Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bivolul şi coţofana
de George Topârceanu
Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros, Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,
Se plimba o coţofană Dar i-a fost destul o clipa să se scuture, şi-apoi
Când în sus şi când în jos. Să-l răstoarne,
Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în Să-l ia-n coarne
loc: Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în
- Ah, ce mare dobitoc! trifoi.
Nu-l credeam aşa de prost
Să ia-n spate pe oricine... - Ce-ai gândit tu oare, javră? Au, crezut-ai că
Ia stai, frate, că e rost sunt mort?
Să mă plimbe şi pe mine! Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport
Că ma apără de muste, de ţânţari şi de tăuni
Cugetând aşa, se trage îndărăt să-şi facă vânt, Şi de alte spurcăciuni...
Se piteşte la pământ Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi
Şi de-odată - zdup! - îi sare să-mi faci?
Bivolului în spinare... Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci,
Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,
Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de- Să te port degeaba-n spate?...
nchipuit.
Şoarecele şi pisica