMILIA MODERNĂ.

Diferenţe de mentalitate: bani, educaţie sau cultură

Majoritatea românilor au principiile parentale de acum 50 de ani, care

promovează tradiţia, dar asta începe să se schimbe. Creşte procentul familiilor
moderne, acum doar 38%, care transmit copiilor valori noi, şi începem să
devenim contemporani cu spaţiul cultural occidental. ŞTIRI PE ACEEAŞI
TEMĂ Contre în Consiliul Local pe tema banilor pentru biserici. „Să redeven...
Investesc în educaţia propriilor copii, ţin cont de părerile acestora şi le oferă acces
sporit la tehnologie. Acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile familiilor
moderne de la noi din ţară. Concluzia aparţine unui studiu recent făcut de iSense
Solutions, care arată că doar 38% din familii se consideră moderne, în timp ce
mai mult de jumătate se declară ca fiind familii tradiţionale. „Moderne sunt
familiile în care părinţii fie s-au născut în democraţie, fie au prins foarte puţin din
comunism“, spune psihologul Mihai Copăceanu, în opinia căruia membrii
familiilor moderne au venituri ridicate, îşi fac concediile în străinătate şi au
inclusiv prieteni din alte culturi. Iar aceştia aleg să investească sume foarte mari
pentru a le asigura educaţia necesară copiilor, spre deosebire de familiile
tradiţionale. Concret, părinţii dintr-o familie modernă nu doar că investesc mai
mult în educaţia propriilor copii, ci îi şi supraveghează mai atent faţă de părinţii
care fac parte dintr-o familie tradiţională (78% versus 38%).„Există percepţia că
media veniturilor într-o familie modernă este mai ridicată decât într-o familie
tradiţională, însă acest lucru nu se verifică în realitate, media veniturilor familiilor
din mediul urban fiind similară (4.939 lei în cazul familiei moderne şi 4.918 lei
în cazul celei tradiţionale)”, arată studiul citat. De fapt, „deşi părinţii din familii
moderne se declară mai receptivi la dorinţele copiilor, în acelaşi timp îi
supraveghează cu mai multă atenţie. E vorba de o disimulată libertate. În limitele
impuse de familia tradiţională, copilul are uneori mai multă libertate“,
 „În familiile moderne se apelează la meditaţii, pentru învăţarea de limbi străine,
activităţi artistice sau sportive, mersul la spectacole sau călătorii în străinătate.
Copiii se dezvoltă mult mai bine şi mai uşor dacă sunt de mici în comunităţi
educative, dacă descoperă lucruri noi de la o vârstă fragedă. Imboldul dat copiilor
de a-şi spune opiniile, de a fi creativi, curioşi, cu iniţiativă, cu gândire critică este
esenţial“, a completat şi expertul în educaţie Ştefan Vlaston. Moştenirea
culturală, o mentalitate prezentă în rural În opinia acestuia, diferenţele dintre
cele două tipuri de familii se observă la nivelul mentalităţilor. În cazul familiilor
tradiţionale, un rol însemnat îl joacă tradiţia, moştenirea culturală, o mentalitate
prezentă în special în mediul rural. Spre exemplu, dacă familiile moderne îşi
încurajează copiii să îşi aleagă singuri o carieră, nu acelaşi lucru se poate spune
şi despre familiile tradiţionale, unde există tendinţa de a le impune copiilor o
anumită profesie. „Sunt familii tradiţionale mai multe în zona rurală decât sunt
în zona urbană, unde vrem, nu vrem, suntem expuşi la mai multă diversitate şi la
mai multă toleranţă faţă de diversitate. Cred că România are o problemă cu
poziţionarea faţă de copii. Încă suntem tributari principiilor parentale de acum 50
de ani, dar asta începe să se schimbe. Ca nişte părinţi să fie dispuşi să cheltuie
bani şi să investească în educaţia copiilor lor, trebuie să fie ei, la rândul lor,
conştienţi de valoarea educaţiei pe care au primit-o“, spune şi Ana Măiţă,
preşedintele Asociaţiei Mame pentru Mame. De aceeaşi părere este şi Ştefan
Vlaston, conform căruia părinţii educaţi vor să transmită mai departe propriilor
copii educaţia. „Dacă părinţii o au, o transmit şi copiilor. Dacă nu o au, nu au ce
să transmită copiilor. Părinţii inteligenţi şi culţi descoperă înclinaţiile, talentele,
resursele de inovare şi creativitate ale copiilor şi îi îndrumă în direcţia corectă“,
a completat expertul în educaţie. Ce valori cultivă familiile moderne O altă
concluzie care se desprinde din studiul citat e faptul că părinţii dintr-o familie
modernă investesc în educaţia lor privind rolul de părinte (86% versus 45%) şi
preferă să poarte discuţii pe teme sensibile, cum ar fi naşterea, moartea sau
separarea cu propriii lor copii. Aceiaşi părinţi nu se sfiesc să apeleze la ajutorul
unui psihoterapeut sau psiholog, situaţie rar întâlnită în cazul părinţilor ce provin
din familii tradiţionale (80% versus 23%). „În ultimii ani a crescut numărul celor
care oferă programe alternative de educaţie. România se schimbă în ceea ce
priveşte adaptarea la tehnologie, la cunoaştere, oamenii îşi dau seama că nu este
nimic grav să fii flexibil, să ai acces la informaţie. În mod clar, oamenii devin mai
deschişi, deşi unii ar putea să creadă că e o pierdere a valorilor morale şi creştine.
Există un întreg discurs public în familiile tradiţionale vizavi de invazia unor
modele occidentale care pot fi periculoase“, a explicat psihologul Mihai
Copăceanu. Esenţial, atrag atenţia specialiştii, e faptul că familiile moderne
promovează valori precum diversitate, toleranţă, egalitate, iar acest lucru se
reflectă în mentalitatea copiilor. „Per ansamblu, începem să devenim mai degrabă
contemporani cu alte zone culturale occidentale. România, la rândul ei, este
expusă diferit. Există publicul urban, din oraşele mari, care are un fel de atitudini
şi o deschidere mai mare spre diversitate. Şi există şi o Românie tăcută, liniştită,
ruptă de lume şi care nu poate fi atât de mult marcată de aceşti factori“, a conchis
sociologul Alfred Bulai. Investiţiile familiei tradiţionale vs. investiţiile familiei
moderne Rolurile într-o familie modernă sunt împărţite în mod egal şi nu ţin
cont de gen (80% versus 57%), arată studiul citat. În plus, într-o familie modernă
este mai comun ca familia să trăiască într-o casă închiriată, să nu fie căsătoriţi, să
pună accent pe prieteni, pe care îi consideră parte a familiei. „Avem un val uriaş
de migraţie, oameni care s-au dus în alte societăţi. Ei vin de acolo cu noi modele,
cu noi idei, cu alte moduri de a gândi. N-ai cum să nu fii influenţat, factorul
migraţiei duce într-o direcţie societatea românească. Pe de altă parte, societatea
modernă a pătruns în România prin produse, prin obiecte, prin aparate“, apreciază
sociologul Alfred Bulai. În ceea ce priveşte investiţiile pe care le fac familiile
tradiţionale în comparaţie cu cele moderne, studiul iSense arată că marea
majoritate a resurselor financiare merge către articole de îmbrăcăminte (74% în
familiile moderne, respectiv 66% în cele tradiţionale), produse IT şi electronice
(66% vs 60%), în călătorii (65% vs 57%), educaţia copiilor (38% vs 31%), artă
şi cultură (45% vs 39%) şi sport (28% vs 17%).

Citeste mai mult: adev.ro/phhs22