Sunteți pe pagina 1din 237

Memoriile mele

De

BABAMAMA
Tradusa de
Carmen Larisa Popa
din editia in limba engleza
din 21 martie 2000
Tehnoredactare: Marian Matei
Toate drepturile rezervate
Life Eternal Trust

Dedicata Sfintiei Sale,


Shri Mataji Nirmala Devi

la ale carei Picioare de Lotus


Babamama abandoneaza aceasta carte
Cuvant inainte

Este un mare privilegiu sa scriu cateva cuvinte


despre aceasta carte care nareaza, in detalii
impresionante, povestea vietii unei familii, care, sub
conducerea si indrumarea lui Mahatma Ghandi, a jucat
un rol important in eliberarea Indiei de sub dominatia
britanica. Aceasta familie a dat tarii un lider politic
minunat, altruist, intelept, educat, curajos si vizionar,
Shri P.K. Salve, si care, in India independenta a oferit
lumii o incarnare divina pentru emanciparea si evolutia
fiintelor umane catre un plan spiritual mai inalt –
pe Shri Mataji Nirmala Devi.
Cartea “Memoriile mele” a fost scrisa in stilul sau
unic, de catre cel mai tanar membru al ilustrei familii,
H.P. Salve, cunoscut sub numele de Babamama, dat
acestuia cu afectiune, deoarece era popular si indragit.
Nici o persoana nu este mai calificata sa scrie despre
aceste minunatii din India decat Babamama. Inca de la
nastere, el a fost indragit de toata familia. A trait intr-o
perioada tumultuoasa, in anii care au precedat si urmat
luptei pentru independenta si s-a bucurat de increderea si
afectiunea tuturor membrilor familiei sale, in special de a
lui Shri Mataji Nirmala Devi. El a fost atat martor, cat si
participant la toate evenimentele, pe care a reusit sa le
surprinda intr-o naratiune vie, grafica.
In esenta, cartea este povestea vietii lui Shri Mataji
Nirmala Devi, care, inca din primele zile de existenta in
aceasta lume, si-a aratat dragostea infinita si
compasiunea fata de barbati, femei si copii, mai ales fata
de copiii din toate natiile si credintele. Aceasta carte
descrie cu mare grija si atentie viata Sa, etapa cu etapa.
In copilaria Sa, Nirmala a aratat ca are calitati deosebite.
Oricand a fost nevoie, in timpul luptei pentru
independenta, atunci cand parintii i-au fost intemnitati de
conducatorii britanici, responsabilitatile din gospodarie i-
au fost incredintate Ei si nu fratilor si surorilor Ei mai
mari, deoarece Ea era cel mai responsabil copil din
familie. Ea si-a vazut de studii, dar in acelasi timp s-a
alaturat parintilor in activitatile politice. Odata, cand avea
cam cinci ani, I s-a cerut sa I se adreseze unei multimi
numeroase. Fara nici cea mai mica ezitare sau trac, a
vorbit cu fervoare patriotica, indeplinid misiunea cu
succes.
Cateodata, Ea isi urma parintii la Ashram-ul lui
Mahatma Gandhi. Acolo imediat a devenit favorita lui
Gandhiji care vorbea cu Ea despre telurile si activitatile
miscarii sale bazate pe conceptiile de adevar si non-
violenta. Pentru Nirmala, acelea au fost cele mai
inaltatoare momente memorabile.
Cand Mahatma Gandhi a infiintat miscarea
“Parasiti India” in 1942, indemnandu-i pe conducatorii
straini sa plece din tara, Nirmala era atunci o fata tanara
de 19 ani, care s-a alaturat cu tot sufletul activitatilor care
implicau si riscuri, motivata fiind de un patriotism intens.
Ca rezultat, studiile Sale au fost intrerupte. Mai tarziu, Ea
a urmat cursuri medicale in Lahore, dar din cauza
iminentei separari a Indiei, Ea a trebuit sa paraseasca
Lahore in 1947 si a ajuns la New Delhi, in casa parintilor
Sai, unde tatal Sau era membru al Adunarii Nationale.
Lui Shri Mataji i-ar fi placut sa termine studiile medicale,
dar, ascultand cu drag dorintele parintilor Sai, a fost de
acord sa se casatoreasca. In aceea perioada locuiam
temporar in casa parintilor Sai, ca oaspete al fratelui Ei,
care era prieten cu mine din timpul facultatii. Parintii
Nirmalei au crezut de cuviinta, spre surprinderea mea, ca
as fi un sot potrivit pentru fiica lor. Nirmala nu a vrut
niciodata sa-si dezamageasca parintii si, prin urmare, nu
a avut nici o obiectie. Astfel, spre norocul meu, Nirmala
si cu mine ne-am casatorit in 1947.
Inca de la inceputul mariajului nostru, Nirmala a
fost o sotie ideala, oferind dragoste neconditionata, avand
grija nu numai de mine si de copiii nostri, ci si de multi
alti copii care au venit in casa noastra ca sa gaseasca
sprijin si alinare. La inceputul carierei mele de oficial al
Guvernului, salariul meu era destul de limitat, dar Ea s-a
descurcat cu tot ce implicau treburile si cheltuielile
gospodaresti doar cu resursele disponibile.
Candva, casa noastra a fost jefuita si am ramas fara
multe din ce aveam. Lui Shri Mataji i-au ramas doar
cateva sari-uri din bumbac si unul singur din matase. Ca
sa ma mai linisteasca, Ea s-a purtat normal, era vesela ca
si cum nu s-ar fi intamplat nimic rau. Nu a avut niciodata
pretentii de nici un fel si intotdeauna se bucura de ce
avea, indiferent cat de putin ar fi fost. Datorita sprijinului
Ei permanent, familia a putut sa-si mentina cele mai
inalte standarde de integritate. Pe masura ce timpul a
trecut si eu am fost promovat, lucrurile s-au imbunatatit.
Dar in tot acest timp, Nirmala a dat dovada de virtuti care
sunt atribuite in scripturile indiene Zeitei Mahalaxmi si
Zeitei Saraswati.
In timp ce Nirmala a provenit dintr-o familie de
sustinatori ai libertatii, ai independentei, oameni
iluminati fiind, eu apartin unei familii de avocati,
proprietari de pamant si mai conservatori. Mai multe
rude apropiate ale mele cu care Nirmala a luat contact
erau persoane cu idei invechite. Prin felul Ei de a fi,
prietenos si grijuliu, acordand o atentie sincera fiecarei
persoane, Shri Mataji le-a cucerit inimile imediat si a
devenit favorita lor „bahu rani” (nora). Ea dadea tot ce
putea, facea tot posibilul, fara sa astepte ceva in schimb.
Inca de la inceputurile vietii noastre impreuna,
Nirmala a luat parte la numeroase activitati sociale,
culturale, in scop umanitar. In districtul Meerut, Ea a
sprijinit infiintarea si activitatea unei case pentru leprosi.
In Mumbai, apoi in Bombay, Ea a organizat activitati in
beneficiul celor cu handicap, in special pentru cei orbi.
Ea a fost de asemenea cea care a indrumat Societatea de
Film pentru copii si teatrul indian.
Nirmala a fost dintotdeauna foarte interesata de
toate activitatile culturale, in special de muzica clasica,
dans, teatru, pictura, etc. Ea a fost sufletul multor
evenimente de acest gen, organizate pentru oaspetii
societatii navale din India, oaspeti straini, atunci cand am
fost Presedintele acestei Institutii. Ea a aratat un interes
deosebit in promovarea muzicii clasice si devotionale
indiene si a fondat Academia „P.K. Salve”, academie
internationala pentru muzica, dans si teatru la Nagpur, in
memoria tatalui Sau atat de stimat. Nirmala a oferit
sprijin financiar pentru acest proiect in totalitate din surse
proprii si i-a incredintat managementul de zi cu zi lui
Babamama.
Aceasta Academie a primit studenti din multe tari
si le-a oferit o pregatire de o inalta distinctie si calitate. Si
eu am vazut si auzit interpretari uimitoare, care-ti taie
rasuflarea, din partea studentilor acestei academii.
Muzica clasica si devotionala este acum o componenta
esentiala a tuturor programelor si activitatilor din Sahaja
Yoga. Trebuie sa amintesc de asemenea un domeniu in
care Nirmala nu a aratat un interes si o pricepere mare si
anume, problemele financiare, bancare. Pentru toate
acestea, Ea se bazeaza in principal pe sahaja yoghini.
Cea mai importanta faza a vietii Sale a inceput in
1970 cand Nirmala a fondat Sahaja Yoga si, cu un efort
sustinut, a creat o miscare de masa, de mare amploare.
Prin binecuvantarea Ei, sute de mii de oameni, in mai
mult de 85 de tari, apartinand diferitelor credinte, rase si
comunitati au obtinut o transformare interioara cu
ajutorul trezirii energiei lor, Kundalini si apoi rezultand
in cunoasterea si realizarea propriului sine. Ea transforma
societatea zilelor noastre dintr-o societate egoista si
imorala intr-o noua comunitate, o familie compusa din
oameni iubitori de toate varstele si de pe toate
continentele. Drogurile, alcoolul, imoralitatea, etc. au
disparut peste noapte din vietile tuturor acelor oameni
transformati. Eu personal sunt in cunostinta de cauza cu
exemple de acest fel. In schimb, Nirmala i-a ajutat sa fie
capabili sa se conecteze la Puterea Atotcuprinzatoare a
Dragostei Divine.
Aceasta carte ii ajuta pe cititori sa aiba o intelegere
clara, o cunoastere profunda a acestei istorisiri fascinante
despre transformarea intregii lumi prin intermediul
dragostei lui Dumnezeu.
Mai sunt numeroase aspecte ale fascinantei
personalitati a lui Shri Mataji Nirmala Devi care trebuie
descoperite. Cunoasterea Ei despre scripturile sfinte din
toate marile religii ale lumii este impresionant de
profunda. Asadar, Ea a reusit sa faca o sinteza a
credintelor fundamentale si a rezultat o noua filozofie
inaltatoare, care ii uneste pe toti din intreaga lume.
Shri Mataji este un orator desavarsit, puternic si o
persoana care stie sa comunice. Multimi imense de
oameni, compuse din mii de oameni, o asculta in mare
tacere si cu mult respect. Ea poate sa-si aduca aminte, sa
povesteasca anecdote, evenimente si parabole cu o
uimitoare precizie, claritate si viteza ca si cum este intr-o
continua comunicare cu un depozit de cunoastere, posibil
cu „aria de torsiune”, dupa cum a descris-o Einstein.
Desi pare incredibil, Nirmala Devi se ocupa de
conducerea intregii miscari globale din Sahaja Yoga fara
a avea secretariat. Nici nu are macar o secretara
personala. In fiecare locatie, sahaja yoghinii ofera
asistenta necesara cu mare bucurie si devotiune. Datorita
integritatii absolute de peste tot, nu se produc lucruri care
sa mearga prost. Eu unul nu stiu de nici o alta miscare,
organizatie care sa dea dovada de atata eficienta doar pe
baza muncii voluntare facuta cu multa dragoste. Acesta
este un tribut atat pentru Sahaja Yoga, cat si pentru
respectul si dragostea fata de fondatoarea Shri Mataji
Nirmala Devi.
Scriind aceasta carte, Babamama a facut un mare
serviciu intregii comunitati Sahaja Yoga, si sahaja
yoghinilor, care vor avea astfel acces la multe fatete si
evenimente din viata lui Shri Mataji, prezentate intr-o
maniera atat de autentica de catre autor care are o
cunoastere personala deosebita.
Recomand aceasta carte tuturor acelora care cauta
o viata mai buna datorita unei experiente spirituale
impresionante.
In concluzie, aduc cateva observatii personale.
Babamama spune in „Memoriile” sale ca atunci cand m-a
vazut prima data in 1947, chiar inainte de casatoria mea
cu sora lui, imediat i-am displacut din cauza aspectului
meu birocratic.
In ceea ce ma priveste, l-am indragit instantaneu,
caci era un baiat interesant in varsta de 14 ani, poznas si
vesel, care umbla in pantaloni scurti.
De atunci, el mi-a fost drag si a reprezentat si un
membru iubit al familiei Srivastava.
C.P. Srivastava

Despre autor

H.P. Salve a fost un membru al familiei Salve, o


familie binecuvantata, care provine din dinastia nobila de
odinioara, Shalivahan. El s-a nascut intr-un moment
important din istoria Indiei, intr-o vreme cand tatal sau,
alaturi de alti intelepti ai natiunii, luptau impreuna umar
la umar pentru a scapa tara de dominatia britanica. Era
timpul cand valorile adevarate ale umanitatii au
predominat si sacrificiul vietii acelora care luptau pentru
astfel de idealuri nobile era pretuit cum se cuvine. A fost
o vreme cand parintii natiunii isi petreceau tineretea in
inchisori britanice si familiile lor acceptau cu bucurie
greutatile saraciei in favoarea victoriei spiritului. Fiecare
suflet era inspirat de indemnuri ca „Jai hind” si „Bharat
mata”. Figura impresionanta a lui Mahatma Gandhi
lumina pe intregul cer indian si fiecare tanar visa la
libertate si independenta. Tanarul Salve a urmat modelul
spartan al lui Gandhi toata viata sa. Avand ambii parinti
in inchisorile britanicilor, el a crescut sub atenta ingrijire
a surorii sale mai mari, Nirmala, care nu numai ca i-a
hranit spiritul, ci i-a modelat personalitatea in
concordanta cu viziunea nobila a parintilor Sai.
Tanarul Salve a invatat sa-si intinda aripile in acele
timpuri turbulente ale schimbarii. El a absorbit valorile
traditionale si totusi, s-a aventurat intr-o alegere moderna
a profesiei, in calitate de contabil autorizat, nefiind deloc
o alegere surprinzatoare pentru aceia care stiau ca mama
lui fusese un erudit al matematicii. Semintele sadite de
catre sora lui iubitoare au inflorit intr-o personalitate
plina de compasiune, avand o stare de echilibru in
interior si intelepciune. Se pare ca destinul ii harazise
multe surprize frumoase. Un punct de cotitura in viata sa
l-a reprezentat momentul cand a descoperit natura divina
a surorii sale mai mari, Shri Mataji Nirmala Devi, sub
binecuvantarea careia a primit Realizarea Sinelui. Avand
o constiinta iluminata, o personalitate plina de sfintenie,
totusi si-a pastrat umorul debordant. Baba (fratele) a
devenit Baba Mama, insemnand fratele Mamei pentru
mii si mii de sahaja yoghini din intreaga lume. Oricum,
niciodata nu a profitat de relatia apropiata pe care o avea
cu sora lui si nici nu a luat nimic de la sahaja yoghini. El
a avut o personalitate demna de respect, plina de
sinceritate si modestie. Prin meditatie el si-a dezvoltat
dinamismul organizarii. Potentialul sau dintr-o data a
inflorit si a devenit un poet mare, muzician si lingvist.
Albume dupa albume au iesit la iveala, avand un
nivel deosebit de creativitate. Fara el nu ar fi fost posibil
sa se organizeze programe de Sahaja Yoga. Sub
supravegherea lui Shri Mataji, el a infiintat o Academie
de Muzica in Nagpur pentru a revitaliza muzica si dansul
indian. Dupa o scurta perioada, Academia era plina de
sute de studenti din toata lumea. Studentii nu numai ca au
atins excelenta in indemanare, talent, ci au ajuns si la
sursa care-i inspira numita „Kundalini”, localizata la baza
coloanei vertebrale. Prin Sahaja Yoga, Kundalini este
trezita si dupa ascensiunea Ei, ne hraneste talentele si
scoate la suprafata tot ce-i bun, sclipirea de geniu. Este
intr-adevar uimitor cum studentii straini au putut excela
in complicatele ragas-uri indiene, intr-un timp scurt. De
asemenea, incepand de atunci, multi studenti au devenit
maestri in domeniile lor.
Pe masura ce a inaintat in varsta, dupa 60 de ani,
Babamama a avut cateva probleme de sanatate. El a
plecat din aceasta viata impacat, pe 28 februarie 2000 cu
binecuvantarile lui Shri Mataji.

Yogi Mahajan
Nota autorului

Inca de la inceput, vreau sa imi cer scuze de la


eruditii in engleza, deoarece, la fel ca la Shri Mataji,
intreaga educatie a fost facuta in limba materna, in timp
ce engleza a constituit un subiect optional pentru noi.
Asadar, as cere criticilor sa fie blanzi si sa ia in
consideratie continutul, mai degraba decat forma in care
e prezentat acest continut. De-asemenea trebuie sa imi
cer iertare pentru toate erorile si omisiunile care pot
aparea, deoarece aceasta este prima data cand ma
aventurez sa scriu o carte.
A fost dorinta de mult a sahaja yoghinilor sa stie
despre viata lui Shri Mataji inainte de a incepe Sahaja
Yoga si mai ales despre istoria familiei din care provine.
Am intampinat si unele dificultati, mai ales in privinta
istoricului familiei si, prin urmare, sunt anumite perioade
care nu sunt acoperite in totalitate. Am incercat sa mentin
interesul viu al cititorului pe parcursul cartii si atunci am
urmat modelul povestitorului in desfasurarea cartii. Daca
nu am reusit sa mentin interesul viu, s-ar putea sa fie din
cauza ca anumite detalii ar fi trebuit date inainte ca un
anume eveniment sa se petreaca.
In anul 1995, Sesh din Africa de Sud a venit la
Academie si mi-a facut practic viata imposibila din cauza
ca a tot insistat ca sa scriu cartea, lucru pe care nu-l
faceam din pura inertie. Ea a constituit factorul motivant
si ca sa duc la bun sfarsit totul, si-a sacrificat din timpul
de studiu ca sa vina sa lucreze la mine la birou, in timp ce
imi spunea permanent sa tot scriu. Recunosc cu mandrie
ca merita sa fie considerata ca fiind jumatate din factorul
motivant in scrierea acestei carti. Sotul ei, Matt, a fost la
fel de entuziasmat in legatura cu cartea si intr-un fel
bland, mi-a adus aminte ca as putea sa-mi depasesc
inertia facand un efort suplimentar. El a mers pana la a
ma invita in America. De-asemenea a contribuit la
finisarea acestei carti.
Cum as putea sa-i uit pe doctorul Rajiv si
fermecatoarea lui sotie, Dolly, care mi-au adus de
asemenea aminte in mod constant despre indatorirea si
responsabilitatea pe care le am fata de lumea sahaj si
despre cat de dornici sunt oamenii sa afle mai multe
despre Shri Mataji. Ei m-au invitat la Manila. Oricum, nu
am putut sa merg nici in America, nici la Manila din
cauza responsabilitatilor pe care le aveam.
Multumiri speciale lui Sannie Bhaiyya, Shantatai
si Domnului C.P. pentru ca au avut amabilitatea sa-mi
acorde interviuri si sa-mi ofere informatii vitale pentru
terminarea acestei carti.
Doresc sa aduc de-asemenea multumiri speciale lui
Mamta si lui Amber, care mi-au amintit in mod constant
cat de important este ca aceasta carte sa fie complet
finisata. Ambele m-au ajutat prin faptul ca au scris
dictarile mele lungi, fara vreo obiectie sau fara sa arate
vreun semn de oboseala. Trebuie sa mentionez ca aceste
doua fete sunt ca si fiicele mele, dar nu m-as fi asteptat la
o dedicare si o dragoste atat de stabile nici macar de la
propriile fiice. Este inaltator sa vedem cum Shri Mataji i-
a transformat in bine pe oameni si cum dragostea Ei se
manifesta prin devotii Sai prin faptul ca acestia se dedica
in totalitate muncii pe care o fac. Ii salut pe acestia si de
asemenea pe toti aceia care apartin acestei categorii de
oameni dedicate unei cauze nobile. Trebuie de-asemenea
sa ii multumesc nurorii mele, Sunita, care s-a ocupat de
editarea acestei carti.
Deoarece cartea se ocupa de povestea nespusa a lui
Shri Mataji, am terminat relatarea in 1986, pentru ca
dupa 1986, ce a facut Shri Mataji pentru colectivitatea
sahaj si oricat de putin am contribuit si eu, toate acestea
sunt cunoscute. Prin urmare, ca sa evit repetarea (si ca sa
mai pastrez si ceva pentru urmatoarea carte, in caz ca ma
decid sa mai scriu in continuare), am considerat de
cuviinta sa scriu despre Shri Mataji si familia Ei pana in
1986.
Sper si ma rog ca aceasta carte sa va indeplineasca
toate asteptarile si sa ofere informatiile pe care urmariti
sa le aflati de aici.
Si, in sfarsit, ii multumesc sotiei mele, care a fost
intotdeauna ingaduitoare cu mine si cu comportamentul
meu nedemn in calitate de sot.
iunie 1999
al dumneavostra intotdeauna,
Babamama
Despre carte

Aceasta carte este rezultatul intrebarilor


permanente in legatura cu Sfintia Sa, Shri Mataji Nirmala
Devi Srivastava, despre istoricul familiei Sale, copilaria
si tineretea Sa, activitatile Sale politice si asa mai
departe. Sa speram ca, odata ce in calitate de membru al
familiei Domniei Sale am scris aceasta carte, toate
intrebarile pe care sahaja yoghinii le au in legatura cu
viata de dinaintea inceperii activitatii din Sahaja Yoga,
cat si dupa aceea, toate isi vor gasi raspunsul aici. Cartea
o are deci pe Shri Mataji Nirmala Devi ca figura centrala
si evenimentele narate au ca obiectiv principal viata Sa
ori intamplarile legate de activitatile Sale politice, cat si
cele religioase.
Cartea de-asemenea evidentiaza natura familiei
Salve, al carei nume chiar si azi semnifica onestitate,
dragoste neclintita pentru tara, dar si intoleranta fata de
nedreptate. Cartea ii va multumi cu siguranta pe sahaja
yoghini si de asemenea va genera interes in randul
oamenilor care urmaresc indeaproape evolutia din Sahaja
Yoga, mai ales datorita faptului ca evenimentele au fost
scrise de o persoana care le-a trait in calitate de martor
ocular.
Capitolul 1
perioada 1883 pana la 21 martie 1923

Tatal meu, Prasadrao, a fost nascut de catre bunica


mea, Sakhubai, pe 15 iulie 1883 la Ujjain. Bunicul meu
Keshavrao, care era descendent al dinastiei Shalivahan,
murise cu aproximativ patru saptamani inainte de
nasterea tatalui meu, la mijlocul lunii iunie. Tatal meu
mi-a spus cateva despre moartea tragica si neasteptata a
bunicului la o varsta atat de tanara. Povestea este dupa
cum urmeaza.
Bunicul meu mersese la Rahuri ca sa-si intampine
verisoara, Renukabai, care venea la bunica mea s-o asiste
la nastere. El provenea dintr-o familie regala care detinea
un castel (cunoscut sub numele de Wada in marathi) in
Shrigoan. Dupa cum mi-a zis mama si apoi a fost
confirmat de Shri Mataji Nirmala Devi, stra-stra-bunicul
meu apartinuse unei familii regale Maratha (o casta de
razboinici din religia hindusa) care stapanea un teritoriu
langa Rahuri, inclusiv Shrigoan. Domnia lor s-a extins
pana la Hyderabad in sud, unde este statuia regelui
Shalivahan. Ei erau descendentii faimoasei dinastii
Satvahan, care reprezenta o ramura a dinastiei
Chandragupta Maurya. Shalivahan a provenit din
Chittodgarh. Exista o carte care descrie intalnirea regelui
Shalivahan cu Iisus Hristos in Kashmir.
Babruvahan era unul din descendentii care l-au
infrant pe Vikramditya si cel care a infiintat calendarul
cunoscut ca Shalivahan Shak, in opozitie cu calendarul
Vikramditya, numit Vikramditya Samvat. In sudul Indiei,
oamenii folosesc calendarul Shalivahan, in timp ce in
nord se foloseste Vikramditya Samvat. Amandoua sunt
bazate pe miscarea lunii si nu a soarelui.
Ei au avut un fiu numit Shaliwah, in secolul I. El a
migrat din nordul Indiei pana la Paithan, langa
Aurangabad. O inundatie mare a distrus palatul din
Paithan, asa ca Shri Shivaji Maharaj nu numai ca a oferit
protectie regelui Shalivahan, ci, pentru ca i-a recunoscut
valoarea si inteligenta, l-a prezentat pe acest urmas avand
un teritoriu invecinat cu Rahuri. De-asemenea le-a oferit
o categorie speciala de casta nobila numita Shahanow
Kuli. Ei au construit un castel in Shreegoan, acum
cunoscut ca Naiakanche Shingune, insemnand Shingune
apartinand de Naik. Acest Naik era conducatorul curtii
regale, care dupa plecarea familiei Salve din Shreegoan a
preluat conducerea. Shreegoan il numeau de-asemenea
Shingue. Alte rude de-asemenea au reusit sa conduca
teritoriul Keshavrao Salve care este mentionat in arhivele
tinuturilor pastrate de englezi.
Descendentii lui au cosntruit si un templu frumos
al lui Shri Rama si Seeta in incinta castelului cu
aproximativ 300 de ani in urma.
Realizand pacatul stramosului sau, descendentul
acestuia, care locuieste in castel i-a oferit niste camere lui
Shri Mataji. Mai mult, este acolo un loc frumos numit
Nahani al Sitei unde Seetanji a locuit cu Shri Rama in
timpul exilului sau. Toate aceste monumente sunt in
stilul arhitectural Rajput pe care Shri Mataji l-a folosit de
asemenea la constructia casei Salve numita Pratishtan.
Revenind la povestea noastra, deoarece gara
Rahuri era la aproximativ 10 km de Shreegoan, bunicul
meu a plecat dimineata devreme calare ca sa o intampine
pe Renukabai. Musonul incepuse si urma sa ploua. In
orice caz, el a ignorat norii negri amenintatori si a mers
catre Rahuri, fara sa se protejeze si sa fie echipat ca sa
faca fata vremii potrivnice. El a fost dezamagit pentru ca
nu era Ranukabai in tren si a hotarat sa se intoarca. In
timp ce se intorcea, a inceput sa ploua puternic, dar nu s-
a adaposit fiindca era destul de suparat pentru ca
verisoara lui nu venise. Furios fiind, el a traversat raul
care se umflase, cel care desparte Rahuri de Shreegoan.
In timp ce se urca pe o roca abrupta pe malul opus al
raului (care devenise extrem de alunecos), a alunecat de
pe cal si si-a pierdut cunostinta. Tatal meu ne-a zis ca a
ramas inconstient ceva vreme, expus in totalitate ploii.
Ca rezultat, a facut pneumonie, care s-a dovedit a-i fi
fatala.
Decesul prea timpuriu al bunicului meu s-a dovedit
a fi tragic si o proba de rezistenta pentru bunica mea.
Moartea accidentala a sotului este o mare nenorocire
pentru o femeie din India si cu atat mai mult a fost pentru
Sakhubai deoarece tragedia s-a produs cand aceasta era
intr-un stadiu avansat de graviditate (in timpurile acelea
cultura traditionala din India le invata pe femei, inca din
copilarie, sa respecte si sa-si adore barbatul. Pentru sotie,
sotul reprezenta lumea ei, protectorul ei. Prin urmare,
depindea de el in totaliate). Nici nu e de mirare ca a fost
luata pe nepregatite in infruntarea responsabilitatilor
vietii, cum ar fi sa aiba grija de o mare proprietate ramasa
de pe urma sotului decedat si alte afaceri la care nu mai
fusese niciodata expusa. Sakhubai era in orice caz o
femeie curajoasa si hotarata si prin urmare, a decis sa
faca fata oricarei eventualitati care intervenea in drumul
ei. Aceste calitati ale bunicii noastre au jucat un rol
decisiv in educarea copiilor ei, cat si a nepotilor.
Ea a fost extrem de suparata si in pragul
colapsului. Durerea i-a fost sporita de faptul ca rudele ei
prin alianta, foarte indepartate, s-au unit imptriva ei.
Deoarece era crestina, ei nu voiau ca ea sa mosteneasca
proprietatile care, sustineau ei, erau ancestrale si
apartineau partii hinduse a familiei.
Povestea nasterii tatalui meu va trebui sa se
opreasca aici pentru o vreme, deoarece este relevant in
acest moment sa descriu circumstantele in care stramosii
mei au imbratisat credinta crestina.
Un stramos important al nostru a avut o sora care a
ramas vaduva in copilarie (in acele vremuri casatoriile la
o varsta foarte frageda erau obisnuite si acceptate de
societatea hindusa). El era un om cu idei foarte liberale in
privinta religiei. Prin urmare, nu a putut sa accepte
fanatismul ritualurilor si obiceiurilor hinduse care se
practicau si care erau foarte raspandite in acele vremuri.
El era mai ales impotriva atrocitatilor comise impotriva
vaduvelor hinduse. Conform obiceiului hindus, vaduvele
trebuiau sa-si rada capul complet, sa poarta sari alb si sa-
si acopere capul tot timpul. Nu i se permitea vaduvei sa
participe la vreo ceremonie, deoarece se considera
prezenta acesteia ca fiind neauspicioasa, iar umbra ei nu
trebuia sa cada pe nimeni. Ca penitenta, nu se poate
recasatori si este fortata sa-si petreaca viata in izolare.
Atrocitatile comise asupra surorii Salve vaduve de catre
preotii hindusi sub masca ritualurilor hinduse i s-au parut
socante si l-au intristat peste masura si nu a mai dorit sa
le tolereze. Ele erau impotriva convingerilor sale de a
respecta demnitatea omului, valorile si idealurile pe care
le stima. Chinurile indurerate de sora sa deveneau din ce
in ce mai dificil de suportat. Ele erau acceptate de
societatea hindusa ca panaceu pentru presupusele pacate
ale vaduvei care era considerata vinovata de moartea
sotului ei.
In constrast cu aceste lucruri, cand un sot devenea
vaduv, lui i se permitea sa se recasatoreasca si nu era
niciodata condamnat de societatea hindusa ca fiind
vinovat pentru ca sotia sa a murit. Aceasta discriminare
este practicata si azi in anumite sate.
Deoarece toate aceste nedraptati erau infaptuite in
numele religiei, stramosul meu a simtit nevoia sa se
impotriveasca. Reprosurile lui nu au avut nici un ecou la
urechile preotilor, mintile oamenilor erau inchistate,
deoarece ei aveau o frica fata de preoti din cauza
traditiei, iar vorbele acestora erau considerate litera de
lege si acceptate orbeste, fara a avea dreptul de a le pune
la indoiala veridicitatea cu ajutorul ratiunii, logicii.
Intr-o zi aceasta femeie vaduva a fost in vizita la
un templu, dar nu si-a ras capul, asa ca unele rude ale ei
au inceput sa o bata cu pietre. Ea era doar o fetita, asa ca
a lesinat si fratele ei a adus-o inapoi la castelul lor. Dar
aceleasi rude de mai devreme deja intrasera in castel si
nu ii deshideau poarta ca sa intre si ea, asa ca fratele ei a
dus-o intr-o alta casa mare, care era in afara castelului si
este cunscuta si azi sub denumirea de „Salve Wada”.
Cand stramosul nostru si-a dat seama ca are de a face cu
o credinta oarba care incuviinteaza ca o copila vaduva sa
fie torturata, el a decis sa abandoneze acea religie si sa
imbratiseze credinta crestina. El nu a adoptat religia
Islamului deoarece acestia aveau tratament chiar mai
nedrept decat hindusii, asupra femeilor lor. Avea rude
indepartate care erau hindusi si care l-au condamnat
pentru faptul ca s-a converit la crestinism, oricum, a
continuat sa fie proprietarul averii chiar daca si-a
schimbat religia. El a casatorit-o pe sora sa cu un baiat
care era deja convertit la crestinism de catre un preot
englez. Bunicul meu a provenit din aceasta familie
convertita de crestini.
Continuand povestirea despre nasterea tatalui meu,
imediat ce bunicul meu a murit, fratii si alte rude ale lui
au inceput sa creeze probleme in legatura cu averea
ramasa de pe urma acestuia, care ii revenea lui Sakhubai
si copiilor sai in mod egal. Se spune ca rudele au incercat
sa otraveasca laptele familiei ramase fara tata si dintr-un
noroc, Sakhubai a descoperit acest lucru, deoarece o
pisica a baut laptele si a murit. Acest fapt a convins-o pe
Sakhubai sa plece din Wada cat mai repede. Musonul era
foarte puternic si toate raurile erau umflate peste masura,
Sakhubai stia ca daca mai ramane, siguranta sa si a
copiilor sai ar putea fi serios pusa in primejdie, asa ca
trebuia sa actioneze imediat, fara intarzieri mari.
Totusi, toata pareau a-i fi impotriva, atitudinea
terorizanta a rudelor prin alianta, vremea capricioasa,
ploile torentiale si raul care inunda. Ca sa aiba si mai
putine sanse, nu stia mai nimic despre trenuri, sau alte
mijloace de transport. In astfel de imprejurari, incercarea
de a traversa un rau involburat cu cinci copii, fiind si
gravida, era chair de neconceput si de fapt parea chiar a
duce la o moarte sigura. Totusi, ea era o persoana foarte
credincioasa si extrem de optimista si avea un spirit de
luptatoare.
Asa ca intr-o noapte ploiasa, cand satul dormea, ea
si-a luat cateva lucruri pe care putea sa le care cu ea, o
parte din banii pe care reusise sa-i puna deoparte in zilele
de prosperitate si cateva bijuterii, s-a asigurat ca nimeni
nu a vazut-o si a iesit in mare liniste cu cei cinci copii,
avand lucrurile legate la spinare. Ploaia era mai putin
abundenta si astfel i-a fost mai usor sa plece, pentru ca
lumea era inauntru si ea s-a indreptat in liniste catre rau.
Si-a dat seama ca era un curent puternic dupa zgomotul
apei. Cunoastea malurile raului destul de bine, iar
fulgerele ii speriau pe copii, dar totusi, lumina
intermitenta care tinea o secunda sau doua, ii ofera
suficienta luminozitate ca sa-si dea seama unde se afla si
asadar isi croiau drum prin intuneric. Treptat, a ajuns
impreuna cu copiii intr-un loc unde stia sigur ca apa era
mica si raul se ingusta. Rugandu-se la Dumnezeu, si-a
prins fetele de manute si i-a incredintat pe cei doi baieti
baiatului cel mare, Solomon, ca sa-i treaca raul. Solomon
era un baiat bine facut de 11-12 ani la acea vreme si un
foarte bun inotator. De fapt era atat de bine facut, ca un
luptator. Fizicul lui era impresionant, asa ca putea sa
duca multa greutate pe umeri si in maini. Deci, cu cei doi
unchi ai mei mai tineri in grija si cele doua matusi
tinandu-se de mainile lui Sakhubai, au intrat toti in apa
foarte incet. Ea a sperat ca traversarea raului sa nu fie
foarte dificila, mai ales pentru faptul ca Solomon o ghida.
Totusi, cand a ajuns in mujlocul curentului, ea a realizat
ca era un curent foarte puternic si nisipul de sub picioare
aluneca, asa ca l-a chemat pe Solomon, i le-a dat in grija
pe cele doua sorori si le-a cerut baietilor mai mici sa
traverseze raul inot pana la celalalt mal. Apoi ea insasi a
inotat, incercand sa i se opuna curentului puternic.
Trebuia sa-si adune toate fortele si sa dea dovada de
curaj, caci nu era alta solutie. Solomon, realizand ca fratii
lui mai mici sunt in pericol, i-a pus pe umerii sai, si-a
tinut cele doua surori mai mici de manute cu putere si a
inceput sa traverseze raul cu pasi fermi. Sakhubai a reusit
sa se mentina la suprafata, desi nu stia sa inoate foarte
bine si avea si sariul foarte lung care o incomoda, stiind
ca nu prea avea de ales, si putea sa se inece, si-a adunat
toate puterile. Ploua neincetat si curentul era din ce in ce
mai mare. Ea a reusit datorita vointei sale puternice sa
ajunga la celalalt tarm, unde Solomon se afla deja,
deoarece reusise sa treaca peste toate obstacolele. Toti
erau teferi si Sakhubai avea tot bagajul legat la spate
intact, desi era complet ud. Urmatorul pas consta in a
ajunge la gara, care se afla la o distanta de aproximativ
10 km fata de malul unde erau. Oricum, ce era mai greu
deja trecuse. Au ajuns toti la gara, complet uzi si, pentru
ca nu aveau haine uscate sa se schimbe, au aprins un foc,
au stat impreuna si au asteptat trenul. Asa cum o
vizualizez acum, bunica mea pare un exemplu de curaj si
de hotarare in lupta impotriva nedreptatii, fiind in acelasi
timp si foarte iubitoare si binevoitoare, calitati care i-au
inspirat pe copiii ei, dar si pe nepoti, mai ales pe Shri
Mataji.
In acea vreme era doar un tren de la Rahuri pana la
Manmad si soarta a facut ca acesta sa intarzie. Sakhubai
era ingrijorata ca nu cumva rudele sale prin alianta sa o
caute si sa o gaseasca in zori. Ploaia se oprise, asa ca
Sakhubai s-a rugat la Dumnezeu atotputernic pentru
ajutor si a asteptat trenul. Imediat a fost anuntata sosirea
trenului si a rasarit si soarele. S-au imbarcat cu totii si au
plecat la timp.
A ajuns mai intai in Manmad. Prietenul sotului ei,
Domnul Chartre locuia in Manmad si ea ii stia adresa.
Apoi ea a mers la Ujjain la fratele ei. Atunci, in acele
imprejurari, la Ujjain, pe 15 iulie 1883 s-a nascut tatal
meu, dimineata. A fost o nastere normala, copilul era
radios si frumos, cu o piele destul de deschisa la culoare
si ochii negri stralucitori. Bunica mea s-a gandit sa nu-l
impovareze pe fratele ei cu sora lui vaduva si cu cinci
copii, asa ca acesta a prezentat-o Domnului Wilkey, un
misionar englez, stabilit in Indore, aflat langa Ujjain.
Auzind povestea vietii acesteia, Domnul Wilkey s-a
oferit sa o ajute pe bunica mea oferindu-i slujba de
femeie care vindea Biblii. Slujba presupunea ca trebuia
sa mearga la usile crestinilor din Indore si din
imprejurimi, inclusiv satele indepartate si sa vanda
exemplare ale Bibliei, ramanandu-i si ei un comision,
cam un sfert de rupie la fiecare Biblie vanduta. Un
beneficiu suplimantar era acela ca i se dadea un loc drept
gazduire pe gratis in curtea bisericii. Sakhubai era o fire
optimista si, desi venitul pe care il obtinea asa era mic, a
acceptat slujba. Nu voia sa fie o povara pentru altii,
deoarece avea respect de sine, dar si pentru ceilalti. Mai
avea bijuterii, pe care le mai vindea din cand in cand. A
acceptat sa faca anunmite compromisuri in stilul de viata,
trecand de la o viata maiestuasa in calitate de sotie a unui
conducator, la a locui intr-o camera, deoarece era
constienta de conditiile oferite de prezent si de-aceea nu
s-a mai gandit la gloria sa trecuta.
In acest fel si-a inceput noua viata. Castigul
obtinut din vanzarea Bibliilor era mic si nu venea in mod
constant. Ea si-a educat copiii in asa fel incat sa aiba o
viata frugala. Shri Mataji este de asemenea frugala si
spartana, poate sa doarma pe jos sau sa locuiasca in
jungla. In acelasi timp ii pasa de confortul fiecaruia.
Solomon si-a dat seama de dificultatile pe care le
intampina mama sa. Avea in fata o stralucitoare cariera
academica, care i-ar fi asigurat un viitor bun, totusi, nu-i
statea in caracter sa se gandeasca numai la el si sa
manifeste indiferenta fata de greutatile prin care trecea
mama sa. A avut de ales intre a-si abandona educatia si a
o ajuta pe mama sa si a ales-o pe cea din urma. Intr-o zi
i-a spus mamei sale despre decizia luata si desi aceasta a
fost impresionata de simtul sau profund al
responsabilitatii si de grija manifestata fata de familie, l-a
convins sa dea la facultate, deoarece stia ca toti copiii ei
sunt inteligenti si voia ca ei sa fie educati. Pe masura ce
zilele treceau, castigurile ramaneau aceleasi, in timp ce
cheltuielile cresteau. Prasad, fiul cel mai mic crestea si
avea si el nevoie de mai multe lucruri ca inainte, asa ca
Solomon trebuia sa-si gaseasca o slujba care sa-i permita
si sa-si continue studiile, dar si sa castige niste bani sa-si
ajute familia.
Sakhubai statea in camera oferita si intotdeauna se
ducea la biserica impreuna cu copiii ei. Intr-o duminica,
omul care obisnuia sa traga clopotul nu a venit si preotul
cauta un om puternic, bine facut care putea sa traga
clopotul imens din turnul bisericii. Solomon, care era
puternic, robust si-a oferit ajutorul si a tras clopotul atat
de ritmic si cu atata vigoare, incat misionarul, Domnul
Wilkey, i-a oferit slujba de a trage clopotul in fiecare
duminica cu un salariu bun de cinci rupii pe luna.
Asa a inceput cariera lui Solomon, un om altruist si
gata oricand de a face sacrificii pe termen lung, care a
influentat in bine vietile fratilor si surorilor sale mai mici.
Slujba aceasta de duminica, i se potrivea de minune,
doarece studiile sale nu erau afectate si nici demnitatea
familiei, deoarece el ofera servicii bisericii.
Cinci rupii pe luna nu insemnau un salariu mare,
dar reprezentau o imbunatatire semnnificativa a situatiei
familiei. Venitul lui Solomon era sigur si astfel, Sakhubai
putea sa procure ratiile si proviziile lunare, cele cinci
rupii insemnau o anumita securitate financiara.
Intre timp, Prasad Rao crestea si inca din copilarie
el obisnuia sa-si ajute mama. La varsta de patru ani facea
treburi marunte in gospodarie si o ajuta pe mama lui.
Insista ca mama lui sa-l ia cu ea cand pleca de acasa, mai
ales cand mergea in afara zonei Indore. Initial Sakhubai
nu a obiectat, dar pe masura ce crestea, ea il lasa acasa
sub pretextul unor mici responsabilitati care trebuiau
indeplinite. De fapt, ea voia ca el sa invete sa fie
independent, sa depinda numai de el, deoarece stia ca
daca il face sa depinda prea mult de ea, acest lucru ii va
afecta viitorul in mod negativ.
Este o poveste pe care tatal meu mi-a zis-o in
legatura cu increderea imensa in mama sa. Intr-o zi, toata
familia s-a dus la un mic picnic langa un rau din
apropiere. Toti unchii mei erau inotatori priceputi si, prin
urmare, au sarit in apa si au inceput sa inoate. Tatal meu,
care avea cinci sau sase ani, era speriat de ideea de a
merge langa rau, deoarece nu stia sa inoate. In ciuda
asigurarilor oferite de fratii mai mari, el nu s-a aventurat
langa apa.
Simtandu-i frica, Sakhubai i-a spus sa mearga si sa
li se alature fratilor sai si sa invete sa inoate. Prasad Rao
de fapt nu avea frica de inec, dar si-a exprimat neputinta
de a inota. Sakhubai era totusi foarte ferma si a insistat ca
el sa mearga in rau si l-a asigurat din nou de faptul ca
fratii sai erau in jurul lui. Incurajarea ei i-a dat increderea
necesara, dar pentru inceput el s-a aventurat doar in apa
mica si a inceput sa se joace. Dintr-o data, Solomon l-a
ridicat si l-a dus in mijlocul apei. Prasad Rao s-a
scufundat si avea nevoie de aer. Oricum, incurajarile
mamei sale, impreuna cu instinctul de supravietuire si
curajul care il caracterizau au preluat controlul asupra
inertiei si a inceput sa dea din maini si din picioare. Spre
surprinderea sa, fratii lui erau la anumita distanta, in josul
raului. Sakhubai, care statea pe mal, l-a rugat sa incerce
sa inoate cat de bine poate. Cuvintele ei l-au incurajat
destul de mult, asa ca a incercat sa-si copieze fratii.
Aceasta a fost prima lectie de inot. Mai tarziu in viata el
a devenit campion la inot.
Inotul a devenit o pasiune pentru el. Mergea singur
si ori de cate ori avea ocazia. Oricum, Sakhubai l-a
atentionat sa aiba grija sa nu fie sclav al niciunui obicei.
Cam acesta era modul in care Sakhubai obisnuia
sa-si educe copiii. Ca rezultat, copiii au fost
independenti, dar niciodata nu au depasit limitele
invataturilor lui Sakhubai. Ea de-asemenea i-a invatat sa
lupte impotriva nedreptatii, indiferent de unde provine
aceasta. Ea credea cu fermitate ca acceptarea nedreptatii
era un act de lasitate si nu a vrut niciodata sa aiba copiii
lasi. Ea i-a invatat valuarea onestitatii, spunandu-le ca
sinceritatea ii va face curajosi, bravi in infruntarea
dificultatilor, avand incredere in ei insisi. Ea nu a facut
niciodata compromisuri in privinta onestitatii si spunea
ca cel mai mare pacat este sa fii necinsit. Copiii sai au
absorbit toate aceste invataturi ale ei. Sakhubai le-a spus
ca cinstea fara a face vreun compromis este un termen
absolut si nu unul relativ, o persoana putand fi absolut
cinstita sau absolut necinstita.
Istetimea, simtul onestitatii, dedicarea in munca,
dorinta permanenta de a lupta impotriva nedreptatii, dar
si respectul pentru demnitatea oamenilor, toate faceau
parte din caracterul copiilor lui Sakhubai, toti fiind foarte
iubitori si ascultatori. Pentru Prasad Rao, ea nu a
reprezentat un ideal, ci si o sursa de inspiratie si orice
spunea sau il sfatuia aceasta, devenea litera de lege.
Pe masura ce zilele treceau, Prasad Rao a inceput
sa se duca la scoala de misionari. Inca din primele zile de
scoala, el era un elev foarte bun, care nu numai ca era
primul din clasa, dar invata inaintea celorlalti si putea
discuta cu oricine subiecte si din clasele mai mari. Ii
placea enorm sa citeasca si avea o memorie fotografica,
era atent la cele mai mici detalii si nimic nu-i scapa fara
sa observe. Shri Mataji are de asemenea calitati
exceptionale, desi nu a studiat prea mult engleza sau
hindi ca materie la scoala, deoarece are obiceiul de a citi
mult, ea stapaneste ambele limbi destul de bine. Si Ea are
o memorie fantastic de buna si o atentie profunda. De
fapt, tatal meu a fost un autodidact. Studia la fel de usor
ca atunci cand se juca. Intelegea atat de bine materiile de
la scoala, ca ii ajuta si pe colegii sai, cat si pe cei din
clasele mai mari.
Oricum, educatia lui nu a fost lipsita de probleme,
de greutati. Cea mai mare problema era saracia din
familia sa. Deoarece gazul era scump, nu isi permitea sa
il consume pentru studiile sale dupa lasarea intunericului,
prin urmare, la ora 9 seara obisnuia sa mearga si sa
studieze la lumina unui felinar de pe strada. Ca regula in
casa, luminile erau stinse dupa cina si lui Prasad ii
ramaneau variantele fie sa mearga sa invete la lumina
unui felinar din strada, fie sa mearga la un prieten care-si
permitea acest lux.
Imi aduc aminte ca odata, in timp ce povestea
despre aceste lucruri, fratele meu mai mare l-a intrebat de
ce mai era nevoie ca sa invete atat de mult, din moment
ce era atat de inteligent. El i-a raspuns ca nu avea alta
alternativa, deoarece era beneficiarul unei burse si o
primea doar daca era primul din clasa. Familia nu-si
permitea sa piarda aceasta bursa si el voia sa studieze, ca
sa fie sigur de sacrificiile facute de familia lui, mai ales
de Sakhubai si fratele cel mai mare nu erau in zadar.
Prin urmare, el nu a facut niciodata compromisuri
in privinta studiilor sale si obisnuia sa invete chiar si in
timpul vacantelor.
Familia a continuat sa traiasca in conditii austere.
Dar Prasad Rao a fost in fiecare an primul din clasa.
Fratii sai mai mari, David si Shantvan si-au putut
continua studiile, dar Solomon a trebuit sa le intrerupa
dupa intrarea la facultate si dupa cateva slujbe mai putin
bune, i s-a oferit un post de profesor la scoala gimnaziala
Danielson din Chhindwara. Reverendul C.D. Zadhav,
care era casatorit cu cea de-a doua sora a tatalui meu,
Shantabai, se ocupa de Biserica Lutherana din
Chhindwara si i-a influentat mult in bine pe misionarii
din Chhindwara. Era un poet cunoscut si a compus
imnuri si bhajanuri in hindi care se mai canta si azi in
bisericile hinduse. Reverendul Zadhav i-a scris unchiului
Solomon despre un post vacant la scoala Danielson si
aveau nevoie de un candidat crestin care sa-l merite.
Solomon a fost initial profesor si mai apoi director al
scolii. Salariul nu era mare, dar constituia un venit sigur
si s-a dovedit a fi si un mare ajutor financiar pentru
Sakhubai, deoarece Solomon obisnuia sa-i trimita bani in
fiecare luna, reducand din cheltuielile lui traind modest
in Chhindwara. Acest fapt a avut un impact considerabil
asupra fratilor mai mici, dupa cativa ani Shantvanra a dat
examen si i s-a oferit un post la acceasi scoala pe care l-a
acceptat. Solomon s-a casatorit cu Shevantibai Saunsare
si Shantvanrao s-a casatorit, de asemenea, cu Premabai
Saunsare, sora mai mica a lui Shevantibai. Tatal meu,
Prasad Rao si fratele lui mai mare David, si-au continuat
studiile in Indore. Ei isi vizitau fratii din Chhindwara
destul de des. Cea mai importanta trasatura a acestei
familii era respectul, dar si iubirea care ii unea si care
avea sa joace un rol important in dezvoltarea ulterioara a
familiei Salve.
Toti fratii erau pasionati de sport si jucau cricket,
hochei, fotbal si alte jocuri. David, cel de-al treilea frate,
in timp ce era elev la liceu a fost vazut jucand hochei de
catre politistul districtului din Indore. Seful politiei din
Indore, un englez, a fost foarte impresionat de abilitatea
si agilitatea de care David a dat dovada in timp ce juca
hochei. Asadar, l-a intrebat pe David daca ar vrea sa se
alature departamentului politiei. David a acceptat
bucuros si i s-a spus sa vina si sa-l intalneasca pe seful
politiei a doua zi la biroul acestuia. Dorind sa-i testeze
aptitudinile si cunoasterea, seful politiei i-a cerut sa
citeasca din registrul politiei. Scrierile din registrul
politiei de regula sunt greu de descifrat. Se spune ca
uneori chiar si cel care il completeaza nu mai poate sa-si
desluseasca propriul scris. Oricum, unchiul David avea o
minte agera si a inceput sa citeasca din registru ca si cum
stia fiecare cuvant. Ce nu putea sa descifreze, substituia
cu propriile cuvinte, iar rezultatul a fost o citire fluenta,
cursiva. Respectivul a fost atat de impresionat incat
imediat i-a oferit acestuia o slujba in calitate de politist.
Tatal meu intotdeauna a comparat simtul umorului pe
care il am cu cel al unchiului David, deoarece, asemenea
lui, nu numai ca am un simt al umorului dezvoltat, ci sunt
cunoscut si pentru farsele facute fratilor si surorilor mele.
Shri Mataji este de asemenea o persoane plina de
umor, pe care si l-a pastrat si dupa ce s-a casatorit. Ea s-a
purtat mereu frumos cu prietenii mei si ii facea sa rada cu
umorul ei fin. Nu am vazut-O niciodata cartandu-Se cu
nimeni si chiar de curand, cand si-a scris cartea, destul de
profunda si puternica pentru vestici, Ea a reusit sa descrie
totul intr-o maniera umoristica si ti-e greu s-o lasi din
mana.
In tot acest timp, unchiul Solomon, fratele cel mai
mare, a primit slujba de a preda teologia la seminarul de
la Chhindwara, deoarece stia foarte bine religiile.
Unchiul Shantvan l-a urmat in functia de director al scolii
gimnaziale mai incolo, cand tatal meu a absolvit
Facultatea Crestina din Indore, care apartinea de
Universitatea din Calcutta. In timp ce invata, avea si
slujba. Imi aduc aminte de un eveniment din studentia lui
pe care ni l-a povestit. Din bursa de studii si-a cumparat o
pereche de pantofi destul de scumpi, deoarece ii placeau
foarte mult pantofii. El era foarte incantat de noua
achizitie si abia astepta sa le spuna celor din familie.
Cand a ajuns acasa, mama lui l-a intampinat si l-a
intrebat ce are in cutia pe care o tinea strans in maini. El
i-a spus ca si-a cumparat pantofi din economiile facute si
se astepta la apreciere venita din partea mamei lui. Ea,
fiind o persoana disciplinata si inteleapta, i-a spus tatalui
meu sa returneze pantofii, deoarece toti fratii lui purtau
papuci si in acest context, ar fi fost nedrept ca tatal meu
sa fie privilegiat, purtand pantofi. Tatal meu a inteles
imediat situatia, a returnat pantofii, i-a dat mamei lui
banii si nu si-a mai cumparat niciodata pantofi pana cand
nu a absolvit. El avea un respect deosebit pentru
intelepciunea mamei sale Sakhubai, incat se sacrifica
atunci cand era nevoie.
In timpul scolii si al facultatii, tata a avut multi
prieteni care erau mereu dispusi sa-l ajute. Printre acestia,
el pomenea cel mai des de un prieten numit Jal. Religia
lui era zoroastriana si apartinea unei familii instarite. Jal
intotdeauna aducea pranzul pentru doua persoane,
spunandu-i mamei lui ca i-a crescut apetitul, astfel incat
Jal si tatal meu sa poata sa imparta pranzul. Mama lui Jal
se intreba mereu cum e posibil sa fiul sau sa aiba pofta de
mancare la pranz, dar nu si la cina.
In timpul studentiei sale din Indore, tatal meu a
realizat destule lucruri uimitoare, astfel ca doctorul
Wilkey, directorul facultatii (a nu fi confundat cu
Domnul Wilkey din Ujjain) mereu l-a incurajat sa faca
lucrurile din ce in ce mai bine. Prietenul lui, Jal, nu era la
fel de istet si tatal meu obisnuia sa-l invete.
Alti prieteni ai lui erau Domnul W.R. Puranik, care
a ajuns judecator la Curtea Suprema, Domnul Kaore si
Domnul Garud, care pana la urma a venit la Nagpur si a
condus liceul numit Seva Sadan, unde Shri Mataji a
studiat mai tarziu. Domul Kaore a venit special ca sa se
intalneasca dupa aproximativ doua decade de la
absolvirea facultatii cu tatal meu. Domnul Kaore era
cunoscut pentru faptul ca ii placea sa cante in baie si tatal
meu mereu obisnuia sa glumeasca pe tema aceasta si il
intreba daca baia s-a obisnuit cu muzica lui.
Tatal meu stapanea foarte bine limbajul, in special
sanscrita. El stia 26 de limbi, le intelegea, dar stapanea
foarte bine 14. Dupa ce a absolvit, tata a avut diferite
slujbe, inclusiv cea de profesor la liceul din Indore. El a
lucrat pentru ceva timp in Manupuri Farookhabad, cat si
in Jhansi si in Uttar Pradesh. Pana la urma el a devenit
profesor la liceul „Sfantul Ioan” din Agra. A ales Agra ca
loc de munca, deoarece Agra avea Facultate de Drept si
cea mai mare dorinta a lui a fost sa devina avocat.
In 1906 s-a casatorit cu Karunabai si in 1908 i s-a
nascut prima fiica, Urmilla. Preda, dar studia si dreptul.
Era o misiune dificila, deoarece timpul ii era impartit
intre slujba, familie si studii. A luat examenele de la
Facultatea de Drept afiliata Universitatii din Allahabad,
dar a continuat sa lucreze ca profesor.
Toata familia obisnuia sa se adune in timpul verii
in Chhindwara. Intr-o astfel de vizita, unchiul Solomon i-
a sugerat tatalui meu sa vina si sa predea dreptul acolo.
Unchiul Solomon era foarte apropiat sufleteste de tatal
meu, incat nu voia ca acesta sa stea departe de familie.
Tatal meu pana la urma s-a dus in Chhindwara in anul
1914 si pana atunci a mai avut inca trei copii: Vimila,
Ashmini si Kamala. Doi frati ai sai si o sora de care era
foarte atasat, erau deja in Chhindwara, asa ca dorinta de a
se muta la Chhindwara era foarte puternica.
Atunci a izbucnit primul razboi mondial. Tatal
meu tocmai isi incepuse practica legala. Tinand cont de
popularitatea tatalui meu, a fost solicitat sa accepte postul
de ofiter de recrutare. A lucrat in aceasta calitate, de
ofiter de recrutare pana la terminarea razboiului in 1918.
In 1919 i s-a oferit titlul de Rao Sahib pentru munca
extraordinara pe care a depus-o. I-a fost prezentat regelui
George al V-lea atunci cand acesta a vizitat India.
Karunabai era o persoana foarte talentata, stia sa
coasa foarte bine. A fost o expozitie in Chhindwara la
care ea a participat si a luat locul intai, facand un cos
foarte frumos.
Dupa ce primul razboi mondial s-a terminat, tatal
meu si-a facut practica in Chhindwara in calitate de
avocat criminalist. Initial a lucrat cu Rai Bahadur
Mathura Prasad, in calitate de asistent al acestuia,
deoarece Rai Bahadur era un avocat eminent si era
cunoscut pentru priceperea sa in chestiuni legale. Sunt
multe anecdote pe seama faptului ca era cam distrat,
uituc, iar pe una din ele mi-o aduc aminte foarte bine.
In vremurile acelea satul nu avea avocati publici
permanenti ca in zilele noastre. Acum avem avocati
publici, avocatul poporului dat de guvern si asa mai
departe, ca sa apere un caz in numele statului. Oricum, in
timpul primului razboi mondial, guvernul ii cerea unui
avocat eminent sa pledeze un caz in numele Statului.
Pentru faptul ca era foarte priceput, Statul obisnuia sa-i
dea multe cazuri lui Rai Bahadur Mathura Prasad sa le
sustina. Odata a acceptat dosarul unei persoane care era
acuzata de crima si prin urmare, a trebuit sa pledeze
impotriva Statului, in calitate de avocat al apararii.
In dimineata audierii tatal meu, cunoscand foarte
bine faptul ca era distrat, i-a reamintit ca apara paratul si
nu acuzarea. In timp ce isi sustinea pledoaria, Bahadur a
uitat ca era de partea apararii si a sustinut cazul ca si cum
ar fi facut-o acuzarea. Tatal meu a realizat eroarea si l-a
tras pe Rai Bahadur de roba ca sa-i reaminteasca faptul
ca sustinea paratul, dar Rai Bahadur Mathura Prasad era
atat de prins in ceea ce spunea, incat a ignorat indiciile
date de tatal meu. Cand a tras de roba si a vazut ca nu a
avut rezultatul scontat, tatal meu s-a ridicat sa spuna
ceva. Rai Bahadur l-a mustrat si i-a spus sa stea jos si sa
nu-i intrerupa prezentarea. Intreaga Curte era uimita si
confuzia se asternuse peste tot. Vazand gravitatea
situatiei, tatal meu nu a mai tinut cont de protestul lui Rai
Bahadur si i-a spus la ureche destul de tare ca sustine
apararea si nu acuzarea. Mathura Prasad imediat a
realizat eroarea. Oricum, fiind un avocat eminent, nu
putea sa accepte faptul ca a gresit, asa ca a facut o pauza
si, ca un magician iscusit a spus: „Acesta ar putea fi cel
mai bun argument al acuzarii asa cum vad eu situatia
acum, va rog sa mi se permita sa-mi sustin pledoaria
pentru acuzat acum.”
Mathura Prasad era de asemnea recunoscut pentru
tactul cu care isi recupera taxele de la clienti. Majoritatea
clientilor erau sateni needucati si nu voiau sa-si plateasca
taxele in mod obisnuit. Asadar, el a gasit o metoda
inovatoare ca sa-si recupereze banii din taxe. Obisnuia
sa-si tina trei suporturi de stilou pe masa, unul facut din
lemn, al doilea poleit cu argint, iar al treilea era suflat cu
aur. El le spunea clientilor ca daca le completeaza
cererile cu stiloul tinut in suportul de lemn, taxele sunt de
doua rupii, daca il foloseste pe cel din argint, trei rupii,
iar cel din aur, cinci rupii. Satenii inocenti si creduli il
intrebau care ar fi cea mai buna si eficienta metoda, iar el
le spunea ca daca cererea ar fi fost scrisa cu stiloul aurit,
clientul are sanse mari sa castige. Acesta era felul in care
el obisnuia sa ia taxele de cinci rupii la fiecare
completare. Cand tatal meu i-a atras atentia in legatura cu
aceste practici incorecte, Rai Bhadur spunea ca ele nu
sunt incorecte, ci mai degraba singurul mod prin care poti
sa iei taxe fara sa le ceri cu insistenta.
Intr-un timp foarte scurt, tatal meu a devenit un
avocat criminalist recunoscut. Munca lui il forta sa se
duca la Nagpur foarte des, asa ca a cumparat o masina. El
si-a construit deja o casa pe drumul principal catre
Nagpur, aceea in care s-a nascut Shri Mataji.
In anul 1919 Karunabai s-a imbolnavit grav. Pe 27
august 1919 ea si-a exprimat dorinta de a se intalni cu
toate rudele, prietenii si cunostintele, deoarece avea o
presimtire asupra faptului ca nu va mai supravietui mult
timp. Tatal meu a trimis dupa toate rudele, prietenii si
cunostintele si mai mult de 150 de oameni au venit si si-
au luat ramas bun de la ea. Cand Rai Bahadur a venit s-o
vada, Ea l-a rugat mult sa aiba grija de sotul si de copiii
ei. Pe 29 august 1919 ea le-a spus rudelor ei care o
supravegheau ca va parasi lumea aceasta in acea zi. I-a
rugat frumos sa nu planga, caci acest lucru i-ar intarzia
plecarea. Apoi ea si-a ridicat bratul drept si a aratat trei
degete spre cer. Ulterior acest gest a fost interpretat prin
faptul ca ea ar fi vazut trei mesageri ai lui Dumnezeu
care venisera s-o ia. Ultimele ei cuvinte, spuse in
marathi, au fost „deva mala ghe”, care inseamna: „O,
Doamne, te rog primeste-ma.” Si apoi si-a dat ultima
suflare. Moartea ei a constituit un soc puternic pentru
tatal meu si pentru toti unchii si matusile, deoarece
Karunabai, datorita firii sale iubitoare, le era draga
tuturor.
Cand a murit, cea mai mare fata a ei, Urmilla, avea
cam 11 ani, iar fiul sau cel mic, Sushil, trei anisori. Prin
urmare, o femeie a fost rugata sa vina si sa aiba grija de
copii. Unchii si matusile mele care venisera la
inmormantare au stat o vreme, dar nu au putut ramane
prea mult timp, deoarece aveau si ei familii de ingrijit.
Astfel fiind situatia, l-au convins pe tatal meu sa se
recasatoreasca.
Domnisoara Cornelia Jadhav venise la Nagpur cu
tatal ei din Nandgoan. Nandgoan era pe malul celalalt al
lui Deunadi (raul Dev) din Shreegoan. Se spune ca tatal
mamei lui Shivaji, Malojrao a fost persecutat de
Aurangzeb. Astfel, el si cu fiul sau au cerut ajutorul
familiei Shalivahan. Se parea ca Aurangzeb se temea
mult de familia Shalivahan, care erau devotii Zeitei, asa
ca nu invadau Regatul Maloji. Ei au venit sub protectia
descendentilor Shalivahana, care isi spuneau Salve.
Domnisoara Cornelia Jadhav a absolvit cu onoruri in
matematica Facultatea Ferguson din Poona si urma sa-si
ocupe postul de directoare la liceul „Sfanta Ursula” din
Nagpur. Ea a fost studenta lui Wrangler Paranjpe. De
fapt ea a fost singura studenta a lui in acele zile, pentru
ca toti studentii lui erau numai barbati. Corneliabai, cum
o numeau toti care au cunoscut-o bine, s-a nascut pe 20
decembrie 1892, langa Rahuri in Nandgoan. Acest sat a
fost dat bunicului lui Shivanji si fiului acestuia (Jadhav)
ca sa se bucure (nand inseamna a se bucura) de catre cei
din dinastia Shalivahana. Dupa ce si-a terminat studiile
initiale in Ahemad Nagar, unde locuia cu tatal ei care era
bibliotecar, ea a mers in Poona pentru absolvire. A facut
acest lucru in ciuda protestului membrilor familiei Salve,
care nu erau ingrijorati doar de faptul ca era singura
studenta, ci si pentru ca nu era obisnuita cu viata dintr-un
oras mare. Oricum, Corneliabai era ferma in deciziile
luate, asa ca s-a dus la facultate in ciuda tuturor
protestelor.
In acele zile fetele rareori studiau dupa terminarea
liceului si de-aceea ea a trebuit sa infrunte opozitia
celorlalti, atat din familia ei, cat si a comunitatii. Dorinta
sa de a absolvi studiile in matematica era atat de
puternica incat s-a asigurat ca va invinge orice obstacol,
indiferent cat de puternic ar fi fost. Corneliabai a fost o
academiciana stralucita, avand o aptitudine extraordinara
pentru matematica. Ea era o autoritate in matematica
indiana si imi aduc aminte ca odata l-a provocat pe Jagat
Guru Shankaracharya (unul din autorii matematicii
indiene) pe baza unei teorii a acestuia si l-a convins cu
succes de o eroare care se strecurase la baza teoriei
acestuia. Ea stapanea foarte bine sanscrita si ne-a spus ca
teoria lui Pitagora din geometrie era cunoscuta in India
de foarte multa vreme. Avea o eruditie fantastica in
sanscrita si cunoastea foarte multe lucruri despre cultura
indiana straveche. Ea a fost educata intr-o disciplina
stricta de catre tatal ei si prin urmare, avea obiceiuri
impecabile. Ii placea foarte mult curatenia, obicei care
mai tarziu a constituit prilej de discutie intre ea si copiii
ei, mai ales cu mine. Era foarte conservativa si frugala in
obiceiuri, dar foarte deschisa in ideologie. Obisnuia sa ne
spuna povestiri despre traditiile sale conservative.
Cand a venit la Nagpur in calitate de directoare a
scolii Ursula i s-a oferit un salariu mare de 125 de rupii
pe luna, plus un bungalou complet mobilat, cat si un
servitor care sa o ajute la treburi. Cand si-a primit primul
salariu lunar, s-a dus la conducere si a dat inapoi 100 de
rupii din salariu, pentru ca dupa spusele ei tot ce-i trebuia
putea sa aiba cu 25 de rupii. Conducerea era desigur
surprinsa si i-a apreciat gestul, dar au convins-o pana la
urma sa accepte salariul, caci o reducere a salariului ei ar
fi cauzat micsorarea salariului intregului personal.
Obiceiurile ei traditionale au ajutat mult la modelarea
caracterului copiilor ei. Unele din calitatile ei erau simtul
onestitatii si al sinceritatii. Era cinstita pentru ca avea o
credinta desavarsita in Dumnezeu, dar si pentru ca nu era
fricoasa. Si niciodata nu voia sa i se faca favoruri. Dupa
ce o matusa a mea a tot insistat ca tatal meu sa se
recasatoreasca, pana la urma acesta s-a hotarat sa se
casatoreasca din nou. Prin prieteni comuni o propunere i-
a fost trimisa Domnului Jadhav, care se pensionase si
venise sa stea in Nagpur cu mama mea. Corneliabai nu s-
a putut marita mai devreme deoarece era asa de bine
calificata si nu exista un baiat crestin care sa aiba o
calificare mai mare sau cel putin egala cu a ei. Asadar,
cand aceasta propunere a venit, Domnul Jadhav a fost
fericit si usurat, dar astepta acceptul ei, asa ca propunerea
i-a fost inaintata mamei mele.
Urmatoarele puncte i-au fost subliniate mamei
mele. Viitorul mire era un vaduv cu cinci copii, dar era in
acelasi timp si foarte calificat, tanar, chipes, caruia viata
ii suradea, avand credinta absoluta in Dumnezeu si nu
tolera alcoolul. Ea a cantarit avantajele si dezavantajele
in minte. Mai tarziu mi-a marturisit faptul ca doua lucruri
i-au influentat decizia de a se casatori cu tatal meu.
Primul lucru a fost faptul ca era foarte bine calificat si un
avocat exceptional, dar cel mai cel mai important a fost
faptul ca acesta avea o credinta puternica in Dumnezeu si
nu avea nici vicii. De asemenea a simtit o compasiune
pentru copiii care nu aveau mama la o varsta atat de
frageda. Stia de-asemenea si ca tatal ei era nerabdator sa-
si marite fata cu tatal meu. Tatal meu intelegea situatia
grea in care se afla mama in legatura cu luarea deciziei si
a vrut sa vorbeasca in particular cu ea, dar cum era asa de
conservatoare, ea i-a refuzat aceasta oferta de a discuta.
Imi amintesc ca am glumit in legatura cu faptul ca mama
a fost uluita de frumusetea tatei, dar ea, ignorandu-mi
umorul, mi-a spus ca s-a casatorit cu tata din alte
considerente si ca pentru generatia tanara e greu de
inteles asemenea motive profunde, serioase.
Pana la urma, dupa multe negocieri, ei s-au
casatorit pe 21 iunie 1920 in Biserica E.L. din
Chhindwara. Atunci cand s-au casatorit, Corneliabai era
delicata, avand trasaturi frumoase si vii, in timp ce tata
era robust, bine facut. Din fotografia pe care am vazut-o
la casatorie, am observat ca aratau ca si cum ar fi fost
creati unul pentru celalalt.
Destul de repede s-au mutat la Chhindwara si si-au
inceput viata de familie impreuna. In calitate de sotie, dar
si de mama a cinci copii vitregi avea de infruntat multe
provocari. Mai ales pentru ca Sushil, copilul cel mai mic,
era epileptic din nastere si progresul mental ii era
incetinit. Initial, ea a trebuit sa intampine rezistenta din
partea copiilor, dar treptat i-a cucerit si ei au inceput sa-i
acorde incredere.
Pe 18 martie 1921 ea a fost binecuvantata cu
primul fiu, Narendra. Atat mama cat si tata au fost
incantati sa aiba un fiu. Intre timp tatal meu a renuntat la
asocierea cu Rai Bahadur Mathura Prasad si si-a inceput
practica pe cont propriu. In curand el a devenit avocatul
criminalist principal din Chhindwara. Mama mea,
Corneliabai, a vrut de asemenea sa-si ia toate examenele
si s-a dus la Facultatea de Drept din Nagpur, dar nu si-a
putut termina studiile din cauza obligatiilor familiale.
Tatal meu a ramas in Chhindwara pana in 1927. In
timp ce era acolo a luat parte in mod activ in activitatile
civice ale orasului. El a fost ales membru al Comitetului
Municipal si de asemenea vice presedinte, in timp ce Rai
Bahadur Mathura Prasad era presedinte. In timpul
mandatului de vice presedinte, el a format un comitet
avandu-l ca lider pe Rai Bahadur Mathura Prasad si alti
locuitori de seama ai orasului in componenta pentru
constructia unui spital pentru femei, de care era mare
nevoie in Chhindwara, cererea fiind foarte mare de multa
vreme. Tatal meu nu numai ca a adunat multi bani, ci a
fost si implicat in constructia spitalului care functioneaza
si in zilele noastre destul de bine. Doctorita Macleam, o
femeie din Scotia, a fost prima din personalul medical al
spitalului.
Chhindwara, avand rezerve de carbune, era plin de
oameni din Europa si mai ales englezi care lucrau in
mine in oras si in afara orasului. Ei au infiinta un club,
restrangand dreptul de a fi membru doar pentru europeni,
asa ca indienii din Chhindwara care iubeau sporturile au
decis sa aiba si ei un club. Deoarece Chhindwara este
situat pe un platou din lanturile muntoase Satpuda,
localizat in India centrala, ei si-au numit clubul, „Clubul
Platoului”. Dupa cum am mentionat mai devreme, tatal si
unchii mei erau sportivi pasionati, asa ca toti au devenit
membri ai acestui club. Deoarece clubul nu beneficia de
fonduri prea multe, ei au transformat o bucata de pamant
in aer liber intr-un teren de crichet. In curand clubul a
devenit foarte popular si a avut o echipa din Nagpur, care
includea jucatori puternici, robusti cum ar fi Bhau Shib
Bhide, colonelul Nayudu (cunoscut atunci drept
Kankaiya) si Sylyester Chaube (cunoscut drept Chobbs).
Colonelul Nayudu a doborat recordul inscriind multe
serii de sase, iar tata, care juca pentru Chhindwara
impruna cu Domnul Benton de asemenea au inscris multe
serii de sase. Deoarece tata nu bea alcool, i-a convins pe
toti membri clubului sa evite bauturile alcoolice in
incinta clubului. Initial el a intampinat rezistenta, dar
avand sprijinul lui Rai Bahadur Mathura Prasad, care era
presedintele clubului si-a atins scopul. Rezultatul fiind ca
toti membri clubului nu beau bauturi alcoolice in incinta
clubului. Au fost numeroase ocaziile cand tata a plecat de
la intalniri de socializare sau dineuri doar fiindca se
serveau bauturi alcoolice.
Dragostea tatalui meu pentru tara era le fel de mare
ca aceea pe care o simtea fata de sport. Cateva exemple
care arata dragostea pe care acesta o avea pentru tara sa
sunt date mai jos.
Faimosii frati Ali erau tinuti in arest impreuna cu
mama lor in Chhindwara. Un bungalou le era dat pe
strada Chakkar (strada Circulara). Totusi, li se dadea voie
sa ne viziteze. Atunci noi stateam intr-un bungalou al lui
Jagir dar Harrai, care era destul de aproape de cel al
fratilor Ali si putea practic sa ne viztam in fiecare zi.
Observand apropierea tatalui meu de fartii Ali, un englez,
oficial in Chhindwara, i-a cerut tatalui meu sa profite de
prietenia pe care o avea cu acestia si sa incerce sa afle
planurile pe care ei le aveau legate de viitorul miscarii
anti-Britanice (miscarea khilafat). Tata a refuzat
categoric si le-a spus: „Daca mi se ofera titlul de Rao
Sahib de catre britanici pentru o astfel de activitate anti-
nationala, mai bine renunt la nume decat sa-mi tradez
tara si compatriotii.” O alta dovada a patriotismului sau
relevanta atat pentru faptul ca toate aceste lucruri s-au
intamplat inainte de a se alatura miscarii nationale, dar si
pentru a ilustra emineta persoanei si dedicarea sa altruista
pentru binele tarii, este faptul ca a jucat un rol important
in lupta pentru libertate. In anul 1921, Sarojini Naidu
(numit privighetoarea Indiei de catre Mahatma Gandhi)
care era un lider important al congresului, a vizitat
Chhindwara dupa ce a participat la o conferinta in
Nagpur. Un asistent musulman a fost delegat de seful
politiei sa ia notite in legatura cu discursul acesteia si sa-i
raporteze totul. Ofiterul statea in fata tatalui meu care
participa si el la intalnire. Desigur ca mai erau si altii din
departamentul politiei care aveau aceeasi misune. Acest
musulman angajat al politiei a fost atat de incantat de
discursul acesteia plin de forta, dar si emotionat incat in
loc sa ia notite, aplauda impreuna cu ceilalti. Ceilalti
angajati ai politiei au observat acest lucru si toata
chestiunea a fost raportata sefului. Cand a trebuit sa-si
justifice atitudinea, asistentul musulman a explicat:
„Daca veti citi raportul, veti vedea ca practic am citat-o
cuvant cu cuvant si acest lucru a fost posibil doar cand i-
am inteles discursul foarte bine si m-am implicat in ceea
ce spunea.” Cand aceasta intamplare i-a fost povestita
tatalui meu, el a remarcat ca fiind indian, nu poti evita sa
nu fii inspirat. Tata era foarte patriotic. Pentru a-i aduce
omagiul lui Sarojini Naidu, el a recitat un fragment in
urdu care arata ca sunt milioane de oameni educati si mii
dintre ei sunt ablosventi dar este un singur cuc care canta
in gradina, iar restul sunt ciori.
Patriotismul tatalui meu se manifesta de asemenea
prin rezistenta fata de tratamentul pe care il aplicau
britanicii indienilor, dar si fata de comportamentul anglo-
indienilor si al indienilor care se considerau englezi,
cunoscuti sub numele de sahibi maro.
Candva s-a tinut un meci intre englezi si indiei. Era
o practica obisnuita sa se intaleze doua corturi langa
teren si jucatorii sa stea unde vor, fara vreo discriminare
bazata pe culoare. Oricum, intr-o duminica a fost un meci
intre clubul Chhindwara si echipa celor din minele de
carbuni. Erau cativa jucatori din echipa minerilor
britanici puri, iar restul erau sahibi maro. Un oficial din
Chhindwara, britanic, se ocupa de aranjarea terenului. El
a dat dispozitie sa se instaleze doua corturi la o distanta
considerabila unul fata de celalalt, cortul mai bun sa fie
amplasat sub un copac pentru britanici si altul la o
distanta mare, pentru non-britanici. Cand tata a ajuns pe
terenul respectiv, imdeiat si-a dat seama ca aranjamnetul
corturilor reprezenta o discriminare intre indieni si
britanici. El, impreuna cu coechipiera sai, le-au transmis
oficialilor ca au decis sa paraseasca terenul in semn de
protest fata de descriminarea dintre rase. Cand tata a
ajuns acasa a anuntat ca s-a hotarat sa nu mai joace
meciul din cauza atitudinii ostile a britanicilor.
Mama mea le pregatise un pranz delicios. Ea stia
sa gateasca foarte bine, mai ales preparatele din orez.
Tata i-a comunicat faptul ca pranzul s-a anulat de
asemenea si ea a fost de acord, deoarece era insuflata de
patriotism si nu tolera insultele aduse indienilor de catre
britanici.
Imediat de vestile au fost auzite de organizatorii
meciului, colonelul Ploughdon si colonelul Chitaly au
venit la noi acasa si i-au cerut tatalui meu sa joace
meciul. Tata a replicat politicos, dar ferm in legatura cu
faptul ca discriminarea rasiala era o crima sociala si nu
numai ca nu va mai juca meciul in acea zi, dar nu va mai
juca din nou pentru sau impotriva britanicilor niciodata in
viitor.
Colonelul Ploughdon si colonelul Chitaly si-au
cerut scuzele in numele oficialitatilor din Chhindwara si
au spus ca s-a facut rearanjarea corturilor, unul langa
celalalt si nu va mai exista in viitor o discriminare
asemanatoare. Doar atunici tata si ceilalti membri au
mers sa joace meciul si, asa cum a fost promis, nu a mai
fost de atunci vreo deiscriminare rasiala pe terenul de
sport.
Cand Shri Mataji avea 8 ani a participat la un meci
de crichet in care juca fratele ei mai mare. Intotdeauna
steagul Partidului National flutura pe masina lor. Acesta
era un meci intre soldati si soldatii au cerut ca steagul sa
fie indepartat. Shri Mataji a iesit din masina si le-a spus
ca vor trebui s-O omoare mai intai pe ea si apoi sa ia
steagul de acolo, asa ca steagul a fost lasat la locul lui.
Cand s-au intors acasa, cumnata ei era foarte speriata, dar
cumnatul ei s-a descurcat foarte bine.
Tata intotdeauna si-a incurajat copiii sa practice un
sport pentru ca el credea cu tarie ca iti ajuta la cladirea
spiritului de atlet, de sportiv, dar te si invata sa fii
colectiv, sa ai spirit de echipa si mai presus de toate cum
sa-ti atingi un tel. Ca rezultat, toti copiii sai, inclusiv
ficele, au jucat un sport sau altul in timpul scolii sau al
facultatii. Shri Mataji a fost campioana la badminton in
statul Ei. Ea a jucata de asemenea multe jocuri indiene si
a reprezentat Nagpurul ca scoala Ei sa mearga si sa joace
in concursul dintre porvincii.
Tata era interesat de vanatoare, mai ales de cea de
tigri. Intre anii 1921-1922, maharajahul din Khilchipur a
venit in Chhindwara pentru niste chestiuni judiciare.
Maharajahul era un sportiv priceput, dar si un vanator
bun. El si tata au devenit prieteni buni. Mergeau la
vanatoare adesea, mai ales in vacante. Maharajahul a fost
impresionat de abilitatea de a tinti foarte precis pe care o
avea tata.
Khilchipur este un stat mic in centrul Indiei, langa
bhopal. Dupa ce maharajahul si-a terminat treburile,
acesta s-a intors in Khilchipur si i-a invitat pe toti
membrii familiei tatalui meu sa vina in vizita.
Mama mi-a zis ca Shri Mataji avea doar un an
cand au mers la Khilchipur, unde au stat ca invitati ai
statului respectiv cam 10 zile. E surprinzator faptul ca
Shri Mataji isi aminteste totul despre aceasta vizita.
Tata mai era cunoscut si pentru agerimea mintii
sale. In timpul perioadei de dupa razboi ofiterilor li s-a
cerut sa aiba mai multe slujbe, deoarece era lipsa de
personal. Era un magistrat musulman pe nume Abdul
Subhan Khan, caruia i se daduse munca suplimentara de
trezorier. Lucra la trezorerie pana la 3 dupa-amiaza si
apoi se ocupa de dosarele infractorilor pana cand apunea
soarele. Deoarece tata se ocupa si el de cazurile
infractorilor si pentru ca Abdul Subhan Khan putea sa se
ocupe de ele incepand de la ora 3 dupa-amiaza, tata nu
mai avea seri libere pentru sport. Datorita faptului ca
avea o minte sclipitoare a reusit sa aduca o imbunatatire
in program, astfel incat sugestia lui utila le-a usurat
tuturor munca. Asadar, pentru ca era ager la minte si avea
prezenta de spirit, tata a fost din nou liber sa joace sport
seara.
El juca crichet, hochei, fotbal, biliard si tenis.
Crichetul si alte sporturi l-au ajutat sa-si faca o multime
de prieteni. Cunoscutul Justice Pollock, care a devenit
mai tarziu judecator la Marea Curte din Nagpur, a
devenit prieten bun cu tata si de asemenea era pasionat de
crichet si avea distinctii de la Universitatea Cambrige in
acest domeniu. El a fost impresionat atat de jocul pe care
il facea tata, cat si de priceperea in domeniul avocaturii.
Aceasta prietenie a durat mult timp si a influentat cariera
de avocat a tatalui meu mult in bine.
Justice Pollock si toti prietenii sai si asociatii au
fost foarte impresionati de valorile puternice ale familiei
Salve, care erau crestini si nu beau alcool. Toti membrii
aveau o baza solida in religie, iar tatal meu avea respect
pentru toate religiile si mai presus de toate respecta
demnitatea umana, deoarece credea ca toate fiintele
umane sunt creatia lui Dumnezeu, indiferent de casta,
crez sau religie. Onestitatea si simtul corectitudinii erau
doua calitati care, asociate cu viziunea sa liberala si
atitudinea iubitoare l-au facut sa fie popular oriunde
mergea. Sotia lui, Corneliabai a fost un factor important
care l-a ajutat sa-si mentina standardele inalte. Ca si el,
ea era foarte onesta si directa. Avea o disciplina riguroasa
poate si fiinda era matamatician, dar sun carapacea tare a
disciplinei i-am simtit mereu caldura, compasiunea. Cred
ca noi, copiii ei, ii datoram mult, pentru ca daca nu ar fi
fost disciplina ei stricta si sistemul de valori, multi dintre
noi nu ar fi fost ce suntem azi.
Imi aduc aminte ca am intrebat-O pe Shri Mataji
de ce a ales sa se nasca in familia Salve si Ea mi-a spus
ca in primul rand datorita parintilor virtuosi de care
intotdeauna va fi mandra.
Dupa cum am mentionat mai devreme, dupa
nasterea lui Narendra, mama s-a inscris la cursurile
Facultatii de Drept care se tineau la Nagpur, la Facultatea
Morris. Ca reszultat, ea a trebuit sa vina la Nagpur foarte
des, dar din cauza responsabilitatilor din gospodarie, ea a
trebuit sa-si intrerupa studiile. Intre timp, tata a prosperat
in calitatea sa de avocat criminalist si a devenit un avocat
renumit in Chhindwara si in Nagpur.
Pe la jumatatea anului 1922, mama era iar
insarcinata si de data aceasta ambii pariti si-au dorit sa fie
fata. La inceputul lui martie 1923, cand i-a venit timpul
sa nasca, mama si-a exprimat dorinta sa se duca si sa
vada un tigru in mediul sau natural. Este un obicei
raspnadit in India sa-i indeplinesti toate dorintele femeii
gravide. Aceasta traditie se bazeaza pe faptul ca este un
fapt ceea ce vrea copilul nenascut inca. Tata a aranjat o
vanatoare in jungla din apropiere. Zgomotele facute ca sa
scoata animalele din ascunzisurile lor au adus un tigru
infuriat, iar tata si-a indreptat pusca spre animal, din
locul lor din machan (locul vanatorilor care este de obicei
in varful copacilor). Mama s-a uitat bine la animal si a
realizat ca era o tigroaica gestanta, asa ca i-a spus tatei
imediat sa nu traga. Cand el a intrebat-o de ce la oprit, ea
i-a replicat ca a vrut sa vada un tigru viu, nu unul mort.
Mai mult, ea i-a adaugat ca tigroaica avea sa aduca pe
lume puiul sau in curand si i-a trezit instinctul matern,
asa ca nu a vrut ca aceasta sa fie impuscata. Tata a glumit
atunci ca mama o va naste pe Shri Durga, zeita care este
calare pe un tigru. Cat de profetica a fost aceasta gluma
va fi din ce in ce mai clar pe masura ce va voi povesti
mai multe.
Acest eveniment a avut loc in martie 1923. In acele
vremuri nu erau conditii de maternitate si nici macar
doctorita ginecolog. Nasterile aveau loc acasa, asistate de
o moasa. Una din rudele tatalui meu era moasa cu multa
experienta, asa ca i-au fost cerute serviciile. O camera
mica din mijlocul casei a fost alocata nasterii. Nu au fost
semne de dureri ale nasterii si nici un alt indiciu depsre
cand se va naste copilul. Dintr-o data, dimineata, pe 21
martie 1923 mama a simtit ceva petrecandu-se si a fost
mutata in camera pregatita pentru nastere si exact la
amiaza ea a nascut o fetita luminoasa, cu pielea frumoasa
si deschisa la culoare. Copilul avea un ten perfect si
capul plin de par negru si des. Nasterea acestui copil a
fost unica din urmatoarele motive:
* mama a suferit foarte putin la natere
* copilul de abia a plans, de fapt moasa a trebuit s-O faca
sa planga
* Ea avea ochi stralucitori si un zambet dulce
* Pielea era roz si fara vreo imperfectiune, de aceea cand
Ranukadevi a vazut-O a spus ca este Nishkalanka, care
insemna fara pata. Ranukadevi a spus ca acesta este
numele celui de al 10-lea avatar al lui Vishnu, dar fiinda
era fata ar fi bine sa O cheme Nirmala, insemnad pura,
imaculata. Mama mea i-a dat si numele de Daisy
(margareta). Dupa numele profesoarei ei ideale.
* Ea s-a nascut la mijlocul zilei, pe 21 martie, ziua in
care soarele isi termmina calatoria de la ecuator la
tropicul cancerului si vesteste inceputul razelor puternice
ale soarelui. Mai ales in India este de asemenea ziua cand
ziua si noaptea sunt egale.
* copilul s-a nascut in Chhindwara, care este localizata
pe tropicul cancerului. Coincidenta sau nu, orasul sfant
din Mecca este de asemene situat pe tropicul cancerului.
* Ea a fost prima fica a mamei mele, desi tata mai avea
trei fice din casatoria anterioara.
* copilul s-a nascut intr-o zi de miercuri si multi sfinti s-
au nascut in aceasta zi.
* s-a nascut intr-o familie care era nu numai regala, ci si
foarte pioasa, onesta, sincera, dar si liberala, respectand
toate religiile. Mai ales parintii Ei erau invatati si stiau
foarte bine limba sanscrita. Ei erau foarte patrioti. Voi
dezbate mai pe larg mai incolo discutia pe care am avut-o
cu Shri Mataji despre faptul ca s-a nascut in aceasta
familie deosebita.
Capitolul 2
anii 1923-1927 copilaria lui
Shri Mataji in Chhindwara

Inca din copilarie Shri Mataji a fost foarte jucausa


si se ducea la toti care o chemau. Avea un zambet foarte
dulce si fermecator, care reprezenta felul ei de a-si
exprima bucuria fata de toata lumea.
In anul 1922, dupa cum am metionat mai devreme,
mama studia pentru examenle de le drept. Obusnuia sa-si
tina toate bijuteriile intr-o cutie si intotdeauna o lua cu ea
cand se ducea in Nagpur. O lua din masina sau din tonga
(caruta traditionala trasa de cai) cand ajungea in
Chhindwara, dupa ce isi termina cursurile in Nagpur.
Odata si-a adus si alte bagaje in afara de cutia de lemn cu
bijuterii si s-a intamplat sa ploua. Mai avea cu ea si pe
Narendra (care mai tarziu a fost cunoscuta sub initialele
N.K.P.) pe care il luase cu ea la cursuri. Ca sa fereasca si
copilul de ploaie, ea a coborat din tonga in graba si i-a
spus servitorului sa aiba grija de bagaje. Cutia de lemn in
care se aflau bijuteriile era tinuta in partea din fata a
tongai si atunci cand bagajul a fost luat, sevitorul a uitat
sa ia si cutia cu bijuterii. Tonga era inchiriata si imediat
cum a fost luat bagajul, cel care o conducea, a plecat si
prin urmare cutia cu bijuterii a ramas acolo.
Mai tarziu mama l-a intrebat pe servitor despre
cutia cu bijuterii si acesta si-a cerut iertare, spunand ca
nu a vazut nici o cutie in tonga. Mama i-a spus tatei
imediat despre pierderea cutiei cu bijuterii si problema a
fost raportata politiei. Politia a intreprins o actiune rapida
si au mers la cel care a condus caruta acasa, dar nu s-a
gasit acolo cutia cu bijuterii. Pierderea cutiei a fost cu
atat mai importanta, cu cat in afara de bijuteriile mamei,
mai erau si cadouri de la Rai Bahadur Mathura Prasad si
de la unchi si matusi. Pierderea cutiei cu bijuterii a fost
considerata un semn rau, nnu din cauza valorii sale
materiale, ci pentru ca este o credinta puternica in India
ca atunci cand o doamna isi pierde bijuteriile, va urma un
pericol in familia acesteia.
A 15-a zi dupa nasterea lui Shri Mataji, aceasta a
fost dusa la biserica sa fie botezata. Mama, Shri Mataji,
matusa mea si Uttam, fiul ei si alte matusi erau in trasura,
si in timp ce traversau podul de pe raul Bodri (un rau care
curge foarte aproape de marginea Chhindwarei), roata de
la tonga s-a rupt. Caii au inceput sa se agite si sa scoata
sunete ciudate. Tonga s-a rupt in doua si Shri Mataji a
cazut intre cele doua parti. Mama mi-a spus ca atunci
cand marginile carutei au fost date la o parte Shri Mataji
era nevatamata si zambea foarte dulce.
O luna mai tarziu a izbucnit un incendiu in partea
dreapta a casei. Deoarece Vimla a scapat gazul din
lampa, care era langa soba. Din fericire, focul a fost stins
inainte sa distruga vieti sau bunuri materiale si acest
lucru a fost considerat din nou un semn rau. Prin urmare,
mama a fost si mai protectoare cu copiii ei si nu-i mai
lasa nici sa mearga sa se joace. Unii le-ar spune acestor
lucruri superstitii, dar doamnele casei, gospodinele,
aveau o alta parere si fiecare a inceput sa fie mai atenta
ca sa-si protejeze copilul. Mama era mai ales grijulie fata
de Shri Mataji, caci aceasta era un copil foarte dragalas,
cu o piele frumoasa si cu un par lung si negru si mamei ii
era teama ca sa nu ii trimita cineva negativitati de
invidie, ca sa ii faca rau lui Shri Mataji.
S-a intamplat in asa fel ca dupa cateva luni de la
aceste icidente, Uttam, verisorul meu, fiul unchiului
Shantwan, s-a imbolnavit grav si in cele din urma,
afectiunea s-a dovedit a-i fi fatala. Si el era un copil
frumos, cu ochii stralucitori, ca Shri Mataji. Moartea lui
Uttam a lasat urme adanci si in gospodaria familiei Salve
si ca urmare, toata lumea era atenta fata de Shri Mataji,
ca sa nu i se intample si Ei ceva grav.
Oricum, Shri Mataji a ramas vesela ca inainte si
zambea tuturor si acest fapt era ca o asigurare ca nimic
rau nu I se poate intampla.
Intre timp, mama era din nou gravida si ambii
parinti au decis sa-l dea spre adoptie unchiului Shantwara
daca e baiat.
Pierderea lui Uttam a fost atat de dureroasa, incat
tata a simtit ca singurul mod da a-i alina unchiului
suferinta era sa-i dea acestuia copilul care urma sa se
nasca. Mama imediat a acceptat. Legatura familiala si
dragostea reciproca erau foarte puternice.
La aproximativ o luna dupa moartea lui Uttam,
mama s-a dus la cumparaturi cu Shri Mataji in brate, care
avea atunci cam sase luni. Bazarul la care s-a dus nu era
foarte departe de bungaloul unde stateam. Cand s-a intors
in tonga ea a pus-O pe Shri Mataji pe scaunul din spate si
i-a cerut omului care conducea tonga sa o ajute sa urce si
ea. Cand omul a venit sa o ajute, din motive necunoscute,
calul a inceput sa miste tonga inainte ca mama sa apuce
sa se suie. Calul tragea tonga cu Shri Mataji pe scaunul
din spate, singura, mama si omul cu tonga alergau in
urma, strigand catre oameni sa il opreasca pe cal.
Oricum, in loc sa se operasca, viteza s-a marit si calul
aproape galopa, tonga fiind prinsa intr-o viteza destul de
mare. Distanta intre mama mea si tonga crestea rapid, ca
si viteza dintre ele si mama s-a temut sa nu se intample
ceva rau. Trasura scapata de sub control s-a transformat
in spectacol si toata lumea se astepta la un accident destul
de grav. Strada pe care mergea tonga se termina la o
intersectie in forma literei „T”, unde, daca ar fi continuat
sa mearga inainte, ar fi cazut intr-un sant si daca ar fi
facut la dreapta ar fi mers in directia opusa fata de unde
se afla casa noastra. Spre surprinderea tuturor, calul a
redus din viteza si a cotit la stanga, catre bungaloul
nostru si apoi din nou a inceput sa galopeze. Bungaloul
era la o distanta de o jumatate de mila fata de intersectia
in forma de „T”. Mama si omul care conducea tonga si-
au continuat drumul intr-o alta tonga, pe care au
inchiriat-o repede, dar fara vreun folos. Pe masura ce
tonga se apropia de bungalou, calul si-a incetinit viteza, a
inceput sa mearga la trap si apoi s-a oprit singur chiar in
fata portii casei noastre, uitandu-se in urma, ca si cum ar
fi vrut sa vada daca pasagera era in regula in tonga. Cand
mama mea a ajuns la tonga, Shri Mataji, dupa cum mi-a
spus mama, statea pe bancheta din spate, fara sa planga
sau sa afiseze vreun semn de teama, i-a zambit ca de
obicei mamei mele si aceasta s-a simtit foarte usurata. A
imbratisat copilul si i-a multumit lui Dumnezeu pentru ca
i-a salvat fiica. Aceasta intamplare a fost considerata un
miracol si toata lumea era surprinsa de faptul ca o tonga
necontrolata de nimeni a putut sa se opreasca exact in
fata bungaloului nostru, ducand in ea un copilas care nu
putea nici sa vorbeasca, atat de mic era. Nu mai e nevoie
sa le spun cititorilor despre cine a ghidat calul, chiar daca
nu era nimeni sa conduca tonga. Acesta este unul din
numeroasele evenimente pe care le-am povestit multor
oameni, care dovedesc puterea Sa divina, mannifestata
din frageda pruncie.
Mama mi-a marturisit ca singura problema pe care
a avut-o cu Shri Mataji a fost parul acesteia lung si des,
mai ales periatul fiind o sarcina dificila, dar Shri Mataji i-
a spus mamei sa-i puna suficient ulei pe par ca sa nu se
mai incurce. Cand era mica, Shri Mataji niciodata nu i-a
creat probleme mamei, in afara de chestiunea cu parul
incurcat. Cand Shri Mataji urma sa fie botezata, mama a
avut un vis in care a vazut-O pe mama sa care-i spunea
despre aceasta fata a ei ca este speciala si, prin urmare, ar
trebui sa-si numeasca fiica dupa mama ei, bunica din
partea mamei, Shantabai.
Asa ca a doua zi mama i-a spus tatei despre vis,
dar el a spus ca numele „Nirmala” i s-ar potrivi perfect ca
sa descrie puritatea pielii acesteia, dar si a zambetului
Sau. Asa ca a ramas ca urmatorul copil, daca este fata, sa
fie numita dupa bunica din partea mamei.
Pe 6 mai 1924 mama a nascut inca o fata. Ambii
parinti au fost un pic dezamagiti, caci voiau un fiu ca sa
poata sa-l daruiasca spre adoptie unchiului Shantwanrao.
Deoarece era fata, i s-a dat numele Shantasheela. Faptul
ca avea trei copii destul de mici i-a naruit speranta mamei
de a deveni avocat si, prin urmare, a abandonat aceasta
dorinta.
In anul 1926 mama a nascut un fiu pe 10 iunie. Lui
i s-a pus numele de Vinaykumar, cunoscut apoi si ca
Balasahib. In anul 1927 tata i-a vandut bungaloul din
Chhindwara lui Rai Bahadur Malak, care era
conducatorul spiritual al comunitatii Bohara (o
comunitate islamica care era un segment din curentul
principal al religiei islamice).
Tata a mers la Nagpur si s-a stabilit acolo. Shri
Mataji avea atunci doar 4 ani.
Shri Mataji are o memorie fantastica si iubeste
foarte mult animalele. In casa din Chhindwara tata tinea
un caine, un papagal si o maimuta. Ele erau tinute in
libertate. Mama mi-a spus ca atunci cand s-au mutat in
Nagpur, Shri Mataji obisnuia sa le spuna pe nume
animalelor, deoarece le tinea minte numele fiecaruia. Din
frageta pruncie le arunca orez pe peluza pentru vrabii si
porumbei. Ea isi amintea foarte clar de casa din
Chhindwara si intr-o zi a desenat o harta perfecta a casei.
Ea a aratat si unde era hornul, si-a amintit chiar si
nasterea Sa si pe toti care au fost prezenti atunci. Si-a
amintit si de casa unchiului meu si de gradina acestuia si
mai tarziu a mentionat si raul. Luand in consideratie
faptul ca avea doar 4 anisori, este uimitor ca isi aminteste
totul atat de clar.
Ea era un copil multumit mereu si nu plangea nici
dupa lapte. Laptele i se dadea cu regularitate, dar odata,
cand fata in casa a uitat sa ii dea, nici macar nu a plans ca
sa arate ca ii este foame.

Capitolul 3
1923-1933 aparitia dominatiei britanice

Cand s-a nascut Shri Mataji, dominatia britanica


atingea apogeul. Este relevant sa mentionez aici cum si
de ce au venit britanicii in India.
In anul 1599 olandezii, care faceau comert cu
britanicii cu condimente, au crescut pretul condimentelor
cu doar cinci silinci pe livra de condimente. Acest fapt i-
a determinata pe comerciantii britanici sa-si infiinteze
propria companie in Anglia. Compania a primit
aprobarea oficiala pe 31 decembrie 1599, cand regina
Elisabeta I a semnat o carta regala care ii ofera companiei
drepturi exclusive de a face comert cu toate tarile aflate
dupa Capul Bunei Sperante pentru o perioada initiala de
15 ani.
Opt luni mai tarziu, o corabie de razboi de 500 de
tone numita „Hector” a ancorat in micul port din Surat, la
nord de Bumbey, acum Mumbay. Acest fapt s-a petrecut
pe 24 august 1600. capitanul Willinam Hawkins era
comandantul navei. Deoarece auzise de prosperitatea
indienilor, el a inceput sa cerceteze totul in cautarea
rubinelor, a diamantelor, a aurului, de asemenea a
piperului, a ghimbirului care erau disponibile din
abundenta.
Pana la urma el a ajuns la curtea imparatului
Jehangir care domnea peste mai mult de 70 de milioane
de supusi. Imparatul Jehangir, care era extrem de
ospitalier cu oaspetii, avand chiar o slabiciune in acest
sens, l-a primit pe capitan cu bratele deschise. Imparatul
nu numai ca l-a facut membru al curtii inparatesti, dar, i-a
oferit si numeroase cadouri, inclusiv o fata foarte
frumoasa care fusese in haremul lui si care mai tarziu a
fost botezata de misionarii americani.
Imparatul a semnat de asenemea un ordin prin care
autoriza compania Indiei de Est sa-si infiinteze un loc
pentru comert langa Bombay, cunoscut inainte ca
Mumbay, insemnand Mama Amba. Deci asa au venit
britanicii in India si au schimbat numle oraselor, fiindca
nu puteau sa pronunte bine numele indiene. Tata obisnuia
sa spuna ca era o misiune foarte grea sa-l inveti pe un
englez limbajul indienilor. O persoana a vrut sa stie cum
sa-i spuna servitorului sa-i deschida si sa-i inchida usa.
Asa ca tata i-a spus propozitiile in hindi. „Dawaze khol
de” (pronuntata in engleza ca „there was a cold day”, era
o zi racoroasa si sa inchida usa, „Dawaze band kha”,
pronunatata in engleza ca „there was a banker”, era un
bancher. El a spus ca asa vor comunica destul de clar.
In curand afacerea britanicilor a prosperat, cate
doua nave plecau din porturile Indiei catre Marea
Britanie in fiecare luna, luand cu ele mirodenii, zahar,
matase naturala, muselina, bumbac si altele, dar se
intorceau cu o multime de englezi dornici sa-si deschida
o afacere in India. Indienii nu erau suspiciosi, astfel ca ii
primeau pe britanici cu bratele deschise din doua motive.
In primul rand erau oameni foarte inocenti si au fost
momiti de promisiunile mari facute de comerciantii
englezi si in al doilea rand, britanicii nu au aratat ca ar
avea si alte motive. De fapt, initial ei au fost interesati de
comert, de afaceri. Dar imediat ce au vazut potentialul
imens al afacerilor din India au inceput sa consolideze
dominatia politica si administrativa. Implicarea in
politicile micilor conducatori le-a instaurat doctrina
„imparte si stapaneste” si astfel, procesul de aducere a
dominatiei britanice a inceput.
Prin urmare, in afara de comert si fabricanti, trupe
reduse ca numar au inceput sa vina in India. Deoarece
erau foarte interesati de iuta si de produsele bazate pe
iuta, atentia lor a fost indreptata catre Bengal si zonele
alaturate, fiind regiunea care producea cel mai mult iuta.
Din cauza ca unii proprietari de pamanturi
(„zamindaras”) au refuzat sa le permita britanicilor sa
cultive sau sa comercializeze iuta pe terenurile lor, aceste
lucruri au dus la o situatie de conflict deshis. Un
proprietar care avea pamant langa Plassy, localizat langa
Bengal, i-a indepartat pe britanicii care venisera ilegal pe
pamanturile lui. Britanicii au ripostat si Robert Clive,
care conducea armata britanica, a dus o lupta sangeroasa
cu proprietarii indieni si cu conducatorii din imprejurimi.
Acesta a fost cunoscut ca razboiul din Plassy.
Din punct de vedere istoric, razboiul din Plassy s-a
dovedit a fi pe punctul de plecare al imperialismului
britanic. Certurile marunte dintre conducatori, generate
de britanici, i-au facut o prada usoara in cursele intinse
de britanici. Politica lor care consta in a deviza „dezbina
si stapaneste” s-a dovedit a fi foarte reusita. Modul lor de
a actiona era prin incurajarea luptelor dintre doi
conducatori. Tineau cu unul, le dadeau putin mai mult
teritoriu si apoi colectau venitul din protectia pe care le-o
asigurau. In acest fel, desi conducatorul era prin lege
proprietarul pamantului, era de fapt sclav al britanicilor
din cauza darilor pe care trebuia sa le dea acestora.
Aceasta inselatorie nu a putut fi inteleasa de indienii
simpli si cinstiti pana cand britanicii au ajuns sa
stapaneasca efectiv toata tara. Aceasta situatie a continuat
nestingherita pana in 1857, dupa aproape 256 de ani de la
sosirea lor in India. In 1857 Rani Laxmi Bai din Jhansi a
declarat razboi impotriva britanicilor.
Ironia situatiei a facut ca indienii, desi erau mai
numerosi, sa nu aiba arme, asa cum aveau britanicii, pusti
si altele de acest fel. Rani din Jhansi a luptat cu sabii si
arcuri facute de ei si, prin urmare, indienii au pierdut
razboiul. Britanicii au numit ce s-a intamplat ca fiind
rascoala impotriva dominatiei britanice. Regina din
Jhansi a pierdut razboiul, dar felul in care a luptat pentru
independenta i-a uimit pe britanici si au spus: „Noi o
avem pe Jhansi, dar adevarata eroina este Laxmibai” care
este infrumusetata de curajul de care da dovada.
In orice caz, pentru indieni a reprezentat inceputul
revolutiei pentru castigarea libertatii. Aceasta revolutie a
constat la inceput in incercari de revolta, dar pe masura
ce brutalitatea si uciderile facute cu cruzime de britanici
s-au intensificat, dorinta indienilor de a lupta pentru
libertatea lor s-a facut din ce in ce mai puternica. Pe
masura ce britanicii incercau sa opresca miscarea de
eliberare a indienilor, aceasta se intensifica. In secolul al
19-lea brutanicii au inteles ca mai devreme sau mai tarziu
tot trebuie sa plece din India. Primul razboi mondial de la
inceputul secolului 20 le-a dat un oarecare ragaz
britanicilor, deoarece prioritatile s-au schimbat si chiar si
indienii au decis sa lupte. Oricum, dupa ce razboiul s-a
terminat, multi lideri deosebiti sau coalizat. Mahatma
Gandhi a aparut in peisaj si indienii i s-au alaturat ca si
cum ar fi venit mesia.
In 1925 tata l-a intalnit pe Mahatma Gandhi pentru
prima data. Intr-o seara, cand se intorcea de la serviciu,
pe drumul spre gara din Nagpur ca sa ajunga la
Chhindwara, el a vazut multi oameni adunati in parcul
Kathurchand, care este situat pe drumul catre gara.
Multimii i se adresa o persoana care parea destul de
fragila din punct devedere al fizicului. S-a dovedit a fi
Mahatma Gandhi. Dupa cum am mai mentionat, tata era
nationalist si auzise de Mahatma Gandhi si de miscarea
sa care promova non-violenta. Astfel ca, asa din
curiozitate, a asistat la intalnire.
Mahatma Gandhi vorbea despre sclavia fata de
britanici, de dreptul Indiei la libertate si de faptul ca
fiecare indian care se respecta ar trebui sa se alature
miscarii de non-violenta, deoarece erau prizonieri chiar
pe pamanturile natale. Impactul discursului asupra tatalui
meu a fost urias, nu numai pentru faptul ca era un
nationalist convins, ci si pentru ca el credea cu cea mai
mare convingere ca nu era posibil sa traiesti cu respect
daca erai sclav. Chiar daca i se oferise un titlu de catre
britanici si chiar daca era crestin, fapt ce insemna ca
beneficiezi de multe privilegii in timpul regimului
britanic, el tot a simtit nevoia sa se revolte impotriva
britanicilor
In timp ce se intorcea la Chhindwara, el a cantarit
avantajele si dezavantajele alaturarii miscarii nationale
care promova non-violenta. El s-a sfatuit cu mama, care
nu era nici ea in favoare sclaviei. Ca rezultata, amandoi
au decis sa se intalneasca cu Gandhiji la ashram-ul
acestuia in Sevagram, la aproximativ 80 de km de
Nagpur. Mama a spus ca Gandhiji i-a impresionat pe
amandoi foarte mult datorita gandirii sale clare si
convingerii puternice in a increderii fata de miscarea de
non-violenta. El l-a impolsionat pe tata sa i se alature
congresului. Britanicii nu aveau nici un drept legal de a
stapanii India si era datoria esentiala a tuturor indienilor
sa-i faca pe britanici sa plece dupa ce au domnit asupra
Indiei fara sfintenie, intelpciune sau autoritate.
Intalnirea a avut impactul scontat. Tata s-a intors
din Sevagram in Chhindwara si mai tarziu mama mi-a
spus ca atunci cand s-a intors tata parea foarte hotarat si a
vorbit foarte putin. Era evident ca in mintea lui lucrurile
functionau. Primul lucru pe care l-a facut cand s-a intors
in Chhindwara a fost sa-si arda toate costumele facute de
straini. Intr-o piata publica. Dupa cum am mentionat
anterior, tatei ii placeau hainele foarte mult, dar daca
urma sa i se alature congresului, atunci trebuia sa se
conformeze in toate privintele. Prin gestul sau de a-si
arde toate costumele in public, in primul rand el s-a
detasat total de costumele sale scumpe, cat si de banii pe
care i-a cheltuit pentru acestea si in cele din urma
detasare fata de pierderea statutului oferit de purtarea
acestor costume. Tata nu a mannifestat niciodata
dualitate in urmarirea scopului miscarii nationaliste, spre
deosebire de unii lideri din acea vreme, cum ar fi Moti
Lal Nehnu, tatal lui Jawaharlal Nehru si Mohammed Ail
Jinha. Daca tata avea de gand sa fie nationalist, atunci
treabuia sa fie in toate privintele, fara compromisuri. Imi
imaginez care a fost impactul arderii hainelor in public
asupra oamenilor din Chhindwara si din imprejurimi,
inclusiv asupra britanicilor. Acesta a fost primul act de
impotrivire fatisa a tatei fata de britanici. Prin urmare atat
tata, cat si mama au inceput sa poarte khadi (un material
facut di fir tors de mana) si au continuat sa poarte khadi
pana la moarte.
In anul 1927 tata a hotarat sa se mute la Nagpur la
cererea lui Mahatma Gandhi, ca sa se ocupe si mai bine
de dosarele celor care aveau legatura cu miscarea
Congresului. In 1930 Mahatma Gandhi a inceput sa
protesteze impotriva perceperii taxei pentru sare, care era
un bun vital. Intentia lui era sa puna sub semnul intrebarii
faptul ca britanicii, care erau straini, puteau sa perceapa
taxa indienilor pentru sarea facuta in India, de catre
indieni! Faimosul mars Dandi pe care l-a inceput in
ashram-ul Sabarmati catre Dandi, un sat la tarmul marii
in zona Kutch, a simbolizat credinta si convingera lui ca
britanicii nu aveau nici un drept sa conduca India. Acest
mars a avut un efect magic asupra maselor si intreaga
natiune s-a unit ca sa lupte impotriva britanicilor.
In Nagpur, liderii locali ai congresului, care-i
includea si pe parintii mei, au trebuit sa mearga la
inchisoare foarte des.
Intre timp, familia a continuat sa creasca. In 1928,
dupa ce tata s-a mutat la Nagpur, o alta fiica, Indubala, s-
a nascut pe 25 august. Pe 28 iunie 1930, inca o fiica
Shashikikala s-a mai nascut. In aceasta perioada au fost si
cateva decese. Bunica mea, Sakhubai a murit in 1925 si
Vimala, una din surorile mele a murit pe 1 noiembrie
1931.
Intre 1930 si 1933 a fost o perioada in care
oamenii au fost cuprinsi de fervoarea miscarii de
eliberare.
Parintii mei mergeau la intalniri practic in fiecare
seara, in timp ce practica tatei in calitate de avocat
criminalist era din ce in ce mai infloritoare. Deoarece tata
si mama aveau foarte putin timp ca sa aiba grija de copii
si datorita faptului ca familia se marea, parintii nostri
trebuiau sa caute mereu o locuinta mai mare. Copiii cei
mai mari erau ocupati cu scoala sau cu facultatea.
In anul 1932, sora mea cea mare Urmilla s-a
casatorit cu Neelkant Nagkar care lucra la politie si s-a
dus acolo unde locuia sotul ei.
Deoarece mama nu mai avea timp sa se ocupe de
treburile gospodaresti si datorita faptului ca fratii si
surorile mai mari (cei mai mari decat Shri Mataji) erau
ocupati cu studiile sau alte activitati, Shri Mataji a hotarat
sa ajute, prelund responsabilitatile casei la frageda varsta
de 7 sau 8 ani. Ea deja isi castigase afectiunea tuturor
datorita calitatilor sale si, prin urmare sa indeplineasca
cererile fratilor mai mari, dar si sa aiba grija de cei mai
mici erau niste lucruri firesti pentru Ea. Initial mama a
avut ceva ezitari in a-i lasa unui copil responsabilitatea
de a avea in grija toata gospodaria. Oricum, in curand si-
a dat seama ca fiica ei era foarte competenta si avea
abilitatile rare de a avea grija de responsabilitatile zilnice,
cat si de a indeplini cererile diferitelor rude care
intotdeauna il vizitau pe tata, acesta fiind ospitalier, chiar
avand o slabicune in asa ceva.
In 1932, mama era iar gravida pentru a 7-a oara si
mai tarziu mi-a marturisit ca nu era prea incantata. Nu
numai ca avea atatia copii in grija, dar aceasta gradivitate
ii incurca activitatile politice care aveau loc din ce in ce
mai mult ecou in India. Cand copilul era aproape sa se
nasca, ea si-a exprimat din nou dorinta sa vada un tigru in
salbaticie, dar acest lucru nu s-a petrecut, pentru ca tata
era foarte ocupat cu politica si cu practica legala, asa ca a
dus-o pe mama la gradina zoologica locala si i-a aratat un
tigru in captivitate. In aceste imprejurari m-am nascut pe
2 mai 1933 in casa lui Ratnam Babu Mudliar in Mohan
Nagar, Nagpur.

Capitolul 4
1933-1947 copilaria mea pana la casatoria lui
Shri Mataji

Am fost al 12-lea copil al tatei si al 7-lea al mamei.


Fiind cel mai mic din familie toti fratii si surorile mele
voiau sa aiba grija de mine. Shri Mataji avea cam 10 ani
si, dupa cum am mnetionat mai devreme, avea grija de
gopodarie. Shri Mataji a simtit ca mama, din cauza
activitatilor sale politice, nu imi dadea atentia necesara si
ca rezultat a inceput Ea sa imi ofere protectie. Cea mai
timpurie amintire pe care o am din copilarie este cea
referitoare la sederea intr-o casa mare apartinand
Domnului Chitnavis, situata pe strada Ghat. Aceasta casa
era cunoscuta ca Kanch Bungala (bungaloul de sticla)
pentru ca avea multe ferestre catre drumul principal si
erau acoperite de sticla colorata.
In anul 1937 cred, ne-am mutat si am venit sa stam
in noua colonie, in Nagpur, in bungaloul Domnului Baig.
In 1937 tata a fost ales presedinte al municipalitatii din
Nagpur, post pe care l-a detinut pana in 1939. In acel an
doua evenimente majore au avut loc in viata mea. Primul
a fost faptul ca am fost fortat sa merg la scoala, fapt care
nu mi-a placut deloc, asemeni majoritatii copiilor, dar
fiindca eram fiul primarului din Nagpur, invatatoarea era
ingaduitoare si imi dadea voie sa vin si sa plec dupa cum
voiam. Oricum, de fiecare data cand ma intorceam acasa
devreme, mama imediat ma trimetea inapoi la scoala. Am
spus mai devreme ca a fost un eveniment important
pentru ca Shri Mataji mi-a vorbit la acea varsta frageda
despre importanta educatiei si a fauririi unei cariere in
viata.
Spre marea mea neplacere, am fost totusi de acord
sa merg la scoala. Sfatul pe care m-i l-a dat Shri Mataji la
acea vreme poate fi considerat baza educatiei mele.
Celalalt eveniment a fost exounerea mea catre intelesul
mortii. Kadir, fiul cel mai mic al Domnului Baig, a murit
din cauza pneumoniei la frageda varsta de 12 sau 13 ani.
Desi era mai mare decat mine cu ceva ani, eram prieteni
buni si era peste puterea mea de intelegere faptul ca o
persoana asa inocenta si iubitoare ca el ar putea primi
pedeapsa mortii. In acea noaptea imi aduc aminte ca am
intrebat-o pe Shri Mataji despre moarte si Ea a incercat
sa-mi explice ca toata lumea moare pana la urma, dar
oamenii precum Kadir vor ramane si vor trai in amintirile
oamenilor datorita calitatilor lor.
Vorbind sincer, nu prea am inteles multe din ce
spunea, deoarece unui copil de 6 ani i se pare greu de
inteles cum un om poate sa traiasca desi este mort!
Multi ani mai tarziu, in timpul unui discurs al Sau,
Shri Mataji a spus ca moartea este o parte integrata a
vietii si ceea ce moare este ceea ce s-a nascut, dar ce nu
moare nu este nascut, insemnand sufletul. De asemenea a
mentionat in acelasi discurs faptul ca valorile si calitatile
unei fiinte umane supravietuiesc chiar si dupa moarte.
Pentru mine, la acea varsta frageda, moartea lui
Kadir era o cruzime cu care il pedepsise Dumnezeu, dar
discursul lui Shri Mataji mi-a revelat adevaratul inteles al
mortii si anume, faptul ca, desi un om moare, totusi poate
sa traiasca in gandurile oamenilor sau in istorie, cum au
fost patriotii adevarati sau cei care au dat dovada de o
spiritualitate deosebita.
Tata pastra o vaca pentru ca noi sa avem lapte
proaspat. Vaca avea un obicei ciudat de a fugi ca sa pasca
si omul care avea grija de ea, niciodata nu putea sa o
gaseasca. Eu, pe de alta parte, ii stiam toate ascunzatorile
si atunci cand n-o gasea nimeni, mama ma trimetea pe
mine sa aduc vaca. Cand gaseam vaca, strigam la ea
puternic si ea ma asculta rabdatoare (sau cel putin asa
credeam). In timp ce o aduceam acasa, obisnuiam sa ii
dau sfaturi si ma simteam exact ca un vacar. Toti
membru familiei obisnuiau sa rada pe seama mea din
aceasta pricina.
Pe timpul verii dormeam afara, fiecare membru al
familiei avand un pat propriu. Mama mea fiind de o
stricta disciplina, a dat instructiuni precise ca toata lumea
sa doarma singuri in pat, sa nu-l imparta cu ceilalti frati
sau surori. Oricum, ea pleca impreuna cu tata la diferite
intalniri politice si era o intelegere tacita intre Shri Mataji
si mine ca atunci cand mama era plecata, sa ma strecor in
patul Ei si Ea ma tinea in brate.
Oricum, ma asiguram ca patul arata ca si cum
cineva dormea acolo, aranjam pernele sub patura in asa
fel, incat parea ca e cineva sub patura. Deoarece dis de
dimineata ambii parinti obisnuiau sa mearga la plimbare,
Shri Mataji ma treazea si eu ma duceam inapoi in pat,
neobosit, inainte ca parintii sa se intoarca de la plimbare.
Toata aceasta operatiune a decurs cu succes pana
intr-o noapte, cand pe nepregatite, mama a venit in
inspectie. Cand m-a vazut in patul lui Shri Mataji, m-am
prefacut ca dorm adanc. Inima imi batea foarte repede,
pentru ca stiam ca voi fi pedepsit, dar din nou am fost
protejat de Shri Mataji. Ea i-a spus mamei, „pentru ca
simteam ca baba era speriat” si de aceea mi-a zis sa vin si
sa dorm cu Ea. Acest gest m-a facut sa ma simt protejat
si am inteles de asemnea ca protectoarea mea, cea care
imi doreste cu adevarat binele este Shri Mataji si daca as
fi protejat de disciplina mamei, atunci Shri Mataji ar fi
cea care ar face acest lucru. Shri Mataji intotdeauna
obisnuia sa ne spuna ca in spatele disciplinei si duritatii
sale, se afla bunavointa si tot ce voia era binele nostru.
Azi, pe masura ce reflectez, inteleg si apreciez sistemul
de valori pe care mama ni l-a inoculat. Ce ne displacea
atunci cand eram copii acum ne este revelat ca o
evanghelie a adevarului.
La inceputul anului 1940 ne-am mutat din nou si
am ajuns la bungaloul Mount Road. Cariera tatei inflorise
si aveam masina, trasura si cativa servitori care ne ajutau;
am avut un sofer cunoscut ca Dhondya, cu care m-am
imprietenit. El m-a invatat mecanica masinii si, daorita
intersului meu puternic, invatam foarte repede. A fost un
vis al meu sa devin inginer de automobile. Shri Mataji,
pe de alta parte, obisnuia sa spuna ca nu este nici o
originalitate in repararea masinilor. In schimb, imi sugera
ca, daca voi deveni inginer, ar trebui sa fiu inginer civil,
ca sa pot sa-mi arat originalitatea construind case ieftine
si inovatoare si sa ajut astfel la construirea zonei rurale a
Indiei. Ea spunea ca a vrut sa devina doctor si sa le fie de
folos indienilor saraci din zonele rurale. Acest lucru
poate parea paradoxal in contextul in care noi aveam o
viata foarte confortabila (daca nu chiar luxoasa) si totusi
ne gandeam la indienii aflati in suferinta.
Acest fapt dovedeste ce avea de gand Shri Mataji
chiar din copilarie. Imi amintesc planurile pe care le
facusem in tinerete. Prima conditie era ca nici unul dintre
noi sa nu se casatoreasca. Voiam sa locuim intr-un
adapost in jungla si sa ii fim de folos Indiei rurale, fiecare
dupa priceperea sa. Shri Mataji obisnuia sa imi
incurajeze imaginatia ca sa nu cad prada tentatiilor cu
care se confrunta un baiat tanar. Cand tata a fost arestat si
intemnitat in 1931 ambele surori ale mele au fost retrase
de la scoala de misionari. Biserica de asemenea ne-a
refuzat, dar cand tata a iesit din inchisoare si-au schimbat
toti atitudinea fata de familie. Deoarece ne-am mutat din
nou, mama m-a dus la alta scoala. Era o lege nescrisa a
familiei care consta in faptul ca niciunul dintre noi nu se
va mai duce la scoli misionare. Si acest lucru se intampla
in principiu din cauza ca scolile din mediu englezesc erau
pro-britanice si ambii parinti ai nostri au simtit ca
educatia oferita in limba stramoseasca ar fi de mare folos
in intelegerea culturii si a traditiilor mostenite in tara
noastra minunata.
Deci, initial am fost la o scoala primara cunoscuta
sub numele de Chokahamela denumita astfel dupa un
sfant care era din clasa celor de neatins (harijana). Apoi,
m-am mutat la o scoala numita Tekdi (deal), care
apartinea municipalitatii si era situata pe un varf de deal,
chiar langa casa administratiei guvernului.
Fiind fiul primarului din Nagpur, mi se cerea si
mie sa stau pe pamant, pe bucati de covor. Intr-o zi egoul
meu a lucrat atat de mult, incat am mers la profesor si i-
am spus ca imi era foarte greu sa stau pe pamant,
deoarece nu numai ca imi era frig, ci era si disconfortul
prea mare. Bietul profesor s-a temut sa nu-si piarda
slujba si mi-a oferit mie scaunul lui si eu m-am simtit
foarte incantat. Oricum, spre ghinionul (sau ar trebui sa
spun spre norocul meu) situatia i-a fost prezentata
mamei, careia i s-a parut prea mult sa accepte ca fiului ei
i se ofera un regim special, doar pentru ca era fiul
primarului. Imediat m-a dus la scoala a doua zi, mi-a zis
sa stau jos si l-a avertizat pe profesor ca poate sa-si
piarda slujba daca ii acorda un tratament preferential
fiului ei. Va puteti imagina dilema cu care se confrunta
profesorul. Trebuie sa admit, totusi, ca la acea vreme
eram mahnit pe mama, dar faptul ca-mi dezumfla ego-ul
m-a ajutat pe termen lung sa devin mai umil si mai
increzator in sine. Faptul ca nu-mi placea de loc soala a
continuat si mereu gaseam scuze sa evit sa erg la scoala.
Initial am descoperit ca toaleta era cel mai sigur loc in
care sa fiu intre 9:30 si 10:30 dimineata, dar mama era
foarte isteata si obisnuia sa o incuie pe afara incepand cu
ora 9, stand incuiata pana cand se ducea toata lumea la
scoala. Totusi am gasit alta scuza. Am uitat sa metionez
mai devreme ca am inceput sa cand la tabla la frageda
varsta de 5 ani si pe la 6 ani tata mi-a cumparat o pereche
mica de tabla, ca sa se potriveasca pentu mainile mele
mici. Devenisem destul de priceput in cantatul la tabla si
eram constien ca tata avea o oarecare admiratie pentru
faptul ca puteam sa cant la tabla la o varsta asa de
timpurie. La 9:30 fix dimineata, chiar inainte sa plec la
scoala, obisnuiam sa-mi iau tabla si sa incept sa exersez.
Cand mama venea sa-mi ceara sa ma duc la scoala,
paream absorbit total in ritmul tablei si o rugam sa nu ma
deranjeze. Tata ma sustinea de obicei, dar apoi pleca la
serviciu. Eu lasam tabla si ma jucam crichet cu copiii
spalatoreselor si ai servitorilor carora li se daduse case in
apropiere de catre ofiterii britanici.
Desi ma bucuram de compania baietilor acelora,
mama nu era de acord, deoarece, printre altele, tatii lor
obisnuia sa bea, nu aveau educatie si mai presus de toate,
faceam acest lucru in detrimentul scolii, al educatiei.
Pentru mama era un lucru grav. Asa ca i s-a plans tatei,
spunandu-i ca ii folosesc in mod gresit sprijinul. Tata
imediat a fost de acord sa nu ma mai sustina, cel putin nu
in privinta costului studiilor mele. Deci nici aceasta scuza
nu a tinut si m-am intors din nou la scoala.
Mai este o povestire interesanta despre primele
mele zile de scoala. Mama a aranjat un profesor ca sa ne
invete pe mine si pe sora mea, Shashi. Pentru o vreme l-
am convins ca e foarte util si da roade sa jucam carti.
Bietul profesor nu a avut de ales decat sa ne faca pe plac,
deoarece eram copiii fostului primar. Deci in majoritatea
zilelor jucam carti, cu exceptia celor in care mama venea
in inspectie. In ziua inspectiei pretindeam ca studiem din
greu, lucru care o facea fericita. Aceasta piesa a durat
cateva luni, cand pe nepregatite, mama a intrat in camera
in timp ce noi jucam carti cu profesorul, in loc sa
studiem. Spatele profesorului era catre intrare, in timp ce
noi eram cu fata. Cand am vazut-o pe mama, am aruncat
cartile si i-am aruncat o privire acuzatoare profesorului
ca si cum acesta nu avea nici o intentie in a ne invata ca
sa luam examenul. Vazand schimbarea brusca in
atitudinea mea, profesorul a ramas perplex si inainte sa se
justifice in fata mamei, aceasta si-a varsat furia pe el, l-a
mustruluit si i-a spus sa nu ne mai invete de atunci
inainte. Atat sora mea si cu mine am adoptat o privire
inocenta, dar de asemenea ne-am simtit rau pentru ca din
cauza rautatii noastre, bietul profesor si-a pierdut slujba.
Mai tarziu am mers si ne-am cerut iertare. Acestea erau
zilele mele de scoala.
In casa Sadar, sora mea Shantatai a inceput sa
invete muzica indiana clasica in timp ce Balasahib invata
sa cante la tabla. Am fost profund impresionat de infinita
creativitate a muzicii clasice indiene. Toti prietenii care
ma incurajau erau fie copii provenind din familii anglo-
indiene sau Sahibi Maro si obisnuiau sa cante cantece
occidentale. Oricum, intotdeauna m-a incantat muzica
indiana clasica. Cred ca aprecierea mea fata de muzica
indiana a inceput in anii mei de formare. Sahshi, cealalta
sora a mea canta si Shri Mataji de asemenea avea o voce
frumoasa, dulce, pe care si-a pierdut-o mai tarziu din
pricina nenumaratelor discursuri pe care a trebuit sa le
sustina in timpul raspandirii invataturilor din Sahaja
Yoga. Niciodata nu am avut o educatie formala in ceea
ce priveste cantatul la tabla, dar am avut un fler innascut
care m-a ajutat sa cant la un anumit standard cand eram
tanar.
Din aceasta casa Shri Mataji pleca in fiecare
dimineata la un templu izolat cunoscut si ca templul
Mamei Lodrus. Eram insotitorul Ei constant. Obisnuia sa
stea intr-un colt si medita, cel putin asa credeam atunci,
dar mai recent mi-a explicat ca de fapt contempla pentru
ai ajuta pe oamenii din toata lumea ca sa scape de
probleme prin ridicarea energiei Kundalini la nivel
colectiv.
Un lucru care m-a impresionat cu adevarat cand
eram copil a fost statuia Mamei Lodrus (care este acum
inlocuita cu una noua) care semana atat de mult cu Shri
Mataji, incat credeam ca sculptorul probabil a avut-O pe
Shri Mataji in imaginatie cand a sculpatat statuia. De
asemenea, briza diminetii era atat de energizanta, de
racoritoare, incat obisnuiam sa alerg inaintea lui Shri
Mataji ca sa-mi consum energia. Shri Mataji de
asemenea se simtea foarte bine dupa plimbarea de
dimineata.
Acest templu a fost construit de misionari, care
predau intr-o scoala locala, dar aceasta zeita nu
reprezinta o anumita comunitate sau religie. De fapt, Ea
este venerata mai ale de biata comunitate necrestina nu
numai ca sa le indeplineasca nevoiele si dorintele, ci si
datorita pacii si a dragostei care se revarsa din Ea. Chiar
si azi, mii de oameni merg s-O venereze.
Desi stateam intr-o comunitate anglo-indiana si
Sahibi Maro, care avea o multime de scoli in apropiere
conduse de misionari, parintii nostri nu voiau ca noi sa
mergem la aceste scoli. Eu trebuia sa merg la o scoala
aproape de casa, dar ceilalti copii din familie trebuiau sa
mearga la scoli indepartate. Facea parte din disciplina
casei sa-i trimita pe copiii pe jos, chiar daca scolile erau
la distanta mare. Shri Mataji si sora cealalta, Shantatai,
de asemenea trebuiau sa merga pe jos.
Unul din cele mai importante motive pentru care
tata s-a mutat la Nagpur a fost pentru ca dorea cea mai
buna educatie pentru copiii sai si a simtit ca nu era
posibil acest lucru in Chhindwara. Erau atatea scoli
disponibile, cum ar fi scoala Sfanta Ursula. Shri Mataji a
mers la liceul de fete Bhide, localizat in regiunea
Sitaburdy. Aceasta scoala era la o distanta considerabila
(cam 6-7 km) fata de casa noastra si totusi, dupa cum am
mentionat, copiii trebuiau sa parcurga pe jos intreaga
distanta. Ca sa mai scurteze distanta, atat Shri Mataji cat
si Shantatai urcau un deal numit Sitaburdy Tekdi, care le
mai scurtau drumul. Le placea aventura care consta in
urcarea pe deal. Intr-o zi, in timpul musonului a ploat
puternic si un parau mic care in general era secat s-a
umflat si avea o forta impresionanta in curentul sau. In
acea zi o excorta a fost trimisa sa le aduca inapoi acasa
pentru ca masina era in reparatie. Pe masura ce traversau
tekdi, norii negri s-au adunat si inainte sa realizeze ce se
intampla, a inceput sa ploua torential. Pana cand sa
soseasca la parau, acesta se umflase si, vazand forta lui,
Shantatai nu a vrut sa-l traverseze, dar Shri Mataji era
hotarata sa-l treaca. Shantatai, dupa cum stiam toti, era
un copil timid, foarte reticenta in a-si asuma riscuri, dar
Shri Mataji era exact opusul ei: curajoasa si nu se lasa
doborata de frica. Vazand starea lui Shantatai, servitorul
a luat-o in brate si a traversat cu ea paraul. Dupa ce au
ajuns pe partea cealalta, servitorul se pregatea sa se
intoarca si s-o ajute pe Shri Mataji cand au auzit un
strigat. Se pare ca Shri Mataji a hotarat sa traverseze
paraul fara ajutor, dar in curand a realizat ca era un
curent foarte puternic. S-a tinut cu toata forta Ei de un
copac si servitorul s-a apopiat si a luat-O de acolo. Cam
aceasta era natura aventuriera a lui Shri Mataji.
Oricand se ivea ocazia Shri Mataji prefera sa
mearga pe jos, in timp ce Shantatai voia sa mearga cu
masina sau cu tonga. Shri Mataji avea de asemenea
obiceiul sa mearga desculta. Mama insista ca Ea sa
poarte incaltaminte, dar, pe drum se descalta si isi tinea
incaltamintea in mana. Shri Mataji era plina de bunatate
si coampasiune pentru cei amarati. De asemenea avea o
rabdare imensa. Odata, cand o prietena saraca i-a spus ca
nu avea de mancare, Shri Matai i-a dat mult grau din
stocurile noastre. Acest fapt a tulburat-o pe mama destul
de mult, dar cunoscand-o pe Shri Mataji si inima Ei
generoasa mama ii tolera asa-zisele nelegiuiri.
Intotdeauna ne spunea ca Shri Mataji este impresionata
profund de suferintele celor nepastuiti si avea ochii plini
de lacrimi, cateodata ii siroiau pe obraji.
Au fost numeroase situatii cand aceasta natura a lui
Shri Mataji a fost exploatata de multi oameni care vroiau
sa impresioneze cu suferintele si necazurile lor, dar Ea
niciodata nu a incetat sa fie Ea insasi, desi stia ca unii
oameni au profitat de bunatatea-I caracteristica.
De asemenea Shri Mataji era o asistenta care ii
ingrijea foarte bine pe cei care erau in suferinta.
Cand Balasahib a avut febra tifoida l-a ingrijit
permanent impreuna cu mama. O punga cu gheata i se
punea pe cap ca sa-i fie redusa febra. Nu a fost capabil sa
vorbeasca aproximativ o luna din cauza bolii. Tata, care
atunci era primar, a hotarat sa ne mute la Kamptee, la
doar 15 km distanta fata de Nagpur. Deoarece Balasahib
nu putea sa vorbeasca, Shri Mataji a folosit o metoda de a
comunica prin actiune. Daca el arata doua degete
insemna ca era de acord sa manance ce se servea sau ca
deja fusese servit si daca arata un singur deget insemna
„nu”. In timpul acela el obisnuia sa citeasca operele lui
Robert Blake si Sexton Blake. Intr-o zi Shri Mataji l-a
intrebat ce carte ar vrea sa citesca si Balasahib a
murmurat, „Sexton Blake”. Astfel, datorita faptului ca l-a
ingrijit, l-a ajutat pe Balasahib sa vorbeasca. Data
urmatoare l-a intreat ce muzica ar vrea sa asculte si i-a
insirat numele multor muzicieni. Balasahib a pronuntat
cu dificultate numele lui Pannalal Ghosh si dupa aceea a
inceput sa vorbesca din nou foarte bine. Mama a fost la
inchisoare de cinci ori si Shri Mataji obisnuia sa fie cea
care avea responsabilitatea intregii gospodarii. Pe plan
politic, anii 1939-1941 au cunoscut o multime de suisuri
si coborasuri pentru Congres. In anul 1939 Congresul a
tinut sesiuna anuala in Tripuri pe malurile raului
Narmada langa Jabalpur. La aceasta sesiune a fost
prezent nu numai tata, care era presedintele Comitetului
Tripuri, mama si Shri Mataji, ci si alti membri ai familiei,
inclusiv eu. Desi aveam doar 6 ani atunci, imi amintesc
foarte bine adunarea impresionanta. Liderii importanti
cum ar fi Jawahar Lal Nehru, Vallabbhai Patel, Maulana
Abul Kalam Azad si bineinteles, Gandhiji, erau prezenti.
Aceasta este perioada cand vizitele la Wardha ale
parintilor mei si ale lui Shri Mataji s-au inmultit.
Gandhiji obisnuia sa o numesca pe Shri Mataji „Nepal”,
deoarece spunea ca are trasaturi ca Sita (zeita), care era
din Nepal. Cand tata s-a dus sa se intalneasca nu
Mahatma Gandhi impreuna cu toti membru familiei,
Gabdhiji a spus ca vrea sa ia unul din copii in folosul
muncii pentru natiune si a ales-o pe Shri Mataji. La
varsta de 7 ani Shri Mataji era foarte iubita si apreciata
de Mahatma.
Shri Mataji si-a continuat studiile in acea perioada,
la fel cum au facut si ceilalti copii. In scoala primara a
fost selectata ca sa fie Shri Krishna intr-un dans si a
indeplinit roul atat de bine, incat toata lumea a inceput
sa-I spuna „Krishna”. Chiar si prietenii tatei obisnuiau
sa-I spuna „Krishna”. In anul scolar 1938-1939 Shri
Mataji studia la liceul Bhide pentru fete in clasa a 10-a
(inainte de admitere). Scoala era plina mai ales de fete
brahman. Shri Mataji era foarte populara. Celelalte fete
nu prea mancau masa de pranz impreuna cu Ea pentru ca
era crestina, dar o placeau foarte mult. Se ascundeau in
spatele scolii si imparteau mancarea cu Ea. Recent
prietenii Ei au vrut sa ii fac o receptie mare pentru Sahaja
Yoga, dar a refuzat. Shri Mataji era foarte buna la
invatatura, mai ales la limbi si matematica. Profesorul Ei
de matematica era brahman si Shri Mataji era singura
eleva crestina. Lui ii placeau foarte mult laudele, dar Shri
Mataji nu flata pe nimeni daca nu era cazul. Prin urmare,
profesorul a inceput sa aiba antipatie fata de Shri Mataji
si intotdeauna o tachina pentru cuvitele Sale sincere si
directe impotriva sistemului de caste. Antipatia sa fata de
Shri Mataji a crescut treptat si, in ciuda faptului ca Shri
Mataji rezolva toate problemel corect, a picat-o la
examenul final la matematica. A facut acest lucru din
cauza ca-i purta dusmanie. Shri Mataji le-a spus totul
parintilor si ambii s-au dus cu Shri Mataji sa il vada pe
director, cu care mama se cunostea de la colegiul
Ferguson din Poona. Prin urmare, mama era foarte
increzatoare ca va putea sa il convinga , dar ce s-a
intamplat a fost contrar asteptarilor mamei. Directorul a
refuzat sa o promoveze pe Shri Mataji in anul urmator
daca ar fi dorit sa-si aleaga matematica, sa o studieza.
Mama si Shri Mataji au sugerat ca lucrarea sa sa fie re-
examinata, dar cererea le-a fost refuzata de asemenea.
Vazand o atitudine atat de plina de prejudecati, parintii
meu au decis sa O mute la o alta scoala numita Seva
Sadan. Directorul scolii, Domnul Garud, era prieten bun
cu tata si imediat a acceptat sa o inscrie pe Shri Mataji in
clasa a 10-a standard, care era echivalentul admiterii in
scoala lor, astfel ca Shri Mataji nu a pierdut nici un an de
studiu.
Intotdeauna castiga premii pentru felul in care juca
in piesele de teatru de la scoala si coordona intreaga trupa
a scolii. Mai mult, Domnul Garud a incurajat-O sa stea la
camin. Domnul Garud era brahman si vegetarian. Ii
fierbea doua oua lui Shri Mataji si le ascundea in
buzunarul de la haina si i le dadea in secret lui Shri
Mataji ca sa le manance si apoi lua cojile ca sa le arunce
pe furis. El le inevelea in hartie si le punea in buzunar.
Era prieten bun cu tata si avea grija de Shri Mataji,
deoarece locuia in caminul de la Seva Sadan, care era
complet vegetarian.
In anul 1940, Shri Mataji a luat examenul de
absolvire. A obtinnut distinctii la marathi, limba engleza
si matematica. A avut rezultate bune, deci nu era o
problema sa fie admisa la o facultate stiintifica. Dupa
cum am mentionat anterior, era foarte interesata de
medicina. Mereu spunea ca India avea nevoie de doctori
buni, mai ales in zonele rurale. Deci este evident acum de
ce a facut studii de medicina si anume ca sa explice mai
bine activitatea energiei Kundalini, mai ales
intelectualilor si specialistilor. Kundalini este exlicata in
Ayurveda, dar se spune ca ridicarea energiei este peste
puterile oamenilor obisnuiti.
Fratele mai mare, Narendra studia la universitatea
Lucknow si a laudat aceasta universitate, afirmand ca
standardele educatiei erau mai inalte la universitatea
Lucknow in comparatie cu univerisatatea din Nagpur.
Deoarece parintii mei erau nerabatori sa le ofere copiilor
cea mai buna educatie, au decis sa o trimita pe Shri
Mataji la Lucknow. Prin urmare, a dat admitere la
colegiul „Isabella Thoba” din Lucknow. Imi aduc aminte
ca de fiecare data cand venea acasa pentru Diwali sau in
vacanta de Craciun, Shri Mataji obisnuia sa ne aduca
mici daruri pentru toti membrii familiei, in timp ce fratele
meu, care venea de asemenea acasa in vacanta, nu ne
aducea nimic. Explicatia lui era ca banii care-i erau
trimisi nu-i ajungeau nici lui, desi Shri Mataji, care
primea mai putini bani decat el, putea mereu sa stranga
sufucient ca sa ne cumpere cadouri. Rezulta faptul ca
intotdeauna asteptam cu bucurie sa se intoarca Shri
Mataji, mai mult decat il asteptam pe fratele meu. Fara
indoiala ca micile cadouri erau o mare sursa de bucurie,
dar de asemenea ne placea caldura si dragostea pe care ni
le arata Shri Mataji. Fratele meu mai mare avea o pasiune
pentru haine. Intr-o zi a tot insistat pe langa mama ca
vrea sa ii faca o marime mai mare a o haina. Mama ii
aratao toleranta mai mare si mereu ii ofera ceva mai bun.
In timp ce era in Nagpur, Shri Mataji si-a fracturat
mama dreapta cand a cazut in timp ce juca badmintot.
Acest incident s-a intamplat foarte aproape de examenul
anual, in timpul vacantei din decembrie. Cand am mers la
spital cu Ea, doctorul Ragilal i-a ingrijit bratul. A
intrebat-O daca poate suporta durerea si i-a indreptata
bratul fara anestezie. A fost foarte surprins si i-a
marturisit tatei ca o are pe zeita Durga ca fiica. Pentru ca
era studenta in primul an si datorita faptului ca examenul
din primul an este un examen pentru colegiu si nu unul
pentru universitate si le-a cerut autoritatilor sa-i permita
sa dea examenul dupa ce mana dreapta i se va vindeca.
Cererea i-a fost refuzata si prin urmare, s-a intors la
Nagpur fara sa dea examenul din primul an. Atunci
parintii mei au hotarat sa o trimita la colegiul de stiinta
local (acum numit Institutul de Stiinta) si asa a inceput sa
mearga la Colegiul de Stiinta din Nagpur.
In tot acest timp tata a fost numit procuror in anul
1939/40. In calitatea sa de procuror a avut multe cazuri.
Oricum, a fost un caz de crima care pana si azi este
considerat important pentru probleme sale. Deoarece
cazul este foarte interesant il povestesc mai jos in
varianta scurta.
Un socru a avut sentimente ilicite pentru nora sa,
care are o fata inocenta din satele din Gujarat. El a
amenintat-o cu consecinte grave si fata a trebuit sa
cedeze dorintelor sale. Sotul fetei a aflat si i-a spus tatalui
sau ca trebuie sa fie facut public tot ce s-a intamplat, ca
societatea sa afle despre astfel de lucruri pacatoase, pline
de rusine. Tatal, simtindu-se rusinat de el insusi, a hotarat
sa-si omoare fiul. L-a impuscat in spate, din dreptul unei
ferestre care era in spatele sau, cu o pusca foarte
puternica si lunga. Glontul i-a intrat prin spate si i-a iesit
prin piept, prin fata. Prin urmare, fiul sau a murit pe loc.
Acest incident a fost vazut de catre sotie. Tatal a reusit sa
mituiasca autoritatile medicala ca sa intocmeasca un
raport medical in favoarea lui, dar politia a suspectat ca
era ceva in neregula. Oricum, intre timp corpul a fost
incinerat, fara ca politia sa-l cerceteze si camasa pe care
o purta baiatul atunci cand a fost omorat a fost data unei
spalatorese sa o distruga. Acest caz sustinut de catre
aparare consta in faptul ca fiul se saturase de viata si in
consecinta, a comis suicidul prin impuscare cu degetul de
la picior si plasandu-si teava pustii pe piept. Singura
proba care ar fi elucidat cazul in favoarea acuzarii era
camasa. Deci tata a organizat o mare investigatie in
cautarea camasii, care se spunea ca a fost aruncata in raul
Kanhan. Dupa trei sau patru zile de cautare a camasii a
fost in sfarsit gasita, agatata de un lemn plutitor. Din
fericire, zona unde a intrat glontul si apoi a iesit a ramas
intacta. Camasa avea urme de praf de pusca la spate. De
asemenea, gaura pe care o facuse glontul era mica, in
timp ce acolo unde iesea glontul era mai mare si nu era
praf de pusca in partea din fata. Tata a sustinut regula ca
partea din corp pe unde intra glontul are o gaura mica, in
timp ce acolo unde iese este o gaura mai mare datorita
miscarii glontului. Doarece nu erau urme de praf de
pusca in fata, teoria sustinuta de aparare si anume ca
victima s-a sinucis nu era plauzibila. Avocatul apararii,
Kedar, a spus ca, din cauza ca tata nu era expert in
balistica, era o opinie nefondata si prin urmare Curtea nu
putea sa o sustina.
Judecatorul, care era englez, era un om deschis la
minte si a trimis toate probele, impreuna cu argumentele
sustinute de tata, la politia din Bombay si apoi la
Scotland Yard. Expertii au spus ca toria tatei a fost
corecta si in consecinta, avand dovezi care au artat
circumstantele crimei, suspectul a fost intemnitat pe
viata. La inceputul anului 1942 Gandhiji, realizand ca nu
ajung nicaieri nun negocierile cu britanicii, a decis sa
inceapa miscarea „Parasiti India”. El le-a cerut tuturor
membrilor Congresului sa intensifice necooperarea si
neascultarea fata de legile britanicilor. Tata era procuror
in acel timp si primul lucru pe care l-a facut a fost sa-si
de a demisia. Era un steag al Marii Britanii pe acoperisul
judecatoriei si, in calitate de adept adevarat al lui
Gandhiji, s-a urcat pe acoperisul judecatoriei si a rupt
steagul. Ne-a spus sa cantam cu totii „Vande Mataram”.
A fost impuscat de britanici la tampla stanga si sangera
profund, dar flutura steagul nostru tricolor, a spus
„Vande Mataram” cu voce tare si a salutat steagul.
Britanicii au fost extrem de agitati de acest fapt. Tata s-a
intors acasa devreme ca sa-i spuna mamei ca asteapta
musafiri si ca r fi bine sa prepare biryani, un fel de
mancare cu orez. Mama a stiut imediat ce vrea sa spuna
prin „invitati”, deoarece deja ii spusese ca a fost impuscat
in tampla si stia ca britanicii nu vor mai astepta mult.
Imi aduc aminte foarte clar intamplarea. Era
sambata si cand a vazut ca „oaspetii” nu au venit pana la
ora 3, le-a spus copiilor sa mearga sa vada un film la
cinematograf care era la ceva distanta, acum cunoscut
sub numele de Bharat Talkies. Eu am ramas in urma
deoarece nu imi placea intunericul din sala de cinema. La
3:30 dupa amiaza un domn pe nume Mustaq Ahmed, un
prieten al familiei noastre si inspector de politie a venit
cu doua ajutoare. Tata i-a intampinat cu bratele deschise,
asa cum era traditia si i-a cerut mamei sa aseze masa.
Intre timp,mie m-i s-a spus sa merg sa-i aduc pe fratii si
pe sora mea. Am mers cu un servitor la cinema si ne-am
intalnit cu directorul care ne-a pus un diapozitiv pe ecran.
Acesta spunea: „P.K. Salve este arestat. Copiii lui trebuie
sa se intoarca acasa imediat.” Imediat ce s-a vazut
continutul filmului pe ecran, practic tot publicul a plecat
impreuna cu copiii, in semn de respect pentru P.K. Salve.
Cand s-au strans toti copiii, tata a venit si ne-a zis sa nu
plangem, ci sa cantam „Vande Mataram” (care inseamna,
„Te salut, pamant starmosesc”). Acest cantec a fost
compus de Bankin Chandra si a fost folosit ca imn
national chiar inainte de a fi liberi, dar unii lideri
musulmani au obiectat pentru ca era scris in sanscrita si
pentru ca aducea laude pamantului stramosesc in calitate
de Durga, Zeita. Deci, acest cantec minunat, care a pulsat
in venele tuturor indienilor care au luptat pentru libertate,
nu este acceptat de catre guvern.
Atunci tata l-a intrebat pe inspector daca il iau
incatusat sau nu. Inspectorul a ramas stupefiat si a zis
doar atat: „Salve Sahib, arestarea ta este de ajuns pentru
a-mi incarca deja constiinta. Te rog, nu imi cere sa-ti pun
catuse si sa-mi sporesc vinovatia.”
Atunci tata l-a intrebat pe inspector daca ar vrea sa
il ia in duba sau se poate sa mearga cu masina noastra.
Una din masinile pe care le aveam era un frumos
Chevrolet decapotabil si Mutsaq Ahemad a spus ca ar fi
onorat sa-l ia cu masina noastra, asa ca tata l-a rugat pe
sofer sa impaturesaca acoperisul. A stat la mijloc,
impreuna cu cei doi inspectori care stateau fiecare pe o
parte si a zis tare, „Vande Mataram”, si cand masina a
inceput sa se miste, multimea l-a urmat pe o anumita
distanta. Mama nu a plans, dar a zis si ea „Vande
Matara” avand lacrimi in ochi. Acesta era patriotismul
tatei si de aceea toti fratii si surorile si mai ales Shri
Mataji, l-am stimat si l-am respectat mult.
In august 1942, tata era in inchisoare si familia
avea probleme financiare. Intr-o asemenea conjuctura,
Shri Mataji, care studia la Colegiul de Stiinte, a hotart sa-
si intrerupa studiile pe 15 august, ziua noastra, a
independentei si sa picheteze in fata portii. Mama, desi
avea o fire conservatoare, nu a obiectat fata de activitatile
sale politice. In semn de protest, Shri Mataji a decis sa
demonstreze in fata colegiului si sa-i opreasca pe toti
studentii care incercau sa intre. Directorul colegiului era
un prieten bun al familiei noastre, dar primise ordin de la
autoritatile britanice sa opresca pe oricine picheteaza sau
nu respecta regulile colegiului. Domnul Krishna Murti,
care era adjunctul sau, a fost rugat sa o convinga pe Shri
Mataji sa inceteze si sa-i spuna ca daca nu mai
picheteaza, i se da un certificat de parasire a colegiului.
In acele zile, exmatricularea insemna ca nu mai puteai fi
admis la nici un alt colegiu. Aceasta propunere a fost
refuzata imediat de Shri Mataji si a zis ca ar prefera
exmatricularea decat sa accepte favoruri de la autoritatile
unui colegiu condus de britanici. Domnul Krishna Murti,
vazand ca nu o poate convinge sa renunte, s-a intors la
director, Domnul Shabde, care era de partea britanicilor.
Acesta a exmatriculat-o pe Shri Mataji printr-o scrisoare
in care o acuza ca i-a impiedicat pe sudenti sa intre in
clasa, incitand la nesupunere si proteste fata de
conducerea colegiului. Cu mari ezitari, Domnul Krishna
Murti i-a inamanat scirsoarea de exmatriculare lui Shri
Mataji. Este interesant de mentionat ca, dupa pensionare,
acesta s-a stabilit in Poona. In 1991, cred, Domnul
Krishna Murit, mai in varsta fiind, a venit si a intalnit-o
pe Shri Mataji, i-a atins Picioarele de Lotus si a zis ca i-a
fost rusine ca a exmatriculat o asemenea personalitate
divina, dar faptul ca i-a atins Picioarele ii spala toate
pacatele. Shri Mataji a fost foarte impresionata de gestul
acestuia si i-a spus ca el si-a facut atunci datoria pe care o
avea fata de colegiu, iar Ea si-a facut datoria fata de
natiune, asa ca nu a fost comis nici un pacat. Nu avea nici
un resentiment fata de el, deoarece era un suflet nobil. El
a marturisit ca atunci cand a vazut-O infruntandu-i pe
soldatii britanici si armele lor fara frica, s-a gandit: „Este
reincanarea lui Durga”. A mai fost un motiv pentru care
Shri Mataji a fost exmatriculata. Era un asa numit Domn
Paul, prieten bun al familiei, care era director al
educatiei. Fiul lui era coleg de colegiu cu Shri Mataji.
Intr-o zi, in timp ce picheta, Ea i-a spus lui Paul junior
ca, daca ar fi un indian adevarat, nu s-ar duce la cursuri,
ci ar ajuta-O sa picheteze impreuna. In schimb, Paul
junior, care era un exemplu perfect de Sahib Maro, a
raspuns sec, refuzand-O si mai mult, i-a criticat deschis
pe Gandhji si miscarea sa de non-violenta. A spus in
continuare ca era foarte fericit sub dominatia britanica si
sub nici o forma India nu ar putea sa-si obtina libertatea
printr-o miscare de non-violenta si indienii nu ar putea sa
conduca singuri tara pentru ca sunt incompetenti. Auzind
aceste lucruri, Shri Mataji si prietenele Ei si-au dat jos
bratarile si i le-au oferit lui. (in India barbatii care poarta
bratari sunt efeminati si lasi). Acest fapt l-a infuriat foarte
mult pe Paul junior si totul i-a fost relatat lui, Domul
Paul, care, in ciuda faptului ca era prieten cu tata, a
consimtit la exmatricularea lui Shri Mataji.
Acesta este un alt eveniment pe care as vrea sa-l
mentionez. Intr-o zi Shri Mataji a hotarat sa picheteze in
fata liceului Sfanta Ursula (aceasta este aceeasi scoala
unde mama a fost directoare in anul 1919). Shri Mataji
tinea un steag al Indiei in mana si statea in fata portii; in
semn de protest ii indemna pe studenti sa mearga acasa.
Astepta un autobuz care aducea studenti din locuri
indepartate. Cand a vazut ca se apropie autobuzul, s-a
asezat pe pamant, chiar in fata portii, astfel incat
autobuzul sa nu poata intra in incinta scolii. Autoritatile
de la scoala, care au vazut ce se petrece, au trimis un
mesager care a oprit autobuzul la aproape 100 iarzi fata
de poarta. Steteam alaturi de Shri Mataji si nu suportam
faptul ca statea pe pamant fara ceva sub Ea, asa ca am
hotarat sa ma duc alergand pana acasa ca sa aduc un
covor pentru Shri Mataji. In timp ce alergam spre casa, l-
am putut auzi pe mesager spunandu-i soferului sa aleaga
alta ruta ca sa ajunga in scoala. In orice caz, prioritatea
mea era sa aduc un covor pentru Shri Mataji, asa ca am
alergat pana acasa, am luat un covor si am alergat inapoi
ca sa aflu ca multa politie era in jurul lui Shri Mataji.
Autobuzul pornise catre o alta poarta laturalnica ca sa
patrunda in incinta scolii. Shri Mataji tinea un steag si
zicea lozinci prin care le cerea britanicilor sa paraseasca
India. Dupa aceea Shri Mataji a fost dusa intr-o duba
catre sediul politiei unde au torturat-O fizic prin punerea
pe lespezi de gheata. I-au facut si socuri electrice. Au
lasat-O sa plece dupa ce au avertizat-O ca daca mai
insista cu lozinci impotriva britanicilor sau daca mai
picheteaza in fata oricarei institutii, va fi intemnitata.
Reactia imediata a lui Shri Mataji a fost aceea ca indienii
erau deja in inchisoare pentru ca nu aveau libertate, deci
pentru Ea nu era nici o diferenta daca era afara sau
inauntrul inchisorii.
Din cauza faptului ca a fost data afara de la
colegiu, nu putea sa fie admmisa la nici un alt colegiu din
statul nostru. Sa stea acasa fara sa se implice nu-i statea
in fire, mai ales cand miscarea „Parasiti India” era la
apogeu. Deci, intr-o zi i-a spus mamei ca a hotarat sa se
alature unui grup care facea propaganda in secret. Ei
distribuiau planfete si fluturasi oamenilor, dar si postere.
Mama era foarte conservatoare in felul in care traia
si niciodata nu i-ar fi permis fiicei sale de 18 ani, care era
asa de frumoasa sa mearga nici la piata fara excorta.
Totusi, mama i-a dat voie lui Shri Mataji sa indeplineasca
acest angajament riscant care ar fi putut sa insemne
inchisoare pe timp indelungat sau sa-si piarda viata daca
era implicata intr-o confruntare cu britanicii. Pentru
mama, copiii erau foarte pretiosi, mai ales Shri Mataji,
dar libertatea natiunii era si mai importanta si i se acorda
prioritate maxima, de aceea i-a dat voie lui Shri Mataji sa
se alature celor care faceau propaganda pe furis.
Intr-o seara, multi ani mai tarziu, cand aveam grija
de mama si discutam cu ea despre acest incident, o
tachinam spunandu-i ca avea standarde diferite, pentru
fete si altele pentru baieti. I-am zis ca era foarte stricta cu
baietii, dar foarte ingaduitoare cu fetele si faptul ca i-a
dat voie lui Shri Mataji la o varsta destul de frageda sa i
se alature unui grup care avea avtivitati in secret era un
exemplu graitor al tratamentului preferential pe care-l
acorda fetelor. Mi-a raspuns cu toata seriozitatea
necesara ca, desi nu i-a placut ideea ca o tanara fata sa
lucreze in secret, in 1942 intr-o situatie ca aceea in care
se aflau, natiunea avea mai multa nevoie de Shri Mataji
decat de mama ei. Mai mult, mi-a spus ca Shri Mataji a
avut mereu o personalitate puternica. Impotriva
principiilor si convingerilor sale, mama i-a dat totusi voie
sa se ocupe de activitati care se desfasurau in secret.
In grupul lui Shri Mataji era un lider pe nume
Thakur Niranjan Singh, un domn mai in varsta.
Activitatile lor secrete includau mersul dintr-un sat in
altul, dintr-un oras in altul, ca sa ii faca pe oameni
constienti de nevoia de a-i goni pe britanici si de se
elibera din sclavie. Totul trebuia sa se desfasoare fara ca
autoritatile britanice vigilente sa observe. Treaba lor
includea si distributia pamfletelor anti-britanice. Imi aduc
aminte ca Shri Mataji avea pamflete de acest gen si in
casa noastra. Se furisa in casa la cele mai neaspteptate
momente ale noptii, lua plamfetele si se furisa din nou
afara. Britanicii aflasera ca au loc activitati subersive in
casa, asa ca au supravegheat casa, dar nu au gasit nimic.
Mama ascundea plamfetele sub un morman de grane pe
care trebuia sa le pastreze, deoarece deschisese un
magazin in casa in care vindea produse din orez si altele.
Lucra ca agent al lui Mahatma Gandhi care avea o
organizatie numita „Gram Udyog” (industria
gospodariilor), deoarece tata era singurul membru al
familiei care castiga bani, venitul familiei a scazut
substantial si, ca sa le asigure mancarea necesara
copiilor, bunurile familiei, ale casei au fost vandute unul
dupa altul, ca sa aiba in fiecare zi ce le trebuia. Mai mult,
una din surori, Shanta Sheela (Shantatai) s-a imbolnavit
grav. Deci mama a trebuit sa-si vanda unele dintre
bijuterii ca sa aiba banii necesari sa o trateze. Atunci a
fost asa de rau, ca nu mai puteam sa platim nici facturile
casei.
In timpul anului scolar 1942/43 unii dintre noi au
trebuit sa-si intrerupa studiile. Eu nu am fost nevoit sa
fac acest lucru, dar am reusit sa evit un an de studiu. Din
cauza exmatricularii, Shri Mataji a pierdut un an de
studiu, dar era foarte dornica sa-si continue studiile, cat si
activitatile politice.
Anul 1942/43 a fost unul agitat si care a adus
multe greutati familiei noastre. Din cauza ca nu aveam
bani suficienti nu am mai putut sa platim diferite taxe
pentru locul pe care-l ocupam pe Mount Road, asa ca ne-
am mutat intr-o locuinta mai mica cunoscuta sub numele
de Buti Ki Chawl, in Sitaburdy. Toata lumea a invatat sa
traiasca frugal si sa evite cheltuielile care nu erau
necesare.
Sunt multe episoade interesante legate de munca
lui Shri Mataji efectuata in secret in timpul luptei pentru
eliberare. Odata a trebuit sa duca o cutie intreaga cu
explozibil la Bombay, o prietena a ajutat-O, calatorind
impreuna si dintr-o data au auzit politia care venea la
hotelul lor numit Madhava Ashram. Shri Mataji a legat
cutia cu o sfoara si a atarnat-o in afara ferestrei. Cand
politia a venit si a verificat incaperea nu au gasit nimic in
camera si au plecat. Alta data Shri Mataji a trebuit sa
mearga la Mumbay cu o prietena ca sa-i fie escorta unui
Domn numit Bagri care era foarte inalt. Ei erau toti
imbracati ca femeile musulmane, intr-o burka. Cand au
trecut pe langa sediul politiei, inspectorul de politie i-a
intrebat despre doamna inalta. Cand s-a dus sa raporteze
inauntrul sediului, soferul a plecat foarte rapid cu masina
si politia i-a urmarit pana la un moment dat pe
motocicleta. Soferul a mers pana in jungla si le-a lasat pe
cele trei persoane in mijlocul unei zone de jungla deasa.
Au stat acolo trei zile fara mancare si au gasit un parau
datorita caruia au reusit sa supravietuiasca. Apoi soferul
a venit din nou cu masina si i-a luat inapoi la Mumbay.
Candva calatoreau cu autobuzul spre Ujjain, omul care
statea langa ei era Niranjan Singh. Cand a fost intrebat
unde se duc fetele i s-a spus ca merg pentru a-si face
pregatirile de casatorie. El mergea sa se intalneasca cu
cineva al carui nume nu i l-a dezvaluit. El le-a oferit lui
Shri Mataji si prietenilor Ei gazduire in casa sa. Sotia lui
a fost coplesita de dragostea pe care o simtea si i-a dat lui
Shri Mataji un sari. Cand Shri Mataji le-a spus gazdelor
scopul real al muncii lor si anume ca trebuie sa
intalneasca anumite persoane de la inchisoare si sa-i duca
la Delhi, acestia au devenit foarte emotionati si au spus:
„Daca niste fete tinere atat de inocente lupta pentru
libertatea tarii noastre, atunci noi de ce nu am face-o?” si
de asemenea li s-au alaturat si ei. Dupa trei zile toti au
plecat la Delhi cu masina prin Kota, unde au stat doua
zile. Shri Mataji inca isi aminteste de frumosul lac din
Kota, inconjurat de un peisaj mirific. Ei au mers la Delhi
cu cinci oameni care se ascundeau si au stat in casa unui
patriot. A trebuit ca acesti oameni sa fie dusi la Unani, la
scoala medicala in mare secret. Multi baieti erau pe
strada si cand au vazut ca doua tinere se apropiau au
inceput sa se poarte ca maimutele, unii s-au urcat in
copaci, altii se tineau de crengi si altii au inceput sa bata
din palme. In loc sa se sperie Shri Mataji a inceput sa
rada zgomotos si toti cei care se purtau ca niste maimute
au coborat, fiind surprinsi de curajul sau. A fost o situatie
foarte amuzanta pentru ca Shri Mataji nu a mai vazut un
asemenea lucru in Maharashtra unde barbatii le respecta
pe femei. Aceasta a fost prima data cand Shri Mataji a
vizitat Delhi.
Cand s-a intors acasa era foarte bucuroasa, dar
mama i-a spus ca era foarte slabita. Ea a replicat spunand
ca mama i-a zis acest lucru pentru ca nu voia ca Ea sa
mai plece, dar acum nu mai era cale de intoarcere,
deoarece isi luase responsabilitatea de a elibera pamantul
stramosesc din stransoarea britanicilor. Noua luni s-a tot
ascuns, iar Niranjan Singh a fost arestat. Intr-o zi dintr-o
data a aparut la usa noastra. Scapase din inchisoare cu
ajutorul unor oameni care venisera sa-l salveze. Shri
Mataji a intrebat cine locuieste intr-un loc indepartat ca
sa-l ascunda. Shri Mataji avea un prieten care locuia
langa casa Ei si prin acesta aranja sa-i fie trimisa
mancare. Shri Mataji iesea pe usa din spate a casei ca sa-l
viziteze pe Niranjan Singh, astfel ca politia sa n-o
observe. Oricum, politia a aflat de aceasta ascunzatoare,
care era de asemenea sediul miscarii secrete. Niranjan
Singh a fost arestat. El a fost eliberat dupa ce a fost
obtinuta independenta, dar timpul pentrecut in inchisoare
l-a facut sa se simta foarte slabit. S-a intors acasa la el in
Gadarwala si dupa cateva luni a decedat.
Shri Mataji a fost tulburata de stirile din ziare
referitoare la masacrul de la Cheemor Ashti. A vizitat
locul impreuna cu cativa prieteni si a fost ingrozita de ce
a vazut, pana si copiii fusesera masacrati.
In timp ce Shri Mataji studia la Colegiul Medical
Balak Ram a avut loc separarea si masacrele asupra
hindusilor si a altora care nu erau musulmani a inceput in
Pakistan, asa ca a trebuit sa plece imdeiat de la colegiu.
In timp ce se indrepta spre statie intr-o tunga, a vazut o
multime de oameni care veneau din partea cealalta,
urmarandu-i pe niste hindusi pe care voiau sa-i omoare.
Cel care conducea tonga era un om bun si a dus-o pe Shri
Mataji pe alt drum, pana la urma reusind s-o duca teafara
pana la gara. Trenul in care s-a urcat Shri Mataji a fost
ultimul din India care a scapat fara masacrare. Spiritul
patriotismului este atat de profund la Shri Mataji, incat si
azi oriunde vede steagul national ochii i se umplu de
lacrimi.
Inintial tata a fost dus in inchisoarea din Nagpur,
unde ma duceam impreuna cu mama sa-l vizitam. Mamei
i se dadea voie sa-l vada doar de la distanta, dar mie,
fiind mai mic, mi se permitea sa merg mai aproape si sa
ma intalnesc cu tata. In anul 1941 cantam la tabla si
ascultam cu mare atentie lectiile pe care i le dadea
maestrul fratelui meu mai mare, Balasahib. La inceput
cantam pe genuchi si pe tabla pe care tata mi-o
cumparase. Inainte sa mearga la inchisoare si el invatase
sa cante la tabla si in fiecare dimineata ma punea sa stau
in fata lui si sa exersez, in timp ce exersa si el. La frageda
varsta de 7 ani nu puteam sa imi notez toate „bols”
(feluritele metode de a lovi tabla cu degetul) si toate
„mukhada” si „kayda” (diferite improvizatii facute de
tabla), asa ca le-am tinut minte si am putut sa mi le
amintesc atunci cand aveam nevoie.
Intalnirile cu tata de la inchisoare se limitau mai
ales ka a-i spune despre diverse mukhada si kayda si el
era foarte mandru sa relateze colegilor din inchisoare
despre progresul facut de mine la tabla.
Dupa o luna si jumatate de stat in inchisoarea din
Nagpur, un trimis al inspectorului Mustaq Ahemad a
venit si a spus ca tata trebuie mutat la inchisoarea din
Vellore (Vellore este un orasel in apropierea Mardas-
ului). Imediat ne-am grabit catre gara, unde l-am vazut pe
Vinoba Bhave care statea in tren. El a chemat-O pe Shri
Mataji si s-a suparat foarte tare pe Ea. El i-a zis: „De ce
trebuie sa lucrezi tu pentru tara? Esti prea tanara. Ii
provoci multa ingrijorare mamei tale.” Tata a luat-O
deoparte si i-a spus: „Nu il baga in seama pe acest batran.
Eu sunt foarte mandru de tine si daca toti copiii mei ar
muncii pentru natiune, as fi cel mai mandru tata.” Si
intorcandu-se catre mama: „Provii din familia Jadhav,
care se trage din familia Shivaji si de ce esti atunci asa de
ingrijorata? Nirmala este Laxmibai din Jhansi care a
luptat impotriva britanicilor.” Tata parea foarte vesel si
imi aduc aminte de zambetul lui atunci cand s-a uitat la
noi. In acel moment am realizat ca nu il vom mai vedea
in urmatoarele 15 luni. Acest lucru se intampla in
septembrie 1942.
In inchisoare, tata avea voie sa scrie scrisori
familiei. Oricum, erau cenzurate de autoritatile inchisorii
inainte sa fie expediate. Cenzura consta in punerea de
cereneala neagra pe cuvantul sau portiunea din scrisoare
pe care nu voiau s-o citeasca membri familiei. Cineva i-a
spus mamei ca daca e aplicata benzina pe portiunea data
cu cerneala neagra pe deasupra, dispare cerneala si poti
sa citesti ce a fost scris initial. Era o pompa cu benzina
langa casa noastra si fiul proprietarului Pompei era
Punjabi Sardar. Era un bun prieten al meu si intotdeauna
ma ajuta dandu-mi putina benzina intr-o sticla. Astfel,
mama putea sa citeasca pana si portiunile cenzurate.
Mama de asemenea ii scria tatei. Si scrisorile ei erau
cenzurate inainte sa-i fie inmanate tatei. Mama
intotdeauna ii prezenta parte buna a situatiei familiei, ca
sa nu se ingrijoreze tata. Stia de asemenea ca prioritatea
familiei era natiunea, care trecea la randul ei printr-o
criza puternica.
Comparate cu problemele natiunii, criza familiei
noastre era neinsemnata si noi nu am fost niciodata
deprimati sau suparati. Din contra, obisnuaim sa cantam
cantece care glorificau pamantul stramosesc. Shri Mataji
a scris o poezie plina de respect fata de tara noastra, la o
varsta destul de frageda, la 14 ani si noi toti o spuneam si
pe aceea impreuna cu alte cantece.
Cand anul academic 1934/44 a inceput, am fost cu
toti admmisi la diferite scoli si colegii. Shri Mataji a fost
admisa la scoala medicala din Ludhiana (acum in statul
Punjab) si fratele meu mai mare Marendra a mers inapoi
la Lucknow sa-si termine studiile. Desi nu eram prea
instariti atunci, mama era foarte preocupata sa ne
indemne sa ne continuam studiile. Desi aveam resurse
financiare limitate, mama a decis ca toti copiii sa se
intoarca la scoala.
Shri Mataji a mers la scoala medicala Ludhiana
intre anii1943-1945. Mai tarziu, intre 1985-1987 mi s-a
perartizat audit-ul aceleasi scoli, care se transformase
intr-un colegiu medical imortant si in spital. Una din
sarcinile care imi fusese date in caliate de auditor, consta
in verficarea fizica a bunurilor din camarele de camin.
Gagan Ahaluwalia ma aista la acea vreme si a venit intr-o
zi alergand ma mine si mi-a zis ca a simtit vibratii foarte
puternice venind dinspre o camera de la etajul intai din
caminilor fetelor. Si eu m-am dus acolo si am simtit
vribratiile. Mai tarziu i-am povestit aceasta intamplare lui
Shri Mataji si mi-a spus ca a locuit intr-o camera situata
la etajul inatai. Era evident ca acea camera de unde
veneau vibratiile era locul unde statuse Shri Mataji.
In decembrie 1943 tata a fost eliberat din
inchisoare. A venit acasa bonlav. Mancarea din
inchisoare nu ii priise si avea aciditate, iar mai tarziu se
transformase in ulcer duodenal. Unii oameni spuneau ca
fusesera otraviti lent. Oricum, imdeiat ce s-a intors s-a
dus la serviciu, ceea ce a insemnat o imbunatatire
semnificativa pe plan financiar. Prin urmare, din nou ne-
am mutat, de data aceasta in localitatea Ramdaspeth care
azi este considerata una din cele mai bune zone din
Nagpur. Casa era foarte mare, dar fusese de curand
construita si nu avea electricitate.
Prin urmare, a trebuit ca noi sa studiem folosind
lanterne sau lampi. Mama mi-a rapartizat sarcina de a
curata cosurile de sticla in fiecare seara. Ma bucuram
mult, nu neaparat pentru ceea ce facem, ci pentru pauza
„oficiala” pe care o primeam de la studii.
Pana la inceputul lui 1944 scenariul politic s-a
schimbat rapid. Era o mai mare implicare a indienilor in
Guvern si britanicii invitau partidele politice sa alegrrile
pentru formarea guvernului la nivel de stat si de centru.
Tata a primit acceptul de la Congres pentru a fi in
Consiliul Legislativ Central, care mai tarziu a fost
cunoscut ca Parlament. Hindusii din frontul politic RSS
(Rashtrya Swayam Sevaksangh), in frunte cu Mahasabha
au ales un colonel pe nume Paranjpe care sa i se
impotriveasca. Circumscriptia electorala a tatei era foarte
mare, acoperind o zona de mai mult de 150 km.
Tata, impreuna cu mama, obisnuiau sa mearga
mult cu masina prin zonele acelea. Sustinatorii lui ii
includeau pe multi viteji cum ar fi generalul Awari,
domnul Ruikar, Punamchandranka si domnul
Kanammwar, care mai tarziu a devenit conducatorul sef
din Maharashtra.
Domnul Paramandand Patel, manufacturier din
Bidi (bidi – tigara indiana) din Goandia i-a oferit tatei o
masina si benzina. Era un asa mare suport fata de
congres, un sentiment de nationalism puternic oriunde se
ducea tata sa tina discursuri, mii veneau sa il asculte si
singura lor dorinta era ca India sa fie eliberata din
sclavie. Nici nu mai e nevoie sa mentionez ca tata a
castigat alegerile cu majoritate covarsitoare, asa ca
oponentul sau, colonelul Paranjpe a fost invins. Alegerile
au avut loc in anul 1945, oricum ansamblu a fost
constituit in 1946. Unul din unchii mei si anume, David,
era inspector general al politiei din statul Maihar (inainte
ca India sa-si obtina libertatea, britanicii dadusera unele
zone simpatizantilor indieni care au fost facuti regi,
maharajahi si acelor regiuni numite state). Maharajahul
din Maihar auzise ca britanicii le cedasera tara indienilor.
Cu ocazia unui astfel de eveniment, si-ar pierde regatul si
statutul sau, deoarece Sardar Vallabhai Patel, care era un
asociat foarte apropiat al lui Mahatma Gandhi si de
asemenea un apropiat al tatei, a declarat deschis ca, odata
ce India era eliberata, toate statele, fie mari sau mici, vor
fi integrate in India suverana.
Unchiul meu stia de apropierea tatei fata de Sardar
Patel si i-a mentionat acest lucru maharajahului. Toate
acestea s-a intamplat in anul 1946. Cand tata era in Delhi,
un emisar a venit din Maihar la Delhi transmitandu-i
tatalui meu faptul ca maharajahul din Maihar voia sa-l
numeasca sfatuitorul lui legal su si-a exprimat dorinta de
a-l intalni pe tata. Unchiul meu stia de asemena ca tata
sufera de ulcer duodenal si a sugerat ca tata sa mearga in
Maihar si sa fie tratat de doctorul Moitra, care era
doctorul statului condus de maharajah. Prin urmare, tata a
acceptat oferta maharajahului si a vizitat Maihar-ul de
mai multe ori in 1946 si 1947, fie din Delhi, fie din
Nagpur. De fapt toata familia, inclusiv Shri Mataji a
vizitat Maihar-ul. Am mers acolo in calitate de oaspeti ai
statului. Aceste vizite au avut o mare insemnatate din mai
multe puncte de vedere. In primul rand, pentru ca
doctorul Moitra nu era numai istet, si stia sa-si vindece
pacientii. In al doilea rand, pentru ca Ustad Allahuddin
Khan Sahib, stapanind 56 de instrumente si gurul lui
pandit Ravi Shankar, Ustad Ali Akbar Khan Sahib, fiul
lui si Annapurana devi, fiica lui, era in slujba
maharajahului din Maihar in calitate de muzician al
curtii. In vremea aceea pandit Ravi Shankar, un tanar
student, invata sa cante la sitar de la Ustad Allahuddin. In
timpul unei vizite efectuate in casa lui Ustad, acesta l-a
intrebat pe tata daca ar fi interesat sa aculte niste muzica
minunata. Era seara si tata fiind un muzician convins,
imediat a fost de acord cu propunerea. Ustad l-a chemat
pe Ravi Shankar si l-a rugat sa cante Raag Yaman. Noua
ni s-a parut foarte melodios si toti eram fascinati de sitar,
dar dupa aproximativ 10 minute Allahuddin Khan Sahib
l-a oprit din cantat si i-a zis ca puritatea din raaga nu
curgea din sitar si ca trebuia sa exerseze mai mult. Apoi a
chemat-o pe fiica lui, Annapurana si i-a cerut sa cante
acelasi raag la surbahar. Felul in care a cantat aceasta a
fost de asemenea foarte placut si dupa ce a terminat,
Ustad a spus ca asa trebuie sa se cante Yaman. Acest
lucru i-a ranit in mod evident ego-ul lui Ravi Shankar.
Astfel ca, seara a venit insotit de o persoana care canta la
tabla la palatul in care stateam noi si i-a cerut tatei sa-i
acorde 15 minute ca sa-i arate ce poate. Tata a acceptat
pe loc. Ravi Shankar a cantat atunci raag Miya mallahar
cam aproape o ora. Desi felul cum a cantat a fost
superlativ, la acea vreme cu greu puteam prevedea ca mai
tarziu va ajunge un mare maestru al sitarului cunoscut in
intreaga lume.
Doctorul Moitra avea doua sotii si un fiu foarte
interesant. Nu avea inclinatii muzicale si i se plangea
tatei in legatura cu tratamentul pe care Allahuddin Khan
Sahib il ofera discipolilor sai. El ne-a spus ca intr-o
noapte pe la 2, cand toata lumea dormea, un discipol al
lui Ustad Allahuddin Sahib a venit si a ciocanit la usa
doctorului. Capul lui sangera si dupa cateva cercetari s-a
descoperit ca Khan Sahib i-a aruncat o tabla in cap pentru
ca nu pastra ritmul. Ma simt rusinat sa afirm ca si eu am
avut privilegiul de a canta la tabla in fata lui Khan Sahib
si a maharajahului si, in ignoranta mea, am crezut ca am
cantat destul de bine, fara sa realizez ca probabil a fost o
experienta ingrozitoare pentru amandoi muzicienii.
Doctorul Moitra de asemenea il trata pe tata si Shri
Mataji a spus ca acesta a fost binecuvantat cu maini
vindecatoare. Aceasta prietenie cu doctorul Moitra s-a
dovedit a-i fi folositoare lui Shri Mataji mai tarziu.
Shri Mataji a absolvit stiinta intermediara la scoala
medicala Ludhiana in anul 1945. Desigur ca a obtinut
note foarte bune. Deoarece vroia sa continue medicina, a
aplicat la mai multe colegii medicale din India. Impreuna
cu multi alti candidati, a fost chemata la un interviu la
colegiul medical Balakram din Lahore (acum situat in
Pakistan). Pana cand a ajuns in Lahore, directorul
colegiului deja selectase sase fete si din moment ce erau
doar sase locuri libere, i-a refuzat cererea lui Shri Mataji,
desi avea note mai bune decat fetele admise.
Lui Shri Mataji i s-a parut o nedreptate faptul ca i-
a fost refuzata adminterea, asa ca a cautat sa aiba un
interviu cu directorul ca sa refaca eroarea. Initial,
directorul a fost foarte necomunicativ si indiferent fata de
cererile lui Shri Mataji. In orice caz, a fost impresionat de
vehementa si de curajul cu care si-a sustinut cazul. Asa
ca, dintr-o data a intrebat-O de unde vine. Cand a auzit ca
era din Nagpur si ca era fata lui P.K. Salve, a fost uimit.
A spus ca si el este din Nagpur si are mult respect fata de
tata. De asemenea a zis ca, din cauza ca locurile erau
ocupate, nu mai avea ce face. Oricum, a asigurat-O ca
daca una dintre candidate nu se prezinta in ziua stabilita,
o va admite pe Shri Mataji. S-a intamplat sa nu se
prezinte o fata si atunci Shri Mataji a fost admisa la
colegiul medical Balakram.
In decembrie 1945 a venit in Nagpur in vacanta de
Craciun si a stat o perioada mai lunga ca sa-l ajute pe tata
in timpul de dupa alegeri. Mama si cu tata au plecat la
Delhi in februarie 1946, ca sa participe la prima sesiune a
asamblului format.
Cand discutia a ajuns la subiectul rezervarii, tata a
argumentat ca aceasta nu ar trebui sa fie data datorita
sistemului de caste, ci datorita sistemului economic de a
avea si nu avea, dar doctorul Ambedkar a speriat pe toata
lumea cu ideea ca intr-o zi vor fi dominati de castele
superioare.
In Delhi casa care i s-a dat tatei era situata pe
strada Firozshah. Era o casa spatioasa, cu multe camere
si doua curti mai presus de toate, avea electricitate, lucru
care ne lipsise in casa din Ramdaspeth. O imbunatatire
importanta o constituia telefonul, care era considerat un
adevarat lux in acele vremuri. Singurul lucru care ne
lipsea era masina. Cand era Diwali si scoala era inchisa,
am mers la Delhi cu mama.
Mi-l aduc aminte pe tata mergand la Parlament
impreuna cu alti membri ai parlamentului cum ar fi
domnul Gangadhar, Rao Gadgil, domnul Mavlankar
(oratorul), domnul Minu Massani (autorul faimoasei
carti, „India noastra”).
Unii dintre liderii importanti ai acelor vremuri
mergeau pe jos pana la Parlament si fara paza cu ei. Cand
ii compar pe liderii Indiei de atunci cu conducatorii de
acum, mi se pare a fi un contrast izbitor. Proiritatea
conducatorilor din vremurile acelea era devotamentul
fata de cauza nationala, altruismul. Erau onesti si
curajosi. In zilele acestea multi politicieni sunt egoisti,
gandindu-se la ei in primul rand si apoi la cei care i-au
votat, traiesc in lux, in confort, dar sunt corupti, ii
favorizeaza pe unii care nu merita, le este frica mereu si,
prin urmare, eu nevoie de multa protectie.
Distanta dintre Lahore si Delhi nu era prea mare.
Shri Mataji venea din Lahore cateodata la sfarsit de
saptamana sau in timpul vacantelor. Odata a planuit sa
ma ia si pe mine, dar s-a schimbat programul si nu am
putut merge. Sederea mea in Delhi era foarte
plictisitoare, deoarece nu aveam prieteni, dar preferam sa
stau in Delhi, pentru ca in acest fel evitam sa ma duc la
scoala, dar vroiam sa ma intorc in Nagpur din alt motiv si
anume, pentru ca aflasem dintr-o scrisoare trimisa de un
prieten ca am fost selectat in echipa de juniori la crichet a
scolii si urma sa fie in curand o competitie intre scoli.
Asadar, in couda problemelor cauzate de studiu, m-am
intors la Nagpur. Primul nostru meci din competitie era
cu o scoala renumita si anume, liceul Kurvey. Eu jucam
pentru liceul Hadas. Nu stiu daca datorita talentului meu
pentru crichet sau datorita absentei lui, am inscris de vreo
30 de ori si astfel scoala noastra a castigat in fata rivalilor
nostri impresionanti. Aceasta performanta m-a facut sa
am idei marete despre mine si am inceput sa cred ca voi
deveni un mare jucator de crichet. Prestigiul meu la
scoala a crescut si profesorii, care inainte ma pedepseau
ca nu imi faceam temele, au devenit foarte ingaduitori.
Dar aceasta situatie de vis nu a durat foarte mult,
deoarece in meciul urmator nu am mai inscris deloc. Prin
urmare, situatia anterioara a revenit, inclusiv tratamentul
dur al profesorilor mei. Trebuie sa recunosc faptul ca nu
am fost niciodata un elev grozav, dar am reusit sa imi iau
examenele. M-am dus din nou la Delhi in vacanta de
Craciun. Intr-o seara a sunat telefonul si o voce inceata
mi-a vorbit de la capatul celalat al firului, intrabandu-ma
daca fratele meu, Narendra (cunoscut sub numele de
Polean) era acasa. Eu am intrebat cine il cauta si
persoana mi-a raspuns la fel de incet ca il cauta
Chandrika Bhai. Din cauza ca vorbea foarte incet, am
inteles „bhai” (frate) ca fiind „bai” (doamna, femeie), asa
ca am strigat, fara sa acopar receptorul: „Polean Bhaiyya,
te cauta o femeie.” Imediat am auzit ca persoana din
telefon protesta. Mi-a zis cu o voce rezervata ca era
„bhai” nu „bai”. Aceasta a fost prima mea conversatie cu
Sir C.P. Shrivastava care s-a casatorit pana la urma cu
Shri Mataji. El tocmai condusese o delegatie de oficiali ai
Guvernului Indiei in Elvetia, la varsta de numai 26 de ani
si frigul, vantul din iarna elvetiana ii afectasera gatul
sensibil si din cauza aceasta vorbea foarte incet. A doua
zi, o persoana foarte inalta, care parea aspra a aparut la
usa noastra si s-a prezentat ca fiind Chandrika Bhai.
Imediat mi-a displacut, fiinda niciodata nu mi-au placut
persoanele cu fete incruntate, aspre. Ma intrebam cum e
posibil ca fratele meu, care era o persoana foarte joviala,
putea sa aiba un astfel de prieten. Oricum, eram prea
tanar ca sa emmit astfel de judecati puternice, asa ca mi-
am pastrat parerile doar pentru mine.
In martie 1947, cand aproape terminasem
examenele, a venit o scrisoare din Delhi, de la mama,
scrisa fratelui cel mare prin care era anuntata casatoria lui
Shri Mataji cu Chandrika Bhai, lucru la care nu ma
asteptam catusi de putin. Ideea ca Shri Mataji se marita
cu el m-a tulburat atat de mult, incat am inceput sa plang.
De fapt plangeam la gandul ca Shri Mataji isi va petrece
intreaga viata cu o persoana atat de plictisitoare. Ii
multumesc lui Dumnezeu ca prima impresie pe care mi-
am facut-o era total gresita si, de fapt, Sir C.P., asa cum il
numim cu drag, are un simt al umorului bine dezvoltat, in
timp ce privit din exterior are o expresie birocratica care
cuprinde pe larg toata lumea. Casatoria a fost fixata
pentru 7 aprilie 1947 si ni s-a spus sa ne luam bagajele.
Pana si surorile din Gwalior au venit. Reunirea intregii
familii a fost un prilej de mare bucurie pentru toti.
Candva, fratele meu invata sa devine contabil
autorizat in Delhi. Statea intr-o camera din casa tatei, cu
prietenul lui Chinnappa. Noi am sosit acolo la sfarsitul
lui martie. Pe 1 aprilie , Shri Mataji si-a propus sa-i
pacalesca pe toti. S-a trezit dimineata devreme si le-a
spus lui si prietenilor lui ca Vijay Hazare (un jucator bun
al timpurilor acelea) ii asteapta afara. Fara sa realizeze ca
Shri Mataji ii pacalea de 1 aprilie, s-au dat jos din paturi,
pe jumatate adormiti si intr-o stare de ameteala, au
inceput sa strige ca sa-l intampine pe Vijan Hazare si sa-l
imbratiseze, dar apoi au realizat ca Shri Mataji le-a facut
o farsa de 1 aprilie. Urmatorul vizat a fost Balasahib, ai
carui prieteni veneau pe 1 aprilie ca sa participe la nunta
lui Shri Mataji si ca sa vada si ei orasul Delhi. Trenul
trebuia sa soseasca dupa pranz, dar cand Shri Mataji le-a
anuntat sosirea , si el a iesit, fara sa banuiasca nimic. In
felul acesta Shri Mataji a continuat sa-i pacaleasca pe
toti. Balasahib a incercat sa ne pacaleasca pe Shashi si pe
mine, dar nu era un actor asa de bun ca Shri Mataji si
expresia fetei l-a tradat, asa ca nu am fost pacaliti. Apoi
Shri Mataji a hotarat sa il pacaleasca pe Sir C.P. Mesajul
care i-a fost trimis consta in faptul ca acesta trebuie sa
vina la Shri Mataji care era bolnava. Au fost trimisi
cativa sa-i dea vestea, dar Sir C.P. si-a dat seama de
pacaleala si nu a venit. Pana la urma, am fost trimis eu la
el, doarece locul unde statea nu era departe de casa
noastra. I-am raspuns la toate intrebarile cu o fata foarte
grava si el mi-a zis ca ma va urma. Planul era ca Shri
Mataji sa stea sub o patura si sa tremure cand venea Sir
C.P. si doar cand acesta i-ar fi vazut fata, ar fi descoperit
ca a fost pacalit. A trecut o jumatate de ora si acesta tot
nu venise. Dintr-o data Balasahib a venit in camera
alergand si a anuntat ca soseste Sir C.P. imediat Shri
Mataji a mers catre canapea si si-a acoperit fata cu
patura. Imediat ce a facut acest lucru, noi toti am strigat:
„Pacaleala de 1 aprilie!” desi era la adresa lui Shri
Mataji, Ea a crezut ca era la adresa lui Sir C.P., fara sa
bauiasca faptul ca Balasahib, care parea cel mai
nevinovat dintre toti ii face chair ei o astfel de farsa. Deci
cand a vazut ca Sir C.P. nu venise, a inceput sa rada,
realizand ca a fost pacalita si Ea la randul Ei. Pana la
urma, a venit Sir C.P. seara si a inceput sa rada cand a
gasit-O perfect sanatoasa si i-a spus ca nu era asa usor sa-
l pacaleasca. Asa ne distram noi in familia noastra.
Sir C.P.Sahib era foarte pretuit in comunitatea
Kayasthas ca fiind un burlac ravnit. Multe scrisori i-au
fost trimise presedintelui Shri Rajendra Prasad, care era
prieten bun cu tata. El le-a spus celor din Kayasthas, care
reprezentau o casta in U.P., ca P.K.Salve era un prieten
bun al sau si ca avea un mare respect pentru el si fiica lui,
asa ca a refuzat sa se amentece in aceasta casatorie sacra.
Ceremonia de nunta a fost pe 7 aprilie, precedata fiind de
ceremonia Haldi. Toata lumea s-a simtit foarte bine.
Deoarece era o casatorie inregsitrata, nu erau ritualuri
care sa fie indeplinite, nici in stil hindus, nici in rit
crestin. Imi aduc aminte ca Sir C.P. a purtat un costum de
matase si Shri Mataji a purtat un sari rosu de brocart, in
timp ce au avut pantaloni scurti si o haina cu captuseala
din Khadi. Material tesut de mana. Imi amintesc de
asemenea ca a fost ridicat un pendal frumos (shamiyana)
in fata casei, pe peluza si liderii nationali, alaturi de
majoritatea parlamentarilor au venit sa participe la nunta
si sa binecuvanteze cuplul. Profesorul John Matai, care
era atunci Ministrul de Finante si prieten bun cu tata, a
propus un toast. Ca replica Sir C.P. a zis ca in vest
oamennii inati se iubesc, apoi se casatoresc si dupa
casatorie uita ca se iubesc. In est, oamenii se casatoresc
mai intai si dupa casatorie se iubesc; in cazul lui iubeste,
se casatorste cu cea pe care O iubeste si v-a continua sa
O iubeasca si dupa casatorie. Dupa aceasta replica toata
lumea a aplaudat si Shri Mataji s-a facut toata rosie.
Prezenta liderilor nationali intr-un grup asa de numeros a
fost o dovada a faptului ca tata se bucura de o mare
popularitate, desi era singurul membru crestin ales in
adunarea centrala din cercurile politice ale acelor zile.
Fiinda intreaga ceremonie a avut loc seara, oaspetii
au fost serviti cu racoritoare si aperitive, iar Shantatai le-
a interpretat o raga clasica care a fost apreciata de toti.

Capitolul 5
1947 – 1955 nasterea unei natiuni

Dupa casatorie, Shri Mataji a stat cu noi in Delhi


cateva zile si apoi s-a mutat intr-o alta locuinta. Era deja
stabilit ca si eu ar trebui sa ma mut, in Gwalior, pentru un
nou an academic (anul academic 1947 – 1948). Asadar,
practic stabilimentul nostru din Nagpur a fost inchis, mai
putin pentru Balasahib, Sannie Bhaiyya si, bineinteles,
Sushil. In Gwalior am fost admis la scoala gimnaziala
Janak Gang pana la clasa a 8-a, multumita mamei si
personalitatii sale influente. La scoala gimnaziala din
Gwalior se dadea examen de admitere. In Gwalior ne-am
mutat intr-o anexa a Domnului Malgaonkar Shantatai
Preda, iar Shashi, Indu si cu mine eram la scoala. Indu isi
dadea examenul de absolvire, in timp ce Shashi era cu un
an sau doi mai mic decat ea si eu, dupa cum am
mentionat anterior, imi dadeam examenul de admitere in
clasa a opta standard. Aveam doi nepoti (cei doi fii ai
surorii mele mai mari), care de asemenea studiau in
Gwalior. Cateva evenimente importante au avut loc in
timpul sederii mele.
Pe 14 august, la miezul noptii, India a devenit
independenta.
Tata, care a fost ales membru al asamblului
central, plecase ca sa participe la preluarea Indiei de catre
Guvernul Indiei. Sclavia care durase trei secole se
terminase. Doctorul Rajendra Prasad a fost presedintele
adunarii nou constituite a Indiei independente si
Jawaharlal Nehru era primul ministru. El, impreuna cu
membrii cabinetului sau au mers in jurul focului sacru,
care era purificat potrivit drepturilor vedice, in timp ce
preotul intona mantre, laudand cele trei murti sau
trinitatea. Simbolic, cred ca o preamareau pe Adi Shakti,
care reprezinta trinitatea. Pandit Jawaharlal Nehru i-a
vorbit natiunii atunci cand ceasul a batut miezul noptii.
El a spus ca natiunea are intalnnire cu destinul si acel
moment a sosit in sfarsit. Intreaga natiune era bucuroasa
si eram foarte mandri de faptul ca tata si mama, care isi
sacrificasera totul, erau martori la toate acestea. A doua
zi, s-a organizat o cursa mare la poarta Indiei, unde lord-
ul Mountbatten, guernatorul general al Indiei
independente si pandit Jawharlal Nehru, trebuiau sa vina
calare, au dat jos steagul Marii Britanii si au ridicat in
locul sau steagul tricolor al Congresului national al
Indiei. Oricum, multimea era asa de numeroasa, ca era
imposibil ca Nehru si lord-ul Mountbatten sa vina calare.
Tata era desigur unul dintre invitatii care stateau intr-un
separeu si acest lucru era valabil si pentru Sir C.P. si Shri
Mataji, dar noi ceillati eram ca toti ceilalti si a trebuit ca
noi sa ne croim drum prin multime. Multimea depasea cu
usurinta un milion de oameni, dar mama nu era
inspaimantata de numarul lor mare. M-a prins de mana si
m-a dus prin multime pana cand am ajuns foarte aproape
de locul unde ridicau steagul national. Cand au ajuns
pandit Nehru si lord-ul Mountbatten, dintr-o data
multimea s-a miscat in fata si gatul meu a fost prins intre
doi umeri si atarnam pur si simplu in aer, tipand dupa
ajutor. Pentru o clipa m-am gandit ca voi muri, din cauza
ca ma sufocam. Dintr-o data, o mana salvatoare m-a
ajutat si a impins umerii care-mi presau gatul. Ajutorul
venit la momentul orortun mi-a permis sa ating iar
pamantul si am putut respira in sfarsit, desi intampinam
cateva difultati. Mana care m-a ajutat era a mamei si am
realizat cate putere poate sa aiba o mama atunci cand este
nevoie. Intreaga ceremonie a coborarii steagului britanic
si a inaltarii tricolorului indian nu puteam s-o vedem nici
eu, nici mama, mai ales pentru ca exista posibilitatea sa
fiu prins iar la mijloc. Am inceput sa mergem inapoi si
nu ne-am oprit pana cand nu am fost la o anumita
distanta, in siguranta. Era o ocazie foarte fericita si in
curand am uitat de nefericitul incident de dinainte. M-am
intors la Gwalior, avand un sentiment de mandrie ca am
trait sa vad coborarea steagului Marii Britanii si inaltarea
tricolorului.
Odata cu independenta au izbucnit si revolte
comunale. La insistentele avocatului pledant Mohammed
Ali Jinnha, Pakistan-ul a fost constituit si si-a sarbatorit
independenta la miezul noptii pe 13 august 1947. Imediat
dupa toate acestea musulmanii din Pakistan au inceput
sa-i goneasca sau sa-i omoare pe hindusii care stateau in
Pakistan. Ca o masura represiva, hindusii din India au
inceput sa-i omoare pe musulmanii din India.
Este o poveste legata de revoltele comunale din
1947, care arata grija si maretia lui Shri Mataji. Imediat
dupa casatorie, Sir C.P. si Shri Mataji stateau in casa tatei
din Delhi. Intr-o dupa amiaza, cand Sir C.P. plecase la
birou si fratele meu, N.K.P. plecase ca sa faca un audit si
cineva a ciocanit la noi la usa. Cand Shri Mataji i-a
deschis usa, a vazut o doamna si doi domni la intrare,
parand foarte speriati. Ei i-au spus lui Shri Mataji ca sunt
refugiati din Pakistan si, deoarece unul din ei era
musulman, hindusii il urmareau cu sabiile. Shri Mataji i-a
luat inauntru fara sa ezite nici un moment si i-a ascuns
intr-o camera. Dupa catva timp, oamenii au venit cu
sabiile si au zis ca un musulman se ascunde in aceasta
casa. Shri Mataji a negat si le-a distras atentia spunand ca
si Ea este hindusa, asa ca nu ar putea oferii protectie unui
musulman. Oamenii cu sabiile initial nu au crezut-O, dar
vazand semnul mare (bindi) de pe fruntea lui Shri Mataji,
care este semnul unei femei hinduse maritate, au plecat,
convinsi fiind ca Shri Mataji era hindusa.
Cei trei care se ascundeau i-au fost foarte
recunoscatori lui Shri Mataji si aceasta s-a oferit sa-i tina
in casa pana cand erau in siguranta sa plece. Seara, cand
Sir C.P. si Polean Bhaiyya s-au intors, ambii au certat-O
pentru ca le-a oferit protectie unor straini, mai ales ca era
in timpul revoltelor. Shri Mataji a zis ca este un mai bun
observator al fiintelor umane si era sigura ca a facut un
lucru bun si oricum, era casa tatei, asa ca era indreptatita
sa aleaga pe cine sa lase sa stea acolo si pe cine nu.
Din cei trei, doar unul era musulman, in timp ce
ceilalti doi erau hindusi care fugisera toti din Pakistan.
Mai tarziu s-a aflat ca doamna si un domn, cei care
erau hindusi, au deveni actori foarte cunoscuti in
industria de film indiana. Numele femeii este Achala
Sachdev si numele barbatului este Balraj Sahani. Aceia
care sunt familiari cu filmele hinduse sunt constienti de
contributia importanta pe care au avut-o cei doi actori in
istoria filmului. A treilea domn, care era si el musulman,
de asemenea a facut parte din industria filmului mai
tarziu, iar numele lui este Saheer Ludhiyanvi. Azi este de
asemenea considerat a fi unul din cei mai buni poeti urdu
pe care i-a avut vreodata tara. Toti trei nu si-ar mai fi
putut aduce contributia in lumea filmului si a natiunii,
daca nu ar fi fost interventia lui Shri Mataji prin ajutorul
oportun pe care l-a oferit. Multi ani mai tarziu, cand Shri
Mataji era in Bombay, a fost aleasa vice-presedinte al
unei organizatii a tinerilor care voia sa produca un film
tematic, bazat pe salvarea , dar si schimbarea culturii
tinerilor din India. Ei au vrut sa o distribuie pe Achala
Sachdev pe post de mama. Oricum, aceasta a cerut un
onorariu foarte mare. Producatorii filmului au venit la
Shri Mataji si aceasta le-a zis sa nu-i dea referintele Ei
doamnei Sachdev. Doamna Sachdev avea cerinte proprii,
care au fost acceptate de producatori cu mare dificultate.
Mai tarziu, la premierea filmului, cand Achala Sachdev a
vazut-o dintr-o data pe Shri Mataji, a imbratisat-O cu
lacrimi in ochi. Acest lucru i-a uimit pe privitori, inclusiv
pe producatorii filmului. Se intrebau ce era in neregula cu
actrita si au intrebat-O pe Shri Mataji. Deoarece povestea
din spatele acestei intamplari ar fi facut-o pe actrita sa fie
stanjenita, Shri Mataji a evitat sa raspunda exact la
intrebare, spunand ca era o poveste veche (acesta este
caracterul lui Shri Mataji, ii pasa de sentimentele
celorlalti). Dar insasi Achala Sachdev le-a zis ca Shri
Mataji este ingerul care i-a salvat viata. I-a dat un telefon
sotului ei si lui Saheer Ludhiyanvi, poetul, iar acestia s-
au grabit sa ajunga la locul respectiv, s-au inchinat la
picioarele lui Shri Mataji si, cu lacrimi in ochi au
intrebat: „Pe unde te-ai ratacit zilele acestea?”
Shri Mataji a nascut primul copil in Gwalior la
spitalul victoria pe 22 decembrie 1947. Mama a stat
langa Ea in timpul nasterii. Mai tarziu, Sir C.P. a venit la
Gwalior pentru cateva zile si eu am fost primul care i-a
zis lui Sir C.P. ca este tatal unei fetite. Nasterea a fost
normala si Shri Mataji s-a intors acasa dupa zece zile cu
o fata foarte dulce si fermacatoare, pe care a numit-o
Kalpana.
Anul urmator un eveniment tragic a socat intreaga
natiune, pe 30 ianuarie 1948 Ghandiji a fost asasinat in
timp ce mergea sa-si faca rugaciunile de seara in Birla
Bhavan (casa) la Delhi. Shri Mataji care locuia pe strada
Rattandan, la numarul 22, a auzit trei impuscaturi,
deoarece casa Ei era foarte aproape de Birla Bhavan, in
Gwalior. Eu mersesem la piata ca sa cumpar dulciuri,
pentru ca aveam niste oaspeti. Vestea asasinarii lui s-a
raspandit peste tot ca focul si in cateva minute
proprietarii de magazine si-au tras obloanele si am ramas
perplex vazand ca toata activitatea a incetat brusc. M-am
gandit ca ar putea fi din cauza vreunei revolte. Cand am
ajuns acasa, mama si surorile mele stiau deja ce s-a
intamplat. Am fost socat cand am aflat si eu teribila veste
si am scapat cutia cu dulciuri pe care o aveam in mana.
Imi aduc aminte si acum lacrimile pe care le avea mama
in ochi si faptul ca nu-i venea sa creada ca vestea e
adevarata. In cateva minute pandit Jawaharlal Nehru,
primul ministru s-a adresat natiunii. A fost anuntat faptul
ca inmormantarea va avea loc in dupa amiaza zilei
urmatoare. Mama a vrut sa mearga la Delhi ca sa
participe la inmormantare, dar erau multi oameni care
facea acelasi lucru. Tata care era la Nagpur, nu s-a putut
sui in tren din acelasi motiv. In curand s-a aflat ca un
brahman pe nume Nathuram Godse il impuscase si ca
planul asasinarii fusese pus la cale in Gwalior, unde erau
deja tensiuni interne. Toti ascultam radioul si pierdusem
notiunile de timp, mancare sau somn. Procesiunea de
inmormantare a lui Mahatma Gandhi a adunat milioane
de oameni. Rugul a fost facut din lemn de santal. Doar
cand rugul a fost aprins, ne-am dat seama ca nu
mancasem mai mult de 24 de ore si practic nu dormisem
toata noaptea. Cenusa ramasa de pe urma lui Mahatma a
ajuns la Gwalior cam dupa trei zile si imi aduc aminte ca
a avut loc o procesiune mare in spatele carului care
transporta urna in care era cenusa sa. A fost un soc
ingrozitor cand am aflat ca Mahatma Gandhi a fost
omorat de un brahman convins numit Nathuram Godse,
care era din Maharashtra. Sir C.P. mi-a zis ca Shri Mataji
il intalnise pe Ghandiji chiar cu o zi inainte si acesta a
luat-o pe fetita in brate si i-a zis: „Nepali, esti
neschimbata, dar acum esti si mama. Cand iti vei incepe
munca spirituala? Acum suntem liberi si ar trebui sa
incepi ce vrei sa faci.”
Natiunea se rafacea dupa socul avut, cand au
izbucnit revolte. Oamenii din comunitatea brahmanilor
au fost ommorati. Pentru ca noi stateam intr-o localitate
cu multi brahmani, tensiunea era foarte mare si cateodata
scolile si colegiile erau inchise. Ca rezultat al mortii lui
Mahatma, multi non-brahmani ii amenintasera cu
moartea pe brahmani, dar tata mereu intervenea si spunea
ca orice act de violenta ar trada chiar scopul si idealul
pentru care Mahatma Gandhi s-a luptat. In situatia data,
natiunea a asistat la o revolta in 1947, cand, la
insistentele avocatuli Mohammed Ali Jinnha, Pakistanul
a fost constituit. Dupa aceea, musulmanii din Pakistan i-
au omorat pe hindusii care se stabilisera pe acele
pamanturi de multi ani. Hindusii din India au replicat
omorandu-i pe musulmanii din India. In urma masacrului
din Pakistan, s-a creat un exod mare, oamenii parasindu-
si locuintele din Pakistan si refugiindu-se in India. Erau
milioane de astfel de refugiati. Am o povestire
interesanta de spus in urma a ceea ce s-a intamplat in
timpul revoltelor din 1947.
Mama calatorea de la Maihar la Delhi si avea
excorta musulmana, pe la sfarsitul lui august, inceputul
lui septembrie. Era constienta de faptul ca aveau loc
revolte, dar nu si-a dat seama de intensitatea lor, mai ales
la Delhi. Poate ca a fost interventie divina in faptul ca
trenul sau nu a putut ajunge in gara din Delhi, pentru ca
trebuiau sa traverseze un pod peste raul Yamuna si acesta
inundase podul. Deoarece nu era posibil ca ajunga la
Delhi, trenul a mers la Agra. Pe drum spre Agra,
violentele au izbucnit. Desi era in compartiment, mama a
putut auzi tipetele musulmanilor care erau atacati cu
sabiile. Omul care o insotea pe mama se numea Domnul
Amien, dar simtind pericolul ca ar putea fi atacat si el, si-
a schimbat numle in Amar. Cand trenul a ajuns in Agra,
mama a vrut sa mearga la Delhi, dar toate trenurile erau
supraglomerate, asa ca pana la urma s-au intors in
Gwalior, unde stateam. Si Gwaliorul era la fel de
periculos ca oricare alt loc luand in consideratie situatia
data. Cu mare dificultate si cu ajutorul proprietarului
locuintei unde stateam, Domnul Malagaonkar si al
cumnatului meu, am putut sa o trimitem de la Gwalior la
Delhi impreuna cu Amien, alias Amar. Am stat in mare
tensiune pana cand mama ne-a telefonat de la Delhi si ne-
a zis ca a ajuns cu bine.
Dupa asasinarea lui Mahatma Gandhi, cand scolile
au fost deschise din nou, se apropiau examenele anuale,
asa ca imediat m-am apucat de invatat.
Am uitat sa mentionez ca atunci cand Shri Mataji a
stat cu noi in perioada cand era gravida, m-a invatat
fizica si metoda Sa de predare era atat de eficienta, incat
si azi mi-as putea aminti unele lucruri intocmai cum m-a
invatat. Unul din astfel de lucruri pe care mi le amintesc
clar se refera la calitatile mercurului si care sunt filosite
si in termometre.
Rezultatele examenelor s-a dat in mai 1948 si am
avut succes la toate. Am vrut sa fiu admis la liceul
Patwardhan din Nagpur, care atunci era considerat unul
dintre cele mai bune licee. Unul dintre motive pentru care
am fost admis a fost faptul ca jucasem pentru scoala mea
in echipa de crichet la juniuori.
Perioada intre 1948-1952 nu a avut prea multe
evenimente in viata mea, cu exceptia faptului ca m-am
imbolnavit de febra tifoida si nu am putut sa imi dau
examenele, asa ca a trebuit sa repet un an. Oricum,
pentru Shri Mataji aceasta perioada a fost plina de
evenimente. Sir C.P. a fost selectionat atat pentru
serviciul administrativ indian (I.A.S.), cat si pentru
serviciul strain indian (I.F.S.) si i s-a dat posibilitatea sa
aleaga unul din ele. Cand i-a adus la cunostinta lui Shri
Mataji depsre aceste lucruri, aceasta a spus ca isi poate
servi natiunea mai bine daca sta in tara, decat daca pleaca
in strainatate. Aceasta alegere presupunea o anumita
pierdere din punct de vedere financiar, dar nationalista
cum era, a reusit sa-l convinga pe Sir C.P. sa accepte
doar postul in administratia indiana.
Cand s-a prezentat in fata comisiei medicale, a fost
gasit inapt din punct de vedere fizic, deoarece greutatea
lui era mai mica decat era standardul. Deci, Shri Mataji l-
a dus la Maiher la doctorul Moitra. A stat la Maiher cu
Sir C.P. pana acesta s-a mai ingrasat vreo 8-9 km si
atunci cand s-a intors, a reusit sa treaca de controlul
medical cu bine si a fost selectat pentru un post in I.A.S.
in Uttar Pradesh (provinciile unite). Dupa ce a fost
selectat pentru I.A.S., a fost numit in Locknow in calitate
de magistrat al orasului. Povestirea mea trebuie sa se
opreasca aici ca sa va spun cate ceva despre istoria
familiei lui Sir C.P.
Sir C.P. a ramas fara tata de la o varsta frageda si a
fost crescut de unchii sai intr-o familie unita din Unnao,
un orasel de langa Locknow. El a apartinut unei caste
hinduse Kayastha si toate doamnele casei erau hinduse
din casta traditionala Kayastha. Sir C.P. a avut o cariera
academica stralucita si intotdeauna era primul si la scoala
si la uninversitate. Era foarte bun la invatatura si la etapa
finala a examenului de drept a obtinut un scor de 92 %,
un rezultat care pare de neintrecut pana si astazi. Chiar de
cand era la scoala si la colegiu ii placeau foarte mult
muzica si sporturile. Si ii mai placea foarte mult limba
urdu. Chiar si azi tot recita cuplete in urdu.
Desi a fost crescut in traditia hindusa, a crezut cu
putere ca este un singur Dumnezeu si ca bariera
religioasa era facuta de om. Prin urmare, nu i-a fost de
loc greu sa se casatoreasca cu Shri Mataji, care apartinea
unei familii de crestini. Oricum, aceasta casatorie nu a
fost acceptata de multe din rudele lui care erau hindusi
traditionalisti. Prin urmare, multe din rudele lui nu au
venit la nunta, ci doar foarte putini.
Toate rudele sale aveau idei ciudate despre fetele
crestine, crezand ca Shri Mataji poarta salopete, se da cu
ruj si merge la dans cu necunoscuti. Prin urmare, cand Sir
C.P. a mers la Unnao ca sa le prezinte mireasa, ei au fost
socati sa vada o indianca traditionala, cu capul ascuns in
sari si care atingea picioarele tuturor celor in varsta.
Persoana pe care au vazut-o acestia era total diferita de
ce-si imaginasera. Initial, toti erau foarte sceptici, dar nu
au putut rezista dragostei care izvora din Shri Mataji, asa
ca atunci cand a fost vremea de plecare, toata lumea era
trista din cauza ca pleca Shri Mataji. Insusi Sir C.P. a fost
foarte uimit sa vada felul in care Shri Mataji i-a cucerit
rudele sale conservatoire, traditionaliste. Prin urmare,
pana astazi, Shri Mataji este un monumente de putere,
mai ales pentru toate rudele lui Sir C.P., care vin la Shri
Mataji pentru ajutor indifferent ce probleme au. Shri
Mataji ii primeste si le trateaza problemele cu mare grija,
ca si cum ar fi problemele copiilor sai. Dupa doi ani de
sedere in calitate de magistrat al orasului Luchnow, Sir
C.P., a mers la Meerat ca Magistrat Aditional de District
(A.D.M.)
In februarie 1952 m-am intors la casa din Sadar si
mi-am luat examenul de absolvire in martie, acelasi an
din Sadar. Am fost foarte bucuros ca am terminat cu
examenele. Motivul evident era ca nu mai trebuia sa
invat in urmatoarele doua sau trei luni, dar si faptul ca
Shri Mataji ne invitase pe mine sip e sora mea, Shashi, sa
mergem la Meerut, unde avea Sir C.P postul. Asadar, la
sfarsitul lui martie 1952 am plecat la Delhi, unde am fost
transportati in masina lui Sir C.P. pana la Meerut.
Bungaloul A.D.M.-ului era imens si datorita faptului ca
lui Shri Mataji ii era greu sa il intretina, i-a permis unei
guvernante sa se ocupe de jumatate din el. Bungaloul era
construit in stil traditional britanic si avea teren mult, cu
cotete pentru caini si 25 de tabelasi (grajduri) pentru cai,
care erau chiar de pomana.
Deoarece salariul lui Sir C.P. era mic, Shri Mataji
a hotarat sa cultive pamantul care era langa bungalou.
Shri Mataji a lucrat pamantul, avand ca ajutor un fermier
si ce fusese inainte loc nefolosit, acum era transformat
intr-un teren foarte bun pentru agricultura. A cultivat
multe legume care au ajutat-O pentru consumul casei, iar
ce le ramanea in plus era vandut ca sa mai mareasca
venitul lui Sir C.P. Seara ne duceam la clubul ofiterilor
unde am invatat sa joc badminton pentru prima data.
Zilele ni le petreceam la ferma sau vizitand prietenii lui
Shri Mataj. Trebuie sa mentionez ca ferma lui Shri
Mataji era privita ca fiind cea mai buna ferma din
district. Brinjal (vinetele) erau asa de mari, ca nu le
puteam ridica. Shri Mataji avea si conopida foarte mare,
rosii si castraveti imensi. Era incredibil cum de toate
legumele ii cresteau asa de mari. Mai tarziu mi-a
marturisit ca acest pamant este al lui Shakambari Devi
(zeita legumelor). Am vazut mai tarziu ca si florile care
sunt culese ating dimensiuni impresionante in prezenta
lui Shri Mataji.
Singura distractie pe care o aveam atunci era sa
vedem filme, dar intampinam ceva probleme.
Proprietarul filmelor stia ca A.D.M. si familia lui
venisera sa vada filme, asa ca se asigura ca atat Sir C.P.
nu platea biletul, ci si ca membrilor familiei sale li se
ofereau racoritoare. Deaoarece A.D.M. este un post
important, voiau sa fie ospitalieri cu A.D.M.-ulsi familia
acestuia. Sir C.P. fiind foarte onest si precaut, nu numai
ca insista sa platim biletele, ci si restul care ne era oferit,
ceea ce insemna o cheltuiala in plus.
Deci, pentru a depasi aceasta problema, atunci
cand ne hotaram sa mergem la film, opream masina la
distanta de cinematograf si il rugam pe sofer, Raghubir,
sa mearga si sa ne cumpere bilete. Atunci acesta intra la
cinematograf si credea ca nu a fost zarit de proprietary,
dar inaltimea sa impreuna cu costumul sau compus din
trei piese, intotdeauna il dadeau de gol si de cele mai
multe ori trebuia sa platim racoritorele in plus. Deoarece
situatia era cam obositoare, s-a ajuns la un compromise si
anume, ca Sir C.P. sa plateasca banii pe bilete care
ajungeau la Guvern si proprietarul sa nu-i mai ofere
nimic in plus.
Sadhana, care era al doilea copil al lui Shri Mataji,
nascuta in Lucknow in februarie 1950, era intr-o etapa
interesanta de crestere si ne distra cu vorbele sale. Imi
amintesc faptul ca-i placea foarte mult inghetata si Shri
Mataji intotdeauna evita restaurantele de calitate ca sa nu
insiste Sadhana in privinta inghetatei.
In Meerut am invatat prima oara sa conduc. Initial,
Sir C.P. se hotareste sa ne dea al lectii de condus, dar era
foarte solicitat la serviciu, asa ca isi gasea cu greu timp sa
ne invete. Asa ca am invatat sa conduc de la sofer,
Raghubir. Am invatat repede si in cateva zile mergeam
cu masina pe strada. Soferul ma avertizase sa evit
traficul, deoarece politia mi-ar fi facut probleme ca nu
aveam carnet de conducere. Odata s-a intamplat in asa fel
ca, desi faceam eforturi in aceasta privinta, m-am intalnit
cu politia in traffic si ma temeam ca o sa ma intrebe de
carnet. Dar, spre marea mea surpriza, cand masina a
ajuns aproape de politest, in loc sa ma opreasca, m-a
salutat. Apoi am realizat ca recunoscuse masina A.D.M.-
ului.
Raghubir era foarte multumit de felul in care
conduceam si acest lucru mi-a dat incredere pana intr-o
zi cand am avut un accident. Am ajuns din urma o tunga
(o trasura trasa de cal) si am claxonat foarte aproape de
cal, cand am vazut ca s-a speriat si a alergat spre masina
si trasura s-a lovit de spatele masinii. Am venit acasa si i-
am zis lui Shri Mataji, ce s-a intamplat si i-am mai spus
ca imi era foarte rusine de ce am facut, dar mai frica imi
era de ce o sa zica Sir C.P. .Cand acesta a venit acasa
pentru masa de pranz, am mers si m-am ascuns in ferma
si nu am iesit in ciuda rugamintilor sale. Seara, cand am
mai prins curaj ca sad au ochii cu el, mi-a zis ca
accidentele nu pot fi prevazute si, deoarece sunt
accidente, nu pot fi anticipate sau evitate. In acea zi am
invatat o lectie, care m-a ajutat mult in viitor, mai ales in
privinta sofatului. Cat am stat acolo, Shri Mataji ne-a dus
de doua ori la o biserica foarte veche din apropiere, intr-
un loc numit Sardhana si ne-a spus ca te racoreste faptul
ca vezi sculpturile frumoase de pe pereti si picturile pe
sticla realizate pe ferestrele bisericii. Sa fiu sincer nu am
simtit racoarea despre care vorbea Shri Mataji, dar m-am
bucurat sa vad picturile si sculpturile. Acest lucru
dovedeste faptul ca doar oamenii care au Realizarea
Sinelui pot simti briza racoroasa.
Intr-o zi, o scrisoare a venit din partea fratelui cel
mai mare care ma anunta ca am luat examenul final de an
si deasemenea ca s-a fixat data nuntii surorii mele
Shantatai. Ea urma sa se casatoreasca cu Domnul
Sathianathan, un adept al lui Gandhi, care locuia in
Sevagram si apartinea unei familii de ortodocsi si hindusi
din Kerala. Aceasta era o alta casatorie intre caste, a treia
la rand. Noi toti eram foarte bucurosi. Casatoria a fost
fixate pentru mai si prin urmare, a trebuit sa scurtam
sederea in Meerut. Eram de asemenea bucuros pentru ca
urma sa merg la colegiu. Hotarasem sa merg la facultatea
de geologie, deoarece intr-una din vizitele verisorului
meu am mers intr-o mina de carbuni si am fost foarte
impresionat de standardul vietii managerului. Avea o
casa mare, un servitor care ii ducea bagajul pana la
masina si un sofer care sa-l duca la birou. Pentru mintea
mea de atunci, toate acestea pareau culmea confortului si
atunci cand l-am intrebat pe varul meu cum ajungi
manager de mina, acesta mi-a zis ca trebuie sa merg la
facultatea de geologie la universitate. Asa ca am hotarat
sa merg la colegiu de stiinte, daca notele imi permit sa
fac acest lucru. Nunta surorii mele a fost o ceremonie
simpla, deoarece atat tata, cat si mirele nu au vrut prea
mult fast, prin urmare s-a evitat si o cheltuiala in plus.
Toti colegii de la ashramul lui Gandhiji din Sevagram au
venit si am fost uimit de simplitatea si modestia
caracterului lor. Am mai fost impresionat si de faptul ca
oamenii de mare valoare si cu multe reusite au renuntat
pur si simplu la tot ca sa devina adeptii lui Gandhiji.
Dupa casatorie am mers toti la Sevagram si am
fost tratati cu ospitalitatea specifica gandhiana.
Cand fratele meu a aflat de intentia mea de a da
examen la facultatea de geologie, a fost destul de suparat,
deoarece voia ca eu sa ma duc la facultatea de comert sis
a devin contabil autorizat, ca sa ii fiu de ajutor in profesia
sa. Oricum, tata a zis ca dorinta mea era cea mai
importanta si ca toti fiii lui au avut dreptul sa-si aleaga
singuri carierele. Am vrut sa fiu admis la colegiul Hislop.
Am trecut testul de sport, deoarece fusesem reprezentant
al scolii la crichet. Admiterea mea urma sa fie facuta
dupa acceptarea unui alt sportive, pe nume Laurie Peter,
care reprezentase India la hockey.
Pe cand asteptam sa imi depun official aplicatia,
m-am intalnit cu doi prieteni de la scoala care studiau
amandoi la colegiul de comert. Unul era K.K. Adhikari,
care mai tarziu a devenit judecator la Curtea din Jabalpur
si celalalt era Domnul M.T. Gabhe, care mai tarziu a
devenit vive-presedinte al universitatii din Nagpur. M.T.
Gabhe era cunoscut sub numele de Moru si K.K.
Adhikari ca Daku. Moru m-a sfatuit sa merg la facultatea
de comert, deoarece voi avea sansa sa joc pentru echipa
de cricket a colegiului inca din primul an, in timp ce la
colegiul Hislop erau sanse mici sa se intample acest lucru
si numai dupa o perioada de doi sau trei ani. Ba mai mult,
Daku a zis ca se simtea singur si i-ar placea sa ma duc si
eu la colegiul de comert sa-i tin companie. Am luat in
consideratie propunerea si m-am gandit la ea cateva zile.
Dragostea mea pentru cricket a fost mai presus de orice
alte considerente. Deci, am mers si i-am zis fratelui meu
ca m-am hotart sa merg la colegiul de comert. A fost
foarte bucuros, dar nu a aflat motivul real pentru care imi
schimbasem decizia. Tata mi-a dat o scrisoare de
recomandare catre directorul Colegiului de Comert,
Domnul Tokhi, care era ghandian in principii si care avea
o mare stima pentru tata. Cand i-am trimis scrisoarea
tatei printr-un mesager, directorul a iesit din birou ca sa
ma intalnesca pe verenda unde asteptam sa imi vina
randul. Mai era un baiat care astepta sa fie admis.
Directorul m-a intrebat care din cei era Salve si atunci
cand mi-am dezvaluit identitatea mi-a zis ca aveam note
bune si totusi voiam sa urmez cursurile de la Facultatea
de Comert, care in mod normal nu era asa de bine cotata.
I-am zis directorului ca eram foarte hotarat sa urmez
cursurile Facultatii de Comert, in ciuda notelor mele,
deoarece voiam sa devin contabil autorizat. I-am zis acest
lucru atunci pe loc, dar la acea vreme parea prea departe
in viitor sa ma gandesc la o cariera. Castigul meu imedat
consta in faptul ca puteam sa joc pentru echipa de cricket
a colegiului. Pentru aceste motive destul de superficiale
am mers la Colegiul de Comert. Am fost admis in aceeasi
sectie la care era admis Daku, dar cand am mers la
Colegiu, Daku please exact cu o zi inainte si se inscrisese
la Facultatea de Stiinte. Mai aveam un prieten din scoala,
pe nume Bhatt, care era foarte destept si foarte studios (si
prin urmare nu se potrivea cu preferintele mele). Asa
cum am vrut, am fost selectionat intre primii unsprezece
jucatori ai echipei de cricket, dar am si reprezentat
colegiul la badminton. Shri Mataji era campioana la
badminton. In primul an am devennit si eu campion la
badminton si am castigat cupa, atat pentru joc individual,
cat si in perechi, gratie lui Shri Mataji, deoarece m-a
invatat cum sa joc. Asteptarile mele de a-mi arata
valoarea ca jucator de cricket au esuat, deoarece i-am
intalnit pe campionii din acel an in prima runda a
turneului intre colegii si am pierdut lamentabil. De
Diwali Shri Mataji a fost in Nagpur cu noi. Venise de la
Meerut. La un eveniment de socializare organizat de
colegiul meu, Mujadid Niazi, un cantaret cunoscut pe
vremea aceea, a fost chemat la un concert dat in cinstea
evenimentului respectiv si Shri Mataji, tata si toti
membrii familiei au fost invitati. Shri Mataji a fost destul
de surprinsa de faptul ca directorul m-i se adresa
spunandu-mi Domnule Salve, in loc sa-mi spuna doar
Salve sau pe numele mic. I-am zis tatei ca acest lucru
inseamna ca i-am lasat o impresie buna directorului. In
primul an de colegiu am avut examen si am studiat
impreuna cu un coleg al meu care era mai interesat sa
asculte radioul la 2 dimineata, decat sa invete. Era plin de
umor, motiv pentru care ma bucurasem de compania sa.
Din fericire sau nefericire, a renuntat la colegiu dupa
primul an si la fel a facut Dhanu Bhatt, asa ca mi-am
facut alti prieteni, printer care cei mai apropiati erau
Madhu Joshi ,Shayam Josh si Aba Phadnavis. Erau doua
fete in clasa mea si amandoua ma considerau ca si cum
as fi fost fratele lor, ma puteau sa stau in spatele bancilor
lor, ca sa nu le supere alti baieti. Am invatat cam doua
saptamani pentru examenul final, dar l-am luat. Shri
Mataji se mutase la Bombay, deoarece Sir C.P. a fost
numit Director General al Cooperatiei Navale. Este un
eveniment sau mai degraba o aventura ceea ce vreau sa
va povestesc. Imediat ce examenele intermediare s-au
terminat, cinci sau sase prieteni s-au hotarat sa mearga la
Bombay din Nagpur pe bicicleta. Distanta dintre Bombay
si Nagpur este de aproximativ de 900 de km. Eram sigur
ca daca spun adevarul, nimeni din casa nu ar fi permis o
astfel de aventura, mai ales iin timpul verii, cand sunt si
48 de grade Celsius. Asa ca am nascocit o poveste cum
ca ma duc la casatoria unor prieteni. Povestea mea
inventata a fost acceptata, dar doar acest lucru nu-mi
rezolva toate probleme. A doua si cea mai importanta
chestiune era sa ma aranjez in privinta banilor, caci imi
trebuia importanta suma de 100 de Rupii. In aceea vreme
trebuiea sa platesti o amenda de 45 de Rupii pentru
cartile imprumutate de la biblioteca si care au pierdute
sau deteriorate de catre student in timpul anului
academic. Deoarece nu vazuzem macar cum arata
biblioteca, daramite sa mai si imprumut vreo carte de
acolo, am luat cele 45 de Rupii si le-am oprit pentru
calatorie. Pe vremea aceea aveam mici roluri in piese
radiofonice pentru care radioul indian ma platea cu 15
Rupii. Am reusit sa obtin un astfel de rol care mi-a adus
60 de Rupii. Aveam o nepoata care lucra si imi
promisese ca ma imprumuta cu 25 de Rupii si sa ii dau
cand pot, daca pot. Asa ca am reusit in acest fel sa strang
85 de Rupii. Pentru ca Shri Mataji statea in Bombay,
cheltuielile cu cazarea in Bombay erau acoperite.
Oricum, eram sigur ca voi mai putea face rost de 15
Rupii in Bombay. Din cele 85 de Rupii, 5 au fost
cheltuite pe reparatii ale bicicletei. Am luat o scrisoare de
la directorul colegiului nostrum si a fost fixata data
pentru plecare. Inainte de a pleca la drum, am mers la
proba pe biciclete pana la Sevagram, unde statea
Shawtatai. O distanta de aproximativ 80 de km a fost
parcursa in 2 ore jumatate pana la 3 ore si ne-am intors la
Nagpur in acea seara, deoarece urma sa plecam in
calatorie doua zile mai tarziu.
In ziua stabilita ne-am adunat toti intr-o piata
cunoscuta din Nagpur si am baut o cana de ceai impreuna
cu prietenii care venisera sa ne vada cum plecam la ora
5:30 dimineata, sase prieteni au plecat din Nagpur catre
Bombay. S-a intamplat in asa fel ca unul din prietenii
mei lucra la un ziar local. Ca sa ne faca publicitate,
acesta a publicat in editia din acea zi stirea ca sase baieti
de la Colegiul de Comert pleaca spre Bombay cu
bicicleta si echipa este condusa de H.P. Salve.
Nu stiam de publicitatea acestei stiri si pana seara
am parcurs o distanta de 100 de km. Ne-am odihnit in
casa de oaspeti a Guvernului dupa ce ne-am bucurat de o
masa imbelsugata cu pui, oferita de patil (primarul
satului) pe care il convisesem ca aveam misiunea de a
face un sondaj de opinie despre India rurala si potentialul
industriei fermelor in cresterea economica a Indiei. De
fapt, Patil era asa de impresinat de cuvintele pompoase
pe care le-am folosit, incat ne-a cerut sa stam doua zile in
sat ca sa facem un sondaj complet al satului.
Voiam sa ne bagam in pat si ne gandeam la traseul
pe care il vom face a doua zi, cand am vazut farurile unei
masini care veneau in directia noastra. Am crezut ca e
vreun turist care cauta cazare, asa ca nu i-am acordat prea
multa importanta masinii care se apropia, mai ales ca
paznicul casei i se daduse instructiuni precise de catre
Patil ca sa ne asigure ca nu suntem deranjati de nou-
veniti. Am vazut o persoana care a coborat din maisna cu
o pusca in mana si am crezut ca vreun vanator a venit sa
isi petreaca noaptea in casa de oaspeti. Pe masura ce s-a
apropiat, mare mi-a fost mirarea sa-l vad pe Sannie
Bhaiyya.
Stirea plecarii nostre la Bombay pe biciclete a fost
citita de N.K.P. si s-a dus la noi acasa, afland ca déjà
plecasem spre Bombay si fara multi bani. Tata s-a
suparat si s-a hotarat sa il trimita pe Sannie Bhaiyya ca sa
ma aduca inapoi la Nagpur. Stiind foarte bine ca eram
hotarat la merg la Bombay indiferent de situatie, Sannie
Bhaiyya a zis cu o fata lunga ca vestea a reprezentat un
soc pentru tata si a fost internat in spital. In aceste
circumstante a trebuit sa ascult de cererea lui Sannie
Bhaiyya si sa ma intorc la Nagpur. Cand m-am intors,
prima persoana pe care am intalnit-o a fost tata. Am fost
asa de iritat, ca nu am vorbit cu nici un membru al
familiei pentru apoape o saptamana. Si asa s-a terminat
aventura pentru mine (pana la urma, prietenii mei au
ajuns la Bombay si s-au intors prin Poona si Aurangabad,
parcurgand o distanta de aproape 2500 de km.)
Intr-un fel a fost un lucru bun, deoarece Shri
Mataji a venit la Nagpur chiar in acea saptamana ca sa isi
petreaca vacanta de vara cu noi. Am mers la Pachamadhi
(o statiune deluroasa de langa Chhindwara) si am
pentrecut acolo 15 zile minunate. Sanatatea tatei a
inceput sa se deterioreze si Shri Mataji a zis ca ar trebui
sa mearga la Bombay pentru o examinare amanuntita, asa
ca mama, tata si cu mine am mers la Bombay ca sa stam
cu Shri Mataji. Locuia in cladirea Ivanhoe pe Cuff
Parade. Indu era deja cu Shri Mataji, studia picture, artele
frumoase la scoala de arta JJ. Cand eram in Bombay, l-
am luat pe tata si l-am dus la Institutul Tata de cercetare a
cancerului ca sa eliminam posibilitatea ca ar fi bonlav de
cancer. Acolo, doctoral Borges, specialist in cancer ,l-a
examinat si a eliminat posibilitatea oricarei formatiuni
maligne.
In timpul sederii noastre in Bombay, doua
evenimente majore au avut loc. Sushil, fratele meu, a
murit la Nagpur, veste care ne-a fost transmisa printr-un
prieten al lui N.K.P. Vestea a constituit un soc, atat
pentru tata, cat si pentru mama, pentru noi toti. Sushil
fusese invalid, dar era si o persoana foarte inocenta si
iubitoare. A doua stire era ca imi luasem examenul
intermediary sau mediu. Era un examen de la universitate
si astfel puteam merge mai departe catre absolvire.
Au mai avut loc cateva intamplari amuzante prin
care au trecut Sir C.P. si Shri Mataji in timp ce stateau in
Bombay. Oricum, ca sa fiu succinct, voi nara doar unele
dintre ele.
Atat Sir C.P., cat si Shri Mataji erau foarte
populari si aveau multi prieteni care ii vizitau tot timpul.
Oricum, era un anume prieten care avea obiceiul sa vina
pe la ei mereu, fara sa anunte in prealabil. Intr-o seara,
Sir C.P. a venit de la birou foarte obosit si nu avea deloc
dispozitia necesara ca s ail primeasca pe acest prieten al
sau in vizita. Shri Mataji, sesizandu-i ingrijorarea, a
sugerat ca, din moment ce acest prieten nu si-a anuntat
sosirea, sa iesim cu totii sa luam cina in oras si poate sa
vedem chiar si un film.
Vazand casa incuiata, cu siguranta va pleca.
Asadar, am plecat si ne-am intors dupa un spectacol care
a avut loc destul de tarziu, dar l-am gasit pe prietenul sau,
cu sotia si copilul acestora stand pe pragul casei, dupa ce
in prealabil imprumutasera scaune de la vecini. Statusera
acolo 3-4 ore. Dupa ce au plecat, ne-am amuzat pe seama
faptului ca Sir C.P. avea capacitatea de a aduna oameni
plictisitori in jurul sau, dar eram si preocupati sa gasim
metode de a evita astfel de personae. Cred ca nici azi Sir
C.P. si Shri Mataji nu au rezolvat aceasta chestiune.
Mai este un alt eveniment pe care as vrea sa-l
povestesc. Cladirea in care stateau acestia era foarte
aproape de Mantralaya (unde locuiesc toti ministry si
personalul lor). Intr-o zi o procesiune mare a inceput in
Mantralaya, dar a fost oprita de politie la scurt timp.
Acest lucru a infuriate multimea si unii din ei au inceput
sa arunce cu pietre. Prin urmare, s-a dat ordin sa se
organizeze lathi (o bataie cu bastoane) si multa lume a
fost ranita cu aceasta ocazie, unii chiar trecatori
nevinovati. Apoi politia a inceput sa traga in oameni.
Shri Mataji privea totul de la etajul 5 al balconului
apartamentului Sau. Nu a putut suporta atrocitatile care
se petreceau si a alergat jos sa-i ajute pe cei care erau
raniti. Pe unii din ei i-a adus sus in apartament ca sa le
acorde primul ajutor, le-a scos gloantele si i-a ingrijit.
Mai tarziu au primit si tratament medical, deoarece Shri
Mataji a chemat ambulanta si au fost dusi la spital. Sir
C.P., cand a auzit ce s-a petrecut, a fost foarte suparat,
caci Shri Mataji a ingrijit si protejat agitatorii care erau
impotriva Guvernului. Sir C.P., lucrand pentru Guvern,
se temea de reactia Guvernului referitoare la faptul ca
sotia le-a oferit protectie si ajutor unor oameni care erau
impotriva Guvernului. Cand i-a mentionat acest lucru lui
Shri Mataji, aceasta i-a explicat ca a acordat ajutor,
deoarece statea in firea omului sa faca acest lucru. Nu s-a
gandit ca fiind sotie era mai important decat sa-i ajute pe
oamenii raniti care erau pe moarte. Aceste cuvinte l-au
radus la tacere pe birocratul Sir C.P.
In timpul sederii noastre in Bombay in acel an, tata
s-a intalnit cu un singur ministru, Domnul Hiray, care l-a
primit cu tot respectul pe care tata il merita. Tata se
dusese sa se intalneasca cu el ca sa gaseasca metode de a-
si publica o carte bazata pe traducerea comentariilor lui
Maulana Abul Kalam Azad asupra Coran-ului. Tata
facuse traducerea comentariilor asupra Coran-ului scrise
de Maulana Azad (care era atunci ministrul educatie).
Este o povestioara legata de motivatia de a traduce
Coranul. Dupa cum am mentionat anterior, o revolta
populara de mari proportii izbucnise intre Pakistan si
India. Musulmanii din Pakistan ii omorau pe hindusii
care migrau din Pakistan in India, ca urmare a faptului ca
hindusii din India ii omorau pe musulmani. Aceste crime
l-au tulburat mult pe tata. Intr-o seara, cativa musulmani
au venit la casa tatei de pe strada Firozshah din New
Delhi, crezand ca tata a ascuns hindusi acolo. Tata le-a
potolit furia si i-a intrebat de ce omoara, la care
musulmanii i-au replicat ca daca omoara oamenii care
sunt impotriva islam-ului, vor obtine Zehad-ul (cerul).
Cand tata i-a intrebat de unde au aceasta informatie
gresita, ei au zis ca din Sfantul Coran. Auzind aceste
lucruri, tata i-a intrebat daca au citit ei insasi Coran-ul
sau daca actioneaza conform cu spusele preotului
(Maulvi). Ei au spus ca nu au citit Coran-ul, caci era in
limba araba si, din moment ce traisera tot timpul in India,
nu stiau bine nici urdu. Tata le-a explicat el a citit Coran-
ul si nu este mentionat nicaieri ca trebuie sa omori
oameni si ceea ce faceau era din cauza ignorantei,
respectand orbeste dispozitiile lui Mauavi (preotului).
Apoi a realizat ca are o responsabilitate fata de oamenii
din India sa indeparteze aceasta ignoranta traducand
Coran-ul in limba hindusa. Prin urmare, s-a intalnit cu
Maula Azad, care a sugerat ca tata sa traduca toate
comentariile lui legate de Coran, care erau mai relevante
si conteporane crizei din acea vreme. Deoarece era
membru permanent al adunatii centrale, tata nu avea mult
timp pe care sa-l dedice muncii de traducere. Oricum, in
1952, cand nu a mai detinut aceasta functie, s-a hotarat
sa-si dedice mai mult timp traducerii. Deoarece
traducerea necesita cunoasterea limbii arabe, urdu si
hindu, nu a putut gasi pe cineva care sa-l asiste, asa ca a
hotarat sa scrie toata traducere de unul singur de mana. A
scris intreaga traducere a comentariilor referitoare la
Coran in 40 de registre a cate 200 de pagini fiecare, care
in przent sunt la Shri Mataji. Initierea mea in limbajul
urdu isi poate avea originea in aceasta povestire,
deoarece subiectul de conversatie la masa de seara
intotdeauna era ceva legat de Coran. Domnul Hiray i-a
dat o scrisoare de recomandare pentru Taj Book Depot,
care publicau majoritatea cartilor in urdu.
Cand i-am contactat pe cei de la Taj Book Depot
si-au exprimat neputinta, deoarece nu aveau cum sa
tipareasca in araba. Asa ca, din acest motiv, cartea a
ramas nepublicata.
N.K.P. si sotia sa erau de asemenea in Bombay si
s-a hotarat ca sederea in Nagpur a ramas in grija fratelui
meu mai mare care a zis ca ar trebui sa ne mutam, sa
stam cu N.K.P. Asadar, cand ne-am intors din Bombay,
am schimbat loactia pentru Asha Villa, noua colonie,
Nagpur. Aceasta casa avea o anexa, cu trei camere in
care ne-am mutat. Kalapana, fata cea mare a lui Shri
Mataji, a dat admmiterea la scoala locala Bishop Cotton.
Shri Mataji s-a mutat de asemenea la Nagpur cu Sadhana.
Vazandu-l pe tata ca se ducea la tribunal, in ciuda
faptului ca sanatatea i se deteriora ma ingrijoram si Shri
Mataji reprezenta cu siguranta sprijinul meu, datorita
preieteniei, filozofiei si ghidarii pe care mi le acorda. Am
simsit ca nu ar fi potrivit sa fiu o povara pentru tata in
urmatorii 4 sau 5 ani. Mai mult, atitudinea lui N.K.P. fata
de familie nu era prea incurajatoare si prin urmare, mi s-a
parut potrivit sa-mi caut ceva de lucru. Shri Mataji
vorbise cu Sir C.P. si era hotarat faptul ca ar trebui sa ma
alatur Marinei de Comert. Am fost la interviu in Bombay
si mi s-a repartizat o nava ca sa fiu instruit in Calcutta.
Deci, pe 30 decembrie 1954, mi-am luat ramas bun de la
familie si de la prieteni si am plecat la Calcutta. Mi s-a
dat sarcina de a avea grija de camera de boilere, dar mi s-
a parut foarte dificil sa stau multa vreme in acea atfosfera
sufocanta, asa ca l-am rugat pe capitan sa-mi dea
indatoriri pe punte, dar acesta a refuzat si m-am hotarat
sa renunt. Toata aceasta situatie a durat trei zile si singura
pierdere a fost faptul ca nu am tinut legatura cu echipajul
pe care l-am avut in timpul sederii mele acolo. M-am
intors la Nagpur si m-am dus din nou la Colegiul de
Comert, iar toata lumea, inclusive profesorii, erau foarte
fericiti pentru ca am revenit.
In ianuarie 1955, tata a avut un caz in care a
reprezentat 12 persoane care fusesera acuzate de crima.
In ciuda sanatatii sale precare, s-a pregatit pentru caz.
Seara, sora mea Shashi su cu mine faceam cu randul si ii
masam picioarele si talpile. Pe 8 februarie si-a prezentat
pledoaria in calitate de avocat al apararii si a venit acasa
foarte obosit, extenuate chiar. Deoarece se apropiau
examenele mele si studiam pana noaptea tarziu, l-am
auzit ca respira greu si m-am dus sa-l intreb de vreo doua
sau trei ori daca avea nevoie de ajutor, dar, ca de obicei,
tata a spus ca se va face bine pana a doua zi de dimineata.
Totusi, durerea s-a agravat si am hotarat sa-l mutam intr-
un salon din spitalul Mayo. Deoarece salonul cu plat ape
care il voiam nu era vacant, l-am sunat pe Domnul
Kannamwar, care atunci era Ministrul Sanatatii si ne-a
ajutat sa avem salonul Parsi, care era cel mai bun. Pana
cand a fost mutat, tata a inceput sa vomite sange, de doua
ori chiar. De indata ce a fost instalat acolo, o echipa de
doctori, condusa de chirurgul civil, doctorul
Uddanwadikar era in asteptare. Oricum, pana cand au
inceput tratamentele, probabil ca ulcerul din stomacul sau
a izbugnit si din nou a vomitat sange. Ca sa i se reduca
agonia, cred ca i-a fost dat un somnifer si apoi a inceput
sa delireze si a vorbit toata noaptea despre zilele de
Shikar si de cele petrecute la pescuit. Am stat la capatiul
sau toata noaptea. Ziarul de dimineata a publicat stirea ca
a fost internat in spital. In acele zile masinilor li se
permitea sa vina pana la saloane si numarul vizitatorior
era asa de mare si cabina de la intare era foarte
aglomerata. Odata stateam langa cabina si o masina a
oprit, inainte ca pasagerii din ea sa poata intreba ceva,
paznicul din cabina le-a dat intructiuni cum sa ajunga la
salonul Parsi, fara sa mai intrebe daca vor de fapt s ail
vada pe tata sau nu. Ministri, judecatori, avocati, sportivi,
clienti faceau cu randul sa-l viziteze. Le-am trimis
telegrame tuturor surorilor mele. Doua din ele erau in
Gwalior si inca nu sosisera. Shri Mataji era la capatiul
sau tot timpul. Ne-a zis ca i-a povestit cazuri interesante.
Pe 14 februarie doctorul Uddanwadikar a renuntat sa mai
spere ca se va face bine si, deoarece era un mare
admirator al tatei, ne-a sugerat ca nu ar trebui sa-si
petreaca ultimile zile in spital. Deci, pe data de 15,
dimineata, l-am luat in resedinta lui N.K.P. Pe la 10
diminteata a manifestat semen de insanatosire. Shri
Mataji ii era tot timpul aproape. Tata a auzit zgomotul
facut de bratarile lui Shri Mataji si i-a zis: “Bai, aveti de
gand sa ma infometati?” Imediat Shri Mataji i-a spus ca
poate sa manance tot ce vrea si ne-a zis noua sa-l cautam
pe doctorul Uddanwadikar. Imediat l-am sunat, iar el ii
spunea tatei “raosahib”. Ca sa verifice daca mutatul tatei
de la spital in rezidenta lui N.K.P. ii era cunoscut si lui so
din cauza ca in majorotatea timpului delira, l-a intrebat
pe tata unde era. Raspunsul pe care l-a dat ne-a uimit pe
toti, deoarece tata a fost mereu un om care a vorbit
despre lucruri relevante intr-o maniera elocventa. Chiar si
cand delira, vorbea elocvent. In contextul respectiv,
raspunsul pe care l-a dat a fost foarte neasteptat. I-a zis
doctorului ca a fost “acolo” (adica in cer), dar “ei” i-au
spus ca nu era nici un doctor acolo, asa ca mai are timp
sa vina. Aceste vorbe cu siguranta se refereau la faptul ca
fusese pe lumea cealalta, dar inca nu erau gata sa il
primeasca acolo. Pe data de 15, seara, toti copiii s-au
adunat in jurul sau. Tata a intrebat-O pe Shri Mataji: “Ai
putut sa gasesti metoda?” Intreba de Realizarea pentru
mase, lucru pe care l-am inteles mult mai tarziu. Ne-a
vazut si apoi a intrat in coma si asa a ramas pana in
dimineata de 17. A trecut in lumea de dincolo pe la 9:30
dimineata pe 17 februarie 1955. Prietenul meu si cu mine
am fost langa patul sau cand si-a dat ultima suflare. Shri
Mataji era in baie. Cand s-a intors l-a gasit mort. Parul
mamei a incaruntit de tot peste noapte. Shri Mataji, care
avea ochii in lacrimi atunci cand vedea un cersetor in
acel moment si-a adunat toate puterile, tot curajul si a
inceput sa faca pregatirile de inmormantare. Aceasta a
fost prima data cand am vazut moartea asa de aproape si
a fost un soc pentru mine sa inteleg ca o persoana care a
fost plina de viata ar putea dintr-o data sa nu mai aiba
nici un pic de viata in ea. Inmormantarea a fost fixata
pentru seara si vestea s-a raspandit ca focul in tot orasul.
Era o regula in toate Curtile Judecatoresti, inclusiv la
Curtea Suprema ca niciuna dintre aceste Curtis a nu fie
inchisa din cauza decesului unui avocat. Oricum,
judecatorii, inclusive judecatorii de la Curtea Suprema, l-
au respectat asa de mult pe tata, incat multi si-au luat
liber si au venit sa participe la inmormantare. Ciminirul
nu era departe de locul unde statea N.K.P. si s-a luat
hotararea sa se care sicriul pe umeri si judecatorii,
ministrii si avocatii se inghesuiau ca sa poata sa tin ape
umeri sicriul. Reverendul S.T. Navagri, care nu era doar
preot la biserica noastra, ci si un prieten de familie, si-a
oficiat slujba si ramasitele pamantesti ale tatei au fost
lasate sa se odihneasca pe 17 februarie 1955. Trebuie
mentionat curajul lui Shri Mataji si al mamei, care si-a
lasat durerea deoparte si si-a consolat copiii sip e altii
care il jeleau pe tata, spunand ca trebuie sa ne supunem
vointei lui Dumnezeu. A doua zi s-a dat verdictul din
procesul de crima si toti cei 12 acuzati au fost eliberati.
Ei au venit sa ii dea vestea cea mare tatei, dar au aflat ca
nu mai traia. Acestia au spus ca un om care a incercat sa
le salveze vietile care nu erau asa de pretioase si-a dat
viata, care era pretioasa nu numai pentru el, familie si
natiune, ci pentru intreaga umanitate.

Capitolul 6
1955-1963

Moartea tatei m-a facut sa realizez incet, dar sigur


ca nu mai aveam pe cineva care sa ma protejeze.
Adapostul se dusese si, pentru prima data, am simtit ca
sunt complet pe picioarele mele si ca trebuia sa ma
descurc fara vreun ajutor sau asitenta. Era o situatie
complet noua si am inceput sa ma simt intr-un fel sau
altul foarte responsabil pentru mama si cele doua surori
ale mele nemaritate. Atitudinea si comportamentul meu
s-au schimbat dintr-o data. In interior simteam mustrari
de constiinta si mahnire pentru ca nu aveam resursele
financiare prin care sa imi manifest grija fata de mama si
cele doua surori. In exterior afisam aceeasi atitudine si
anume aceea a unui baiat lipsit de griji, dar in interior
simteam ca are loc o mare transformare.
In aceste circumstante, mi-am dat ultimile
examene si le-am luat, absolvind Facultatea de Cmert in
anul 1956. am schimbat locatia si Bala Sahib, care isi
incepuse practica de avocat pe cont propriu, a preluat
responsabilitatea de a avea grija de gospodarie. In
ianuarie 1956 Shri Mataji i-a aranjat acestuia casatoria cu
Venu Deodhar, o fata de la Colegiul Winston, din
Bombay si nunta a fost oficiata in aprilie 1956. Toate
pregatirile de nunta, de la catering pana la decoratiuni si
impartirea invitatiilor mi-au revenit mie si prietenilor
mei. Caldura era foarte mare, cam 118 grade Fahrenheit
(aproximativ 47 de grade Celsius) si chiar am vazut unele
pasari cum cadeau moarte din copaci din cauza caldurii.
Prietenii mei si cu mine am distribuit invitatiile tuturor
rudelor. Shri Mataji a venit cu o saptamana sau zele zile
mai devreme. A organizat o brigada de muncitori, pentru
ca la acea vreme nu exista un sistem bine pus la punct,
format din profesionisti care sa se ocupe de catering.
Brigada era formata din prietenii mei si cu mine si cateva
rude tinere. Mi s-au atribuit mai multe sarcini. Eram de
asemenea cavalerul de onoare al fratelui meu. Ceremonia
nuntii trebuia sa inceapa la 4:30 dupa amiaza, dar la 4:00
inca aveam lucruri care necesitau finisarea. Apoi trebuia
sa ma duc acasa, sa fac o baie rapida, sa ma imbrac in
costum si sa ma grabesc sa ajung la biserica, toate
acestea pareau imposibil de realizat intr-o jumatate de
ora. Prin urmare, am ajuns tarziu la biserica si un cavaler
de onoare de rezerva a fost numit in locul meu. Deoarece
am ajuns la biserica la 4:40 dupa amiaza, fratii mei mai
mari, Sannie Bhaiyya si N.K.P. statea la intrare si N.K.P.
s-a uitat cam urat la mine. Sannie Bhaiyya l-a Calmat pe
N.K.P. si astfel am trecut peste mania sa. Am venit exact
la timp sa sa-l inlocuiesc pe cavalerul de rezerva.
Receptia nuntii a fost aranjata la o asociatie din Nagpur
ci cina a fost in stil bufet. Sistemul acesta de tip buffet
era relativ nou pentru societatea din Nagpur, asa ca
atunci cand o persoana se ducea sa se serveasca, statea in
fata felului preferat de mancare, care era de obicei
biryani. Deci fratii mei au trebuit pur si simplu sa le zica
celor din elita Nagpur-ului sa continuie sa se miste. Eu
unul am avut ocazia sa vad glazura de pe tort iesind din
buzunarele hainelor lungi ale avovatilor care venisera
direct de la Curte, iesind la iveala faptul ca isi bagasera in
secret bucati din prajituri prin buzunare. A fost o nunta
interesanta, dar si o experienta folositoare pentru nuntile
urmatoare. Mama a primit oameni care i-au adus banii cu
care ii imprumutase tata. Mai mult, toti proprietarii de
magazine au vrut sa ne ajute, ceea ce ne-a bucurat mult.
Dupa nunta, am asteptat rezultatul de la examen, dar
N.K.P. ne-a cerut sa venim la birou imediat. Prin urmare,
Madhu Joshi, Shayam Jodh si cu mine ne-am angajat la
biroul unde lucra fratele meu in aprilie 1956. Ni s-a oferit
un salariu bun de 15 Rupii pe luna si un pardesiu si o
palarie maro ca sa fim protejati de ploaie si de soare.
Bineinteles ca trebuia sa facem audit cu randul si de
asemenea trebuia sa facem munca de teren in afara
Nagpur-ului.
N.K.P. este o persoana care are cerinte mari si in
majoritatea timpului era nemilos si niciodata nu trecea cu
vederea nici cea mai mica greseala. Avea un vocabulary
bogat si il folosea mai mult cand era vorba de mine, la
cea mai mica provocare.
Atunci simteam ca ma trateaza ca o mama vitrega,
dar mai tarziu am realizat ca aceasta practica avuta de el
ma va ajuta mai tarziu in cariera.
Un lucru mai ramane de mentionat si anume, ca in
contextul generozitatii lui Shri Mataji, el parea foarte
zgarcit, atat in privinta banilor, cat si in a-si exprima
dragostea fata de membrii familiei.
Duminica, in timp ce jucam un meci pentru
colegiul meu, seniorul a venit langa teren si mi-a cerut sa
ii spun fratelui meu imediat. Eram foarte indignat si am
mers sa ma intalnesc cu el in timpul pauzei de masa.
Cand m-a intrabat de ce nu eram in birou, i-am zis ca este
duminica si el mi-a spus ca si ce daca, pentru ca nu exista
duminica. Astfel a trebuit sa-mi iau la reverede de la
cricket si de la alte activitati pe care obisnuiam sa le
avem duminicile.
In timpul musonului din 1957 mi s-a cerut sa merg
la Kerala ca sa fiu cu sora mea Shantatai. Tocmai imi
terminasem examenele. Dupa ce m-am intors de la
Kerala dupa o sedere de aproximativ 45 de zile, mi s-a
spus ca am luat primul meu L.L.B. Am fost facut capitan
al echipei de hockey a colegiului, desi nu jucasem
hockey in viata mea. Scopul principal al faptului ca
devenisem capitan al echipei de hockey era ca sa fie
folosite cele 1100 de Rupii alocate pentru hockey, asa ca
in fiecare dimineata aranjam meciuri amicable cu diferite
colegii, cu conditia ca dupa meciuri sa fie servite
snacksuri gratuite ambelor echipe. Am uitat de asemenea
sa mentionez ca in anii 1955-1956 am fost facut
capitanul echipei mele de cricket de la colegiul de comert
si am fost de asemenea capitanul echipei de badminton.
Capitania mea a fost sarbatorita cu bucurie de fanii
echipei si imi aduc aminte ca am fost prezentat cu o
sapca de cricket de catre prietenii mei. Shri Mataji, care
obisnuia sa vina des la Nagpur, era foarte mandra de
aceste mici realizari ale mele.
In 1958 Sir C.P. a mers inapoi la Delhisi lucra cu
Shri Lal Bahadur Shastri care era Ministrul de Comert. In
noiembrie 1958 am mers la Delhi ca sa dau examen
pentru C.A. Intermediar. Bineinteles ca am stat cu Shri
Mataji care le spusese dinainte ficelor sale Kalapana si
Sadhana sa nu ma deranjeze pana ce nu-mi termin
examenul. Trebuie sa spun o istorioare interesanta despre
ce s-a intamplat cat timp eram in Delhi. Intr-o seara, un
domn din Lucknow a ciocanit la usa si a zis ca era prieten
cu Sir C.P. din copilarie, ca era doctor si venise sa
participe la un seminar despre malaria (pronunta malaria
ca “malavia”, deoarece nu putea sa pronunte litera “r”)
Si-a anuntat intentia de a sta in casa lui Shri Mataji
pentru 3-4 zile. Shri Mataji se obisnuise sa primeasca
oameni care sustineau ca sunt rude sau prieteni ai lui Sir
C.P., care intotdeauna veneau fara sa aunte dinainte.
Intotdeauna ii prima pe toti cu multa caldura. In acea sear
ape cand toata lumea era asezata la masa pentru cina,
Shri Mataji i-a povestit doctorului despre difucultatile pe
care le intampinam, incluzand indicii discrete referitoare
la faptul ca acesta venise fara sa anunte in prealabil.
Oricum, doctorul nu a priceput aluzia, ci a reactionat
foarte diferit. El I-a zis ca se va asigura ca in timpul
sederii lui acolo nimeni nu va veni fara sa anunte inainte.
Din pacate pentru Sir C.P. s-a intors din strainatate
chiar in seara respectiva, a ciocanit la usa si doctorul,
care dormea in apropiere, s-a trezit, i-a deschis usa si l-a
vazut pe Sir C.P. stand acolo dornic sa se duca la culcare.
Doctorul, care promisese ca nu va permite niciunui
oaspete sa vina inauntru neauntat, deodata s-a luat de Sir
C.P., crezand ca este vreo cunostinta din Lucknow.
Predica doctorului a continuat si bietul Sir C.P. nu a avut
nici macar ocazia sa-i explice exact cine este. Sir C.P. era
chiar exasperate si i-a zis doctorului ca ar trebui sa o
trezeasca pe Doamna Srivastava. Acest lucru l-a infuriate
pe doctor si mai mult si iar si-a tinut predica ,mai hotarat
si cu mai multa forta. A adaugat ca aceasta este o
persoana atat de inocenta si de iubitoare, incat nu ar
spune nimic. Zgomotul facut de el era mare, astfel ca
intreaga casa s-a trezit si cand Shri Mataji a venit la usa,
l-a vazut pe Sir C.P. stand afara si i-a spus doctorului ca
il opreste chiar pe proprietarul casei sa intre. Ca de
obicei. Sir C.P. l-a iertat, dar mai tarziu i-a marturisit lui
Shri Mataji ca nu-l cunnostea de loc pe doctor. Noi il tot
tachinam pe Sir C.P. pentru aceasta intamplare.
Anii 1959 – 1960 au fost de asemenea foarte
aglomerati pentru mine. Nu numai ca trebuia sa fac multe
drumuri, dar mai aveam si nunta celeilalte surori, Shashi,
in Gwalior.
Intre timp mi-am dat examenul de C.A.
intermediar si ma pregateam pentru cel final. Deoarece
Nagpur nu era un centru de examinare pentru
contabilitate autorizata, aveam de ales intre Bombay sau
Delhi ca sad au acolo examenul.
Deoarece Shri Mataji statea cand in Bombay, cand
in Delhi, maegeam la ea cand aveam liber dupa examen.
Din nou Shri Mataji le daduse instructiuni ficelor sale
Kalpana si Sadhana si altor invitati care stateau la Ea
sanu ma deranjeze cand studiez. Aveam obiceiul sa beau
un ceai la mijlocul noptii si Shri Mataji mi-l pregatea.
Rutina consta in faptul ca le ducea la culcare pe cele
deoua fice si apoi imi facea un masaj pe cap. Mereu
spunea ca imi iese multa caldura din cap si eu ii ziceam
ca era caldura de la cat am studiat pentru contabilitatea
autorizata. Dupa ce imi masa capul cam o ora, se ducea
sa imi pregatesca o cana cu ceai fierbinte si mi-o aducea.
Dupa examene, Shri Mataji m-a mai tinut cateva
zile si m-a dus la concertele unor muzicieni de seama.
Era Vice-Presedinte Al Sur Singar Samagad, o foarte
cunoscuta organizatie culturala din India, dar si membra
a clubului de muzica din Bombay si era invitata la
diferite concerte.
Am avut privilegiul de a asculta artisti mari, cum
ar fi Bismillal Khan, Amir Khan, Bhinsen Joshi, Shiv
Kumar Sharma, Vilayat Khan etc., impreuna cu Shri
Mataji. De asemenea am fost la un concert sustinut de
Zareen Daroowala, despre care Shri Mataji a spus ca a
fost un copil prodigios care a cantat la sarod in fata lui
Shri Mataji mai tarziu, in timpul sarbatoririi aniversarii
Sale de 75 de ani.
In anul 1960 de asemenea mi-am luat examenul de
drept. In 1961 in mai, mi-am luat examenul din grupa 2
de la C.A. etapa finala, dar in aceasta perioada am venit
de la Poona, deoarece toti prietenii obisnuiau sa mearga
la Poona. Poona era pe vremea aceea un oras foarte
frumos si foarte curat. Toate acestea s-au intamplat
inainte ca barajul Panshet de langa Khadakwasla sa
cedeze si din cauza caruia practice jumatate din oras a
fost ras de pe fata pamantului. In 1961 in decembrie, trei
din surorile mele au venit sa petreaca impreuna cu mine
craciunul, alaturi de Kalpana si Sadhana si eu aveam doar
o singura camera in care sa le cazez pe toate. Asa ca am
folosit cele patru colturi ale camerei, trei pentru surorile
mele si unul pentru Kalpana si Sadhana si eu am dormmit
in centru. A fost un Craciun foarte aglomerat, dar plin de
bucurie. Dupa Craciun cand a plecat toata lumea, a
trebuit sa plec la Calcutta ca sa le conduc pe Shashi si
Indu, dar m-am grabit spre Nagpur, deoarece am vrut sa
ma pregatesc pentru examenul final de C.A. Rutina mea
de studiu consta in inceperea lucrului de la 8 seara, dup
ace luam o cina devreme pana la 4 dimineata, pentru ca
era perioada cea mai linistita din noapte si puteam sa
invat fara sa fiu deranjat. Intr-o noapte, in timp ce eram
adancit in studiu, am vazut-o pe mama care statea in fata
usii mele. M-am uitat la ceas si era ora 2:30 jumatate.
Am fost foarte surprins sa o vad treaza la acea ora tarzie
din noapte. Presupunand ca are nevoie de ajutorul meu,
am intrebat-o daca doreste ceva. Mi-a zambit si mi-a spus
ca nu vrea nimic, ci doar mi-a zis ca era foarte
impresionata de munca pe care o depuneam pentru studio
si ca voi fi cunoscut in toata lumea. Am crezut ca era pe
jumatate adormita si ca viseaza, asa ca am rugat-o sa se
duca la culcare si i-am zis ca orice are sa-mi spuna, mai
poate astepta pana a doua zi. Oricum, mama a insistat si
mi-a spus ca trebuie sa-mi zica ce are de spus atunci, nu a
doua zi dimineata. Am convins-o sa se duca la culcare,
dar cand am fost din nou singur, am meditat la ce mi-a
marturisit, cu atat mai mult, cu cat de regula mama
niciodata nu obisnuia sa-si complimenteze copiii. Pentru
ea, sa-si laude copiii inseamna sa-i rasfata prea mult. Prin
urmare eram uimit pur si simplu sa aud ca ma lauda. Ma
gandeam ca poate a visat, ca nu a vorbit serios, asadar am
trecut cu vederea complet remarca sa. Multi ani mai
tarziu i-am povestit aceasta intamplare lui Shri Mataji si
aceasta mi-a zis ca mama se numea Cornelia dupa o
regina frumoasa, care a avut de asemenea sapte copii,
exact ca mama, dar doar doi dintre copiii sai au devenit
cunoscuti in lumea intreaga. Deci, Shri Mataji vorbea
despre faptul ca in afara de ea si eu sunt cunoscut la nivel
international.
Am stat intr-o anexa cu doua camere din bungaloul
lui N.K.P. O camera i-a fost repartizata mamei si una
mie. Trebuia sa lucrez pana tarziu la birou si, prin
urmare, sa ma intalnesc cu prietenii, sa socializez era
destul de greu din cauza activitatii mele intense.
Cafeneaua, care era un loc unde se adunau seara prietenii
mei si cu mine se afla la ceva distanta de mers fata de
locul unde statea. Eram frustrat ca nu ma pot intalni cu
prietenii mei si cand reuseam sa ne intalnim, le ziceam
ca-si irosesc timpul si nu-si construisc o cariera, asa cum
faceam eu. Prin urmare, cativa dintre ei au inceput sa
vina sa studieze in camera mea. Desi urmam cariere
profesionale diferite sau studii academice diverse, aveam
in comun cana de ceai pe care o beam noaptea. Fiecarui
prieten i s-au atribuit niste indatoriri inainte ca sa fie
servit ceaiul. Unul spala canile si farfuriile, altul aprindea
soba si al treilea firbea apa, in timp ce misiunea mea
consta in amestecarea finala a ceaiului cu lapte. Era o
bucurie colectiva si de fiecare data cand ne intalneam,
noi, prietenii ne aminteam cu nostalgie de canile de ceai
baute la miezul noptii.
Imi aduc aminte ca l-am intrebat pe Sir C.P. despre
secretul succesului sau la examene. El mi-a spus ca e
periculos sa incerci sa pacalesti examinatorul, asa ca daca
nu stiai un subiect anume sau daca nu stiai raspunsul la o
intrabare, era mai bine sa nu raspunzi ca si cum ai fi stiut,
pentru ca daca faceai acest lucru, ar fi creat o prejudecata
in mintea celui care te examineaza si ti-ar judeca la fel si
raspunsurile corecte. De asemenea mi-a mai spus ca
atunci cand raspunzi la o intrebare, intotdeauna sa-i lasi
impresia celui care te examineaza ca stii mai mult decat
ce ai scris, dar nu ai putut sa scri din lipsa de timp.
Aceste sfaturi m-au ajutat si au constituit o metoda
de educatie pe care am incercta s-o pun in practica atunci
cand am avut examene scrise.
In mai 1962 am luat examenul final de C.A. pe
atunci, Shri Mataji statea in Bombay, in Jeevan Jyot.
Eram foarte apropiat de ficele sale, caci erau foarte
placute, stiau sa creeze o atmosfera agreabila. Shri Mataji
le spusese multe povestiri cu Shir Rama, Hristos si Shri
Krishna. Lor nu le placeau decat filmele care erau
puranice, adica mitologice. Ne spuneau ca nu trebuie sa
ne uitam la filme neauspicioase. Stiau atatea despre Zeii
si Zeite. A trebuit ca ele sa studieze la manastire,
deoarece Sir C.P. era mereu transferat. Niciuneia nu-i
placea la scoala din cauza maicutelor care erau rigide.
Mai tarziu nici nu vroiau sa se apropie macar de scoala.
Imi spuneau ca maicutele erau foarte crude. Ambele fete
ale lui Shri Mataji, erau eleve foarte constiinciaose,
foarte bune la invatatura.
M-am pregatit foarte bine pentru examenul final si
m-am bucurat sa vad prima foaie de examinare de la
contabilitate, deoarece stiam raspunsurile la toate
intrebarile. Dupa ce am raspuns la o intrebare, lucru care
mi-a luat 30 de minute, am vrut sa pun jos stiloul ca sa-
mi relaxes degetele, dar nu puteam sa-mi desfac degetele.
Pentru o clipa am crezut ca am paralizat. Mi-am intins
degetele, care amortisera complet si am inceput sa
transpire, deoarece am crezut ca s-ar putea sa nu mai pot
sa scriu in continuare, sa-mi termin examenul.
Supraveghetorul a fost foarte cumsecade, mi-a sugerat ca
ar fi bine sa merg afara, sa ma spal pe fata sis a incer sa
rezolv din cerintele de pe foaie atat cat imi permite mana.
I-am urmat sfaturile si m-am spalat bine pe fata. Sangele
a inceput sa circule din nou prin degete, dar deja
pierdusem 20 de minute pretioase ca sa-mi revin. Prin
urmare, am putut rezolva doar 75 de intrebari din cele
100 de pe foaie. Am iesit foarte dezamagit din sala de
examen, deoarece la contabilitate ma pricepeam cel mai
bine. Shri Mataji si-a dat seama ca sunt suparat si dup ace
i-a pregatit masa de pranz lui Sir C.P., a venit in camera
mea si a auzit intreaga intamplare referitoare la faptul ca
nu am putut sa raspund la cele 25 de intrebari ramase. M-
a sfatuit s alas trecutul in urma ca si cum nu s-ar fi
intamplat nimic si sa ma prezint la restul examinarilor ca
si cum ar fi ultima incercare la care mi se dadea dreptul
sa particip. Initial m-am simtit ca si cum as fi ratat
exemenele, dar treptat am realizat intepelciunea sfaturilor
Sale si am avut o atitudine hotarata, scriind la restul
examenelor intr-o situatie disperata. Oricum, eram sigur
ca nu voi reusi, deoarece procentul celor care treceau cu
bine de C.A. era intre 2 si 3 %. M-am intors la Nagpur si
am inceput sa ma pregatesc pentru examenul din
noiembrie. Eram atat de sigur ca nu voi reusi sa trec,
incat nici macar nu m-am dus sa-mi vad rezultatele. Intr-
o dupa amiaza, cand faceam un bilant contabil al unui
client, un prieten m-a sunat ca sa-mi spuna ca am luat
examenul. I-am replicat ca nu am dispozitia necesara
pentru astfel de glume. Dupa aceea am primit telefoane
de la toti prietenii mei, dar nu i-am crezut. Pana la urma
fratele meu s-a infuriat, dar tot nu eram convins, asa ca
m-am sa vad singur rezultatul si l-am re-confirmat de trei
sau patru ori pana sa accept ca intr-adevar am luat
examenul, pana la urma am reusit sa excaladez multele
reprezentat de examenul de absolvire (CA), dar recunosc
ca s-a intamplat asa datorita sfaturilor inspirate ale lui
Shri Mataji. Din totalul de 1000 de studenti, doar 33 au
avut success in toata tara si acest rezultat a fost
considerat unul liberal, conform standardelor impuse de
institutul nostrum.
In 1961 Shri Mataji incepuse sa-si construiasca o
casa in Nirmala Nagar, in Lucknow. Cand a fost
rezultatul meu afisat, Shri Mataji avea nevoie de
marmura, asa ca m-a sunat ca sa-mi spuna ca vine la
Jabalpur ca sa cumpere marmura, asa ca urma sa O astept
la Jabalpur. Am avut un audit al unui Colegiu din Seoni,
asa ca am mers acolo mai intai si apoi am plecat spre
Jabalapur, ca sa O primesc pe Shri Mataji. Dupa ce am
cumparat marmura, ne-am dus sa ne intalnim cu o
verisoara. Fiica ei era studenta lui Acharya Rajneesh
(cunoscut mai tarziu ca Bhagwan Rajneesh sau Osho).
Acesta era profesor la Colegiul Robertson din zona si
tinea discursuri cu character spiritual. Stiind de inclinatia
lui Shri Mataji catre spiritualitate, verisoara noastra a
aranjat o intalnire intre Shri Mataji si Acharya Rajneesh.
Cand acesta a vazut-o pe Shri Mataji, si-a ridicat bratele
si a alergat spre Shri Mataji, spunand: “O, Mama Adi
Shakti, astept cu multa nerabdare sa va intalnesc de atata
timp! Si azi visul meu s-a implinit.” Spunand aceste
lucruri, s-a inchinat la picioarele lui Shri Mataji. Am fost
martor la toate acestea, la fel ca verisoara mea si fiica ei.
Mai tarziu, acelasi Acharya Rajneesh a tinut un
seminar la Nargol, unde Shri Mataji a decis sa se duca pe
5 mai 1970. El era foarte dornic ca Shri Mataji sa
participle. Shri Mataji nu a vrut sa mearga, dar Sir C.P. i-
a aranjat o casa separata, o masina si un bucatar, asa ca
pana la urma Shri Mataji a mers la insistentele lui Sir
C.P., deoarece Rajneesh ii tot daduse numeroase
telefoane lui Sir C.P.
Din cauza preocuparii mele extreme fata de
profesia si examenele mele, simteam ca am neglijat-o pe
mama, desi in fiecare seara stateam cu ea si mai invatam
ceva despre istoria familiei. Multe evenimente relatate in
aceasta carte sunt rezultatul conversatiilor de-o ora pe
care le aveam cu mama. Mai mult, eram dornic sa-mi
gasesc o locuinta proprie, deoarece nu voiam sa mai
depind de fartele meu cu nimic. Deoarece o locuinta
necesita o gospodina care sa aiba grija de ea, m-am decis
sa ma casatoresc cat mai curand posibil. I-am mentionat
acest lucru lui N.K.P. si acesta in gluma m-a intrebat
daca am deja o legatura amoroasa. Istet cum eram i-am
dat raspunsul ca timpul pe care ni-l ia serviciul, mai ales
ora de plecare era de tarzie, incat nici un tata decent nu ar
permite ca fata sa-i fie curtata atat de tarziu in noapte.
N.K.P. a fost uimit de raspuns.
Noutatea a ajuns la urechile lui Shri Mataji si
anume ca mi-am exprimat dorinta sa ma casatoresc si
imediat Shri Mataji a inceput cautarea.
In septembrie 1962, am mers la Bombay pentru un
audit si cand m-a intrebat Shri Mataji in legatura cu
preferintelel mele, am spus ca in primul rand atentia mea
era indreptata asupra mamei si prin urmare, voiam pe
cineva care sa aiba grija de sanatatea acesteia. Asadar, nu
trebuia sa fie o fata care sa aiba serviciu. Shri Mataji a zis
ca se va ocupa de acest aspect si lucrurile s-au oprit aici.
Cand m-am intors la Nagpur, am primit un apel de
la Shri Mataji prin care imi comunica faptul ca voia o
fotografie de-a mea ca sa i-o trimita unui Domn pe nume
Ranbhise, a carui fata cea mai mica era potrivita pentru
casatorie si care se potrivea cu asteptarile mele. I-am
trimis poza care este prezenta si in aceasta carte si i-am
cerut lui Shri Mataji sa-mi trimita si mie o fotografie a
fetei. Penru ca nu am primit fotografia, am crezut ca fata
nu vrea sa se casatoreasca cu mine. Intr-o zi, pe la
sfarsitul lui octombrie 1962, am primit o scrisoare de la
Shri Mataji si era si o fotografie. Cand m-am uitat la
poza, am inceput sa rad. Mama m-a intrebat de ce rad. I-
am zis ca cerusem poza cu viitoarea sotie, care stiam ca
are acum 23-24 de ani. Ce am vazut in fotografie, era o
fata de 12 ani tinand in brate un copil de doi ani si nu
stiam care dintre ele este aleasa. Asa ca i-am scris lui
Shri Mataji, care l-a randul sau le-a scris parintilor fetei,
spunandu-le sa aduca fata la Bombay de la Pali (cam la
50 de km distanta de Ganapatipule, pe drumul dintre
Bombay si Goa). Asa ca a fost stabilita o intalnire la
mijlocul lui noiembrie si trei dintre prietenii mei, Madhu,
Shyam si Ganu au insistat pe langa mine si Shri Mataji sa
vina sa vada si ei fata, impreuna cu mine. Vazand toate
acestea, Sir C.P. m-a chemat deoparte si mi-a dat niste
sfaturi pe care mi le voi aminti toata viata. Mi-a zis ca nu
ar trebui sa am prejudecati dinainte. Nu era vorba de o
inspectie si trebuie sa am grija de demnitatea si onoarea
fetei atunci cand voi discuta cu ea. In timp ce eu aveam
dreptul de a o refuza si ea avea acelasi drept. Mi-a zis ca
eu nu sunt pe un piedestal si nu aveam nici un drept sa o
resping pe baza lucrurilor pe care deja le stiam despre ea
(in general, in India, la astfel de intalniri, baiatul se
presupune ca trebuie sa puna intrebari prostesti, cum ar fi
daca fata poate sa gateasca, sa coasa, sac ante, etc., ca si
cum acestea sunt criteriile pentru casatorie). Pentru Sir
C.P. si Shri Mataji, demnitatea oamenilor era mai
presupus de orice consideratie.
Imi amintesc ca am purtat un costum care nu era
deloc potrivit pentru vremea din Bombay. Mai mult,
toata lumea stia ca transpir, asa ca am inceput sa transpir
imediat ce m-am urcat in masina, ca sa merg sa vad fata.
Toata lumea radea de mine, spunand ca eram emotionat,
dar de fapt eu aveam sfaturile lui Sir C.P. in gand. Cand
am ajuns la locul respectiv, am fost surprins sa vad ca nu
era niciuun ventilator in camera unde stateam. Socrul
meu vorbea cu mine, dar jumatate din atentia mea era
indreptata spre metodele de a-mi indeparta sudoarea si
celalta jumatate era nerabdatoare ca acest chin sa se
termine cat mai repede. Shri Mataji intrase in casa ca sa
decoreze fata. Dupa 15 minute de agonie, Shri Mataji a
iesit afara cu fata. Am vazut-o doar un pic si, din cauza
ca nu prea stiam cum sa-i vorbesc in prezenta celor trei
prieteni, a lui Shri Mataji si a socrului, am tacut. Dupa
15-20 de minute de formalitati, ne-am luat ramas bun si
am pornit spre casa. Pe drum Shri Mataji m-a intrebat ce
parere am si i-am raspuns sincer ca mai mult decat s-o
vad, am vrut sa vorbesc cu ea si sa-i aduc la cunostinta
asteptarile mele referitoare la sotie si de asemenea sa aflu
daca ma ridic si eu la nivelul asteptarilor ei. Auzind asa,
Shri Mataji a glumit, spunand ca ar fi trebuit sa fac aceste
lucruri la intalnirea care tocmai a luat sfarsit si eu i-am
martirisit ca am fost complet zapacit.
A doua zi, cand a sunat socrul, Shri Mataji i-a
cerut daca poate sa aduca fata la casa lui Shri Mataji
pentru o alta intalnire, pe care acesta a acceptat-o
bucuros. La urmatoarea intalnire i-am zis despre
responsabilitatea pe care o am fata de mama si asteptarile
pe care le am in consecinta de la ea, in calitate de sotie si
de asemenea am intrebat-o daca eu ii sunt pe masura
asteptarilor. I-am mai spus ca sunt un crestin rau, ca nu
ma duc niciodata la biserica, mai putin de Craciun si de
Pasti. I-am mai spus de salariu meu si la urma i-am
mentionat ca atat ea, cat si eu avem dreptul sa refuzam.
Dupa ce mi-am exprimat parerile, care erau ca o
povara pentru mine, ma simt foarte usurat. Reactia ei era
favorabila si i-am spus lui Shri Mataji ca i-am spus totul
si fata a acceptat toate pretentiile mele.
M-am logodit cu viitoarea mea sotie pe
30decembrie 1962 in Pali. Prezenti la logodna au fost
fratele meu mai mare si cumnata mea Shalini, cei trei
copii ail or, Sir C.P., fratele meu, unul din prietenii mei
Ganu, Kalpana, Sadhana si bineinteles Shri Mataji. Shri
Mataji, Kalpana, Sadhana si fratele meu cel mare,
impreuna cu familia sa au mers intr-o masina. Au mers
pe drumul spre Goa, care era plin de gropi si prin urmare,
deloc potrivit pentru calatorie. Oricum, Shri Mataji a
sunat de la Ratnagiri, spunand ca ar trebui sa venim prin
Poona.
Pe 29 decembrie, dimineata, Sir C.P., fratele meu,
prietenul meu si cu mine am plecat la Pali via Poona. Pe
drum am facut febra si temperature tot imi crestea.
Fiindca era duminica, nu era nici o clinica deschisa si
nici un doctor disponibil, asa ca mi s-a dat un
medicament si am dormit pe bancheta din spate in poala
prietenului meu, in timp ce Sir C.P. si fratele meu erau
inghesuiti in fata, langa sofer. Am ajuns la Pali pe la 11
noaptea si prin urmare, logodna mea a avut loc la miezul
noptii. M-am schimbat in costum, dar inca aveam febra,
asa ca imediat ce logodna s-a oficiat am mers la culcare.
Ne-am intors la Bombay a doua zi si la scurta vreme am
plecat inapoi la Nagpur.
Acesta este un alt eveniment important, care a avut
loc in mai 1963. Economisisem cam 700 de Rupii si imi
planificasem sa-mi fac niste costume si alte haine cu
acesti bani. Discutasem acest plan cu Shri Mataji, fiind
foarte mandru. Cu doua zile inainte sa ma intorc la
Nagpur, Shri Mataji mi-a zis ca are nevoie urgenta de
niste bani si daca as putea sa o imprumut cu cele 700 de
Rupii pe care le starnsesem ca sa-mi cumpar haine. Cu
mare ezitare i-am dat banii, stiind ca nu-i voi mai primi
inapoi. A doua zi de dimineata eram foarte trist ca toate
plannurile mele in legatura cu hainele cele noi s-au
spulberat. Shri Mataji a venit in camera mea cu doua
cutii din carton si m-a intrebat daca as putea sa ghicesc
ce a cumparat. Eram complet uimit si in nici un caz nu-
mi ardea sa rezolv ghicitori, asa ca i-am dat un raspuns
obisnuit si anume, ca probabil si-a cumparat ceva de pus
in casa. Auzind asa, Shri Mataji mi-a replicat ca a
cumparat ceva pentru viitoarea mea casa. Deci, a inceput
sa despacheteze si am putut vedea multe articole din
inox. Imi cumparase un set complet, constand in 6
farfurii (thali), 12 castroane (katori), 6 pahare, ustensile
pentru gatit, linguri si lingurite si pentru toate acestea
cheltuise doar 590 de Rupii. Shri Mataji a zis ca nu era
esential sa imi cumpar haine, dar unastfel de set pentru
bucatarie era mai important. Acestea fiind zise, fiind de
acum omul care trebuia sa intretina o familie, avand grija
de nevoile acesteia, mi-au fost inapoiate 110 Rupii si
ochii mei mi s-au umplut de lacrimi de recunnostinta. Ma
madresc cu faptul ca pana si astazi, dupa aproape 37 de
ani, inca mananc din aceleasi farfurii pe care le-am primit
atunci. Shri Mataji este o persoana plina de intelepciune
si inzestrata cu simtul previziunii.
Capitolul 7
1963 – 1970

Pana la urma m-am casatorit cu Kumud pe 16


octombrie 1963, in Poona. Spun “pana la urma”,
deoarece multe evenimente au avut loc intre logodna si
casatorie. Mentionez cateva mai jos.
Fratele meu mi-a oferit, impreuna cu M.M. Jain,
parteneriatul intr-o firma noua. M.M. Jain era mentorul
meu in perioada de ucenicie, dar si-a dat examenul de
C.A. odata cu mine in 1962. Jain si cu mine am cumparat
o masina la mana a doua cu 5000 de Rupii. Desi amandoi
eram proprietari,pentru ca Jain nu stia sa conduca, in
general masina ramanea la mine. Doar cand trebuia sa se
faca plinul, masina ajungea la Jain. Prietenii glumeau pe
seama faptului ca de fiecare data cand vedeau masina in
fata casei lui Jain, stiau ca trebuia sa-i facem plinul.
Shri Mataji a vrut ca sa ma casatoresc ma devreme,
dar N.K.P. nu era dispus. Asa ca s-a nascut o disputa si
N.K.P. mi-a cerut sa nu mai vin la birou, in timp ce Shri
Mataji era la Nagpur. Bineinteles ca Shri Mataji statea cu
mine. Acest incident m-a facut sa fiu foarte nesigur in
privinta serviciului meu alaturi de N.K.P. si am hotarat ca
dupa casatorie sa plec de la firma lui.
Casatoria era fixata la Poona, dar nu aveam unde
sa stam (imaginati-va ca pana si Shri Mataji, care acum
detine casa de la Prathistan a trebuit sa stea cu prietenii.
Printr-un prieten am reusit sa inchiriem o scoala pentru
trei zile si acest lucru s-a petrecut dupa mare efort si
incercari de a convinge. Dupa cum am mentionat
anterior, casatoria mea a fost fixate pe 16 octombrie
1963, cand era Diwali (festivalul luminilor si al bucuriei),
asa ca fiecare coltisor din Poona era luminat.
Casatoria mea a fost oficiata in traditia crestina, in
Biserica Sfantul Andrei din Poona. Zapaceala care se
intampla de obicei la astfel de evenimente a fost prezenta
si atunci. Trenul trebuia sa ajunga la Poona pe data 15,
dimineata, dar a fost intarziat cu 12 pana la 14 ore. Acest
lucru insemna ca nu puteam sa fiu present pentru
ceremonia Haldi (in India, mirelui i se aplica pasta de
sofran, iar ceea ce ramane i se aplica miresei) care era
programata pentru data de 15, seara. Prin urmare, a
trebuit sa schimbam trenurile la jumatatea drumului si sa
calatorim in compartimente care nu fusesera rezervate in
prealabil. Intr-un fel sau altul am ajuns la Poona pe data
de 15, seara, stand ingramadit in compartimentul de clasa
intai. Socrul meu, care a venit sa ma intampine, a crezut
ca am calatorit la clasa intai. De fapt, avem un bilet la
clasa a doua, dar am fost nevoit sa calatoresc ingramadit
pe scara compartimentului de la clasa intai. Erau doua
casatorii fixate in aceeasi zi la aceeasi biserica. Casatoria
mea a fost a doua, dar prima ceremonie a durat cam mult.
Astfel, a trebuit sa asteptam sa vina mireasa. Panglica de
nunta pe care trebuia sa o port nu a sosit pana la sfarsit,
asa ca un inel pe care il purtam i-a tinut locul. In timp ce
propunea un toast, oratorul, Episcopul Luther a vorbit
despre mire si a uitat complet sa vorbeasca si despre
mireasa si familia ei. Asa ca, atunci cand am avut si eu
ocazia sa spun cateva cuvinte, am deschis acest subiect.
Sir C.P., Kalpana si Sadhana au sosit chiar inaintea
casatoriei, pentru ca masina cu care au calatorit s-a stricat
pe drumul de la Bombay la Poona. Desigur ca Shri
Mataji era deja in Poona, chiar inainte sa sosim noi. Dupa
casatorie a fost o receptie, urmata de cina. Dupa ce am
mai stat o zi in Poona, am venit impreuna cu sotia la
Bombay, cu intentia de a ne intoarce la Nagpur. Nu ma
puteam gandi la o luna de miere, deoarece insemna
cheltuim ceva bani si la momentul respective nu-i aveam.
Cea mai mare parte a banilor pe care i-am starns din
salariu si din venitul de pe urma parteneriatului au fost
utilizati in transformarea unui apartament de doua
camere si o veranda care mi se dadusera intr-un
apartament de cinci camere. Am modificat veranda ca o
bucatarie si o camera de oaspeti si am impartit sufrageria
cea mare unde statusem intr-o camera de zi si un
dormitor. Prin urmare, hotarasem sa ma intorc la Nagpur,
dar se pare ca Shri Mataji avea alte planuri. A aranjat sa
stam la un hotel trei zile in Matheran (o statiune
deluroasa de langa Bombay). Deci, Kumud si cu mine
am mers la Matheran, dar amandoi eram bonlavi. Ea se
imbolnavise din cauza mancarii care nu a fost pe gustul
sau si eu aveam probleme din cauza aciditatii. Deci, a
fost mai mult un chin pentru amandoi, decat o luna de
miere. Pana la urma ne-am intors la Nagpur si am
reinceput treburile obisnuite. Eram nerabdator ca sotia
mea sa se intalneasca cu toti membri familiei, asa ca i-am
zis lui N.K.P. sa i-o prezinte sotiei lui. Din motive pe
care doar el le intelegea, a refuzat si acest fapt mi-a
intarit ideea de a pleca de la el. In curand, Kumud a fost
gravida si am fost binecuvantati cu un fiu pe 4 noiembrie
1964, lucru care iar s-a intamplat in ziua de Diwali. L-am
botezat pe fiul nostru Prateek, insemnand “simbol”. Este
cunoscut sub numele de Raju.
In iulie 1965 am fost la un interviu pentru Air
India, dar nu am avut nici o veste de la ei pana in
septembrie. Asa ca am crezut ca m-au respins. Oricum, in
septembrie in acelasi an, mi s-a comunicat de catre Air
India ca am fost numit asistent de ofiter de conturi si sa
ma duc la ei cat mai curand. Selectarea mea la Air India
nu a fost in totalitate doar rezultatul efortului meu. Sir
C.P. mi-a pus o vorba buna la directorul general, Domnul
Lal si acest lucru s-a intamplat la insistentele lui Shri
Mataji.
Sir C.P. s-a mutat la Delhi, deoarece dupa moartea
lui Jawaharlal Nehru, Shri Lal Badhur Shastri a devenit
Prim-Ministru si Sir C.P. i s-a alaturat in calitate de
secretar personal. Atunci Pakistan-ul incepuse un razboi
impotriva Indiei si, prin urmare, Sir C.P. se intorcea
acasa foarte tarziu. Am mers la Delhi sa primesc
binecuvantarile lui Shri Mataji si ale lui Sir C.P. si m-am
angajat la Air India pe 6 decembrie 1965. A fost decizia
importanta pentru ca a implicat faptul ca am plecat de
langa mama, care a ramas in Nagpur. A trebuit sa aleg
intre cariera si indatoririle fata de mama. Am facut o
intelegere de compromise si anume, imediat ce gaseam o
locuita potrivita, o aduceam si pe mama la Bombay.
In iunie 1966 Rupia s-a devalorizat fata de Dolar si
acest lucru a creat multe probleme in ceea ce priveste
biletele de calatorie de la Air India. Desi eram nou-venit,
am putut vizualiza dificultatile implicate de reglarea
conturilor fata de alte linii aeriene, mai ales in plata
biletelor in Rupii indiene inainte de devalorizare, unde
data calatoriei respective trebuia sa inceapa dupa
devalorizarea Rupiei. Ca sa se inteleaga mai bine acest
aspect, voi da un exemplu scurt. Sa spunem ca un billet a
fost emis pentru ruta Bombay- Londra- New York de
catre Air India.Bombay – Londra era acoporit de catre
Air India si Londra – New York de liniile aeriene
americane. Costul biletului intreg era de, sa zisem, 300
de dolari, care la o data inainte de devalorizare era platit
in Rupii, la o rata de 3,45 Rupii pe un Dolar.
Presupunand ca pasagerul a calatorit pe sectorul Londra –
New York dupa 6 iunie, regula a devenit ca sa fie fixate
conturile in Dolari, care se transformase in 7 Rupii pe
Dolar, deci o pierdere neta de 3,55 Rupii pe Dolar.
Trebuia sa fie suportata de Air India. Am citit manuale si
diverse reguli pana seara tarziu la birou si pe 9 iunie am
pregatit o nota explicativa pe care i-am inmanat-o sefului
meu, Domnul Balaporia. Deoarece eram nou la birou si
aceasta sarcina nu mi se incredintase mie, s-a infuriate si
a aruncat foaia cat colo spunand ca nici nu a meritat
hartia pe care am scris. Evidend ca m-am suparat si in
acel context, nota a ramas pe biroul Domnului Balaporia,
deoarece am uitat sa o iau inapoi. Am venit acasa furios
si am declarat ca in curand voi demisiona de la Air India.
Totusi, sotia a cautat sa ma calmeze.
A doua zi, cand am ajuns la birou, un mesager
statea langa biroul meu. Mi-a zis ca Domnul Balaporia
asteapta cu neranbdare sa ma vada. Ma asteptam sa tipe
iar la mine, asa ca am intrat la el cu anumite retineri.
Prima intrebare pe care mi-a adresat-o a fost in legatura
cu autorul notei, voia sa afle cine a intocmit-o. Ezitand,
am spus ca eu am facut-o si tocmai pa pregateam sa ma
scuz cand a spus ca nu-i vine sa creada ca o nota asa de
cuprinzatoare a fost pregatita in trei zile inaintea
devalorizarii si mai ales de catre o persoana relative noua
in companie. M-a felicitat si mi-a zis sa pregatesc
instructiuni pentru toate statiile din toata lumea si sa le
expediez.
Mi-a dat voie sa deschid un dosar separate si acel
dosar sa fie cunoscut ca “H.P. Salve despre
devalorizare”. Aceasta a fost inceputul unei cariere de
success in Air India. Am fost selectat sa merg la
Bruxelles, dar nu am gasit guvernanta acolo si Kumud nu
a agreat ideea ca eu sa spal vasele in timp ce ea gatea, asa
ca am optat pentru Teheran (capitala iranului). Am mers
la Teheran via Beirut pe 5 mai 1966. Managerul
aeroportului, Domnul Theophilis, a venit sa ne intampine
in Teheran si, pe drum, l-am intrebat despre apartamentul
care mi-a fost repartizat. A zis ca era dragut, dar mic. In
contextul vennirii mele din Bombay, unde stateam intr-
un apartament cu un singur dormitory, am crezut ca mi s-
a dat un apartament chiar mai mic. Cand am vazut ca
apartamentul nu era doar spatios, avand trei dormitoare,
ci era si complet mobilat si utilat cu frigider, televizor,
oale, tacamuri, asternuturi, masina de spalat si aragaz.
Am fost complet uimit cand am zarit ce era in
apartament. Mai mult, avea aer conditionat peste tot si mi
se parea ca sunt in Rai. Imediat i-am scris sotiei,
descriindu-i apartamentul. Era la etajul trei, iar seful
meu, Domnul Kaul, statea la un etaj mai sus, cu sotia lui,
Katy si cu cei doi copii. Katy era o persoana interesanta,
distractive, in timp ce Domul Kaul era un om dragut, dar
avand un simt strict al disciplinei.
Pe 6 iunie 1966, a izbugnit razboiul dintre Israel si
Egipt si prin urmare, toate statiile de la Air India din
Orientul Mijlociu au trebuit sa fie inchise, cu exceptia
Teheranului, unde era pace. Mult personal venea sau
tranzita Teheranul. Instructiunile primite de la sediu
constau in a le permite celor din personal sa-si primesca
salariile in timp ce calatoreau. A trebuit sa merg sis a
astept avioane la ore nepotrivite, ceea ce a insemnat mult
efort. Razboiul s-a terminat pana la urma dupa trei
saptamani si atunci mi-a dat voie seful sa vin si sa-mi iau
familia. Eram foarte dornic sa o iau pe mama cu mine,
dar mi-a spus ca vrea sa isi petreaca ultimile zile pe care
le mai are de trait aproape de mormantul tatei.
Sederea mea in Teheran a fost confortabila si chiar
luxoasa. Munca mi se parea foarte placuta. Aveam o
secretara si un aistent, pe care i-am pregatit sa aiba grija
de rutina zilnica si in timpul in care imi ramanea
promomvam imaginea Air India. Cercul meu de prieteni
era format mai ales din indieni si din cativa americani.
Erau cocteiluri practice in fiecare seara si, datorita firii
mele, eram foarte popular, mai ales printre americani. La
scurt timp am achizitionat o masina – un mic DKW facut
in Germania si am fost foarte mandru de acest lucru,
chiar daca masina era micuta. Obisnuiam sa venim la
Nagpur in fiecare iarna, mai ales pentru a o vedea pe
mama. Seful meu era asa de bun, incat imi ingaduia sa
merg pana la Hong Kong sau Kuweit pentru a achizitiona
bunuri electronice si alte articole pe care le faceam
cadou rudelor din Nagpur. Imi amintesc faptul ca i-am
daruit un ceas de mana mamei, pe care l-a purtat cu multa
mandrie.
In anul 1969 Kalpana s-a casatorit cu Prabhat
Shrivastav. Casatoria a fost oficiata in octombrie in
Bombay. In acelasi an am fost binecuvantat cu al doilea
baiat pe 24 august 1969. L-am numit Milid, cunoscut mai
apoi sub numele de Bunty. La nunta lui Kalpana imi
amintesc ca am adus aproape 50 de kg de fistic din
Teheran, deoarece fosticul era foarte ieftin acolo. Nunta a
fost deosebita. Personalitati de seama din Bombay au
venit sa binecuvanteze cuplul. Este o povestire
interesanta pe care probabil veti vrea s-o aflati in legatura
cu aceasta nunta.
Este o traditie in India in care eunucii vin si
danseaza la locul nuntii si acest lucru este considerat a fi
auspicios. Asa ca, respectand traditia, au venit trei
eunuci. Au venit si au vrut sa cante sis a danseze. Sir
C.P., in costumul sau de trei piese, statea sus, intr-o
camera cu aer conditionat, lasand-O pe Shri Mataji sa
asculte muzica, dar Shri Mataji avea un plan, asa ca i-a
trimis direct la Sir C.P. spunand ca este un domn inalt
care sta sus si care este tatal miresei si va aprecia dansul
si muzica lor. Asa ca un grup destul de numeros de vreo
12 eununi a mers la Sir C.P. care era ocupat sa discute
planurile de nunta cu colegii sai. Vazandu-i pe eunuci
intr-un numar asa de mare, a inceput sa strige la ei, dar
nu i-au dat prea multa importanta si au insistat sa le
asculte muzica. In ultima instanta a plecat la Shri Mataji,
dar aceasta nu era de gasit, facand special asa ceva. Deci
a trebuit sa le dea bani in plus nu numai ca sa-i faca sa
plece, ci si pentru a-i opri din cantat. Cand in final a
inalnit-O pe Shri Mataji i-a spus ca ar trebui sa se ocupe
si el de cei cu muzica si sa nu-i lase ei toate
responsabilitatile. Nunta lui Kalpana a fost ca un festival.
Shri Mataji a chemat bucatari de la Lucknow si acestia au
preparat mancaruri delicioase. Acesti bucatari gatisera
pentru ceremonia de inaugurare a casei lui Shri Mataji.
Se simteau indatorati fata de persoana iubitoare si blanda
care era Shri Mataji. Astfel, cand i-a invitat la nunta lui
Kalpana au trimis o telegrama in care spuneau ca vin, dar
ca trebuie sa-i astepte cu un camion la gara din Bombay.
Insasi Shri Mataji s-a dus in camion sa ii intampine. Au
adus cu ei vase mari pentru gatit (dekh) si de asmenea tot
felul de linguri si polonice cu manere foarte lungi.
Mancarea a fost excelenta. O ruda a adus 200 de pui pe
care ii avusese la clocit si pe care i-a crescut. Serile au
fost incantatoare, avand concerte de muzica unde au
cantat muzicieni de seama ai Indiei. Multi dintre ei au
venit fara sa ceara vreunu ban. Toata noaptea a fost
muzica si peste tot mirosea frumos a betisoare parfumate.
Oamenii care ii adusesera au batut cale lunga, tocmai
dintr-un sat de langa Chandrapur. Ne-au spus ca Shri
Mataji le facuse un sanatoriu. Mai tarziu am aflat ca Shri
Mataji stransese bani pentru ei.
Shri Mataji ajuta comunitatea, dar intr-un mod
discret. Odata a devenit Presedintele unei societati
numite “Prietenii orbilor”. S-au strans multi bani in
numele ei si acum este o cladire frumoasa in Bombay
pentru ei. Shri Mataji a spus ca persoanele oarbe ar putea
sa ofere masaje, iar cei care au fost pregatiti mai tarziu in
aceasta privinta, acum o duc foarte bine. In Meerut Shri
Mataji a infiintat o casa pentru refugiati si una pentru
invalizi. De asemenea s-a implicat si in activitatea uneia
pentru leprosi. Experienta s-a i-a demonstrat ca oamenii
fac acte de caritate doar pentru statutul lor, pentru a face
bani sau doar pentru a-i converti pe altii la regigia lor, dar
Shri Mataji simte ca aceasta munca in folosul comunitatii
ar trebui facuta doar din dragoste si compasiune. La
Scurta vreme Kalpana a fost gravida si a nascut o fetita.
Fata avea o gaura in inima si doctorii din Bombay au
sfatuit-O pe Shri Mataji sa mearga la Houston pentru a o
opera pe inima pe fetita. M-a anuntat in Teheran in
legatura cu planul respective si mi-a cerut sa vin la New
York, dar am aflat tarziu si cand am ajuns la New York,
am auzit ca deja plecasera la Houston, dar copilul nu a
supravietuit operatiei. Doctorul Denton Coolie, un
cardiolog eminent, a participat la oparatie. Toate acestea
s-au intamplat inainte ca eu sa ajung la New York si Shri
Mataji deja se intorsese in India, asa ca si eu m-am
intors.
In octombrie 1970 mama s-a inbolnavit grav. Am
fost informat in legatura cu acest lucru, dar nu am putut
pleca din Iran, deoarece pasaportul meu era la un angajat
care-l falsificase si devenise procesul care i se intentase
de catre Air India. Shri Mataji s-a intors de la Houston si
a doua zi a mers sa o vada pe mama. Surprinzator, mama
era intr-o dispozitie buna. A intrebat-O pe Shri Mataji
daca a gasit ce a vrut tata ca sa gaseasca. Asa ca Shri
Mataji i-a zis ca a descoperit metoda de a da Realizarea
maselor. Pe 11 octombrie 1970 mama s-a stins din viata
la Nagpur. Din pacate nu am putut fi la capatiul ei in acel
moment. A fost o mare pierdere pentru mine, deoarece
am avut o dorinta mare de a o duce la Teheran si la
Ierusalim, ca sa vada locul de nastere al lui Hristos.
Dupa ce mi-am revenit dupa tragica veste a mortii
mamei, am primit un mesaj din Bombay care spunea ca
Shri Mataji, care era invitata la zborul inaugurabil de la
Air India, planuia sa ma viziteze in Teheran dupa ce isi
termina zborul inaugurabil pana la Paris. Bucuria imi era
fara margini. Imediat am cerut o saptamana de concediu
si i-am spus noului meu sef, Domnul Joglekar sa ma lase
liber in saptamana respectiva, deoarece o persoana foarte
speciala imi face o vizita. Cand am intalnit-O pe Shri
Mataji la aeroport, era fara bagaje si mi-a zis zambind ca
i-a fost ratacit bagajul, dar ca e sigura ca-l vor gasi.
Lucrand la compania aeriana am fost destul de tulbburat
auzind ce i s-a intamplat, asa ca am inceput sa trimit
oameni care sa-l gaseasca. Pana la urma, bagajul sau a
venit inapoi dupa trei zile. Intre timp, Shri Mataji a purtat
hainele lui Kumud ca un aranjament temporar. Atitudinea
nonsalanta in ceea ce priveste lipsa bagajului m-a cam
suparat, dar ca intotdeauna asa era: foarte detasata si
linistita.
Nu eram constient de transformarea care se
petrecuse. Nu stiam ca pe 5 mai in acel an Shri Mataji se
manifestase in foma Sa completa. Ca rezultat, cand am
dus-O prin Teheran sa-I arat gradinile frumoase si
palatele regelui, industria covoarelor, dar si bijuteriile
coroanei, nu a reactionat asa cum ar fi facut in mod
normal. Mi-a zis ca nu O intereseaza bijuteriile si
palatele, ci prefera sa stea in natura.
Am fost si mai uimit cand am dus-O la ruinile
Persepoulis din Shiraz, la sud de Teheran. Imediat ce a
vazut ruinile, a zis ca locul era Amravati, dar am crezut
ca nu are dreptate, pentru ca stiam ca Amravati este un
orasel localizat cam la 150 km la vest de Nagpur. Cand I-
am spus ca nu are cum sa fie Amravati, mi-a raspuns ca
nu se refera la Amravati pe care-l stiam eu, ci la regatul
Domnului Indra. Ce se vedea atunci in ruine era de fapt
odihioara Palatul lui Cyrus cel Mare. Acest palat a avut
opt stalpi si fiecare stalp avea un scaun unde stateau
curtezanii regelui si regale dadea verdicte in cazurile care
erau judecate inaintea lui. Desi ruinile nu dadeau nici un
indiciu in ceea ce priveste originea locului, Shri Mataji a
descris cu lux de amanunte structura palatului, locul
tronului, dar si al scaunelor, care reprezentau o replica
fidela a Regatului lui Indra, cunoscut sub numele de
Amravati. Vazand ca ma indoiam de ce spunea, mi-a
cerut sa incerc sa confirm totul datorita ghidului nostrum
turistic. Cu mari ezitari am mers la el, gandindu-ma ca
ma va considera un novice, am inceput sa ii explic faptul
ca sora mea are o presimtire, etc. Auzindu-ma, a fost
foarte uimit si m-a intrebat daca sora mea este membra a
vreunei societati de arheologie. El a mai spus ca fiecare
cuvant pe care Shri Mataji l-a zis a fost adevarat, ca
descrierea planului era 100 % corecta si si-a exprimat
dirinta de a o intalni pe Shri Mataji. Am fost complet
uimit si, in neincrederea mea, i-am atribuit descrierea atat
de reala vreunei carti pe care ar fi citi-o, fara sa realizez
ca vorbea si intelegea limbajul vibratiilor. Am fost si mai
socat cand partenerul meu din Tokyo, care ne insotea in
turul nostru a fost in atentia lui Shri Mataji, care a spus
ca are o origine indiana. Deoarece locuisem cu el in
Tokyo si deoarece ii cunosteam mama, tata si sotia, care
erau 100 % japozeni, eram sigur ca nu avea deloc sange
indian il el. Shri Mataji insa a insistat si, doar ca sa ii
dovedesc ca nu e asa cum zice, l-am luat deoparte pe
colegul meu si l-am intrebat daca are sange de indian in
el. Arata tocmai ca un japonez si prin urmare aceasta
intrebare parea chiar inutila, asa ca am adaugat ca stiam
despre faptul ca era origini japoneze, dar sora mea are o
presimtire in acest sens. Spre marea mea uimire a zis ca
Shri Mataji are dreptate. Mama lui reala era indianca, in
timp ce doamna pe care am intalnit-o la Tokyo era mama
sa vitrega. Doua evenimente intr-o singura zi, lucruri mai
presus de explicatiile rationale, m-au lasat fara cuvinte.
Faptul ca nu prezenta nici un interes fata de lucrurile
materiale, detasarea totala fata de pierderea bagajelor si
mai mult, cele doua evenimente mi-au dat o senzatie ca
s-a schimbat. Eram nerabdator sa aflu cauza schimbari,
sursa trabsformarii Sale.
Asa ca in seara in care stateam in frumoasa gradina
din Shiraz, band o ceasca de cafea, am intrebat-O direct
daca a suferit recent vreo transformare.

Capitolul 8
1970 – 1986 revelatia lui Shri Mataji

Cand mi-a raspuns la intrebare mi-a oferit


zambetul sau nepretuit si mi-a zis ca a vrut sa-mi
vorbeasca despre viata spirituala, dar am fost prea ocupat
si implicat in viata de zi cu zi si, prin urmare nu a deschis
subiectul pana acum, cand i-am pus aceasta intrebare.
Curiozotatea mea in legatura cu viata Sa spirituala era
atat de mare, incat i-am cerut cu insistenta sa-mi spuna
despre ce e vorba, mai ales dupa nunta fetei Sale,
Kalpana. Ce mi-a zis Shri Mataji este povestit mai jos.
Shri Mataji mi-a spus ca inca din copilarie a
incercat sa gaseasca o solutie ca sasalveze fiintele umane
din sclavia vietii lor materialiste, a obiceiurilor
neinspirate de zi cu zi. A citit din Vivek Anand, Ram
Krishna Paramhauns si de asemenea a participat la
discursuri si predici ale unor eminenti lideri spirituali,
cum ar fi: Chinmay Anand si altii. Toate aceste discursuri
si predici erau doar la nivel mental si toate aceste
acrobatii mentale nnu puteau sa ofere mantuirea
umanitatii. Au reusit doar sa o faca sa se indoiasca de
asa-zisii lideri spirituali si de capacitatea lor de a salva o
fiinta umana. Era foarte tulburata din cauza afirmatiilor
inselatoare ale asa-zisilor lideri spirituali. O intrebare o
macina si anume, daca acesti lideri spirituali erau la
randul lor iluminati sau era doar o chestiune de a fi
condusi orbeste de un orb. Prin iluminare Shri Mataji se
referee la iluminarea interioara. Acele discursuri si
predici pe care le auzise actualizau aceasta iluminare
interioara? O alta intrebare la care nu reusise sa gaseasca
unraspuns era daca asa-zisii oameni ai lui Dumnezu,
reprezentantii lui Dumnezeu aveau intr-adevarautoritatea
de a conduce oamenii creduli si cam ignoranti pe drumul
spre ceea ce numeau salvare, mantuire si de unde
primisera acestia autoritatea sa faca toate aceste lucruri?
Shri Mataji stia ca avea in interior autoritatea sa faca
toate aceste lucruri si era doar o chestuine de timp inainte
de a se dedice sa-si manifeste Puterea Divina. Shri Mataji
critica mai ales liderii spirituali care-i ameteau, ii
pacaleau pe oamenii simpli si creduli cu asa-zisa
cunoastere profunda a scripturilor. Intrebarea era daca
aceasta cunoastere era o cunoastre iluminata sau doar o
reproducere a scripturilor, ori o interpretare gresita a lor.
A spus in contiuare ca inca din copilarie a avut o dorinta
interioara de a face bine tuturor oamenilor, ajutandu-i sa
se transforme, oricum, deoarece a avut si alte datorii de
indeplinit, cum ar fi datoriile fata de studii, fata de
natiune, datoriile in calitate de sotie si mama, a amanat sa
se manifeste pe de-a-ntregul. Era complet convinsa ca
energia care se afla in interiorul Sau ar putea adduce
lumina care ar oferi iluminarea fiintelor umane in
interiorul lor. Shri Mataji era de asemenea sigura ca
odata ce un om era iluminat prin aceasta energie divina,
acel om putea la randul lui sa-i ilumineze si pe altii, la fel
ca o lumanare care aprinde alta lumanare.
In mai 1970 a fost organizat un seminar (shibir)
tinut de Acharya Rajneesh in Nargol, in satul Gujarat.
Shri Mataji s-a dus acolo mai ales ca sa vada in ce
fel tine Rajneesh seminarul. Dupa cum era de asteptat,
practice acesta si-a hipnotizat audienta si erau ca niste
unelte in mainile lui, nu mai erau aceiasi oameni ca
atunci cand venisera. Shri Mataji a vazut toate acestea pe
cand statea sub un copac (un banyan). Nu a putut sa
tolereze felul in care cautatorii inocenti erau indusi in
eroare. De fapt, Shri Mataji a simtit cu cea mai mare
convingere ca sosise timpul ca sa se manifeste. Deci, in
noaptea de 4 mai 1970 a mers intr-un loc izolat, departe
de seminar si a meditate cu fata spre cer, in partea de est
si cu spatele catre mare. Practic a meditat toata noaptea si
atunci cand soarele a aparut pe cer a avut parte de o
experienta impresionanta. A simtit cum capul Sau,
sahastrara Sa s-a deschis dintr-o data, avand o forma
rotunda, ca de lotus ca infloreste, deschizandu-si frunzele
si inauntrul lotusului erau 1000 de lampi aprinse. Lumina
era acolo, dar era foarte placuta si nu te ranea. Flacara nu
palpaia si si-a trimis lumina deasupra sahastrarei, inspre
cer. Dintr-o data lotusul a disparut si a fost inlocuit de o
alta floare care avea 1000 de petale, pe care a putut sa le
innumere cu usurinta. Aceasta floare trimitea vibratii
foarte racoroase in tot corpul Sau. De asemenea Shri
Mataji a simtit cum kundalini a Sa s-a ridicat,
strapungand sahastrara si s-a amestecat cu vibratiile
racoroase pe care le raspandea floarea. Datorita
vibratiilor racoroase, petalele florii au inceput sa fluture
si astfel curgerea vibratiilor era continua si plina de
parfum. Stia ca nu are control asupra fluxului si ca va
continua neintrerupt. Luna mai este foarte calduroasa si
datorita faptului ca era pet arm, era umiditate, dar
racoarea venea din interiorul lui Shri Mataji. Floarea cu o
suta de petale a disparut si floarea cu o mie de lampi a
reaparut. De data aceasta era o contopire a stralucirii
lampilor care a strapuns sahastrara ca o raza si, desi
vibratiile racoroase curgeau din sahastrara, nu deranjau si
nici nu faceau ca flacara sa palpaie.
Fascicolul de lumina se indrepta inspre cer si putea
fi vazut in ciuda razelor soarelui. Shri Mataji a simtit
cum se scurge multa energie din capul sau, dar fara sa ii
creeze vreo neplacere. Acest flux energetic a reprezentat
de fapt o experienta foarte frumoasa, invioratoare. Shri
Mataji era foarte bucuroasa sa asiste la toate acestea.
Ochii sai straluceau si se putea uita direct la soare fara ca
aceasta sa-I cauzeze discomfort in privire, cum patesc
oamenii de obicei cand se uita direct la soare. Shri Mataji
stia ca acum s-a manifestat in sfarsit si ca energia din
interiorul Sau curgea cu multa delicatete ca omenirea
trebuia salvata cu ajutorul acestei energii. Stia ca aceasta
era Paramchaitanya (vibratii pure) si ca sursa acestei
energii este Ea insasi, Adi Shakti, Energia Primordiala.
Shri Mataji era constienta ca seminarul tinut de
Acharya Rajneesh ii induce ape oameni in eroare, ca-i
duce ape cai gresite. Asa ca a plecat de le seminar si S-A
intors la Bombay. Pe drum a cugetat la modul in care sa
le spuna oamenilor ca S-A manifestat in toata
splendoarea Sa. Oare o vor crede macar cei apropiati,
sotul, copiii si alte rude? Stia ca lumea o va crede cu
greu, nu numai din cauza ca putea sa se manifeste ca Adi
Shakti, ci si din cauza ca trebuiau sa accepte faptul ca
mama, sotia, sora, matusa lor poate sa aiba o asemenea
calitate spirituala. Deci, si-a spus ca e mai bine sa nu
spuna despre aceste lucruri deocamdata, ci sa astepte o
ocazie potrivita pentru a-si revela adevaratul Sine. Stia ca
daca ar fi vorbit depre spiritualitatea Sa deosebita, nimeni
nu ar fi crezut-O. De fapt, ar fi ridiculizat-O pentru o
asemenea declaratie pompoasa. Mai mult, credea cu
multa convingere ca munca Sa va vorbi de la sine mai
mult decat cuvintele Sale. Chiar si azi, doar munca Sa
vorbeste despre faptele Sale, in ceea ce priveste
realizarile personale. Pana si astazi, daca o persoana este
vindecata spune ca datorita Paramchaitanya s-a tamaduit.
Doar o singura data imi amintesc ca a zis, si asta doar la
insistentele sahaja yoghinilor, ca este Adi Shakti. Aceasta
calitate a Sa m-a impresionat mult atunci, dar si astazi.
Asadar a venit acasa si s-a rezumat in liniste la a
avea grija de copii si de sot. A zis ca singura persoana
care a inteles-O si a stiut despre Ea era tata, care odata i-a
zis ca ar trebui sa se manifested oar atunci cand va putea
sa realizarea in masa. Mi-a zis ca atunci i-a fost dor de
tata. Avea nevoie imediata ca sa o recunoasca cineva,
decat sa se preamareasca singura pentru felul in care s-a
manifestat.
In curand s-a ivit o ocazie care i-a dovedit calitatea
de vindicator spiritual, daca nu de Adi Shakti. O ruda
indepartata a lui Sir C.P. a venit la Shri Mataji acasa
impreuna cu sotia lui. Deoarece acesta era mai in varsta
decat Sir C.P. si Shri Mataji, si-a acoperit capul cu sari-ul
(ghunghat), in semn de respect si a vrut sa atinga
picioarele cuplului (este o traditie hindusa care consta in
atingerea picioarelor celor mai in varsta ca sa primesti
binecuvantarea acestora). Oricum, ruda imediat a obiectat
referitor la faptul ca Shri Mataji n-ar trebui sa le atinga
picioarele, deoarece a avut un vis in care Shri Mataji
aparea ca o zeita si l-a asigurat ca poate sa-i vindece
boala sotiei sale, fara vreun medicament. El i-a zis lui
Shri Mataji ca este Devi (Zeita) si ca ei ar trebui sa fie
aceia care-I ating picioarele.
Vindecarea pacientei din nefericire a fost atribuita
faptului ca avea incredere imensa in Shri Mataji si nu
energiei Sale spirituale. Scepticismul acceptarii ca mama
sau sotia sad ea dovada de o asemenea energia spirituala
era mai presus de intelegere a fiicelor Sale, a sotului, a
rudelor. Oricum, acest eveniment i-a intarit si mai mult
convingerea ca pana la urma va izbavi omenirea de
aceasta iluzie, create de Maya. Stia ca puterea dragostei
era atat de coplesitoare, incat va depasi toate obstacolele
care ii vin in drum.
Mai stia ca pentru a ajunge la spiritualitatea
oamenilor, trebuia sa-si arate energia manifestandu-se cu
ocazia vindecarii oamenilor. Vestea vindecarii pacientei
care avea cancer a ajuns la urechile cunostintelor,
preietenilor si la alti binevoitori, iar unii dintre ei au venit
si si-au exprimat dorinta de a-si vindeca si ei neputintele
fizice. O doamna, pe nume Oak a acceptat-O pe Shri
Mataji ca guru si a inceput sa urmeze instructiunile pe
care, le-a dat Shri Mataji. Asa a inceput activitatea din
Sahaja Yoga, in iulie 1970. Cand Shri Mataji a venit in
Teheran, avea cam 12 discipoli, Chandubai Javeri,
Raulbai si altii, unii considerand-O doar vindecatoare, iar
altii o considerau un lider spiritual.
Mi-a virbit cam trei ore non-stop. Cand a inceput
sa-mi povesteasca era in zori si cand a terminat de
povestit se intunecase si nici unul dintre noi nu a realizat
cand au trecut cele trei ore. Shri Mataji si-a exprimat
dorinta de a le da Realizarea Sinelui catorva prieteni ai
mei care aveau o inclinatie spirituala. Deci, cand ne-am
intors la Teheran, mi-am sunat cativa prieteni si am
aranjat o intalnire cu ei si Shri Mataji a doua zi.
Unii prieteni ai mei care auzisera de Shri Mataji de
la mine, o admirau. Deci, au decis sa o distreze.
Singurele lucruri de distractie din Teheran erau cluburile
de noapte, asa ca a dus-O la un club de noapte si prietenii
mei, din pura ospitalitate, i-au oferit sampanie. Eram cam
rusinat, deoarece le dadusem instructiuni precise
prietenilor mei in privinta faptului ca nu trebuie oferite
bauturi atunci cand e vorba de Shri Mataji sa fie distrata.
Shri Mataji a refuzat, evident. A zis ca prietenii mei pot
bea, daca vor. Eram aproape sigur ca imi vor oferi si mie
sampanie, dar au fost intelepti si nu au facut-o. In
schimb, i-au oferit sotiei mele, care de asemenea a
refuzat. Trebuie sa mentionez aici ca niciodata nu mi-a
placut sa beau, dar niciodata nu am vrut nici macar
sampanie sa beau in fata Sa, atat de mult o respectam.
A doua zi, aproape 20 de prieteni ai mei au venit,
unii cu sotiile. Prietenii mei de la Ambasada Indiei,
Natiunile Unite, agenti de calatorie din presa si,
bineinteles managerul meu, toti au venit si dupa cina si-
au primit Realizarea Sinelui. In acele timpuri Shri Mataji
le dadea Realizarea Sinelui, dar inainte le spunea sa stea
intinsi. Cand dadea Realizarea Sinelui, eu eram in
apropiere si priveam cum se desfasoara intreaga
activitate. Dintr-o data am simtit o aroma de lemn de
santal. Mirosul era atat de puternic, incat intreaga camera
era plina de aroma de lemn de santal. Am banuit ca poate
Shri Mataji a adus niste lemn de santal in poseta si stiam
foarte bine ca era interzis sa aduci lemn de santal in
Teheran. In contextual dat si anume ca unii oameni din
presa venisera si ei la sedinta de Realizare a Sinelui, mi-
am facut griji sa nu se intample ceva nedorit si am mers
la Shri Mataji, soptindu-I daca a adus lemn de santal cu
ea. Auzind aceste cuvinte, Shri Mataji a ras cu pofta si,
fara sa vorbeasca, a aratat spre un anume Domn Divan si
apoi mi-a zis sa merg si sa-i miros capul. Doctorul Divan,
care parea a fi intr-o alta lume dupa ce si-a primit
Realizarea Sinelui emitea o aroma puternica de lemn de
santal din zona capului. Dupa ce i-am mirosit capul, i-am
soptit numele la ureche, dar nu a avut nici o reactie. Asa
ca l-am scuturat si l-am intrebat daca si-a dat pe cap cu
ulei cu aroma de santal. Mi-a raspuns ca nu-si mai da cu
ulei de par de ceva vreme, deoarece ii pica parul si mi-a
mai zis ca probabil Shri Mataji i-a dat o senzatie
racoroasa la nivelul capului, deoarece simtea cum s-a
racorit inauntru. Am fost foarte surprins de faptul ca Shri
Mataji poate sa transmita o asemenea aroma in corpul
cuiva stand la o distanta considerabila.
Mai era o Doamna Parsi care venise in carje,
deoarece avea artrita acuta. Cand a plecat dupa ce si-a
primit Realizarea Sinelui, a fost fara carje si a doua zi a
fost vazuta pe cand conducea masina.
Ziua urmatoare toate ziarele importante englezesti
din Teheran au publicat lucruri despre evenimentul
relatat mai sus si ziaristii au spus ca au fost martori la
toate acestea mentionate mai sus.
Aceste stiri au fost citite de multi oameni si dintr-o
data am inceput sa primesc multe telefoane. Pana seara,
multi oameni, impreuna cu rudele lor bonlave, au inceput
sa stea la coada in fata casei mele. Intr-o dupa amiza pe
cand veneam acasa pentru masa de pranz, am vazut o
multime de oameni stand la intrarea in cladire. Cand i-am
intrebat, mi-au spus ca asteapta se le vina randul ca sa
primeasca binecuvantarile lui Shri Mataji si, deoarece era
vremea pranzului, sotia mea le spusese sa astepte.
Asadar, i-am intrebat de ce asteapta afara, la care ei mi-
au raspuns ca era deja plina casa de vizitatori care
asteptau sa le vina randul. Cand am ajuns in apartament
am vazut o multime de oameni, unii indieni, unii parsi,
altii din Persia, unii libanezi si chiar musulmani iranieni,
toti astaptand ca Shri Mataji sa-si termine de mancat
pranzul. Popularitatea lui Shri Mataji cerscuse atat de
mult, dupa ce la inceput am prezentat-O ca fiind sora
mea, cand am plecat am inceput sa fiu prezentat ca fiind
fratele Sau.
Shri Mataji a stat cu mine cam opt zile si dupa ce a
facut cateva cumparaturi in centru, s-a intors la Bombay.
Chair si dupa ce a plecat, tot mai veneau oameni
care intrebau de Shri Mataji.
Vizita Sa la Teheran m-a uimit pur si simplu. Pe de
o parte admiteam faptul ca are puterea de a vindeca
oameni, dar ratiunea ma impiedica sa recunosc ca ar
putea transforma o fiinta omeneasca din interior. In
acelasi timp, simteam ca, daca Shri Mataji poate sa
realizeze aceasta cerinta imposibila, as fi cel mai fericit,
deoarece pe Ea o iubeam cel mai mult. Aceste sentimente
contractidorii au generat multa confuzie si m-am gandit
ca mai devreme sau mai tarziu va realiza impisibilitatea
incercarii Sale si, judecand rational, va abandona ideeea
de a transforma fiintele umane.
In anul 1971 Sadhana s-a casatorit si noi toti am
mers la nunta sa. Sotul Sadhanei, Rommel, provine dintr-
o familie de proprietari din Bihar si are puternice
inclinatii spirituale. Casatoria a fost ca de obicei un mare
festival de muzica si divertisment. A fost de asemenea
placut, deoarece multe rude si cunostinte au venit sa
participe la nunta.
Deja aveam aproape cinci ani de cand lucram in
strainatate. Initial am fost trimis pentru trei ani, dar
manager-ul meu si manager-ul regional din Beirut au
recomandat prelungirea sederii mele cu alti trei ani.
Oricum, asociatia de ofiteri din departamentul de
finante din Air India a protestat referitor la faptul ca sunt
singurul dintre managerii contabili care a fost trimis in
strainatate atata timp. Prin urmare, la inceputul lui 1972 a
trebuit sa ma intorc in Bombay.
Am venit la Bombay si am lucrat la Air India in
departamentul de plati (avand girja de salarii si alte
beneficii ale angajatilor). Din nou a trebuit sa merg in
Teheran pentru o scurta perioada de 15 zile, ca sa rezolv
niste probleme cauzate de un agent care escroca Air
India. Cand am venit in Bombay, mi s-a spus de catre
Shri Mataji ca lui Sir C.P. i s-a oferit postul de Presedinte
al Organizatiei Internationale Maritime, avand sediul in
Londra. Deoarece nu aveam casa mea, stateam cu
cealalta sora a mea, Indu. In februarie 1972, Jyoti, sora
mai mica a lui Mridul, s-a casatorit cu un domn, Kripa
David, care lucra atunci ca manager in una din gradinile
noastre cu ceai din Banga-lull de vest. Ne-am intors in
Bombay dupa casatorie si, pe cand eram in Nagpur, am
cumparat o masina la mana a doua, un Herald si m-am
intors la Bombay cu masina. La scurt timp am inchiriat
un apartament in East Santa Cruz, aproape de birou si
fiul meu cel mare a fost admis intr-o scoala
administrativa de Air India.
In septembrie 1972, Guverul Indiei a introdus o
bancnota de 20 de Rupii si, deoarece stocul era limitat,
m-am dus la bancheri ca sa rezerv o cota pentru Air
India, mai ales pentru salarii. Deoarece am mers la
bancheri fara sa discut acest amanunt cu superiorii mei,
mi s-a cerut o explicatie. Am fost foarte mahnit sa vad ca
toate aranjamentele birocratice din Air India mi s-au
intors impotriva, doar pentru ca avusesem initiative de a
face un lucru bun pentru Air India. Am explicat
avantajele si anume, ca avand bancnote de 20 de Rupii,
vom econommisi timp, deoarece numaratul bancnotelor
ar lua mai mult timp decat numaratul acestor bancnote de
20 de Rupii. Cand am zis toate acestea, seful meu a
insistat cu argumentul ca ar fi trebuit sa ii cer
permisiunea. Chiar mi-am pierdut cumpatul ci i-am spus
ca nu au nevoie de oameni cu initiativa, ci de sclavi care
sa se supuna ordinilor lor. Auzind ce i-am zis, seful a
inceput sa tipe la mine. Deja eram enervat si i-am zis ca
as prefera sa demisionez decat sa lucerz in sclavie. Toate
acestea fiind spuse, am parasite biroul sau foarte agitat si
destul de hotarat sa parasesc Air India cu prima ocazie
care se iveste.
Aveam o secretara din sudul Indiei care era foarte
inteligenta. Numele ei era Jaya si o tratam ca pe fata mea.
Era o persoana sensibila, asa ca imediat si-a dat seama ca
eram furios. A venit in biroul meu si mi-a zis ca s-a
ocupat de toata treaba care trebuia facuta in ziua
respectiva si ca ar fi bine sa ma relaxes si sa citesc ziarul.
Cand am inceput sa citesc ziarul, am vazut un anunt dat
de Modi Rubber – o firma renumita care produce
cauciucuri, care aveau nevoie de un controlor financiar
asistent, oferind un salariu dublu fata de cel pe care il
primeam de la Air India. Imediat am anuntat-o pe Jaya si
mi-am pregatit aplicatia pentru postul respectiv sau
pentru unul echivalent. La referinte am metionat numele
lui Sir C.P. si K.N.P. Salve, care atunci devenise membru
al Parlamentului.
Seara, seful meu m-a chemat si mi-a zis ca ar
trebui sa uit ce s-a intamplat in acea dimineata si ca la o
varsta inaintata ca a lui trebuie sa-i mai permiti anumite
lucruri. Pentru ca eram prieten bun cu seful meu, am
consimtit imediat sa uit ce a fost, considerand totul doar
un vis urat. Totusi, am uitat ca deja aplicasem pentru o
slujba in alta parte. Dupa aproape o saptamana de la acest
eveniment, pe cand citeam ziarul, am vazut ca N.K.P. era
in consiliul de directori de la Modi Rubber. Imediat mi-
am amintit de aplicatia mea si de rusinea pe care N.K.P.
va trebui sa o suporte din cauza acestei aplicatii. Deci, l-
am sunat imediat pe N.K.P., i-am spus intreaga poveste si
i-am cerut sa le spuna oamenilor de la Modi Rubber sa
ignore aplicatia mea.
Am uitat sa mentionez ca in acel an, 1967, N.K.P.
a fost ales membru al Lok Sabha (Casa Comunelor) din
Parlament. Slujba lui de contabil autorizat era ocupata de
Domnul Jain, impreuna cu Krishna Saharasbuddhe, un
baiat mai mic decat mine, dar care fusese primit la Salve
si Compania la insistenta mea. S-a intamplat ca treaba de
la Salve si Compania a prosperat si a devenit o companie
renumita in toata India centrala. Asa stand lucrurile,
N.K.P. avea nevoie de cati mai multi oameni de
incredere. Asa ca atunci cand s-a ivit ocazia ca eu sa
vreau sa imi schimb locul de munca, N.K.P. mi-a cerut sa
vin la Delhi imediat, asigurandu-ma ca voi avea un viitor
stralucit acolo. Cand m-am intalnit cu el in Delhi, mi-a
facut propunerea sa ma alatur firmei Salve si Compania,
descriind totul in imagini foarte roz. M-am intors la
Bombay si m-am consultata cu Shri Mataji si Sir C.P.,
care m-au sfatuit sa ma alatur firmei Slave si Compania,
deoarece am mai multe sanse pentru viitor in acest loc.
Asa ca in septembrie 1972, mi-am dat demisia, cu o luna
preaviz. Imediat s-au iscat reactii in intregul departament
financiar. Unii dintre sefii mei nu voiau sa plec, in timp
ce altii doreau sa plec, deoarece Air India nu era locul sa-
mi valorific intreg potentialul. Diectorul meu financiar
m-a chemat intr-o zi si mi-a oferit o promovare si un
apartament in colonia Air India, totusi eram destul de
hotarat sa plec si sa fiu alaturi de fratele meu. Asa ca pe 5
octombrie 1972, dupa ce mi-a luat ramas bun de la toti
prietenii si binevoitorii de acolo, am plecat la Nagpur cu
masina, impreuna cu sotia mea si cu cei doi copii. Am
ajuns la Nagpur pe 7 octombrie, dupa ce ne-am odhinit o
zip e drum si imediat am mers la spital, sa o vedem pe
Mridul si nou-nascutul sau care a venit pe lume chiar in
acea zi. Din nou era o zi de Diwali. Dupa o zi agitate, am
petrecut noaptea in apartamentul pe care-l inchiriasem de
la cumnata mea (am uitat sa mentionez ca inchiriasem un
apartamnet in colonia Air India din Santa Cruz, Bombay,
in programul promovat de Air India, “Fii proprietarul
unui aparatament”. Cand am plecat de la Air India, era
inca in cosntructie si, deoarece nu mai faceam parte din
personalul de la Air India, nu mai puteam fi proprietarul
aparatamentului si banii pe care ii platisera mi-au fost
inapoiati. Deoarece mobila trebuia sa vina si nu prea
aveam cum sa ne preparam mancarea, ne-am inceput
viata in Nagpur, pregatind mancarea la o soba pe gaz.
Oricum, in curand, mobila si alte provizii au venit si ne-
am stabilit o viata normala in Nagpur. Biroul de la firma
Salve si Compania unde lucram nu era departe de
apartamentul in care stateam. Apartamentul pe care l-am
inchiriat era intr-un sitem duplex. Avea un dormitor la
parter si doua dormitoare cu un balcon imens la etaj.
Unul dintre dormitoarele de la etaj era cel pe care il
ocupa Shri Mataji de fiecare data cand se afla in vizita in
Nagpur.
Cand am inceput sa lucrez mai serios, am realizat
ca nu totul era chiar asa de roz cum fusese pictat.
Intoarcerea mea la firma Salve si Compania era cam
dificila pentru unii, asa ca nu m-am adaptat imediat la
cerintele complexe ale profesiei, in comparatie cu slujba
pe care am avut-o la Air India. Eram cam frustrat si am
inceput sa ma invinuiesc pentru faptul ca am parasite
slujba confortabila pe care o aveam la Air India.
Frustrarea mea era sporita de faptul ca toate cazurile
clientilor care erau considerate fara speranta sau foarte
complicate imi erau repartizate mie, in sperranta ca le voi
rezolva, mai ales in ceea ce priveste problema taxelor pe
venit. Niciuna din asigurarile promise de N.K.P. nu a fost
indeplinita. Mi s-a spus ca voi fi facut partener in firma
Salve si Compania, dar acest lucru a ramas doar la stadiul
de promisiune. Desi i-am amintit de promisiune, nu am
obtinut nici un rezultat. In schimb, am fost facut partener
in alte doua companii, dar doar cu numele. De asemenea
nu mi-a fost acordat statutul pe care-l meritam, probabil
fiindca fratele meu s-a gandit ca nu-i voi indeplini
asteptarile asa. In 1973, Shri Mataji a venit la Nagpur
impreuna cu Sir C.P. si copiii si a mai adus si 12 discipoli
ai Sai. Imi amintesc de unul dintre ei, Domul Pai, un
brahman hindus fidel i-a facut puja in stil traditional
hindus, la care nu i se permitea accesul niciunui intrus.
Mai tarziu mi s-a explicat ca atunci cand ii organizau
puja lui Shri Mataji, vibratiile erau atat de puternice,
incat orice intrus care venea in camera ar fi tulburat
vibratiile. Am interpretat puja ca fiind un alt ritual care
m-a indepartat de cultura sahaj, crezand ca este o alta
religie ritualista lipsita de spiritualitate. Totusi, este un
eveniment pe care as vrea sa-l mentionez aici.
Intr-o seara, pe cand Shri Mataji statea pe veranda
casei lui N.K.P., a venit un om cu haine ponosite si nears
pe pragul usii strigand: :Ma! Ma!” (insemnand “Mama!
Mama!) “Unde esti?” Atunci cand a vazut-O pe Shri
Mataji s-a prosternat in fata Sa si a inceput sa planga
incontinuu, murmurand faptul ca misiunea vietii lui s-a
indeplinit. Observandu-i hainele murdare si felul in care
arata, am vrut sa paraseasca imediat casa, crezand ca este
vreun cersator sau vreun strengar de pe strada care aflase
de Shri Mataji si dorea sa profite pretinzand ca este
devotul sau. Shri Mataji, ca de obicei, a fost foarte
generoasa si l-a intrebat daca vrea sa bea sau sa manance
ceva. Am fost cam socat, deoarece am crezut ca ar
prefera ca acesta sa plece, dar in schimb Shri Mataji era
generoasa cu el. Raspunzandu-i la intrebare, el i-a cerut
cu lacrimi in ochi un pahar cu apa. Mi-a zis mie sa ii
aduc un pahar cu apa, iar Shri Mataji s-a dus in casa.
Cand am venit, nu am mai gasit persoana respectiva. Am
crezut ca poate s-a dus pe veranda, asa ca am venit pe
veranda, dar acolo era un paznic si nimeni altcineva.
Casa lui N.K.P. avea o curte mare si doar o singura
poarta pe care sa iesi, acolo unde statea paznicul. L-am
intrebat pe paznic, care a spus ca a fost un om, dar care s-
a dus spre dreapta, nu spre stanga unde era poarta pe
unde se iesea si apoi a disparut inexplicabil. Am urmat
directia pe und ear fi putut merge barbatul si am fost
uimit sa aflu ca nu era nimeni acolo. Deoarece era locul
in care se termina curtea, omul ar fi trebuit sa iasa pe
poarta. Intregul episod m-a pus pe ganduri si i-am
povestit ce s-a intamplat lui Shri Mataji care a zis ca
omul respective era un sfant, un om realizat care avea
capacitatea sa dispara. Bineinteles ca nu am crezut-O, dar
acest eveniment mi-a ramas intiparit in memorie destul
de puternic. La inceputul anului 1974, Shri Mataji a mers
in Anglia in calitate de sotie a Presedintelui IMCO
(Organizatia Coordonatoare Maritima Internationala) si
eu am ramas singur cu problemele din cariera in niste
circumstante nu tocmai favorabile. Totusi, era tarziu ca
sa ma mai gandesc sa-mi schimb locul de munca,
deoarece aveam si responsabilitatea educarii celor doi fii
ai mei. Speram insa ca intr-o zi, abilitatea mea,
indifferent cat era, ma va ajuta sa am o pozitie
merituoasa in cariera profesionala. Cu acesta speranta in
minte, am continuat sa lucrez la firma Salve &
Compania, desi trebuie sa admit ca nu ma implicam total
sufleteste in profesie din cauza atitudinii negative a
oamenilor din jurul meu. Shri Mataji venea la Nagpur
mereu de Craciun si ma incuraja.
Din 1970 pana in 1983 Shri Mataji a tot incercat
sa-mi dea Realizarea Sinelui. Vizitele Sale la Nagpur cu
ocazia Craciunului erau permanente. Imi punea mainile si
picioarele Sale pe corpul meu, incercand sa-mi curete
chakrele (centrii), dar fara prea mare rezultat. De fiecare
data energia Kundalini se ridica, dar cobora imediat,
deoarece o vedeam pe sora mea. Dorinta lui Shri Mataji
de a-mi oferi realizarea Sinelui era atat de puternica,
incat efortul pe care il depunea cand incerca sa-mi ofere
Realizarea Sinelui era atat de mare, ca transpire, chiar si
in lunile de iarna. Ma simteam foarte prost din cauza
aceasta si de multe ori i-am cerut sa renunte la a ma mai
ajuta, considerandu-ma un caz inposibil. In ciuda dorintei
arzatoare a lui Shri Mataji, de fiecare data am esuat in a-
mi primi Realizarea Sinelui.
Deoarece nu eram multumit pe deplin de slujba
mea, mi-am incercat norocul si intr-o afacere cu jaluzele
rulate, dar iar am esuat. Prin 1975 devenisem prieten bun
cu un domn, pe nume L.S. Dewani, care este un avocat
renumit in Nagpur. Era atent cu persoana mea si de
fiecare data cand ma plangeam in legatura cu
amaraciunea pe care o simteam referitoare la profesia
mea, intotdeauna ma incuraja sa lucrez pe cont propriu
fara protectia si nu in umbra firmei Salve&Compania.
Era o decizie importanta, deoarece deja trecusem de 40
de ani si lucrul pe cont propriu ar fi fost un dezastru daca
nu-mi mergeau bine afacerile. Oricum, domnul Dewani
era foarte increzator in faptul ca voi avea success
profesional cand voi lucra ca persoana independenta. De
asemenea am fost incurajat de Shri Mataji atunci cand ne
vizita de Craciun. Asa ca in decembrie 1977 am cerut
binecuvantarea lui Shri Mataji pentru a-mi schimba locul
de munca si a incepe sa lucrez pe cont propriu. Oricum, a
trebuit sa-mi termin datoriile pe care le aveam fata de
Salve si Compania si acest fapt mi-a luat destul timp.
Domnul Dewani mi-a oferit unul dintre birourile sale
intr-o zona comerciala din centrul Nagpur-ului, avand
telefon si mobile, fara sa-mi ceara vreun ban. Acest gest
al sau nu era numai nobil si o dovada a generozitatii sale,
ci cu siguranta indica si dorinta sa de a ma ajuta sa ies
din incurcatura. Astfel, pe 1 august 1978, mi-am luat la
revedere de la Salave si Compania si am inceput practica
pe cont propriu. Mi s-a inrezis ca adaug “si Compania”
numelui meu, deoarece N.K.P. a crezut ca o sa
prejudiciez afacerile de la Salve si Compania din aceasta
pricina. Deci mi-am inceput cariera independenta sub
numele si stilul “H.P. Salve”, fara nici o adaugire. Ajit,
nepotul meu si un domn pe nume Menghani si Nandlal,
in calitate de mesager, acesta era tot personalul pe care il
detineam. Nu aveam dosare si in curand as fi ramas fara
bani. Primele doua saptamani si ceva nu am avut nici un
client si incepusem sa simt ca din nou am facut o
greseala. Oricum, pe urma am avut multi clienti si nu m-
am mai uitat inapoi in cariera mea profesionala.
Intre 1979-1980 Shri Mataji a adus un grup de
straini la Nagpur, ca parte din turul Maharashtrei. Eu am
organizat programele publice si tururile de vizitare. I-am
dus la sanctuarul de tigri tadoba si s-au simtit minunat in
jungle. Mentionez aceste lucruri, mai ales pentru ca acela
care s-a ocupat de organizarea proviziilor a fost domnul
Gangaram, care a jucat un rol important in initierea mea
in cultura Sahaj de mai tarziu.
In anul 1980 am fost ales Presedinte al filialei din
Nagpur a Institutului de Contabilitate Autorizata, post pe
care l-am detinut pana in 1982. M-am ocupat de aceasta
filiala atunci cand se afla in prag de faliment, dar datorita
eforturilor sincere pe care le-a depus comitetul care avea
grija de el, nu numai ca am reusit sa scoatem filiala din
criza, ci atunci cand mi-am terminat serviciul, ajunsese
cea mai buna filiala din intreaga Indie. Deoarece
activitatea din Sahaja Yoga a inceput sa ia amploare in
Bombay si in imprejurimi, durata sederii lui Shri Mataji
in India s-a marit si am avut privilegiul sa particip la
programele organizate cu ocazia felicitarilor pentru ziua
de nastere, cat si cateva puja. La puja mi se parea o
atmosfera monotona si plictisitoare. Eram convins ca
Shri Mataji predica despre Religia Universala si despre
un singur Dumnezeu, in care si eu credeam cu putere si
dintotdeauna manifestam o aversiune fata de religiliile
facute de oameni, care ii incadrau pe toti in categori
articiale, lucru care nu ar fi fost niciodata intentia
divinitatii. Shri Mataji spunea ca intotdeauna trebuie sa
depasim ce este evident si sa simtim ce este subtil, dar
din cauza ca nu eram Realizat, credeam ca a simti subtil
era ceva care tinea mai mult de imaginar, decat de real.
De asemenea nu puteam sa inteleg de ce, daca divinitatea
era fara forma, o venereau pe Shri Mataji ca pe o Zeita,
desi era in forma umana. Toate aceste lucruri erau peste
puterea mea de intelegere, peste taramurile realitatii si
prin urmare, nu am acordat prea multa atentie activitatii
spirituale a lui Shri Mataji.
In anul 1983, seminarul din Maharashtra s-a tinut
la Bordi, in statul Gujarat si slujba de catering i-a fost
repartizata lui Gangaram. Intregul seminar a fost
dezorganizat si prin urmare, Gangaram a iesit in pierdere,
pentru ca multi oameni din satele din apropiere s-au
furisat in zona cu mancare si au mancat pranzul si cina,
fara sa plateasca vreun ban. Ca rezultat, atunci cand I s-a
oferit misiunea de a aproviziona cu mancare in 1984,
acesta a insistat ca sa fiu si eu present, ca sa nu mai aiba
iar de pierdut. Nu m-as fi dus la Bordi, daca nu ar fi
insistat Gangaram. Seminarul din 1984 a fost organizat
din nou in lunile decembrie si ianuarie. Erau acolo cam
300-400 de sahaja yoghini, inclusive cam 60-70 de
sahaja yoghini din strainatate. Luasem un avion din
Calcutta direct spre Bombay si apoi un tren spre Bordi.
Ma asteptam sa fiu primit cum se cuvine, dar ego-ul meu
a primit o lovitura puternica, pentru ca nu a venit nimeni
sa ma intampine la gara. Seminarul era la o oarecare
distanta si destui sahaja yoghini venisera din Bombay. I-
am urmat dupa ce am inchiriat o tonga. Cand am ajuns la
locul seminarului, am mers la Shri Mataji in camera
direct, fara sa tin cont de vreun protocol (nici nu stiam ca
exista un protocol atunci cand intri in camera lui Shri
Mataji) si mi-am exprimat nemultumirea in legatura cu
faptul ca nu a venit nimeni la gara sa ma astepte. Vazand
ca eram furios, Shri Mataji m-a calmat si mi-a zis ca
nimeni nu a stiut exact cu ce tren vin (desi trimisesem o
telegrama organizatorilor spunand in detaliu programul
sosirii mele). Oricum, Shri Mataji a adaugat ca indiferent
ce s-a intamplat tine acum de domeniului trecutului si ca
ar fi bine sa ma relaxes si sa ma bucur de seminar.
Dupa cina din noaptea aceea ca de obicei era
acelasi program musical. Unui sahaja yoghin American
(al carui nume nu mi-l amintesc) i s-a cerut sa cante un
bhajan. Initial am fost uimit de faptul ca un american va
canta un bhajan indian si abia asteptam sa-l aud cum
canta. A fost pregatita o chitara, care reprezenta singurul
instrument care il acompania. Nu era tabla si nici
harmonium sau oricare alt instrument indian care sa-l
acompanieze. Am fost foarte mirat la gandul cum va suna
bhajan-ul cantat de el. A inceput sa cante “Raghupati
raghav raja ram”, un bhajan foarte cunoscut, dar il canta
in stil rock and roll. Nu stiam daca sa rad sau sa plang,
mai ales cand a inceput sa imprivizeze in stilul tipic rock
and roll, cantand: “unu, doi, trei, raghu, patru, raghu,
raghu.” Simteam ca trebuie sa ii cer sa se opreasca si sa-i
spun ce cred in legatura cu faptul ca a modificat atat de
mult intr-un sens negativ un bhajan care nu era doar o
sursa de incantare muzicala pentru toti indienii, ci si un
cantec foarte drag lui Mahatma Gandhi. Am fost complet
uluit sa aflu ca Shri Mataji l-a laudat pentru felul in care
a cantat. Era prea mult pentru mine sa accept asa ceva,
cum o doamna care toata viata i-a ascultat pe cei mai
buni muzicieni din India poate sa fie expusa la o muzica
atat de ridicola, fara acorduri, o adevarata teroare si apoi
sa o mai si laude, chiar era peste puterea mea de a tolera
asa ceva. Nu am suportat ideea ca sora mea, care era o
cunoscatoare fina a muzicii sa suporte un asemenea
caraghioslac de muzica. Asa ca am rezolvat problema
prin faptul ca ori de cate ori s-a tinut vreun seminar,
aduceam muzicieni din Nagpur care sa-i cante lui Shri
Mataji muzica buna.
Am uitat sa mentionez ca in anul 1973, am fost in
jurul unei competitii musicale unde Prabhakar Dhakde
(Guruji) canta un gazzal. Imediat mi-am dat seama de
potentialul sau si le-am zis organizatorilor sa-i spuna sa
ma contacteze. Am fost foarte impresionat nu numai de
talentul sau musical, ci si de faptul ca avea o scoala de
muzica pentru cei nevoiasi, luandu-le taxe minime sau
chiar fara nici un ban. Am decis sa-l ajut si am creat o
organizatie numita Swar Madhuri (Notatie dulce) si sub
auspiciile acestei organizatii am aranjat programele unor
artisti mari cum ar fi Ustad Amjad, Ali Khan Sahib,
Budhadit Mukerji, Pandit Jagdish Prasad, M. Rajam si
cunoscutul grup de qawwal Shankar Shambhu. Prin
urmare, erau niste relatii stranse de prietenie intre Guruji
si muzicienii sai, si eram foarte increzator in faptul ca vor
fi foarte bucurosi sa vina si sa cante pentru Shri Mataji.
Trebuie sa mentionez aici ca insasi Shri Mataji a fost
foarte impresionata de faptul ca Guruji avea o scoala
pentru saraci si i-a vizitat odata scoala in timpul unei
vizite la Nagpur. Asa ca am luat aceasta hotarare, dar nu
am facut-o publica. Acesta a fost punctul de cotitura din
viata mea si as spune ca ironia este ca-i datorez acest
lucru acelui cantaret american. Caudate sunt caile
destinului.
Dupa seminar am condus inapoi spre Bombay de
la Bordi impreuna cu Shri Mataji. Avea nevoie de masina
mea pentru intregul tur de Maharashtra si eram foarte
mandru ca pot sa-i fiu de ajutor. Oricum, la nivel subtil
Shri Mataji ma ajuta ca sa o inteleg mai bine. Cand am
ajuns iin Bombay mi-a dat niste bani, ca sa ma duc inapoi
cu masina la Nagpur. Am refuzat zicand ca am ceva bani
si trebuia sa mai primesc cativa de la clientii mei din
Bombay. Am refuzat banii, in ciuda faptului ca Shri
Mataji a insistat. Planuisem sa plec la Nagpur a doua si
de dimineata, dupa ce ma intalneam cu clientii. Ce s-a
intamplat in ziua urmatoare mi-a deschis ochii si mai
mult. Era duminica si toate birourile clientilor mei erau
inchise, iar ei se dusesera la un picnic pe o insula din
apropiere. Am intrebat-o pe nepoata mea daca poate sa-
mi imprumute niste bani, dar mi-a spus ca toti banii sai se
aflau in banca si ca e posibil sa ma ajute, dar doar luni.
Din cauza ca aveam o intalnire importanta fixate la
Nagpur pentru ziua de luni, nu aveam de ales decat sa
plec din Bombay pana la pranz in acea zi. Asa ca,
asemenea unui soldat invins, am mers la Shri Mataji si i-
am marturisit ca ar fi trebuit sa iau banii pe care mi i-a
oferit, dar din cauza ego-ului i-am refuzat. Shri Mataji a
ras si mi-a dat banii, dar m-a sfatuit sa n-O mai contrazic
niciodata, deoarece poate sa vada in viitor.
O situatie similara s-a intamplat multi ani mai
tarziu in 1987 pe cand eram in Pune. Trebuia sa ma
intalnesc cu comisionarul sef al taxelor pe venit si in acea
dimineata Shri Mataji m-a chemat si mi-a oferit o cravata
frumoasa zicand ca niciodata nu mi-a dat o cravata. Din
nou am protestat si i-am raspuns lui Shri Mataji ca imi
daduse cel putin 100 de cravate. Totusi, a insistat,
spunand ca ar trebui sa o pastrez sip e aceasta, dar am
refuzat ferm, zicand ca generozitatea Sa ma va rasfata. In
acea dupa-amiaza, cand ma pregateam sa merg sa ma
intalnesc cu comisarul sef, costumul era acolo, dar nu era
nici o cravata. Mi-a fost foarte rusine de situatie si am
vrut sa imprumut o cravata de la oricarin din sahaja
yoghini, inclusiv de la cei straini care lucrau la costructia
Prathisthan-ului. La acea vreme Shri Mataji le-a oferit
bani pentru munca lor, dar ei nu-i luau si doar dupa multe
insistente au acceptat. Pentru ca toti purtau kurta niciunul
nu avea cravata. Asa ca pana la urma a trebuit sa ma duc
la Shri Mataji si din nou mi-a amintit faptul ca poate sa
vada in viitor, lucru pe care eu nu-l pot face. Asadar
sahaja yoghinii au acceptat pana la urma banii pentru ca
aveau nevoie de ei. Acest lucru a fost dovedit de multe
ori. Cand m-am intors la Nagpur, primul lucru pe care l-
am facut a fost sa iau legatura cu Guruji si cu multi
muzicieni si sa-i rog sa nu-si faca alte planuri pentru
decembrie si inceputul lui ianuarie 1985-1986, iar ei au
acceptat bucurosi.
Succesul meu in cariera mi-a adus multi bani, dar
odata cu acetsia si un ego imens. Fumam pipa si vorbeam
cu clientii in timp ce mai trageam un fum. Umilinta mi se
dusese si fusese inlocuita cu aroganta si ego. Am inceput
sa fiu foarte mandru de realizarile mele si ma laudam cu
ele, ceea ce era contrar compartarii mele in general.
Simteam ca daca ma laud cu succesul meu, voi avea mai
multi clienti si voi fi remarcat ca fiind o personalitate
deosebita. Ma lasam dus de valul faimei si gloriei a ceea
ce credeam ca reprezinta o viata de succes. In septembrie
1985, m-am hotarat brusc sa renunt la fumat si la
bauturile pe care le beam ocazitional. Intr-o noapte, la un
dineu dat de un prieten al meu eram inconjurat de toate
doamnele ca sa le spun glume. Deoarece niciuna dintre
ele nu bea si nici nu fuma, am zis ca nici eu nu voi bea si
nici fuma, cel putin in noaptea aceea. In acea noapte, m-
am gandit la viata mea de pana atunci si am simtit ca
viata mea se va pierde si ca succesul material pe care l-
am avut nu va tine la nesfarsit. Mi-am facut o
introspectie referitoare la obiceiurile mele. Deveneam un
sclav al obiceiurilor? Eram cu adevarat propriul meu
stapan? Sau doar pozam in asa ceva? Toate aceste
intrebari si multe altele ma framantau in interior si am
hotarat ca, incepand cu ziua urmatoare nu voi mai fi
sclav al obiceiurilor mele. Credeam ca a fi egoist este un
obicei si nu voiam sa-i mai permit ego-ului sa ma
domine. Acesta parea a fi al doilea pas pe care l-am facut
catre sahaj. Oricum, la acea vreme, nici macar nu-mi
imaginam ca voi devein sahaja yoghin. Aveam sapte pipe
pentru cele sapte zile ale saptamanii din care sa fumez si
primul lucru pe care l-am facut a doua zi a fost sa prezint
prietenilor mei aceste pipe. Ma simteam victorios si
fericit, caci credeam ca am castigat o batalie.
Seminarul din acel an va fi organizat pentru prima
data in Ganapatipule. Seminarul urma sa inceapa, daca
imi amintesc bine, de Craciun si urma sa dureze pana
dupa anul nou. Gangaram se ocupa de catering si eu am
plecat cu o echipa de muzicieni la Ganapatipule, aproape
de Craciun. Nici nu e cazul sa mai mentionez ca nici eu,
nici muzicienii nu erau sahaja yoghini, dar promisesem
sa ii duc muzica buna surorii mele. Nu erau bhajanuri sau
alte cantece pe care puteam sa le cantam. De fapt, nu era
Nirmal Sangeet Sarita, era doar un grup de muzicieni si
aveam o responsabilitate dubla si anume, sa-l
supraveghez pe Gangaram, dar si sa am grija de muzica.
Era un grup de muzicieni din Nasik, care era condus de
domnul Saundankar si o echipa din Shri Rampur. In
prima zi imi amintesc ca eram ultimii care cantam,
deoarece nu eram inca recunoscuti ca muzicieni. Am
cantat niste cantece ale lui Kabir. Guruji a cantat la
vioara si Nasir la sitar, acompaniat la tabla de Mujumdar.
Muzica pe care am prezentat-o a fost foarte apreciata si o
multime de straini au venit si ne-au felicitat. Credeam ca
toate acestea au fost doar simple formalitati, deoarece
aveam dubii in privinta faptului ca strainii nu inteleg prea
bine muzica indiana. Limbajul vibratiilor ne era total
strain, prin urmare, ne-am gandit ca audienta, in special
strainii, nu pot aprecia cu adevarat muzica pe care o
cantam. Eram bucurosi pentru ca vedeam ca Shri Mataji
era bucuroasa si, prini urmare, obiectivul pentru care
venisem la Ganapatipule atunci fusese indeplinit.
Seminarul din acel an a fost tinut sub copacii de
mango. Estimez ca au venit cam 400-500 de oameni.
Pentru ca singura noastra preocupare era muzica, nu
participam la nici un alt eveniment. Un sahaja yoghin din
Bombay era organizatorul seminarului si imi amintesc
faptul ca am stat intr-una dintre camerele de langa
templu, deoarece camerele de la M.T.D.C. (Corporatia de
Dezvolvtare a Tursimului din Maharashtra) erau
repartizate V.I.P.-urilor de fapt, M.T.D.C. avea un
complex mic si doar putine camere erau allocate pentru
seminar.
M-a amuzat mult sa vad ca strainii nu erau deloc
deranjati de felul in care erau imbracati. Kurta, care
consta in khadi, era plina de noroiu rosu, dar strainii nu
se suparau, deoarece explicau ca sunt in pelerinaj si ceea
ce purtau nu era deloc material. Doamnele din strainatate
purtau toate sariu-uri din bumbac oferite de Shri Mataji si
simplicitatea hainelor lor, cuplata cu fetele lor radiante si
bucuroase ii faceau pe indieni, mai ales pe cei care nu
erau sahaja yoghini, sa para mai mici de statura in fata
lor. Imi parea rau ca nu ma pot identifica si eu cu sahaja
yoghinii si ma simteam foarte singur, in ciuda faptului ca
eram intr-o multime de oameni.
In aceste circumstante, stateam sub un pom cu
mango, ascultand conversatia doctorului Rustum Barjorji
si Rajesh Shan, care vorbeau despre cresterea in Sahaja
Yoga si despre viteza cu care Shri Mataji ii duce acum in
evolutia lor. Vazand un zambet ivit pe fata mea, Rajesh
Shan mi-a zis ca din moment ce nu am Realizarea
Sinelui, imi este dificil sa le inteleg conversatia. Rustum
era surprins sa afle ca nu eram realizat. M-a intrebat de
ce nu imi primesc realizarea sinelui. I-am raspuns printr-
o intrebare, spunandu-i daca el si-ar fi acceptat sora ca
fiind Adi Shakti sau Divinitatea? Mi-a zis ca el mi-ar da
realizarea sinelui in 2 minute. Credeam ca vorbeste
aiurea, deoarece insasi Shri Mataji a incercat mai mult de
13 ani sa faca acest lucru si nu a reusit. Oricum, i-am zis
ca il provoc sa-mi dea realizarea sinelui. Mi-a cerut sa
stau jos sub un copac si si-a pus mana pe capul meu,
ravasindu-mi parul, lucru care nu mi-a placut. Oricum,
escul lui ar fi fost triumful meu si eram atat de increzator
in legatura cu faptul ca nu va reusi sa-mi dea realizarea
sinelui. A inceput sa-mi puna intrebari. Prima intrebare
pe care mi-a adresat-o a fost referitoare la ceea ce iubeam
cel mai mult. Am spus ca pe Shri Mataji, evident. A spus
ca altceva in afara de Shri Mataji. Si i-am zis muzica,
evident. Atunci mi-a pus o intrebare foarte inocenta,
referitoare la epitomul muzicii, apogeul. M-am gandit
pentru un moment si am raspuns: “Acea nota care este
creata de artist si acceptata pe deplin de catre audienta,
fara ca sa piarda ceva din muzica atunci cand este creata
acea nota.” Am crezut ca i-am raspuns minunat si m-am
asteptat ca Rustum sa fie impresionat de raspunsul meu.
Auzind aceste cuvinte, Rustum a spus dintr-o data:
“Gandeste-te ca Shri Mataji nu este sora ta, ci
incununarea muzici pe care tocmai ai descries-o atat de
frumos.” Aceasta afirmatie si-a facut treaba. Relatia
frate-sora fusese atat de puternica si legatura de dragoste
atat de stabila, incat nu am putut sa depasesc
conditionarea acestei relatii, dar atunci cand am
identificat-o pe Shri Mataji cu acea nota care reprezenta
apogeul muzical, aceasta conditionare a fost inlaturata.
Obstacolele erau indepartate si dintr-o data am desoperit
o noua identitate a lui Shri Mataji care era fara forma,
fara adaugiri de nici un fel, pura si neschimbata de nici
un fel de relatie, de niciunfel de legatura. Am simtit o
experienta ciudata in interior, ca si cum identitatea surorii
mele era inlocuita cu indentitatea acelei note muzicale
fara forma. Atunci am stiut ca are loc o transformare in
interiorul meu.
Brusc am simtit racoare peste tot, mai ales in
palme si pe cap si pupilele au inceput sa se dilate.
Involuntar am devenit fara ganduri si nimic nu parea sa
ma tulbure, ca si cum eram in transa intr-o alta lume
diferita. Cand Rajesh a vazut ca privirea mi se dilata a
inceput sa danseze de bucurie si a zis: “Babamama a
obtinut-o!” acestea fiind spuse, a lergat la Shri Mataji ca
sa-I dea vestea. Mai tarziu, Rustum m-a dus la Shri
Mataji si acesta a zis ca, desi tarziu, am ajuns la
destinatie. Aceasta s-a intamplat pe 28 decembrie 1985.
in acea seara i-am spus lui Guruji si celorlalti muzicieni
despre experineta mea si au zis ca in curand vor urma si
ei, deoarece realizarea sinelui este o experienta
extraordinara.
Dupa seminar m-am intors la Nagpur. Cand m-am
intors la profesia mea, eram o persoana foarte confuza.
Shri Mataji mi-a cerut sa meditez dimineata, lucru pe
care il faceam regulat. Pentru ca nu ma puteam
concentra, aveam un milion de intrebari in mine, dar nu
gaseam raspunsuri. Intrabarile mele erau in general
obisnuite, mai mult pentru a-mi stabili suprematia
intelectuala decat sa multumesc cautatorul din mine.
Intrebari cum ar fi, “cum sa discern intre bine si rau”,
“cum sa judec o presoana”, “ce este Dumnezeu”, “ce este
religia”, “care este legatura dinte om, religie si
Dumnezeu”, “este religia necesara pentru a ajunge la
Dumnezeu” si altele de acest fel, care erau la nivel
mental, au inceput sa ma tulbure. Prin urmare, desi
aveam realizarea sinelui, eram foarte confuz. Eram la o
rascruce importanta din viata mea, cand dintr-o data am
primit un telefon de la Shri Mataji care a zis ca ar trebui
sa vin la Calcutta ca sa particip la programul public pe
care l-a organnizat acolo. Aceasta era a treia saptamana
din ianuarie 1986. Asa ca am luat un tren spre Calcutta.
Trenul a trebuit sa faca o oprire neasteptata langa una din
suburbiile din Calcutta. Calatoream cu trenul intr-un
compartiment fara aer conditionat si mirosul gunoiului
stricat si al apei statute era sufocant. Ca sa-mi distrag
atentia de la gunoi si apa statute, involuntar am luat un
stilou si o hartie si am inceput sa scriu. Dintr-o data am
vazut ca scriu poezie urdu. Poezia, care curgea in cea mai
nepoetica atmosfera, m-a uimit. Stiam ca nu sunt eu cel
care compune. Ceva izvora din interiorul meu si curgea
prin stilou pe foaie. In timp ce scriam poezii, nu m-a
interasat ce era imprejur si mirosul nu ma mai deranja.
Influenta coplesitoare a poeziei era atat de mare, incat am
uitat ca eram in tren, dar va spun sincer ca nu eu scriam.
Cineva imi dicta parka, iar eu doar reproduceam ceea ce
mi se dicta. Aceasta a fost prima mea poezie: “Na Khuda
ko dubte bich majdhar dhoondte he” (“Oamenii care sunt
prinsi in mijlocul curentului il cauta doar pe salvator
atunci cand au nevoie”), care a devenit un cantec popular
mai tarziu, a fost prima mea intalnire, ca sa zic asa, cu
poezeia. Am mers la Calcutta si m-am intalnit cu Shri
Mataji si cu ceilalti sahaja yoghini, dar nu m-am
aventurat sa le arat poezia ca sa nu rada de mine.
Intr-o zi la un program in care se dadea realizarea
sinelui, stateam langa doctorul Talwar, care imi era ruda
prin alianta, dar si un lider din Delhi, cand am deschis
subiectul despre poezia urdu si el a inceput sa recite
cateva cuplete, care pareau a fi foarte lumesti. Atunci am
indraznit sa scot bucata de hartie pe care scrisesem
poezia si am inceput sa o citesc de pe foaie. Cand a aflat
ca eu o scrisesem, mi-a smuls hartia din mana si imediat
i-a inmanat-o lui Shri Mataji. In timp ce citea poezia,
Shri Mataji m-a intrebat daca am scris-o eu. I-am raspuns
foarte umil ca da. Am fost luat prin surprindere total de
urmatoarea afirmatie a Sa. Shri Mataji a zis ca nu numai
ca un mare poet s-a nascut, dar limba urdu, care pana
atunci fusese folosita gresit de catre poeti doar ca sa
exprime suparare, suferinta unuia care iubeste sau raceala
din inima celui iubit, fusese in insfarsit salvata.
Bineinteles ca nu am crezut-O pe Shri Mataji,
cunoscandu-I natura de a lauda oamenii si de asemenea
stiind capacitatea mea de a fi poet. Toata viata mea
materiala la care nu m-am priceput mai de loc era
literature sis a scriu poezi in urdu era nu numai de
neinteles, ci si ireal. Nu stiam cum sa citesc sis a scriu in
urdu, iar poezia in urdu necesita o cunoastere profunda a
limbii pe care eu nu o aveam. Asa ca am ignorat lauda lui
Shri Mataji si am atribuit poezia unei intamplari care
eram sigur ca nu se ca mai petrece din nou. Oricum,
aceasta poezie mi-a conferit recunoastere imediata in
lumea sahaj si eram prezentat oamenilor ca fiind un mare
poet urdu. Intotdeauna mi-era rusine de aceasta
identitate, mai ales ca sa nu-mi fie expusa ignoranta.
Deci am lasat deoparte ideea de a scrie mai multa poezie
si am participat la programul public al lui Shri Mataji la
care participa multa lume.
Deoarece Shri Mataji pleca din Calcutta, am mers
sa-I cer permisiunea sa ma duc inapoi la Nagpur, dar Shri
Mataji mi-a cerut sa mergem impreuna la Bombay. M-
am intrebat ce a determinat-O sa faca aceasta propunere
pentru ca stia ca lunile ianuarie, februarie si martie sunt
cele mai agglomerate pentru un contabil autorizat. Dupa
cum am mentionat mai devreme, am hotarat sa nu o mai
contrazic niciodata, asa ca am mers la Bombay si m-am
intors la Nagpur dupa vreo doua zile. Pe 1 februarie, la o
zi dupa ce sosisem la Nagpur, Shri Mataji m-a sunat si
mi-a zis sa o insotesc la Hong Kong. Initial am fost
incantat, dar cand mi-a spus ca vrea sa merg ca sa fac
niste cumparaturi pentru mine, am fost foarte mirat si
confuz. O doamna care a vrut sa ma scoata din maya, din
materialism dorea sa merg la Hong Kong pentru
cumparaturi, asa ca, impertinent, i-am marturisit ca, pe de
o parte era complet detasata de materialism si pe de alta
parte ma tragea in aceeasi maya. Raspunsul sau rapid a
fost ca pana nu am lucruri materiale, cum as putea sa stiu
ce inseamna detasarea. Pentru Shri Mataji detasarea nu
insemna abandon sau sa stai de-o parte, ci sa stai in
mijlocul lucrurilor si totusi, sa nu atasat de ele. Acesta a
fost inca o lectie pentru mine, asa ca am mers la Hong
Kong. Un prieten al meu, Avinash Siria, a venit cu noi,
lucru care nu se incadra in protocol, dar Shri Mataji nu a
avut nimic impotriva.
In Hong Kong Shri Mataji a tinut patru sau cinci
conferinte publice si inainte de discursul sau, Dr. Warren
Reeves din Australia a introdus audienta in sebiectul
respectiv. Shri Mataji m-a facut sa cumpar printre altele,
un televizor, un video, aparate de fotografiat, ceas de
mana, etc. I-a cumparat aceleasi lucruri si celuilalt frate
al meu, Balasahib si pentru nepotul meu, Harish. Prin
urmare, caram trei seturi din fiecare produs electronic.
De cand lucram la Air India stiam ca toate aceste articole
aveau taxe vamale mari si in timp ce impachetam am
planuit ce urma sa declar si ce puteam sa trec prin vama
fara sa se observe. Asa ca am impachetat radio-
casetofoanele portabile si alte produse electronice mici
sub hainele din valiza mea.
Sederea in Hong Kong a fost foarte reusita si in
fiecare seara Shri Mataji ne lua ca sa cinam la un
restaurant chinezesc. Era experta in a comanda mancare
buna si prin urmare, nu numai cerea cantitatile potrivite
de mancare, ci si feluri foarte gustoase.
La aeroportul din Hong Kong am avut bagaje
suplimentare si, dupa cum se spune, obiceiurile pier greu.
Am inceput sa ma targuiesc cu managerul aeroportului.
Fiindca lucrasem in domeniul aviatic, stiam ca daca
exista neintelegeri, managerul aeroportului va permite ca
majoritatea bagajului in excess a fie considerat bagaj
normal, dar Shri Mataji a insistat sa plateasca taxa
normala pentru bagajul suplimentar. Nu mi-a convenit
ideea prea mult, deoarece am vrut sa economisesc niste
bani pentru Shri Mataji. Mai tarziu, am inteles ca cinstea
pentru Shri Mataji era o virtute si nu o politica fluctuanta
in functie de circumstante.
Toata calatoria spre Bombay mi-am petrecut-o
intr-o mare tensiune. S-a intamplat asa mai ales pentru ca
in majoritatea timpului ma gandeam cum sa platim mai
putine taxe pentru bunurile electronice. Cand am aterizat
in Bombay toti vamesii au venit si i-au atins Picioarele
lui Shri Mataji si au intampinat-O bucurosi. Am rasuflat
usurat pentru ca eram sigur ca nimeni nu se va mai uita in
bagajale noastre acum. Oricum, dupa ce a intrebat despre
problemele fiecaruia familiale si despre sanatate, Shri
Mataji le-a spus vamesilor ca fratele sau, adica eu si cu
Avinash aveam obiecte care necesitau taxe vamale. Le-a
zis sa calculeze taxele necesare, caci le va plati chair Ea.
Toate planurile mele esuasera si a trebuit sa declar
fiecare produs la vama. Shri Mataji ne astepta afara,
adresandu-se sahaja yoghinilor care se adunasera s-O
intampine la aeroport, nefacandu-si nici o grija in
legatura cu suma pe care trebuia sa o plateasca pentru
taxele vamale. Vamesii erau constienti de firea cinstita a
lui Shri Mataji, asa ca au taxat-O correct. Se obisnuieste
sa ii dai ceva mita vamesului ca sa-ti faca o favoare, dar
stiind simtul onoarei pe care-l avea Shri Mataji, vamesii
erau si ei foarte corecti in a-si face datoria. Intr-un fel,
Shri Mataji transmitea cinstea Sa tuturor celor din jurul
Sau, inclusive mie.
Dupa vreo doua zile m-am intors la Nagpur,
complet uimit, intrebandu-ma ce facusem ca sa merit
atatea binecuvantari din partea lui Shri Mataji.
In acea vara am mers cu familia la Dharamshala in
calitate de invitat al lui Yogi Mahajan si apoi in Kulu si
in valea Manali impreuna cu prietenii mei si familiile
acestora. Deoarece eram genul care nu bea, am format un
grup impreuna cu sotiile prietenilor si copiii lor si intr-un
fel i-am sabotat pe prietenii mei care beau. In acea vara la
Manali a fost foarte frig si noi nu eram de loc echipati
corespunzator sa facem fata frigului, asa ca ne-am
cumparat lucruri din lana, desi in alte parti era vara.
Fratele meu mai mare, Balasahib, devenise
judecator la Curtea Suprema din Bombay si era judecator
permanent pe banca Aurangabad din Curtea Suprema
diin Bombay. Imi amintesc faptul ca mersesem la Goa cu
treburi legate de serviciul meu si la intoarcere m-am oprit
in Aurangabad ca sa ma intalnesc cu fratele meu si cu
Shri Mataji care statea cu el.
Unul dintre nepotii mei care se casatorise recent
venise de asemenea si balasahib aranjase sa ne plimbam,
sa vizitam faimoasele pesteri de la Ajanta si Ellora. Asa
ca intr-o zi, toti patru, adica Shri Mataji, cuplul proaspat
casatorit si cu mine am mers sa vedem pesterile. Dupa
cum era de asteptat, cuplul era absorbit sa aiba fiecare
partener grija de celalalt. Acest lucru mi-a oferit
posibilitatea sa pun o gramada de intrebari care se
adunasera in minte mea inca de la intoarcerea din Hong
Kong, cum ar fi: “ce este sufletul?”, “ce este mintea?”,
“de ce a creat Dumnezeu fiintele umane?”, “ce este
cosmosul?”, “ce este universal?”, “unde locuieste
divinitatea?”, si alte intrebari prostesti care ma
framantau. Imediat cum s-a ivit ocazia, i-am adresat
intrebarile lui Shri Mataji una dupa alta. Mi-a raspuns
dand dovada de multa rabdare. La intrebarea referitoare
la cum a fost creat cosmosul mi-a zis ca trebuie sa
deseneze o schita ca sa-mi explice. Asa ca nu ne-am mai
dus sa vedem pesteril, ci am venit in casa in care era
inchiriata pentru noi pe traseu si Shri Mataji a inceput sa-
mi explice.

Capitolul 9
1986 crearea cosmosului

Shri Mataji a spus ca anumite lucruri trebuie sa fie


crezute inainte ca sa explice cum a fost creat cosmosul. A
zis ca trebuie sa accept ca este un Dumnezeu unic si se
afla peste tot fiind atotputernic. Imediat am fost de
accord, deoarece si eu credeam cu putere ca trebuie sa
existe un Dumnezeu unic. Apoi Shir Mataji a continuat
sa zica despre faptul ca, potrivit Bibliei, in cartea
Genezei, este scris ca la inceput era intuneric si Spiritul
plutea peste tot. Acel Spirit ar putea fi denumit
Sadashiva, sau Creatorul, care este atotpatrunzator.
Puterea vibratiilor lui Sadashiva cel adormit, sau
Creatorul, este atotcuprinzatoare. Puterea vibratiilor lui
Sadashiva care dormea plutea peste tot prin cosmos intr-o
miscare circulara in sensul acelor de ceasornic. Energia
dorintei (Icha Shakti), care se afla in interiorul lui
Sadashiva era destul de obosita de aceasta miscare
circulara (parikrama) a lui Sadashiva si si-a exprimat
dorinta de a fi independenta de Sadashiva. Sadashiva i-a
acceptat cererea, cu conditia ca aceasta sa ramana in
orbita sa, parikrama si sa nu se intoarca la Sadashiva
decat atunci cand doreste acesta. Icha Shakti a fost de
accord si Sadashiva a lasat-o sa aiba orbita ei, care era de
asemenea in sensul acelor de ceasornic. Dupa milioane
de ani Icha Shakti s-a saturat sa mai fie singura si a vrut
sa se intoarca la Sadashiva, neluand in seama conditia ca
sa se intorca la El doar cand vrea acesta, nu cand vrea Ea.
Pe masura ce Icha Shakti venea mai aproape de
Sadashiva, acesta si-a intins mana ca s-o opreasca si a
lovit orbita (parikrama), care a capatat forma de bratara.
Atunci orbita s-a impartit in trei parti si s-au reunit ca sa
formeze AUM.
Acesta a fost primul sunet (naad) creat, sau dupa
cum zice Shri Mataji, prima nota muzicala creata.
Ascultam cu mare atentie pe masura ce-mi explica
despre punctual care este infatisat deasupra celor trei
parti dezintegrate ca este de fapt insasi Sadashiva. Shri
Mataji a continuat sa spuna ca aceste trei parti
dezintegrate erau cele trei energii, Mahakali,
Mahasaraswati si Mahalakshmi, care acum sunt
cunoscute ca fiind trinitatea. Aceste trei energii au vrut sa
faca lucruri bune pentru cosmos si i-au cerut lui
Sadashiva sa le permita sa se manifeste. Ca rezultat,
Domnul Shiva, Domnul Vishnu, Domnul Brahma si
Zeitele Saraswati, Lakshmi si Parvati s-au manifestat
datorita acestor trei energii, iar apoi Shiva s-a casatorit cu
Parvati, Vsihnu s-a casatorit cu Lakshmi si Brahma s-a
unit cu Saraswati. Chiar si dupa creare celor sase zeitati,
acestea nu aveau ce sa faca, nu beneficia nimeni de pe
urma muncii lor. Prin urmare, Adi Shakti a hotarat sa
creeze fiintele umane. Shri Mataji a zis ca Adi Shakti s-a
invartit odata cu toate aceste energii care s-au ingrosat.
Totul s-a impartit iin bucati facand un zgomot mare (asa
se explica teoria Big Bang-ului) si o bucata care avea
energia Mahalaxmi, acum cunoscuta ca fiind Mama
Pamant, s-a separat si s-a miscat in cerc. De asemenea
alte parti s-au desprins, avand puterile lui Mahasaraswati
si Mahakali. Soarele, care era alta bucata s-a desprins, era
foarte fierbinte, dar a devenit suportabil datorita distantei,
iar luna alta bucata, a devenit foarte rece. Si luna si
stelele au fost vizibile de pe Pamant, desi si ele erau parti
din cosmos. Acum Pamantul se misca de la soare catre
luna. Racoarea lunii a racit Pamantul si astfel s-a format
gheata. Cand Pamantul a fost mutat mai catre soare,
gheata s-a topit si asa a fost create apa. Soarele era mai
aproape de partea din mijloc, asa ca aceasta a devenit mai
calda, in timp ce cei doi poli au fost acoperiti cu gheata.
Sadashiva i-a creat pe Adam si Eva ca fiind
reflecatri ale imaginii Sale si, din moment ce au fost asa
ceva, Sadashiva nu a pus cunoasterea dharmei in sistemul
noii lumi. Dupa cum stiti toti, Adam si Eva au mancat
fructul interzis al cunoasterii la cererea lui Adi Shakti,
care a venit in calitate de Kundalini sau sarpe si, din
cauza ca acestia nu aveau liberal arbitru, erau ca niste
animale superioare. Multe specii diferite au trebuit sa fie
distruse, deoarece nu era cunosterea dharmei instalata in
system. Ca rezultat, faimosul potop a fost creat si, in
afara de pastrarea unei specii din fiecare creatura, orice
altceva a fost distrus. Acest lucru a insemnat iarasi ca nu
era de lucru pentru zeitati, deoarece toate speciile erau
fara cunoastere. Adi Shakti a hotarat sa-i faca pe oameni
sa evolueze decat sa creeze altii. Zeitatile au inceput sa
lucreze. Ele si-au stabilit centri diferiti sau chakre in
fiintele umane, fapt care le-a ajutat sa evolueze, caci
inainte, fiintele umane erau asemeni animalelor.
Shri Mataji a mai spus ca, pornind de la atomul de
carbon si pana la stadiul actual de fiinta umana, ar fi luat
milioane de ani sa se infaptuiasca totul, mai mult decat i-
a luat de fapt. A dat ca exemplu naveta spatiala Sputnik.
A explicat evolutia foarte clar. O capsula duce multe alte
capsule unle in altele. A desenat prima capsula, cea a
corpului, in interior se afla emotiile care evolueaza si
intelectul. Cand prima capsula explodeaza, celelalte doua
sunt aruncate in spatiu cu o viteza si mai mare. Apoi cea
de-a doua explodeaza, asa ca a treia este aruncata cu o
viteza si mai mare, intrand intr-o zona in care gravitatia
n-o mai trage. Deci pana la urma, printr-un proces
evolutionar, a fost create fiinta umana si odata cu ea a
venit si evolutia cunoasterii dharmei. Dupa spusele lui
Shri Mataji, dharma inseamna limitele in care poate fi
desfasurata o activitate. Si animalele au dharma, dar nu
stiu despre acest lucru. Ca sa inteleg mai bine, a dat
exemplul uni copac. Shri Mataji a zis ca un copac n-ar
putea niciodata sa creasca invers si nici mai mult decat o
anumita inaltime, pentru ca dharma lui nu i-ar permite.
Dar copacul nu stie acest lucru. In acelasi mod, fiinta
umana a fost inzestrata cu dharma si cunoasterea acesteia
s-a manifestat initial prin constient, subconstient si
supracosntient si mai tarziu prin intelepciune si iluminare
spirituala. Ca sa afle cunoasterea ultima a dharmei,
kundalini, care este reflectarea lui Adi Shakti, a fost
trezita din starea sa latenta. Aceasta kundalini, odata
trezita, stabileste o legatura directa cu vibratiile
atotpatrunzatoare (paramchaitanya). Primul lucru care se
intampla este faptul ca devii fara ganduri si totusi
constient de lucrurile din jurul tau. Deoarece aceasta
energie este energia divina a dragostei, poate, atunci cand
este lasata sa curga, sa faca lucruri care par imposibile
din punct de vedere omenesc.
Aceasta revelatie detalitata a lui Shri Mataji asupra
crearii trinitatii, a cosmosului, a universului si a lumii,
facuta intr-un timp atat de scurt, cu atatea diagrame, m-a
lasat fara cuvinte. Nu mai stiam ce sa mai zic, asa ca am
spus primul lucru care mi-a venit in minte si anume, de
ce nu mi-a zis toate acestea mai devreme. Auzind aceste
lucruri, mi-a spus ca atunci nu eram sufficient de matur si
ca sunt mult mai multe lucruri de aflat pe masura ce
aprofundez invataturile sahaj. De asemenea Shri Mataji a
afirmat ca intrebarile reprezinta o abilitate mentala si
raspunsurile ne multumesc doar din punct de vedere
mental, in timp ce tot ce mi-a zis era mai mult o
chestiune de experienta decat de inteles si prin urmare ar
trebui sa accord mai multa importanta experimentarii
decat intelegerii lucrurilor.
Am fost complet uimit de vasta cunoastere pe care
o are Shri Mataji, pe care nu o expune decat atunci cand
se iveste o anumita ocazie. Pentru mine Shri Mataji
reprezinta o sora foarte iubitoare. O asociez de asemenea
cu o deosebita inclinatie spirituala, deoarece intotdeauna
a fost foarte calma, iertatoare, dar sa fiu sincer, niciodata
nu am banuit ca detine o intelepciune si o cunoastere
impresionanta. Asa ca era firesc sa fiu atat de surprins.
Era peste puterile mele de intelegere faptul ca ar fi putut
sa cunoasca atat de multe lucruri si totusi, sa nu mi le fi
spus niciodata. Desi credeam ca ii sunt foarte apropiat,
este evident ca datorita faptului ca am fost in preajma lui
Shri Mataji, capacitatea mea de intelegere a crescut. Am
inteles de asemenea ca transformarea care a avut loc in
interiorul meu nu era de o natura temporara. Acest lucru
m-a facut sac red ca poezia pe care am scris-o nu a fost o
intamplare, ci inspiratia Sa, folosindu-ma pe mine ca
instrument, ca mijloc.
Cam asa au stat lucrurile. Dintr-o data am
realizatca Shri Mataji este Divinitatea, indiferent sub ce
nume te adresezi. Pana atunci ii spusesem pe numele care
I s-a dat in familie, dar apoi am indraznit sa o intreb daca,
asemenea altora, i-as putea spune Shri Mataji. Mi-a
marturisit ca indiferent sub ce nume ma adresez, nu are
nici o importanta pentru Ea, dar a mai adaugat ca din
moment ce am recunoscut-O, pot sa-I spun Shri Mataji.
Apoi am intrebat-O de ce a ales sa se nasca in
familia Salve, la care Shri Mataji a replicat ca nu sunt
constient de virtutiile si calitatile omenesti pe care le
detine familia noastra. Prioritatea parintilor nostril a fost
cresterea armonioasa a copiilor; au fost altruisti, avand
un simt dezvoltat al respectului de sine si al demnitatii si
au fost detinatorii unui ocean de cunoastere, atat
spirituala, cat si non-spirituala.
Au fost niste oameni foarte piosi si virtuosi.
Familia a fost de vita nobila, regala, apartinand castei de
razboinici Chittodgarth, unde Padmini a facut johar (si-a
dat foc impreuna cu treizeci si doua de mii de doamne
care au vrut sa-si salveze castitatea, aflata in primejdie
din cauza lacomiei si a dorintelor impure ale unui rege
musulman, Adil Shah Khilji). Asadar, au fost foarte
nationalisti, adevarati patrioti fata de natiune si cultura
acesteia era foarte integranta in ei. Atat mama, cat si tata
au cosntituit modele de viata simpla si de gandire nobila,
in special tata, care era foarte pasionat de arta si artisti.
Mai presus de toate, simtul lor de onestitate si intoleranta
fata de nedraptatea care li se facea altora era cea mai
importanta calitate. Erau incoruptibili, atat din punct de
vedere mental, cat si moral. Au fost de asemenea foarte
intelogenti si umili; in acelasi timp erau perfectionisti in
tot ce faceau si aveau acelasi asteptari si de la copiii lor.
Isi iubeau copiii, la fel si pe toti cunoscutii si se intalneau
cu toata lumea cu aceeasi caldura si dragoste. Parintii
nostri iubeau muzica si sportul si nu aveau obiceiuri rele,
vicii. Aveau mult respect pentru toate religiile, deoarece
cunosteau esenta tuturor si niciodata nu i-au obligat pe
copii sa accepte o anumita religie, inclusive crestinismul,
credinta in care s-au nascut. Amandoi aveau eruditie, tata
a fost un mare lingvist si avea memorie fotografica.
Prin urmare, era familia ideala ,fara a avea vreo
pata in comportament. Shri Mataji a ales sa se nasca in
aceasta familie datorita parintilor care erau puri, perfecti.
Cand ma intorceam la Nagpur nu masina, eram intr-o
stare de bucurie deplina si am hotarat ca imediat ce ajung
la Nagpur, sa infiintez un centru care sa raspandeasca
Sahaja Yoga.
Prin urmare, in iunie sau iulie 1986, am infiintat un
mic centru in apartamentul meu. Erau doar doua
persoane care veneau la centru duminica, cealalta
persoana era Chanda Deshpande.
Treptat si viata mea sociala s-a schimbat.
Socializarea mea era minima si popularitatea printre
randurile printre randurile prietenilor mei era scazuta. De
fiecare data cand ma intalneam cu ei, vorbeam despre
Sahaja Yoga si, prin urmare, au inceput sa ma evite. In
curand am realizat ca Sahaja Yoga nu poate sa fie impusa
oamenilor, ci mai intai trebuie sa fie acceptata. Ar trebui
sa li se spuna despre cultura sahaj doar celor care sunt
cautatori adevarati.
La acea vreme ma ocupam de dosarele foarte
complicate cu privire la taxele pe venit ale unui faimos
grup numit Dhanwate Y. Tot timpul mi se cerea sa
planific actiunile lor, ceea ce presupunea sa vizualizez
evenimentele din viitor. Oricum, mi se spusese de catre
Shri Mataji ca trecutul si viitorul nu sunt relevante si ca
ar fi bine sa invat cum sa traiesc in present. Deci eram
intr-o dilemma. Cum puteam sa evit sa fiu in viitor fara
sa anticipez evenimentele din viitor? Deci, am sunat-O
pe Shri Mataji la Londra si mi-a zis ca oricand simt ca
ma duc in viitor, sa-I cer sa faca pentru mine ce-mi
trebuie sis a fiu in starea de martor la tot ce se petrece.
Prin urmare, de multe ori atunci cand clientii ma intrebau
de viitor, inchideam ochii si ma rugam la Shri Mataji sa
ma indrume.
Seminarul din 1986 a fost de asemnea organizat in
Ganapatipule in luna decembrie. A fost precedat de un
tur al regiunii Maharashtra, unde Shri Mataji i-a luat pe
sahaja yoghinii straini si i-a dus in satele mici din
Maharashtra. Au locuit toti in conditii spartane, deloc
confortabile. Pana cand am plecat spre Ganapatipule,
poezia mea parea sa infloreasca si scrisesem cam opt-
zece cantece, unele in urdu, unele in hindi, unele in
marathi si doua cantece in engleza. De asemenea m-am
hotarat sa particip activ la organizarea seminarului de la
Ganapatipule. La inceput nu intelegeam puja. Credeam
ca era doar un alt ritual, dar in mod surprinzator, cand am
participat la puja, am simtit ca energia kundalini se ridica
si imi curate gandurile. Mi-a oferit starea fara ganduri.
Dupa fiecare puja am simtit ca aprofundez cunoasterea
adevarului absolut, deoarece sensibilitatea mea fata de
vibratii a sporit. Le-am cerut liderilor din sahaja yoga sa
organizam o intalnire cu toti voluntarii carora voiam sa
ma adresez.
Prin urmare, a fost fixata o intalnire in Bombay si
m-am deplasat acolo ca sa ma adresez voluntarilor. Au
fost formate comitete, cum ar fi “comitetul de receptie”,
“comitetul de program”, “mancare si catering”,
“managementul de scena”, etc. Fiecare comitet avea un
responsabil si in Ganapatipule, inainte sa inceapa
seminarul, i-am adunat pe toti reprezentantii si le-am
explicat indatoririle si rolurile lor. Dar ce s-a intamplat a
fost total impotriva instructiunilor mele. Un membru al
commitetului de transport a intervenit pe langa comitetul
de mancare. Un membru al comitetului de recptie a fost
vazut impreuna cu comitetul de management al scenei.
Cu alte cuvinte, era o amestecatura totala. Acest lucru m-
a infuriate si fara sa mai respect protocolul pe care
oricine trebuie sa-l respecte atunci cand intra in camera
lui Shri Mataji, am intrat in camera furios si enervate si i-
am spus ca toti sahaja yoghinii sunt inutili si niciodata nu
vom putea sa-i organizam, din cauza ca ma simteam
profund dezamagit. La toate acestea Shri Mataji mi-a
raspuns ca sahaja yoghinii nu vor cadea din cer si ca
trebuie sa lucram in ceea ce priveste acest lot
dezorganizat. A mai zis ca sahaj nu este facuta pentru
organizare. A continuat spund ca nu are personal platit,
nici asistent personal si tot ce fac oamenii este datorita
devotamentului lor care curge din inimile lor care nu pot
fi organizate.
Chiar si azi, desi sunt milioane de sahaja yoghini
nu exista personal platit care sa aiba grija de diverse
activitati pe care le indeplineste Shri Mataji. Chiar si
astazi nu as spune ca Sahaja Yoga este o organizatie, ci
un process contiuu al evolutiei fiintelor omenesti si al
salvarii lor.
O astfel de colectivitate formata din sahaja yoghini
iluminati va transforma intreaga umanitate.
Vazand popularitatea cantecelor cantata de Nirmal
Sangeet Sarita, Shri Mataji mi-a cerut sa inregistrez o
caseta. La seminarul din Ganapatipule oameni ca Guido
si prietenii sai mi-au cerut sa merg in strainatate, sa cant
pentru comunitatea sahaj. Am fost destul de incantat de
idee, asa ca am mers si i-am cerut permisiunea lui Shri
Mataji. Lui Shri Mataji I s-a parut o idee buna si a spus
ca va confirma cand va merge in strainatate. In martie
1987, in timp ce Shri Mataji era ocupata sa construiasca
Prathisthan, am mers la Pune in grup, i-am cerut
binecuvantarea, am plecat la Bombay si am scos o caseta
cunoscuta ca Bandaji. Domnul si Doamna Magdum erau
foarte marinimosi, nu numai in ceea ce priveste
ospitalitatea, ci si in aranjarea finantarii casetei. Din nou
am mers la Pune, ca sa-I prezentam o copie a casetei lui
Shri Mataji si s-a intamplat ca primul cantec sa fie
“Brahma shodile”. Auzind ce era pe caseta, nu numai
ochii lui Shri Mataji erau plin de lacrimi, ci si cei ai
tuturor sahaja yoghinilor care se adunasera sa asculte
caseta. Din motive necunoscute si eu eram inlacrimat. A
fost un moment de mare bucurie si glorie. Cand plecam
de la Pune spre Nagpur, Shri Mataji m-a chemat si mi-a
zis ca va invita cativa dintre noi sa mearga la Andorra in
Spania pentru Guru Puja si ca noi ar trebui sa aplicam
toti pentru pasaport si viza. Grupul nostrum era format
din Guruji, Mujumdar, Shankar, Nasir, Ashok, Chhayya,
Sanjay Talwar, Nagarao si eu, bineinteles. Dintre acestia
Ashok, Chhayya si Nagarao nu aveau pasaport si doar cu
o zi inainte si l-au facut. Cu binecuvantarile lui Shri
Mataji am obtinut viza pentru Spania, Italia, dar nu am
putut obtine viza pentru Marea Britanie pentru toti trei.
Puja din Andorra s-a tinut intr-un loc care avea un parau
foarte frumos. Locatia era foarte impresionanta si
yoghinii care au participat la puja au spus ca muzica a
fost de o calitate deosebita si dadea multe vibratii.
Trebuie sa admit ca nu imi imaginam ca muzica
poate oferii vibratii.
In acel an s-au organizat casatorii si aceia care au
vazut ashramul din Garlate stiau ca era localizat pe
malurile unui lac si procesiunea de casatorie era condusa
de Nagarao, de Shennai si Ashok. La tabla au fost adusi
in barci.
Rajesh a aranjat raas leela (un dans traditional
Indian) si toata lumea, inclusiv mirii au dansat cu mare
bucurie. A fost foarte amuzant. Dupa casatorii, am mers
sa vedem Venetia si de acolo la Geneva, apoi in Anglia si
inapoi in India.
Dupa 1987 este putin de povestit, ceea ce as putea
adauga la cunosterea sahaja yoghinilor, deoarece cea mai
mare parte a vietii mi-am dedicate-o muncii sahaj. Intre
1987-1998 Nirmal Sangeet Sarita a daruit lumii sahaj 14
casete si am mers in strainatate in fiecare an. Pana in
1994 am mers in Europa foarte mult, fiind mereu pe
drumuri, pentru aproape o luna de fiecare data, dar de
cand Shri Mataji s-a stabilit la Cabella, calatoriile noastre
sunt acum orientate catre Italia si anume, pentru Guru
Puja. Am mai fost in Rusia destul de des si de doua ori in
Australia
In anul 1991 i-am cerut permisiunea lui Shri
Mataji pentru a deschide o academie in Nagpur, dar a
spus ca e prematur si ar trebui sa astept o vreme. In 1994,
la Ganapatipule, cand renuntasem la ideea de a infiinta
academia din Nagpur, Shri Mataji m-a chemat si destul
de neasteptat, m-a anuntat ca e timpul sa infiintez o
academie in Nagpur in ianuarie 1995. Deoarece eram cel
care se ocupa de organizarea scenei, anuntul infiintarii
academiei a fost repetat de multe ori, in speranta ca voi fi
asaltat de cereri. Pana la urma, am avut doar trei sudenti:
Sia din Austria, Lyndon si Nick Buff din Australia.
Astfel, in numele tatei, Academia din Nagpur si-a descis
portile. Sunt mandru sa mentionez ca pentru anul
academic 1998-1999 am avut mai mult de 70 de studenti
la academie.
In anul 1996, Shri Mataji a achizitionat aproape 50
de acri de pamant langa un micrau, cam la 20 de km
distanta de Nagpur. Pamantul este atat de plin de vibratii,
asa ca am intrebat-O pe Shri Mataji motivul achizitionarii
terenului respectiv. Mi-a zis ca a vizitat acel loc de multe
ori cand il insotea pe tata cand mergea la pescuit.
Este o istorioara legata de achizitionarea acestui
teren. Initial, Shri Mataji a vrut sa cosntruiasca academia
pe terenul care masura cam 4-5 acri. Deoarece drumul
care ducea la Chhindwara era singurul drum care avea
pamant de vanzare, l-am contactat pe doctorul
Mohangoankar, care profesa in Patansaongi, cam la sase
km distanta fata de pamantul academiei. Initial mi-a
aratat niste teren care era adiacent drumului principal, dar
mie nu mi-a placut, deoarece era prea scump, poluat
fonic si mai presus de toate, nu veneau vibratii de acolo.
Mi-a tot aratat pamant dupa pamant si l-am tot refuzat
din diverse motive. Exasperat, m-a intrebat ce fel de
teren as dori si eu i-am raspuns ca as prefera un teren
langa un rau, fara poluare si care sa aiba vibratii bune. El
mi-a zis ca nu stie despre vibratii, dar erau cam 44 de acri
pe malul raului Kolhar, desi problema era ca nu exista un
drum practicabil si ca sa ajungi la ferma trebuia sa
traversezi o apa pana la genuchi. Am spus ca as vrea sa
vad pamantul si, intr-o zi, dupa ce am mers prin apa si
am indepartata tufisurile care crescusera pe poteca spre
ferma, am ajuns la un loc care merita vazut. Imediat ce l-
am zarit, am simtit ca sunt in paradis. Nu numai ca era
foarte linistit si plin de pace, dar era fara nici un fel de
poluare. Mai presus de toate avea vibratii foarte bune si o
briza delicate care se simtea pe masura ce inaintam spre
ferma. Am vazut un grup de pauni, cam 20 la numar si
am simtit intr-un fel ca acesta este pamantul promis si ca
va fi un loc perfect pentru academie. Urmatoarea
problema iminenta era pretul, cat si marimea fermei, care
mi se pareau prea de tot. Cand am intalnit-O pe Shri
Mataji in Pune in acel an, i-am mentionat cu oarecare
ezitare de teren si de pretul acestuia, crezand ca voi primi
mustrari pentru ca depasisem bugetul. Cand a auzit pretul
si locul unde se afla terenul, Shri Mataji a zis sa-l cumpar
imediat. Am avut cateva probleme legale, dar le-am
depasit, pentru ca atentia lui Shri Mataji era indreptata
asupra pamantului si prin urmare, in iunie 1996 am intrat
in posesia terenului.

Capitolul 10
1996 Shri Mataji
salvatoarea si izbavitoarea mea

Citind aceasta carte sigur ati observat ca in multe


ocazii am fost salvat de catre Shri Mataji. Cand am avut
probleme financiare odata cu inceputul afacerii cu
obloanele care se rulau, Shri Mataji a fost cea care a venit
si mi-a salvat situatie financiara; de asemenea mi-a dat si
sfaturi foarte folositoare. Oricum, ceea ce s-a intamplat
recent dovedeste cat de multa dragoste si atentie imi
acorda. Scriu aceste experiente, nu pentru a ma lauda,
nici pentru a beneficia de simpatie, ori intelegere, ci
pentru a impartasi altor sahaja yoghini exoerienta mea in
confruntarea cu moartea si cum am reusit sa depasesc
aceasta nenorocire.
Recent, pe 5 iannuarie 1999, dupa ce am venit de
la Ganapatipule perfect viguros, dintr-o data m-am trezit
ca tusesc si medicamentele obisnuite nu ma ajutau deloc.
Doctorul de familie, domnul Chaube, era plecat in
Calcutta si, deoarece singura neplacere era tusea, am
gasit de cuviinta sa consult orice doctor. Prin urmare, am
mers la un doctor care nu stia trecutul meu medical si mi-
a prescris un medicament numit Voveron. Am luat aceste
tablete incepand cu 11 ianuarie, pana pe 15 ianuarie, dar
fara nici o ameliorare. Din contra, tusea s-a accentuat, in
timp ce secretia urinara a scazut. Acest lucru s-a
intamplat evident din cauza unei medicatii gresite,
deoarece nu am mai avut inainte probleme cu rinichii. Pe
18 ianuarie urina mea s-a oprit complet si un nefrolog din
Nagpur m-a diagnosticat cu oprirea totala a activitatii
rinichilor. Am fost dus imediat in spital si inainte sa apuc
s-O consult pe Shri Mataji, am fost trecut pe
hemodializa. Initial mi s-a dat voie sa beau doar 300 ml
de apa pe zi si mancarea trebuia sa fie nesarata. Intre 18
ianuarie si 23 ianuarie am fost trecut pe dializa de cinci
ori. Deoarece nu mi s-a parut sufficient de competent nici
nefrologul respective, m-am intalnit cu doctorul Chaube
care se intorsese din Calcutta, sa-mi dea un tratament
adecvat si sa-mi spuna daca sa merg la Bombay ca sa-mi
verific parametrii legati de oprirea functionarii rinichilor.
Intre timp, am vorbit cu Shri Mataji in Bombay si
mi-a zis sa vin imediat acolo.
Prin urmare, am plecat spre Bombay, cu sotia si cu
fiul meu, pe 27 ianuarie si am mers direct la Shri Mataji
care a inceput sa ma trateze. In mod surprinzator, am
simtit nevoia sa urinez si am reusit sa fac acest lucru
dupa multa vreme de chin. In acea seara aveam o
intalnire programata cu o doctorita in spitalul Hinduja si
aceasta m-a sfatuit sa ma internez de urgenta in spital. Se
pare ca Shri Mataji avea insa alte planuri.
Pe 28 ianuarie m-a dus la ashram-ul Vashi si a
inceput sa ma trateze impreuna cu doctorul Rai. A lucrat
pe mine constant si toti paramatrii au inceput sa se
imbunatateasca. Zaharul din sange s-a normalizat si la fel
si nivelul de potasiu si sodiu. Tusea datorita presiunii din
piept a disparut. Tensiunea s-a normalizat. M-am simtit
foarte bine. Totusi, urea din sange si nivelul de creatinina
nu au scazut. Era evident ca acest lucru se datora faptului
ca am fost trecut pe dializa. In noaptea de 30 ianuarie,
dosarul meu medical arata ca nivelul de creatinina era
“17”, in timp ce normal era doar “15”. Oricum, nivelul
acesta era destul de ridicat si ar fi crescut mai mult daca
sufeream de uremie si alte complicatii, care in general se
dovedesc a fi fatale. I-am cerut lui Shri Mataji sa mi se
dea voie sa merg la spital si am fost primit la Hinduja pe
la 1:30 dimineata pe 31 ianuarie si tratamentul meu a
inceput la 7 dimineata. Acolo, doctorul mi-a zis ca daca
mai intarziam, as fi avut complicatii din cauza acumularii
de fluide in corp. Din nou am fost trecut pe dializa.
Rinichii mei nu raspundeau la tratament si doctorii
vorbeau de posibilitatea unui transplant. In prima noaptea
mi-am zis ca din moment ce cred ca Shri Mataji este Adi
Shakti, adica energia primordiala, atunci cum poate
negativitatea sa O impiedice sa trateze sis a vindece pe
unul din devotii Sai. Eram convins ca nimic nu o poate
opri pe Adi Shakti sa ma vindece si acest fapt m-a ajutat
sa-mi recapat increderea in sine, dar doctorii spuneau ca
am nevoie de un transplant de rinichi. Simteam ca mai
devreme sau mai tarziu energia lui Shri Mataji va avea
efect.
S-a intamplat in asa fel ca pe 3 februarie
dimineata, am inceput sa urinez, desi intr-o cantitate
foarte mica. Doctorii au spus ca acest lucru se intampla
ca rezultat al dializei. Dar nu au luat in calcul
posibilitatea regenerarii rinichilor mei si au continuat sa
vorbeasca de un transplant. Pe de alta parte, eu unul eram
convins sa rinichii mei se vor regenera datorita
Paramchaitanya, puterea lui Adi Shakti.
Instructiuni de la Shri Mataji soseau in fiecare zi
prin domnul Pradhan, care, trebuie sa recunosc, mi-a fost
de mare ajutor in spital, a facut ca lucrurile sa se miste
intr-o directie buna, ceea ce mi-ar fi fost imposibil sa
realizez fara interventia lui.
Urmam instructiunile intocmai, chiar daca eram
imobilizat la pat. Pana pe 7 februarie cantitatea de urina a
crescut pana la mai mult de 1200 ml pe zi si eram
convins ca Shri Mataji mi-a regenerat rinichii datorita
energiei Sale. Pana si doctorii au fost surprinsi si au
descries vindecarea mea ca fiind un miracol, deoarece
odata ce pacientul trece pe dializa, regenerarea rinichilor
este foarte rara, poate una la un milion. Cand m-am intors
la Nagpur pe 13 februarie, si am facut un test de
diagnoza, mi s-a spus ca rinichii meu functioneaza cam
40 %. Cum a fost posibil, cand chiar Shri Mataji a zis ca
odata ce o persoana este trecuta pe dializa, vibratiile sale
nu mai ajung in zona respectiva? In ciuda bolii, am
crezut cu putere ca nimic nu o poate opri pe Adi Shakti
sa resolve problemele cu atentia Sa. Exemplele pe care
Shri Mataji le daduse, referitor la faptul ca a lucrat pe
oameni dupa ce acestia au fost pusi pe dializa, se refereau
la conducatorii Indiei, inclusiv la fostul Prim-ministru,
dar nici unul dintre ei nu era sahaja yoghin si cel putin
niciunul dintre ei nu simtea devotiune fata de Shri Mataji.
In acest mod, am dovedit ca atunci cand cienva are
incredere deplina in Sahaja Yoga poate invinge si in fata
mortii, cu conditia ca atunci cand se confrunta cu
necazuri sa nu permita sa-i fie zdruncinata increderea.
Sunt convins ca aceasta experienta a mea va va ajuta sip
e voi sa va abandonati si mai mult Mamei Sfinte.
Am inceput sa scriu aceasta carte in anul 1995, dar
din cauza ca era necesar sa gasesc anumite date din
istoria noastra, terminarea ei a fost intarziata. Am scris
aceasta carte, deoarece simt ca am aceasta
responsabilitate speciala de a le impartasi si celorlalti
devoti ai lui Shri Mataji istoria vietii familiei Sale.
Aceasta este prima mea incercare de a scrie o carte si
daca am reusit sa fac bine acest lucru, totul I se datoreaza
lui Shri Mataji, iar daca nu am reusit sa o fac asa cum
trebuie, eu sunt cauza. As vrea sa concluzionez prin a-mi
exprima recunostinta fata de bunica mea Sakhubai, care
mi-a daruit un tata asa de grozav, de care voi fi mandru
mereu, multumirea fata de mama pentru simtul sau al
disciplinei si dragostea sa binevoitoare cu care ne-a
crescut. Mi-as dori si ma rog ca toata lumea sa aiba o
mama ca ea, asa de directa, de altruista, nationalista si
mai presus de toate, un mare matematician.
Trebuie sa-mi exprim recunostinta fata de toti fratii
si surorile, mai ales lui Shalini Vahimi care mi-a oferit
dragoste si preotectie atunci cand aveam cea mai mare
nevoie. Recunostinta mea este indreptata de asemenea
catre toate cunostintele si prietenii care m-au ajutat
enorm in strangerea datelor pentru aceasta carte. Ii
multumesc de asemenea domnului L.S.Dewani, pentru ca
mi-a fost un prieten adevarat si lui Jodh, Joshi, Jain,
Shastrabuddhe si alti colegi fara ajutorul carora nu as fi
fost ce sunt azi. Cea mai mare recunostinta pentru
deosebitul Sir C.P., care are toate calitatile omenesti si
care cred ca ar fi putut fi singura persoana care sa se
casatoreasca cu Shri Mataji. Toata recunostinta mea si
pranam pentru Sfintia Sa Shri Mataji Nirmala Devi, care
a fost nu numai o sora foarte iubitoare pentru aproape 50
de ani din viata mea, ci si Mama mea Divina, Adi Shakti,
izbavitoarea, forta primordiala care guverneaza
universul.
In Biblie scrie ca a spus Cristos ca va trimite un
sfatuitor, o alinare, un salvator. Eu am fost asa de
preocupat sa caut Sfantul Duh, care este un termen atat
de vag, incat nu intelegeam. A fost o asa de mare bucurie
sa descopar ca iubita mea sora Shri Mataji Nirmala Devi
este Cea pe care Cristos a trimis-O; prin trezirea energiei
Kundalini, mi-a daruit cunoasterea pura a adevarului si
toate solutiile necesare. Ea este Cea care m-a ajutat sa-mi
dezvolt capacitatea de a avea belsug si de a sti cum sa-l
gestionez correct. M-a invatat ca toate religiile sunt
legate intre ele si asa cum e descries in Coran, mainile
mele au inceput sa vorbeasca datorita invierii pe care am
primit-o. Am putut simti vibratiile deasupra capului sub
forma de briza racoroasa, asa cum a spus Kabir, cum le-a
descries Adi Shankaracharya. In varful degetelor mi-am
putut simtii centru subtili, dar si pe ai altora si am invatat
sa vindec oamenii prin diacnosticul dat de varful
degetelor.
Am avut o experienta minunata, nu numai
cunoastere teoretica. Poezia a inceput sa curga din inima
mea, desi nu eram un elev bun al limbajului. Cunoasterea
interioara a venit printr-o experienta interioara. In
profesia mea am devenit foarte onest si eficient. Am
inceput sa ma bucur de spiritualitate. Dintr-o data am
simtit ca am devenit o persoana foarte onesta si
religioasa. Imi pierdusem increderea in toate organizatiile
religioase. Relatiile mele erau pierdute in plasa cuvintelor
si niciodata nu-l intelesesem pe Khalil Gibran, Kabir, Adi
Shankaracharya inainte sa primesc Realizarea Sinelui.
Cata bogatie subtila de cunoastere frumoasa si adevarata
este in operele lor… ce le-a spus Cristos cautatorilor ai
anume, sa se cunoasca pe ei insisi, am inteles ca este
singura cale prin care te poti purifica. Am inteles
cunoasterea misterioasa a dragostei, compasiunii si a
adevarului. Mintea mea a inceput sa se bucure de un alt
orizont, fara nemultumiri, ura, gelozie. Atentia mea a
inceput sa curga intr-un parau subtil al vietii si am
realizat ca intreaga lume este unita, ca suntem parte din
fiinta universala minunata.
Acum am gasit multi frati si surori care au incetat
sa aiba obiceiuri distructive cum ar fi alcoolul, tutunul si
jocurile de noroc. Sunt niste suflete grozave si copiii lor
sunt niste flori asa de parfumate si de frumoase. Probabil
ca e bine sa mai scriu si alta carte in care sa descriu
spiritualitatea minunata pe care am obtinut-o, asemeni
multor altora din toata lumea.
Cauza bolilor din mintea noastra, din corpul si
viata noastra este data de faptul ca nu avem o relatie buna
cu divinitatea (yoga spirituala). Obisnuim sa ne ratacim
in artificialitatea reactiilor mentale. Pentru a afla adevarul
nu trebui sa platesti nici un ban, nu poti ajunge la el prin
renuntari artificiale si alte asemenea absurditati. A fost o
experienta impresionanta sa aflu ca suntem picaturi
dizolvate in oceanul dragostei. Toate au fost posibile
datorita binecuvantarilor lui Shri Mataji Nirmala Devi. A
fost o inviere pentru mine, care mi-a oferit intelegerea
umila a dragostei, pacii si a bucuriei.
Dupa iluminare, am fost uimit de faptul ca fiecare
aspect al vietii s-a manifestat in toata gloria si
splendoarea sa.
Asemeni florilor, noi nu stim ce parfum avem, dar
atunci cand te descoperi pe tine insuti, sti ca esti
binecuvantat de divin cu un parfum grozav.
Am vazut mii si mii de oameni care au venit la
Sahaja Yoga pentru a-si primi invierea si am realizat ca
aceasta este Judecata de Apoi pe care a descries-o
Hristos. Multi doresc sa evolueze si isi primesc realizarea
fara nici un efort (sahaj). Nu pot sa descriu complet
experienta mea in cuvinte, caci fiecare trebuie sa se
bucure de ea personal.
In acest mileniu Shri Mataji Nirmala Devi s-a
nascut pentru a salva umanitatea pe cale sa se scufunde,
sa o salveze de la distrugere. Este remarcabil cum
reuseste sa organizeze singura toata aceasta munca
imensa in toata lumea. Ne-a linistit mintea, pana acum
am reactionat, dar acum suntem in Nirvichara, constiinta
fara ganduri. Ca mine, mii au invatat sa traiasca in
present, care reprezinta realitatea. Acum nu mai am dubii
deloc in ceea ce o priveste pe Shri Mataji, puterea Sa si
Sahaja Yoga. Nu trebuie sa renunt la familie si la rude,
desi acestia inteleg greu subtilitatile din Sahaja Yoga. Nu
a trebuit sa renunt nici la profesia mea si sa ma izolez in
vreun colt din Himalaya. Am reusit sa-mi stabilizez
aceasta stare traind in aceasta lume. Spiritul meu este in
atentia mea si ma ilumineaza. Am devenit o persoana
perfect detasata. Am invatat sa-i respect pe ceilalti. Am
descoperit ca sahaja yoghinii din intreaga lume ma
respecta, asa cum si eu ii respect.
Stiu ca este greu de inteles cum e posibil ca atatia
dintre noi, sahaja yoghinii din intreaga lume traiesc
impreuna in aceasta armonie unica. Doar o singura
dorinta arzatoare mai am si anume, cum sa ajunga Sahaja
Yoga la cat mai multi oamani care sunt pierduti, dar care
inca mai cauta dragostea pura si adevarul absolut.
Aceasta este ultima sansa a evolutiei noastre de a intra
intr-o noua etapa a umanitati si anume in aceea a
personalitatilor iluminate.

Despre autor

H.P. Salve, nascut in 1933, a fost cunoscut printre


sahaja yoghini sub numele de Babamama. Este un nume
(titlu) Indian care semnifica respectful, insemnand
“fratele mamei”. El a fost fratele lui Shri Mataji Nirmala
Devi, fondatoarea Sahaja Yoga.
Babamama a fost contabil autorizat calificat si a
practicat meseria in Nagpur.
Pentru sahaja yoghinii din intreaga lume,
Babamama a reprezentat o figura paterna care i-a inspirit
pe multi cu umilinta, dragostea si compasiunea sa.
Aceasta a fost prima carte pe care a scris-o si a fost de
asemenea un povestitor talentat, avand multe isotrisiri
interesante de spus. El s-a stins din viata, in pace, pe 28
februarie 2000.

S-ar putea să vă placă și