Sunteți pe pagina 1din 5

Ana-Maria Anghel, CPCEI, anul II Arhitectura islamică

Arhitectura islamică: Elemente arhitecturale și simboluri reprezentate în


arhitectura moscheii

Introducere
Frumusețea arhitecturală reflectă modul în care estetica, simbolurile și structura unei
construcții fuzionează în vederea creării unui spațiu destinat multiplelor utilizări sau de sorginte
religioasă. În momentul în care arhitectura și credința în Dumnezeu se întâlnesc, ia naștere
frumusețea care poate fi apreciată de cel care reușește să deslușească tainele metaforelor și ale
simbolurilor utilizate în procesul arhitectural. Filosoful arab Ibn Rushd (cunoscut și sub numele
de Averroes) a explicat legătura dintre frumusețe și dragostea față de Dumnezeu, raportându-se
la modul în care arhitectura ar trebui să le îmbine pe amandouă: „frumosul nu trebuie să fie
înțeles ca o valoare sau calitate per se, ci trebuie conceput ca un întreg coerent și ordonat,
precum natura creată de Dumnezeu.”1 Luând în considerare această viziune filosofică de
sorginte islamică referitoare la inseparabila legătură dintre frumos și Dumnezeu, este lesne de
înțeles motivul pentru care cele mai importante construcții islamice – moscheile, reușesc să
atragă și să seducă turiștii, fotografii, specialiștii în artă ș.a.m.d., acestea reprezentând mai mult
decât spațiul de rugăciune al musulmanilor, dat fiind faptul că „în lumea islamică, se crede că
oamenii se nasc într-o lume perfectă și că moscheea ar trebui să reprezinte această lume
perfectă, în timp ce se referă și la viața de apoi, care este promisă credincioșilor.”2 Așadar, cu o
imagine ideatică și paradisiacă asupra moscheii, putem afirma faptul că arhitectura islamică
îmbină nenumăratele simboluri și elemente distinctive, concretizându-se într-un spațiu destinat
nu numai rugăciunii, ci și meditației și fiind o adevărată oază de liniște, atât pentru musulmani,
cât și pentru străini. În fond, „Masjid [moschee] înseamnă, pur și simplu, locul unde te culci pe
pământ”3, cu referire la modul în care musulmanii se roagă. Despre elementele principale ale

1
Valérie Gonzales, Beauty and Islam: Aesthetics in Islamic Art and Architecture, cap. 1 „Beauty and Aesthetic
Experience in Arabic Thoght”. Londra: ed. I.B. Taurius&CO, 2001. În textul original: „the beautiful is not to be
understood either as a value or as a quality per se, but has to be conceived as a coherent and ordered whole, that is
nature created by God.”, p. 16.
2
Jale Nejdet Erzen, „Reading Mosques: Meaning and Architecture in Islam”, în Journal of Aesthetics & Art
Criticism, vol. 69, nr.1 (2011). Oxford: ed. Wiley-Blackwell, 2011. În textul original: „In the Islamic world, it is
believed that humans are born into a perfect world and that the mosque should represent this perfect world, while
also referring to the afterlife that is promised to the faithful.”, p. 127.
3
Kendra Weisbin, „Introduction to mosque architecture”, Khan Academy, consultat în 25 martie 2019. În textul
original: „Masjid simply means “place of prostration.”, URL: ˂https://www.khanacademy.org/humanities/art-
islam/beginners-guide-islamic-art/a/introduction-to-mosque-architecture˃.

1
Ana-Maria Anghel, CPCEI, anul II Arhitectura islamică

arhitecturii islamice, reprezentate în construcția moscheii voi vorbi în prezenta lucrare, analizând
atât piesele de rezistență ale acestui tip de arhitectură, cât și simbolurile și metaforele prezente în
superba construcție a moscheii.

Elemente arhitecturale și simboluri reprezentate în arhitectura moscheii

„Faptul că suntem interesați de aceste clădiri [moschei], nu este, în


general, datorită planului lor, aproape niciodată datorită structurii lor, ci
datorită distribuției și detaliilor ornamentării lor. Au acoperit sărăcia
acestor anatomii cu o seducătoare haină a decorului placat.”4

Grandoarea și complexitatea arhitecturii islamice, vizibilă în marile opere arhitecturale


prezente în întreaga lume, fie că vorbim de Alhambra (Granada), Al-Haram (Mecca) sau Cupola
Stâncii (Ierusalim), este dată nu de bogăția materială a poporului musulman, ci de cea spirituală,
revărsată din paginile Coranului și care reprezintă și răspunul la zecile de simboluri și metafore
ascunse în decorul moscheilor. Pentru început, în vederea înțelegerii modului în care o moschee
este construită și care sunt principiile de la baza unei astfel de structuri magnifice, este necesar să
cunoaștem principalele elemente arhitecturale islamice, prezente în construcția oricărei moscheii:
curtea care înconjoară moscheea, peretele quibla, nișa semicirculară de pe acest perete, minaretul
și cupola. Alături de acestea, atât în interiorul, cât și în exteriorul moscheii, se pot regăsi diferite
simboluri, scrieri pe unul sau mai mulți pereți interiori și decorațiuni care pot să difere de la o
regiune la alta, nefiind fundamentale pentru arhitectura moscheii, ci doar caracteristice Islamului.
În primul rând, unul dintre elementele esențiale ale unei moschei este grădina ce o
înconjoară, numită și sahn5, cu scopul de a putea primi câți mai mulți musulmani la orele de
rugăciune. Un exemplu concret este Moscheea Albastră din Istanbul (cu elemente arhitecturale
islamice și otomane). Deseori, în cadrul acestei grădini se pot găsi una sau mai multe fântâni,
elemente aflate în contrapondere cu locul unde își are rădăcina poporul musulman – deșert. În al
doilea rând, comparat adesea cu altarul din catedrala catolică sau biserica ortodoxă, peretele
quibla reprezintă reperul musulmanilor în practicarea rugăciunii cu fața spre Mecca, indicat de o

4
Zeynep Çelik, „’Islamic’” Art and Architecture in French Colonial Discourse: Algeria, 1930”, în vol. The
Experience of Islamic Art on The Margins Of Islam, editat de Irene A. Bierman. Reading: ed. Garnet Publishing,
2005. În textul original: „If we take an interest in these buildings, it is generally not because of their plan, almost
never because of theirstructure, but because of the distribution and the detail of their ornamentation. they veiled the
poverty of these anatomies in the seductive coat of a plated decoration.”, p. 90.
5
Kendra Weisbin, op.cit., URL: ˂https://www.khanacademy.org/humanities/art-islam/beginners-guide-islamic-
art/a/introduction-to-mosque-architecture˃.

2
Ana-Maria Anghel, CPCEI, anul II Arhitectura islamică

nișă semicirculară – mihrab6, decorat adesea de arabescuri de culoarea cerului, vizibile de la


mare distanță (tocmai pentru a cunoaște direcția în care trebuie să îți îndrepți privirea în timpul
rugăciunii). În al treilea rând, impunătoarele turnuri aflate în unul sau mai multe colțuri ale
exteriorului moscheii, minaretele au un scop triplu: cu ajutorul portavocii, din acest turn, imam-
ul cheamă la rugăciune, dacă o moschee are mai mult de un minaret, aceasta a fost fondată de un
sultan, și reprezintă, în final, dovada prezenței Islamului într-o regiune7. Nu în ultimul rând,
poate cel mai popular element al arhitecturii islamice din construcția moscheii este cupola
(qubba)8, care poate fi una singură sau pot exista mai multe, în funcție de preferințele
fondatorului. Semnificând bolta Edenului, cupola moscheii este pictată în interiorul cu diferite
simboluri cerești sau care reprezintă natura dată de Dumnezeu pe Pământ, oferind privitorului
momente de tihnă, pace și inspirație.9
Bineînțeles, percepțiile islamice asupra lumii și asupra creației divine, amândouă avându-l
în centru pe Allah, au definit normele decorului arhitectural al acestei culturi. Plecând de la
această premisă și de la cea conform căreia ființa umană este incapabilă să perceapă întreaga
dimensiune a divinității, oricum imposibil de definit în totalitate, arta și arhitectura islamică se
bazează pe simboluri și metafore, pe estetică, privitorul înțelegând astfel, pe propria-i piele,
efectul creației divine și al lui Dumnezeu10. Versetele din Coran, cu învățăturile promovate de
Mohammad, sunt adesea expuse pe pereții moscheii, pentru a le aminti musulmanilor de normele
pe care trebuie să își fundamenteze viața sau cu scopul de a prezenta măreția creației lui Allah, în
locul în care pacea și armonia întâlnesc frumusețea arhitecturală și ornamentală.
În acest sens, unul dintre cele mai importante elemente ce țin de creația divină și modul în
care acestea sunt integrate în structura moscheii este lumina (nūr). În tradiția islamică, Allah este
văzut ca fiind puterea luminii (al-quwwa al-nūriyya)11, transcedentă în complexitatea ei, și care
oferă celui care intră în moschee o experiență senziorială unică. Exemplul aferent importanței
luminii în structura moscheii este dată de modul în carea aceasta pătrunde prin geamurile, gratiile
cu model arabesque și prin vitraliile specifice culturii islamice, rezultând într-o atmosferă
împăciuitoare oferită celui care, în marea încăpere destinată rugăciunii, îi aduce laude lui Allah.
6
Ibid.
7
Kendra Weisbin, op.cit., URL: ˂https://www.khanacademy.org/humanities/art-islam/beginners-guide-islamic-
art/a/introduction-to-mosque-architecture˃.
8
Ibid.
9
Ibid.
10
Jale Nejdet Erzen, op.cit., pp. 125-126.
11
Valérie Gonzales, op.cit., p. 12.

3
Ana-Maria Anghel, CPCEI, anul II Arhitectura islamică

Dacă în cazul unor moschei, soarele este cel care luminează întregul interior al clădirii, în multe
alte cazuri, la fel ca în bisericile ortodoxe, de exemplu, lămpile cu ulei sunt folosite pentru a oferi
senzația de intimitate și de apropiere de divinitate.
Cunoscut pentru fundamentalitatea principiului omogenității și al comunității, islamismul a
adus arhitecturii un element inedit, dat de spațiul amplu, unitar și deschis în care se practică
rugăciunile și care funcționează ca o exemplificare, la nivel religios, a structurii sociale din
cultura musulmanilor. Astfel, respectivul spațiu este realizat și pentru a oferi vizibilitate asupra
celor care se roagă, precum spectacolul actorilor oferit pe scenă, și ca o ilustrare a faptului că
Dumnezeu privește asupra oamenilor din orice colț al încăperii, toate gândurile și rugăciunile
închinate Lui concretizându-se într-un întreg omogen și unitar.12 Acest aspect reprezintă una
dintre modalitățile de promovare a religiei lui Allah, după cum îndeamnă și versetele din Coran.
În final, un ultim element care reprezintă și un principiu de viață pentru musulmani este spirala
cosmică13, reprezentare regăsită, în interiorul cupolei și care, potrivit tradiției islamice, oferă
privitorului senzația că spațiul creat de Dumnezeu este infinit. Mai mult decât atât, această
mișcare în formă de spirală, executată și de cel care dorește să intre într-o moschee (accesul nu
poate fi făcut utilizând o cale dreaptă) reprezintă și una dintre fundamentele esteticii arhitecturale
a Islamului.14 În fond, spirala cosmiscă oferă înțelegere asupra dimensiunii spațiului ceresc.
Prin urmare, conform ipotezei prezentei lucrări – indestructibilitatea legăturii dintre
simboluri, metafore, elemente specifice și structura arhitecturală a moscheii, nu putem separa,
indiferent de modul de analiză, Islamul de tot ceea ce înseamnă sensuri ascunse, simbolistică și
creație divină. Preferința culturii islamice față de utilizarea acestor însemne, embleme și
metafore, pentru interpretarea respectivului lăcaș de cult, rezultă din faptul că „fiecare simbol
poate fi citit diferit în funcție de experiența și imaginația în schimbare ale fiecărui
observator.”15 Așadar, dacă moscheea ar trebui să fie locul unde omogenitatea rugăciunii se
concretizează într-o atmosferă de pace, paradisiacă, asemenea creației lui Allah și a lumii
islamice (după cum este stipulat și în Coran), atunci varietatea de elemente arhitecturale
specifice, simboluri, culori, texturi și lumini utilizate nu fac decât să completeze frumusețea
acestei opere arhitecturale – moscheea.

12
Jale Nejdet Erzen, op.cit., p. 128.
13
Ibid., p. 129.
14
Ibid.
15
Ibid., în textul original: „• each symbol can be read differently according to the changing experience and
imagination of each observer.”, p. 130.

4
Ana-Maria Anghel, CPCEI, anul II Arhitectura islamică

BIBLIOGRAFIE

A. Corpus de texte:
ÇELIK, Zeynep: „«Islamic» Art and Architecture in French Colonial Discourse: Algeria, 1930”,
în vol. The Experience of Islamic Art on The Margins Of Islam, editat de Irene A. Bierman.
Reading: ed. Garnet Publishing, 2005.

ERZEN, Jale Nejdet: „Reading Mosques: Meaning and Architecture in Islam”, în Journal of
Aesthetics & Art Criticism, vol. 69, nr.1 (2011). Oxford: ed. Wiley-Blackwell, 2011.

GONZALES, Valérie: Beauty and Islam: Aesthetics in Islamic Art and Architecture. Londra: ed.
I.B. Taurius&CO, 2001.

B. Surse web:
WEISBIN, Kendra: „Introduction to mosque architecture”, Khan Academy, consultat în 25
martie 2019, URL: ˂https://www.khanacademy.org/humanities/art-islam/beginners-guide-
islamic-art/a/introduction-to-mosque-architecture˃.